AGRICULTURA SOCIALĂ REDUCEREA DISPARITĂŢILOR DINTRE REGIUNILE EUROPEI PRIN CONSOLIDAREA COEZIUNII ECONOMICE, SOCIALE ŞI TERITORIALE

Transcription

1 AGRICULTURA SOCIALĂ Publicaţia Tematică Nr. 3, AN II REDUCEREA DISPARITĂŢILOR DINTRE REGIUNILE EUROPEI PRIN CONSOLIDAREA COEZIUNII ECONOMICE, SOCIALE ŞI TERITORIALE Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale

2 CUPRINS Textul acestei publicaţii are doar scop informativ și nu implică răspundere juridică. Informaţii suplimentare despre Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale şi USR pot fi accesate pe Internet: USR: Departamentul Publicaţii, 2014 Copyright fotografii: shutterstock.com Fotografie copertă: shutterstock.com RNDR, 2014 Reproducerea textelor este autorizată cu condiţia menţionării sursei. Abrevieri Prezentare I N T RODUCER E Agricultura socială și dezvoltarea rurală DE VORBĂ CU SPECIALIȘTII Agricultura socială în Italia AGRICULTURA SOCIALĂ, OPORTUNITATE PENTRU DEZVOLTAREA RURALĂ Diversitatea agriculturii sociale în Europa Agricultura socială, premisă a dezvoltării economice și a incluziunii sociale în mediul rural românesc Beneficiile agriculturii sociale asupra sănătății, forței de muncă și a educației în mediul rural PROMOVAREA AGRICULTURII SOCIALE ÎN ROMÂNIA Incluziunea socială a populației defavorizate din mediul rural, prin intermediul GAL-urilor Integrarea grupurilor vulnerabile pe piața muncii din mediul rural Agricultura socială și beneficiile sale asupra agricultorilor aflați în situații de risc AGRICULTURA SOCIALĂ ÎN PNDR ȘI PAC Agricultura socială, instrument de bunăstare, pentru noua perioadă de programare EXEMPLE DE PROIECTE DE SUCCES ÎN DOMENIUL AGRICULTURII SOCIALE ÎN SPAȚIUL EUROPEAN BIBLIOGRAFIE

3 ABREVIERI PREZENTARE AFIR AM-PNDR CE FEADR GAL MADR ONG PAC PNDR REDR RNDR UE USR Agenţia pentru Finanțarea Investițiilor Rurale Autoritatea de Management pentru PNDR Comisia Europeană Fondul European Agricol pentru Dezvoltare Rurală Grupul de Acţiune Locală Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale Organizaţie non-guvernamentală Politica Agricolă Comună Programul Naţional de Dezvoltare Rurală Reţeaua Europeană de Dezvoltare Rurală Reţeaua Naţională de Dezvoltare Rurală Uniunea Europeană Unitatea de Sprijin a Reţelei Agricultura socială reprezintă tema centrală a acestei publicaţii. Păstrăm tradiţiile, respectăm moştenirea culturală a strămoşilor noştri și, în același timp, suntem deschişi spre inovaţie şi la ideea adaptării de bune practici de la vecinii noştri europeni. Acest mod de a pune în practică agricultura combină în mod fericit creșterea animalelor și cultivarea plantelor cu activități sociale dedicate persoanelor dezavantajate din punct de vedere social, cu dizabilități fizice, psihice sau emoționale. O mână întinsă reprezintă o şansă pentru cei din jur, dar şi pentru cei care fac acest gest. Agricultura socială poate transforma mediul rural chiar într-un loc prielnic oamenilor cu nevoi speciale și poate contribui din plin la punerea în practică a politicilor europene legate de sănătate, protecție socială și educație. În paginile care urmează vom oferi detalii și diferite noțiuni despre acest subiect, exemple legate de proiecte de succes aplicate în țări din spațiul european, despre modul în care agricultura socială poate fi implementată și adaptată în România, toate acestea reprezentând o modalitate de atragere a potențialilor beneficiari din domeniu. 2 3

4 introducere 4 5

5 Agricultura socială şi dezvoltarea rurală Agricultura socială este un termen nou, derivat dintr-un concept tradițional, dezvoltat din sistemele de auto-ajutor existente în mediul rural european încă dinaintea modernizării agriculturii și a dezvoltării sistemului de protecție socială. Ca orice idee nouă, are nevoie de timp pentru a fi înțeleasă și implementată pe scară largă. Se poate vorbi despre niște pionieri în acest domeniu, fermierii italieni din Trentino (Tirolul de Sud), care în 1990 au implementat la nivel experimental un proiect de integrare a serviciilor de îngrijire alternativă la domiciliu cu activitățile agricole curente. A fost un prim pas. Agricultura socială este, în acest sens, o abordare care îmbină inovația cu activitățile tradiționale din cadrul exploatațiilor agricole. Aceasta se referă la toate activitățile care utilizează resurse agricole pentru a promova ori pentru a genera servicii sociale în mediul rural de tipul: reabilitare, terapie, crearea de locuri de muncă la nivelul comunităților rurale, educație pe tot parcursul vieții, ori alte activități care contribuie la incluziunea socială. Astfel, agricultura socială propune dezvoltarea unei exploatații agricole, astfel încât să se permită participarea, în activitățile cotidiene ale fermei, a unor persoane cu nevoi speciale și care să conducă la dezvoltarea acestor persoane. Pe de altă parte, agricultura socială reprezintă și o oportunitate pentru fermieri, de a oferi servicii suplimentare care duc la diversificarea domeniului de activitate și la dezvoltarea rolului multifuncțional al exploatațiilor agricole în societate. Integrarea activităților sociale în cadrul activității agricole curente asigură noi surse de venit pentru fermieri. Paleta este extrem de amplă, iar scopul absolut generos. În zilele noastre, conceptul a fost radical reformat, într-un mod inovator și în continuă schimbare. Pentru a construi o rețea viabilă de susținere este important ca aceasta să fie însoțită de sisteme de servicii sociale profesionale și să se bazeze pe o bună comunicare la nivel local. Sistemele de comunicare de la nivel local sunt menite să contribuie la îmbunătățirea capacității de integrare și să asigure oportunități pentru grupurile dezavantajate. La nivel european nu există încă o definiție general valabilă a acestui termen. Fiind vorba de un proces în continuă rafinare, este dificil de plasat între anumite limite definitive. Există, însă, câteva încercări: unii autori definesc generic ansamblul activităților socio-educaționale și de sănătate desfășurate în cadrul exploatațiilor agricole, denumindu-le agricultură socială ; alți termeni utilizați sunt agricultură pentru sănătate, agricultură pentru îngrijire, îngrijire verde sau chiar terapii verzi. Toți acești termeni fac referire la diverse practici sau activități în domeniul îngrijirii, al reintegrării sociale, al formării și al reabilitării persoanelor dezavantajate sau al formării persoanelor cu nevoi specifice. Cu toate că practicile din domeniul agriculturii sociale în Europa prezintă numeroase similarități, în sensul că sunt strâns legate de activități tradiționale ale economiei rurale și au loc în întreprinderi agricole (ferme biologice, cu un grad ridicat de multifuncționalitate, o deschidere asupra teritoriului, o mare diversificare și flexibilitate), s-au semnalat 6 7

6 diferențe în ceea ce privește abordările și orientările statelor europene. Specificul local influențează și acest concept, fiind astfel posibil ca în final lucrurile bune din fiecare zonă să se răspândească la nivel continental, iar neajunsurile să fie eliminate. Ca o primă și scurtă concluzie, având în vedere practicile existente, se pot distinge trei abordări principale: abordarea instituțională, în cadrul căreia predomină instituțiile publice de sănătate (frecvent întâlnită în Germania, Franța, Irlanda, Slovenia); abordarea privată, bazată pe fermele cu scop terapeutic (predominant întâlnită în Olanda și în Belgia); abordarea mixtă, bazată pe cooperative sociale și ferme private (des întâlnită în Italia). Termenul de agricultură socială a intrat recent pe scena dezvoltării rurale de la nivelul Uniunii Europene și cuprinde o paletă foarte largă de practici care sunt în curs de dezvoltare la nivel teritorial, experiențe care, în multe cazuri, s-au dezvoltat, în timp, de jos în sus. În contextul dezvoltării rurale, agricultura socială este direct implicată întrun număr mare de aspecte: în organizațiile specializate, în prestarea de servicii sociale la nivel local, în schimbarea atitudinii fermierilor în raport cu comunitatea locală și, respectiv, în dezvoltarea sustenabilă a acesteia prin solidaritate, reciprocitate și elemente noi de coeziune, precum și în dezvoltarea economiei locale. Incluziunea socială În zonele rurale din România există o serie de decalaje majore în ceea ce privește calitatea vieții în mediul rural. Acestea se reflectă prin prisma tuturor componentelor socio-economice: economie rurală, servicii, infrastructură edilitară și recreațională, formare și educație, capacitate administrativă, potențial demografic, sănătate, cultură etc. Aceste nevoi evaluate ca un întreg, se materializează într-o nevoie principală, cea de reducere a sărăciei și a riscului de excluziune socială. Astfel, în mod specific, mediul rural este caracterizat prin decalaje importante față de mediul urban în ceea ce privește infrastructura de bază și servicii, oportunitățile de angajare și antreprenoriat, guvernanța locală, accesul la credite pentru investiții. În plus, este din ce în ce mai evidentă nevoia unei abordări locale integrate, participative, de jos în sus, cu posibilitatea de a identifica nevoile locale și de a găsi soluții viabile și inovatoare pe care o abordare convențională de sus în jos nu le poate realiza. Agricultura socială adoptă un caracter multifuncțional. Produsele principale ale acesteia sunt: suplimentarea produselor 8 9

