COMISIA COMUNITĂŢILOR EUROPENE RECOMANDARE A COMISIEI 6/11/2006

Transcription

1 RO RO RO

2 COMISIA COMUNITĂŢILOR EUROPENE Bruxelles, * C(2006) 5186 final RECOMANDARE A COMISIEI 6/11/2006 de instituire a unui Manual practic pentru poliţiştii de frontieră (Manualul Schengen) comun, de utilizat de către autorităţile competente ale statelor membre în cadrul efectuării controlului la frontieră asupra persoanelor * This is a consolidated version taking into account the amendments adopted by the Commission on 25 June 2008 (C (2008)2976), on 29 September 2009 (C (2009)7376) as well as the update of the Handbook on the accession of the Swiss Confederation to the Schengen area as communicated to circa users on (modifications in the Handbook are still subject to a formal adoption by the Commission) RO RO

3 RECOMANDARE A COMISIEI 6/11/2006 de instituire a unui Manual practic pentru poliţiştii de frontieră (Manualul Schengen) comun, de utilizat de către autorităţile competente ale statelor membre în cadrul efectuării controlului la frontieră asupra persoanelor COMISIA COMUNITĂŢILOR EUROPENE, având în vedere Tratatul de instituire a Comunităţii Europene şi, în special, articolul 211 al acestuia; întrucât: (1) Regulamentul (CE) nr. 562/2006 al Parlamentului European şi al Consiliului din 15 martie 2006 de instituire a unui Cod comunitar privind regimul de trecere a frontierelor de către persoane (Codul Frontierelor Schengen) 1 stabileşte normele comunitare privind efectuarea controlului la frontieră asupra persoanelor, care includ verificările la frontieră şi supravegherea. (2) Este necesar să se asigure că normele comunitare privind controlul la frontieră sunt puse în aplicare în mod uniform de toate autorităţile naţionale competente care îndeplinesc atribuţii în acest domeniu. În acest scop, trebuie elaborat un Manual practic pentru poliţiştii de frontieră (Manualul Schengen), conţinând orientări comune, bune practici şi recomandări privind controlul la frontieră. (3) Pentru a asigura utilizarea sa optimă de către toate autorităţile competente ale statelor membre, Comisia va pune Manualul practic la dispoziţia statelor membre, în format electronic, împreună cu orice alte informaţii concrete disponibile, necesare îndeplinirii îndatoririlor de serviciu de către poliţiştii de frontieră, precum listele cu punctele de trecere a frontierei, modelele documentelor de călătorie şi ale altor documente similare. (4) Comisia va asigura actualizarea regulată a Manualului practic şi a oricăror alte informaţii concrete necesare îndeplinirii eficiente a îndatoririlor de serviciu de către poliţiştii de frontieră. (5) În vederea asigurării unei puneri în aplicare uniforme a normelor comunitare privind controlul la frontiere, statele membre trebuie să dea dispoziţii autorităţilor naţionale competente să efectueze controlul la frontieră asupra persoanelor, să utilizeze Manualul practic anexat ca principal instrument în îndeplinirea atribuţiilor care le revin în domeniul controlului la frontieră. 1 Regulamentul (CE) nr. 562/2006 al Parlamentului European şi al Consiliului din 15 martie 2006 de instituire a unui Cod comunitar privind regimul de trecere a frontierelor de către persoane (Codul Frontierelor Schengen), JO L 105, , p. 1. RO 2 RO

4 (6) De asemenea, statele membre sunt încurajate să utilizeze manualul practic în vederea formării profesionale a personalului care urmează să exercite atribuţii de control la frontieră. RECOMANDĂ: 1. Statelor membre, în vederea asigurării unei puneri în aplicare eficiente şi armonizate a normelor comune privind controlul la frontiere, prevăzute de Regulamentul (CE) nr. 562/2006: să transmită Manualul practic pentru poliţiştii de frontieră (denumit în continuare Manualul practic ), anexat prezentei recomandări, autorităţilor lor naţionale competente în efectuarea controlului la frontieră asupra persoanelor; să dea dispoziţii autorităţilor menţionate anterior să utilizeze manualul practic ca principal instrument în îndeplinirea atribuţiilor care le revin în domeniul controlului la frontiere. 2. Statelor membre, de asemenea, să utilizeze Manualul practic în vederea formării profesionale a personalului care urmează să exercite atribuţii de control la frontieră. Adoptată la Bruxelles, Vicepreşedinte al Comisiei Pentru Comisie Franco FRATTINI RO 3 RO

5 ANEXĂ Manual practic pentru poliţiştii de frontieră (Manualul Schengen) RO 4 RO

6 CUPRINS PARTEA ÎNTÂI - DEFINIŢII...8 PARTEA A DOUA VERIFICĂRILE LA FRONTIERE...13 SECŢIUNEA I: Procedurile verificărilor la frontieră Verificările la punctele de trecere a frontierelor Dispoziţii speciale pentru verificarea anumitor categorii de persoane Persoane care beneficiază de dreptul comunitar la liberă circulaţie Șefi de stat Piloţii de aeronavă Marinarii Titularii paşapoartelor diplomatice, oficiale sau de serviciu, precum şi membrii organizaţiilor internaţionale Locuitorii de la frontieră care beneficiază de regimul specific micului trafic de frontieră Minorii Elevii resortisanţi ai unei ţări terţe care au reşedinţa într-un stat membru sau într-o ţară terţă care nu face obiectul obligativităţii vizei Lucrătorii transfrontalieri Turiştii SDA Ștampilarea documentelor de călătorie Relaxarea verificărilor la frontieră Refuzul intrării Eliberarea vizelor la frontieră, inclusiv marinarilor în tranzit Anularea, revocarea şi reducerea perioadei de valabilitate a vizelor uniforme Schengen Regimurile speciale de tranzit Documentul de facilitare a tranzitului (FTD) şi documentul de facilitare a tranzitului feroviar (FRTD) Tranzitarea teritoriului statelor membre care nu pun în aplicare în întregime acquisul Schengen Solicitanţii de azil/solicitanţii de protecţie internaţională Înregistrarea informaţiilor la frontieră Cooperarea cu alte servicii...59 RO 5 RO

7 SECŢIUNEA II: Frontierele terestre Verificarea traficului rutier Verificarea traficului feroviar Micul trafic de frontieră...65 SECŢIUNEA III: Frontierele aeriene Verificările pe aeroport Verificările în aerodromuri Verificările asupra persoanelor din zborurile private...70 SECŢIUNEA IV: Frontierele maritime Proceduri generale de verificare a traficului maritim Verificările asupra navelor de croazieră Verificările asupra navelor de agrement Verificările asupra pescuitului de coastă Verificările asupra legăturilor prin nave feribot...77 SECŢIUNEA V: Verificările în cadrul navigaţiei pe apele interne Navigaţia pe apele interne...78 PARTEA A TREIA: SUPRAVEGHEREA FRONTIERELOR Obiectivul supravegherii Metodele de supraveghere Principalele sarcini ale unităţilor de patrulare sunt:...80 PARTEA IV: LISTA INSTRUMENTELOR JURIDICE RELEVANTE...82 RO 6 RO

8 CUVÂNT ÎNAINTE Obiectivul prezentului Manual practic pentru poliţiştii de frontieră este să stabilească orientări, bune practici şi recomandări privind îndeplinirea îndatoririlor de serviciu de către poliţiştii de frontieră în statele Schengen. Manualul se doreşte a fi, de asemenea, un ghid de utilizare pentru poliţiştii de frontieră în domeniul măsurilor şi deciziilor care vor fi adoptate la frontierele externe. Prezentul manual abordează în principal controlul la frontieră asupra persoanelor şi se bazează pe instrumentele comunitare care reglementează trecerea frontierelor externe (şi, în mod special, Codul Frontierelor Schengen 2 ), eliberarea vizelor, dreptul comunitar la liberă circulaţie şi cererea de azil. O listă a actelor de reglementare a domeniilor la care se referă prezentul manual figurează în Partea IV. În cazul în care prezentul manual face referinţă la alte tipuri de control care pot fi efectuate sau care trebuie să fie efectuate la frontieră (de exemplu, controale vamale, fitosanitare sau de ordin medical), legislaţia comunitară şi naţională în domeniu se aplică acestor tipuri de controale. În toate cazurile, statele membre trebuie să asigure întotdeauna o cooperare strânsă între diferitele autorităţi care efectuează controale la frontierele externe, precum şi cu autorităţile care efectuează controale în interiorul teritoriului. Prezentul manual nu creează nicio obligaţie juridică statelor membre, nici nu stabileşte noi drepturi şi obligaţii pentru poliţiştii de frontieră sau oricare alte persoane la care acesta se referă. Numai actele juridice pe care se bazează sau la care se referă acest manual produc efecte juridice obligatorii şi pot fi invocate în faţa unei instanţe judecătoreşti naţionale. 2 Regulamentul (CE) nr. 562 al Parlamentului European şi al Consiliului din 15 martie 2006 de instituire a unui Cod comunitar privind regimul de trecere a frontierelor de către persoane (Codul Frontierelor Schengen), JO L 105, , p. 1. RO 7 RO

9 PARTEA ÎNTÂI - DEFINIŢII 1. STATE SCHENGEN (state care pun în aplicare în întregime acquis-ul Schengen şi care au eliminat controlul la frontierele lor interne) 3 : 1. Austria 2. Belgia 3. Republica Cehă 4. Danemarca 5. Estonia 6. Finlanda 7. Franţa 8. Germania 9. Grecia 10. Ungaria 11. Islanda 12. Italia 13. Letonia 14. Lituania 15. Luxemburg 16. Malta 17. Ţările de Jos 18. Norvegia 19. Polonia 20. Portugalia 21. Slovacia 22. Slovenia 23. Spania 24. Suedia N.B. Acordul încheiat între UE/CE şi Elveţia privind asocierea acesteia din urmă la transpunerea, punerea în aplicare şi dezvoltarea acquis-ului Schengen a intrat în vigoare la Punerea în aplicare a acquis-ului Schengen de către Elveţia este preconizată pentru sfârşitul anului 2008, ulterior procedurilor de evaluare Schengen corespunzătoare. La data de , a fost semnat un protocol între UE/CE, Elveţia şi Liechtenstein privind aderarea Liechtensteinului la acquis-ul Schengen. 2. STATE MEMBRE UE: 1. Austria 2. Belgia 3. Bulgaria 4. Republica Cehă 5. Cipru 6. Danemarca 7. Estonia 12. Ungaria 13. Irlanda 14. Italia 15. Letonia 16. Lituania 17. Luxemburg 18. Malta 23. Slovenia 24. Spania 25. Suedia 26. România 27. Regatul Unit 3 Bulgaria, Cipru şi România nu pun încă în aplicare în întregime acquis-ul Schengen, dar aplică normele comune în domeniul controlului la frontieră. RO 8 RO

