Raport privind incluziunea. socială în România în anul 2010

Transcription

1 Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale Direcţia Servicii Sociale şi Incluziune Socială Compartiment indicatori sociali şi programe incluziune socială Raport privind incluziunea socială în România în anul 2010

2 CUPRINS Pag. I. Contextul european.. 1 I.1. Metoda deschisă de coordonare. 1 I.2. Strategia Europa I.3. Indicatori privind incluziunea socială la nivel european.. 3 I.4. Perspective... 5 II. Anul european privind combaterea sărăciei şi excluziunii sociale (2010). 6 III. Contextul naţional. 9 III.1. Consideraţii privind metodologia de calcul a indicatorilor de incluziune.. 9 III.2. Situaţia socială reflectată de indicatorii de incluziune din anul III.3. Evoluţia indicatorilor privind sărăcia relativă şi absolută în perioada IV. Analiza influenţei principalelor transferuri sociale asupra sărăciei absolute, în anul IV.1 Estimări privind numărul de beneficiari de protecţie socială IV.2. Determinarea influenţei transferurilor sociale asupra sărăciei 62 IV.3. Măsurile adoptate de Guvernul României în plan social în anul 2010 şi efectul acestora asupra sărăciei absolute. 65 V. Concluzii.. 92 Anexa 1. Setul naţional de indicatori de incluziune socială corespunzător anului 2010 Anexa 2. Indicatori de incluziune socială calculaţi de Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale, serii de date Anexa 3. Indicatori privind sărăcia şi inegalitatea, în funcţie de caracteristici ale persoanelor şi gospodăriilor, Anexa 4. Indicatori la nivelul Uniunii Europene utilizaţi în monitorizarea Strategiei Europa 2020

3 Raport privind incluziunea socială în România în anul 2010 Introducere Politicile sociale implementate de Guvernul României în anul 2010 au urmărit asigurarea oportunităţilor şi resurselor necesare cetăţenilor pentru a participa la viaţa economică şi socială, în contextul constrângerilor financiare generate de criza economică. Deşi capacitatea de intervenţie a statului de a susţine un nivel dezirabil de bunăstare a fost limitată în perioada analizată, o parte însemnată din resursele bugetare au fost îndreptate către măsuri adresate persoanelor care s-au confruntat cu situaţii de dificultate. Cu toate acestea, familiile cu venituri mici au întâmpinat dificultăţi materiale sporite, indicatorii de incluziune socială prezentaţi în acest raport reflectând o creştere a populaţiei în risc de sărăcie absolută. Acestei categorii sociale i s-au adresat o serie de măsuri de protecţie socială, din care amintim acordarea indemnizaţiei sociale minime pentru pensionari, măsurile de încurajare a angajării persoanelor aflate în şomaj sau în pericol de pierdere a locului de muncă, precum şi măsurile din domeniul asistenţei sociale. În acest raport a fost prezentată influenţa politicilor sociale asupra prevenirii riscului de sărăcie, impactul acestora fiind important, aşa cum a fost reflectat de indicatorii care cuantifică rata sărăciei în cazul în care nu s-ar fi acordat transferurile sociale. Având în vedere caracterul multidimensional al procesului de incluziune socială, în acest raport Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale a prezentat indicatorii de incluziune socială referitori la condiţiile de viaţă, sănătate, educaţie, justiţie şi locuire, cu ajutorul reprezentărilor grafice şi tabelelor. Indicatorii au fost calculaţi atât la nivel naţional, cât şi în funcţie de caracteristici socio-economice şi regionale. Având în vedere preocupările comune ale ţărilor care fac parte din Uniunea Europeană în domeniul social, o parte din aceşti indicatori sunt calculaţi potrivit unor metodologii agreate la nivel european, pe baza acestora fiind urmărită situarea României comparativ cu celelalte ţări europene, cât şi cu media calculată la nivel comunitar. Din aceşti indicatori face parte rata sărăciei relative, rată care a scăzut în anul 2010 comparativ cu anul anterior.