7 vandabile, contribuția la dezvoltarea sănătății, terapia, educația și creșterea numărului locurilor de muncă. Acest tip de agricultură integrează activitățile legate de creșterea animalelor și cultivarea plantelor cu activități sociale dedicate persoanelor dezavantajate social, cu dizabilități fizice, psihice sau emoționale. Valoarea adăugată a agriculturii sociale este dată de posibilitatea persoanelor dezavantajate de a fi integrate într-un context viu, abordabil, unde capacitățile lor sunt apreciate și îmbunătățite. Prezența fermierilor, contactul și relațiile cu alte ființe vii (animale și plante), asumarea unor responsabilități specifice sunt câteva dintre caracteristicile cheie ale practicilor de reabilitare generate de agricultura socială. Astfel, prin mecanismele proprii, agricultura socială contribuie în mod direct la incluziunea socială a grupurilor defavorizate din mediul rural și joacă un rol important în promovarea unei societăți mai cuprinzătoare și transformarea regiunilor rurale într-un spațiu mai bun de trai, contribuind și la punerea în practică a politicilor la nivel european și național privind sănătatea, protecția socială și educația în contextul dezvoltării rurale. Agricultura socială reprezintă cu siguranță un drum de urmat, un drum european, în care absolut toată lumea are o șansă la integrare socială și la un trai decent. de vorbă cu specialiştii 10 11

8 Agricultura socială în Italia Doctor Mariella Santevecchi, Oficiul DISR II al programelor de dezvoltare rurală, Ministerul Agriculturii, Alimentaţiei şi Pădurilor din Italia (Traducere din limba italiană) Diseminarea diferitelor practici în domeniu a condus, în Italia, în ultimii ani, la apariţia fenomenului denumit agricultură socială. Conform estimărilor, în prezent, există aproximativ 1000 astfel de practici pe întreg teritoriul ţării, cu particularităţi pentru fiecare regiune în parte. De altfel, se constată că aceste practici sunt tot mai numeroase, aflându-se în creştere constantă. Termenul de agricultură socială indică totalitatea practicilor, realizate în beneficiul persoanelor cu contribuţie redusă în câmpul muncii, cum ar fi cele cu handicap fizic, psihic, psihiatric, dependenţii de alcool sau droguri, deţinuţii sau ex-detinuţii, sau destinate grupurilor sociale, cum ar fi copiii sau vârstnicii, în situaţiile în care oferta de servicii publice este insuficientă. Practic, este vorba despre activităţi şi servicii care sunt proiectate şi realizate ca răspuns la problematica şi cerinţele locale specifice. În acest mod, prin intermediul activităţilor cu specific agricol sau zootehnic, se realizează activităţi cu scop terapeutic, educativ, recreativ, de incluziune socială şi profesională, precum şi servicii utile pentru buna desfăşurare a vieţii cotidiene. Simplificând, se pot distinge o serie de activităţi cu referire la agricultura socială, printre care regăsim: integrarea profesională a persoanelor cu dificultăţi temporare sau permanente (handicap psiho-fizic, probleme psihiatrice, dependenţă de alcool şi droguri, detenţie etc.) în societăţi din domeniul agriculturii sau cooperative sociale agricole, cu forme contractuale diferite, de la ucenicie la contract de muncă pe termen nedeterminat, iar în cazul cooperativelor, ca asociaţi în cadrul acestora; activităţi co-terapeutice, derulate în colaborare cu serviciile socio-sanitare, pentru persoanele cu dificultăţi temporare sau permanente (handicap psiho-fizic, probleme psihiatrice, vârstnici etc.); servicii sociale destinate copiilor (creşe agroturistice, activităţi recreative, tabere şcolare, centre estivale, etc), pentru vârstnici (activităţi destinate timpului liber, grădinărit colectiv etc.). Toate aceste activităţi se derulează în cadrul societăţilor din domeniul agricol (atât întreprinderi familiale, cât şi societăţi comerciale); în orice caz, este important ca aceste activităţi să fie conexate la un proces productiv din domeniul agriculturii. În toate situaţiile, agricultura socială porneşte de la o viziune multifuncţională a acesteia şi stabileşte legătura dintre procesele productive şi prestarea de servicii, respectiv crearea unui climat favorabil pentru persoanele implicate. Astfel, activităţile comerciale care au posibilitatea de a deveni profitabile sunt tot mai diversificate şi, în acelaşi timp, populaţia beneficiază de servicii la preţuri accesibile. Desigur, pentru ca agricultura socială să prindă contur, este necesară o prezenţă activă în teritoriu a persoanelor care proiectează şi gestionează 12 13

9 activităţile respective. Este esenţial, deci, să se construiască parteneriate, chiar şi informale, între diverse entităţi, cum ar fi societăţile din domeniul agricol sau cooperativele sociale, serviciile sanitare, primăriile, asociaţiile care activează în domeniul social, fiecare contribuind cu profesionalismul său şi propriile competenţe. Programarea pentru dezvoltare rurală a inclus, pentru prima dată în peisajul instrumentelor supuse diversificării activităţilor din domeniul agricol, componenta socială. Aproape toate regiunile din Italia au aplicat în vederea obţinerii finanţărilor prevăzute de Axa III, măsura 311 diversificarea către activităţi nonagricole, 321 servicii de bază pentru economie şi populaţia rurală, 331- formare şi informare. Într-o proporţie mai mică a fost utilizată şi măsura 312 sprijin pentru crearea şi dezvoltarea de microîntreprinderi. Mai mult, prin intermediul Axei Leader, unele GAL-uri au realizat chiar activităţi din domeniul agriculturii sociale. Reţeaua Rurală Italiană şi-a îndreptat întotdeauna atenţia asupra proceselor care au caracterizat agricultura socială, încercând să monitorizeze evoluţia fenomenului în scopul valorizării legăturii dintre aspectele privind multifuncţionalitatea agricolă şi furnizarea de servicii terapeutice şi de reabilitare a populaţiei. Aşadar, a fost activat un grup de lucru, cu scop de coordonare, din care fac parte reprezentanţi ai Ministerului pentru Politici Agricole, Alimentare şi Forestiere, ai Ministerului Sănătăţii, ai Ministerului Dezvoltării Economice, ai Ministerului Muncii şi Politicilor Sociale, ai Institutului Superior pentru Sănătate și membri ai unor universităţi. În plus, Reţeaua Rurală a susţinut inclusiv activităţi media, organizând competiţii, workshop-uri şi distribuind publicaţii. Noua perioadă de programare pentru fondurile structurale deschide oportunităţi pentru agricultura socială, având în vedere că printre obiectivele formulate explicit în politicile de acordare a fondurilor se regăsesc lupta împotriva sărăciei, incluziunea socială şi diversificarea activităţilor agricole. Prin intermediul noii programări, agricultura socială poate utiliza resurse financiare provenind din mai multe surse de finanţare şi pe o perioadă mai îndelungată. În ceea ce priveşte specificul dezvoltării rurale, agricultura socială ar putea avea un rol important atât datorită priorităţilor sale, incluziunea socială, diminuarea sărăciei şi dezvoltarea economică în zonele rurale, cât şi pentru transferul de cunoştinţe şi inovaţie din domeniul agriculturii şi cel forestier, pentru că în zonele rurale agricultura socială se configurează întocmai ca o inovaţie socială. Şi, în cele din urmă, agricultura socială ar putea deţine un rol important în ceea ce priveşte obţinerea de profit, contribuind la creşterea competitivităţii sectorului agricol. agricultura socială, oportunitate pentru dezvoltarea rurală 14 15

