Relaiile economice româno-britanice ( )

Transcription

1 Relaiile economice româno-britanice ( ) Mihaela Diaconu * Abstract: The study analyses the Romanian and British economical relations, in the context of international events that followed the year 1948, when the communists took over the power in Romania, until 1955, when the bilateral negotiation, concerning a commercial agreement between the Great Britain and Romania, have failed. Keywords: Romania, Great Britain, economy, debt, nationalisation Schimbrile politice din interiorul statului român, dup anul 1948, au determinat ca relaiile bilaterale dintre România i Marea Britanie s se subordoneze celor pe care cele dou state le aveau cu U.R.S.S. Pe msur ce regimul comunist îi consolida din ce în ce mai mult puterea, România se îndeprta tot mai mult de lumea occidentali de politica sa extern tradiional a perioadei interbelice. Acest articol îi propune s analizeze evoluia relaiilor economice românobritanice, în contextul schimbrilor politice din ara noastr, din anul 1948 i pân în anul 1955, moment în care negocierile economice dintre cele dou state s-au încheiat. Discuiile purtate de cele dou state s-au concentrat pe soluionarea unor probleme importante, precum: datoriile române ctre statul englez, despgubirile rezultate în urma naionalizrilor realizate de statul român, deblocarea fondurilor româneti i încheierea unor acorduri financiare i comerciale bilaterale. În opinia mea, atât România cât i Marea Britanie îi doreau încheierea acestor acorduri bilaterale în contextul în care economiile celor dou state se aflau în perioada refacerii lor dup pierderile suferite în timpul rzboiului. Se cutau noi piee de desfacere pentru produsele lor, iar încheierea unor acorduri de acest fel ar fi fost în beneficiul tuturor. Îns, niciunul dintre cele dou state nu era dispus s renune la cererile sale, ateptând apariia unui moment favorabil pentru impunerea preteniilor lor. * Doctor în istorie cu teza Relaiile româno-britanice ( ), susinut în anul 2009, Universitatea Valahia din Târgovite. 17

2 13 <= Schimbarea regimului politic din România i intrarea oficial în sfera de influen ruseasc trebuia s se oglindeasc i prin msurile luate în domeniul economic cu rolul de a strânge, i mai mult, cooperarea economic cu statul rus, dar i cu celelalte state comuniste. Astfel, se înfiina un Consiliu de Coordonare permanent din care fceau parte U.R.S.S., Bulgaria, Ungaria, Polonia, Cehoslovacia i România, vzut a fi un rspuns la aplicarea Planului Marshall în Europa. Atribuiile acestui consiliu erau: prelucrarea planurilor de relaii economice între statele de democraie populari U.R.S.S., coordonarea planurilor economice ale statelor participante, coordonarea planurilor de import-export 1. În afara controlului politic exercitat de ctre Moscova, asupra statului român, au fost eliminate, în acelai timp, i instrumentele prin care, eventual, se putea realiza o cooperare economic cu lumea occidental, trecându-se în proprietatea statului principalele întreprinderi industriale, miniere, bancare, de transport, instituirea planificrii centralizate a economiei i începutul colectivizrii 2. Reprezentarea comercial a statului român, în Anglia, era format dintr-o singur persoan, respectiv consilierul comercial din cadrul Legaiei, care nu dispunea nici de o secretar sau dactilograf, nici de un sediu separat, în timp ce, statul englez era reprezentat în R.P.R. de patru persoane. Mrfurile româneti nu beneficiau de nici un suport în strintate din partea statului român, situaia politic bilateral ducând la valorificarea cu întârziere a produselor din România sau la achiziionarea de maini sau utilaje industriale la un pre mai ridicat decât valoarea mondial 3. La sfâritul anului 1948 i începutul anului 1949, economia Angliei se afla sub mari presiuni, începute în momentul în care acceptase împrumutul din partea Statelor Unite, în 1946, în valoare de 3.75 de miliarde de dolari. Sub aspectul condiiilor acordrii împrumutului, Marea Britanie era nevoit s recurg la un proces de devalorizare a lirei sterline, iulie 1947, ceea ce a declanat un dezastru în economia englez 4. Exporturile britanice în întreaga lume sczuse din cauza apariiei unor noi state puternice pe plan mondial, precum Satele Unite sau Japonia, crora trebuia s le fac fa, îns Marea Britanie avea posibilitatea de a-i îndrepta atenia ctre pieele aflate în spatele Cortinei de Fier. Acest lucru nu s-a 1 ANIC, Fond CC al PCR Secia Economic, , Dosar nr. 30/1948, Despre o mai strâns colaborare economic între URSS i rile de democraie popular. 2 Mihail Dobre, România la sfâritul Rzboiului Rece Statut geopolitic i opiuni de securitate, Bucureti, Editura Enciclopedic, 2011, p ANIC, Fond CC al PCR Secia Economic, , Dosar nr. 8/1951, Not asupra organizrii reprezentanelor comerciale, nr.1161/ N. J. Crowson, Britain and Europe. A political history since 1918, Oxon, Routledge, 2011, p

