MANAGEMENTUL IMM-URILOR

Transcription

1 UNIVERSITATEA SPIRU HARET FACULTATEA DE STIINTE JURIDICE SI STIINTE ECONOMICE CONSTANTA PROGRAMUL DE STUDII UNIVERSITARE DE LICENȚĂ MANAGEMENT MANAGEMENTUL IMM-URILOR Sinteza curs An universitar Titular curs: Conf. univ. dr. Iuliana Pârvu 1

2 Cuprins INTRODUCERE INTREPRINDERILE MICI ȘI MIJLOCII CONCEPT, CARACTERISTICI, ROLUL LOR ÎN ECONOMIE Definirea și tipologia întreprinderilor mici și mijlocii Rolul IMM-urilor în economia modernă Caracteristicile activității antreprenoriale PARTICULARITĂȚI ALE FUNCȚIUNILOR INTREPRINDERILOR MICI ȘI MIJLOCII Particularități ale funcțiunii de cercetare-dezvoltare Particularități ale funcțiunii comerciale Particularități ale funcțiunii de producție Particularități ale funcțiunii financiar-contabile Particularități ale funcțiunii de resurse umane PARTICULARITĂȚI ALE PREVIZIUNII ÎN CADRUL INTREPRINDERILOR MICI ȘI MIJLOCII Particularități ale exercitării funcției de previziune în cadrul IMM-urilor Planul de afaceri instrument managerial util pentru planificarea activității IMM-urilor Procesul de planificare a afacerii şi conţinutul planului de afaceri PARTICULARITĂȚI ALE ORGANIZĂRII ȘI ALE PROCESULUI DE ASIGURARE CU RESURSE UMANE ÎN CADRUL INTREPRINDERILOR MICI ȘI MIJLOCII Particularități ale exercitării funcției de organizare în cadrul IMM-urilor Instrumente manageriale specifice funcției de organizare utilizabile în cadrul IMMurilor Particularități ale procesului de asigurare cu resurse umane în cadrul IMM-urilor PARTICULARITĂȚI ALE EXERCITĂRII FUNCȚIILOR DE COORDONARE ȘI DE ANTRENARE ÎN CADRUL ÎNTREPRINDERILOR MICI ȘI MIJLOCII Particularități ale exercitării funcției de coordonare în cadrul IMM-urilor Particularități ale exercitării funcției de antrenare în cadrul IMM-urilor Principii specifice managementului echipei aplicabile în cadrul IMM-urilor PARTICULARITĂȚI ALE EXERCITĂRII FUNCȚIEI DE CONTROL - EVALUARE ÎN CADRUL ÎNTREPRINDERILOR MICI ȘI MIJLOCII Specificul funcției de control-evaluare în cadrul IMM-urilor Tipuri de control specifice managementului antreprenorial Metode de control-evaluare utilizabile de către firmele antreprenoriale

3 INTRODUCERE Includerea în planul de învățământ al programului de studii Management a cursului Managementul IMM-urilor se justifică prin faptul că în economia contemporană întreprinderile mici și mijlocii sunt factori determinanți ai creșterii economice, în condițiile în care la nivel european aproximativ 99% dintre firmele private existente pe piață se înscriu în categoria IMM-urilor, 67% dintre angajați lucrează în astfel de firme, iar contribuția lor la PIB este de aproximativ 42%. Așadar, se poate afirma faptul că o mare parte a absolvenților programului de studii vor fi puși în situația de a aplica conceptele teoretice și abilitățile practice asimilate pe parcursul anilor de studiu în conjunctura economico-socială oferită de întreprinderi mici și mijlocii. Disciplina se studiază în al doilea an de studiu, pentru ca studenții să-și însușească principiile și conceptele gândirii manageriale în urma parcurgerii cursului Management general. Pornind de la acestea se vor studia particularitățile aplicării științei manageriale în contextul firmelor de mici dimensiuni, simplificate ca structură organizatorică, cu resurse financiare limitate și cu o necesitate sporită de a fi dinamice, flexibile și adaptabile la condițiile pieței. În urma participării la acest curs, studenţii se vor familiariza cu conceptele, tehnicile, instrumentele, metodele, analizele necesare dezvoltării unui management organizaţional al entităților economico-sociale private de mici dimensiuni. Obiectivele cursului Cursul Managementul IMM-urilor are ca obiectiv general abordarea într-o viziune sistemică a celor mai importante probleme implicate de proiectarea, înfiinţarea, funcţionarea şi dezvoltarea unui IMM și evidenţierea rolului determinant al întreprinzătorului și al firmelor antreprenoriale în economia modernă. Astfel, studenții își vor completa cunoştinţele economice şi abilităţile necesare adaptării cerinţelor impuse de competiţia pe piaţă muncii. Pornind de la acest obiectiv general disciplina urmărește atingerea unor obiective specifice legate de dezvoltarea abilităţilor antreprenoriale; dezvoltarea capacității de a identifica oportunităţi în iniţierea unei afaceri;înţelegerea şi construirea unor modele de planificare a afacerii; conştientizarea studentului privind profilul tipic al întreprinzătorului de succes Competenţe conferite După parcurgerea acestui curs, studentul va avea cunoştinţe şi abilitaţi privind: - Capacitatea de a particulariza metodele și tehnicile manageriale în contextul firmelor mici, precum cele ce țin de luarea deciziilor în domeniul managementului resurselor umane, al contracarării concurenței, a activității comerciale, de diagnosticarea firmei, de determinarea și interpretarea indicatorilor de performanță, privind alegerea unor soluții oportune de investiții etc; - Capacitatea de a realiza unui plan de afaceri al unei organizaţii de mică complexitate, asumând cu responsabilitate sarcini specifice rolului într-o echipă plurispecializată; - Capacitatea de a munci independent; - Asimilarea unor norme privind disciplina muncii specific manageriale. 3