10 Diversitatea agriculturii sociale în Europa La nivelul statelor membre ale Uniunii Europene, agricultura socială s-a dezvoltat sub diferite forme, plecând de la istoria fiecărei țări, a culturii sale, dar și a mediului economic și a necesităților sociale. Astfel, agricultura socială s-a adaptat condițiilor existente în fiecare țară, răspunzând particularităților și îmbunătățind treptat metodele de implementare ale proiectelor dezvoltate. În aceeași măsură, diversitatea este dată de tipul de actori implicați și de abordarea acestora, de scopurile proiectelor, începând cu terapia, integrarea pe piața forței de muncă sau educația, dar și de modalitățile de finanțare. Dacă agricultura socială este diversă în întreaga Europă, datorită trăsăturilor caracteristice ale fiecărei țări, la nivel structural, în toate statele membre relevanța proiectelor este dată de beneficiile părților implicate și anume de incluziunea socială, de educația oferită în cadrul acestor proiecte, de numărul locurilor de muncă create și de terapia propriu-zisă de care trebuie să beneficieze cei în cauză. OLANDA De-a lungul timpului, în Olanda s-au dezvoltat ferme de asistență socială, acestea fiind orientate spre agricultură și spre rezolvarea problemelor la nivelul societății. Începând cu 1970, această țară s-a caracterizat prin comunitățile sale religioase și antropozofice. În ceea ce privește politicile din domeniu, fermele sunt organizate la nivel regional și național și își desfășoară activitatea în funcție de cerințele pieței, fiind recunoscute din punct de vedere instituțional, scutite de taxe pentru serviciile oferite, rețeaua fiind structurată eficient în organizații profesionale. Un alt mecanism pentru care Olanda este cunoscută în domeniul agriculturii sociale este colaborarea strânsă dintre Ministerul Agriculturii și cel al Sănătății. De asemenea, în Olanda, majoritatea fermelor de asistență socială sunt private, existând o diversitate de clienți, activitatea principală fiind producția agricolă și mai apoi serviciile sociale. ITALIA și FRANȚA Italia se diferențiază în domeniul agriculturii sociale prin reglementările sale în ceea ce privește cooperativele sociale, a căror misiune este educarea și apoi integrarea pe piața muncii. Dacă în Olanda fermele private primează, în Italia sunt întâlnite cu precădere fermele instituționale, agricultura socială reprezentând o modalitate de a completa necesitățile locale cu bunurile publice, promovând responsabilitatea colectivă, justiția socială și intervenția statului în vederea generării de venituri. Franța este un alt exemplu în rândul statelor pentru care obiectivul principal a fost integrarea pe piața forței de muncă, cei angajați fiind plătiți pentru munca prestată. Aceste cooperative sociale beneficiază de reglementări speciale și sunt inițiative cu caracter comunitar, fiind integrate în mediul social. Din punct de vedere al activității de bază, numărul restrâns de ferme private existente se concentrează pe agricultură. BELGIA (FLANDRA) Belgia este cunoscută pentru facilitățile fiscale oferite fermelor private, pentru diversitatea grupurilor de clienți, dar mai ales pentru impactul pe care agricultura socială îl are în educație. De asemenea, Flandra are structuri regionale și naționale consolidate, având baze de date elaborate, care comunică eficient și se implică în elaborarea de politici publice, agricultura socială din această țară fiind multifuncțională și finanțată prin fonduri pentru dezvoltare rurală. Flandra, ca și Olanda, are cel mai ridicat număr de ferme private, majoritatea acestora fiind de familie, fermierii demonstrând responsabilitate și angajament în desfășurarea activităților agricole. State europene precum Olanda, Norvegia, Italia, Belgia, Slovenia, Irlanda, Germania, Austria sau Franța s-au concentrat pe dezvoltarea fermelor de asistență socială, Olanda și Belgia fiind axate pe agricultură, Italia și Franța pe sectorul social, iar Germania, Irlanda și Slovenia pe domeniul sănătății. Germania, Irlanda și Slovenia reprezintă exemple ale agriculturii sociale dezvoltate de către grupuri religioase, comunități Camphill sau diferite organizații. Regatul Unit al Marii Britanii, Suedia și Franța sunt țări în care s-a dezvoltat terapia prin horticultură, instituțiile 16 17

11 care reglementează domeniul sănătății fiind în strânsă colaborare cu comunitățile locale. Germania prezintă un exemplu de agricultură socială axată pe tratarea celor cu probleme psihice sau a dependenților de droguri ori alcool, aceștia lucrând în ateliere protejate. Finlanda reprezintă exemplul cel mai sugestiv pentru terapia asistată cu animale, mai ales cu cai, la care s-au alăturat state precum Austria, Germania și Portugalia. Agricultura socială în scop educațional este întâlnită cu precădere în Franța, Norvegia, Belgia și Olanda. State precum Slovenia, Cehia și Bulgaria dețin statutul de pionieri în agricultura socială. Slovenia este unul dintre exemplele orientate spre sectorul social și spre ocuparea forței de muncă pentru persoanele cu dizabilități, astfel, baza o reprezintă serviciile sociale, principalele obiective fiind creșterea calității vieții și incluziunea socială, motiv pentru care programele din această țară au fost dedicate tinerilor și adulților cu dizabilități intelectuale și probleme de sănătate mintală. Agricultura socială, premisă a dezvoltării economice şi a incluziunii sociale în mediul rural românesc Agricultura socială are un impact important asupra multor aspecte ale vieții rurale. Din punct de vedere economic, agricultura socială poate fi tratată ca o externalitate pozitivă a agriculturii asupra capitalului social (construirea de noi relații între diferite categorii de persoane, cum ar fi fermierii, comunitățile locale, utilizatori, consumatori). Agricultura socială contribuie la dezvoltarea economică a comunităţii, conform schemei de mai sus. Analiza de mai jos oferă o imagine cuprinzătoare asupra perspectivelor percepute cu privire la dezvoltarea viitoare a agriculturii sociale ca serviciu socio-economic și instrument de diversificare agricolă și de dezvoltare rurală: o excelentă oportunitate pentru diversificarea şi sustenabilitatea fermelor. Unul dintre 18 19

12 principalele obiective ale agriculturii sociale este oferirea de noi oportunităţi fermierilor în vederea diversificării activităţii. Agricultura socială adaugă valoare fermei, având potențialul de a produce un nou flux de venituri, făcândule mai durabile din punct de vedere economic. Agricultura socială poate conduce, de asemenea, la sustenabilitatea fermelor de familie în cazul în care această opțiune ar putea fi văzută ca deosebit de atrăgătoare pentru agricultori și familiile acestora, cu experiență în domeniul sănătății sau care doresc să dezvolte activităţi în domeniu; o soluţie integrată ce oferă un serviciu necesar şi inovativ. La nivel european, agricultura socială este văzută ca un concept care poate aduce împreună diferite sectoare: agricultură, sănătate, justiție și educație. Acest tip de politică integrată, care funcționează prin interconectarea tuturor sectoarelor, permite oamenilor să abordeze colectiv problemele prin implementarea de soluții specifice. Pe de altă parte, agricultura socială este o temă inovatoare deoarece oferă opțiuni de servicii atât de necesare pentru grupurile vulnerabile, care se pot integra în zonele rurale. Mai mult decât atât, agricultura socială poate fi o soluție locală pentru o problemă națională, având potențialul de a aduce întradevăr comunități împreună. Agricultura socială contribuie la dezvoltarea de noi abilitaţi, cunoştinţe şi a încrederii în sine a grupurilor vulnerabile. Unul dintre principalele beneficii pe care agricultura socială a demonstrat că le are este abilitatea de a crește stima de sine și starea de spirit pozitivă a persoanelor aparţinând grupurilor vulnerabile. Cu toate acestea, în afară de îmbunătățirea nivelului lor de încredere, clienții de la fermele sociale capătă abilități și cunoștințe reale din experiența lor la fermă prin lucrul cu animalele, cultivarea legumelor și participarea la alte activități. Comunitatea locală este direct interesată ca pesoanele aparţinând grupurilor vulnerabile să deprindă abilități care să le poată ajuta să găsească în cele din urmă un loc de muncă, în procesul de depășire a anumitor probleme de sănătate, de învățare sau de reabilitare penală. Noile competențe, cunoștințe și încrederea dobândită prin agricultura socială pot ajuta membrii grupurilor vulnerabile să se reintegreze în societate. Agricultura socială îmbunătăţește starea de sănătate a persoanelor cu probleme mintale, dizabilități fizice, de învățare, și/sau dependenţe de alcool și de droguri, precum și a persoanelor cu cazier judiciar. Studiile realizate au demonstrat efectele pozitive pe care reabilitarea fizică prin lucrul cu animalele și plantele le poate avea asupra sănătăţii personale. Agricultura socială recunoaște și promovează acest tip de terapie, terapia verde. Acest concept de terapie s-a dovedit a fi un tratament eficient din punct de vedere al costurilor şi, de asemenea, se potrivește cu trendul la nivel mondial către medicina personalizată, care le permite pacienţilor să aleagă tipul de tratament care li se potrivește cel mai bine, prin utilizarea propriilor bugete aferente sănătăţii, și ca o opțiune alternativă pentru furnizarea de servicii de îngrijire. Agricultura socială are potențialul de a reconecta oamenii din zonele rurale. Aceasta va servi drept mijloc de comunicare între autorităţile centrale şi comunităţile locale în vederea punerii în aplicare a politicilor de agricultură socială. Pe lângă conectarea comunităţilor la nivel naţional, agricultura socială va avea ca efect îmbunătățirea coeziunii locale a comunităților rurale în care aceasta se practică, prin integrarea membrilor vulnerabili în societate și prin construirea de noi infrastructuri rurale. Agricultura socială creează noi oportunități de angajare în zonele rurale. Conform studiilor de specialitate, prin aplicarea conceptului de agricultură socială, fiecare fermă ar putea angaja, în medie, cinci persoane cu normă întreagă și cinci cu normă redusă și ar putea colabora cu 12 voluntari. De asemenea, prin agricultura socială se pot realiza cursuri de formare profesională pentru persoanele angajate, pentru voluntari şi alte persoane care aparţin comunităţii locale (şomeri, tineri), cursuri în urma cărora, prin aptitudinile căpătate, participanţii îşi pot găsi noi locuri de muncă. Agricultura socială ar putea include un curriculum educațional pentru copii și alte persoane interesate. Astfel, agricultura socială nu trebuie limitată doar la servicii de reabilitare; ea poate oferi un cadru pentru a li se preda copiilor lecții despre natură, știință, agricultură, sănătate personală și mediul înconjurător. Prin excursii sau proiecte susținute, copiii şcolari şi preșcolari ar putea primi noţiuni privind agricultura şi activităţile desfăşurate într-o fermă socială. Agricultura socială recunoaște valorile sociale și terapeutice ale exploataţiilor agricole. Acest punct de vedere holistic are corelații puternice cu agricultura ecologică, în Europa existând legături puternice între agricultura socială și fermele ecologice. Fermele ecologice locale sunt doar o altă oportunitate de dezvoltare a agriculturii sociale. Sintetizând cele de mai sus, agricultura socială poate fi o alegere bună pentru finanțare în cadrul noii perioade de finanţare prin FEADR

