UNIVERSITATEA DE ŞTIINŢE AGRICOLE ŞI MEDICINĂ VETERINARĂ CLUJ-NAPOCA ŞCOALA DOCTORALĂ FACULTATEA DE AGRICULTURĂ

Transcription

1 UNIVERSITATEA DE ŞTIINŢE AGRICOLE ŞI MEDICINĂ VETERINARĂ CLUJ-NAPOCA ŞCOALA DOCTORALĂ FACULTATEA DE AGRICULTURĂ ING. MARIAN (căs. Simu) MANUELA CARMEN INFLUENŢA CONDIŢIILOR ECOPEDOLOGICE ASUPRA CALITĂŢII MATERIALULUI SĂDITOR LA TRANDAFIR (Rosa sp.) (REZUMAT AL TEZEI DE DOCTORAT) CONDUCĂTOR ŞTIINŢIFIC, PROF. UNIV. DR. GHEORGHE BLAGA CLUJ-NAPOCA 2010

2 CUPRINS INTRODUCERE... 2 Cap.I3STADIUL CERCETĂRILOR PRIVIND INFLUENŢA CONDIŢIILOR ECOPEDOLOGICE ASUPRA CALITĂŢII MATERIALULUI SĂDITOR LA TRANDAFIR (Rosa sp.) Condiţii ecopedologice necesare culturii trandafirilor Cultura trandafirilor în lume şi în românia Scurt istoric al cultivării trandafirilor şi a florilor Importanţa culturii trandafirilor Morfologia şi clasificarea trandafirilor Producerea materialului săditor la trandafir... 7 Cap. II CERCETĂRI PROPRII PRIVIND INFLUENŢA CONDIŢIILOR ECOPEDOLOGICE ASUPRA CALITĂŢII MATERIALULUI SĂDITOR LA TRANDAFIR Scopul şi obiectivele cercetării Materialul şi metodele de cercetare Organizarea şi amplasarea câmpurilor experimentale Cap. III DESCRIEREA CONDIŢIILOR CLIMATICE Temperatura Precipitaţiile Umiditatea aerului Cap. IV DESCRIEREA MORFOLOGICĂ ŞI PROPRIETĂŢILE SOLURILOR DIN CÂMPURILE EXPERIMENTALE Cap. V REZULTATE OBŢINUTE ÎN EXPERIENŢELE PRIVIND INLUENŢA CONDITIILOR ECOPEDOLOGICE ASUPRA CALITĂŢII MATERIALULUI SĂDITOR LA TRANDAFIR (Rosa Sp.) Cercetări asupra portaltoiului de trandafir Cercetări asupra altoiului la trandafir Cap. VI ANALIZA COMPARATIVĂ A SOIURILOR DE TRANDAFIRI PE SOLURILE DIN CÂMPURILE EXPERIMENTALE Analiza varianţei soiurilor de trandafir Determinarea influenţei solului asupra caracterelor materialului săditor de trandafir CONCLUZII ŞI RECOMANDĂRI BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ

3 Structura tezei este consacrată realizării depline a obiectivelor propuse, având 9 capitole, extinse pe 205 pagini, cuprinzând 124 tabele, 61 figuri, şi o listă bibliografică reprezentativă cu 151 de titluri. Rezumatul tezei, titlurile capitolelor, a tabelelor şi a figurilor sunt traduse în limba engleză, sporind astfel accesibilitatea şi pentru specialiştii străini. INTRODUCERE Suprafaţa cultivată cu flori şi plante ornamentale în perioada a cunoscut o creştere în aproape toate ţările din Uniunea Europeană, acest fapt se datorează în special creşterii cererii de pe piaţă a acestor produse. În acelaşi timp, şi evoluţia preţurilor a cunoscut o creştere semnificativă corelată cu cererea de pe piaţă. De exemplu, preţul la trandafiri tăiaţi a crescut în ultima perioadă de timp atât în România, cât şi în cele mai importante ţări producătoare de trandafiri din Uniunea Europeană. Acestea sunt premizele care au dus la creşterea cererii de material săditor de trandafir atât la nivel european cât şi la nivelul ţării noastre, de aceea este necesară şi creşterea suprafeţelor destinate producerii acestui tip de material. În ceea ce priveşte producerea de material săditor, producătorii trebuie să ţină cont în alegerea amplasării pepinierelor de condiţiile eco-pedologice din zonă, deoarece acestea au o influenţă hotărâtoare în privinţa calităţii materialului săditor. Determinarea legăturii între calitatea materialului săditor la trandafir (Rosa Sp.) şi condiţiile ecopedologice în care sunt instalate pepinierele reprezintă scopul principal al cercetărilor din cadrul tezei de doctorat INFLUENŢA CONDIŢIILOR ECOPEDOLOGICE ASUPRA CALITĂŢII MATERIALULUI SĂDITOR LA TRANDAFIR (ROSA SP.) Istoria civilizaţiei atestă faptul că, întotdeauna, omul a legat noţiunea de frumuseţe cu cea de floare, la multe civilizaţii antice aceste două noţiuni confundându-se. Plantele decorative sunt cunoscute şi apreciate de om din cele mai vechi timpuri, un exemplu în acest sens fiind grădinile vechii Persii, Greciei şi Romei antice. Trandafirul a fost prima dată introdus în cultură pentru proprietăţile sale medicale, fiind o importantă sursă de vitamina C [Austin, 1998]. După unii cercetători genul Rosa a apărut pe Pământ în urmă cu 35 milioane de ani, primele forme fiind destul de primitive [Wagner, 2002]. Calitatea materialului săditor este determinată de câteva caracteristici bine definite, atât în literatura de specialitate, cât şi în legislaţia Română şi Uniunea Europeană (UE). Conform normativului 1268/2005 şi Directiva Comisiei 93/49/CEE, materialul ornamental nu se supune nici unor stasuri de calitate. Însă, din punct de vedere a condiţiilor fito-sanitare trebuie să îndeplinească condiţiile prevăzute în directiva UE 2000/29/CE. Conform acestor acte normative, pentru comercializare, materialul săditor trebuie să întrunească următoarele condiţii: 1. la inspecţia vizuală să fie liber de orice organism dăunător, care diminuează calitatea, sau să nu aibă semne şi simptome ale acestora, care reduc valoarea de utilizare (atac păianjen roşu, făinare etc.); 2