10 8. Finlanda 9. Franţa 10. Germania 11. Grecia 19. Ţările de Jos 20. Polonia 21. Portugalia 22. Slovacia 3. Ţări SEE: Norvegia (NO), Islanda (IS) şi Lichtenstein (LI). 4. Frontiere interne sunt: a) frontierele terestre comune, inclusiv frontierele fluviale şi pe lacuri ale statelor Schengen; b) aeroporturile statelor Schengen destinate zborurilor interne; c) porturile maritime, fluviale şi pe lacuri ale statelor Schengen pentru legăturile regulate ale navelor feribot. 5. Frontiere externe sunt frontierele terestre ale statelor Schengen, inclusiv frontierele fluviale şi pe lacuri, frontierele maritime, precum şi aeroporturile, porturile fluviale, porturile maritime şi pe lacuri, cu condiţia ca acestea să nu fie frontiere interne. 6. Persoane care beneficiază de dreptul comunitar la liberă circulaţie sunt resortisanţi ai statelor membre UE, ţărilor SEE şi Elveţiei, precum şi membrii familiilor acestora, indiferent de naţionalitate, care îi însoţesc sau li se alătură. 7. Membrii de familie ai cetăţenilor ţărilor UE/SEE/CH sunt, indiferent de naţionalitate: soţul/ soţia şi, dacă parteneriatul este încheiat pe baza legislaţiei unui stat membru şi recunoscut de către legislaţia statului membru gazdă drept echivalent căsătoriei, partenerul cu care cetăţeanul UE/SEE/CH a încheiat un parteneriat înregistrat; descendenţii direcţi în vârstă de cel mult 21 de ani sau care se află în întreţinere, precum şi descendenţii direcţi ai soţului (soţiei) sau ai partenerului înregistrat; rudele directe pe linie ascendentă care se află în întreţinere, precum şi cei ai soţului (soţiei) sau ai partenerului înregistrat. RO 9 RO

11 8. Cetăţeni UE înseamnă orice persoană care deţine cetăţenia unui stat membru al Uniunii Europene. 9. Resortisant al unei ţări terţe înseamnă orice persoană care nu beneficiază de dreptul comunitar la liberă circulaţie. 10. Poliţist de frontieră înseamnă orice agent public desemnat, în conformitate cu legislaţia internă, la un punct de trecere a frontierei sau de-a lungul frontierei ori în imediata apropiere a acesteia, care exercită sarcini de control la frontieră, în conformitate cu legislaţia comunitară şi naţională. 11. Control la frontieră este activitatea desfăşurată la o frontieră, ca răspuns exclusiv la intenţia de a trece o frontieră sau la trecerea unei frontiere, indiferent de orice alte considerente, constând în verificări la frontiere şi în supravegherea frontierelor. 12. Verificări la frontiere înseamnă verificările efectuate la punctele de trecere a frontierei, pentru a garanta că persoanele, inclusiv mijloacele de transport ale acestora şi obiectele aflate în posesia lor, pot fi autorizate să intre pe teritoriul statelor Schengen sau să îl părăsească. 13. Supravegherea frontierelor înseamnă supravegherea frontierelor dintre punctele de trecere a frontierei şi supravegherea punctelor de trecere a frontierei în afara orarului de funcţionare stabilit, în vederea împiedicării persoanelor să se sustragă de la verificările la frontiere; 14. Verificare minimă înseamnă verificarea efectuată, ca regulă, asupra persoanelor care beneficiază de dreptul comunitar la liberă circulaţie, în vederea verificării identităţii şi a naţionalităţii, pentru cetăţenii UE/SEE/CH, sau a identităţii şi a legăturilor familiale cu un cetăţean al UE/SEE/CH, pentru membrii acestora de familie care nu sunt cetăţeni ai UE/SEE/CH. Aceasta consistă într-o examinare simplă şi rapidă a documentului de călătorie, în scopul verificării valabilităţii acestuia şi a depistării unor indicii de falsificare sau contrafacere. Această verificare poate implica şi consultarea, în baze de date relevante, a informaţiilor privind documentele furate, însuşite ilegal, pierdute şi anulate. 15. Verificare amănunţită înseamnă verificarea care trebuie efectuată asupra rezidenţilor ţărilor terţe, care se distinge de verificarea minimă, aplicabilă persoanelor care beneficiază de dreptul comunitar la liberă circulaţie. Aceasta consistă în verificarea de către poliţistul RO 10 RO

12 de frontieră ca resortisantul unei ţări terţe să îndeplinească toate condiţiile de intrare (şi ieşire de) pe teritoriul statelor Schengen. 16. Verificările în linia a doua înseamnă verificările suplimentare care pot fi efectuate întrun loc special, separat de locul în care sunt verificate toate persoanele ( prima linie ). 17. Solicitant de azil înseamnă un resortisant al unei ţări terţe sau un apatrid care a depus o cerere de azil, cu privire la care nu s-a pronunţat încă o hotărâre definitivă. 18. Cerere de protecţie internaţională înseamnă o cerere înaintată de un resortisant al unei ţări terţe sau de un apatrid, prin care acesta solicită protecţia unui stat membru, care poate fi înţeleasă ca solicitare a statutului de refugiat sau a statutului conferit prin protecţie subsidiară. 19. Refugiat înseamnă un resortisant al unei ţări terţe sau un apatrid care, ca urmare a unei temeri bine fondate de a fi persecutat din cauza rasei, religiei, naţionalităţii, opiniilor politice sau apartenenţei la un anumit grup social, se află în afara ţării al cărei cetăţean este şi care nu poate sau, din cauza acestei temeri, nu doreşte să beneficieze de protecţia respectivei ţări sau un apatrid care, aflându-se din motivele menţionate anterior în afara ţării în care are reşedinţa obişnuită, nu poate sau, din cauza acestei temeri, nu doreşte să se întoarcă în ţara respectivă. 20. Persoană care poate beneficia de protecţie subsidiară înseamnă un resortisant al unei ţări terţe sau un apatrid care nu poate fi considerat refugiat, dar în privinţa căruia există motive serioase şi întemeiate de a crede că, în cazul în care ar fi trimis în ţara sa de origine sau (în cazul unui apatrid) în ţara în care avea reşedinţa obişnuită, ar fi supus unui risc real de a suferi vătămările grave definite la articolul 15 din Directiva 2004/83/CE a Consiliului şi care nu poate sau, ca urmare a acestui risc, nu doreşte protecţia respectivei ţări. 21. Apatrid înseamnă o persoană pe care niciun stat nu o consideră ca fiind resortisantul său, prin efectul legii. 22. Ameninţare pentru sănătatea publică înseamnă orice boală cu potenţial epidemic, astfel definită de Regulamentul sanitar internaţional al Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii şi alte boli infecţioase sau parazitare contagioase, cu condiţia să facă obiectul unor dispoziţii de protecţie cu privire la resortisanţii statelor membre. Pentru mai multe detalii, a se vedea orientările privind ameninţările la adresa sănătăţii publice, secţiunea I punctul 1.6. RO 11 RO

13 23. Viză înseamnă o autorizaţie eliberată de un stat membru sau o decizie adoptată de un asemenea stat, care este necesară în vederea intrării pentru o şedere preconizată în acel stat membru sau în mai multe state membre sau a tranzitării teritoriului acelui stat membru sau a mai multor state membre. Pentru mai multe detalii privind diferitele tipuri de viză, a se vedea secţiunea I punctul 7. RO 12 RO

14 PARTEA A DOUA VERIFICĂRILE LA FRONTIERE SECŢIUNEA I: Procedurile verificărilor la frontieră 1. Verificările la punctele de trecere a frontierelor 1.1 Scopul principal al verificărilor la punctele de trecere a frontierelor este de a controla respectarea condiţiilor de intrare pe teritoriul statelor Schengen de către toate persoanele care trec frontiera. Condiţiile de intrare pe care trebuie să le îndeplinească resortisanţii ţărilor terţe la intrarea pe teritoriul unui stat Schengen sunt următoarele: a) să fie în posesia unui document de călătorie sau a unor documente valabile, care să le permită trecerea frontierei; b) să fie în posesia unei vize valabile, în cazul în care aceasta este necesară. Cu toate acestea, dacă un resortisant al unei ţări terţe este titularul unui permis de şedere eliberat de un stat Schengen, acest permis de şedere se consideră a fi echivalent cu o viză Schengen. Această echivalenţă nu se aplică permiselor temporare eliberate în cursul examinării unei prime cereri pentru un permis de şedere sau a unei cereri de azil; c) să justifice scopul şi condiţiile şederii în statul (statele) Schengen care urmează să fie vizitat(e), inclusiv să dispună de mijloace de subzistenţă suficiente, pe durata şederii preconizate şi pentru întoarcerea în ţara de origine (sau pentru tranzitarea unei ţări terţe în care admiterea lor este sigură, de exemplu, deoarece sunt titularii unui permis de şedere eliberat de ţara respectivă) sau că este în măsură să dobândească în mod legal respectivele mijloace; d) să nu fie o persoană semnalată ca inadmisibilă în Sistemul de Informaţii Schengen (SIS); e) să nu fie o persoană considerată ca ameninţare pentru ordinea publică, securitatea internă, sănătatea publică sau relaţiile internaţionale ale unui stat Schengen. Acesta poate fi, în special, cazul dacă persoana respectivă nu este semnalată ca inadmisibilă într-o bază de date naţională. RO 13 RO

15 Principala condiţie care trebuie verificată la ieşire este valabilitatea documentului care îl autorizează pe titular să treacă frontiera şi, în măsura în care este posibil, faptul că resortisantul ţării terţe nu reprezintă o ameninţare pentru ordinea publică, securitatea internă, sănătatea publică sau relaţiile internaţionale ale unui stat Schengen. * Temeiul juridic: - Codul Frontierelor Schengen (articolul 5); - Regulamentul (CE) nr. 539/2001 al Consiliului, astfel cum a fost modificat prin: - Regulamentul (CE) nr. 2414/2001 al Consiliului - Regulamentul (CE) nr. 453/2003 al Consiliului -Regulamentul (CE) nr. 851/2005 al Consiliului - Regulamentul (CE) nr. 1932/2006 al Consiliului din 21 decembrie 2006 Link-uri: -Lista ţărilor terţe ai căror resortisanţi trebuie să deţină vize pentru trecerea frontierelor externe şi ai căror resortisanţi sunt exceptaţi de la obligativitatea vizei. -Excepţii de la obligativitatea vizei pentru posesorii paşapoartelor diplomatice, de serviciu şi ai altor paşapoarte oficiale. -Excepţii de la obligativitatea vizei pentru refugiaţi şi apatrizi. -Alte excepţii de la obligativitatea vizei. -Excepţii de la scutirea de viză pentru persoanele care exercită o activitate remunerată. - Orientări privind circulaţia resortisanţilor turci care trec frontierele externe ale statelor membre ale UE pentru a presta servicii în UE. - Lista ţărilor terţe ai căror resortisanţi se supun obligativităţii vizei de tranzit aeroportuar. N.B. Condiţiile menţionate mai sus nu se aplică cetăţenilor UE şi altor persoane care beneficiază de dreptul comunitar la liberă circulaţie, care au dreptul, ca regulă generală, să intre pe teritoriul unui stat membru doar prin simpla prezentare a unei cărţi de identitate sau a unui paşaport. Pentru detalii suplimentare, a se vedea punctul 3.1 de mai jos. 1.2 Drepturile fundamentale consacrate în Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene trebuie să fie garantate oricărei persoane care intenţionează să treacă frontierele. Controlul la frontieră trebuie să respecte pe deplin, în RO 14 RO