13 Beneficiile agriculturii sociale asupra sănătaţii, forţei de muncă şi a educaţiei în mediul rural Ultimii ani au marcat o dezvoltare a agriculturii sociale în toate zonele rurale europene. Numărul experienţelor şi al rezultatelor pozitive, ca urmare a acestei practici sustenabile, nu a încetat să crească. Cele mai importante beneficii aduse de către agricultura socială vizează sănătatea, forța de muncă și educația din mediul rural. Deşi agricultura socială este percepută diferit în Europa, efectele practicării ei sunt asemănătoare oriunde în lume. În Europa s-au semnalat îmbunătăţiri la nivelul comunităţilor, ce marchează dezvoltarea acestora ca urmare a răspândirii acestui concept. În tabelul de mai jos, se prezintă rezumatul avantajelor agriculturii sociale pentru beneficiarii acestor servicii, conform Elings & Hassink, 2008: agriculturii sociale asupra sănătăţii: stare de bunăstare, ameliorarea sănătăţii şi incluziune socială a persoanelor; reducerea stresului și creşterea capacităţii de concentrare; stimularea activității fizice, cu efecte pozitive directe asupra sănătăţii; reducerea comportamentului problematic și creșterea stimei de sine în rândul tinerilor cu probleme de comportament; fermele care angajează persoane cu handicap le oferă acestora un rol mai activ în viaţa de zi cu zi şi posibilitatea de a se integra în societate; starea de spirit este mult îmbunătăţită. Agricultura socială orientată spre ocuparea forţei de muncă are ca obiectiv integrarea pe piaţa forţei de muncă şi/sau angajarea de persoane sau grupuri care sunt marginalizate pe piața muncii. Mai concret, exploataţia agricolă prevede oportunități pentru cei care nu au posibilitatea să cunoască mediul rural din cauza vârstei lor, a invalidității sau lipsei de oportunități. Ferma se concentrează pe adaptarea activităților individuale pentru a ajuta oamenii să capete abilități practice, de lucru în echipă și să facă față mai bine provocărilor vieţii, fiind, totodată, concepută în jurul nevoilor comunităţii. Agricultura socială are şi o componentă orientată spre educaţie. Aici putem vorbi şi de alte inițiative educaționale speciale, prin care se oferă, la fermă, programe educaționale pentru copii cu dificultăți de învățare, deficienţe, probleme de incluziune socială sau de familie sau copii din centre de plasament. Agricultura socială orientată spre educaţie facilitează învăţarea practică, îmbunătăţeşte părerea despre sine şi, în consecinţă, participarea la viaţa socială. Agricultura socială orientată spre sănătate oferă servicii de terapie pentru diverse grupuri de beneficiari: persoane cu dificultăți de învățare, persoane cu probleme psihice, persoane în vârstă care suferă de demență, tineri cu probleme de comportament etc. Menționăm câteva dintre beneficiile 22 23

14 Pentru a asigura un nivel ridicat de calitate şi de competenţe în activităţile din agricultura socială, este necesar să se acorde o atenţie deosebită formării persoanelor - atât în ceea ce-i priveşte pe prestatorii acestor servicii, cât şi pe beneficiarii lor. Prin activităţile sale care ţin de domeniul terapiei, al inserţiei pe piaţa forţei de muncă, al incluziunii sociale sau prin cele educaţionale, agricultura socială oferă, neîndoielnic, servicii publice de mare valoare, care contribuie la dezvoltarea durabilă a comunităților. Totodată, prin diversificarea activităţilor pe care le generează şi prin dinamica rezultată de aici, ea poate avea un impact substanţial asupra dezvoltării locale. promovarea agriculturii sociale în românia 24 25

15 incluziunea socială a populaţiei defavorizate din mediul rural, prin intermediul gal-urilor. Un obiectiv fundamental al Uniunii Europene este reprezentat de promovarea integrării tuturor persoanelor în societate, mai ales a persoanelor defavorizate. De altfel, competența transversală a LEADER promovează îmbunătățirea competitivităţii și a mediului natural, calitatea vieții și diversificarea economiei din teritoriile eligibile, precum și combaterea sărăciei și a excluderii sociale. Valoarea comună a coeziunii sociale este reflectată la nivel european de sistemele de asistenţă socială implementate până în momentul de faţă. Cu toate acestea, există încă multe persoane sau grupuri de persoane de pe întreg teritoriul Uniunii Europene, marginalizate social din diverse motive, cum ar fi lipsa calificărilor, probleme medicale, dizabilități sau din cauza faptului că locuiesc în zone defavorizate, cu acces limitat la servicii şi informaţii. De asemenea, acest fenomen de excluziune socială s-a extins şi pe piaţa muncii şi, în special, în zona rurală, unde majoritatea persoanelor întâmpină dificultăţi în găsirea unui loc de muncă. Adesea, minorităţile etnice, persoanele cu handicap (minor) sunt supuse discriminării, ceea ce duce şi mai mult la sporirea riscului de marginalizare socială. Un factor principal în promovarea incluziunii sociale este reprezentat de ocuparea forţei de muncă, o prioritate bine definită a agriculturii sociale, însă persoanele defavorizate şi mai ales cele din mediul rural au nevoie de strategii de sprijin mult mai ample, care pot cuprinde un sprijin personalizat, care să includă şi familiile lor. Plecând de la importanţa lor în dezvoltarea comunității şi de la premisa că au capacitatea de a întruni interesele comunităţii locale, GAL-urile pot identifica soluţii la problemele întâmpinate la nivel local. Incluziunea socială a populaţiei defavorizate din mediul rural reprezintă una dintre cele şase priorităţi de dezvoltare rurală, iar GAL-urile pot juca un rol important în promovarea acesteia, prin acţiunile desfăşurate la nivel local. De ce pot promova GAL-urile incluziunea socială a populaţiei defavorizate? GAL-urile reprezentând parteneriate public private (autorităţi publice locale, agenţi economici, ONG-uri dintr-o microregiune) au posibilitatea, prin natura lor, să implementeze o strategie de dezvoltare locală în funcţie de particularitatea teritoriului unde activează. Acest lucru reprezintă un avantaj faţă de alte abordări deoarece decizia de finanţare şi prioritizare a proiectelor se ia la nivel local prin consultarea comunităţii. Astfel, prin strategia lor de dezvoltare locală, GAL-urile pot optimiza utilizarea fondurilor în favoarea incluziunii sociale şi a reducerii sărăciei. Cum pot promova GAL-urile incluziunea socială a populaţiei defavorizate? Într-o primă fază de abordare a acestei perspective trebuie stabilit ce înseamnă populaţie defavorizată, acest termen nelimitându-se doar la minorităţi de etnie romă sau persoane cu handicap. Din grupul de persoane vulnerabile, marginalizate social, pe lângă cei menţionaţi mai sus, fac parte şi tinerii peste 18 ani care părăsesc sistemul instituţionalizat de protecţie a copilului şi care se află în căutarea unui loc de muncă, persoanele aflate în detenţie care se pregătesc pentru eliberare şi nu au suport din partea familiei, persoanele dependente de droguri care au urmat un tratament de dezintoxicare şi care au nevoie de susținere pentru a se reintegra în societate. Prin strategia lor de dezvoltare, GAL-urile pot include şi activităţi de promovare a incluziunii sociale a grupurilor de persoane marginalizate, mai ales că în zona rurală oportunitatea de reintegrare în societate a acestor persoane este mult mai redusă decât în mediul urban. Propuneri de abordare a tematicii de către GALuri: încurajarea beneficiarilor care depun proiecte în cadrul cărora vor favoriza persoanele marginalizate, aceștia primind mai multe puncte la selecție (din şapte persoane angajate, una defavorizată); încurajarea beneficiarilor ce depun spre finanţare proiecte de agrement, care includ şi un program special pentru persoanele cu dizabilităţi; angajarea de persoane defavorizate pentru funcţionarea efectivă a GAL-ului; organizarea de evenimente pentru reintegrarea persoanelor defavorizate (conferinţe şi întâlniri cu personalități abilitate); înființarea unui birou destinat oamenilor cu dizabilităţi în cadrul GAL-ului; parteneriate cu ONG-uri care au deja ca activitate principală reintegrarea persoanelor defavorizate; amenajarea unei săli cu toate dotările necesare pentru reintegrarea persoanelor, acestea având astfel acces la infomaţii; promovarea angajării, prin proiectele desfăşurate, de persoane din comunitatea unde activează GAL-ul și persoane defavorizate; promovarea la nivel de comunitate locală a unei strategii de dezvoltare locală care să poată lua în considerare accesul grupurilor de persoane defavorizate la bunuri şi servicii publice la acelaşi nivel cu populaţia majoritară și crearea de oportunităţi de reintegrare socială; asigurarea de formare profesională, pregătire antreprenorială şi dezvoltare personală pentru membrii grupurilor vulnerabile în vederea integrării lor pe piaţa muncii