4 2. să fie liber de orice defect care ar dăuna calităţii de material de înmulţire; 3. să fie viabil din punct de vedere fiziologic; 4. să aibă suficientă vigoare şi dimensiuni în conformitate cu valoarea de utilizare a acestuia; 5. să aibă identitate şi puritate corespunzătoare genurilor sau speciilor din care fac parte. Calitatea materialului se poate influenţa pozitiv dacă se ţine cont de nişte reguli simple în momentul producerii lui: amplasarea pepinierelor, categoria de sol din zona de cultură, momentul altoirii, calitatea portaltoilor la plantare, gradul de afinitate dintre portaltoi şi altoi, stadiul de dezvoltare al ochilor de pe ramurile altoi ce urmează a fi folosite etc. Aria de răspândire a producerii de material săditor de Rosa sp. Fiind destul de mare la noi în ţară, pentru studiu s-au ales două zone de cultură foarte importante şi diferite din punct de vedere ecopedologic: Cluj-Napoca şi Unirea judeţul Alba. În ambele zone producerea de material săditor este o adevărată tradiţie şi afacere pentru oamenii din aceste zone. CAPITOLUL I STADIUL CERCETĂRILOR PRIVIND INFLUENŢA CONDIŢIILOR ECOPEDOLOGICE ASUPRA CALITĂŢII MATERIALULUI SĂDITOR LA TRANDAFIR (Rosa sp.) 1.1. CONDIŢII ECOPEDOLOGICE NECESARE CULTURII TRANDAFIRILOR Deoarece trandafirul este o specie subtermofilă, termofilă, heliofilă, slab acidneutrofilă, preferă zonele în care media izotermelor anuale are valori între 7,5 10,5 o C sau mai mari de 10,5 o C [Cairns, 2000]. Trandafirul vegetează bine pe soluri cu textură lutoasă, cernoziomuri adânci, afânate, soluri aluvionale, permeabile, suficient de calde, cu apa freatică sub 1,5 m, fără ca apa să stagneze pe ele. Aceste soluri trebuie să fie bogate în substanţe nutritive, pe terenuri cu expoziţie sudică şi cu ph-ul având valori între 6,5-7,2 [Popescu, 1986]. AERUL Înainte de înfiinţarea unor plantaţii de trandafiri, este necesar să ne interesăm şi de natura unor eventuale surse de poluare. Trebuie avut în vedere şi viteza, tăria şi direcţia dominantă a vânturilor din zonă pentru că acestea pot cauza pagube însemnate ca: ruperea ramurilor tinere şi nelignificate din pepiniere şi plantaţii mari, deformarea tufelor şi florilor. LUMINA Trandafirii sunt pretenţioşi faţă de lumină, fiind necesară amplasarea lor în locuri unde zilnic pot beneficia de lumină directă timp de cel puţin 4-6 ore [Wagner, 2002]. La trandafirii situaţi în locuri mai umbroase, asimilaţia este mai redusă, iar plantele nu sunt foarte viguroase, cu mulţi lăstari şi multe flori. TEMPERATURA 3

5 Influenţa temperaturii asupra fenomenelor din ciclul anual se manifestă prin faptul că, pentru ca trandafirul să ajungă la oricare fenofază este necesar să se fi acumulat o anumită sumă de temperaturi active. Pragul biologic, al trandafirului este circa 5ºC. Fiecare fenofază are practic un prag termic şi o temperatură optimă pentru desfăşurarea sa normală. Dacă temperaturile din timpul unei fenofaze sunt sub sau deasupra temperaturilor din zona optimă plantele nu pot desfăşura o activitate fiziologică normală şi suferă de frig sau de căldură [Pârvu, 2005]. APA În ţara noastră, aflată în zona cu climă temperată, pentru trandafirii cultivaţi în câmp, în grădini şi parcuri, necesarul de apă este asigurat în toate zonele geografice unde suma precipitaţilor anuale este de circa mm, cu condiţia ca în cele 6 luni (aprilie septembrie) cât durează perioada de vegetaţie precipitaţiile să fie cuprinse între mm, iar restul de cca mm în celelalte luni [Pârvu, 2005]. Cerinţele cele mai mari sunt în perioada mai august când temperaturile, evaporaţia (solului) şi transpiraţia (plantelor) sunt cele mai intense. SOLUL Dintre principalele proprietăţi ale solului, ca factor ecologic, care influenţează direct creştere şi dezvoltarea trandafirilor sunt următoarele: textura solului, structura solului, porozitatea solului, coeziunea solului, soluţia solului, nivelul apei freatice [Miclăuş, 1991]. Textura solului se defineşte prin conţinutul procentual al diferitelor fracţiuni granulometrice (argilă, praf, nisip) care intră în alcătuirea solului [Chiriţă, 1974]. Structura solului defineşte modul de grupare şi aranjare a particulelor de sol în formaţii mai complexe denumite agregate structurale de diferite forme şi dimensiuni separate între ele prin planuri de desprindere, goluri, fisuri sau prin suprafaţa de contact cu legături mai slabe [Filipov, Lupaşcu 2003]. Alte caracteristici ale solului sunt: Porozitatea solului: este reprezentată de spaţiul lui poros, de reţeaua spaţiilor de diferite forme şi mărimi ocupate de aer şi apă, fiind dependentă de textura şi structura solului [Filipov, Lupaşcu 2003]. Coeziunea solului: reprezintă atracţia reciprocă, care se manifestă între particulele solului. Această caracteristica este opusul fragmentării. Când solul este umed, coeziunea solului scade, din cauza moleculelor de apă, care atenuează atracţia particulelor solide [Niţă, 2004]. Soluţia solului: prezintă importanţă pentru desfăşurarea procesului de solificare şi pentru satisfacerea necesităţilor plantelor. Pentru formarea unui gram de materie vegetală plantele au nevoie de apă pe tot parcursul perioadei de vegetaţie, într-o cantitate care variază între 220 g 1000 g de apă. Capacitatea de câmp pentru apă reprezintă cantitatea maximă de apă capilară suspendată pe care o poate reţine solul, în mod obişnuit după ploaie pentru o perioadă mai îndelungată de timp. Depinde în primul rând de textura şi structura solului, precum şi de porozitatea şi starea de afânare a solului [Puiu, 1980]. 4

6 Nivelul apei freatice prezintă importanţă deoarece, trandafirii pot scoate apa din adâncime, în cazul perioadelor lungi fără ploaie. Rădăcinile verticale care pot ajunge până la 1 m adâncime CULTURA TRANDAFIRILOR ÎN LUME ŞI ÎN ROMÂNIA Scurt istoric al cultivării trandafirilor şi a florilor Din timpuri străvechi omul a simţit nevoia de frumos şi de a avea în preajma sa plante decorative, mărturii în acest sens stând numeroase motive florale descoperite în urma săpăturilor arheologice. Poate cea mai veche dovadă este o medalie descoperită într-un mormânt din Altai, datată de circa 7000 de ani, şi care pe una din feţe avea un trandafir în relief [Cantor, 2009]. Încă din antichitate documentele vorbesc de o floricultură dezvoltată în China, Japonia, India, Babilonia, Palestina, Egipt, Grecia, fiind cunoscute plantele floricole ca: trandafirul, crinul, lalelele, crizantemele, albăstreaua, macul etc. Romanii cultivau crini, zambile, narcise, trandafiri, garoafe. Cea mai mare contribuţie a romanilor a fost dezvoltarea mijloacelor artificiale de cultivare în afara sezonului normal. Odată cu migraţia popoarelor şi a cruciadelor se realizează şi transferul de plante floricole dintr-o regiune în alta [Kiselev, 1956]. Trandafirii au o istorie lungă. În urma descoperirilor arheologice, s-a ajuns la concluzia că trandafirul are o vechime de peste 35 milioane de ani. Astăzi există în lume peste de varietăţi de trandafiri, această specie fiind cea mai complexă dintre toate speciile floricole [Beales, 2000]. Genul Rosa cuprinde 140 de specii: 95 de specii sunt din Asia, 18 specii sunt din America de Nord, iar restul provin din Europa şi nord-vestul Africii. Cea mai favorabilă zonă de cultură a trandafirilor este cea din emisfera nordică, în care clima este temperată, iar în emisfera sudică nu a fost găsită nici o specie de trandafir [Austin, 1998]. În România, cultura florilor a fost dintotdeauna la ea acasă, pierzându-şi începuturile în antichitate, în grădinile dacilor care cultivau diferite plante din flora spontană în scop ornamental. Patrimoniul floricol al ţării noastre este alcătuit atât din flori autohtone (cimbrul, lăcrămioara etc.), cât şi din flori aduse din lumea întreagă. Multe plante floricole au fost introduse doar în ultimele decenii: gerbera, orhideele, palmierii, Calceolaria etc [Cantor, 2003] Importanţa culturii trandafirilor Trandafirii constituie una dintre cele mai vechi şi mai răspândite căi de satisfacţie a cerinţelor de frumos ale omului, fiind nelipsiţi la majoritatea evenimentelor din viaţa noastră. Fie că sunt oferiţi, fie că sunt primiţi, ei invită numai la sentimente delicate şi înalte. Prin urmare, floricultura îmbină frumosul cu utilul, oferind o gamă largă de activităţi cu rezultate din cele mai profitabile din punct de vedere economic, dar şi posibilitatea de a-şi petrece timpul liber printre flori, admirându-le şi îngrijindu-le 5

