Analiza managementului unui sistem de producţie

Transcription

1 Analiza managementului unui sistem de producţie Asist. Drd. Ing. Ciortea Elisabeta Mihaela Universitatea 1 Decembrie 1918 Alba Iulia ciortea31mihaela@yahoo.com Rezumat: În elaborarea lucrării s-a plecat de la premisa că sistemul de producţie este componenta principală a complexului economic naţional, contribuind la cristalizarea într-o structură unitară a tuturor celorlalte sisteme care contribuie la desfăşurarea proceselor economice şi sociale. Introducere Producţia este activitatea socială în care oamenii cu ajutorul mijloacelor de producţie, exploatează şi modifică elemente din natură în vederea realizării de bunuri materiale destinate nevoilor. Obiectivele sistemului de producţie determină comportamentul, structura şi relaţiile cu mediul înconjurător astfel încât sistemul social evoluează. Structura sistemului de producţie este formată dintr-un ansamblu de elemente care acţionează în vederea asigurării funcţiunii principale de producţie care este transformarea materiei în produs finit. O structurare a sistemului de producţie este redată în figura 1. Fig.1: Structura sistemului de producţie Subsistemul de fabricaţie constituie locul de desfăşurare al unui proces parţial al producţiei de bunuri prin care se realizează configuraţia şi proprietăţile finale ale produsului. Constituirea sistemelor avansate de producţie presupune modificări care afectează baza tehnică dar şi metodele şi tehnicile ce conducere, organizare şi asigurarea calităţii. Abordarea conceptului de firmă În sens economic firma are rolul de a produce bunuri şi servicii destinate vânzării pe piaţă, scopul urmărit este obţinerea de profit. Întreprinderea industrială prin obiectivele impuse are rolul de a-

2 şi folosi cu eficienţă mijloacele de producţie pe care le deţine în condiţiile folosirii complete a capacităţii de producţie, a unei calităţi ridicate a produselor şi a obţinerii de profit. Trăsăturile de bază ale întreprinderii de producţie industrială sunt: - Unitatea tehnico-productivă, determinată de faptul că întreprinderea dispune de un complex de factori de producţie astfel încât obiectivele să fie realizate în condiţiile stabilite. - Unitatea organizatorico-administrativă, este dată de faptul că la înfiinţarea întreprinderii se stabileşte un studiu, un obiect al activităţii, o denumire, un complex de mijloace de producţie, un personal şi o conducere. - Unitatea economico-socială, este dată de faptul că întreprinderea este organizată şi funcţionează pe baza principiilor de rentabilitate şi eficienţă economică. - Analiza structurii duratei ciclului de producţie Punctul de plecare a dictat de premisa că ciclul de producţie este un indicator de bază în activitatea unei unităţi economice. Importanţa este determinată de influenţa pe care o exercită ciclul de producţie asupra: volumului de producţie, mărimii capacităţii de producţie, necesarul de aprovizionare cu materii prime, materiale şi asupra termenelor de livrare a produselor către diferiţi clienţi. Durata ciclului de producţie reprezintă intervalul de timp necesar obţinerii unui produs finit, din momentul intrării în fabricaţie a materiei prime şi până la efectuarea controlului final de calitate şi depozitarea produsului. Structura duratei ciclului de producţie este prezentată în figura 2. Fig. 2: Schema duratei ciclului de producţie. Printre factorii care influenţează durata ciclului de producţie se numără: - caracterul producţiei, - natura procesului tehnologic, - nivelul de înzestrare tehnică a procesului de producţie şi a muncii.

3 Ţinând cont de influenţa factorilor, se pot înregistra diferenţe ale structurii duratei ciclului de producţie la întreprinderi care aparţin aceleiaşi ramuri industriale sau chiar în cazul unor ramuri industriale diferite. Având în vedere elementele care intră în structura duratei ciclului de producţie, se poate folosi relaţia: D cp = t pi + Dct + t pn + ttr + tctc + ti unde: D cp - este durata ciclului de producţie, t pi - este timpul de pregătire încheiere pe produs, D ct - este durata ciclului tehnologic, t pn - este durata proceselor naturale, t tr - este durata operaţiilor de transport intern, t CTC - este durata operaţiilor de CTC, t i - este timpul de întreruperi. Pentru determinarea duratei ciclului de producţie, în principal se stabileşte durata operaţiilor tehnologice, pentru că se poate executa simultan la diferite locuri de muncă, iar gradul de simultaneitate depinde de metoda folosită în vederea îmbinării în timp a operaţiilor tehnologice. În vederea exemplificării se alege metoda de îmbinare succesivă a operaţiilor tehnologice care presupune executarea prelucrării unui lot de piese după c lotul a fost transportat în vederea prelucrării la operaţia următoare a fluxului tehnologic. În continuare este prezentat, figura 3, un model care conţine doar cele trei centre de prelucrare legate între ele prin transportor şi stocator. Stocatorul este reprezentat prin elemente de temporizare. Cele trei centre sunt formate dintr-un dispozitiv de croire, unul de coasere şi un dispozitiv de trastălpuit. Subsistemul prezentat în figura 3 este format din trei centre de prelucrare, fiecare dintre ele fiind format din maşina pentru prelucrarea propriu-zisă, manipulator cu câte o singură piesă, pe care o încarcă şi o descarcă. În figura 3, p1, p2, p7, p8, p14şi p15 modelează condiţiile ca centrul de prelucrare să fie liber şi are o piesă neprelucrată, dacă au punct de marcaj, sau centrul de prelucrare e ocupat, şi manipulatorul nu are piesă neprelucrată, dacă nu are punct de marcaj. P3, p9, p16 sunt centrele care prelucrează piesa, dacă există punct de marcaj, sau sunt libere, dacă nu au puncte de marcaj; p10, p17, manipulatorul este liber, dacă există punct de marcaj, sau manipulatorul este ocupat, dacă lipseşte punctul de marcaj; p4, p11, p18, există condiţii de descărcare ale maşinii, dacă există punct de marcaj, sau lipsesc condiţiile de descărcare, dacă lipseşte punctul de marcaj; p5, p12, p19, manipulatorul a evacuat piesa prelucrată, dacă există punct de marcaj, sau manipulatorul nu a evacuat piesa prelucrată, dacă lipseşte punctul de marcaj. Tranziţiile t1, t6, t11 au rolul de a modela evenimentul încărcării centrului de prelucrare cu piese neprelucrate aduse de manipulator; t2, t7, t12 reprezintă evenimentul încheierii prelucrării; t3, t8, t13 reprezintă evenimentul descărcării centrului de prelucrare; t4, t9, t14 reprezintă evenimentul când manipulatorul apucă o nouă piesă neprelucrată.

4 Fig.3:Model al reţelei Petri În figura 4 este prezentat un model care conţine un dispozitiv de croire, două posturi de coasere şi două posturi de tălpuire. Aceste utilaje sunt aşezate astfel încât să se utilizeze un singur sistem de transport între ele. După cel materialul a fost croit este transportat la cele două maşini de cusut. Materialul este aşezat pe masa de cusut cu ajutorul manipulatorului şi a mecanismului de prindere, care ajut la încărcarea şi descărcarea mesei de cusut. În cazul simulării atunci când masa de lucru şi mecanismul de prindere conţin puncte de marcaj, sunt libere şi pot începe prelucrarea. După ce semifabricatul a fost cusut, este aşezat pe stocator şi transportat la cele două dispozitive de tras-tălpuit. Apoi produsele finite sunt transportate în depozit.

5 Masa de descarcare 0,05 Descarcare talpuire Manipulator Manipulator Masina de cusut 2,92 2,98 5,54 Talpuire 5,63 Masa de cusut 0,038 Banda Masa croire T 0,04 Masa de talpuit Banda 0,04 0,103 Masa coasere Masa de talpuit 6 0,02 1,29 0,38 0,04 Masina de cusut 1,34 Manipulator Talpuire Manipulator Croire 2,98 5,63 2,92 5,54 Descarcare Descarcare coasere Descarcare talpuire azie 0,05 Punct de colectare 0,155 Fig.4: Structura unui sistem cu cinci centre de prelucrare Concluzie Simularea este procedeul prin care se stabileşte efectul schimbărilor operate asupra unui sistem existent, dar şi evaluarea performanţelor unor sisteme noi. Simularea este o etapă intermediară între proiectare şi fabricaţie. Una din cele mai eficiente metode pentru modelarea sistemelor flexibile de producţie se bazează pe reţele Petri, care reprezintă o metodă analitică pentru modelarea sistemelor şi analiza lor. Bibliografie 1. Zetu, D., Carata, E., Sisteme flexibile de fabricaţie, Editura Junimea, Iaşi, Moldoveanu G., Managementul operaţional al producţiei, Editura Economică, Bucureşti, Brişan C., Sisteme flexibile de fabricaţie, Editura U.T.PRES, Cluj-Napoca, Fowler, J.E., Variant Design for Mechanical Artifacts: A State-of-the-Art Survey, ngineering with Computers, Springer Verlag, vol. 12, nr.1, VisObjNet20