16 integrarea grupurilor vulnerabile pe piaţa muncii din mediul rural Ceea ce caracterizează zonele rurale, neurbanizate, într-o măsură mai mare decât marile oraşe, este rata ridicată a şomajului. Majoritatea serviciilor publice şi a celorlalte surse de angajare funcţionează deficitar sau nu funcţionează deloc în zonele rurale. Cele mai multe comunităţi mici sunt de fapt localităţi monoindustrializate sau biindustrializate, care depind de unele companii. Bineînţeles, ocupaţia rurală de bază a fost şi este agricultura şi în anumite zone, mineritul. Totuşi, există şi alte tipuri de industrii dezvoltate în comunităţile rurale: turism, agroturism, diferite activitaţi ale pensionarilor, mici afaceri de familie, bazate pe obiecte lucrate acasă şi apoi vândute. Cele mai multe comunităţi mici nu au o ofertă diversificată de angajări, deşi majoritatea tinerilor pleacă să-şi găsească serviciu în alte locuri sau se mulțumesc cu oferta limitată de surse de venit de pe plan local, adaptându-se situaţiei de fapt. Chiar şi pentru cei educaţi, aceste comunităţi nu pot oferi serviciu decât în şcoli, eventual licee, biserici şi agenţii de asistență în servicii. Cei mai mulţi angajaţi din mediul rural fac naveta. Trenurile şi autobuzele nu ajung în localităţile foarte mici, de aceea naveta se face, de cele mai multe ori, cu propriul automobil sau cu autostopul, ambele având neajunsuri, fiind ori nesigure ori costisitoare. În vederea evitării excluziunii sociale, marginalizării, discriminării şi riscului de sărăcie, soluţia optimă ar fi facilitarea accesului la ocuparea de locuri de muncă pentru persoanele care aparţin grupurilor vulnerabile, dar prejudecăţile şi stereotipurile sunt unul dintre obstacolele pe care le întâmpină persoanele cu dizabilități în obținerea unui loc de muncă. Familiarizarea angajatorilor atât cu soluţiile legale de sprijin pentru angajarea persoanelor cu dizabilităţi, cât şi cu problemele asociate condiţiei de dizabilitate nu este suficientă. O schimbare în atitudinea angajatorilor şi a angajaţilor fără dizabilităţi faţă de cei cu dizabilităţi este una dintre condiţiile esenţiale ale procesului dezvoltării egalităţii de şanse şi a incluziunii profesionale şi sociale. Posibilităţile de punere în practică a formelor de angajare flexibile şi alternative şi sprijinul acordat în vederea iniţierii unei activităţi independente pot schimba situaţia dezavantajoasă a grupurilor vulnerabile. În acest caz sunt necesare următoarele: -informare şi consiliere profesională; -actualizarea calificărilor profesionale; -creşterea mobilizării profesionale; -promovarea diferitelor forme alternative şi flexibile de angajare a persoanelor cu dizabilităţi; -identificarea modalităţilor prin care poate fi dezvoltată capacitatea de ocupare a persoanelor cu dizabilităţi, care din cauza deficienţelor lor ar putea avea dificultăţi în adaptarea la organizarea tradițională a muncii. Grupurile vulnerabile sunt adesea percepute negativ de angajatori şi au probleme privind integrarea sau reintegrarea pe piaţa muncii. Acestea au nevoie de sprijin complex, condiţii adecvate de incluziune şi asistenţă în ceea ce priveşte depăşirea problemelor curente. Trebuie dezvoltate şi implementate măsuri active care să le permită să îşi dezvolte stima de sine, încrederea în propria lor putere de a depăşi obstacolele fizice şi psihologice şi, ca rezultat, să crească nivelul de calificare profesională şi experienţa profesională dobândită pe piaţa muncii. Există mai multe tipuri de grupuri vulnerabile: grupuri defavorizate din punct de vedere al oportunităţilor ocupaţionale (romi, persoane cu handicap, femei, tineri fără experienţă în muncă, şomeri de peste 45 de ani); persoane dezavantajate pe piaţa forţei de muncă (romi, persoane cu handicap, femei, tineri postinstituţionalizaţi, persoane de peste 45 de ani, părinți unici susţinători ai familiilor monoparentale, şomeri de lungă durată, persoane eliberate din detenţie); persoane vulnerabile, aflate în risc de excluziune socială, grupuri vulnerabile (populaţie de etnie romă, tineri peste 18 ani care părăsesc sistemul de stat de protecţie a copilului, persoane cu dizabilităţi, unici întreţinători de familie, persoane din mediul rural aflate în căutarea unui loc de muncă, persoane eliberate din detenţie, persoane în vârstă aflate în căutarea unui loc de muncă); categorii speciale de şomeri, din punct de vedere al scutirilor acordate pentru angajatori (şomeri în vârstă de peste 45 de ani, şomeri care sunt părinţi unici susţinători ai familiilor monoparentale, persoane cu handicap, şomeri care în termen de trei ani de la data angajării vor îndeplini, conform legii, condiţiile pentru a solicita pensia anticipată parţială sau pensia pentru limită de vârstă); femei cu risc de marginalizare socială din punct de vedere al inserţiei pe piaţa muncii (femei din mediul rural, femei de peste 45 de ani, femei victime ale violenţei domestice, ale traficului de persoane, cu HIV/SIDA, dependente de droguri, care părăsesc sistemul de detenţie). Din punctul de vedere al participării pe piaţa muncii, România prezintă o vulnerabilitate ridicată, având printre cele mai scăzute ponderi ale populaţiei de de ani ocupate. Valoarea se plasează sub media europeană de 68,6%, doar Spania, Italia, Ungaria şi Malta înregistrând niveluri mai scăzute. Economia socială are puncte comune cu agricultura socială, deoarece obiectivul amândurora este de a promova incluziunea socială a grupurilor aflate în dificultate, prin creşterea oportunităţilor de angajare. În acelaşi timp, întreprinderile sociale oferă servicii personalizate, asigurând tranziţia de la o stare de vulnerabilitate la o piaţă a muncii normală (Ministerul Muncii, 2010, p. 17). De asemenea, agricultura socială are elemente comune cu economia socială, privind finalitatea serviciului prestat, care se face mai degrabă în beneficiul membrilor sau al colectivităţii decât al profitului, adică, în ceea ce priveşte agricultura, mulţi fermieri şi beneficiari muncesc din pasiune şi nu pentru un beneficiu financiar. Din perspectiva integrării pe piaţa muncii, experţii în domeniu consideră că aceste categorii sociale sunt vulnerabile mai ales pentru că sunt discriminate de angajatori, iar discriminarea apare tocmai datorită apartenenţei lor la un segment social 28 29