7 pentru frumuseţea lor. Florile pot fi o sursă de asigurare a existenţei noastre[gibson, 1980]. Bogăţia nuanţelor şi subtilitatea parfumurilor trandafirilor, constituie surse de inspiraţie în pictură, sculptură, muzică şi chiar poezie MORFOLOGIA ŞI CLASIFICAREA TRANDAFIRILOR Morfologia trandafirilor Rădăcina La trandafir, se deosebesc două forme ale sistemului radicular [Stana, 2006]: - un sistem pivotant; - un sistem fascicular. Sistemul pivotant se întâlneşte la plantele care provin din sămânţă şi sunt netransplantate, iar sistemul fascicular apare la plantele înmulţite pe cale vegetativă (butăşire, marcotaj etc.). Scheletul sistemului radicular este reprezentat de rădăcini de ordin unu, doi sau trei. Prin aceste rădăcini se transportă apa, iar rădăcinile active care se găsesc în vârf, au rol de absorbţie şi creştere. Tulpina Tulpina la trandafir este formată din totalitatea organelor supraterane, constituită din ramuri de diferite vârste care susţin lăstarii, florile şi fructele. La tulpinile tinere, coaja are culoare verde-roşietică. Întrucât grosimea ramurilor mai în vârstă, care pornesc de la bază, este aproximativ aceeaşi, trandafirul este considerat ca fiind o plantă perenă, lemnoasă, de tip arbustiv [Cairns, 2000]. Portul tufei este determinat de modul de creştere şi direcţia ramurilor. Astfel, la trandafir avem patru tipuri de tufe [Bradlez, 2005]: tufe invers-piramidale, caz în care ramurile au o creştere erectă sau semierectă (trandafiri din grupele teahibrizi, poliante, floribunde); tufe globuloase, acestea sunt sferice, şi se întâlnesc la unele poliante, la trandafirii de parc şi la cei clasici; tufe târâtoare; tufe urcătoare. Clasificarea trandafirilor Clasificarea după talie şi port Din punct de vedere al taliei se disting: trandafiri pitici (20-30 cm), cu talie scundă (40-60 cm), cu talie înaltă ( cm), iar din punct de vedere al portului: pletoşi sau plângători având ramuri pendente, tulpina erectă; urcători (ghimpaţi); semiurcători (semigrupaţi) [Popescu, 1986]. Clasificarea după modul de întrebuinţare Din punct de vedere al modului de întrebuinţare, trandafirii pot fi clasificaţi în următoarele cinci grupe [Austin, 1998]: 1. Trandafiri de grădină; 2. Trandafiri pentru flori tăiate; 3. Trandafiri pentru parcuri publice; 4. Trandafiri pentru cultura în containere; 5. Trandafiri cu destinaţie specială (urcători şi altoiţi în trunchi). 6

8 1.4. PRODUCEREA MATERIALULUI SĂDITOR LA TRANDAFIR Aspecte generale Ca majoritatea plantelor, şi trandafirul se înmulţeşte pe două căi: sexuat (prin seminţe) şi vegetativ (prin butaşi). Înmulţirea sexuată la trandafir se foloseşte doar în cazul producerii de puieţi în ameliorarea trandafirului. Prin material săditor se înţelege o serie de plante obţinute în pepinieră şi care pot fi plantate la loc definitiv în momentul valorificării sau pot fi utilizate ca şi portaltoi [Dima şi colab, 2007]. Producerea de material săditor în pepinieră este una din formele de cultură cu o importantă valoare economică, care necesită o muncă asiduă şi mari investiţii financiare pentru început. De aceea pentru a evita neplăcerile, o importanţă deosebită i se acordă alegerii locului pentru pepiniere. De altfel, după cum se alege locul şi terenul pentru pepiniere depinde în cea mai mare parte reuşita culturilor, deoarece solul poate face diferenţa între producerea de material săditor de calitate în condiţii economice şi producerea unui material săditor de slabă calitate la cheltuieli exagerate. Terenul destinat pepinierei trebuie să corespundă următoarelor cerinţe [Bordeianu,1960]: - Să fie aşezată în centrul sau cât mai aproape de locul de plantat dacă vorbim de pepinierele volante, şi în apropierea drumurilor de legătura când vorbim de pepinierele permanente; - Să fie asigurat cu apa necesară lucrărilor de irigaţii; - Să fie situat în apropierea unor centre urbane mai mari care pot asigura forţa de muncă, atât cea permanentă cât şi cea sezonieră; - Nivelul apei freatice trebuie să fie destul de ridicat; - Solul pe care se urmăreşte să se înfiinţeze o pepinieră trebuie să fie reavăn, permeabil şi bogat în substanţe nutritive. De asemenea, este indicat ca pe terenurile pe care se înfiinţează o pepinieră să nu fi existat pomi, arbori, arbuşti sau altă vegetaţie lemnoasă cel puţin 4-5 ani înainte [Marian, 2009]; - Terenul ales trebuie să fie plan, fără a stagna apa pe el, trebuie ferit de curenţii mari de aer, de vânturile puternice şi uscate [Marian, 2009]. Dacă nu se poate feri de aceşti factori prin constituţia naturală a terenului din acea locaţie se va urmări înfiinţarea unei perdele de protecţie în jurul pepinierei fie folosind plante de Thuja, de Robinia sau alte specii forestiere utilizate în acest scop, fie panouri speciale pentru construire de parapeţi. În cazul în care nu există un asemenea teren, dar totuşi se doreşte înfiinţarea unei pepiniere, se pot alege şi terenuri uşor înclinate cu panta până la 5 o cu expoziţie estică sau sud estică. În această situaţie, terenul va trebui să aibă o formă dreptunghiulară şi astfel aşezată încât laturile lungi să fie perpendiculare pe linia de cea mai mare pantă. Producerea puieţilor Pregătirea terenului pentru însămânţare constă în îngrăşarea de bază şi pregătirea terenului pentru însămânţare. Îngrăşarea de bază se face cu t/ha (3-4 kg/mp) gunoi de grajd bine fermentat. Pe soluri mai puţin fertile se dă mai mult. Dintre 7