3 petrecut, motivele fiind numeroase, începând cu faptul c statele din Estul Europei nu puteau achiziiona mrfuri din cauza lipsei de lire sterline precum i insuficienta dezvoltare a acestor piee, neputând s fac fa fluxului exporturilor britanice. Msurile luate de ministerul britanic al industriei i comerului chiar fceau i mai greu de realizat un schimb comercial cu statele comuniste. Sub aspectul sporirii securitii erau extinse controalele exporturilor asupra unor noi categorii de produse, care se adugau celor deja existente. Aceast msur nu se aplica statelor cu care Anglia avea acorduri economice, ca de exemplu Polonia sau Ungaria, dar puneau piedici statelor precum România 5. Din telegramele trimise de ctre Legaia R.P.R. la Londra, ctre Ministerul român de Externe, reieea faptul c puinele schimburi comerciale dintre statul român i Marea Britanie erau realizate prin intermediul Cehoslovaciei, un stat care avea încheiat un acord comercial cu guvernul englez, dar i cu relaii bilaterale mult mai bune cu Anglia, fa de cele ale statului român. Procedura parcurgea câteva etape, dup ce se stabilea preul la care era cumprat marfa (stabilit în dolari), guvernul român trebuia s acorde scrisori de garanie pentru calitatea produsului i a faptului c avionul, aflat în capitala cehoslovac, va decola ctre Anglia, apoi, se comunica prin intermediul Legaiei române cantitatea produselor. Ulterior, o banc elevian telegrafia ctre angajatul bncii, care garanta plata cumprtorului, scrisoarea de garanie a statului român, iar delegatul cumprtorului pleca la Praga pentru a prelua marfa 6. Era un proces îndelungat i foarte complicat aprut din neîncrederea unei pri fa de cealalt, caracteristice situaiei în care se aflau cele dou state la acea vreme. Drumul ctre încheierea unui acord financiar între cele dou state i stabilirea unor noi baze economice, în condiiile noilor realiti politice, întâmpina un obstacol reprezentat de discuiile privind deblocarea conturilor româneti din Anglia. În cursul anului 1948, guvernul englez dorea s încheie un acord de lung durat de achiziionare de alimente din România, dar numai îndat ce guvernul român trimitea o list privind alimentele pe care le poate livra 7, dar i dup ce se ajungea la o înelegere cu privire la achitarea datoriilor statului român ctre Anglia 5 AMAE, Fond Londra Telegrame, 1949, Telegram descifrat nr. 775/2 aprilie 1949, de la Legaiunea Londra pentru ministrul Alexandru Bârldeanu. 6 Ibidem, Telegram descifrat telefonic nr. 841/20 iunie 1949, de la Legaiunea Londra pentru consilierul ministerial A. Toma. 7 AMAE, Fond Anglia, Problema / , Raport nr. 1935/28 iulie 1948, ctre Secretarul General al Ministerului Comerului, Gogu Rdulescu. 19

4 13 <= rezultate în urma procesului de naionalizare a întreprinderilor cu capital britanic de pe teritoriul României 8. Datoriile rezultate în urma acestor naionalizri, dar i cele cuprinse în Tratatul de Pace, au reprezentat un factor important în rcirea relaiilor dintre cele dou state. Pentru ca situaia s fie reglementat Marea Britanie trimitea, la 16 martie 1949, o scrisoare adresat ministrului român de la Londra, Macavei, în care se invoca articolul 27 al Tratatului de Pace adugând c, în cazul în care nu se va primi nici un rspuns din partea guvernului român, înainte de 1 iulie 1949, pentru a se rezolva atât cererile britanice, cât i cele ale reclamanilor particulari, guvernul britanic îi rezerva dreptul de a dispune de fondurile româneti aflate în posesia statului englez cu scopul de a acoperi unele datorii ale statului român. Guvernul român trimitea, la 23 iunie 1949, rspunsul su prin intermediul Legaiei române în care îi exprima dezacordul fa de cererile britanice 9. Statul român refuzase discuiile cu britanicii motivând c datoria, de care se vorbea, era foarte mare, britanicii cerând o sum situat în jurul sumei de 20 de milioane de lire. De asemenea, se considera c dac suma era achitat atunci s-ar fi creat un precedent i pentru celelalte state fa de care România avea datorii pentru a cere soluionarea lor. Multe state occidentale, ale cror interese au fost afectate de procesul de naionalizare, au luat, în aceast perioad, msuri punitive la adresa statului român, guvernul elveian, de exemplu, a hotrât, în anul 1948, blocarea tuturor activelor financiare ale României în Elveia, care erau în valoare de 15 tone aur, 3 milioane de dolari liberi i alte 2 milioane de dolari asupra crora existau deja ordine de plat 10. În ceea ce privete situaia fondurilor româneti, blocate de guvernul englez, statul român încerca s soluioneze problema printr-o deblocare mai întâi a acestora pentru a beneficia de aceti bani în vederea achiziionrii a diferitelor mrfuri necesare economiei româneti, înainte de a se ajunge la un acord cu privire la datoriile româneti evitându-se, astfel, oprirea sumelor din conturile blocate pentru acoperirea datoriei statului român. La 1 decembrie 1949, Harold Wilson, Ministrul Comerului Britanic prezenta în Parlament, în urma unor întrebri puse de ctre anumii deputai, 8 Ibidem, Secia Relaii Externe, vol.i, , Dosar nr.10/1948, Telerama nr.1503, 12 august AMAE, Fond Londra Telegrame, Cutia 1949, Telegram A nr. 2302/25 iunie 1949, ctre Legaiunea Londra. 10 Cezar Stanciu, Devotai Kremlinului. Alinierea politicii externe româneti la cea sovietic în anii 50, Târgovite, Editura Cetatea de Scaun, 2008, p