16 special, interzicerea tratamentelor inumane şi degradante, precum şi interzicerea discriminării, consacrate la articolele 3 şi 14 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi, respectiv, la articolele 4 şi 21 din Carta drepturilor fundamentale ale Uniunii Europene. În special, poliţiştii de frontieră trebuie, în exercitarea atribuţiilor de serviciu, să respecte pe deplin demnitatea umană şi să nu facă nicio discriminare pe criterii de sex, rasă sau origine etnică, religie sau credinţă, handicap, vârstă sau orientare sexuală. Toate măsurile luate în exercitarea atribuţiilor de serviciu trebuie să fie proporţionale cu obiectivele urmărite. Toţi călătorii au dreptul să fie informaţi cu privire la natura controlului şi să fie trataţi în mod profesional, amabil şi politicos, în conformitate cu prevederile în domeniu ale dreptului internaţional, dreptului comunitar şi dreptului naţional. 1.3 Poliţistul de frontieră responsabil pentru punctul de trecere al frontierei trebuie să aloce personalul corespunzător, în număr suficient, pentru a asigura efectuarea unui control eficient la frontiere. Poliţiştii de frontieră trebuie să încerce întotdeauna să păstreze echilibrul între, pe de o parte, necesitatea de a asigura fluidizarea traficului frontalier pentru persoanele care îndeplinesc condiţiile de intrare şi care reprezintă marea majoritate a călătorilor (de exemplu, turişti, oameni de afaceri, studenţi) şi, pe de altă parte, necesitatea de a fi întotdeauna vigilenţi, pentru a depista persoanele care reprezintă un pericol pentru ordinea publică şi securitatea internă, precum şi potenţialii imigranţi ilegali. * Sfaturi pentru poliţiştii de frontieră în timpul efectuării controlului la frontieră: atunci când luaţi documentul de călătorie, priviţi întotdeauna faţa călătorului mai întâi (încercaţi să vă reamintiţi, pe cât posibil, trăsăturile caracteristice ale feţei călătorului); comparaţi trăsăturile călătorului cu fotografia şi descrierea incluse în documentul de călătorie, apropiaţi-le şi de viză, dacă este cazul (aceasta poate să vă ajute în înlăturarea impostorilor); verificaţi integralitatea documentului de călătorie, pentru a elimina posibilitatea ca acesta să fie contrafăcut sau falsificat (numerotarea, imprimarea şi sistemul de prindere a paginilor, sigiliile şi ştampilele aplicate, includerea altor persoane; toate RO 15 RO

17 corecturile efectuate în document, în mod special cele din pagina cu date personale, trebuie explicate de către călător); verificaţi datele din sistemul de fişiere; în timpul acestei operaţiuni, menţineţi în permanenţă în contactul verbal şi observaţi comportamentul şi reacţia călătorului (de exemplu, nervozitate, atitudine agresivă, disponibilitate exagerată de cooperare); înainte să aplicaţi ştampila de frontieră, asiguraţi-vă că persoana nu a depăşit perioada autorizată în timpul ultimei sale şederi pe teritoriul Schengen (de exemplu, trei luni la fiecare şase luni); nu interogaţi călătorul ca şi cum ar fi un potenţial infractor sau imigrant ilegal. Toate întrebările trebuie să fie bine echilibrate şi adresate într-un mod amabil. nu consideraţi întrebările formulate de călător ca fiind indiscrete şi răspundeţi-le întrun mod precis şi politicos. 1.4 Toate persoanele fac obiectul unei verificări minime la intrare şi la ieşire, implicând corespondenţa între identitatea persoanei şi documentele care îi permit acesteia să treacă frontiera. Verificarea minimă consistă, de obicei, într-o examinare simplă şi rapidă a documentului de călătorie, în scopul verificării valabilităţi acestuia şi a depistării unor indicii de falsificare sau contrafacere. Această verificare poate implica, de asemenea, consultarea, în baze de date relevante, a informaţiilor privind documentele furate, însuşite ilegal, pierdute şi anulate. Verificarea minimă trebuie să fie regula pentru persoanele care beneficiază de dreptul comunitar la liberă circulaţie (a se vedea punctul 3.1. de mai jos). 1.5 Resortisanţii ţărilor terţe trebuie să facă obiectul unei verificări amănunţite, efectuate astfel cum se indică mai jos. Cu toate acestea, dispoziţii speciale se aplică următoarelor categorii de persoane: a) Șefi de stat şi membrii delegaţiilor acestora (punctul 3.2); b) Piloţii de aeronavă şi alţi membri ai echipajului (punctul 3.3); c) Marinarii (punctul 3.4); d) Titularii paşapoartelor diplomatice, oficiale sau de serviciu, precum şi membrii organizaţiilor internaţionale (punctul 3.5); RO 16 RO

18 e) Locuitorii de la frontieră care beneficiază de regimul specific micului trafic de frontieră (punctul 3.6); f) Minorii (punctul 3.7); g) Elevii resortisanţi ai unei ţări terţe care au reşedinţa într-un stat membru sau într-o ţară terţă care nu fac obiectul obligativităţii vizei (punctul 3.8); h) Lucrătorii transfrontalieri (punctul 3.9); i) Turiştii SDA (punctul 3.10). Verificările asupra apatrizilor şi refugiaţilor se efectuează în acelaşi mod ca în cazul resortisanţilor ţărilor terţe în general (a se vedea punctul 10, secţiunea I privind solicitanţii de azil). N.B. Pentru verificările asupra rezidenţilor ţărilor terţe care sunt membrii de familie ai unor cetăţeni UE, SEE sau CH (persoane care beneficiază de dreptul comunitar la liberă circulaţie) a se vedea punctul 3.1 * Link-uri: - Documente eliberate apatrizilor şi refugiaţilor de statele Schengen - Excepţii de la obligativitatea vizei pentru refugiaţi şi apatrizi 1.6 Verificarea amănunţită la intrare constă în verificarea îndeplinirii tuturor condiţiilor de intrare, de exemplu: verificarea dacă resortisantul ţării terţe deţine un document (documente) valabil(e) pentru trecerea frontierei şi care nu a(u) expirat, iar documentul (documentele) respectiv(e) să fie însoţit(e), după caz, de viza sau de permisul de şedere necesare; examinarea amănunţită a documentului de călătorie, în vederea depistării unor indicii de falsificare sau de contrafacere. După caz, examinarea documentelor de călătorie, a vizelor şi a permiselor de şedere trebuie efectuată prin comparare cu modele ale documentelor actuale care permit trecerea frontierei şi cu modele de colante de viză, şi prin utilizarea de echipament, precum lămpi UV, lupe, lămpi de detectare, microscoape, cutii de documente şi, dacă este cazul, echipament mai performant, precum spectrul video, etc.; examinarea ştampilelor de intrare şi de ieşire de pe documentul de călătorie al resortisantului ţării terţe în cauză, în vederea verificării, prin compararea datelor de intrare şi de ieşire, dacă persoana nu a depăşit deja durata maximă de şedere autorizată RO 17 RO

19 pe teritoriul statelor Schengen, de exemplu trei luni la fiecare şase luni. Perioada de trei luni trebuie să fie calculată începând cu data primei intrări; verificarea punctelor de origine şi de destinaţie a resortisantului ţării terţe în cauză, precum şi a scopului şederii preconizate şi, după caz, verificarea documentelor justificative corespunzătoare; verificarea suficienţei mijloacelor de subzistenţă de care dispune resortisantul ţării terţe în cauză pe durata şi pentru scopul şederii preconizate, pentru întoarcerea în ţara de origine sau pentru tranzitarea unei ţări terţe, sau a capacităţii acestuia de a dobândi în mod legal aceste mijloace. Pentru a evalua mijloacele de subzistenţă, trebuie să fie luate în calcul cuantumurile de referinţă, stabilite de fiecare stat Schengen; evaluarea mijloacelor suficiente de subzistenţă se poate baza pe posesia de numerar, cecuri de călătorie şi cărţi de credit de către resortisantul unei ţări terţe. Pot constitui, de asemenea, o dovadă a mijloacelor suficiente de subzistenţă declaraţiile de garanţie, atunci când sunt prevăzute de legislaţia internă, şi scrisorile de garanţie/invitaţie din partea gazdelor, astfel cum sunt definite de legislaţia internă, în cazul resortisanţilor ţărilor terţe cazaţi la o gazdă; valabilitatea unei cărţi de credit poate fi verificată prin contactarea societăţii emitente sau prin utilizarea altor facilităţi disponibile la punctul de trecere a frontierei (de exemplu, casele de schimb valutar). invitaţia din partea gazdelor poate fi verificată luând legătura direct cu gazda sau apelând la punctele de contact naţionale ale statului membru de reşedinţă al gazdei, pentru a verifica buna credinţă a acesteia. verificarea faptului că resortisantul ţării terţe în cauză, mijlocul său de transport şi obiectele pe care le transportă nu sunt de natură să compromită ordinea publică, siguranţa internă, sănătatea publică sau relaţiile internaţionale ale unui stat Schengen. O astfel de verificare trebuie să includă consultarea directă a datelor şi a semnalărilor privind persoane şi, dacă este necesar, privind obiecte, introduse în Sistemul de Informaţii Schengen (SIS) şi în fişierele bazelor de date naţionale, precum şi a acţiunii care trebuie întreprinsă, după caz, în urma unei semnalări. RO 18 RO

20 * Orientări privind noţiunea de ameninţare pentru sănătatea publică în ceea ce priveşte refuzul intrării: Această noţiune se referă la orice boală cu potenţial epidemic, astfel definită de Regulamentul sanitar internaţional (RSI) al Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii (OMS) şi alte boli infecţioase sau parazitare contagioase, cu condiţia să facă obiectul dispoziţiilor de protecţie cu privire la resortisanţii statelor membre. În sensul prezentului manual, orice ameninţare pentru sănătatea cetăţenilor europeni, precum şi deciziile privind măsurile efective care trebuie întreprinse, vor fi evaluate şi instituite în cadrul reţelei comunitare înfiinţate în temeiul Deciziei 2119/98/CE şi a sistemului său de alertă precoce şi de reacţie (EWRS) şi ECDC, instituit prin Regulamentul (CE) nr. 851/2004, de înfiinţare a unui Centru European de prevenire şi control al bolilor. Autorităţile EWRS includ autorităţile de sănătate publică din statele membre şi acţionează la nivel naţional împreună cu institutele naţionale de supraveghere recunoscute. ECDC efectuează analize de risc privind ameninţările (ecdc.europa.eu). În consecinţă, autorităţile fiecărui stat membru care sunt competente pentru punerea în aplicare a măsurilor de protecţie sanitară, trebuie să fie întotdeauna asociate la procesul de evaluare a riscurilor de sănătate publică, în scopul permiterii sau refuzării intrării la frontieră, în conformitate cu legislaţia naţională şi comunitară în domeniul sănătăţii publice şi cu procedurile stabilite de fiecare stat membru. 1.7 Verificarea amănunţită la ieşire constă în: verificarea deţinerii unui document valabil pentru trecerea frontierei de către resortisantul ţării terţe; verificarea documentului de călătorie, în căutarea unor indicii de falsificare sau contrafacere; când este posibil, verificarea faptului că resortisantul ţării terţe nu este considerat o ameninţare pentru ordinea publică, siguranţa internă sau pentru relaţiile internaţionale ale unui stat Schengen. Verificările suplimentare la ieşire pot cuprinde: RO 19 RO