9 îngrăşămintele minerale se pot utiliza 500 kg superfosfat (egal cu 90 kg P 2 O 5 ) şi 250 kg sare potasică (egal cu 100 kg K 2 O 5 ) la hectar [Ropan, 2003]. Pregătirea terenului are loc în funcţie de momentele însămânţării, de obicei cu 3-4 săptămâni înainte de aceasta, dar dacă se însămânţează primăvara se poate face toamna până înaintea îngheţării solului. Recoltarea măceşelor şi pregătirea seminţelor pentru însămânţare este un moment deosebit de important, deoarece seminţele provenite mai ales de la tipurile de R. canina germinează greu dacă fructele se recoltează târziu. După recoltarea fructelor acestea se zdrobesc cu un zdrobitor cu valţuri sau cu un ciocan şi se pun în apă timp de câteva zile, după care prin site, seminţele se separă de pulpă. Din acest moment, seminţele în funcţie de momentul însămânţării, trebuie menţinute în mediu umed, în caz contrar germinarea va fi foarte slabă şi rezultatul dezamăgitor. Portaltoiul Condiţii pe care trebuie să le îndeplinească portaloiul [Wagner, 2002]: - o bună compatibilitate cu altoiul şi astfel îi asigură acestuia o creştere viguroasă şi o durată de viaţă foarte lungă; - sistemul radicular să fie constituit din cât mai multe rădăcini subţiri, astfel asigurându-se o prindere bună a plantei în momentul transplantării; - să aibă ghimpi puţini sau chiar deloc în vederea executării mult mai uşoare a lucrărilor de întreţinere; - în momentul altoirii să aibă un colet cât mai drept de 2-3 cm lungime şi să nu aibă coaja prea groasă pentru o altoire cât mai bună şi un procent de prindere ridicat; - să drajoneze cât mai puţin şi să aibă o rezistenţă bună la ger, secetă şi boli. CAPITOLUL II CERCETĂRI PROPRII PRIVIND INFLUENŢA CONDIŢIILOR ECOPEDOLOGICE ASUPRA CALITĂŢII MATERIALULUI SĂDITOR LA TRANDAFIR 2.1. SCOPUL ŞI OBIECTIVELE CERCETĂRII Importanţa producerii de material săditor de trandafir (Rosa Sp.) de calitate presupune cunoaşterea influenţei condiţiilor ecopedologice asupra calităţii acestuia, tocmai acesta fiind scopul principal al cercetărilor care stau la baza tezei de doctorat INFLUENŢA CONDIŢIILOR ECOPEDOLOGICE ASUPRA CALITĂŢII MATERIALULUI SĂDITOR LA TRANDAFIR (ROSA SP.). Realizarea acestui scop presupune atingerea mai multor obiective, acestea fiind: 1. Evaluarea condiţiilor pedo-climatice ce implică următoarele activităţi: Culegerea şi analiza datelor climatice; Stabilirea ariilor şi executarea profilelor de sol; Descrierea orizonturilor şi luarea probelor de sol pentru analize; Determinarea conţinutului de carbonat de calciu şi fier a probelor de sol; 2. Înfiinţarea câmpurilor experimentale ce necesită următoarele activităţi: 8

10 Pregătirea terenului în vederea înfiinţării câmpurilor experimentale; Alegerea portaltoiului; Plantarea şi întreţinerea portaltoilor; Analiza stării de dezvoltare a portaltoiului; 3. Măsurători biometrice la trandafiri (Rosa sp.); 4. Determinarea influenţei condiţiilor climatice asupra calităţii materialului săditor la trandafir (Rosa sp.); 5. Determinarea influenţei solului asupra calităţii materialului săditor la trandafir (Rosa sp.); Stabilirea corelaţiilor între condiţiile ecopedologice şi calitatea materialului săditor la trandafir (Rosa sp.) MATERIALUL ŞI METODELE DE CERCETARE Soiurile utilizate Din multitudinea de soiuri aflate pe piaţa de la noi din ţară, au fost alese pentru desfăşurarea experienţei următoarele soiuri: soiul Rusticana din categoria trandafirilor acoperitori; soiul Graham Thomas din categoria trandafirilor englezeşti, soiurile Mr. Lincoln, Golden Elegance, Monika, Hoslteinperle din categoria trandafirilor teahibrizi şi soiul New Dawn din categoria trandafirilor urcători. Aceste soiuri au fost alese deoarece sunt unele dintre cele mai reprezentative pentru categoriile din care fac parte şi sunt unele dintre cele mai cerute soiuri pe piaţă. Aceste soiuri acoperă o paletă largă de culori. Portaltoiul utilizat Portaltoiul folosit în câmpurile experimentale este Pollmers şi aparţine speciei Rosa coriifolia, fiind introdus în cultură de către Pollmer în Germania anului 1904 [Wagner, 2002]. Prezintă o creştere erectă, puternică şi înaltă. Şi la acest portaltoi numărul ghimpilor de pe suprafaţa plantei este scăzut. Gradul de drajonare, în cazul portaltoiului Pollmers este scăzut. Acest portaltoi are un număr mare de rădăcini puternice, ceea ce îl recomandă şi pentru cultura trandafirilor de seră. Metode de analiză şi interpretare a datelor experimentale Determinarea influenţei solului asupra calităţii materialului săditor la trandafir s-a realizat urmând un protocol de lucru bine stabilit, astfel după efectuarea măsurătorilor pe teren, s-a trecut la etapa de birou. Această etapă a fost organizată astfel: 1. Analiza primară a datelor pin care s-a urmărit stabilirea comportării portaltoiului şi a soiurilor pe fiecare sol în parte; 2. Analiza comparativă a soiurilor pe solurile din câmpurile experimentale. Pentru analizarea şi interpretarea datelor experimentale a fost necesar să se folosească o gamă largă de instrumente statistice utilizate în tehnica experimentală horticolă. Acestea sunt: valoarea medie şi valoarea modală pentru a face analiza primară a datelor culese şi varianţa şi testul t pentru a face analiza varianţei soiurilor de trandafir, precum şi pentru a determina influenţa condiţiilor ecopedologice asupra calităţii materialului săditor la trandafir. Metode de analiză a solului 9

11 Profilele au fost amplasate în zone reprezentative ale spaţiului cercetat astfel încât să poată fi descrise cele mai reprezentative tipuri şi subtipuri de sol. Recoltarea probelor în aşezare modificată, pentru caracterizarea fizico-chimică, s-a făcut în pungi, pe fiecare orizont genetic. Au fost executate următoarele analize, după metodele folosite curent în laboratoarele de pedologie: - determinarea reacţiei solului (Ph-ului) prin metoda potenţiometrică cu electrod de sticlă Ph-senzitiv, la un raport sol:apă de 1:2,5; - determinarea acidităţii hidrolitice (Ah) extracţia unică cu acetat de sodiu 1N la Ph = 8,3, la un raport sol:soluţie de 1:2,5; - determinarea acidităţii de schimb totale (Sh) la Ph=8,3 prin recoltarea solului până la epuizare cu o soluţie 1N de acetat de potasiu tamponată la Ph=8,3; - determinarea capacităţii de schimb cationic şi a sodiului schimbabil după metoda Bower, prin saturarea solului cu Na din acetatul de sodiu 1N la Ph=8,2; - determinarea sărurilor solubile în extras apos la un raport sol:apă de 1:5 până la 1:20 - determinarea humusului prin oxidarea materiei organice a solului cu bicromat de potasiu în mediu de acid sulfuric şi dozarea excesului de oxidant cu sare Mohr, după metoda Schollenberger; - determinarea azotului total metoda Kjeldahl; - determinarea fosforului şi potasiului mobil, extracţie de acetat lactat de amoniu, la Ph = 3,5 şi dozarea calorimetrică a fosforului cu molibdat-clorură stanoasă acid ascorbic după metoda Murphz, respectiv flamfotometrică a potasiului; - determinarea carbonaţilor alcalino-pământoşi prin metoda gazo-volumetrică (metoda Scheibler); - determinarea însuşirilor fizice şi hidrofizice ORGANIZAREA ŞI AMPLASAREA CÂMPURILOR EXPERIMENTALE Cercetările din cadrul temei de doctorat au fost structurate ca şi experienţe polifactoriale, organizate în cultură comparativă, dreptunghi latin, în 6 repetiţii, aranjate în blocuri etajate, pe două tipuri de sol, şi cu un număr de 7 soiuri. Solurile pe care au fost organizate experienţele au fost un sol aluvionar în lunca Mureşului zona Unirea în judeţul Alba şi un sol cu textură luto-nisipoasă situat în lunca primară a văilor Borhanci şi Becaş care străbat Staţiunea de Cercetare- Dezvoltare pentru Pomicultură Cluj-Napoca de la un capăt la altul. Staţiunea de Cercetare-Dezvoltare pentru Pomicultură Cluj-Napoca a fost înfiinţată în anul Este situată în Cluj-Napoca, la baza dealului Feleacului. De-a lungul ei, staţiunea este străbătută de două văii: Valea Becaş şi Valea Borhanci. În aceste condiţii, terenul plan de care dispune staţiunea este propice înfiinţării de pepinieră. SC ROSAFRUCT SRL cu sediul în localitatea Unirea din judeţul Alba, aflată la 13 km de localitatea Aiud şi zona renumită pentru producerea de material săditor, este poziţionată pe malul drept al râului Mureş. Totodată se află în apropierea drumului european E81 şi a căii ferate care străbate regiunea. La unul din capete este străbătută 10