5 punctul de vedere al guvernului britanic asupra dezvoltrii comerului Angliei cu rile din afara zonei lirei streline, în special cu rile Europei de Est. Acesta preciza faptul c intensificarea relaiilor comerciale Est-Vest în Europa reprezenta o msur esenial pentru programul de refacere al Europei dar, din cauza unor condiii obiective, privind situaia economic a rilor din Estul Europei, intensificarea raporturilor comerciale întâmpinau o piedic 11. Un exemplu al acestor piedici era reprezentat de influenele ruseti cu privire la discuiile angloromâne, din anul 1949, cu privire la vânzarea de cereale, din ara noastr. Interesul englez, fa de importul de cereale din România, se datora foarte mult crizei alimentare interne, creia trebuia s-i fac fa prin dezvoltarea unor relaii economice pragmatice în Sud-Estul Europei, pentru a-i rezolva problemele din economie 12. Aceste tratative au stârnit ecouri în presa englez, astfel în Financial Times, din 7 ianuarie 1949, aprea articolul Trade relations with Russia, referindu-se la discuiile, duse de România, pentru vânzarea de cereale Angliei, precizându-se faptul c statul român renunase la tranzacie din cauza presiunilor venite din partea Rusiei. Rspunsul regimului de la Bucureti a fost un articol aprut în Daily Worker, din 13 ianuarie 1949, în care informaiile erau dezminite 13. Începutul anilor 50 au reprezentat pentru Anglia un moment în care aceasta trebuia s analizeze foarte bine situaia internaional i s ia deciziile potrivite pentru economia statului englez 14. Michael J. Turner este de prere c Marea Britanie cuta rspunsul la întrebarea cum s-i menin influena în zonele importante pentru ea, precum Asia, Orientul Mijlociu, Pacific sau Europa, precum i de a gsi cea mai bun modalitate pentru a profita de realitile internaionale ale acelor ani dar, în acelai timp, s menin i colaborarea cu Statele Unite, în condiiile în care americanii nu priveau cu ochi buni meninerea imperiului su 15, în condiiile în care, dup msurile economice adoptate la sfâritul anilor 40, economia Angliei a cunoscuse o cretere destul de mic AMAE, Fond Anglia, Problema / ,Raport nr. 2455/1 decembrie 1949, ctre Ministrul Afacerilor Externe, Ana Pauker. 12 Cezar Stanciu, op.cit. pag AMAE, Fond Anglia, Problema / , Raport nr 811/25 ianuarie 1949, ctre Ministrul Comerului Exterior, Alexandru Bârldeanu. 14 Michael J. Turner, Britain and the World in the twentieth century. Ever decreasing circles, London, published by Continuum, 2010, p Ibidem. 16 Kenneth O. Morgan, Britain since The people s peace, New York, Oxford University Press, 2000, p

6 13 <= La începutul anului 1950, au fost iniiate discuii între statul român i statul englez pentru a se pune bazele unui regulament cu privire la reglementarea schimburilor comerciale dintre cele dou state. În lipsa unui acord comercial bilateral aceste dispoziii erau menite s faciliteze comerul anglo-român. Astfel, la 20 mai 1950, Marea Britanie trimitea pentru aprobare, Ministerului Comerului Exterior al R.P.R., urmtoarele reglementri, acceptate ulterior de ctre acesta printr-o scrisoare de rspuns, câteva zile mai târziu. Astfel c, la capitolul Controlul importurilor (se fcea referire la mrfurile importate de R.P.R. din Marea Britanie), firmele particulare i de stat din R.P.R., trebuiau s obin o autorizaie special de import de la Ministerul Comerului Exterior, iar, autorizaiile de import, care erau necesare pentru toate mrfurile, trebuia s se obin înainte de semnarea contractelor, valabilitatea acestora fiind stabilit în urma cererii fcut de firma respectiv, reînnoirea putând s fie fcut fr dificultate 17. La capitolul Controlul devizelor se specifica faptul c eliberarea autorizaiilor de import, din partea Ministerului Comerului Exterior, constituia garania acordrii devizelor, totui trebuia s fie cerut un permis special pentru devize, alte restricii cu privire la eliberarea, valabilitatea sau reînnoirea scrisorilor de credite, nu mai existau 18. Alte Dispoziiuni, penultimul capitol, se specifica faptul c exista obligaia ca marfa s fie preluat în termen de 15 zile de la data intrrii lor în vama din R.P.R., iar, în cazul în care marfa primit depea cantitatea înscris în autorizaia de import, exista dreptul de confiscare. Ultima parte se referea la Cursul de schimb, valabil de la data de 18.IX.1949, care era de 420,4 lei=1 19. În vara anului 1950, pe fondul îndeplinirii planurilor economice, importurile româneti din Marea Britanie se vor intensifica 20, îns, într-o not de serviciu, transmis de ctre Direcia Economic la Londra, se comunica faptul c, Ministerul Comerului britanic condiiona acordarea licenelor de import, pentru anumite produse româneti, de încheierea unui acord comercial prin care s se rezolve problema datoriilor rezultate în urma naionalizrilor 21. Într-o discuie 17 AMAE, Fond Anglia, Cutia 71 I, Politic intern, , vol. 1,2, Nota nr. 2268/16 decembrie 1950 de la Legaia Britanic din Bucureti ctre Ministerul Comerului Exterior. 18 Ibidem 19 Ibidem 20 Cezar Stanciu, op.cit. pag AMAE, Fond Anglia, Problema / , Not de serviciu nr.93535/24 august

7 neoficial, Ministrul britanic al Comerului meniona c atitudinea lor se baza pe faptul c, în acordul României cu Elveia, se inuse seama de acest principiu 22. În lipsa unui Acord comercial, diferitele schimburi comerciale care se realizau, presupuneau unele riscuri, i de o parte i de alta. În ciuda faptului c, pentru achiziionarea de mrfuri, erau stabilite mai multe msuri de siguran, privind protecia atât a cumprtorului, cât i a productorului, totui se ajungea în situaia în care unele comenzi rmâneau nepltite, aa cum s-a întâmplat la cererea de produse, realizat de guvernul român ctre firma englez Enfield. Statul român, la rândul su, atepta efectuarea plii de ctre firma britanic Energo-Import, pentru mrfurile livrate din România 23, realizându-se astfel, un cerc vicios fr prea multe posibiliti de rezolvare. Ataatul comercial al Angliei în R.P.R. a fost schimbat la începutul anului 1953, J.F. Whitfield înlocuindu-l pe Jan Crichet din funcia sa. Noul diplomat englez a avut posibilitatea de a stabili contacte cu autoritile române ale Ministerului de Externe în cadrul unei recepii organizate de Legaia Britanic cu ocazia încoronrii reginei Elisabeta a II-a. Whitfield s-a prezentat efului Direciei Protocol român, declarându-se nemulumit de realizrile predecesorului su, promiând, în acelai timp, c va încerca s mreasc volumul schimburilor comerciale dintre cele dou state 24. La 1 martie 1954, Anglia a adoptat, în Parlament, o lege care ddea dreptul distribuirii fondurilor româneti, dup ce ateptase ca situaia s se rezolve înc din anul 1949, când statul englez trimisese o telegram oficialilor români, la care nu primise nici un rspuns. În aceast situaie statul român înainteaz o invitaie pentru începerea negocierilor, atrgându-se atenia ca, în perioada în care aveau loc discuiile, fondurile nu trebuiau distribuite 25. Într-o convorbire a reprezentantului Legaiei române la Londra, V. Dinu, cu secretarul general al Board of Trade, Bowes, cu ocazia semnrii acordului comercial pentru anii , între Anglia i Cehoslovacia, reprezentând ultima perioad din cadrul Acordului semnat pe cinci ani între cele dou state la începutul anilor 50, reprezentantul Ministerului Comerului Exterior britanic l-a îndemnat pe diplomatul român ca România s încerce s-i rezolve problema vechilor datorii i s urmeze exemplul Poloniei care, din exportul su ctre Marea 22 Ibidem. 23 Ibidem, Cutia 1953, Telegram cifrat nr.1314/2 martie 1953, expeditor Legaia Londra. 24 AMAE, Fond Anglia, Problema , 1950/1954, Dosar 221/Anglia , Not informativ ctre Simion Bughici. 25 AMAE, Fond Anglia, Problema , 1955, Raport asupra tratativelor financiare i comerciale care au avut loc la Londra, 6 iulie