17 asociat cu lipsa de oportunităţi şi de educaţie, deci cu o capacitate redusă de a produce valoare la locul de muncă. Totodată se pot identifica mai multe aspecte problematice ale ocupării unui loc de muncă: slaba dezvoltare a locurilor de muncă part-time, care să dea posibilitatea armonizării muncii cu viaţa de familie; flexibilitate redusă a programului de lucru pentru femeile cu copii; insuficiente alternative de îngrijire a copiilor în afara familiei; insuficiente servicii prin care să se poată externaliza o parte a treburilor gospodăreşti; locuri de muncă inadecvate educaţiei şi calificării categoriilor cu probleme. Recomandări şi direcţii de acţiune pentru promovarea incluziunii pe piaţa muncii: dezvoltarea de servicii ocupaţionale integrate; stimularea măsurilor active de combatere a şomajului, cu accent pe crearea de locuri de muncă şi, consecutiv, creşterea numărului de salariaţi, care va duce şi la posibilitatea reechilibrării rapide a raportului de dependenţă salariaţi/ pensionari; accent special pe crearea efectivă de locuri de muncă mai ales acolo unde neocuparea este foarte ridicată; susţinerea de locuri de muncă şi activităţi aducătoare de venit în mediul rural şi în zonele defavorizate pentru a reduce excluziunea teritorială; accent pe creşterea ocupării în cadrul populaţiei de romi prin creşterea oportunităţilor de angajare prin programe de alfabetizare şi apoi de consiliere şi calificare; stimularea angajării în economia formală concomitent cu descurajarea şi sancţionarea drastică a celor care lucrează în economia subterană (în special a angajatorilor). Agricultura socială și beneficiile sale asupra agricultorilor aflați în situații de risc De cele mai multe ori, agricultorii se pot afla în situații de risc din cauza condițiilor meteorologice și acestea sunt riscuri legate de producție, din cauza economiei instabile prin fluctuații de prețuri sau diferențe între cerere și ofertă, din cauza lipsei tehnologiilor de ultimă generație și neadaptarea la noi metode și tehnici de producție, din cauza capacității resurselor umane, a modificărilor reglementărilor în vigoare sau a competitivității existente. Situațiile de risc presupun anticiparea unui eveniment nefavorabil și acționarea în consecință, pentru a reduce posibilitățile ca acesta să aibă loc. În diferite situații, agricultura socială poate deveni o modalitate de redresare a activăților agricole, prin abordarea pe care o au instituțiile publice și factorii de decizie implicați față de agricultură, educație, societate și economie. La nivelul managementului riscurilor, în agricultura socială, situațiile neașteptate pot apărea oricând, mai ales atunci când resursele umane implică persoane cu dizabilități fizice sau psihice sau a căror stare de sănătate obligă la desfășurarea activităților în anumite condiții. În aceeași măsură, fermierii se pot afla în situații de lipsă de personal, de fonduri insuficiente sau se confruntă cu un mediu economic local neproductiv. În multe dintre situații, stadiul economiei locale, care presupune implementarea unor politici diferite și promovarea educației în acest domeniu, presupune existenţa unei continuităţi în timp a proiectelor și a rezultatelor pozitive. Dezvoltarea agriculturii sociale presupune, în același timp, și aplicarea unor soluții cu privire la riscurile menționate anterior. Promovarea unui stil de viață sănătos și creșterea calității vieții reprezintă două obiective pe termen lung ale agriculturii sociale, dar cu efect asupra sănătății și longevității populației. În aceeași măsură, dezvoltarea unor ferme sociale determină atât scăderea șomajului prin creșterea numărului locurilor de muncă, cât și consolidarea economiei la nivel local, regional, național și chiar european. Posibilitatea obținerii unor finanțări prin fonduri europene, creșterea nivelului de coeziune socială, inserția pe piața muncii, potențialul de educare și mai ales terapia de care persoanele vulnerabile se bucură, reprezintă beneficiile concrete la nivel economic, social și educațional în cadrul comunităților, al regiunilor sau statelor care implementează proiecte în acest domeniu. Cu alte cuvinte, există nenumărate cazuri în care proprietarii de ferme nu reușesc să identifice soluțiile eficiente pentru a desfășura activități agricole și pentru a crește nivelul productivității. De asemenea, au fost identificate cazuri în care fermierii au fost nevoiți să-și reducă activitățile din cauza unor taxe și impozite ridicate în comparație cu producția pe care au realizat-o sau chiar cazuri în care fermele private nu au reușit să-și continue activitatea din cauza lipsei de strategie în promovare. Conștientizarea beneficiilor pe care agricultura socială le creează determină, în cele din urmă, solidaritate, dar și colaborare strânsă între fermieri, cercetători, instituții publice și mai ales 30 31

18 grupurile vulnerabile. Obiective principale precum reabilitarea, terapia, incluziunea socială, educația și integrarea pe piața muncii impulsionează activitatea agricultorilor și eficientizează administrarea fermelor, prin alocarea de resurse financiare și umane, printr-o cooperare mai strânsă cu instituțiile publice și mai ales prin conectarea experților și a cercetătorilor cu factorii de decizie politică. Altfel spus, agricultura socială reușește să sincronizeze multitudinea de actori implicați, fapt demonstrat de efectele pozitive la nivel social, economic și instituțional, exemplu fiind cazurile în care se observă o reconfigurare a relațiilor din mediul sănătății, al agriculturii și al economiei. Există state europene în care fermele sociale sunt organizate în rețele, schimbând informații, implicându-se în elaborarea politicilor publice și fiind recunoscute din punct de vedere instituțional la nivel regional, național și european. Olanda, Italia, Norvegia sunt țări în care agricultura socială este puternic dezvoltată, aceasta reprezentând o sursă importantă de generare a locurilor de muncă, de reabilitare a celor bolnavi, dar și un potențial de venituri. În ceea ce privește economia, există state precum Belgia sau Italia care oferă facilități fiscale prin reducerea taxelor și impozitelor fermierilor care dezvoltă proiecte în domeniul agriculturii sociale. Astfel, agricultura socială se transformă într-un factor esențial de dezvoltare, ajungând să reducă riscurile pe care agricultorii le pot întâmpina, cu precădere la nivelul capacității resurselor umane și al profitului. Mai mult decât atât, la nivelul comunităților, agricultura socială produce și o solidarizare cu grupurile vulnerabile și mediul agricol în genere, dar și o conexiune permanentă cu instituțiile publice, care practic se adaptează la nevoile fireşti ale societății. Agricultura socială în pndr şi pac