12 de Valea Letunului, care în condiţii vitrege de temperatură şi umiditate poate asigura cantitatea necesară de apă pentru irigare. CAPITOLUL III DESCRIEREA CONDIŢIILOR CLIMATICE Cele mai importante elemente ale climei care au o influenţă hotărâtoare asupra calităţii materialului săditor la trandafir sunt: temperatura aerului, precipitaţiile şi umiditatea aerului TEMPERATURA Importanţă deosebită pentru calitatea materialului săditor o au temperaturile înregistrate în perioada de vegetaţie. La trandafir, pragul termic de pornire în vegetaţie este de 5 C, înregistrată cel puţin 3 zile consecutiv. În anul 2008, pragul termic s-a atins pe parcursul primei decade a lunii martie la Unirea, iar la Cluj-Napoca în a doua decadă a aceleiaşi luni. Pe toată perioada de vegetaţie a anului 2008, distribuţia temperaturilor atât în Unirea, cât şi în Cluj-Napoca a urmat un trend normal, cu o creştere graduală a temperaturilor până în lunile iulie şi august şi apoi înregistrându-se temperaturi tot mai scăzute [Marian, 2008]. Temperatura medie lunară maximă s-a înregistrat în luna august în Unirea (21,4 C), iar în Cluj-Napoca în luna iulie (19,7 C) Temperatura maximă lunară medie, în 2009, la Unirea a fost înregistrată pe parcursul lunii iulie (20,6 C), iar la Cluj-Napoca cea mai mare temperatură medie lunară s-a atins în luna august (21,8 C). În anul 2010, în perioada martie-august, distribuţia temperaturilor atât în Unirea, cât şi în Cluj-Napoca a urmat un trend normal, cu o creştere graduală a temperaturilor. Temperatura medie lunară maximă s-a înregistrat în luna iulie în Unirea (21 C), iar în Cluj-Napoca în lunile iulie şi august (20 C) PRECIPITAŢIILE În anul 2008 suma precipitaţiilor în perioada de vegetaţie în Unirea a fost de 552,20 mm, iar în Cluj-Napoca Napoca de 448,30 mm. Distribuţia acestora a fost relativ similară, cu minime în luna mai şi maxime în luna iunie la Cluj-Napoca, şi respectiv în luna iulie la Unirea. În anul 2009, maximul cantităţii de precipitaţii a fost atins în luna iunie la Unirea, având o valoare de 157,40 mm, iar în Cluj-Napoca s-a înregistrat tot în luna iunie având o valoare de 108,60 mm. Suma precipitaţiilor în perioada de vegetaţie în anul 2009 a fost de 437,90 mm în Unirea şi de 256,20 mm în Cluj-Napoca [Marian, 2010]. În anul 2010, cantitatea de precipitaţii căzute în perioada martie-august, comparativ cu anii precedenţi, este mult mai mare. Astfel maximul cantităţii de precipitaţii a fost atins în luna iunie, la Cluj-Napoca fiind de 150,40 mm, iar la Unirea a fost de 143 mm. 11

13 3.3. UMIDITATEA AERULUI Pe parcursul perioadei de vegetaţie, în anul 2008, distribuţia umidităţii aerului atât la Unirea, cât şi la Cluj-Napoca a urmat un trend normal, cu o creştere graduală, existând şi diferenţe. În această perioadă, aerul a avut cea mai ridicată umiditate în luna septembrie atât în Unirea, cât şi în Cluj-Napoca. Anul 2009, se caracterizează prin valori ale umidităţii aerului mai reduse decât în anul Şi în acest an valorile în cele două câmpuri experimentale sunt relativ egale, cu un plus pentru Unirea până în luna iulie. Maxima umidităţii aerului s-a înregistrat pe parcursul lunii iunie, iar minima s-a înregistrat în luna mai în Cluj- Napoca, şi respectiv maxima pe parcursul lunii octombrie, iar minima pe parcursul lunii aprilie în Unirea. Astfel în perioada martie-august 2010, cea mai mare umiditate a aerului la Cluj- Napoca a fost înregistrată pe parcursul lunii mai, fiind de 77,50%, iar la Unirea cea mai ridicată umiditate a aerului a fost înregistrată în lunile iunie de 76,50%. CAPITOLUL IV DESCRIEREA MORFOLOGICĂ ŞI PROPRIETĂŢILE SOLURILOR DIN CÂMPURILE EXPERIMENTALE În vederea stabilirii influenţei solului ca factor ecologic, asupra calităţii materialului săditor la trandafir, au fost săpate, descrise şi analizate profile de sol în fiecare câmp experimental. Rezultatele sunt prezentate mai jos. SOLUL DIN CÂMPUL EXPERIMENTAL DE LA CLUJ-NAPOCA - Aluviosolul calcaric (AS ka) Tabelul 4.1. Proprietăţile fizice, hidrofizice şi chimice ale aluviosolului calcaric (Profil 1) Orizonturi/Horizonts Ap Ao A/B B 1 B 2 BgGo Adâncimi/Depth (cm) > 100 Nisip grosier/ Coarse sand (2-0,2 mm) % 26,01 28,47 24,85 11,64 15,35 0,44 Nisip fin/ Fine sand (0,2 0,0 mm) % 42,24 39,0 39,90 43,83 43,04 40,53 Praf I/ Dust 4,84 5,62 4,98 5,06 6,99 10,00 Praf II/ Dust 6,17 7,35 8,62 13,39 9,65 15,53 Argilă/ Clay (<0,002 mm) % 20,74 19,56 21,65 26,08 24,97 33,50 Textură/ Fibber S S L L L T Densitatea aparentă/bulk density (DA g/cm 2 ) - 1,80 1, Porozitatea totală/total porosity (PT %) Porozitatea de aeraţie/aeration porosity (PA %) , Coeficient de ofilire/ Wilting coefficient (CO %) 19,20 21,00 20, Capacitate câmp/ Field capacity (CC %) 25,80 26,50 26,20 24, Capacitatea totală/total capacity (CT %) Capacitate de cedare maximă/maximum transfer capacity (CCD max %) Conductivitate hidraulică/hydraulic 3 0,50 0,