21 verificarea deţinerii unei vize valabile, în cazul obligativităţii acesteia, cu excepţia cazului în care persoana deţine un permis de şedere valabil, eliberat de state Schengen sau alte documente care autorizează şederea sau reintrarea pe teritoriul lor; verificarea faptului că persoana nu a depăşit durata maximă de şedere autorizată pe teritoriul statelor Schengen; consultarea semnalărilor privind persoane şi obiecte incluse în SIS şi în bazele de date naţionale. 1.8 Resortisanţilor ţărilor terţe care deţin un permis de şedere eliberat de un stat Schengen nu trebuie, ca regulă generală, să li se solicite dovada scopului şederii preconizate ori a mijloacelor de subzistenţă deţinute. Alte verificări şi în special examinarea documentelor de călătorie şi de şedere, căutările în SIS şi în bazele de date naţionale trebuie, cu toate acestea, să fie efectuate astfel cum s-a explicat la punctele 1.4, 1.5, 1.6 şi 1.7 de mai sus. 1.9 La solicitarea persoanei care face obiectul unei verificări amănunţite, poliţistul de frontieră care efectuează verificarea trebuie să îi arate acesteia ecusonul de serviciu, să îi comunice numărul de identificare de serviciu şi, dacă împrejurările o permit, să îi spună numele său. Comunicarea numelui poate fi refuzată în eventualitatea existenţei unui motiv pentru a presupune că poliţistul de frontieră respectiv ar putea avea de suferit (de exemplu, dacă acesta este ameninţat cu represalii). În acest ultim caz, trebuie comunicate numai numărul ecusonului, denumirea şi adresa serviciului Pentru a nu încetini procedurile de verificare la punctele de control la intrare/ieşire din prima linie şi atunci când este necesar să se efectueze verificări suplimentare, verificările amănunţite menţionate mai sus pot fi efectuate într-un loc separat de acestea verificări în linia a doua ). La solicitarea unui resortisant al unei ţări terţe şi dacă există facilităţile necesare, aceste verificări amănunţite trebuie efectuate într-o zonă care nu este publică, amenajată în acest scop. În acest caz, resortisantul ţării terţe în cauză trebuie să fie informat cu privire la scopul unor asemenea verificări, precum şi cu privire la procedură. Aceste informaţii pot avea forma unui afiş sau unei broşuri, care va fi înmânată persoanei. Broşura sau afişul trebuie să fie disponibile în toate limbile oficiale ale Uniunii şi în limba sau limbile ţărilor limitrofe statului membru în cauză. RO 20 RO

22 * Temeiul juridic: - Codul Frontierelor Schengen (articolele 6 şi 7; anexele I şi IV) Decizia nr. 2119/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 24 septembrie 1998 de creare a reţelei de supraveghere epidemiologică şi control al bolilor transmisibile în Comunitate (JO 268, , p.1) Regulamentul (CE) nr. 851/2004 al Parlamentului European şi al Consiliului din 21 aprilie 2004 de creare a unui Centru European de prevenire şi control al bolilor (JO L 142, , p. 1) - Regulamentul (CE) nr. 2252/2004 al Consiliului din 13 decembrie 2004 privind standardele pentru elementele de securitate şi elementele biometrice integrate în paşapoarte şi în documente de călătorie emise de statele membre (JO L 385, , p.1) - Regulamentul sanitar internaţional (RSI) - Hotărârea CEJ din 3 otombrie 2006, în cauza C-241/05 Bot / Préfet du Val-de-Marne 2. Căutările în Sistemul de Informaţii Schengen 2.1 SIS trebuie să fie utilizat pentru a căuta informaţii privind persoane şi obiecte şi în special privind: persoane căutate în vederea arestării pe baza unui mandat european de arestare sau persoane căutate pentru arestare preventivă în vederea extrădării; resortisanţii ţărilor terţe cărora trebuie să li se refuze intrarea pe teritoriul statelor Schengen; persoane dispărute sau persoane care, pentru propria lor protecţie şi în scopul prevenirii ameninţărilor, trebuie să fie plasate provizoriu sub protecţie poliţienească; persoane căutate pentru o procedură judiciară; persoane şi obiecte care fac obiectul supravegherii discrete sau al controalelor specifice; obiecte căutate în vederea confiscării sau utilizării ca probă în proceduri penale Conduita care trebuie respectată în cazul obţinerii unui rezultat pozitiv în SIS: RO 21 RO

23 2.2.1 Persoanele căutate în vederea arestării trebuie să fie predate autorităţilor competente în luarea unei decizii privind reţinerea temporară în scopul extrădării sau predării statului membru solicitant Resortisanţii ţărilor terţe cărora le este refuzată intrarea trebuie să fie trimişi în locul de unde au venit sau în ţara lor de origine, cât mai repede posibil, dacă împrejurările permit aceasta. Aceste persoane trebuie să rămână sub supravegherea poliţiştilor de frontieră până la plecarea lor de pe teritoriul statului Schengen Comunicarea de informaţii despre o persoană adultă dispărută, către partea care a raportat dispariţia, se face numai cu consimţământul prealabil al persoanei dispărute Trebuie să se acorde o atenţie specială minorilor sau persoanelor care, în temeiul unei decizii a autorităţilor de stat (instanţe judecătoreşti, autorităţi administrative) trebuie puse sub protecţie. Măsuri suplimentare pot fi întreprinse numai ulterior consultării acestor autorităţi Datele utilizate în scopul supravegherii discrete trebuie să permită obţinerea unor informaţii precum: locul, data sau motivul verificării, ruta şi destinaţia călătoriei, persoanele care însoţesc persoana în cauză sau ocupanţii vehiculului, ai ambarcaţiunii sau ai aeronavei, vehiculul, ambarcaţiunea, aeronava sau containerul utilizate, obiectele transportate, împrejurările în care s-a localizat persoana sau vehiculul, ambarcaţiunea, aeronava sau containerul, În timpul colectării acestor informaţii, natura discretă a supravegherii trebuie să fie menţinută. * Bună practică Solicitarea de informaţii privind o semnalare SIS: RO 22 RO

24 În cazul în care o persoană solicită informaţii cu privire la procesarea datelor sale personale în SIS şi a drepturilor său de acces, poliţistul de frontieră trebuie să furnizeze persoanei în cauză coordonatele autorităţilor naţionale competente, inclusiv autorităţile competente în domeniul protecţiei datelor, faţă de care aceasta îşi poate exercita drepturile Din categoria obiectelor căutate în vederea confiscării sau utilizării ca probă în proceduri penale fac parte: (a) (b) (c) (d) (e) (f) (g) (h) autovehicule cu o capacitate cilindrică de peste 50 cm³, ambarcaţiuni şi aeronave care au fost furate, însuşite ilegal sau pierdute; remorci cu o greutate fără încărcătură de peste 750 kg, rulote, echipament industrial, motoare suspendate şi containere care au fost furate, însuşite ilegal sau pierdute; arme de foc care au fost furate, însuşite ilegal sau pierdute; documente oficiale în alb care au fost furate, însuşite ilegal sau pierdute; documente de identitate eliberate, de tipul paşapoartelor, cărţilor de identitate, permiselor de conducere, permiselor de şedere şi documentelor de călătorie care au fost furate, însuşite ilegal, pierdute sau anulate; certificate de înmatriculare ale vehiculelor sau plăci cu numărul de înmatriculare care au fost furate, însuşite ilegal, pierdute sau anulate; bancnote (bancnote înregistrate); titluri de valoare şi mijloace de plată, cum ar fi cecuri, cărţi de credit, obligaţiuni şi acţiuni, care au fost furate, însuşite ilegal, pierdute sau anulate. Pentru informaţii suplimentare privind conduita care trebuie respectată în cazul unei semnalări în SIS, poliţiştii de frontieră trebuie să consulte Manualul SIRENE. * Temeiul juridic: - Convenţia Schengen (articolele ) RO 23 RO

25 3. Dispoziţii speciale pentru verificarea anumitor categorii de persoane 3.1 Persoane care beneficiază de dreptul comunitar la liberă circulaţie Persoanele care beneficiază de dreptul comunitar la liberă circulaţie sunt autorizate să treacă frontiera unui stat membru pe baza următoarelor documente, ca regulă generală: cetăţenii UE, SEE, CH: carte de identitate sau paşaport; membrii de familie ai cetăţenilor UE şi SEE care sunt resortisanţi ai unei ţări terţe: paşaport. Acestora li se poate solicita să deţină o viză de intrare, în cazul în care sunt resortisanţi ai unei ţări terţe făcând obiectul obligativităţii vizei, cu excepţia cazului în care deţin un permis (sau o carte) de şedere, emisă de un stat membru (sau de ţările SEE). membrii de familie ai cetăţenilor CH care sunt resortisanţi ai unei ţări terţe: paşaport. Acestora li se poate solicita să deţină o viză de intrare, în cazul în care sunt resortisanţi ai unei ţări terţe făcând obiectul obligativităţii vizei. N.B. În baza Acordului între Comunitatea Europeană şi statele sale membre, pe de o parte, şi Confederaţia Elveţiană, pe de altă parte, privind libera circulaţie a persoanelor, dispoziţiile menţionate anterior se referă, de asemenea, la salariaţi, indiferent de naţionalitate, la prestatori de servicii, care sunt integraţi pe piaţa muncii din Elveţia sau a unuia dintre statele membre şi care sunt afectaţi pentru prestarea unui serviciu pe teritoriul Elveţiei sau a unuia dintre statele membre (articolul 17 din anexa I la acord) Cu toate acestea, dacă o persoană care beneficiază de dreptul comunitar la liberă circulaţie nu deţine documentele de călătorie necesare sau, în cazul obligativităţii vizei, vizele necesare, statul membru în cauză trebuie, înainte să o returneze, să ofere persoanei respective orice posibilitate rezonabilă să obţină documentele necesare, să îi fie aduse întrun interval rezonabil de timp ori să confirme sau să dovedească prin alte mijloace că beneficiază de dreptul la liberă circulaţie În consecinţă, verificările asupra persoanelor care beneficiază de dreptul comunitar la liberă circulaţie trebuie să fie limitate, ca regulă generală, la verificarea identităţii şi naţionalităţii/legăturilor familiale (aşa numita verificare minimă, a se vedea punctul 1.4. de mai sus). Nu trebuie, prin urmare, să le fie adresată nicio întrebare privind scopul RO 24 RO

26 călătoriei, planurile de călătorie, adeverinţa de salariat, fişele de salariu, extrasele de cont, mijloacele de subzistenţă sau alte date personale Cu toate acestea, în mod nesistematic, şi pentru a se asigura că prezenţa acestor persoane nu reprezintă un pericol real, actual şi suficient de grav pentru securitatea internă, ordinea publică sau relaţiile internaţionale ale statelor membre sau o ameninţare pentru sănătatea publică, poliţiştii de frontieră pot efectua verificări suplimentare asupra acestor persoane, consultând bazele de date naţionale şi europene. Obţinerea unui rezultat pozitiv în SIS sau în alte baze de date nu poate justifica în sine refuzul intrării pentru persoane care beneficiază de dreptul comunitar la liberă circulaţie (a se vedea punctul 6.3, secţiunea I, privind dispoziţiile care se aplică refuzului intrării pentru persoanele care beneficiază de dreptul comunitar la liberă circulaţie). Condamnările penale anterioare nu pot justifica, în sine, refuzul intrării. * Temeiul juridic Jurisprudenţă: - Directiva 38/2004/CE (articolele 4, 5 şi 27) - Codul Frontierelor Schengen (articolul 7) - Acordul între Comunitatea Europeană şi statele sale membre, pe de o parte, şi Confederaţia Elveţiană, pe de altă parte, privind libera circulaţie a persoanelor, 21 iunie Hotărârea CEJ din 25 iulie 2007, cauza C-459/99, MRAX / Belgia - Hotărârea CEJ din 17 februarie 2005, cauza C-215/03, Salah Oulane / Minister voor Vreemdelingenzaken en Integratie - Hotărârea CEJ din 31 ianuarie 2006, cauza C-503/03, Comisia / Spania 3.2 Șefi de stat Șefii de stat şi membrii delegaţiilor acestora, a căror sosire şi plecare au fost anunţate oficial pe cale diplomatică poliţiştilor de frontieră, pot să nu facă obiectul verificărilor la frontieră. * Temeiul juridic: - Codul Frontierelor Schengen (anexa VII) RO 25 RO