19 Agricultura socială - instrument de bunăstare pentru noua perioadă de programare Agricultura socială este considerată de mulți specialiști unul dintre cele mai inovative instrumente capabile să combine cerințele de revitalizare rurală cu nevoia de dezvoltare a agriculturii multifuncționale și moderne, fiind utilizată pe scară largă în următoarea perioadă de programare. La nivelul UE, perioada de programare alocă un spațiu amplu intervențiilor care vizează incluziunea socială și durabilitatea, cu scopul de a asigura competitivitatea societății rurale și, în primul rând, de a reduce gradul sărăciei. În această perspectivă, agricultura socială poate juca un rol important în Programele de Dezvoltare Rurală, putând sprijini dezvoltarea de întreprinderi rurale care sunt angajate în co-terapie, dezvoltare socială și incluziune pe piața muncii, servicii pentru persoanele dezavantajate, folosind resurse din agricultură. Mai mult decât bune intenții Agricultura socială este o practică întâlnită în exploatațiile europene unde activitățile agricole sunt oferite sub formă de serviciu social. În agricultura socială, ferma își păstrează activitatea de bază și în plus față de agricultura convențională, invită persoanele din grupuri defavorizate să participe la activitățile agricole. În schimbul acestui serviciu, fermierul este recompensat. Serviciile agriculturii sociale oferă persoanelor din grupuri dezavantajate posibilitatea de incluziune, ajută la creșterea stimei de sine, îmbunătățirea condiției fizice, a sănătății și a bunăstării. Aceasta are potenţialul de a oferi soluții pentru furnizarea serviciilor publice sociale în comunitățile rurale și de a reconecta fermierii cu comunitatea din care fac parte. Atât Politica agricolă comună (PAC) cât și Programul Național de Dezvoltare Rurală (PNDR) au în vedere promovarea incluziunii sociale, reducerea sărăciei şi a dezvoltării economice în zonele rurale. Politica agricolă și rurală joacă un rol primordial în coeziunea teritorială, economică și socială a Uniunii, pe de o parte, și în protecția mediului, pe de altă parte. Trebuie să se țină seama de faptul că agrosilvicultura este un sector caracterizat prin legăturile sale cu resursele naturale. Agrosilvicultura acoperă 78% din teritoriul UE. Suprafața agricolă utilizată ocupă mai mult de 170 de milioane de hectare. Agricultura este, de asemenea, cel mai mare utilizator de terenuri și de apă, precum și primul producător de biomasă în scopuri energetice. Pe lângă măsurile de piață (primul pilon), politica de dezvoltare rurală (al doilea pilon) a devenit un element esențial al modelului agricol european, fondat pe multifuncționalitatea activității agricole. Obiectivul major al acesteia este de a implementa un cadru coerent și durabil care să garanteze viitorul zonelor rurale, bazându-se, în special, pe capacitatea acesteia de a furniza o gamă de servicii publice care depășesc simpla producție a alimentelor și pe capacitatea economiei rurale de a crea noi surse de venit și locuri de muncă, protejând în același timp moștenirea culturală, de mediu și patrimonială a lumii rurale. PAC reprezintă răspunsul Europei la nevoia de a avea standarde decente de viaţă pentru 12 milioane de fermieri şi o ofertă stabilă, variată şi sigură de produse alimentare pentru cei 500 de milioane de cetăţeni ai săi. Ea consolidează competitivitatea şi sustenabilitatea agriculturii din UE, prin acordarea de plaţi directe fermierilor prin măsuri de piaţă şi finanţează programele de dezvoltare a zonelor rurale din Uniune. În următorii şapte ani, PAC va investi aproape 20 de miliarde de euro în sectorul agricol şi în zonele rurale din România. Priorităţile politice esenţiale, definite la nivelul UE, includ: locuri de muncă, sustenabilitate, modernizare, inovare si calitate. PAC propune revitalizarea zonelor rurale şi a comunităţilor rurale prin: creşterea numărului de fermieri din Europa făcând profesia mai atractivă pentru tineri. Tinerii fermieri cu vârsta sub 40 de ani vor fi eligibili pentru un sprijin financiar suplimentar de 25% în primii cinci ani de activitate în domeniu; stimularea ocupării forţei de muncă şi a antreprenoriatului prin sprijinirea activităţilor rurale în vederea dezvoltării altor sectoare, pe lângă sectorul agroalimentar, de exemplu procesarea alimentelor sau turismul rural; asigurarea unei mai bune distribuiri a sprijinului financiar în vederea stimulării creşterii şi a ocupării forţei de muncă. Numai fermierii activi vor beneficia de plăţi. Persoanele care lucrează în zone mai puţin favorizate se califică pentru fonduri suplimentare, la fel şi micii fermieri a căror schemă de sprijin va fi simplificată. La nivel național, PNDR conține măsuri ce vizează dezvoltarea rurală în România, ţinând seama atât de realităţile socio-economice ale ţării noastre şi implicit ale spațiului rural, cât şi de PAC De asemenea, PNDR contribuie la consolidarea dezvoltării pe termen mediu şi lung a sectorului agricol şi a mediului rural, începută odată cu aderarea României la Uniunea Europeană şi susţinută prin PNDR În cadrul PNDR vor exista măsuri și submăsuri dedicate diversificării activităţilor din zonele rurale şi creării de noi alternative de venit care vor asigura în mod sinergic un nivel de viaţă mai ridicat, creşterea gradului de incluziune pe piaţa muncii şi dezvoltarea economică în mediul rural. Alegerea şi combinarea acestor măsuri vor crea sinergiile necesare prin care structura ocupaţională a populaţiei rurale va tinde să se echilibreze, se vor îmbunătăți condiţiile de viaţă ale populaţiei rurale, revitalizându-se economia rurală românească. Economia rurală și stilul de viață rural depind de agricultură Aproximativ jumătate din populația UE locuiește în zone rurale. Fără agricultură ar exista puține elemente care să mențină vitalitatea și unitatea multor comunități rurale. Dacă ar dispărea agricultura, în multe zone terenul ar fi abandonat. Cu toate că agricultura este principala activitate economică în majoritatea zonelor rurale, agricultorii fac mai mult decât să cultive plante și să crească animale. De multe ori, ei prelucrează aceste produse și le vând direct consumatorilor. Pe lângă aceste servicii pot fi dezvoltate servicii conexe, care să contribuie la dezvoltarea durabilă 34 35

20 a zonei, prin incluziunea socială a grupurilor defavorizate sau cu nevoi speciale. PNDR va acorda agricultorilor asistență financiară pentru a se asigura că aceștia continuă să lucreze pământul și să creeze locuri de muncă suplimentare prin reamenajarea satelor și protejarea peisajului sau prin proiecte privind patrimoniul cultural și multe alte sarcini asociate în mod direct sau indirect cu agricultura și economia rurală. Aceasta contribuie la prevenirea depopulării zonelor rurale, cauzată de oportunitățile limitate de ocupare a forței de muncă și de rata crescută a șomajului. Serviciile publice (precum școlile și unitățile medicale) sunt menținute și îmbunătățite, oferind localnicilor un bun motiv pentru a rămâne în zonele rurale și pentru a-și crește copiii aici. În următoarea perioadă de programare, agricultura socială poate deveni un instrument folosit în exploatațiile agricole românești care să contribuie la dezvoltarea economiei rurale. Pentru a se dezvolta, agricultura socială are nevoie de un mediu propice, de o mai mare implicare a societăţii civile şi de o cooperare fructuoasă între diversele domenii politice şi administrative (sănătate/ afaceri sociale/agricultură/ocuparea forţei de muncă) la nivel european, naţional, regional şi local. Astfel, pentru dezvoltarea acestui concept la nivel național, se impune o abordare graduală, de sus în jos, care să includă toți factorii interesați și care să identifice soluții viabile și inovative pentru nevoile locale, contribuind astfel la dezvoltarea economiei rurale și a satului românesc într-un mod sustenabil. EXEMPLE DE PROIECTE DE SUCCES ÎN DOMENIUL AGRICULTURII SOCIALE ÎN SPAȚIUL EUROPEAN Studiu de caz : 1. Marea Britanie Future Roots - crearea şi dezvoltarea de noi servicii şi suport în domeniul incluziunii sociale pentru oameni cu nevoi speciale Beneficiar: Ferma Rylands Localizarea proiectului: Dorset, Marea Britanie Finanţare: Măsura 312 Suport pentru crearea şi dezvoltarea afacerilor prin intermediul unui Grup de Acţiune Locală (LEADER) Surse de finanţare: 100 % finanţat prin Axa 4 Proiectul a fost iniţiat de Julie Plumley şi partenerul ei, James O Brien pe o mică exploataţie de familie din West Dorsey, Marea Britanie. Julie a crescut într-o familie de fermieri şi a urmat o carieră în sănătate şi asistenţă socială. Ideea de a înfiinţa o fermă socială a venit din capacitatea de a recunoaşte efectele terapeutice benefice ale muncii în aer liber, ale creşterii şi îngrijirii animalelor şi ale culturilor agricole. Grupul ţintă al fermei a fost iniţial format din tineri cu probleme psihice şi tulburări de comportament, urmând ca, ulterior, proiectul să se adreseze întregii comunităţi. Ferma are o suprafaţă de 12 hectare şi deţine bovine, ovine, caprine, găini şi suine, putând fi practicate şi activităţi de horticultură. Ferma este susținută cu ajutorul angajaţilor şi a câtorva voluntari cu experienţă în domeniul social. În anul 2009, ferma a primit fonduri şi asistenţă din partea FEADR (Fondul European Agricol pentru Dezvoltare Rurală) pentru dezvoltarea planului de afacere. Fondurile obţinute au fost utilizate pentru a compensa costurile testelor de fezabilitate ale modelului de fermă socială şi pentru a acoperi cheltuielile de marketing şi personal. Obiectivele de bază ale proiectului s-au axat pe crearea de competenţe profesionale la 36 37