14 Orizonturi/Horizonts Ap Ao A/B B 1 B 2 BgGo conductivity (K mm/oră) ph în (H 2 O) 8,46 8,55 8,62 8,60 8,64 8,80 Carbonaţi / Carbonation (CaCO 3 %) 6,10 7,00 6,80 8,20 10,0 11,60 Humus (%) 2,53 1,92 1,66 1,53 1,10 0,98 C:N 17,57 13,91 12,12 13,19 14,10 20,00 N total (%) 0,144 0,138 0,137 0,116 0,078 0,049 P mobil (ppm) K mobil (ppm) Baze de schimb/base exchange (SB me/100 gr sol) 31, Tabelul 4.2. Proprietăţile fizice, hidrofizice şi chimice ale aluviosolului calcaric (Profil 2) Orizonturi/Horizonts Ap Ao A / B B 1 B 2 Adâncimi/Depth (cm) > Nisip grosier/ Coarse sand (2-0,2 mm) % 32,24 35,31 16,47 10,27 14,48 Nisip fin/ Fine sand (0,2 0,0 mm) % 37,92 37,66 48,57 45,63 32,09 Praf I/ Dust 5,56 4,69 5,39 8,03 9,11 Praf II/ Dust 6,42 5,97 6,99 9,96 13,16 Argilă/ Clay (<0,002 mm) % 17,86 16,37 22,58 26,10 31,16 Textură/ Fibber S S L L L Densitatea aparentă/ Bulk density (DA g/cm 2 ) 1,15 1,35 1, Porozitatea totală/ Total porosity (PT %) Porozitatea de aeraţie/ Aeration porosity (PA %) Coeficient de higroscopicitate/ Hygroscopic coefficient (CH 15,80 15,20 15, %) Coeficient de ofilire/ Wilting coefficient (CO %) 23,70 22,80 22, Capacitate câmp/ Field capacity (CC %) 27,40 38,90 38, Capacitatea totală/total capacity (CT %) Capacitatea de apă utilă/ Avaible moisture holding capacity 3,70 16,10 16, (CU%) Capacitate de cedare maximă/ Maximum transfer capacity (CCD max %) Conductivitate hidraulică/hydraulic conductivity (K mm/oră) 2 0,70 0, ph în (H 2 O) 8,63 8,50 8,59 8,65 8,68 Carbonaţi/ Carbonation (CaCO 3 %) 6,60 6,30 6,40 7,20 11,0 Humus (%) 1,61 1,56 1,10 1,28 0,64 C:N 11,34 13,22 9,48 13,33 20 N total (%) 0,142 0,118 0,116 0,096 0,032 P mobil (ppm) K mobil (ppm) Baze de schimb/base exchange (SB me/100 gr sol) 29,90 31,90 31,

15 SOLUL DIN CÂMPUL EXPERIMENTAL DE LA SC ROSAFRUCT SRL UNIREA JUD. ALBA - Aluviosol Eutric Tabelul 4.3. Proprietăţile fizice, hidrofizice şi chimice ale aluviosolului eutric Orizonturi / Horizonts Ap Ao C 1 C 2 Adâncimi / Depth (cm) Nisip grosier / Coarse sand (2,0-0,2 mm) % 32,10 24,10 3,70 2,10 Nisip fin / Fine sand (0,2-0,02 mm) % 38,15 52,53 67,18 51,80 Praf / Dust (0,02-0,001mm) % 14,13 6,15 11,12 13,00 Argilă / Clay (0,01-0,002mm) % 3,45 7,12 4,82 18,00 Argilă / Clay (< 0,002 mm) % 12,17 10,10 13,18 15,00 Textură / Texture UM UM SF SM Densitatea aparentă / Bulk density (DA g/cm 3 ) 1,10 1, Densitatea (DA g/cm 3 ) Porozitate totală / Total porosity (PT g/cm 3 %) Coeficient de higroscopicitate / Hygroscopic coefficient (CH %) 3,90 4,20 4,10 9,17 Coeficient de ofilire / Wilting coefficient (CO %) 5,85 6, Capacitate de apă în câmp / Field capacity (CC %) 20,69 20, Capacitate de apă utilă/avaible moisture holding capacity (CU%) 14,84 13,83 14,56 - N total (%) 0,37 0,10 0,08 - P 2 O 5 total % 0,10 0,04 0,04 - Humus (%) 3,10 2,20 1,30 - Carbonaţi / Carbonation (CaCO 3 %) 1,10 2,10 2,30 3,80 CaCO 3 activ %) 0,90 1,00 1,20 2,00 ph în (H 2 O) 7,70 7,70 7,75 7,80 P 2 O 5 (ppm) K 2 O (ppm) Suma bazelor me/100 gr. sol 35,70 42,45 51,60 49,07 Suma hidrogenilor 2,40 2,70 2,50 1,10 T me/100 gr. Sol 38,10 45,15 54,10 50,17 V % 93,70 94,00 95,30 97,80 CAPITOLUL V REZULTATE OBŢINUTE ÎN EXPERIENŢELE PRIVIND INLUENŢA CONDITIILOR ECOPEDOLOGICE ASUPRA CALITĂŢII MATERIALULUI SĂDITOR LA TRANDAFIR (Rosa Sp.) Măsurătorile necesare pentru a stabili care este influenţa celor două tipuri de sol luate în calcul asupra calităţii materialului săditor la trandafir s-au făcut atât la portaltoi în câmpul unu al pepinierei, cât şi la planta altoită în câmpul doi al pepinierei. 14

16 5.1. CERCETĂRI ASUPRA PORTALTOIULUI DE TRANDAFIR Măsurătorile asupra portaltoiului în anii s-au făcut în perioada iulie, înainte de a se începe activitatea de altoire, la portaltoiul Pollmers. Din datele prezentate în extenso în cadrul tezei rezultă că cea mai mică valoare a diametrului portaltoiului în zona Cluj-Napoca a fost înregistrat în anul 2008 (6,15 mm), iar cea mai mare valoare a diametrului portaltoiului a fost în anul 2009 (28,52 mm). În timp ce, în cazul lungimii portaltoiului, cea mai mare valoare este de 14,50 cm şi a fost înregistrată în 2010, iar cea mai mică valoare este de 4 cm, înregistrată de asemenea în anul La Cluj-Napoca, majoritatea valorilor înregistrate la cele două caractere sunt grupate în intervalul mm în cazul diametrului portaltoiului, şi în intervalul 8-12 cm în cazul lungimii portaltoiului. În zona Unirea, diametrul portaltoiului a înregistrat cea mai mare valoare în anul 2010, fiind de 23,17 mm, iar cea mai mică valoare a fost în anul 2008 de 5,61mm. În cazul lungimii portaltoiului, cea mai mare valoare este de 13 cm, iar cea mai mică este de 3 cm. Valorile înregistrate la cele două caractere pe parcursul celor trei ani, în cele două locaţii, sunt relativ asemănătoare, doar câteva mici diferenţieri apar în 2009 şi 2010, în favoarea plantelor din perimetrul Cluj-Napoca. Ţinând cont de normativele în vigoare, putem spune că portaltoiul în cele două zone în care s-a desfăşurat cercetarea s-a încadrat în valorile normale, astfel încât altoirea s-a desfăşurat în condiţii optime CERCETĂRI ASUPRA ALTOIULUI LA TRANDAFIR Măsurătorile efectuate asupra plantelor în perioada de vegetaţie sunt: diametru punctului de altoire în anul următor, lungimea portaltoiului în anul II, număr de ramuri, lungimea totală a ramurilor şi creşterile medii. S-au făcut aceste măsurători deoarece, aceste caractere definesc cel mai bine calitatea materialului săditor la trandafir. Tabelul 5.1. Valori medii ale măsurătorilor asupra altoiului în pepiniera SC Rosafruct SRL în 2008 Valori medii 2008 Diametru punctului de altoire în anul II (mm) Lungimea portaltoiului în anul II (cm) Număr ramuri Lungimea totală a ramurilor (cm) Creşteri medii (cm) Rusticana 20,86 6,03 2,53 95,27 52,17 Mister Lincoln 19,53 6,17 4,10 113,33 51,17 Monika 20,86 5,33 4,37 192,83 64,13 Holsteinperle 21,39 4,20 4, ,70 Golden Elegance 21,38 5,17 3, Graham Thomas 22,13 4,17 4, ,17 New Dawn 19,80 3,83 3,70 119,83 66,77 Analizând aceste date se poate constata că, în anul 2008, pe solul Aluvisol calcaric, cel mai mare diametru la înregistrat soiul Graham Thomas. Soiul Mister Lincoln a înregistrate cea mai mare lungime a portaltoiului în anul II. Cel mai mare număr de ramuri şi cea mai mare lungime toală a acestora le-a înregistrat soiul Monika (Tabelul 5.1.). 15