27 3.3 Piloţii de aeronavă Piloţii de aeronavă şi alţi membri ai echipajului pot trece frontiera, în timpul exercitării atribuţiilor, pe baza brevetului de pilot sau a certificatului de membru al echipajului, astfel cum se prevede în anexa 9 la Convenţia din 7 decembrie 1944 privind aviaţia civilă internaţională (Convenţia OACI), atunci când: (a) (b) (c) se îmbarcă sau debarcă în aeroportul de escală sau de destinaţie, situat pe teritoriul unui stat Schengen; intră pe teritoriul localităţii aeroportului de escală sau de destinaţie, situat pe teritoriul unui stat Schengen; se deplasează, prin orice mijloc de transport, către un aeroport situat pe teritoriul unui stat Schengen, pentru a se îmbarca pe o aeronavă care urmează să plece de pe respectivul aeroport. În toate celelalte cazuri, trebuie să fie îndeplinite condiţiile generale de intrare pentru resortisanţii ţărilor terţe În măsura posibilului, în timpul verificărilor la aeroporturi, trebuie să se acorde prioritate verificărilor asupra echipajului aeronavelor, astfel încât aceştia să fie verificaţi fie înaintea pasagerilor, fie în locuri special amenajate. Echipajul, aflat în cadrul exercitării atribuţiilor şi cunoscut de personalul însărcinat cu efectuarea controalelor la frontieră, poate face obiectul numai al unor verificări aleatorii. * Temeiul juridic: - Codul Frontierelor Schengen (anexa VII) - Convenţia OACI 3.4 Marinarii Marinarii pot debarca, respectiv staţiona, în localitatea portului în care nava lor face escală sau în localităţile limitrofe, utilizând documentul de identitate de marinar, eliberat în conformitate cu Convenţia de la Geneva din 19 iunie 2003 (nr. 185), cu Convenţia de la Londra din 9 aprilie 1965, precum şi cu dispoziţiile naţionale aplicabile, cu condiţia ca acest document să fie recunoscut de statul Schengen în cauză. Într-un astfel de caz, ei nu trebuie să se prezinte la punctele de trecere a frontierei, cu condiţia să figureze pe lista RO 26 RO

28 echipajului navei de care aparţin, care a fost în prealabil verificată de autorităţile competente. Cu toate acestea, în funcţie de evaluarea riscurilor legate de securitatea internă şi de imigraţia ilegală, marinarii trebuie să facă obiectul unei verificări amănunţite normale, aplicabilă resortisanţilor ţărilor terţe Marinarii care intenţionează să rămână în afara localităţilor situate în apropierea porturilor trebuie să îndeplinească condiţiile generale de intrare pe teritoriul statelor Schengen. Cu toate acestea, titularii unui livret de marinar sau a unui document de identitate de marinar pot fi autorizaţi să intre pe teritoriul unui stat Schengen, chiar dacă nu sunt în posesia unei vize valabile şi/sau nu pot demonstra că dispun de suficiente mijloace de subzistenţă, în împrejurările prezentate mai jos: îmbarcare pe o navă care a ancorat deja sau care este pe punctul de a ajunge într-un port dintr-un stat Schengen; tranzitarea unei ţări terţe sau întoarcerea în ţara de origine; cazuri de urgenţă sau cazuri de necesitate (boală, concediere, încheierea contractului etc). În astfel de cazuri, titularilor unui livret de marinar sau a unui document de identitate de marinar care se supun obligativităţii vizei datorită naţionalităţii şi care nu deţin viză în momentul intrării pe teritoriul unui stat Schengen, li se poate elibera o viză la frontieră (a se vedea punctul 7, secţiunea I de mai jos). * Temeiul juridic: - Codul Frontierelor Schengen (anexa VII) - Convenţia de la Geneva nr Convenţia FAL 3.5 Titularii paşapoartelor diplomatice, oficiale sau de serviciu, precum şi membrii organizaţiilor internaţionale Având în vedere privilegiile speciale sau imunităţile de care beneficiază titularii paşapoartelor diplomatice, oficiale sau de serviciu eliberate de state terţe sau de guvernele lor recunoscute de statele Schengen, care călătoresc în timpul exercitării atribuţiilor, RO 27 RO

29 aceştia pot avea prioritate în faţa altor călători la verificările de la punctele de trecere a frontierei, chiar dacă fac în continuare, atunci când este cazul, obiectul obligativităţii vizei. Titularilor acestor documente nu sunt obligaţi să facă dovada deţinerii unor mijloace suficiente de subzistenţă În cazul în care o persoană se prezintă la frontiera externă invocând privilegii, imunităţi şi exonerări, poliţistul de frontieră poate solicita ca respectiva persoană să facă dovada calităţii sale prin prezentarea documentelor corespunzătoare, în special certificate eliberate de statul acreditant, prin prezentarea unui paşaport diplomatic sau prin alt mijloc. În cazul în care există îndoieli, poliţistul de frontieră poate, în cazurile urgente, să apeleze direct la Ministerul Afacerilor Externe. În plus, poliţiştii de frontieră nu pot să refuze titularilor paşapoartelor diplomatice, oficiale sau de serviciu intrarea pe teritoriul statelor Schengen, fără să fi consultat în prealabil autorităţile naţionale competente. Această dispoziţie se aplică şi în cazul în care persoana respectivă a fost semnalată în SIS Membrii acreditaţi ai misiunilor diplomatice şi ai reprezentanţelor consulare şi familiile acestora pot intra pe teritoriul statelor Schengen prezentând un permis eliberat de Ministerele Afacerilor Externe ale statelor Schengen şi documentul care le permite trecerea frontierei. Verificarea condiţiilor de intrare nu este necesară atunci când diplomatul intră pe teritoriul statului Schengen în care este acreditat şi în care are drept de şedere de lungă durată Diplomaţii care sunt acreditaţi în afara teritoriului statelor Schengen trebuie să îndeplinească cerinţele generale de intrare atunci când călătoresc în scopuri personale În cazul în care există un risc şi o suspiciune justificată privind desfăşurarea unei activităţi ilicite sau infracţionale de către diplomaţi, Ministrul Afacerilor Externe al ţării în cauză trebuie să fie informat de îndată În conformitate cu Convenţia de la Viena privind relaţiile diplomatice din 18 aprilie 1961, diplomaţii se bucură de inviolabilitate şi alte imunităţi numai în ţara în care sunt acreditaţi şi în acele ţări pe care le tranzitează pentru a ajunge la post sau pentru a se întoarce la post ori atunci când se întorc în ţara de origine. Acestea nu se aplică în cazul în care călătoresc în scopuri personale. RO 28 RO

30 Membrii organizaţiilor internaţionale, titulari ai unor documente eliberate de organizaţiile internaţionale enumerate mai jos şi care îşi îndeplinesc atribuţiile, pot, în măsura în care este posibil, să beneficieze de tratament preferenţial în timpul verificărilor la frontieră. Următoarele documente, în special, trebuie luate în considerare: permis de liberă trecere al Naţiunilor Unite, eliberat pentru personalul Naţiunilor Unite şi al agenţiilor subordonate, în temeiul Convenţiei privind privilegiile şi imunităţile agenţiilor specializate, adoptată la New York, la 21 noiembrie 1947, de către Adunarea Generală a Naţiunilor Unite; permis de liberă trecere al Comunităţii Europene (CE); permis de liberă trecere al Comunităţii Europene a Energiei Atomice (Euratom); certificat de legitimare eliberat de Secretarul General al Consiliului Europei; documente eliberate în temeiul articolului III alineatul (2) din Convenţia dintre statele părţi la Tratatul Atlanticului de Nord cu privire la statutul forţelor lor armate (cărţi de identitate militare însoţite de un ordin de misiune, de o foaie de drum, de un ordin de misiune individual sau colectiv), precum şi documente eliberate în cadrul Parteneriatului pentru Pace. Ca regulă generală, titularii acestor documente nu sunt obligaţi să facă dovada deţinerii unor mijloace suficiente de subzistenţă. * Temeiul juridic: - Codul Frontierelor Schengen (anexa VII) - Convenţia de la Viena privind relaţiile diplomatice din 18 aprilie 1961 Link-uri: -Excepţii de la obligativitatea vizei pentru titularii paşapoartelor diplomatice, de serviciu şi ai altor paşapoarte oficiale. -Alte excepţii de la obligativitatea vizei. RO 29 RO

31 3.6 Locuitorii de la frontieră care beneficiază de regimul specific micului trafic de frontieră Locuitorii de la frontieră ai unei ţări terţe vecine, care sunt titularii unui permis de mic trafic de frontieră (LBPT) eliberat în cadrul regimului specific micului trafic de frontieră, bazat pe un acord bilateral între un stat membru şi ţara terţă în cauză, beneficiază de un tratament special atunci când trec frontiera, de exemplu: nu sunt supuşi obligativităţii vizei, dacă sunt titulari ai unui permis de mic trafic de frontieră. Li se poate cere să deţină un paşaport, împreună cu permisul de mic trafic de frontieră, în cazul în care se prevede astfel în acordurile bilaterale cu ţara terţă în cauză; ulterior verificării validităţii şi autenticităţii permisului de mic trafic de frontieră, care dovedeşte statutul de locuitor de la frontieră al persoanei, nu mai trebuie efectuate verificări suplimentare privind scopul călătoriei sau deţinerea de mijloace de subzistenţă; nici permisul de mic trafic de frontieră, nici paşaportul, atunci când este obligatoriu, nu trebuie ştampilate la intrare şi la ieşire Trecerea frontierei pentru aceste persoane poate fi facilitată şi mai mult, în cadrul acordurilor bilaterale între un stat membru şi o ţară terţă, în conformitate cu punctul 3 al secţiunii II. * Temeiul juridic: - Regulamentul (CE) nr. 1931/2006 privind micul trafic de frontieră; - Acordurile bilaterale încheiate de statele Schengen privind micul trafic de frontieră 3.7 Minorii Poliţiştii de frontieră trebuie să acorde o atenţie specială minorilor, indiferent dacă aceştia călătoresc însoţiţi sau neînsoţiţi În cazul în care minorii sunt însoţiţi, poliţistul de frontieră trebuie să verifice existenţa autorităţii parentale a însoţitorilor asupra minorilor, în special în cazul în care minorii nu sunt însoţiti decât de un sigur adult şi în cazul în care există motive întemeiate de suspiciune că aceştia au fost luaţi ilegal din custodia persoanei care este titulara de drept a autorităţii parentale asupra acestora. În acest ultim caz, poliţistul de frontieră va efectua RO 30 RO