8 13 <= Britanie, o parte era destinat acoperirii obligaiilor financiare ctre guvernul britanic. Statul român putea s procedeze asemntor, alocând 10-15% din exporturile sale, Bowes adugând c statul englez ar fi acceptat chiar i un procent mai mic, soluionarea neînelegerilor neputând s fie realizat fr s se plteasc nimic, fiind vorba i de aprarea unui principiu 26. Momentul de început pentru organizarea unei întâlniri, care s aib în vedere negocierile pentru rezolvarea problemei datoriilor româneti ctre Anglia, l-a reprezentat cererea Marii Britanii ctre statul român, de la 23 decembrie 1954, pentru formarea unei delegaii guvernamentale române, care s vin la Londra, pentru a trata atât semnarea unui acord comercial, cât i soluionarea preteniilor financiare britanice fa de R.P.R. 27. Guvernul român a rspuns pozitiv invitaiei britanice, trimiând i componena delegaiei române. Aceasta era condus de ctre adjunctul Ministrului Comerului Exterior, Mauriciu Novac, iar, data la care membrii delegaiei ar fi putut s înceap discuiile, era estimat ca fiind 10 februarie Ziarul Financial Times considera statul român ca cel mai mare debitor al Angliei dintre statele est-europene, totalul datoriilor ridicându-se la suma de 100 de milioane de lire. Din aceast sum, aproximativ jumtate, reprezentau compensaiile pentru bunurile engleze, care erau expropriate în urma procesului de naionalizare, în cea mai mare msur reprezentate de societile britanice de petrol, iar restul datoriei o reprezentau diferite titluri sau obligaiuni ( lire), datoriile ctre Anglia acumulate în urma semnrii Tratatului de Pace ( lire), precum i alte datorii comerciale acumulate înainte de cel de-al Doilea Rzboi Mondial (aproximativ lire) 28. Tratativele economice româno-britanice, din perioada februarie iunie 1955, reprezentau primele discuii, la acest nivel, dup încheierea rzboiului. Comerul între cele dou state, în aceast perioad, poate fi caracterizat ca fiind unul modest, pornind de la un nivel al schimburilor în valoare de sute de mii de lire, pentru anul 1948, ajungând la valoarea de aproximativ dou milioane de lire sterline, pentru anul AMAE, Fond Anglia, Cutia 71 I, Politic intern, , Dosar Anglia, vol. 1, Telegram nr. 2042/21 septembrie 1953, de la Legaia din Londra ctre Ministerul Afacerilor Externe, Direcia a IV-a. 27 AMAE, Fond Londra Telegrame,Vol. I, Telegram cifrat nr.660/21 ianuarie 1955, expediat de MAE ctre Legaia Londra. 28 Ibidem, Telegram cifrat nr.38/3 februarie 1955, expediat de Legaia Londra ctre MAE. 29 AMAE, Fond Anglia, Problema , 1955, Raport asupra tratativelor financiare i comerciale care au avut loc la Londra, 6 iulie

9 Principala problem, pe care statul român dorea s o rezolve în cadrul acestor negocieri, era reprezentat de deblocarea fondurilor româneti din Marea Britanie, parial sau total, argumentând c acest drept le era dat de articolul 27 din Tratatul de Pace. Iniial, rspunsul englezilor, la aceast propunere, a fost acela c subiectul nu putea fi abordat în cadrul discuiilor 30, statul englez considerând c avea tot dreptul de a nu discuta situaia fondurilor blocate deoarece statul român fusese invitat, de ctre guvernul englez, s fac propuneri pentru reglementarea acestora, pân la data de 1 aprilie De aceea, în cadrul negocierilor, delegaia britanic nu putea s primeasc, din partea rii noastre, propuneri pentru distribuirea acelor fonduri, îns, cu toate acestea, britanicii erau dispui în situaia în care, în cele din urm, se ajungea la soluionarea tuturor problemelor financiare, statul englez ar fi luat în considerare sumele care erau deja distribuite ctre anumii creditori din fondurile româneti, adic aproximativ lire sterline 31. Un alt obiectiv al delegaiei române era acela de a se reglementa totalitatea preteniilor financiare britanice prin stabilirea unei sume forfetare, dar care s nu depeasc cifra fondurilor româneti din Anglia. În cazul în care se obinea deblocarea total sau parial a fondurilor româneti, reprezentanii români ar fi încercat s obin achitarea sumei forfetare prin reinerea, de ctre britanici, a unui procent, care nu se dorea s depeasc 6% din plata exporturilor româneti ctre Anglia, iar banii obinui din deblocarea fondurilor puteau fi folosii pentru achiziionarea altor mrfuri. O ultim instruciune a guvernului român era aceea de a nu accepta încheierea unui acord comercial fr a se ajunge la o înelegere financiar între cele dou state 32. La 14 februarie 1955, cu câteva zile mai târziu decât se discutase iniial, a avut loc prima edin plenar 33, delegaia român fiind condus de ctre ministrul adjunct al Comerului Exterior, Mauriciu Novac 34, iar, delegaia englez, una numeroas, a fost constituit din al treilea secretar al Ministerului de Finane britanic, K.S. Weston, în funcia de preedinte al delegaiei, patru reprezentani ai Ministerului de Finane, patru reprezentani ai Ministerului de Externe, printre care i eful Departamentului Statelor Nordice i Balcanice. Din partea Legaiei Britanice la Bucureti au participat doi reprezentani, printre care i secretarul 30 AMAE, Fond Londra Telegrame,Vol. I,Telegram cifrat nr.660/21 ianuarie 1955, expediat de MAE ctre Legaia Londra. 31 Ibidem, Telegram cifrat nr.1226/8 februarie 1955, expediat de MAE ctre Legaia Londra. 32 AMAE, Fond Anglia, Problema , 1955, Raport asupra tratativelor financiare i comerciale care au avut loc la Londra, 6 iulie Ibidem, Telegram cifrat nr.54/15 februarie 1955, expediat de Legaia Londra ctre MAE. 34 Ibidem, Vol. II, Telegram cifrat nr.119/23 martie 1955, expediat de Legaia Londra ctre MAE. 25