17 Soiul New Dawn, în 2009, a inregistra cel mai mare diametru al punctului de altoire şi cele mai mare creşteri medii, în timp ce soiul Monoka are cea mai mare lungime a portaltoiului în anul II şi cel mai mare număr de ramuri (Tabelul 5.2.). Tabelul 5.2. Valori medii ale măsurătorilor asupra altoiului în pepiniera SC Rosafruct SRL în 2009 Valori medii 2009 Diametru punctului de altoire în anul II (mm) Lungimea portaltoiului în anul II (cm) Număr ramuri Lungimea totală a ramurilor (cm) Creşteri medii (cm) Rusticana 18,92 4,21 2,53 105,67 42,80 Mister Lincoln 21,44 4,57 4, ,60 Monika 21,76 5,02 4, ,50 Holsteinperle 20,95 3,73 4,30 258,83 61,13 Golden Elegance 20,66 4,89 3,77 253,83 67,87 Graham Thomas 20,72 4, ,10 48,27 New Dawn 22,52 4,38 3, ,30 Şi în anul 2010, soiul Monika s-a remarcat prin cel mai mare diametru al punctului de altoire, cel mai mare număr de lăstari şi prin cea mai mare lungime totală a ramurilor (Tabelul 5.3.). Tabelul 5.3. Valori medii ale măsurătorilor asupra altoiului în pepiniera SC Rosafruct SRL în 2010 Valori medii 2010 Diametru punctului de altoire în anul II (mm) Lungimea portaltoiului în anul II (cm) Număr ramuri Lungimea totală a ramurilor (cm) Creşteri medii (cm) Rusticana 22,97 2,10 2,73 114,13 42 Mister Lincoln 20,44 2,67 2,87 173,83 61,46 Monika 27,29 5,40 2,93 200,47 72,04 Holsteinperle 23,41 4,60 2,30 171,50 74,81 Golden Elegance 24,24 5,50 3,03 193,33 63,69 Graham Thomas 24,10 5,87 2,63 173,93 69,97 New Dawn 26,33 4,13 2,23 167,23 76,76 În pepiniera SCPD Cluj-Napoca, în 2008, soiul Monika are cel mai mare număr de lăstari şi cea mai mare lungime totală a ramurilor (Tabelul 5.4.) Tabelul 5.4. Valori medii ale măsurătorilor asupra altoiului în pepiniera SCPD Cluj-Napoca în Diametru punctului de altoire în anul II (mm) Lungimea portaltoiului în anul II (cm) Număr ramuri Lungimea totală a ramurilor (cm) Creşteri medii (cm) Valori medii Rusticana 20,73 6,26 2, ,06 Mister Lincoln 15,94 5,47 2, Monika 20,24 4,67 3,67 199,67 55,17 Holsteinperle 21,30 3,73 2,47 136,67 54,30 Golden Elegance 20,17 6,06 2,83 146,66 54,60 Graham Thomas 21,98 5,10 3,13 137,56 45,83 New Dawn 19,61 4,73 2,10 111,23 57,53 16

18 În anul 2009, cel mai performant soi este Hosteinperle, care înregistrează cele mai mari valori în cazul a trei caractere, şi anume: diametrul punctului de altoire în anul II, număr de lăstari şi lungimea totală a creşterilor (Tabelul 5.5). Tabelul 5.5. Valori medii ale măsurătorilor asupra altoiului în pepiniera SCPD Cluj-Napoca în 2009 Valori medii 2009 Diametru punctului de altoire în anul II (mm) Lungimea portaltoiului în anul II (cm) Număr ramuri Lungimea totală a ramurilor (cm) Creşteri medii (cm) Rusticana 18,85 9,55 2, ,20 Mister Lincoln 18,45 8,63 2,83 175,33 61,37 Monika 18,67 7,33 3,33 165,17 48,43 Holsteinperle 19,95 3,82 4,17 234,77 59,80 Golden Elegance 18,33 10, ,17 65,73 Graham Thomas 16,82 9,37 2,93 193,43 64,93 New Dawn 17,88 8,80 2,50 166,83 66,87 Alături de acest soi se evidenţiază soiul Golden Elegance, care înregistreză cele mai mari valori în cazul celorlaltor două caractere (Tabelul 5.5). Soiul Monika s-a evidenţiat şi în anul 2010 prin cel mai mare număr de lăstari şi prin cea mai mare lungime totală a ramurilor (Tabelul 5.6.). Tabelul 5.6. Valori medii ale măsurătorilor asupra altoiului în pepiniera SCPD Cluj-Napoca în Diametru punctului de altoire în anul II (mm) Lungimea portaltoiului în anul II (cm) Număr ramuri Lungimea totală a ramurilor (cm) Creşteri medii (cm) Valori medii Rusticana 18,65 5,93 2,30 106,70 47,35 Mister Lincoln 20,02 4,95 2,33 118,20 52,96 Monika 19,46 6,12 3,43 182,70 53,18 Holsteinperle 20,74 3,87 3, ,59 Golden Elegance 18,90 6,97 2,80 156,03 55,14 Graham Thomas 19,65 5,30 2,60 166,47 68,96 New Dawn 17,54 5,20 1,67 115,50 71,23 CAPITOLUL VI ANALIZA COMPARATIVĂ A SOIURILOR DE TRANDAFIRI PE SOLURILE DIN CÂMPURILE EXPERIMENTALE 6.1. ANALIZA VARIANŢEI SOIURILOR DE TRANDAFIR Solul aluviosol eutric la Unirea, 2008: - Diametrul punctului de altoire nici un soi nu prezintă abateri asigurate statistic 17

19 - Lungimea portaltoiului în anul II: a avut valori diferite, cu o amplitudine între 3,83 cm şi 6,17 cm; soiurile Rusticana şi Mister Lincoln s-au comportat cel mai bine, iar soiurile Holsteinperle şi New Dawn s-au comportat cel mai slab - Numărul de ramuri: cel mai mare număr de ramuri l-a avut soiul Monika, iar cel mai mic soiul New Dawn; - Lungimea totală a ramurilor: cea mai mare lungime o are soiul Monika, iar cea mai mică lungime o are soiul Rusticana - Creşterile medii ale ramurilor: soiul New Dawn s-a comportat cel mai bine, soiul Holsteinperle cel mai slab. Solul aluviosol eutric la Unirea, 2009: - Diametrul punctului de altoire: soiul Rusticana s-a comportat cel mai slab - Lungimea portaltoiului în anul II: cel mai bine soiul Monika, cel mai slab soiul Holsteinperle - Numărul de ramuri: cel mai bine soiul Holsteinperle, cel mai slab soiul Rusticana - Lungimea totală a ramurilor: cel mai bine soiul Mister Lincoln, cel mai slab soiul Rusticana - Creşteri medii ale ramurilor: cel mai bine s-au comportat soiurile Golden Elegance şi New Dawn, iar cel mai slab Graham Thomas. Solul aluviosol eutric la Unirea, 2010: - Diametrul punctului de altoire: soiul Monika s-a comportat cel mai bine, iar soiul Mister Lincoln cel mai slab - Lungimea portaltoiului în anul II: cea mai mare lungime o au soiurile Monika, Golden Elegance şi Graham Thomas, iar cea mai mică o au soiurile Rusticana şi Mister Lincoln - Numărul de ramuri: soiurile Holsteinperle şi New Dawn au avut cel mai mic număr de ramuri - Lungimea totală a ramurilor: cel mai bine soiul Mister Lincoln, iar cel mai slab soiul Rusticana - Creşterile medii ale ramurilor: soiurile Holsteinperle şi New Dawn au fost cele mai bune, soiul Rusticana cel mai slab. Solul aluviosol calcaric la Cluj-Napoca, 2008: - Diametrul punctului de altoire: cel mai mare soiul Graham Thomas, cel mai mic soiul Mister Lincoln - Lungimea portaltoiului în anul II: cea mai mare lungime o au soiurile Golden Elegance (6,07 cm) şi Rusticana (6,27 cm); cea mai mică soiul Holsteinperle (3,73 cm) - Numărul de ramuri: cel mai mare număr de ramuri la soiul Monika (4), cel mai mic soiul Mister Lincoln (2) - Lungimea totală a ramurilor: cea mai mare lungime totală soiul Monika (200 cm), şi cea mai mică soiurile Rusticana (87 cm) şi Mister Lincoln (86 cm) - Creşterile medii ale ramurilor: cel mai slab soiul Mister Lincoln Solul aluviosol calcaric la Cluj-Napoca, 2009: - Diametrul punctului de altoire:cel mai mare soiul Holsteinperle (19,95 mm) şi cel mai mic soiul Graham Thomas (16,82 mm) 18