32 toate investigaţiile necesare pentru a preveni răpirea sau, în orice caz, scoaterea ilegală din ţară a minorului Minorii neînsoţiţi trebuie să facă obiectul unui control foarte precis, prin verificarea amănunţită a documentelor de călătorie şi a documentelor justificative ale acestora, pentru a se asigura că nu părăsesc teritoriul împotriva voinţei persoanei (persoanelor) care deţine (deţin) autoritatea parentală În cazul în care există îndoieli că un minor care este cetăţean UE sau cetăţean al unei ţări terţe cu reşedinţa legală în UE nu este autorizat să treacă frontiera trebuie luată legătura cu punctul de contact naţional din statul membru al cărui cetăţean sau rezident este minorul. În cazul în care se primesc informaţii care indică posibilitatea de răpire sau suspiciuni cu privire la trecerea neautorizată a frontierei de către un minor care este cetăţean UE sau resortisant al unei ţări terţe cu reşedinţa legală în UE, poliţistul de frontieră trebuie să: refuze ieşirea din ţară a minorului, sau în cazurile în care nu există motive suficiente pentru a refuza ieşirea din ţară a minorului, însă există suspiciuni cu privire la autoritatea parentală asupra acestuia, să adune informaţii cu privire la persoana care însoţeşte minorul şi destinaţia acestora. Aceste informaţii trebuie înaintate în cel mai scurt timp, în conformitate cu legislaţia naţională aplicabilă, punctului de contact naţional din statul membru al cărui cetăţean sau rezident este minorul. În contextul procedurii menţionate anterior, sarcinile punctelor de contact naţionale trebuie să includă: furnizarea, atunci când este posibil, de informaţii privind identitatea (nume, naţionalitate şi data naşterii) minorului şi a persoanei care însoţeşte minorul şi relaţia dintre aceştia; alertarea altor agenţii naţionale care se ocupă de protecţia minorilor a căror situaţie este considerată îngrijorătoare şi informarea acestora în legătură cu orice măsură de precauţie luată cu privire la aceşti minori; acordarea de consiliere şi asistenţă altor state membre în legătură cu procedurile naţionale şi documentele necesare. RO 31 RO

33 * Temeiul juridic: - Codul Frontierelor Schengen (anexa VII) * Link-uri: - Lista punctelor de contact naţionale în vederea consultării privind minorii (anexa 37 la Manualul practic pentru poliţiştii de frontieră) - Lista punctelor de contact din statele membre pentru chestiunile privind gestionarea frontierelor (anexa 2 la Manualul practic pentru poliţiştii de frontieră) 3.8 Elevii resortisanţi ai unei ţări terţe care au reşedinţa într-un stat membru sau într-o ţară terţă care nu face obiectul obligativităţii vizei Elevii care sunt resortisanţi ai unei ţări terţe care face obiectul obligativităţii vizei, dar care sunt rezidenţi legali într-un stat membru UE şi care călătoresc în cadrul unei excursii şcolare sunt exoneraţi de obligativitatea vizei pentru tranzitarea teritoriului altui stat membru sau pentru şederea de scurtă durată pe teritoriul altui stat membru, dacă îndeplinesc următoarele condiţii: (a) (b) (c) să fie însoţiţi de un profesor al şcolii în cauză, care este titularul unui document de călătorie valabil şi al unei vize, dacă aceasta este obligatorie; profesorul este în măsură să prezinte un formular, eliberat de şcoala în cauză şi care permite, de asemenea, identificarea tuturor elevilor participanţi la excursie şi care precizează în mod clar scopul şi împrejurările şederii preconizate sau ale tranzitului; elevii deţin un document valabil pentru trecerea frontierei. Cu toate acestea, ultima cerinţă deţinerea unui document valabil de călătorie poate fi suspendată, dacă: formularul menţionat mai sus conţine o fotografie recentă a acelor elevi care nu sunt în măsură să îşi dovedească identitatea printr-o carte de identitate conţinând fotografia lor; autoritatea competentă a statului membru în care elevii îşi au reşedinţa confirmă statutul lor de rezidenţi, precum şi dreptul lor de a reintra pe teritoriul său şi veghează ca 4 Această secţiune nu se aplică Norvegiei, Islandei şi Elveţiei. RO 32 RO

34 formularul să fie autentificat corespunzător (de exemplu, cu ştampila autorităţii naţionale competente); statul membru în care elevii îşi au reşedinţa a informat celelalte state membre că doreşte ca listele sale să fie recunoscute ca document de călătorie valabil Dispoziţiile de mai sus nu scutesc elevii sau profesorul (profesorii) care îi însoţeşte (însoţesc) să facă obiectul verificărilor la frontieră, în conformitate cu dispoziţiile generale (punctul 1, secţiunea I). Intrarea sau tranzitul le pot fi refuzate, în cazul în care există motive în acest sens, în conformitate cu punctul 6, secţiunea I Scutirea de viză poate fi, de asemenea, extinsă la elevii care participă la o excursie şcolară şi care sunt resortisanţi ai unor ţări terţe, supuse obligativităţii vizei, dar care au reşedinţa într-o ţară ţerţă, exonerată de această obligativitate (de exemplu, elevii de cetăţenie bosniacă, care au reşedinţa legală în Croaţia). Într-un astfel de caz, trebuie îndeplinite aceleaşi cerinţe ca în cazul elevilor cu reşedinţa într-un stat membru. * Temeiul legal: - Decizia 94/795/JAI a Consiliului din 30 noiembrie Regulamentul (CE) nr. 539/2001 (articolul 4), astfel cum a fost modificat prin: - Regulamentul (CE) nr. 1932/2006 al Consiliului din 21 decembrie Lucrătorii transfrontalieri Lucrătorii transfrontalieri şi alte categorii de persoane care traversează în mod regulat frontiera, care sunt bine cunoscuţi de poliţiştii de frontieră, întrucât trec frecvent frontiera pe la acelaşi punct de trecere al frontierei, şi care, în baza verificării iniţiale, nu sunt semnalaţi în SIS sau în bazele naţionale de date, nu fac obiectul verificărilor decât în mod aleator, pentru a controla dacă deţin un document valabil care îi autorizează să treacă frontiera şi dacă îndeplinesc condiţiile necesare pentru intrare. Verificările aleatorii trebuie efectuate în conformitate cu procedurile aplicabile resortisanţilor ţărilor terţe în general şi, respectiv, persoanelor care beneficiază de dreptul comunitar la liberă circulaţie. RO 33 RO

35 Inopinat şi la intervale neregulate, respectivele persoane fac obiectul unor verificări amănunţite. * Temeiul juridic: - Codul Frontierelor Schengen (anexa VII) 3.10 Turiştii SDA Memorandumul de înţelegere dintre Comunitatea Europeană şi Administraţia Naţională a Turismului din Republica Populară Chineză privind vizele şi aspectele conexe referitoare la grupurile de turişti din Republica Populară Chineză (statutul de destinaţie aprobată) reglementează în mod special călătoriile efectuate de grupurile de turişti de cetăţenie chineză din China, către teritoriul Comunităţii Participanţii acestor grupuri de călătorie de naţionalitate chineză ( turişti SDA ), care trebuie să fie formate din cel puţin 5 persoane, trebuie să intre pe teritoriul Comunităţii şi să părăsească teritoriul Comunităţii în grup. Totodată, ei trebuie să se deplaseze pe teritoriul Comunităţii în grup, în conformitate cu programul de călătorie prestabilit Ca regulă, turiştii SDA trebuie să fie însoţiţi de un conducător de grup, care trebuie să vegheze că aceştia intră pe teritoriul Comunităţii şi părăsesc teritoriul Comunităţii în grup Turiştilor SDA trebuie să li se aplice procedurile normale de verificare (punctul 1, secţiunea I). Verificările pot, de asemenea, să includă verificarea statutului SDA, care trebuie, în orice caz, să fie indicat în colantul de viză. Vizele care conţin menţiunea SDA sunt întotdeauna vize individuale. De asemenea, conducătorului de grup trebuie să i se aplice procedurile normale de verificare, care includ verificarea statutului său de conducător de grup. Poliţistul de frontieră trebuie să solicite documentele justificative, care dovedesc statul SDA şi statutul de conducător de grup. * Temeiul juridic: - Decizia Consiliului din 8 martie 2004 privind încheierea Memorandumului de înţelegere dintre Comunitatea Europeană şi Administraţia Naţională a Turismului din Republica Populară Chineză privind vizele şi aspectele conexe referitoare la grupurile de turişti din Republica Populară Chineză (SDA) RO 34 RO

36 4. Ștampilarea documentelor de călătorie 4.1 Ca regulă generală, documentele de călătorie ale tuturor resortisanţilor ţărilor terţe trebuie să fie ştampilate în mod sistematic la intrare şi la ieşire. Ștampila nu constituie dovada că a fost efectuată o verificare amănunţită; aceasta permite doar stabilirea, cu certitudine, a datei şi a locului de trecere a frontierei. Ștampila garantează, de asemenea, posibilitatea de a controla, în timpul verificărilor la intrare pe teritoriul Schengen şi la ieşire de pe teritoriul Schengen, dacă durata maximă de şedere acordată unui resortisant al unei ţări terţe trei luni în decursul unei perioade de şase luni a fost respectată. În consecinţă, poliţiştii de frontieră trebuie să ştampileze întotdeauna documentele care permit resortisanţilor unei ţări terţe să treacă frontiera, chiar şi în împrejurări excepţionale şi neprevăzute, inclusiv în cazul relaxării verificărilor. Documentul de călătorie al unei persoane căreia i se eliberează viza la frontieră trebuie, de asemenea, ştampilat (punctul 7, secţiunea I). 4.2 Nu se aplică ştampilă de intrare sau ştampilă de ieşire în următoarele cazuri: a) pe documentele de călătorie ale resortisanţilor din UE, Norvegia, Islanda, Lichtenstein şi Elveţia; b) pe documentele de călătorie ale şefilor de stat şi ale demnitarilor a căror sosire a fost anunţată oficial în prealabil pe cale diplomatică; c) pe brevetele de pilot sau certificatele membrilor echipajului unei aeronave; d) pe documentele de călătorie ale marinarilor, prezenţi pe teritoriul unui stat membru doar pe perioada escalei navei în zona portului de escală; e) pe documentele de călătorie ale echipajului şi ale pasagerilor unei nave de croazieră, care nu fac obiectul verificărilor la frontieră, în cazurile prevăzute la punctul 2, secţiunea IV; f) pe documentele care permit resortisanţilor din Andorra, Monaco şi San Marino să treacă frontiera. RO 35 RO

37 g) pe documentele locuitorilor de la frontieră, care beneficiază de regimul specific micului trafic de frontieră (punctul 3, secţiunea II). 4.3 Documentele de călătorie ale membrilor de familie ai cetăţenilor UE, SEE şi CH, care sunt rezidenţi ai unei ţări terţe trebuie, de asemenea, ştampilate, cu excepţia cazului în care prezintă un permis de şedere, cu menţiunea membru de familie al unui cetăţean UE sau membru de familie al unui cetăţean SEE sau CH. * Exemple: 1) O resortisantă ucraineană, soţie a unui cetăţean olandez, titulară a unui permis de şedere olandez (care menţionează calitatea sa de membru de familie al unui cetăţean UE) şi care este însoţită de soţul său ori care se alătură acestuia, exercitându-şi astfel dreptul la liberă circulaţie. Documentul de călătorie al acestei femei nu trebuie ştampilat; 2) Soţul croat al unei resortisante britanice, care este titularul unui permis de şedere britanic (menţionând calitatea sa de membru de familie al unui cetăţean UE) şi care este însoţit de soţia sa. Documentul de călătorie al acestui bărbat nu trebuie ştampilat; 3) O resortisantă indiană, soţie a unui cetăţean francez, titulară a unei vize Schengen, dar nu (încă) şi a unui permis de şedere, care se alătură soţului său. În acest caz, documentul de călătorie al acestei femei trebuie ştampilat. 4.4 În mod excepţional, la cererea unui resortisant al unei ţări terţe, şi dacă aplicarea ştampilei de intrare/ieşire poate cauza serioase dificultăţi persoanei în cauză, ştampila se poate aplica pe o fişă separată. Fişa respectivă trebuie înmânat resortisantului ţării terţe. 4.5 Se mai poate întâmpla ca, în practică, documentul care permite resortisantului ţării terţe să treacă frontiera să nu mai fie adecvat pentru aplicarea unei ştampile, deoarece nu mai există pagini disponibile. Într-un astfel de caz, trebuie să se recomande resortisantului ţării terţe să facă o cerere în vederea eliberării unui nou paşaport, astfel încât ştampilele să poată continua să fie aplicate în viitor. Cu toate acestea, în mod excepţional şi în special în cazul persoanelor trec în mod periodic frontiera se poate utiliza o fişă separată, pe care să se aplice alte ştampile. Fişa respectivă trebuie înmânat resortisantului ţării terţe. RO 36 RO