4 Resurse şi mijloace de lucru Cursul dispune de un manual scris, supus studiului individual al studenţilor, precum şi de material publicat pe Internet sub formă de sinteze, teste de autoevaluare, studii de caz, aplicaţii, software utile, necesare întregirii cunoştinţelor practice şi teoretice în domeniul studiat. În prezentarea cursului sunt folosite echipamente audio-vizuale, metode interactive şi participative de antrenare a studenţilor pentru conceptualizarea şi vizualizarea practică a noţiunilor predate. Structura cursului Cursul este compus din șase unităţi de învăţare: Unitatea de învăţare 1. Unitatea de învăţare 2. Unitatea de învăţare 3. INTREPRINDERILE MICI ȘI MIJLOCII CONCEPT, CARACTERISTICI, ROLUL LOR ÎN ECONOMIE PARTICULARITĂȚI ALE FUNCȚIUNILOR INTREPRINDERILOR MICI ȘI MIJLOCII PARTICULARITĂȚI ALE PREVIZIUNII ÎN CADRUL INTREPRINDERILOR MICI ȘI MIJLOCII Unitatea de învăţare 4. PARTICULARITĂȚI ALE ORGANIZĂRII ȘI ALE PROCESULUI DE ASIGURARE CU RESURSE UMANE ÎN CADRUL INTREPRINDERILOR MICI ȘI MIJLOCII Unitatea de învăţare 5. Unitatea de învăţare 6. PARTICULARITĂȚI ALE EXERCITĂRII FUNCȚIILOR DE COORDONARE ȘI DE ANTRENARE ÎN CADRUL ÎNTREPRINDERILOR MICI ȘI MIJLOCII PARTICULARITĂȚI ALE EXERCITĂRII FUNCȚIEI DE CONTROL - EVALUARE ÎN CADRUL ÎNTREPRINDERILOR MICI ȘI MIJLOCII 4

5 1. INTREPRINDERILE MICI ȘI MIJLOCII CONCEPT, CARACTERISTICI, ROLUL LOR ÎN ECONOMIE În contextul socio-economic actual, întreprinderile mici și mijlocii devin factori determinanți ai creșterii economice, fiind predominante în domeniul industriilor noi și în plină dezvoltare. Întreprinderile mici și mijlocii se identifică, practic, cu sectorul privat, fiind principala sursă de locuri de muncă, de inovație și de productivitate în cadrul economiilor europene. De aceea este necesară o abordare științifică, profesionistă a acestora din perspectivă managerială, abordare care să determine îmbunătățirea competențelor antreprenoriale. Primul capitol al acestui curs își propune a oferi o imagine cuprinzătoare, integrativă asupra IMMurilor, pentru a înțelege cadrul în care teoriile manageriale vor fi dezvoltate ulterior. Pentru a răspunde acestui demers, prima secțiune a capitolului definește IMM-urile, potrivit recomandărilor Comisiei Europene și identifică tipologia acestora, contribuind la dezvoltarea capacității de a identifica potrivit unor criterii și situații diverse măsura în care o entitate economico-socială poate fi încadrată în categoria IMM-urilor. În continuare, pentru a reflecta importanța și rolul IMM-urilor în economie sunt prezentate statistici la nivel european și național privind ponderea acestora în rândul firmelor, proporția numărului de angajați în cadrul IMM-urilor, pe ansamblu și pe tipuri de întreprinderi mici și mijlocii, precum și contribuția lor la formarea PIB. Pe baza evidențelor prezentate se concluzionează asupra importanței deosebite a întreprinderilor mici și mijlocii în cadrul economiei, rezultată din complexitatea influenței acestora asupra economiei. În cea de a treia secțiune a capitolului este evidențiat specificul managementului întreprinderilor mici și mijlocii, prin asimilarea acestuia în special cu managementul firmelor de mici dimensiuni, cu capital integral privat, cu număr mic de angajați și resurse financiare limitate, care sunt conduse, de regulă, de către cel/cei care le-au înființat și care acționează pe o piaţă locală, au necesități reduse de capital şi o tehnologie simplă. De asemenea, sunt prezentate principalele aspecte considerate a fi cauze ale succesului activității antreprenoriale, evidențiindu-se astfel ariile de interes ale disciplinei studiate prin intermediul acestui curs. 1.1.Definirea și tipologia întreprinderilor mici și mijlocii "Categoria Intreprinderilor Micro, Mici si Mijlocii (IMM) este formată din întreprinderi care angajează mai puțin de 250 de persoane și care au o cifră de afaceri anuală netă de până la 50 de milioane de euro și/ sau dețin active totale de până la 43 de milioane de euro" (Fragment din Articolul 2 al anexei din Recomandarea 361/2003/CE) De asemenea, includerea în categoria IMM-urilor presupune și faptul că respectiva firmă realizează venituri, altele decât cele din activităţi în domeniul bancar, în domeniile asigurărilor şi reasigurărilor, al pieţei de capital, cu excepţia persoanelor juridice care desfăşoară activităţi de intermediere în aceste domenii, în domeniile jocurilor de noroc, consultanţei şi managementului. Potrivit terminologiei folosite de Curtea Europeana de Justitiție inclusă în recomandarea Comisiei Europene o întreprindere este "orice entitate angajată într-o activitate economică, indiferent de forma sa legală". Numărul mediu de salariați se referă la personalul permanent, cel cu jumătate de normă și cel 5

6 temporar și include următoarele: - Salariații; - Persoanele care lucrează pentru întreprindere, fiind subordonate ei și care sunt considerate ca angajați prin legislația națională; - Proprietarii-administratori; - Parteneri angajați în activitățile obișnuite ale întreprinderii și care beneficiază de avantaje finaciare din partea întreprinderii. Cifra de afaceri anuală netă este stabilită prin calcularea veniturilor pe care întreprinderea le realizează în cursul unui an din vânzări după ce toate datoriile au fost platite. Aceasta nu include TVAul sau alte taxe indirecte. Activele totale se referă la valoarea bunurilor întreprinderii (active imobilizate + active circulante + cheltuieli în avans). Potrivit practicilor din Uniunea Europeană, IMM-urile, la rândul lor se pot clasifica în: A. Microîntreprinderi, întreprinderi mici și întreprinderi mijlocii Această clasificare se face potrivit următoarelor criterii: Categoria întreprinderii Număr mediu de salariați Cifra de afaceri (milioane euro) sau Active totale (milioane euro) Micro < 10 maximum 2 maximum 2 Mică maximum 10 maximum 10 Mijlocie maximum 50 maximum 43 B. Întreprindere autonomă, întreprindere parteneră și întreprindere legată O întreprindere este autonomă dacă: - este total independentă (de exemplu nu deține capital social sau drepturi de vot în nicio altă întreprindere și nicio altă întreprindere nu deține capital social sau drepturi de vot în intreprinderea analizată; - deține mai puțin de 25% din capitalul social sau din drepturile de vot în una sau mai multe întreprinderi și/sau o altă întreprindere nu deține mai mult de 25% din capitalul social sau din drepturile de vot în intreprinderea analizată. Două sau mui multe întreprinderi sunt partenere dacă: - capitalul social și/sau drepturile de vot deținute la o altă firmă sunt egale sau mai mari de 25%, și/sau altă firma deține mai mult de 25% din capitalul social sau drepturile de vot ale firmei analizate ; - nu este legata de altă întreprindere - aceasta înseamnă printre altele, că drepturile de vot deținute în cealaltă întreprindere să nu fie mai mari de 50% (și vice versa). Două sau mui multe întreprinderi sunt legate dacă: - o întreprindere deține majoritatea acțiunilor sau drepturilor de vot la o alta întreprindere; 6