10 13 <= general de legaie, iar de la Ministerul Comerului Britanic au fost prezeni trei membri. De asemenea, Banca Angliei i Ministerul Petrolului au trimis câte un reprezentant fiecare în delegaie. În cadrul acestei edine au fost stabilite dou comisii separate, financiari comercial, fiecare cu atribuiile i obiectivele sale. Comisia financiar avea urmtoarele obiective: discutarea preteniilor britanice fa de R.P.R., stabilirea cuantumului i situaiei fondurilor româneti din Anglia i stabilirea modului de reglementare ale celor dou obiective de mai sus, urmând ca a doua zi s aib loc edina comisiei 35 i comisia comercial însrcinat cu stabilirea prevederilor unui Acord Comercial. Pe parcursul unei sptmâni de discuii au avut loc douedine ale celor dou comisii, financiar i comercial în care delegaia englez i-a prezentat preteniile financiare, care însumau cifra de 215 milioane de lire, mult mai mult decât speculase presa englez sau fa de cifra pe care guvernul român o calculase. Astfel, din întreaga sum, aproximativ 40 de milioane de lire erau achitate în urma Moratoriului Hoover, rmânând suma de 175 de milioane de lire. Aceasta era compus din: datoria public în valoare de 28 de milioane de lire, la care se adugau alte 14 milioane, dobânzile acumulate de-a lungul timpului, creane bancare i comerciale în valoare de 3,5 milioane de lire, datorii din diferite produse petrolifere în valoare de 4 milioane de lire, despgubirile de rzboi estimate la suma de 25 de milioane de lire i datoriile rezultate în urma procesului de naionalizare însumând cifra total de 100 de milioane de lire 36. Reacia delegaiei române a fost c aceste cifre sunt mult exagerate cerând, în schimb, justificri ale acestor cifre, iar rspunsul reprezentanilor englezi a fost acela c o documentaie serioas necesita foarte mult timp, dar c vor încerca s satisfac cererile româneti 37. Strategia delegailor români, în faa acestor sume, era bazat pe demonstrarea faptului c aceste cifre sunt mult prea mari, în special cele care se refereau la datoriile acumulate în urma naionalizrii 38, dar i, conform indicaiilor primite de la Bucureti, negociatorii trebuiau s apeleze chiar i la o tergiversare a lucrurilor, dac aceast strategie le-ar fi de folos, încercând tot timpul s obin folosirea fondurilor româneti pentru plata datoriilor Ibidem, Vol.I, Telegram cifrat nr.55/15 februarie 1955, expediat de Legaia Londra ctre MAE. 36 Ibidem, Telegram cifrat nr.61/19 februarie 1955, expediat de Legaia Londra ctre MAE. 37 Ibidem. 38 Ibidem. 39 Ibidem, Telegram cifrat nr.1426/14 februarie 1955, expediat de MAE ctre Legaia Londra. 26

11 Cu privire la situaia conturilor româneti blocate în Anglia, rspunsul englezilor a fost acela c problema este în curs de rezolvare, dar c nu au aprobare pentru a discuta acest subiect. Delegaia român, îns nu a renunat la acest obiectiv i a adus din nou în discuie problema fondurilor în cadrul edinei comisiei financiare din data de 17 februarie. Rspunsul britanicilor a fost acela c, timp de câteva luni, nu vor recurge la distribuirea fondurilor, nu ca urmare a crererilor româneti, ci ca o simpl coinciden c discuiile au loc exact în aceast perioad 40. Atitudinea delegaiei britanice era una în care nu doreau s arate c ar fi loc de concesii din partea lor, sau s se cread c reprezentanii români vor putea rezolva situaia fr ca Marea Britanie s nu primeasc exact cât considerau c au dreptul. Lucrrile se derulau destul de încet 41, iar delegaia britanic dorea ca discuiile s se finalizeze pân la 1 aprilie având planificate negocieri i cu alte state 42. În privina unui acord comercial, discuiile dintre cele dou delegaii au dus la conturarea, în linii mari, a unui plan cu privire la schimburile comerciale. Marea Britanie avea în vedere stabilirea unor exporturi româneti pe piaa englez în valoare de 6-8 milioane de lire, adic o valoare mai sczut cu jumtate din ceea ce dorea guvernul român. De asemenea, britanicii au comunicat delegaiei române c aveau în vedere ca din valoarea exporturilor româneti, mai precis, din lirele obinute de ctre statul român, o parte s fie folosite la plata datoriilor ctre Anglia, dar s-a refuzat s se dea un rspuns la întrebarea prin care li se cerea s declare dac se vor cumpra produse petroliere din ara noastr, spunând doar c aceast problem depindea de rezolvarea problemelor financiare 43. În ceea ce privete acordul financiar dintre cele dou state, prelungirea discuiilor a determinat ca delegaia englez s îi piard rbdarea i dorea ca, din acel moment, discuiile s fie axate pe negocierea unei sume forfetare renunânduse, astfel, la documentele i analizele prezentate de fiecare delegaie pe motiv c îngreunau foarte mult mersul lucrurilor. Îns, delegaia român nu dorea s renune la aceste procedee, argumentând cu faptul c cel care dorea s recupereze datoria trebuia s i justifice cu acte i documente preteniile financiare. În cele din urm s-a ajuns la un compromis, în sensul c discuiile asupra stabilirii unei sume 40 Ibidem, Telegram cifrat nr.61/19 februarie 1955, expediat de Legaia Londra ctre MAE. 41 Ibidem, Telegram cifrat nr.78/6 martie 1955, expediat de Legaia Londra ctre MAE. 42 Ibidem, Telegram cifrat nr.79/6 martie 1955, expediat de Legaia Londra ctre MAE. 43 Ibidem. 27