38 În orice caz, lipsa de pagini disponibile într-un paşaport nu este, în sine, un motiv valabil şi suficient pentru a refuza intrarea unei persoane (a se vedea punctul 6, secţiunea I, privind motivele de refuz). * Practică recomandată: Fişa menţionată la punctele 4.4 şi 4.5 trebuie să conţină următoarele detalii, ca cerinţă minimă: - numele şi locul posturilor de frontieră; - data eliberării; - numele titularului documentului de călătorie; - numărul documentului de călătorie; - ştampila (şi sigiliul) punctului de trecere a frontierei; - numele şi semnătura poliţistului de frontieră. 4.6 La intrarea şi la ieşirea resortisanţilor ţărilor terţe supuşi obligativităţii vizei, ştampila se aplică, pe cât posibil, astfel încât să acopere marginea vizei, fără a afecta lizibilitatea menţiunilor de pe viză şi elementele de securitate ale colantului de viză. Dacă trebuie aplicate mai multe ştampile (de exemplu, în cazul unei vize cu intrări multiple), trebuie să se utilizeze pagina alăturată celei pe care pe care a fost aplicată viza. Dacă respectiva pagină nu este utilizabilă, ştampila se aplică pe pagina următoare. Ștampila nu se aplică pe banda de citire optică, nici pe datele personale sau pe alte pagini unde sunt înscrise menţiuni formale originare. * Practici recomandate: - ştampilele trebuie aplicate, pe cât posibil, în ordine cronologică, pentru a găsi mai uşor ultima dată la care persoana a trecut frontiera; - ştampila de ieşire trebuie aplicată în apropierea ştampilei de intrare; - ştampila trebuie să fie fixată în poziţie orizontală, astfel încât să poată fi citită cu uşurinţă; - nicio ştampilă nu trebuie aplicată peste ştampile deja existente, inclusiv peste cele aplicate de alte ţări. RO 37 RO

39 4.7 Pentru a face dovada intrării sau ieşirii se utilizează diferite tipuri de ştampile (o ştampilă dreptunghiulară pentru intrare, o ştampilă dreptunghiulară cu colţuri rotunjite pentru ieşire). Aceste ştampile conţin litera (literele) care desemnează ţara, precum şi postul de frontieră, data, numărul verificării şi o pictogramă care precizează mijlocul de deplasare la intrare şi la ieşire (terestru, aerian sau maritim). Întrebările privind ştampilele de intrare şi de ieşire, precum şi documentaţia cu privire la ştampile falsificate, pierdute sau aplicate incorect sunt centralizate de punctele de contact înfiinţate în acest scop de fiecare stat Schengen. 4.8 Fiecare punct de trecere a frontierei trebuie să păstreze un registru al ştampilelor de intrare şi de ieşire înmânate şi returnate de fiecare poliţist de frontieră care efectuează verificările. Acesta va conţine, de asemenea, referinţa fiecărei ştampile, care ar putea fi necesară în efectuarea unor comparări ulterioare. În cazul în care ştampilele nu sunt utilizate, acestea trebuie încuiate, accesul fiind permis numai poliţiştilor de frontieră autorizaţi. 4.9 Codurile de securitate ale ştampilelor trebuie modificate la intervale regulate, care nu depăşesc o lună Dacă, la ieşire, se constată că documentul de călătorie al unui resortisant al unei ţări terţe nu are ştampilă de intrare, poliţistul de frontieră poate prezuma că titularul a intrat ilegal pe teritoriul statelor Schengen şi/sau a depăşit durata maximă a şederii. Dacă acesta este cazul, se poate aplica o pedeapsă, în conformitate cu legislaţia internă Cu toate acestea, dacă resortisantul ţării terţe prezintă, prin orice mijloc, elemente de probă credibile, precum bilete de călătorie sau documente justificative ale prezenţei sale în afara teritoriului statelor membre, nicio pedeapsă nu trebuie aplicată şi poliţistul de frontieră are obligaţia să elibereze persoanei respective fie o confirmare specială pe un formular, fie, dacă legislaţia internă prevede astfel, să indice direct în documentul de călătorie data şi locul trecerii frontierei externe de către aceasta. * Temeiul juridic: - Codul Frontierelor Schengen (articolul 10 şi anexa IV); - Directiva 2004/38/CE (articolul 5); RO 38 RO

40 - Convenţia Schengen (articolul 21). 5. Relaxarea verificărilor la frontieră 5.1 Verificările la frontierele externe pot face obiectul unei relaxări în cazul unor împrejurări excepţionale şi neprevăzute. Respectivele împrejurări excepţionale şi neprevăzute sunt considerate a fi acele evenimente imprevizibile care provoacă o intensificare a traficului, astfel încât timpul de aşteptare la punctul de trecere a frontierei devine excesiv de îndelungat şi au fost epuizate toate resursele în ceea ce priveşte personalul, mijloacele şi organizarea. Acesta ar putea fi cazul, de exemplu, dacă o inundaţie sau o altă catastrofă naturală, care împiedică trecerea frontierei la alte puncte de trecere a frontierei, astfel încât fluxurile de trafic a mai multor puncte de trecere a frontierei sunt direcţionate către un singur punct de trecere a frontierei. 5.2 În caz de relaxare a verificărilor la frontieră, verificările la intrare sunt, în principiu, prioritare în raport cu verificările la ieşire. Decizia de relaxare a verificărilor trebuie luată de poliţistul de frontieră responsabil pentru punctul de trecere a frontierei în cauză. Relaxarea respectivă a verificărilor trebuie să fie temporară, adaptată împrejurărilor care o determină şi pusă în aplicare progresiv. 5.3 Chiar şi în cazul relaxării verificărilor la frontieră, poliţistul de frontieră trebuie să ştampileze documentele de călătorie ale resortisanţilor ţărilor terţe, atât la intrare, cât şi la ieşire, în conformitate cu punctul 4, secţiunea I, şi trebuie să efectueze cel puţin o verificare minimă. * Temeiul juridic: - Codul Frontierelor Schengen (articolul 8) 6. Refuzul intrării 6.1 Intrarea trebuie refuzată resortisanţilor ţărilor terţe în următoarele cazuri: a) nu deţin documente de călătorie valabile; b) deţin documente de călătorie false (contrafăcute/falsificate); RO 39 RO

41 c) nu deţin o viză valabilă, în cazul obligativităţii acesteia, sau un permis de şedere eliberat de un stat Schengen; d) deţin vize sau permise de şedere false (contrafăcute/falsificate); e) nu deţin documentaţia corespunzătoare, care să justifice scopul şi condiţiile şederii; f) au stat deja trei luni în decursul unei perioade de şase luni pe teritoriul statelor Schengen; g) nu deţin suficiente mijloace de subzistenţă în raport cu durata sau tipul şederii, sau mijloace pentru întoarcerea în ţara de origine sau de tranzit; h) sunt persoane semnalate ca inadmisibile în SIS sau în bazele de date naţionale; i) reprezintă o ameninţare pentru ordinea publică, securitatea internă, sănătatea publică sau relaţiile internaţionale ale unuia sau mai multor state Schengen. * Exemple: 1) O echipă de ciclişti din Nigeria pleacă în Ucraina, susţinând că vor participa la o cursă de ciclism organizată în această ţară. Ei sosesc la aeroportul din Varşovia (Polonia), declarând că vor ajunge în Ucraina cu autobuzul. În timpul verificării în prima linie se constată că, deşi deţin o viză de tranzit valabilă pentru Polonia, nu deţin o viză valabilă pentru a intra în Ucraina. Întrebări mai aprofundate le sunt adresate în a doua linie, unde ei prezintă un document care confirmă participarea la cursă şi susţin că nu va fi nicio problemă în obţinerea vizelor la frontiera ucraineană. Cu toate acestea, cicliştii nici nu se află în posesia bicicletelor necesare pentru cursă, nici nu pot explica în mod convingător unde şi cum şi le vor procura, odată ajunşi în Ucraina. După consultarea poliţiştilor de frontieră ucraineni în legătură cu acest subiect şi ţinând cont de avizul lor negativ privind posibilitatea eliberării unei vize la frontieră în respectivul caz, se adoptă o decizie de refuz a intrării. 2) Un cetăţean moldovean ajunge la frontiera ungaro-ucrainiană cu maşina, declarând că se deplasează în Germania în scopuri turistice. La verificarea în prima linie se constată că acesta nu este în măsură să prezinte niciun document (rezervare de hotel, scrisoare de invitaţie etc), care să dovedească că va sta în Germania sau că dispune de suficiente RO 40 RO

42 mijloace de subzistenţă pentru a acoperi cheltuielile de şedere şi de întoarcere. În acest caz, se adoptă o decizie de refuz al intrării. 3) Un cetăţean tunisian soseşte la aeroportul Schipol (Ţările de Jos). Scopul călătoriei este vizitarea rudelor (fraţi şi surori), care au reşedinţa în Bruxelles (Belgia). El deţine o viză Schengen valabilă, un bilet de întoarcere şi o scrisoare de invitaţie/garanţie din partea gazdelor sale belgiene. Cu toate acestea, scrisoarea nu este autentificată de autorităţile belgiene competente (astfel cum prevede legea din Belgia). În acest caz, înaintea adoptării unei decizii permiţând sau nu intrarea, trebuie efectuate verificări suplimentare, precum: examinarea paşaportului, pentru a vedea dacă persoanei respective i s-au mai eliberat vize Schengen; compararea ştampilelor anterioare de intrare/ieşire, pentru a vedea dacă, în trecut, persoana respectivă a depăşit durata şederii pe teritoriul Schengen; contactarea autorităţilor belgiene competente, pentru a se solicita efectuarea verificărilor necesare privind gazdele. Scopul acestora este verificarea bunei credinţe a persoanei respective; se va adopta o decizie numai pe baza rezultatului acestor verificări. 4) Un avion din direcţia Shanghai aterizează pe aeroportul Helsinki-Vantaa (Finlanda). OMS a declarat o urgenţă de sănătate publică, de interes internaţional (pe baza riscului de SARS), care necesită adoptarea unor măsuri de precauţie stricte în cazul tuturor pasagerilor sosiţi din China. Toţi călătorii sunt solicitaţi să completeze un formular de reperare, conţinând numărul locului în avion şi datele de contact, în eventualitatea reperării lor ulterioare. În terminalul aeroportului, toţi pasagerii trec printr-un culoar special, echipat cu material medical. Unii resortisanţi chinezi şi unii resortisanţi UE prezintă simptome de SARS şi sunt încă contagioşi. În urma consultării medicilor, a fost adoptată decizia interdicţiei de intrare pentru resortisanţii chinezi şi spitalizarea imediată a resortisanţilor UE, datorită ameninţării grave de răspândire a bolii. Ceilalţi pasageri ai avionului sunt contactaţi, făcându-se apel la datele din formularele de reperare şi li se solicită să se prezinte la medic. Aceasta nu exclude posibilitatea adoptării unor măsuri alternative, precum carantina, dacă este cazul şi este justificată din motive de sănătate publică. 5) Un grup de suporteri ai unei echipe de fotbal din Ucraina sosesc la frontiera polonoucraineană. Ei călătoresc cu autocarul. În timpul verificărilor la frontieră, se constată că deţin anumite obiecte periculoase, precum bâte de baseball, arme de timp nunchaku, cuţite şi alte obiecte susceptibile să fie utilizate pentru agresarea altor persoane. În acest caz, RO 41 RO

43 intrarea trebuie refuzată din motive de ordine publică, cu excepţia cazului în care călătorii acceptă să predea echipamentul periculos înaintea trecerii graniţei poloneze. 6) Un grup de tineri turişti marocani care călătoresc cu feribotul de la Tanger, ajung în portul Alicante (Spania). Itinerarul grupului include două oraşe din Spania (Barcelona şi Madrid), precum şi mai multe oraşe din Franţa. Ei se întorc în Maroc cu avionul, de pe aeroportul Paris-Charles de Gaulle; deţin bilete valabile pentru întoarcere. În urma verificării la frontieră, se constată că unul dintre ei nu deţine o viză Schengen valabilă, dar respectivul invocă lipsa de timp pentru obţinerea acesteia. Scopul călătoriei este verificat şi tinerii deţin suficiente mijloace de subzistenţă. Cu toate acestea, persoana în cauză nu poate dovedi în niciun mod că nu a putut solicita o viză în avans şi nici că există motive imprevizibile sau imperative care să îi permită trecerea frontierei. În acest caz, şi în lipsa oricăror motive umanitare şi/sau obligaţii internaţionale, acestei persoane fără viză i se va refuza intrarea. 7) O familie rusă trece frontiera estoniană cu maşina. Cu toate acestea, se constată că vehiculul are o problemă mecanică gravă (de exemplu, frânele nu funcţionează), care ar putea pune alte persoane în pericol. În aceste condiţii, călătorii nu sunt autorizaţi să intre cu maşina respectivă, atât timp cât problema nu este rezolvată. Totuşi, dacă toate celelalte condiţii de intrare sunt îndeplinite, familia trebuie să primească permisiunea să treacă frontiera, pe jos sau utilizând oricare alt mijloc de transport. 6.2 Un stat membru poate decide în mod excepţional să nu refuze intrarea şi să permită intrarea unui resortisant al unei ţări terţe pe teritoriul său în următoarele cazuri: a) din motive umanitare, de interes naţional sau în temeiul unor obligaţii internaţionale (de exemplu, dacă o persoană solicită azil, sau are nevoie într-un alt mod de protecţie internaţională); b) dacă o persoană care nu deţine o viză îndeplineşte criteriile de eliberare a vizei la frontieră (punctul 7, secţiunea I); c) dacă persoana deţine un permis de şedere sau o viză de întoarcere eliberată de un stat Schengen, care îi permite să tranziteze şi să intre pe teritoriul unui astfel de stat. Cu toate acestea, tranzitul poate fi refuzat în cazul în care există o semnalare privind persoana respectivă în baza de date naţională. RO 42 RO

44 * Temeiul juridic: - Codul Frontierelor Schengen (articolele 1, 3, 5) 6.3 Persoanelor care beneficiază de dreptul comunitar la liberă circulaţie li se poate refuza intrarea numai din motive de ordine publică sau siguranţă publică, de exemplu atunci când conduita lor reprezintă o ameninţare reală, prezentă şi suficient de gravă la adresa unui interes fundamental al societăţii În consecinţă, o semnalare în SIS nu poate fi considerată, în sine, ca un motiv suficient pentru a refuza automat intrarea acestor persoane; într-un astfel de caz, poliţistul de frontieră trebuie să evalueze amănunţit situaţia şi să o aprecieze în lumina principiilor de mai sus. În cazul în care semnalarea a fost emisă de un alt stat Schengen, poliţistul de frontieră trebuie să contacteze imediat, prin intermediul reţelei birourilor SIRENE sau prin alte mijloace disponibile, autorităţile competente ale statului Schengen care a introdus semnalarea. Acesta din urmă trebuie să verifice, în special, motivul (motivele) introducerii semnalării şi dacă motivele respective sunt în continuare valabile. Aceste informaţii trebuie transmise imediat autorităţilor statului membru solicitant. Pe baza informaţiilor primite, autorităţile competente vor face o evaluare luând în calcul criteriile explicate mai sus. Pe această bază, poliţistul de frontieră va admite sau va refuza intrarea persoanei respective. Dacă nu este posibil să se obţină informaţii într-un termen rezonabil, persoanei respective trebuie să i se acorde permisiunea de a intra pe teritoriu. În acest caz, poliţiştii de frontieră, precum şi alte autorităţi naţionale competente, pot efectua verificările necesare după ce persoana respectivă a intrat pe teritoriu şi pot adopta ulterior, dacă este cazul, măsurile corespunzătoare. Cele de mai sus nu aduc atingere altor acţiuni care urmează să fie întreprinse în urma unei semnalări SIS, precum arestarea persoanei, adoptarea măsurilor de protecţie etc. * Temeiul juridic/jurisprudenţa: - Directiva 2004/38/CE (articolele 27-33) RO 43 RO

45 Decizia 2119/98/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 24 septembrie 1998 de creare a unei reţele de supraveghere epidemiologică şi control al bolilor transmisibile în Comunitate (JO L 268, , p.1) Regulamentul (CE) nr. 851/2004 al Parlamentului European şi al Consiliului din 21 aprilie 2004 de creare a unui Centru European de prevenire şi control al bolilor (JO L 142, , p. 1) - Hotărârea CEJ din 3 iulie 1980, cauza C 157/79. Regina / Stanislaus Pieck - Hotărârea CEJ din 31 ianuarie 2006, cauza C 503/03, Comisia / Spania Dacă o persoană care beneficiază de dreptul comunitar la liberă circulaţie nu deţine documentele necesare de călătorie sau vizele necesare, în cazul obligativităţii acestora, statul membru în cauză trebuie, înainte să returneze persoana respectivă, să îi ofere orice posibilitate rezonabilă să obţină documentele necesare sau să îi fie aduse într-un interval rezonabil de timp, ori să confirme sau să dovedească prin alte mijloace că beneficiază de dreptul la liberă circulaţie. În cazul în care un resortisant al unei ţări terţe, care este membru de familie al unui cetăţean UE/SEE, nu deţine viza obligatorie, dar îşi poate proba identitatea şi legătura familială cu un cetăţean UE/SEE, şi în cazul în care nu există nicio dovadă care să ateste că acesta reprezintă un pericol pentru ordinea publică, securitatea internă sau sănătatea publică a statelor membre, trebuie să i se elibereze viza la frontieră. Această viză trebuie eliberată gratuit (a se vedea şi punctul secţiunea I). * Temeiul juridic/jurisprudenţa: - Directiva 2004/38/CE (articolele 5 şi 27-33) - Hotărârea CEJ din 25 iulie 2007, cauza C 459/99, MRAX / Belgia - Hotărârea CEJ din 17 februarie 2005, cauza C 215/03, Salah Oulane / Minister voor Vreemdelingenzaken en Integratie 6.4 În cazul în care refuză intrarea unor resortisanţi ai unei ţări terţe, agentul de control trebuie: a) să completeze un formular de refuz al intrării, menţionând motivul (motivele) refuzului şi să îl înmâneze resortisantului ţării terţe în cauză, care trebuie să semneze formularul şi să primească un exemplar după semnare. În cazul în RO 44 RO

46 care resortisantul ţării terţe refuză să semneze, poliţistul de frontieră va indica refuzul în formular, la rubrica observaţii ; b) să aplice pe paşaport o ştampilă de intrare, barată de o cruce cu cerneală neagră indelebilă, şi să scrie lângă aceasta, în partea dreaptă, de asemenea cu cerneală indelebilă, litera (literele) corespunzătoare motivului (motivelor) de refuz al intrării, a căror listă este conţinută în formularul de refuz al intrării (a se vedea mai jos). Exemplu de ştampilă barată: Literă care indică motivul de refuz al intrării, în conformitate cu formularul 6.5 În cazul în care agentul responsabil de verificări constată că deţinătorul unei vize Schengen a fost semnalat în SIS în vederea refuzării intrării, acesta trebuie să anuleze viza, aplicând menţiunea ANULAT, printr-o ştampilă. 6.6 Viza uniformă nu trebuie anulată numai pe baza faptului că resortisantul ţării terţe nu a fost în măsură să furnizeze documentul (documentele) justificativ(e), necesar(e) pentru justificarea scopului călătoriei. În acest din urmă caz, poliţistul de frontieră trebuie să efectueze cercetări suplimentare, pentru a evalua dacă persoana a obţinut viza în mod fraudulos şi dacă aceasta reprezintă un risc legat de imigraţia ilegală. Dacă este necesar, poliţistul de frontieră va contacta autorităţile competente din statul Schengen care a eliberat viza. Numai în cazul în care s-a confirmat faptul că viza respectivă a fost obţinută în mod fraudulos, aceasta trebuie anulată de poliţistul de frontieră. Pentru detalii suplimentare, a se vedea punctul 8.1, secţiunea I Bună practică: anularea unei ştampile de intrare sau de ieşire în alte cazuri decât refuzul intrării: RO 45 RO

47 Pot exista cazuri în care o ştampilă deja aplicată pe paşaport trebuie anulată (de exemplu, dacă, din greşeală, poliţistul de frontieră a aplicat o altă ştampilă). În astfel de cazuri, călătorul nu poartă nicio responsabilitate şi, în consecinţă, ştampila nu poate fi anulată în acelaşi mod ca în cazul unei persoane căreia îi este refuzată intrarea. Se recomandă, prin urmare, ca ştampila să fie anulată prin bararea colţului superior din partea stângă cu două linii paralele, conform exemplului de mai jos: 6.7 Toate persoanele cărora le-a fost refuzată intrarea au dreptul la o cale de atac împotriva acestei decizii, în conformitate cu legislaţia internă. Resortisantului ţării terţe i se pun la dispoziţie informaţii scrise cu privire la punctele de contact în măsură să îi comunice informaţii legate de reprezentanţii competenţi să acţioneze în numele său. 6.8 Dacă intrarea este refuzată unei persoane care beneficiază de dreptul comunitar la liberă circulaţie, poliţistul de frontieră trebuie să îi înmâneze întotdeauna o decizie scrisă. Decizia trebuie redactată astfel încât persoana în cauză să poată înţelege conţinutul şi implicaţiile acesteia. Decizia trebuie să includă, de asemenea, indicaţii precise şi concrete privind motivele de ordine publică sau securitate publică pe care se bazează decizia, cu excepţia cazului în care acest lucru contravine intereselor siguranţei statului. Totodată, decizia trebuie să precizeze instanţa judecătorească sau autoritatea administrativă la care persoana în cauză poate contesta decizia şi termenul pentru contestare. 6.9 Decizia de refuz al intrării trebuie pusă imediat în aplicare În cazul în care resortisantul ţării terţe a ajuns la frontieră prin intermediul unui operator de transport aerian, maritim sau terestru, acesta din urmă trebuie să îşi asume din nou responsabilitatea pentru acesta. În special, operatorul de transport are obligaţia să returneze resortisanţii ţărilor terţe în statul terţ din care aceştia au fost transportaţi, sau în statul terţ care a eliberat documentul de călătorie cu care au efectuat călătoria sau într-un alt stat terţ în care intrarea lor este garantată. În cazul în care resortisantul ţării terţe, care a făcut RO 46 RO