4 CAPITOLUL I. Contextul european Solidaritatea este una din liniile directoare ale Uniunii Europene, în sensul că toţi cetăţenii ar trebui să beneficieze de avantajele unor perioade prospere şi, de asemenea, să fie solidari în perioade dificile. Conform unui studiu realizat de Eurostat (Oficiul European de Statistică), 80 de milioane de europeni trăiau sub pragul sărăciei în anul 2010, iar multe persoane s-au confruntat cu dificultăţi în ceea ce priveşte accesul la un loc de muncă, educaţie, locuinţă şi servicii financiare. I.1. Metoda deschisă de coordonare Având în vedere faptul că statele membre se confruntă cu probleme similare în domeniul economic, al politicilor sociale şi de ocupare, acestea au convenit să identifice şi să promoveze cele mai eficiente politici în domeniul protecţiei sociale şi incluziunii sociale, realizând schimburi de experienţă. În luna martie 2000, a fost instituită, la Lisabona, Metoda Deschisă de Coordonare (Open Method of Coordination), care furnizează cadrul de coordonare a politicilor naţionale, fără constrângeri legislative. În consecinţă, între statele membre se realizează în permanenţă un schimb de experienţă (peer-review). Metoda este flexibilă, descentralizată şi implică: - urmărirea unor obiective comune; - aprobarea unui set de indicatori comuni care să arate cum poate fi măsurat progresul pentru atingerea obiectivelor; - pregătirea unor Rapoarte Strategice Naţionale privind Protecţia Socială şi Incluziunea Socială, în care statele membre stabilesc cum îşi planifică politicile într-o anumită perioadă pentru a îndeplini obiectivele comune; - evaluarea periodică a acestor strategii împreună cu Comisia Europeană şi statele membre. Metoda Deschisă de Coordonare a fost perfecţionată în timp şi include în prezent cooperarea în trei domenii ale politicii sociale: incluziunea socială (din martie 2000), pensiile (începând din 2001) şi îngrijirea sănătăţii (din 2004). Compartiment indicatori sociali şi programe incluziune socială 1

5 I.2. Strategia Europa 2020 Prin Strategia Europa Uniunea Europeană a stabilit cinci obiective majore privind ocuparea forţei de muncă, inovarea, educaţia, incluziunea socială şi mediul/energia, care urmează să fie îndeplinite până în 2020 (ţintele naţionale sunt prezentate în Anexa nr.4 a acestui raport). Aceasta va permite U.E. să devină o economie inteligentă, durabilă şi favorabilă incluziunii. Reuşita acesteia depinde de acţiunile din toate domeniile sale prioritare, care se sprijină reciproc. Aceasta ar trebui să permită U.E. şi statelor sale membre să obţină un nivel ridicat de ocupare a forţei de muncă, de productivitate şi de coeziune socială. Angajamentul asumat la nivelul U.E. în domeniul incluziunii sociale a fost de a diminua până în anul 2020 numărul de persoane aflate în risc de sărăcie şi excluziune socială cu cel puţin 20 de milioane, respectiv cu 25%. Pentru a îndeplini acest obiectiv, statele membre stabilesc obiective naţionale în conformitate cu obiectivele U.E. şi adoptă măsuri necesare atingerii acestora. Aceasta va garanta că lupta împotriva sărăciei este o parte importantă care face parte din strategia globală de redresare. Dintre acţiunile prevăzute în vederea realizării acestui deziderat amintim: vor fi luate măsuri pentru a îmbunătăţi accesul la piaţa muncii, la protecţie socială, la serviciile de interes general (ex. îngrijiri de sănătate, găsirea unei locuinţe) şi la educaţie, fondurile europene vor fi mai bine utilizate pentru a sprijini incluziunea socială şi pentru a combate discriminarea, noi iniţiative vor fi luate pe planul inovării sociale şi vor fi testate şi evaluate reforme de politică socială pentru creşterea eficienţei, vor fi create noi parteneriate între sectorul public şi cel privat şi va fi valorificat potenţialul economiei sociale, ţările U.E. îşi vor coordona politicile într-un mod mai eficient, o convenţie anuală va permite tuturor părţilor implicate să facă bilanţul progreselor înregistrate pentru îndeplinirea acestui obiectiv, În consecinţă persoanele care trăiesc acum în sărăcie, în special cele mai vulnerabile (femei, imigranţi, populaţia rroma şi alte minorităţi etnice, persoanele cu handicap) ar trebui să beneficieze de îmbunătăţirea condiţiilor de viaţă, iar toţi cetăţenii europeni vor trăi în societăţi mai coezive, cu o creştere economică inteligentă, durabilă şi bazată pe incluziune. 1 Compartiment indicatori sociali şi programe incluziune socială 2

6 Pentru a contribui la realizarea acestui obiectiv, Comisia Europeană a lansat în anul 2010 Platforma europeană de combatere a sărăciei şi a excluziunii sociale 2, ca element esenţial al Strategiei Europa Acţiunile esenţiale prevăzute de această platformă sunt: - îmbunătăţirea accesului la locuri de muncă, protecţie socială, servicii de bază (asistenţă medicală, locuinţă, etc.) şi educaţie, - o mai bună utilizare a fondurilor europene pentru sprijinirea incluziunii sociale şi combaterea discriminării, - inovaţii cu caracter social care ar putea constitui soluţii inteligente pentru Europa post-criză, în special în direcţia acordării unui sprijin social real şi eficient, - încheierea de noi parteneriate public-privat. I.3 Indicatori privind incluziunea socială la nivel european Obiectivul european major privind sărăcia şi excluziunea socială a fost stabilit pe baza corelării a trei indicatori numărul de persoane expuse riscului sărăciei, nivelul de precaritate materială severă (deprivare materială severă) şi numărul de persoane care locuiesc în gospodării în care gradul extrem de scăzut de ocupare a forţei de muncă reprezintă un element primordial. Aceşti trei indicatori abordează caracteristicile variate ale sărăciei şi ale excluziunii în Europa, precum şi situaţiile şi priorităţile diferite în rândul statelor membre. Împreună, cei trei indicatori reflectă obiectivul strategiei Europa 2020 de garantare a faptului că beneficiile creşterii economice sunt larg distribuite şi că persoanele aflate în prezent la marginea societăţii pot juca un rol activ în cadrul acesteia. Eurostat este instituţia Uniunii Europene, fondată în anul 1958, care colectează şi analizează datele furnizate de către Institutele Naţionale de Statistică şi furnizează date comparabile şi armonizate pentru a fi utilizate în definirea, implementarea şi evaluarea politicilor europene. În scopul de a cuantifica indicatorii privind sărăcia şi excluziunea socială în statele membre şi la nivelul U.E., este utilizată în principal ancheta privind veniturile şi condiţiile de trai in Uniunea Europeană (EU-SILC). În aplicarea Metodei Deschise de Coordonare, Comisia Europeană şi statele membre au adoptat o listă comună de indicatori. Cel mai utilizat dintre aceştia este rata relativă a sărăciei, calculată pe baza unui prag de 60% din mediana veniturilor disponibile pe adult echivalent (detalii privind modul de calcul al acestui indicator pot fi găsiţi în acest raport în secţiunea dedicată metodologiei indicatorilor de incluziune). 2 Compartiment indicatori sociali şi programe incluziune socială 3

7 Definiţia relativă a sărăciei a fost adoptată de Consiliul European din 1985, conform căreia oamenii sunt săraci atunci când veniturile sau resursele lor sunt inadecvate astfel încât nu pot avea standardul de viaţă considerat acceptabil de societatea în care trăiesc. Datorită sărăciei aceştia pot avea dezavantaje multiple din cauza şomajului, veniturilor reduse, condiţiilor de locuire precare, problemelor de sănătate şi barierelor în ceea ce priveşte educaţia, cultura, sportul şi recreerea. Ei sunt adesea excluşi şi marginalizaţi cu privire la participarea la activităţi economice, sociale şi culturale care sunt obişnuite pentru alţi oameni, iar accesul lor la drepturi fundamentale poate fi restrâns. Acest indicator a avut în anul 2010 valoarea de 16,4%, ceea ce înseamnă că aproximativ 80 de milioane de persoane din Uniunea Europeană se aflau în risc de sărăcie. Începând cu anul 2009 din această listă comună face parte şi indicatorul privind precaritatea materială (deprivarea materială). Acest indicator descrie situaţia persoanelor care nu îşi pot permite bunuri considerate esenţiale pentru un trai decent în Europa şi reflectă diferenţele în ceea ce priveşte standardele de viaţă. Rata precarităţii materiale severe (deprivării materiale severe) cuantifică imposibilitatea satisfacerii unor nevoi dată de lipsa fortuită a cel puţin patru din următoarele nouă elemente: 1. capacitatea de a face faţă cheltuielilor neprevăzute, 2. capacitatea de a plăti pentru vacanţe anuale de câte o săptămână departe de casă, 3. existenţa întârzierilor la plata creditelor ipotecare, chiriei, utilităţilor, ratelor la împrumuturi sau ratelor corespunzătoare operaţiunilor de leasing, 4. capacitatea de a avea o masă cu carne, pui sau peşte din două in două zile, 5. capacitatea de a menţine locuinţa încălzită, 6. deţinerea unei maşini de spălat, 7. deţinerea unui TV color, 8. deţinerea unui telefon, 9. deţinerea unei maşini personale. În medie, în anul 2010, circa 8,1% dintre europeni 40 de milioane de persoane - se aflau în situaţie de precaritate materială severă. Un indicator recent se referă la persoanele care locuiesc în gospodării cu intensitate a muncii foarte scăzută. Acest indicator descrie situaţia persoanelor care locuiesc în gospodării în care nicio persoană nu lucrează (sau în care membrii din gospodărie lucrează foarte puţin), însă care nu trăiesc neapărat dintr-un venit foarte scăzut. Utilizarea acestui indicator reflectă eforturile statelor membre de a rezolva problema excluziunii de pe piaţa forţei de muncă. Compartiment indicatori sociali şi programe incluziune socială 4

8 În anul 2010, 9,9% dintre europeni, respectiv 37 milioane de persoane, se aflau în această situaţie. Monitorizarea progresului în vederea atingerii obiectivului Europa 2020 în domeniul incluziunii sociale se bazează pe evoluţia numărului de persoane expuse riscului sărăciei sau al excluziunii sociale, şi anume persoane aflate într-o situaţie de risc cuantificată de cel puţin unul din cei trei indicatori prezentaţi mai sus, referitori la sărăcie, precaritate şi apartenenţa la o gospodărie cu intensitate a muncii foarte redusă. Acest indicator a avut în anul 2010 următoarele valori: 23,4% din populaţia Uniunii Europene, şi anume 115 milioane de persoane, au fost expuse riscului sărăciei sau al excluziunii sociale. Indicatorii sunt calculaţi atât în cazul populaţiei în ansamblu, cât şi al principalelor grupuri expuse riscului, deoarece s-a constatat că persoanele care se confruntă cu cel mai ridicat nivel de risc al sărăciei sau al excluziunii sunt: copiii, persoanele în vârstă, femeile singure, părinţii care îşi cresc singuri copiii, persoanele cu calificare redusă, fără loc de muncă, de vârstă inactivă, inclusiv cele cu dizabilităţi, persoanele care trăiesc în mediul rural şi migranţii. Minorităţile etnice, inclusiv minoritatea romă, nu pot fi identificate prin intermediul statisticilor oficiale ale U.E., însă anumite surse naţionale indică faptul că şi acestea se confruntă cu un grad ridicat de risc al excluziunii. Evoluţia acestor indicatori în perioada este prezentată în Anexa nr. 4 a acestui raport. 1.4 Perspective Europa 2020 este o strategie integrată a cărei reuşită depinde de toate acţiunile sale care se susţin reciproc. Acest lucru este important în special în domeniul ocupării forţei de muncă, al educaţiei şi al sărăciei. Creşterea economică şi conceperea de politici de succes privind ocuparea forţei de muncă şi educaţia joacă un rol crucial în lupta împotriva sărăciei şi a excluziunii sociale. Ţările cu rate ridicate de ocupare a forţei de muncă tind să aibă niveluri scăzute de sărăcie şi de excluziune. Cu toate acestea, un loc de muncă nu este întotdeauna o garanţie împotriva sărăciei. Prin urmare, este important ca politicile privind ocuparea forţei de muncă să garanteze că persoanele angajate câştigă un salariu decent, prin abordarea problemei segmentării pieţei forţei de muncă, a remuneraţiei scăzute şi a gradului extrem de scăzut al ocupării forţei de muncă şi prin susţinerea tinerilor, a părinţilor care îşi cresc singuri copiii şi a celei de a doua persoane care contribuie la venitul familiei pentru a avea acces pe piaţa forţei de muncă. Compartiment indicatori sociali şi programe incluziune socială 5

9 Îmbunătăţirea nivelurilor de educaţie şi asigurarea accesului la învăţare pe tot parcursul vieţii vor ajuta la reducerea sărăciei pe termen mediu şi lung. Protecţia socială le oferă persoanelor siguranţă în faţa riscului social şi ajută la reducerea sărăciei. În acelaşi timp, este vitală adaptarea sistemelor de protecţie socială astfel încât acestea să încurajeze activitatea şi incluziunea. Incluziunea activă este un factor-cheie în atingerea obiectivului U.E. privind reducerea sărăciei. Aceasta cuprinde strategii care combină ajutorul pentru un venit adecvat, accesul pe piaţa forţei de muncă, în special pentru acele persoane aflate la marginea societăţii, precum şi servicii sociale de calitate, necesare pentru a preveni excluziunea pe termen lung şi pentru a spori eficienţa cheltuielilor sociale. În acest sens trebuie îmbunătăţită acoperirea reţelelor de securitate socială prin asigurarea finanţării durabile a serviciilor sociale şi trebuie, de asemenea, crescută calitatea intervenţiilor. Se dovedeşte astfel necesară o abordare integrată şi coerentă a tuturor domeniilor politice relevante, precum şi o cooperare strânsă între toate nivelurile de guvernare, partenerii sociali şi societatea civilă. CAPITOLUL II. Anul european privind combaterea sărăciei şi excluziunii sociale Inspirate de principiul de solidaritate urmărit încă de la fondarea Uniunii Europene, statele membre şi-au unit eforturile pentru a stabili anul 2010 drept Anul european al combaterii sărăciei şi excluziunii sociale 3. Principalul obiectiv urmărit a fost o mai bună conştientizare a acestor probleme şi de a reitera puternicul angajament politic al Uniunii Europene şi al statelor membre în continuarea eforturilor pentru eradicarea sărăciei şi excluziunii sociale. S-a urmărit de asemenea ca fiecare din cetăţenii U.E., precum şi organizaţii ale societăţii civile să contribuie la rezolvarea acestor probleme, şi, nu în ultimul rând, să fie mediatizate opiniile unor oameni care trăiesc în sărăcie. Decizia Parlamentului European şi a Consiliului privind Anul european privind combaterea sărăciei şi excluziunii sociale (2010) a fost aprobată în data de 7 noiembrie Programul a fost implementat în cele 27 de state membre ale UE, precum şi în Islanda şi Norvegia şi a fost cofinanţat de Comisia Europeană. Pentru desfăşurarea Anului european pentru combaterea sărăciei şi a excluziunii sociale au fost alocate 17 milioane de euro din bugetul U.E. Încă 9 milioane de euro au fost alocate de către statele membre pentru campanii de sensibilizare, iniţiative inovatoare şi scheme de solidaritate promovând incluziunea activă. 3 Compartiment indicatori sociali şi programe incluziune socială 6

10 Programele naţionale au fost elaborate în cooperare cu societatea civilă, cu organizaţii ce apără interesele victimelor sărăciei şi excluziunii sociale, cu partenerii sociali şi cu autorităţile locale şi regionale. Iniţiativele anului european au ţintit patru obiective majore: - recunoaşterea dreptului celor care trăiesc in sărăcie şi sunt excluşi social la o viaţă demnă şi la un rol activ în societate; - stimularea responsabilităţii comune şi participării la lupta împotriva sărăciei; - promovarea incluziunii sociale şi obţinerea unui angajament politic care să ducă la acţiuni concrete de eradicare a sărăciei şi de combatere a excluziunii sociale; - asumarea acestor obiective de întreaga societate. Această iniţiativă a reprezentat un instrument important de promovare a Metodei Deschide de Coordonare. Strategiile naţionale elaborate, precum şi strategia cu privire la implementarea anului european au contribuit la creşterea vizibilităţii Rapoartelor Naţionale Strategice privind Protecţia Socială şi Incluziunea Socială şi totodată la creşterea performanţelor de implementare în raport cu obiectivele enunţate. Evenimentele au cuprins campanii de conştientizare, ateliere de lucru şi seminarii de informare în şcoli. Au fost realizate filme, reviste şi alte materiale de informare pentru a ajuta oamenii să înţeleagă modul în care sărăcia afectează comunitatea în care trăiesc, precum şi pentru a creşte gradul de conştientizare a celor afectaţi de sărăcie referitoare la drepturile de care pot beneficia. Au fost organizate de asemenea conferinţe de lansare şi de încheiere la nivel naţional şi european. Pentru România Organismul Național de Implementare a fost Ministerul Muncii, Familiei şi Protecției Sociale. Acesta a avut rolul de a asigura coordonarea la nivel naţional a activităţilor propuse, urmărind crearea de parteneriate la nivel instituţional, cu actorii societăţii civile, în vederea implementării priorităţilor stabilite. În procesul de promovare a acestei acţiuni europene consacrată solidarităţii, România a avut în vedere: responsabilizarea cetăţenilor cu privire la lupta împotriva sărăciei şi excluziunii sociale; o mai bună cunoaştere a drepturilor cu privire la prestaţiile sociale ce le sunt acordate; promovarea participării în procesul de luare al deciziilor; transparenţa acţiunilor; asigurarea oportunităţilor egale în participarea la acţiuni. Compartiment indicatori sociali şi programe incluziune socială 7

11 Unul din evenimentele organizate în România l-a constituit Olimpiada Copiilor pentru Viitor, iniţiativă prin care s-a urmărit valorificarea potenţialului intelectual şi social al copiilor şi susţinerea dezvoltării copiilor aflaţi într-o situaţie de vulnerabilitate şi care dau dovadă de înclinaţii deosebite. Iniţiativa a promovat ideile de diversitate şi de acces la oportunităţi, oferind acestor copii posibilitatea de a participa la diferite activităţi artistice şi sportive ce stimulează creativitatea, spiritul de echipă, solidaritatea şi contribuţia la proiectele comunităţii. Peste 400 de copii din România cu vârsta cuprinsă între ani, aflaţi în situaţie de risc de excluziune socială, au participat la această competiţie, care a reuşit să le stimuleze abilităţile personale, extra-curriculare. Eforturile acestora au fost răsplătite prin oferirea de premii de către personalităţi marcante ale lumii artistice şi sociale din România. Lansată odată cu începerea anului şcolar , acţiunea dedicată special copiilor, ca principală categorie social afectată de sărăcie şi cu risc maxim de excluziune socială, s-a încheiat printr-o festivitate naţională care a marcat, în mod simbolic, Ziua internaţională pentru eradicarea sărăciei (16 octombrie). Manifestările organizate în România în cadrul acestei iniţiative europene au cuprins şi organizarea unei competiţii cu denumirea Jurnalistul - actor social, prin care s-a urmărit conştientizarea populaţiei asupra faptului că persoanele afectate de sărăcie şi excluziune socială se confruntă cu probleme pe termen lung, care nu se rezolvă prin intervenţii de scurtă durată, ci prin acţiuni care pornesc de la solidaritate şi responsabilitate. Jurnaliştii înscrişi au urmărit timp de o lună şi jumătate cazuri sociale. Soluţionarea cazurilor a fost monitorizată de juriul format din profesionişti ai domeniului pe perioada de desfăşurare a concursului, iar cele mai bune rezultate din partea jurnaliştilor concurenţi au fost premiate. Cu sprijinul organizaţiilor mass-media cu acoperire naţională, cazurile sociale urmărite de concurenţi pe durata competiţiei au fost prezentate publicului larg, într-un amplu demers de solidaritate şi conştiinţă socială. Unul din rezultatele implementării acestui proiect european a fost creşterea gradului de implicare a tuturor actorilor din sistem, inclusiv a cetăţenilor, în găsirea de noi soluţii pentru iniţierea şi dezvoltarea de măsuri concrete pentru combaterea sărăciei. Compartiment indicatori sociali şi programe incluziune socială 8

12 CAPITOLUL III. Contextul naţional Un rol important în diminuarea sărăciei îl are statul, prin politicile economico-sociale pe care le dezvoltă, de stimulare a ocupării, garantare a unui salariu minim pe economie, de asigurare a resurselor necesare plăţii drepturilor ce decurg din asigurările sociale, de acordare a prestaţiilor ce fac parte din sistemul de asistenţă socială, precum şi de asigurare a unor servicii sociale de calitate. În îndeplinirea acestui deziderat, Guvernul României a urmărit să acopere o arie cât mai largă de probleme strâns legate de caracterul multidimensional al excluziunii sociale: aspecte socio-culturale, de locuire, sănătate, ocupare, educaţie, creşterea natalităţii şi diminuarea abandonului, promovarea şi protejarea drepturilor tuturor copiilor, pentru o rezolvare cât mai bună a problemelor cu care se confruntă indivizii şi familiile, din punct de vedere social şi economic. III.1. Consideraţii privind metodologia de calcul a indicatorilor de incluziune Indicatorii de incluziune socială sunt prevăzuţi de Hotărârea de Guvern nr.488/2005 privind aprobarea sistemului naţional de indicatori de incluziune socială. Aceştia se referă la condiţiile de viaţă ale populaţiei, sănătate, ocupare, educaţie, ordine publică. Setul naţional de indicatori corespunzători anului 2010 este prezentat în Anexa 1 a acestui raport. Indicatorii sunt grupaţi în indicatori primari (calculaţi în conformitate cu metodologii stabilite la nivel european), secundari şi terţiari - care reflectă situaţia socială specifică României. Dintre indicatorii primari menţionăm: rata sărăciei relative, raportul dintre quintila superioară şi cea inferioară, deficitul median relativ, coeficientul de variaţie a ratei ocupării, rata şomajului BIM de lungă durată, ponderea populaţiei din gospodăriile fără persoane ocupate, ponderea tinerilor de ani care au părăsit de timpuriu sistemul educaţional: ponderea tinerilor de ani care au absolvit cel mult învăţământul gimnazial şi nu urmează nici o forma de instruire, în total persoane de ani, speranţa de viaţă la naştere. Compartiment indicatori sociali şi programe incluziune socială 9

13 Dintre indicatorii secundari menţionăm: rata sărăciei relative la pragurile de 40%, 50% şi 70% din mediană, rata sărăciei înainte de transferurile sociale, ponderea şomerilor BIM de lungă durată, rata şomajului BIM de foarte lungă durată, ponderea persoanelor din grupele de vârstă ani, ani si ani, care au cel mult un nivel de instruire gimnazial (nivel scăzut), în totalul persoanelor din aceleaşi grupe de vârstă. Domeniile în care au fost grupaţi indicatorii terţiari sunt: resurse, piaţa muncii, condiţii de locuit, educaţie, sănătate, ordine publică. Indicatorii sunt detaliaţi în funcţie de o serie de caracteristici ale persoanelor sau gospodăriilor, din care amintim mediul de rezidenţă, regiunea de dezvoltare, nivelul de educaţie, statutul ocupaţional, genul, naţionalitatea, numărul de membri din gospodărie. Indicatorii de incluziune se calculează în principal pe baza Anchetei bugetelor de familie, realizată de Institutul Naţional de Statistică (INS), dar şi pe baza datelor administrative. O primă parte din aceşti indicatori se referă la sărăcie şi inegalitate, şi anume: - sărăcia relativă, ca parte a setului comun european de indicatori de incluziune socială, calculaţi de INS conform obligaţiei ce decurge din calitatea de stat membru, - sărăcia absolută, calculată de Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale, pe baza unei metodologii naţionale, elaborată de Guvern/INS/Banca Mondială. Pentru a măsura nivelul sărăciei şi a analiza dinamica acesteia, se utilizează indicatori privind venitul şi al consumului la nivel de individ/gospodărie. Venitul se ia în calcul pentru măsurarea sărăciei relative, iar consumul (incluzând şi autoconsumul), pentru măsurarea sărăciei absolute. În România, cheltuielile de consum estimează mai bine decât veniturile situaţia reală a gospodăriilor, din cauza tendinţei de subraportare a veniturilor, a dificultăţii de măsurare a veniturilor informale şi a existenţei creditelor populaţiei. În plus, într-o economie cu o componentă puternică agricolă, cheltuielile de consum reflectă mai bine situaţia economică reală a gospodăriilor datorită unei stabilităţi mai mari în timp în comparaţie cu veniturile afectate de sezonalitate. Cei doi indicatori de măsurare a sărăciei (absolută şi relativă) sunt complementari. Profilul sărăciei realizat utilizând pragul relativ al sărăciei oferă informaţii utile referitoare la poziţia relativă a diferitelor grupuri comparativ cu standardul naţional al nivelului de trai din societate la un moment dat. Compartiment indicatori sociali şi programe incluziune socială 10