7 - o întreprindere are dreptul de a numi sau demite majoritatea persoanelor din consiliul de administrație, conducerea întreprinderii sau organismele de supraveghere ale altei întreprinderi ; - contractul dintre întreprinderi sau o clauză din actul constitutiv sau statutul uneia dintre întreprinderi, permite uneia dintre întreprinderi să exercite o influență dominantă asupra celeilalte; - o întreprindere are posibilitatea de a exercita, prin acord, controlul asupra acțiunilor sau majorității drepturilor de vot din cealaltă întreprindere. Indiferent de tipul acestora, IMM-urile au o serie de caracteristici definitorii, cele mai relevante fiind următoarele: - sunt înființate de către întreprinzători și, în cele mai multe cazuri, sunt conduse de chiar de către cei care le-au înființat astfel că, frecvent, rolurile de întreprinzător, proprietar și manage se suprapun; - se constituie și funcționează în cele mai diverse domenii ale vieții economice sau sociale, în funcție de abilitățile întreprinzătorului; - sunt orientate spre producție descentralizată și piețe locale; - sunt felxibile și adaptabile ușor la condițiile exogene ale mediului antreprenorial aflat, de regulă, în continuă schimbare; - beneficiază de legislație specifică (economică, fiscală, de resurse umane), iar în situații dificile chiar de atenție deosebită și sprijin evident (avantaje fiscale, facilități) din partea autorităților; - angajează, de regulă, personal adaptabil, capabil să accepte schimbări rapide; - realizează produse și servicii pentru cerere diferențiată. 1.2.Rolul IMM-urilor în economia modernă Experiența mondială demonstrează rolul deosebit și importanța întreprinderilor mici și mijlocii în cadrul economiilor naționale. Evidențele relevă faptul că cele mai dezvoltate țări din punct de vedere economic, și-au fundamentat creșterea economică pe sectorul IMM-urilor. Statisticile europene relevă faptul că IMM-urile sunt predominante în economie, reprezentând peste 99% din totalul firmelor, având ponderi substanțiale în obținerea PIB-ului și furnizarea locurilor de muncă. Statistica europeană privind IMM-urile este prezentată în continuare: Tabel 1. Numărul de întreprinderi, de angajați și valoarea adăugată la PIB de către IMM-uri anul Microîntreprinderi Întreprinderi mici 7 Intreprinderi mari Total firme Total IMM Numărul de întreprinderi Număr % 92,2 6,5 1, ,8 Angajați Număr % 29,6 20,6 17, ,4 Valoarea adăugată la PIB Mil , , , , euro % 21,2 18,5 18, ,9

8 Sursa: Ecorys În ceea ce privește România, cele mai relevante statistici referitoare la acestea sunt următoarele: Tabel 2. Evoluția numărului de IMM-uri în România Categoria de IMM Ani Microîntreprinderi Întreprinderi mici Intreprinderi mari Total IMM Total firme Tabel 3. Evoluția numărului de angajați în cadrul IMM-urilor din România Categoria de IMM Ani Microîntreprinderi Întreprinderi mici Intreprinderi mari Total IMM Total firme Tabel 4. Contribuția IMM-urilor la PIB în România (mil. Euro) Categoria de IMM Ani Microîntreprinderi 6.439, , , ,9 Întreprinderi mici 7953, , , ,5 Intreprinderi mari 9.340, , , , ,9 Total IMM , , ,3 Total firme , , , , ,8 Datele prezentate reflectă rolul extrem de important al IMM-urilor în economia contemporană, acesta fiind concretizat astfel: - IMM-urile asigură o parte importantă a bugetului de stat; - IMM-urile sunt o sursă importantă de noi locuri de muncă având capacitatea de a atenua șomajul cronic. Costurile asociate creării unui loc de muncă într-o firmăr mică sau mijlocie sunt reduse comparativ cu cele generate de crearea unui loc de muncă într-o întreprindere mare; - IMM-urile realizează produse și servicii la costuri mai reduse decât firmele mari; - IMM-urile sunt foarte diversificate, flexibile și capabile să adapteze oferta de bunuri și servicii la cererea pieței ca urmare a dimensiunilor reduse și a procesului decizional rapid; 8

9 - IMM-urile generează creșterea competiției economice și diminuarea, chiar eliminarea, rolului monopolist al unor companii mari și rigide, reprezentând un factor de echilibru la nivel micro și macroeconomic; - IMM-urile generează multiple alternative economice și sociale în diverse domenii de activittate: turism, agrement, timp liber, consultanță, servicii, educație, sănătate, transport etc.; - IMM-urile asigură companiilor mari parteneri de afaceri, sub forma contractanților și a subcontractanților, în absența cărora ar fi greu de imaginat că întreprinderile mari ar putea funcționa; - IMM-urile generează într-o proporție mare inovațiile tehnice aplicabile în economie Caracteristicile activității antreprenoriale Așa cum s-a prezentat, în ansamblul IMM-urilor, microîntreprinderile ocupă o pondere covârșitoare, respectiv peste 90%. Astfel, se poate afirma faptul că managementul IMM-urilor are ca obiect de studiu, în principal managementul microîntreprinderilor și al întreprinderilor mici. Activitatea acestui tip de entități economico-sociale se înscrie în sfera de cuprindere a antreprenorialului. Principalele aspecte caracteristice ale firmelor antreprenoriale sunt următoarele: - au capital integral privat; - principalele motivații ale inițierii unei activități antreprenoriale sunt: dorința de succes a antreprenorului, dorința de a fi independent, dorința de afirmare profesională și personală, insatisfacția rezultatelor anterioare, dorința de a avea avere, lipsa unei ocupații sau a unui loc de muncă; - au număr mic de angajați; - dispun de resurse financiare limitate; - conducerea se realizează de către cel/cei care le-au înființat iar în foarte multe cazuri aceștia învață din mers care sunt principalele aspecte pe care le presupune activitatea economică; - acționează în cadrul unui sector de activitate restrâns din punct de vedere economic și geografic; - dispun de spații de activitate care nu corespund în totalitate tipului de operațiuni desfășurate; ramurile în care predomină micile afaceri dispun de trei caracteristici specifice: o piaţă locală, necesităţi reduse de capital şi o tehnologie simplă. Toți acești factori fac ca astfel de întreprinderi să fie deosebit de fragile din perspectiva capacității de a supraviețui pe piață, fapt dovedit și de statisticile în domeniu care demonstrează faptul că mai mult de jumătate dintre firmele nou deschise nu supraviețuiesc primului an de activitate cauza principală fiind conducerea inadecvată a afacerilor. Acest aspect, se detaliază astfel: Management deficitar această cauză apare, de obicei, după o anumită perioadă de funcționare a întreprinderii, după ce afacerea are dimensiuni ce necesită cunoștințe din domeniul managementului. Astfel, mulți dintre antreprenori eșuează pentru că nu înțeleg că de la o anumită dimensiune afacerea necesită un management performant, practicat de persoane care au cunoștințe și experiență în domeniu, calitățile de întreprinzător nemaifiind suficiente pentru a conduce o afacere de proporții; Lipsa de experiență întreprinzătorii au nevoie de experiență în domeniul în care dezvoltă afacerea. Crearea unei afaceri într-un domeniu în care întreprinzătorul nu are abilitățile necesare se va perpetua în toate domeniile care sunt necesare succesului respectivei afaceri; Controlul financiar de slabă calitate subcapitalizarea este o cauză a eșecului firmelor antreprenoriale. Mulți întreprinzători nu acordă atenția cuvenită elaborării unui cash-flow care să asigure necesarul de lichidități în fiecare moment al desfășurării afacerii; Marketing slab realitatea a demonstrat că numai bazându-se pe un plan de marketing bine fundamentat, micile afaceri pot spera la crearea unui segment de clienți fideli; 9

10 Lipsa unei strategii fundamentate fie din lipsă de timp, fie din necunoaștere unii întreprinzători consideră că elaborarea unei strategii este necesară doar marilor companii. Dar lipsa acesteia, adică lipsa unor obiective clare și a unor modalități prin care să se obțină avantajul competitiv, vor duce la falimentarea afacerii. Fără o strategie clară nu se poate cunoaște segementul de piață căruia i se adresează compania, nu se știe care sunt așteptările și nevoile clienților și cum pot fi satisfăcute acestea, nu se cunosc punctele forte și punctele slabe ale concurenței, nu se știe cum poate fi asigurată o dezvoltare durabilă a afacerii; Creștere necontrolată întreprinzătorii doresc, de regulă, dezvoltarea în permanență și tot mai rapidă a afacerii demarate. Dar, această creștere trebuie planificată și controlată întrucât o dezvoltare peste capacitatea întreprinzătorului de a asigura resursele necesare susținerii acestei dezvoltări poate determina eșecul afacerii; Alegerea defectuoasă a locului de desfășurare a activității de multe ori, locul de desfășurare a activității firmei se alege în funcție de disponibilitatea unor spații și nu în urma unor studii atente care să transforme amplasamentul afacerii într-un factor de susținere a dezvoltării afacerii; Inventariere deficitară deși cele mai mari investiții pe care le fac întreprinzătorii sunt în mijloace materiale (mașini, utilaje, spații etc.), de multe ori se acordă o mică atenție inventarierii acestora. O ineficientă inventariere poate conduce la stocuri supranormative, în general la cheltuieli nejustificate care pot constitui motive de eșec în continuarea respectivei afaceri. Stabilirea incorectă a prețului presupune a stabili prețul fără o cunoaștere foarte bună a costurilor ocazionate de fabricarea produsului sau a celor ocazionate de prestarea serviciului, respectiv fără o bună cunoaștere a condițiilor concurențiale de piață. 10

11 2. PARTICULARITĂȚI ALE FUNCȚIUNILOR INTREPRINDERILOR MICI ȘI MIJLOCII Funcționarea oricărei organizații presupune desfășurarea unor activități în anumite domenii prioritare, care în teoria și practica managerială poartă denumirea de funcțiuni. Există mai multe opinii ale specialiștilor în domeniul managementului, referitoare la natura acestor funcțiuni, însă varianta cel mai mult acceptată în contextul românesc cuprinde următoarele: cercetare-dezvoltare, comercială, producție, financiar-contabilă, resurse umane. În cadrul IMM-urilor, la fel ca în cadrul oricărei organizații se derulează activități și atribuții funcțiunilor menționate, însă cu anumite particularități. Este vorba despre simplificarea proceselor de management ca urmare a faptului că managerul (patronul) nu desfășoară procese de management în toate domeniile care se impun pentru o anumită companie și cu aceeași amplitudine. Particularitățile funcțiunilor întreprinderii remarcate în cadrul IMM-urilor se constituie în premise ale practicării unui management specific acestor întreprinderi în comparație cu marile companii, care prin dimensiunea lor presupun o desfășurare diferită a activităților componente ale funcțiunilor întreprinderii. Unitatea a doua a cursului evidențiază elementele particulare ale celor cinci funcțiuni ale întreprinderii din perspectiva influențelor pe care acestea le-ar putea avea asupra exercitării procesului managerial în cadrul întreprinderilor mici și mijlocii Particularități ale funcțiunii de cercetare-dezvoltare Funcțiunea cercetare-dezvoltare, una dintre cele cinci funcțiuni ale întreprinderii, este reprezentată de ansamblul activităților care se desfășoară în cadrul unei întreprinderi în vederea realizării obiectivelor din domeniul producerii de noi idei și transformării acestora în noutăți utile. Practic, funcțiunea de cercetare-dezvoltare se referă la ansamblul activităților prin care este gestionată inovația în cadrul firmei, iar importanța acestei funcțiuni rezidă în necesitatea adaptării permanente a întreprinderilor la noutățile din domeniul științei și tehnicii contemporane. În ceea ce privește manifestarea funcțiunii de cercetare-dezvoltare la nivelul IMMurilor, aceasta are o amploare mai redusă, dar nu trebuie uitat faptul că antreprenorialul înseamnă noutate în afaceri şi idei de afaceri noi. Crearea de noi idei în context antreprenorial poate însemna găsirea oportunităţilor în domenii existente, sau identificarea unor noi domenii sau oportunităţi de piaţă. Multe dintre firmele mici și mijlocii nu dezvoltă o structură formală de management și în asemenea situaţii rolul proprietarului sau al antreprenorului este central în dezvoltarea strategică prin inovare. Activitățile specifice funcțiunii de cercetare dezvoltare au anumite caracteristici în contextul întreprinderilor mici și mijlocii, așa cum se prezintă în continuare: Activitatea de cercetare științifică și de dezvoltare tehnologică O serie de atribuții circumscrise acestei activități, care au ca scop descoperirea de idei noi și de modalități de aplicare a acestora, trebuie să se regăsească și în cadrul IMM-urilor. Deosebirea este că, față de marile companii în care aceste atribuții revin unor colective de 11

12 specialiști încadrate în compartimente specializate, în cadrul IMM-urilor acestea intră în preocuparea întreprinzătorului. În contextul acestei activități, întreprinzătorul se manifestă prin combinarea resurselor în mod divers pentru a câștiga avantaje competitive, prin conceperea de noi produse și/sau servicii, dezvoltând noi tehnologii, descoperind noi cunoștințe, îmbunătățind produsele sau serviciile existente, găsind noi modalități de a produce mai mult cu aceleași resurse etc. Toate aceste demersuri presupun idei noi, deci o activitate de cercetare chiar dacă aceasta nu se desfășoară în compartimente specializate precum în marile companii. Practica a scos în evidență faptul că micile întreprinderi au produs mai multe inovații eficiente decât marile companii, acesta fiind unul dintre principalii factori ai succesului în afaceri. Se poate afirma că cercetarea și dezvoltarea trebuie să reprezinte o preocupare permanentă a întreprinzătorilor, nu numai pentru a crea o nouă afacere, ci pentru ca întreprinderea pe care a creat-o să supraviețuiască. Introducerea progresului tehnic Această activitate specifică funcțiunii de cercetare-dezvoltare se impune a fi desfășurată de IMM-uri pentru ca acestea să poată supraviețui pe o piață în permanentă schimbare din perspectiva exigențelor clienților. Desigur, în cadrul IMM-urilor introducerea progresului tehnic va prezenta anumite particularități generate de dimensiunile acestui tip de firme, de resursele limitate de care dispune, de dificultățile pe care întreprinzătorul le are în ceea ce privește accesul la cele mai noi rezultate ale cercetărilor în domeniu, de nivelul mai scăzut de pregătire a personalului etc. Astfel, din cauza acestor aspecte specifice IMM-urile nu au posibilitatea de a implementa rezultatele unor cercetări de anvergură a căror aplicare necesită resurse însemnate și pentru care pregătirea introducerii respectivului progres tehnic durează perioade îndelungate. Avantajul este acela că, fiind mult mai flexibile, IMM-urile pot fructifica mai rapid rezultatele progresului tehnic, decât o fac firmele mari. Asimilarea de noi produse Particularitățile activității de asimilare de noi produse sunt legate mai ales de natura obiectului de activitate specific unei IMM. Este vorba despre faptul că produsele care pot fi asimilate nu se vor diferenția prea mult de produsele/serviciile pe care întreprinderea le fabrică sau le comercializează în mod tradițional, deoarece introducerea de produse complet noi presupune investiții majore generate de pregătirea fabricației, achiziționarea de echipamente, instruirea personalului sau angajarea de personal specializat, investiții care se recuperează într-o perioadă îndelungată de timp. În același timp însă, datorită unei dotări cu mașini și utilaje, de obicei de o mai mică valoare decât marile companii, deci de o mai redusă imobilizare a capitalului, o IMM poate, la un moment dat, să își schimbe mai ușor profilul de fabricație, ceea ce va conduce la o creștere a capacității de adaptare la cerințele pieței prin asimilarea de noi produse. Dezvoltarea resurselor prin investiții De regulă, nivelul investițiilor într-o IMM este, în general, mult mai redus decât într-o mare companie, ca urmare a resurselor relativ limitate. Dar în ceea ce privește frecvența cu care se realizează procesul investițional în cadrul IMM-urilor este mult mai mare, ceea ce conduce la o adaptare mai rapidă la exigențele clienților, deci la o flexibilitate accentuată. 12

13 O altă particularitate a activității de investiții în cadrul IMM-urilor constă în faptul că acestea sunt realizate mai ales în domeniul producției sau în domeniul comercial și mai puțin în domeniul managementului sau al resurselor umane. Reproiectarea managerială Ca urmare a concentrării competențelor decizionale la nivelul patronului, care este de cele mai multe ori și managerul IMM, activitățile de reproiectare managerială au o mai mică amploare și în general sunt efectuate de către respectivul manager, mai puțin de către o echipă de specialiști în management sau de către o firmă de consultanță în domeniu. În plus, numărul redus de organisme de management participativ și chiar de manageri în cadrul unei IMM determină o activitate redusă de reproiectare managerială în cadrul tuturor componentelor sistemului de management (organizare structurală, sistem informațional, sistem decizional, motivație, cultură organizațională). Toate aceste particularități determină și diferențe privind costurile ocazionate de reproiectarea managerială care sunt fie foarte reduse, fie lipsesc ca urmare a efectuării activităților de către proprietarul respectivei IMM Particularități ale funcțiunii comerciale Funcțiunea comercială cuprinde ansamblul activităţilor menite să concure la realizarea obiectivelor din domeniul stabilirii legăturilor întreprinderii cu mediul ambiant, în vederea identificării consumatorilor şi utilizatorilor produselor şi serviciilor oferite de întreprindere, pe de o parte, şi asigurarea resurselor materiale necesare fabricării produselor sau prestării serviciilor, pe de altă parte. Această funcţiune cuprinde trei activităţi principale: aprovizionarea (vizează să asigure în mod complet, complex şi la timp resursele materiale necesare desfăşurării neîntrerupte şi în bune condiţii a procesului de producţie); vânzarea (se referă la livrarea produselor şi serviciilor prin care se asigură trecerea acestora din sfera producţiei în sfera circulaţiei); marketingul (are drept scop descoperirea necesităţilor consumatorilor în vederea orientării producţiei spre satisfacerea acestor necesităţi). Indiferent de domeniul în care funcționează o IMM, funcțiunea comercială și activitățile specifice acesteia se manifestă, cu intensități diferite, în cadrul acestui tip de întreprinderi. Astfel, o pondere mai mare o au activitățile de aprovizionare și de vânzări și o pondere mai mică, activitatea de marketing. Referitor la modul de manifestare, fiecare dintre aceste activități prezintă particularități în cadrul unei IMM față de o mare companie. Aprovizionarea Deși, de regulă, în cadrul IMM-urilor nu se constituie un compartiment de aprovizionare distinct, ca urmare a volumului relativ redus de muncă, atribuții specifice acestei activități se manifestă în cadrul oricărei întreprinderi. Astfel, este vorba fie despre achiziționarea de materii prime, materiale, semifabricate în cazul întreprinderilor productive, fie despre achiziționarea de produse destinate vânzării în cazul întreprinderilor comerciale. În ceea ce privește intervalele de timp la care se face aprovizionarea în cadrul firmelor de dimensiuni mici și mijlocii, se poate spune că acestea sunt mai reduse decât în cadrul firmelor mari, fapt care se explică prin existența unor resurse financiare relativ reduse și prin 13

14 nevoia de a economisii resursele ca urmare a unei dimensionări reduse a stocurilor de materii prime, materiale, piese de schimb sau chiar produse finite cumpărate. Atenția mai redusă acordată dimensionării optime a stocurilor care se observă în cadrul IMM-urilor face ca de multe ori să se înregistreze pierderi, creșteri de costuri de producție și, implicit, reducerea profitului înregistrat de către întreprindere. Vânzarea Foarte puține sunt IMM-urile care apelează la vânzarea propriilor produse de către întreprinderi specializate, cele mai multe desfășurând activitatea de vânzări prin personal propriu, respectiv în cadrul întreprinderii. Ca particularitate a acestei activități poate fi considerată frecvența destul de mare a proceselor de vânzare și, în general, cantitățile mici care fac obiectul unui lot de produse destinate vânzării la o anumită dată. Alte particularități sunt legate de tendința actuală a companiilor, indiferent de mărimea lor, de a utiliza Internetul în cadrul proceselor comerciale, inclusiv în cele de vânzări ale produselor lor de către clienți. Comerțul electronic creează noi căi de a face afaceri, care le vor înlocui pe cele tradiționale. Marketingul Dintre toate activitățile specifice funcțiunii comerciale, activitatea de marketing este cel mai puțin reprezentată de atribuțiile ce revin subdiviziunilor organizatorice sau personalului din cadrul unei întreprinderi mici sau mijlocii. Această particularitate este tot o consecință a resurselor financiare și umane reduse. Astfel, întreprinzătorul nu își poate permite să angajeze personal specializat numai în domeniul marketingului, așa cum se practică în cadrul companiilor mari. Dar IMM-urile, pentru a avea succes pe piață trebuie să desfășoare o astfel de activitate. Orice întreprinzător de succes trebuie să cunoască așteptările clienților cărora se adresează și să elaboreze un plan de marketing Particularități ale funcțiunii de producție Funcțiunea de producție reuneşte ansamblul activităţilor de bază, auxiliare şi de servire prin care se îndeplinesc obiectivele din domeniul fabricării produselor sau prestării serviciilor. Aceasta este cea mai puțin diferențiată funcțiune a întreprinderii mici sau mijlocii de cea a marilor companii, dacă se au în vedere activitățile specifice care se desfășoară în cadrul întreprinderii. Totuși există și în acest domeniu unele particularități, care vor fi prezentate în funcție de fiecare activitate specifică în parte. Producţia propriu-zisă (fabricaţia) Procesul de producţie al unei întreprinderi mici sau mijlocii constă în transformarea intrărilor (resurse materiale, financiare, informaţii şi energie) în ieşiri (produse finite). Tipologia produsului finit diferă în funcție de specificul IMM-ului (întreprindere de producție, de prestări servicii etc.). De regulă, în cadrul întreprinderilor de mici dimensiuni nu există producție de serie mare sau de masă, din cauza limitării resurselor de care dispun și, în principal, ca urmare a scopului întreprinzătorului de a-și constitui un avantaj competitiv din 14

15 specializarea în producerea unor produse sau prestarea unor servicii. Capacitatea unei IMM de a se adapta exigențelor clienților, pe care le cunoaște mai bine decât o mare companie, face ca aceasta să producă în cantități mici dar aproape de exigențele consumatorilor. Referitor la capacitatea de producție, întreprinderea mică sau mijlocie acordă o mai redusă atenție dimensionării capacității de producție și a gradului de utilizare a acesteia în raport cu nivelul cererii. Aceasta se explică prin fluctuațiile mari în ceea ce privește nivelul cererii dintr-un produs/serviciu pe parcursul unei anumite perioade, ceea ce face ca întreprinzătorul să dispună, de obicei, de o capacitate mai mare decât nivelul producției pentru o perioadă dată. De asemenea, preocuparea pentru folosirea unor metode de amplasare a utilajelor este mai redusă decât în marile companii, ca urmare a dimensiunilor relativ mici a întreprinderii și, implicit, a fluxurilor de fabricație relativ reduse. Totodată, în cadrul IMMurilor se acordă o atenție mai redusă aspectelor ce țin de managementul producției (programarea producției, organizarea producției, determinarea mărimii optime a loturilor de fabricație, periodicitatea lansării loturilor în fabricație, coordonarea fabricației etc.), acestea fiind exercitate, de regulă, de patron care este și managerul firmei. Întreținerea și repararea utilajelor Menținerea în bună stare de funcționare și repararea utilajelor care, inevitabil afectate de uzură fizică și morală, se impune și în cadrul IMM-urilor. Totuși, ca urmare a nivelului limitat al resurselor de care dispun acestea, atribuțiile specifice unei astfel de activități sunt diminuate. Astfel dintre toate intervențiile impuse de activitatea de întreținere și reparații, în cadrul întreprinderilor mici și mijlocii se desfășoară procese de întreținere (un complex de operații care asigură menținerea utilajelor în stare de funcționare), revizie (ansamblu de operații de constatare a nivelului uzurii componentelor și a oportunității lucrărilor de reparații) și, eventual reparații curente de gradul I. În general reparațiile curente de gradul II și reparațiile capitale vor fi efectuate în afara întreprinderii mici, datorită complexității acestora și nivelului înalt de calificare și specializare cerut de astfel de intervenții. Transportul intern Transportul intern asigură transferul în spațiu al materiilor prime, materialelor, semifabricatelor folosite în cadrul întreprinderii. Fiind vorba despre un transport între depozite și secțiile de producție, numai între secții sau în cadrul secțiilor, această activitate necesită un volum de muncă mult mai redus în cadrul IMM-urilor decât în cadrul marilor companii datorită, în general, gradului diminuat de complexitate a structurii organizatorice operaționale (număr de secții, ateliere, locuri de muncă, legături tehnologice între acestea). Producția auxiliară Producția auxiliară reprezintă ansamblul activităților de asigurare a condiţiilor pentru buna desfăşurare a tuturor celorlalte activităţi grupate în funcţiunea de producţie, activități care nu fac obiectul de bază al întreprinderii. Spre deosebire de marile companii, IMM-urile nu efectuează lucrări din afara obiectului lor de activitate, serviciile și produsele necesare bunei funcționări fiind achiziționate de la terți. Aceasta este motivul pentru care producția auxiliară necesită, în cadrul IMM-urilor, un volum de muncă mult mai redus decât în marile companii și, implicit, un număr de personal mai mic. 15

16 2.4. Particularități ale funcțiunii financiar-contabile Funcţiunea financiar-contabilă reprezintă ansamblul activităţilor prin care se asigură obţinerea şi folosirea raţională a resurselor financiare necesare realizării obiectivelor întreprinderii, precum şi activităţile de înregistrare, evidenţiere şi analiză a fenomenelor economice manifestate în întreprindere. Funcțiunea financiară cuprinde trei activități de bază (financiară, contabilă și de control financiar), fiecare dintre acestea prezentând o serie de particularități în întreprinderile mici și mijlocii față de marile companii. Activitatea financiară Activitatea financiară integrează ansamblul atribuțiilor legate de obţinerea, folosirea şi analiza folosirii resurselor financiare. Astfel de demersuri reprezintă o preocupare pentru toate organizațiile, indiferent de dimensiunea acestora, numai că în cadrul IMM-urilor volumul de muncă necesar pentru desfășurarea unor astfel de activități este mult mai redus decât în cadrul marilor companii care își proiectează și își organizează compartimente specializate pentru desfășurarea activității financiare. În cadrul întreprinderilor mici nu există departamente financiare independente, care să se ocupe nemijlocit de aspectele financiare și de aceea managerul sau proprietarul este cel care realizează responsabilitățile funcției financiare a întreprinderii. O preocupare deosebită o acordă întreprinzătorii identificării și previzionării mijloacelor financiare în perioada elaborării planului de afaceri, ocazie cu care elaborează singuri sau asistați de specialiști, un studiu financiar care cuprinde inclusiv un desfășurător al necesarului și disponibilului de mijloace financiare pe perioada inițierii și derulării afacerii. Pentru a asigura eficiența activității financiare din cadrul firmei, întreprinzătorul trebuie să acorde o atenție deosebită controlului dinamicii resurselor financiare, să cunoască foarte bine ciclul de circulație a banilor, adică perioada de timp care trece între plata furnizorilor de materii prime și materiale și încasarea plăților de la clienți. Cu cât acest ciclu este mai lung, cu atât există o mai mare posibilitate ca întreprinzătorul să rămână fără lichidități (sume disponibile a fi utilizate la un moment pentru finanțarea activitățile operaționale). Activitatea contabilă Activitatea contabilă se referă la înregistrarea şi evidenţierea în expresie valorică a fenomenelor economice din cadrul întreprinderii. Reflectarea sistematică și controlul existenței și mișcării mijloacelor materiale și bănești se realizează și în cadrul IMM-urilor. Din perspectiva funcțiilor îndeplinite de contabilitate (de urmărire sistematică a activității unităților de gestiune, de informare și de control) nu pot fi evidențiate diferențe între IMM-uri și marile companii. Dar, în ceea ce privește volumul de activitate, pentru exercitarea acelorași funcții în întreprinderile mici și mijlocii este necesar un volum de muncă mai redus și un număr mai mic de persoane implicate în această activitate. Așa se explică faptul că, de regulă, IMM-urile nu-și constituie compartimente distincte, acestea optând pentru externalizarea activității folosind contabili autorizați sau experți contabili din afara întreprinderii. 16

17 Controlul financiar La fel ca și în cazul marilor companii, asigurarea unui echilibru financiar al întreprinderii, care să contribuie la întărirea disciplinei financiare și creșterea eficienței utilizării resurselor în cadrul IMM-urilor, se realizează prin intermediul controlului financiar. După momentul în care se exercită controlul financiar poate fi: preventiv, operativ și postoperativ. Deoarece în cadrul IMM-urilor nu se constituie, de obicei, un compartiment financiar distinct și nici nu se proiectează funcția de contabil șef, exercitarea controlului financiar preventiv revine în sarcina întreprinzătorului, eventual al unei firme de specialitate care asigură desfășurarea acestor activități pentru mica întreprindere. Controlul financiar operativ asupra gestionării mijloacelor materiale și bănești, în vederea respectării normelor legale privind existența, integritatea și păstrarea bunurilor materiale de orice fel, utilizarea mijloacelor materiale și bănești, obligațiile și răspunderile gestionarilor, evidența contabilă și realizarea bilanțurilor se efectuează, în cele mai multe cazuri, tot de către o firmă specializată în astfel de operațiuni, căreia mica întreprindere îi plătește contravaloarea operațiunilor. După manifestarea fenomenelor și înregistrarea operațiilor care fac obiectul controlului, la anumite intervale prestabilite, în funcție de natura fenomenului controlat, poate fi efectuat un control post-operativ de către o firmă angajată să presteze astfel de servicii de specialitate, contra cost. Chiar și proiectarea și elaborarea bilanțului pot fi făcute de către specialiști din afara IMM-urilor, dar o analiză pe bază de bilanț trebuie făcută de către întreprinzător, asistat de către o persoană de specialitate care să-l ajute la interpretarea informațiilor Particularități ale funcțiunii de resurse umane Funcţiunea de resurse umane cuprinde activităţile de asigurare a resurselor umane necesare întreprinderii şi de creare a condiţiilor pentru manifestarea deplină a potenţialului fizic şi intelectual al acestei categorii de resurse. Particularitățile activităților specifice funcțiunii de resurse umane, așa cum se manifestă acestea în cadrul IMM-urilor sunt prezentate în continuare. Planificarea personalului Planificarea personalului este procesul de analiză şi de identificare a nevoilor şi disponibilităţilor de personal ale unei firme. Scopul planificării personalului este asigurarea existenţei personalului necesar pe tipuri de calificări adecvate şi la momentul oportun. În general, această activitate este desfășurată în cadrul IMM-urilor de către întreprinzător. Estimările manageriale constituie cea mai tipică metodă de previziune a necesarului de personal folosită de IMM-uri, întreprinzătorul-manager nu dispune de instrumentarul matematic şi de metodele şi tehnicile manageriale necesare pentru o abordare pe baze ştiinţifice a planificării resurselor umane. În ceea ce privește descrierile posturilor, care trebuie să preceadă determinarea nevoilor de personal, deoarece furnizează informații cu privire privire la numărul şi tipul nevoilor de 17

18 personal, în firmele mici sunt vagi, iar managerii întreprinzători le percep ca fiind prea rigide, restricţionând flexibilitatea firmelor lor. Totuși, lipsa sau descrierea sărăcăcioasă a posturilor poate duce la conflicte şi la frustrarea angajaţilor, iar în multe cazuri, atât patronii, cât şi angajaţii nu-şi cunosc drepturile şi obligaţiile. Recrutarea personalului Pentru orice organizație angajarea personalului reprezintă o preocupare importantă, dar în cadrul IMM-urilor importanța acesteia se amplifică, deoarece greșelile din procesul de angajare sunt deosebit de costisitoare pentru o mică întreprindere care, în general, lucrează cu un număr redus de angajați, aportul fiecăruia fiind mult mai important decât într-o întreprindere mare unde munca necorespunzătoare a unora dintre angajați poate fi compensată de către ceilalți. Deși astfel de greșeli trebuie evitate, ele se manifestă frecvent în cadrul IMM-urilor ca urmare a lipsei experților în resurse umane și a unor proceduri riguroase în acest sens. Recrutarea în microfirme şi firmele mici se realizează, mai ales, prin reţele şi canale informale, bazate pe cunoaşterea anterioară a individului de către întreprinzător sau de către angajaţii de încredere, cel puțin în faza de inițiere a firmei. Ulterior, pe măsură ce firma crește și se dezvoltă, sursele obişnuite şi informale de recrutare nu mai satisfac interesul întreprinzătorului-manager caută să angajeze personal care să fie compatibil cu cel existent deja. Drept urmare, se vor folosi o mai mare varietate de surse formale de recrutare, pentru a atrage candidaţii potriviţi: anunţuri în mass-media, agenţii de recrutare, apelarea la cererile de angajare apărute în presă, instituţii de învăţământ. În ceea ce privește recrutarea pentru funcții manageriale, este o practică obişnuită la nivelul IMM-urilor de a se face prin canale informale, iar acest lucru reflectă dorinţa întreprinzătorului de a lucra cu manageri cunoscuţi. Selecția personalului Selecția personalului în cadrul IMM-urilor se face, de regulă, de către proprietarul afacerii fără o pregătire prealabilă pe baza unei analize a posturilor. Procesul de alegere a oamenilor are o importanță deosebită în cadrul întreprinderilor mici și mijlocii, obiectivul fiind acela de a alege oameni talentaţi, capabili şi entuziaşti, care în mod curent pot fi angajaţi oriunde. Frecvent, selecţia, la nivelul microfirmelor şi a firmelor mici, este informală, realizându-se din rândul membrilor familiei, rudelor, prietenilor. În cadrul procesului de selecţie, adesea, nu se apelează decât la interviuri informale. Încadrarea și integrarea personalului La fel ca în toate organizațiile, încadrarea personalului în cadrul unei IMM se realizează în urma încheierii unui contract individual de muncă, pe o perioadă limitată sau nelimitată de timp, formalitățile legale fiind aceleași indiferent de mărimea întreprinderii. În ceea ce privește, însă, procesul de integrare a personalului există particularități evidente în cazul firmelor mici. În astfel de firme, spre deosebire de marile corporații, nu se acordă o atenție deosebită integrării viitorului angajat în cadrul colectivului de angajați, acesta fiind nevoit să se adapteze la noua cultură organizațională în care urmează să lucreze. Într-un IMM prezenţa concretă a proprietarului-manager este aproape permanentă. El este angajator, dar şi 18

19 membru în colectiv. Din acest punct de vedere, problemele legate de angajare-integrare se rezolvă mai eficient în IMM-uri, perioadele de acomodare şi de probă sunt scurtate la minimum optim. Un alt avantaj valabil pentru ambele părţi, mai ales in microfirme si firmele mici este contactul nemijlocit între angajat şi angajator, care până la urmă va conduce la un raport de muncă neafectat de birocraţie şi de subiectivismul ierarhic. Formarea și perfecționarea personalului Este bine cunoscut faptul că, la firmele mici, întreprinzătorii-manageri realizează personal cele mai multe activităţi ale firmei sau supraveghează direct realizarea acestor activităţi. Astfel, în multe cazuri, aceștia îşi asumă direct responsabilitatea pentru instruirea angajaţilor şi îi învaţă metodele preferate de a realiza anumite lucruri. Pregătirea angajaţilor în IMM-uri are de multe ori un caracter informal şi se realizează prin metode improvizate, bazate pe intuiţie şi experienţă. De regulă, foarte puțini dintre întreprinzători vor aloca resurse pentru pregătirea personalului corespunzător nevoilor întreprinderii. Instruirea este adeseori percepută ca un lux nepermis, care implică nu numai onorarii pentru cursuri, ci şi un cost al muncii neproductive. De cele mai mai multe ori se recurge la instruirea la locul de muncă făcută de către însuși proprietarul afacerii sau de către alți angajați. Se foloseşte sporadic şi instruirea externă, ceea ce implică participarea la cursuri şi dezbateri, efectuarea de vizite de studii, efectuarea de stagii de specializare. Referitor la natura pregătirii, în cadrul IMM-urilor se formează, de regulă, generaliști care au capacitatea să treacă ușor de la o activitate la alta. Numărul redus de personal de care dispune o IMM nu-i permite acesteia să formeze specialiști la care ar trebui să renunțe atunci când operațiile simple pe care aceștia le execută nu mai sunt necesare, din cauza adaptării întreprinderii la noile exigențe ale mediului extern. În ceea ce priveşte formarea întreprinzătorilor-manageri, aceştia sunt adeseori profesionişti autorealizaţi, oameni care au învăţat din experienţă şi care au o intuiţie specială privind conducerea întreprinderii, nefiind înclinaţi către formare teoretică. Mai mult, instruirea în afara întreprinderii este adeseori apreciată de către ei ca fiind mai puţin utilă şi, un mijloc de pierdere a controlului asupra informaţiei şi managementului firmei. Motivarea personalului Motivarea găseşte în întreprinderile mici şi mijlocii un cadru mai propice de realizare în comparaţie cu firmele de mari dimensiuni. IMM-urile sunt avantajate față de marile companii, de faptul că angajații pot înțelege clar impactul performanțelor lor asupra profitabilității întreprinderii, față de situația în care există un număr mare de angajați ale căror rezultate sunt mai puțin vizibile în performanța companiei. În firmele mici şi mijlocii, recompensele primite de către salariaţi reflectă mult mai fidel eforturile şi rezultatele obţinute de aceştia în activitatea desfăşurată. Motivarea angajaţilor în IMM-uri este puţin sofisticată, una dintre cele mai frecvente forme de recompensare fiind banii acordați sub forma salariilor sau a altor forme de plată. Întreprinzătorul-manager îşi pune o puternică amprentă asupra motivării angajaţilor. Puterea exemplului personal are un rol esenţial în motivarea salariaţilor firmei. Cu toate că rareori există elemente de motivare precis determinate cu excepţia salariului motivarea 19