12 13 <= forfetare vor avea loc în acelai timp cu edinele pentru prezentarea materialelor documentare care justificau sumele cerute de ctre britanici 44. Societile petroliere engleze nu agreau soluia stabilirii unei sume forfetare, care s acopere toate preteniile financiare britanice, ceea ce fcea ca din acel moment, delegaia englez s continue discuiile doar pentru reglementarea parial a datoriei. Erau excluse din negocieri, în acest fel, datoriile societilor petroliere. Reprezentanii societilor din domeniul petrolier cosiderau c suma stabilit era mult prea mic iar, dup calculele lor, valoarea bunurilor petroliere naionalizate ajungeau la o valoare de 95 de milioane de lire. În aceast situaie, delegaia englez propunea s se negocieze separat celelalte datorii, exceptându-se cele petroliere, iar statul român, s mai adauge ase milioane de lire, peste suma fondurilor româneti din Anglia, acoperindu-se, astfel, toate datoriile. La aceast ofert, reprezentanii români au declarat c erau de acord doar cu o sum de dou milioane de lire peste cele existente în conturile din Anglia 45. Reprezentanii români au propus ca discuiile cu privire la datoriile rezultate în urma naionalizrii întreprinderilor s fie soluionate în cadrul edinelor care aveau ca tem problema naionalizrilor, cerere acceptat de ctre britanici cu o condiie: aceast situaie s nu afecteze cererile de despgubire ale unei alte categorii de reclamani, ale cror pretenii financiare aveau legtur cu Tratatul de Pace 46. Britanicii ar fi dorit ca cele dou delegaii s abordeze problema revendicrilor particularilor englezi asupra bunurilor mobile i imobile naionalizate, îns, în stilul caracteristic, Ministerul de Externe a cerut ca mai întâi s fie discutate problemele care reprezentau despgubiri de o valoare mai mic, intenia oficialilor români fiind aceea de a evita cât mai mult posibil negocierile în ateptarea unui moment favorabil impunerii preteniilor lor 47. Nici asupra situaiei fondurilor româneti blocate nu se ajunsese la un compromis. Reprezentanii români înc nu prezentaser o situaie oficial cu suma total a acestora, ateptând, pe de-o parte ca reprezentanii englezi s prezinte primii o cifr, înlturând riscul de a prezenta o sum mai mic decât cea oferit de britanici. Delegaia român a propus preedintelui delegaiei engleze ca fondurile româneti, estimate de ctre britanici la suma de de lire (mai mult cu de lire fa de cifra prezentat la începutul discuiilor celor dou delegaii), 44 Ibidem, Telegram cifrat nr.102/18 martie 1955, expediat de Legaia Londra ctre MAE. 45 AMAE, Fond Anglia, Problema , 1955, Raport asupra tratativelor financiare i comerciale care au avut loc la Londra, 6 iulie Ibidem, Telegram cifrat nr.116/22 martie 1955, expediat de Legaia Londra ctre MAE. 47 Ibidem. 28

13 s fie folosite la achiziionarea de mrfuri de pe piaa englez, rspunsul reprezentantului britanic fiind acela c va lua în considerare cererea noastr 48. Spre sfâritul lunii martie delegaia britanic încerca s ajung cu partea român la o înelegere spre a putea încheia tratativele începute cu aproximativ dou luni în urm, mai ales c, aa cum afirmaser chiar britanicii la început, pentru 1 aprilie aveau planificate alte tratative, dorina acestora fiind aceea ca reprezentanii R.P.R. s fac i ei, la rândul lor, propuneri cu privire la ofertele prezentate de Marea Britanie în cursul tratativelor. Îns, delegaia român nu dorea s fac nici o propunere pân când nu considerau ci-au îndeplinit în totalitate obiectivele stabilite, cel mai important fiind acela de a reui deblocarea, mcar i parial, a fondurilor româneti blocate în Anglia. Stabilirea unor prevederi pentru un viitor Acord comercial nu pusese foarte multe probleme celor dou delegaii, reuindu-se pân la 25 martie s se contureze listele mrfurilor care puteau fi comercializate între cele dou state, acestea având o valoare de aproximativ zece milioane de lire de fiecare parte. Era stabilit chiar i structura importurilor pe care R.P.R. le putea obine de pe piaa englez, dar i cea a exporturilor româneti în Marea Britanie. Astfel, din totalitatea mrfurilor importate de ara noastr 45% erau reprezentate de materii prime, 30% produse semifinite, 25% produse finite, iar din totalul importurilor româneti 53% reprezentau mrfuri care erau destinate industriei uoare i 10% reprezentau produse folosite în industria alimentar. Din totalul exporturilor noastre ctre Anglia un procent de 30% era reprezentat de materiile prime, alte 30 de procente erau reprezentate de mrfurile semifinite, iar produsele finite aveau un procent de 40 % 49. Marea Britanie nu era foarte încântat de raportul dintre produsele finite i materiile prime exportate ctre ara noastr din cauz c materiile prime oferite statului român nu reprezentau exporturi din Anglia ci reexporturi ale mrfurilor obinute de ctre englezi din rile Commonwealth-ului. Îns, condiia pe care britanicii o puneau pentru încheierea acestui Acord comercial era aceea de a fi rezolvate toate problemele de natur financiar dintre cele dou state 50. În cele din urm, delegaia britanic, observând c nu ajunge la nici un compromis cu delegaia român, a propus ca datoria public s fie discutat de statul român direct cu reprezentanii Consiliului Deintorilor de Titluri Strine. De asemenea, reprezentanii industriei petroliere, care nu dduser un rspuns pân atunci, puteau s fie de acord ca i ei s discute direct recuperarea datoriilor lor de la statul român în urma naionalizrii firmelor britanice petroliere din România, iar 48 Ibidem, Telegram cifrat nr.103/18 martie 1955, expediat de Legaia Londra ctre MAE. 49 Ibidem, Telegram cifrat nr.122/25 martie 1955, expediat de Legaia Londra ctre MAE. 50 Ibidem, Telegram cifrat nr.123/25 martie 1955, expediat de Legaia Londra ctre MAE. 29

14 13 <= ceea ce mai rmânea din suma total a datoriei urma s fie discutat, în continuare, în vederea soluionrii, cu membrii delegaiei engleze 51. Continuarea discuiilor cu delegaia britanic urma s se axeze pe diferite creane comerciale sau financiare, diferene de pre la diferite produse petroliere, despgubiri de rzboi, altele decât cele aparinând societilor petroliere, încadrate în capitolul numit Diverse, iar toate aceste chestiuni s fie rezolvate prin stabilirea unei sume forfetare hotrât de comun acord. Dac toate punctele dezbtute s-ar fi rezolvat, în momentul acela, delegaia britanic ar fi semnat Acordul comercial indiferent de stadiul tratativelor cu cele dou comisii cu privire la datoria public a statului român i aceea ctre firmele petroliere, guvernul englez afirmându-i sprijinul ca negocierile s duc la rezolvarea problemelor financiare 52. Toate acestea demonstreaz faptul c guvernul Marii Britanii cuta soluii de compromis pentru a încheia, mcar i parial, dificultile financiare cu statul român. Rspunsul oficialilor români a fost acela c delegaia R.P.R. nu avea acordul statului român pentru a discuta aceste probleme cu altcineva în afar de membrii delegaiei guvernamentale britanice, îns, deblocarea unei pri din fondurile româneti ar putea s contribuie la acceptarea propunerilor britanice. Englezii cereau din partea românilor mcar o declaraie de principiu privind acceptarea acestei propuneri, dar românii s-au meninut ferm pe poziia lor, încercând s foreze lucrurile pentru ca britanicii s cedeze, iar ei s-i îndeplineasc obiectivul lor principal i s deblocheze o parte din conturile româneti aflate în Anglia 53. Britanicii, la rândul lor, declarau c nu puteau s recurg la o asemenea msur justificându-i decizia prin prisma faptului c, în acest fel, s-ar fi creat un precedent (Marea Britanie administrând fondurile altor ase state), iar alte ri ar fi fcut aceleai cerine, pe care Anglia nu putea s le îndeplineasc. Delegaia român era de prere c în aceste condiii s poat fi rezolvate doar acele chestiuni financiare de care s-ar ocupa doar delegaia guvernamental, rmânând ca celelalte datorii, s fie rezolvate pe parcurs, fondurile româneti existente s fie deblocate parial, iar restul conturilor rmase s fie pstrate pân în momentul în care discuiile vor fi reluate i, tot atunci, se putea semna i un Acord comercial 54. România încerca s scape, într-un fel, de cele mai mari probleme ale sale din cadrul acestor negocieri, cele legate de problemele financiare cu societile petroliere. 51 Ibidem. 52 Ibidem, Telegram cifrat nr.132/25 martie 1955, expediat de Legaia Londra ctre MAE. 53 Ibidem, Telegram cifrat nr.133/25 martie 1955, expediat de Legaia Londra ctre MAE. 54 Ibidem, Telegram cifrat nr.134/25 martie 1955, expediat de Legaia Londra ctre MAE. 30

15 Spe sfâritul lunii aprilie, britanicii erau preocupai de alte lucruri, precum alegerile parlamentare, programate pentru luna mai. În consecin, edinele de lucru erau din ce în ce mai rare. Englezii au venit cu o alt ofert, sperând c poate, de data aceasta, vor reui s ajung la o înelegere. Astfel, delegaia englez a cerut s se plteasc o sum de aproximativ ase milioane de lire pe o perioad mai mare de ani, plus înc patru milioane de lire din fondurile blocate, aceste zece milioane de lire reprezentând o parte din valoarea sumei totale de 24 de milioane de lire a preteniilor financiare britanice pentru anumite capitole ale datoriei româneti. Alte patru milioane de lire, din conturile româneti blocate, ar fi fost folosite pentru achitarea parial a datoriei publice a R.P.R. ctre Anglia, în urma unui aranjament pus la punct de ctre Consiliul Deintorilor de Titluri, iar discuiile cu reprezentanii industriei petroliere puteau fi amânate pe o perioad de doi sau trei ani. Delegaia R.P.R. nu a fost de acord cu aceste propuneri, acetia nefiind dispui de a achita o sum mai mare decât cea reprezentat de valoarea conturilor româneti blocate, susinând ca datoria s fie achitat în urma stabilirii unei sume forfetare a tuturor preteniilor financiare britanice 55. Rspunsul britanicilor a fost acela c punctul de vedere român nu poate fi acceptat, dar a declarat c va transmite rspunsul acestora ctre guvernul britanic, îns, în aceste condiii, reprezentanii britanici considerau c discuiile din cadrul comisiei financiare i cele de la Administraia Bunurilor Inamice nu mai erau considerate oportune 56. Reprezentanii români recomandau ca discuiile s fie finalizate în decursul celor dou sptmâni care mai rmseser pân la alegeri i s se profite de aceast perioad pentru a se face presiuni pentru o soluionare, convini fiind c odat alegerile definitivate era mult mai greu pentru a se ajunge la un acord bilateral 57. Guvernul englez nu dorea s renune la discuiile privind despgubirile societilor petroliere, aa cum ar fi dorit delegaia român, iar, dac R.P.R. nu renuna, nici ea, la rezolvarea tuturor diferendelor financiare, fr a include cele aparinând industriei petroliere, atunci continuarea discuiilor nu ar mai fi avut nici un rost. Drept concluzie, britanicii au propus, din nou, o soluie de compromis, care consta în reglementarea celorlalte probleme financiare bilaterale, iar, chestiunile referitoare la creanele petroliere, s fie amânate timp în care, în urma semnrii unui acord, britanicii se angajau ca în urmtorii zece ani s nu aduc în discuie aceste lucruri Ibidem, Telegram cifrat nr.206/23 aprilie 1955, expediat de Legaia Londra ctre MAE. 56 Ibidem, Telegram cifrat nr.207/23 aprilie 1955, expediat de Legaia Londra ctre MAE. 57 Ibidem, Telegram cifrat nr.210/23 aprilie 1955, expediat de Legaia Londra ctre MAE. 58 Ibidem, Telegram cifrat nr.230/30 aprilie 1955, expediat de Legaia Londra ctre MAE. 31

16 13 <= Delegaia român contesta permanent documentele aduse de ctre membrii delegaiei economice britanice, mai ales cele care aveau în vedere proprietile din România ale cetenilor britanici confiscate în urma naionalizrilor. În replic, eful delegaiei britanice, Weston, spunea c lipsa unor documente era cauzat de situaia politic din România, care a avut drept consecin neputina proprietarilor de a mai intra în contact cu proprietile lor 59. Sfâritul negocierilor s-a realizat prin trimiterea unei scrisori, la 23 iunie 1955, ctre delegaia financiar român din partea delegaiei engleze, în care se preciza c din cauza faptului c statul român îi dorea lichidarea total a datoriei publice, excepie fcând cea ctre societile britanice petroliere, guvernul englez considera c cea mai bun soluie o reprezenta amânarea discuiilor cu ase luni, timp în care cele dou pri ar putea s studieze mai bine situaia. Britanicii au mai adugat i faptul c din moment ce problemele financiare nu erau rezolvate nici un acord comercial nu putea fi semnat i acest aspect fiind amânat pentru încase luni. Cu privire la fondurile româneti blocate, Marea Britanie nu garanta c acestea nu vor fi distribuite pentru acoperirea unor datorii româneti, acest drept fiindu-le garantat de prevederile Tratatului de Pace dar c, indiferent dac acestea vor fi folosite parial sau total, ele vor fi luate în discuie la viitoarele negocieri bilaterale. Delegaia român recomanda c, din moment ce iniiativa amânrii a venit din partea Angliei, ei neputând fi acuzai în acest fel de nesoluionarea negocierilor, s se accepte amânarea de ase luni 60. Nici la cea de-a doua serie de negocieri nu s-a ajuns la o înelegere, cauzele fiind aceleai. De-a lungul perioadei studiate relaiile economice dintre România i Marea Britanie s-au desfurat în lipsa existenei unui acord comercial, piedica stabilirii unui asemenea acord reprezentând-o datoriile nesoluionate ale statului român fa de englezi, unele mai vechi, din timpul lui Ion Antonescu, altele mai recente realizate în urma naionalizrii firmelor britanice din ara noastr. Discuiile pentru soluionarea acestora, derulate la mijlocul anilor `50, au fost purtate de ctre dou delegaii îns nici una dintre ele nu au putut ajunge la un compromis, influena strin ducând la ruperea relaiilor internaionale ale României cu Occidentul. Un acord în privina compensaiilor a fost stabilit de-abia în anul 1976 care, dup prerea istoricului Mark Percival, acesta fcea parte din pregtirile pentru vizita lui 59 AMAE, Fond Anglia, Problema , 1955, Scrisoare adresatefului delegaiei române la Londra de ctre K. S. Weston, eful delegaiei britanice, 7 iulie Ibidem, Telegram cifrat nr.308/24 iunie 1955, expediat de Legaia Londra ctre MAE. 32

17 Nicolae Ceauescu în Anglia, suma stabilit având o valoare mult sub cererile engleze 61. Bibliografie Arhive: AMAE, Fond Anglia, Problema / AMAE, Fond Anglia, Cutia 71 I, Politic intern, , vol. 1,2 AMAE, Fond Londra Telegrame, 1949 AMAE, fond Anglia, Problema / AMAE, Fond Anglia, Problema , 1955 AMAE, Fond Londra Telegrame, Vol. I ANIC, Fond CC al PCR Secia Economic, Cri: Crowson, N.J., Britain and Europe. A political history since 1918, Oxon, Routledge, 2011 Dobre, Mihail, România la sfâritul Rzboiului Rece Statut geopolitic i opiuni de securitate, Bucureti, Editura Enciclopedic, 2011 Morgan, Kenneth O., Britain since The people s peace, New York, Oxford University Press, 2000 Percival, Mark, Politica britanic fa de România în primii ani ai Republicii Populare, în Analele Sighet, nr. 6, Bucureti, Editura Fundaia Academia Civic, 1998 Stanciu, Cezar, Devotai Kremlinului. Alinierea politicii externe româneti la cea sovietic în anii 50, Târgovite, Editura Cetatea de Scaun, 2008 Turner, Michael J., Britain and the World in the twentieth century. Ever decreasing circles, London, published by Continuum, Mark Percival, Politica britanic fa de România în primii ani ai Republicii Populare, în Analele Sighet, nr. 6, Bucureti, Editura Fundaia Academia Civic,