21 nivelul tinerilor (munca în echipă, comunicare, rezolvarea problemelor, planificare), deprinderi pentru o viaţă sănătoasă prin îngrijirea şi hrănirea animalelor, întreţinerea fermei şi participarea activă la cultivarea legumelor şi fructelor. Ferma pune la dispoziţie o gamă largă de activităţi în horticultură, creşterea animalelor, precum şi training în dezvoltarea de abilităţi practice în domeniul rural. Toate programele fermei sunt conturate pornind de la nevoile sociale şi au fost adaptate în acest sens. De exemplu, animalele au fost pregătite pentru ca tinerii şi copiii să interacţioneze cu ele. Totodată, horticultura învaţă copiii ce înseamnă hrană şi de unde provine, să înţeleagă conceptul de cultură şi muncă agricolă, cu scopul de a face cunoscută viaţa în mediul rural şi importanţa agriculturii în viaţa de zi cu zi. Una dintre activităţile proiectului a constat în prepararea de către tineri de supe şi sucuri naturale din produsele cultivate şi îngrijite personal pentru a fi distribuite în şcolile din apropiere. Ferma Future Roots se adresează în principal tinerilor şi are ca scop învăţarea continuă (învăţarea experimentală) şi practicarea de activităţi de dezvoltare personală în vederea creşterii încrederii, a stimei de sine, a dezvoltării abilitaţilor de angajare şi integrare pe piaţa muncii. Părinţii, îngrijitorii şi profesorii tinerilor care au participat la programele fermei Future Roots au observat o îmbunătăţire notabilă a comportamentului acestora, precum şi în ceea ce privește încrederea de sine şi interacţiunea socială. Beneficiile proiectului finanţat prin FEADR au fost evidente încă din anul 2011 şi au dus la extinderea serviciilor de incluziune socială prin intermediul Future Roots către un nou grup ţintă. La ora actuală, ferma are capacitatea şi resursele necesare pentru a primi în jur de de tineri pe săptămână, din categorii defavorizate. Ferma a fost adaptată pentru organizarea de vizite şi programe de lucru pentru persoane cu boli psihice şi de comportament (demenţă, Parkinson, autism, Asperger) unu/luna, precum şi programe pentru preşcolari şi şcolari (o zi pe săptămână în timpul vacanţelor şi în timpul verii). Înţelegerea proiectului şi suportul acordat pentru dezvoltarea şi aplicarea în domeniul agriculturii sociale s-au dovedit a fi semnificativ mai bune prin intermediul Grupului de Acţiune Locală LEADER - decât prin finanţarea normală în cadrul Programului de Dezvoltare Rurală. Dezvoltarea de relații de muncă apropiate cu departamentele de servicii sociale din sectorul public a fost esențială pentru a asigura durabilitatea inițiativei. Studiu de caz: 2. Italia Ateliere pentru tineret Beneficiar: Oaza Agroturistică Baugiano Localizare: Italia, Toscana Finanţare: Măsura 121 (Modernizarea exploataţiilor agricole) şi Măsura 311 (Diversificare către activităţi non-agricole) Surse de finanţare: Modernizarea/Renovarea infrastructurii 35% măsura 121 şi 65% fonduri private Înfiinţarea atelierului pentru tineret: 25% măsura 311 şi 75% fonduri private Activităţile de agricultură socială la Oaza Agroturistică Baugiano au început în 2005 şi s-au dezvoltat rapid în 24 de proiecte de instruire şi pregătire, acoperind teme ca arheologia, viaţa rurală, mediul şi cultura, proiecte în care sunt implicaţi de copii anual. Bazele atelierului pentru tineret au fost puse de un grup de copii care au participat la activităţile organizate la fermă pe perioada unei vacanţe şcolare, timp în care au deprins multe abilităţi agricole, inclusiv fabricarea iaurtului. Afacerea a fost dezvoltată în parteneriat cu ferma care le asigura tinerilor suportul tehnic şi infrastructura necesară. Această activitate a dat tinerilor posibilitatea de a-şi pune amprenta asupra activităţii zilnice a fermei. Scopul principal al fermei este să pregătească generaţii viitoare de fermieri bine instruiţi. Obiectivul Atelierului pentru Tineret este de a înzestra copiii cu abilităţi antreprenoriale care derivă din înfiinţarea unei afaceri, munca efectivă la fermă şi diversificarea activităţilor acesteia. Activităţile Atelierului pentru Tineret include producerea iaurtului care se vinde la punctul propriu de desfacere ( White Bar ) şi la cantinele şcolilor din apropiere, organizarea Zilei Anuale a Laptelui, în cadrul căreia sunt prezentate activităţile legate de producţia şi prelucrarea laptelui, pregătirea unui curs despre mulgere, administrarea cafenelei White Bar, organizarea Săptămânii Antreprenorilor, menită să dezvolte abilităţile de conducere ale copiilor. Atelierul pentru tineret este condus de 20 de copii cu vârste cuprinse între 11 şi 16 ani şi produce de recipiente de iaurt lunar, iaurt care este distribuit în cadrul şcolilor locale şi, de curând, în cadrul a doua târguri săptămânale ale fermierilor. Copiii au dezvoltat un simţ puternic al proprietăţii faţă de fermă, faţă de produsele pe care le produc şi faţă de afacerea pe care au dezvoltat-o. Dezvoltarea antreprenorială practicată în cadrul unei ferme îi învaţă pe copii aspecte greu de însuşit în mediul educaţional tradiţional: abilităţi de conducere, independenţă, încredere în sine, asertivitate, lucrul în echipă şi managementul unei afaceri. Prin implicarea copiilor din regiune şi prin dezvoltarea unui produs care este recunoscut pe plan local, ferma, împreună cu celelalte grupuri de clienţi, contribuie la consolidarea comunităţii extinse şi creează noi modele de învăţare aplicabile la nivel mai larg. Finanţarea RDP poate fi folosită în mod eficient pentru a aduce valoare adăugată activităţilor de agricultură socială deja existente, pentru a extinde tipul de servicii oferite sau pentru a crea noi oportunităţi adresate grupurilor de clienţi

22 BIBLIOGRAFIE - Deirdre O Connor (2010) Linking Rural Development & Social Farming - Introduction to Social Farming. University College Dublin, Ireland. - Asociația C$C (2012) Raport asupra bunelor practici naționale privind integrarea grupurilor vulnerabile pe piața muncii. - European Network for Rural Development (2010) Case studies Overview of Social Farming and Rural Development Policy in Selected EU Member States. - Asociația pentru Dezvoltare și Promovare Socio-Economică (2011) Grupurile vulnerabile și economia socială. Romi și femei în dificultate. Manual de intervenție Report conference Linking rural development and social farming, 30/9-1/10/ Ministerul Muncii (2010), Raport de cercetare privind economia socială în România din perspectiva europeană comparată, ro/pub/imagemanager/images/file/ra poartestudii/301210raport%20de%20cercetare_es.pdf. Hoogeveen, Johannes; Tesliuc, Emil; Vakis, Renos; Dercon, Stefan, A Guide to the Analysis of Risk, Vulnerability and Vulnerable Groups, World Bank, INTSRM/ Publications/ /RVA.pdf. - Adam Harbison (2010) Social Farming: An Opportunity for Northern Ireland. Department of Agriculture and Rural Development. - European Commission (2008) The EU Rural Development Policy: Facing the Challenges. - Arsia (2009) Supporting Policies for Social Farming in Europe Progressing Multifunctionality in Responsive Rural Areas Francesco Di Iacovo, Deirdre O Connor. Suport for Social Farming in Europe Progressing Multifunctionality in Responsive Rural Areas, SoFar project: supporting EU agricultural policies. - Francesco Di Iacovo. Social Farming: Dealing with Communities Rebuilding Local Economy. - Overview of Social Farming and Rural Development Policy in Selected EU Member States, Case Studies, September Marjolein Elings. Effectsof carefarms. Scientific research on the benefits of care farms for clients.plant Research International,Wageningen UR. - Ben Edwards, Matthew Gray and Boyd Hunter. Social and economic impacts of drought on farm families and rural communitiesjosiane WILLEMS (2012) Agricultura socială: îngrijire ecologică şi politici sociale şi de sănătate. Bruxelles. Comitetul Economic şi Social European. - Comisia Europeană, Direcția Generală Comunicare Publicații, Bruxelles (2014), Un parteneriat între Europa și agricultori - Programul Național de Dezvoltare Rurală pentru perioada , versiunea oficială 1 1 iulie Dessein, J. and Bock, B.B. eds. (2010). The Economics of Green Care in Agriculture, COST 866, Green Care in Agriculture. - Di Iacovo F. (2011), Social farming:re-connecting economy with social needs in rural areas -Contribution of Rural Development policies to social inclusion - Di Iacovo F. (2011), La governance dell innovazione nelle aree rurali: il caso dell agricoltura sociale, INEA. - Di Iacovo F., O Connor D. (2009), Supporting policies for social farming in Europe: Progressing multifunctionality in responsive rural areas, Firenze - ENRD (2010), Overview of Social Farming and Rural Development Policy in Selected EU Member States - Committee on Twenty-First Century Systems Agriculture USA; National Research Council (2010), Toward Sustainable Agricultural Systems in the 21st Century - Carbone A., Gaiţo M., Senni S (2006, Consumers Attitude Toward Ethical Food: Evidence from Social Farming în Italy, Tuscia University, Italy - Di Iacovo F. (ed) (2008), Agricoltura sociale: quando le campagne coltivano valori, Franco Angeli, Milano. - Di Iacovo F. (2008) Social farming: charity work, income generation - or something else, pp 55-70, în: Dessein J. (ed) Proceedings. of the Community of Practice Farming for Health Ghent. ILVO Belgium - Di Iacovo F., Ciofani D. (2005), Le funzioni sociali dell agricoltura: analisi teorica ed evidenze empiriche, REA, 1: The European Network for Rural Development (ENRD), - Wymann von Dach S, Romeo R, Vita A, Wurzinger M, Kohler T (eds) (2013). Mountain Farming Îs Family Farming: A contribution from mountain areas to the Internaţional Year of Family Farming Rome, Italy: FAO, CDE, BOKU, pp Contact: Sediul Naţional al Unităţii de Sprijin a Reţelei (USR) Str. Nicolae Filipescu, nr , et. 6, sector 2, Bucureşti, cod poştal Tel.: , Fax.: info@rndr.ro Internet: Această publicaţie a fost realizată de Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale din România în cadrul proiectului Înfiinţarea şi sprijinirea Reţelei Naţionale de Dezvoltare Rurală. Proiect cofinanţat prin FEADR prin Măsura 511 din cadrul PNDR Conţinutul acestei publicaţii nu reprezintă în mod necesar poziţia oficială a Uniunii Europene. Se distribuie gratuit. Departamentul Publicaţii USR 40

23 Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale