Citation for published version (APA): Filipeanu, C. (2001). Intracellular angiotensin II: from myth to reality Groningen: s.n.

Size: px

Start display at page:

Download "Citation for published version (APA): Filipeanu, C. (2001). Intracellular angiotensin II: from myth to reality Groningen: s.n."

Shon Cameron
5 years ago
Views:

1 University of Groningen Intracellular angiotensin II Filipeanu, Catalin IMPORTANT NOTE: You are advised to consult the publisher's version (publisher's PDF) if you wish to cite from it. Please check the document version below. Document Version Publisher's PDF, also known as Version of record Publication date: 2001 Link to publication in University of Groningen/UMCG research database Citation for published version (APA): Filipeanu, C. (2001). Intracellular angiotensin II: from myth to reality Groningen: s.n. Copyright Other than for strictly personal use, it is not permitted to download or to forward/distribute the text or part of it without the consent of the author(s) and/or copyright holder(s), unless the work is under an open content license (like Creative Commons). Take-down policy If you believe that this document breaches copyright please contact us providing details, and we will remove access to the work immediately and investigate your claim. Downloaded from the University of Groningen/UMCG research database (Pure): For technical reasons the number of authors shown on this cover page is limited to 10 maximum. Download date:

2 Sumarul in limba român! Angiotensina II este un important hormon cu roluri fiziologice şi patologice în multiple afecţiuni cardio-vasculare. Investigarea sistemului renină-angiotensină a început în ceea de a cincea decada a secolului trecut. Pentru multă vreme, sistemul reninăangiotensină a fost considerat un sistem endocrin circulant, în care renina eliberata de rinichi acţionează asupra angiotensinogenului hepatic, producând un decapeptid numit angiotensină I. Angiotensina I este transformată într-un octapeptid numit angiotensină II la trecerea prin vasculatura pulmonară de catre enzima de conversie a angiotensinei (ACE). Acest concept a fost contrazis de cercetări efectuate in ultimii douăzeci de ani, care au demonstrat existenţa unui sistem renină-angiotensină la nivelul ţesuturilor (sistemul renină-angiotensină local). La fel ca mulţi alţi hormoni, angiotensina II îşi exercită acţiunile biologice prin intermediul unor receptori specifici situaţi la nivelul membranei celulare, dintre care cei mai bine caracterizaţi sunt receptorii de tip AT1 şi AT2. Scopul acestei teze a fost investigarea ipotezei că angiotensin II poate exercita acţiuni intracelulare specifice, independente de activarea receptorilor membranari. Cercetările au fost efectuate in celule din musculatura netedă, una dintre principalele ţinte ale acţiunii hormonilor hipertensivi. În capitolul " este prezentat un sumar al cunoştinţelor actuale despre sistemul renină-angiotensină împreună cu bazele ipotezei privind acţiunile intracelulare ale angiotensinei II. Puţinele date despre angiotensina II intracelulară existente înaintea începerii experimentelor descrise în această teză, au fost obţinute în culturi celulare. De aceea, in capitolul 2, efectele angiotensinei intracelulare au fost studiate în inele de aortă de şobolan. Angiotensina II a fost livrată intracelular folosind lipozomi. S-a constatat că angiotensina II intracelulară induce contracţia muşschiului neted vascular, contracţie care nu este blocată de aplicarea extracelulară a unui antagonist al receptorilor de tip AT1, losartan. Totusi, atunci când antagonistul a fost livrat intracelular, acţiunea angiotensinei II a fost blocată în întregime. În contradicţie cu acţiunile angiotensinei II extracelulare, efectele intracelulare ale acesteia au fost inhibate şi de catre PD123319, un antagonist al receptorilor de tip AT2. Angiotensina I livrată intracelular a avut aceleaşi efecte ca ale angiotensinei II. Captoprilul, un inhibitor al enzimei de conversie a 145

3 angiotensinei, nu a avut nici un efect atunci când a fost livrat intracelular asupra acţiunilor determinate de angiotensina I, sugerând că aceasta poate acţiona direct asupra receptorului intracelular din aortă sau existenţa unor mecanisme alternative de formare. Aceste experimente demonstrează existenţa unor acţiuni patologice ale angiotensinei II in compartimente celulare necercetate până in prezent. În capitolul 3 s-au investigat căile de semnalizarea intracelulară activate de angiotensina II din interiorul celulei. Aceste experimente au fost efectuate în A7r5, o linie de celule vasculare netede în care aplicarea extracelulară a angiotensinei II nu determina răspunsuri funcţionale. Totuşi, aplicarea intracelulară a angiotensinei II prin lipozomi sau dupa permeabilzarea selectivă a membranei celulare, determină un influx de calciu din mediul extracelular, stimuleaza producerea de inozitol trifosfat şi potenţează efectele acestuia asupra eliberării de calciu din rezervele intracelulare. Aceste efecte nu sunt influenţate de către antagoniştii receptorilor de tip AT1 sau AT2, demonstrând că deşi angiotensina II intracelulară activează căi de semnalizare intracelulară comune cu cele activate de angiotensina II extracelulară, receptorii intracelulari au o farmacologie diferită. În capitolul 4 au fost studiate interacţiile dintre angiotensina II intracelulară şi diverşi hormoni extracelulari. S-a demonstrat că angiotensina II intracelulară inhibă efectele declanşate de serotonină sau UTP in celulele A7r5. Diferit faţă de cele constatate anterior, un antagonist al receptorilor de tip AT1 blochează aceste acţiuni, indicând existenţa unor multipli receptori intracelulari pentru angiotensina II. În capitolul 5 aceasta concluzie este susţinută prin demonstrarea efectelor intracelulare ale angiotensinei II asupra creşterii celulare in linia de celule vasculare A7r5. Analiza statistică a rezultatelor demonstrează că efectul stimulator al angiotensinei II intracelulare este mediat de doua tipuri distincte de receptori, având afinităţi diferite pentru hormon. Antagoniştii receptorilor de tip AT1 şi AT2 inhibă numai unul dintre acestea, cel cu afinitate scăzută pentru angiotensina II, şi nu au nici un efect asupra receptorului cu afinitate ridicată. Aplicarea intracelulară a CGP42112A, un compus descris anterior ca un antagonist (parţial) al receptorilor de tip AT2 blocheaza amăndoua tipurile de receptor. Stimularea creşterii celulare de către angiotensina II intracelulară este determinată de activarea fosfatidil 3-kinazei şi a protein kinazei dependentă de 146

4 mitogen, fapt demonstrat de blocarea creşterii celulare în experimentele efectuate în prezenţa unor inhibitori specifici. În capitolol 6 a fost investigat procesul de desensitizare a receptorilor de tip AT1, pentru a verifica posibilul rol al acestora în livrarea intracelulară a angiotensinei II. S-a observat o reducere importantă a efectului contractil al angiotensinei II dupa aplicarea repetată a acesteia. Aceasta se datorează în primul rând internalizării receptorilor de tip AT1 prin "clathrin coated pits", dar există şi o altă cale secundară de internalizare prin "caveolae". Brefeldina A, un agent care distruge structura aparatului Golgi, accentuează procesul de desensitizare, chiar şi în condiţiile blocării procesului de internalizare prin ultilzarea mediului hiperosmolar (care blochează formarea de "clathrin coated pits", ori a cadaverinei (care blocheză internalizarea prin "caveolae"). Spre deosebire de brefeldina A, nocodazolul, un inhibitor al polimerzării microtubulilor, stimulează desensitizarea numai în condiţii normale şi nu după blocarea internalizării receptorilor de tip AT1. Aceste experimente arată căile subcelulare folosite în internalizarea receptorilor de tip AT1 şi sugerează noi metode pentru reducerea efectelor contractile ale angiotensinei II. O privire de ansamblu a cunoştinţelor actuale despre efectele şi receptorii intracelulari de angiotensină II este prezentată în capitoloul 7. Sunt discutate posibila importanţă clinică, implicaţiile farmacologice şi direcţiile viitoare de cercetare. Echilibrul relativ dintre diverşii receptori ai angiotensinei II depinde de condiţiile fiziologice şi patologice la care este expus organismul. Prezenţa receptorilor intracelulari pentru angiotensina II adaugă o nouă latură acestui proces. Angiotensina II intracelulară modifică creşterea celulară si poate fi implicată în remodelarea vasculară. Mai mult, angiotensina II intracelulară poate determina creşterea tonusului musculaturii vasculare chiar şi după desensitizarea efectelor extracelulare ale hormonului. De aceea, existenţa receptorilor intracelulari pentru angiotensina II şi posibil al altor componente a sistemului renină-angiotensină deschide noi perspective în investigarea bolilor cardio-vasculare. 147

5 148

Versionare - GIT ALIN ZAMFIROIU

Versionare - GIT ALIN ZAMFIROIU Controlul versiunilor - necesitate Caracterul colaborativ al proiectelor; Backup pentru codul scris Istoricul modificarilor Terminologie și concepte VCS Version Control