20 - Lungimea portaltoiului în anul II:cea mai mare soiurile Rusticana (9,55 cm), Golden Elegance (10,07 cm), Graham Thomas (9,37 cm); cea mai mică soiul Holsteinperle (3,82 cm) - Numărul de ramuri: cel mai mare număr soiul Holsteinperle (4),cel mai mic număr New Dawn (2) - Lungimea totală a ramurilor:cea mai mare lungime soiul Holsteinperle (235 cm),cea mai mică lungime soiul Monika (165 cm) - Creşterile medii ale ramurilor: cele mai mici creşteri soiul Monika (48,43 cm) Solul aluviosol calcaric la Cluj-Napoca, 2010: - Diametrul punctului de altoire: cel mai mare soiul Holsteinperle (20,74 mm) şi cel mai mic soiul New Dawn (17,54 mm) - Lungimea portaltoiului în anul II: cea mai mare lungime soiul Golden Elegance (6,97 cm), cea mai mică lungime soiul Holsteinperle (3,87 cm) - Numărul de ramuri: cel mai mare număr de ramuri soiurile Monika (3) şi Holsteinperle (3), cel mai mic soiul New Dawn (2) - Lungimea totală a ramurilor: cea mai mare soiurile Monika (183 cm) şi Holsteinperle (180 cm); cea mai mică Rusticana (106,70 cm), - Creşterile medii ale ramurilor: cele mai mari soiul New Dawn (71 cm);cele mai mici soiul Rusticana (47 cm) DETERMINAREA INFLUENŢEI SOLULUI ASUPRA CARACTERELOR MATERIALULUI SĂDITOR DE TRANDAFIR La soiul Rusticana, în ceea ce priveşte influenţa solului asupra diametrului punctului de altoire, se poate observa că plantele din câmpul experimental de la Unirea au o medie a diametrului cu 1,50 mm mai mare decât a plantelor din câmpul experimental de la Cluj-Napoca. În schimb, în cazul lungimii portaltoiului în anul II al pepinierei, care este un caracter care influenţează vigoarea plantei, a prezentat diferenţe foarte distinct negative faţă de martor, ceea ce se traduce printr-o comportare mai bună a acestui soi la Cluj-Napoca faţă de Unirea. Media numărului de ramuri, la Unirea, este mai mică cu numai 0,08 ramuri faţă de Cluj-Napoca, ceea ce denotă că solul, în cazul acestui caracter, nu are nici o influenţă În ceea ce priveşte caracterul lungimea totală a ramurilor s-a înregistrat o diferenţă semnificativ negativă, prin urmare soiul Rusticana s-a comportat mai bine la Cluj- Napoca. Şi în privinţa creşterilor medii, soiul Rusticana, s-a comportat mai bine la Cluj- Napoca, decât la Unirea, prezentând diferenţe semnificativ negative, înregistrând la Cluj-Napoca o medie mai mare cu 18,21 cm faţă de Unirea. Soiul Mister Lincoln, la diametrul punctului de altoire, acest soi s-a comportat mai bine pe solul din câmpul experimental de la Unirea, decât în câmpul experimental Cluj-Napoca, prezentând diferenţe foarte distinct semnificativ pozitive. În privinţa lungimii portaltoiului în anul II, soiul Mister Lincoln, prezintă abateri foarte distinct semnificativ negative, comportându-se mai bine la Cluj-Napoca. 19

21 În cazul numărului de ramuri, soiul Mister Lincoln, a avut un număr mai mare de ramuri în câmpul experimental de la Unirea decât în câmpul experimental de la Cluj- Napoca, diferenţele fiind foarte distinct semnificativ pozitive. În ceea ce priveşte lungimea totală a ramurilor, la soiul Mister Lincoln, plantele s-au dezvoltat mai bine pe solul de la Unirea decât la Cluj-Napoca. În cazul creşterilor medii, acest soi a avut diferenţe foarte distinct semnificativ pozitive, soiul s-a comportat mai bine la Unirea decât la Cluj-Napoca, având o diferenţă de 8,24 cm. În ceea ce priveşte diametrul punctului de altoire, soiul Monika prezintă diferenţe foarte distinct semnificativ pozitive, astfel, acest soi s-a comportat mult mai bine pe solul din câmpul experimental de la Unirea decât la Cluj-Napoca, având un diametru mult mai mare, cu diferenţă de 3,85 mm în favoarea plantelor de la Unirea. În privinţa lungimii portaltoiului în anul II, soiul Monika s-a comportat mai bine pe solul de la Cluj-Napoca, în medie plantele fiind mai bine dezvoltate. În cazul numărului de ramuri, soiul Monika s-a comportat la fel în ambele câmpuri experimentale, neexistând diferenţe majore între ele. În ceea ce priveşte lungimea totală a ramurilor la soiul Monika, plantele s-au dezvoltat mai bine pe solul de la Unirea decât la Cluj-Napoca, cu o diferenţă în medie de 35,92 cm. În cazul creşterilor medii, acest soi a avut diferenţe foarte distinct semnificativ pozitive, cu o diferenţă de 10,93 cm, ceea ce denotă că plantele s-au comportat mult mai bine pe solul de la Unirea decât pe cel de la Cluj-Napoca. Soiul Holsteinperle la diametrul punctului de altoire, prezintă diferenţe semnificativ pozitive. Astfel, acest soi s-a comportat mult mai bine pe solul din câmpul experimental de la Unirea decât pe cel de la Cluj-Napoca. În privinţa lungimii portaltoiului în anul II, a numărului de ramuri, a lungimii totale a ramurilor şi a creşterilor medii ale ramurilor nu există diferenţe semnificative, Soiul Golden Elegance în ceea ce priveşte diametrul punctului de altoire, prezintă diferenţe foarte distinct semnificativ pozitive În schimb, în privinţa lungimii portaltoiului în anul II, soiul Golden Elegance a înregistrat diferenţe foarte distinct semnificativ negative, ceea ce denotă faptul că în cazul acestui soi, plantele s-au comportat mai bine în câmpul experimental de la Cluj- Napoca. În cazul numărului de ramuri, soiul Golden Elegance s-a comportat la fel în ambele câmpuri experimentale, neexistând diferenţe majore între ele. În ceea ce priveşte lungimea totală a ramurilor, soiul Golden Elegance a înregistrat diferenţe semnificative pozitive între plantele din câmpurile experimentale, ceea ce denotă că plantele s-au dezvoltat mai bine pe solul de la Unirea. Şi în cazul creşterilor medii, acest soi a avut diferenţe nesemnificative. În ceea ce priveşte diametrul punctului de altoire, soiul Graham Thomas prezintă diferenţe foarte distinct semnificativ pozitive. În privinţa lungimii portaltoiului în anul II, soiul Graham Thomas a înregistrat diferenţe foarte distinct semnificativ negative, ceea ce denotă faptul că în cazul acestui soi, plantele s-au comportat mai bine în câmpul experimental de la Cluj-Napoca. În 20