14 Sărăcia absolută măsoară numărul persoanelor care nu-şi pot permite un coş minim de consum. Profilurile sărăciei construite utilizându-se fiecare dintre cele două metode nu se contrazic unul pe celălalt: grupurile vulnerabile identificate de indicatorul sărăciei absolute sunt comparabile cu cele identificate prin metoda relativă. În ceea ce priveşte modificarea în timp a indicatorului de măsurare a sărăciei relative, aceasta exprimă influenţa modificării distribuţiei veniturilor asupra proporţiei săracilor, dar nu şi evoluţia nivelului de bunăstare. Pragul sărăciei relative este de 60% din mediana veniturilor disponibile pe adult echivalent. Mediana este definită ca acea valoare care prin poziţia sa, se află în mijlocul seriei de date. Cu alte cuvinte, jumătate dintre valorile veniturilor disponibile pe adult echivalent ale gospodăriilor sunt mai mici sau egale cu mediana, jumătate sunt mai mari decât mediana. În scopul analizei sărăciei absolute se calculează praguri de sărăcie, care reprezintă valoarea monetară a unui coş de produse şi servicii considerate să acopere nevoile de bază ale unui individ sau gospodării. Pentru comparabilitatea în timp a indicatorilor, pragurile de sărăcie absolută prezentate în acest raport au fost calculate având la bază consumul din anul 2002, fiind actualizate cu indicele preţurilor de consum. Pragul sărăciei absolute este calculat prin însumarea costului unui coş minim alimentar cu un minim de consum de bunuri nealimentare şi de servicii, egal cu cheltuielile efectuate de persoanele al căror consum alimentar este egal cu costul coşului alimentar. Costul coşului alimentar a fost estimat pentru a asigura necesarul de de calorii zilnic în funcţie de consumul populaţiei din decilele 2 şi 3 ale distribuţiei populaţiei după cheltuielile de consum. Pragul sărăciei severe (extreme) este calculat prin însumarea costului unui coş minim alimentar cu un minim de consum de bunuri nealimentare şi de servicii egal cu cheltuielile efectuate de persoanele al căror consum total este egal cu costul coşului alimentar. Tabel nr.1. Praguri de sărăcie relativă şi absolută în perioada (lei/lună/adult echivalent) Indicator Pragul sărăciei relative 1) 138,7 174,0 226,0 263,2 299,7 358,5 459,3 512,5 503,5 Pragul sărăciei absolute 2) 153,6 167,9 191,5 208,1 218,3 232,6 247,2 258,9 279,6 Pragul sărăciei severe 2) 106, ,3 143,8 150,8 160,7 170,8 178,9 193,1 Pragul sărăciei alimentare 2) 87,5 95,6 109,1 118,6 124,3 132,5 140,8 147,5 159,3 1) Pragurile sunt exprimate în preţuri ale lunii ianuarie din anul respectiv 2) Pragurile sunt exprimate în preţuri ale lunii decembrie din anul respectiv Pentru calculul indicatorilor este utilizat consumul/venitul pe adult echivalent. Calculul numărului de adulţi echivalenţi se face pe baza unei formule care ţine cont de numărul de adulţi Compartiment indicatori sociali şi programe incluziune socială 11

15 şi de copii din gospodărie (un copil însemnând o persoană cu vârsta mai mică de 15 ani). Măsurarea relativă a sărăciei utilizează scala de echivalenţă OECD modificată: primul adult din gospodărie=1, alt adult 0,5, fiecare copil 0,3. Pentru calculul consumului pe adult echivalent necesar estimării sărăciei absolute se foloseşte o metodologie naţională: fiecare adult=1, fiecare copil=0,5, parametrul economiei la scară=0,9 4. În tabelul următor sunt prezentate pragurile de sărăcie utilizate pentru câteva tipuri de structuri familiale: Componenţa familiei Tabel nr.2. Praguri de sărăcie relativă şi absolută, în funcţie de componenţa familiei, în anul 2010 (lei) Prag sărăcie relativă Prag sărăcie absolută Prag sărăcie severă Prag sărăcie alimentară - un adult 503,5 279,6 193,1 159,3 - un adult cu un copil 654,6 402,7 278,1 229,5 - un adult şi doi copii 805,6 521,8 360,3 297,3-2 adulţi 755,3 521,8 360,3 297,3-2 adulţi cu un copil 906,3 637,8 440,5 363,4-2 adulţi cu doi copii 1057,4 751,5 519,0 428,2 Prin comparaţie cu indicatorii privind veniturile/consumul gospodăriilor se determină dacă o gospodărie este săracă sau nu. În cazul în care venitul/consumul acesteia se situează sub pragul sărăciei, gospodăria este considerată săracă şi astfel toţi membrii ei sunt săraci. Rata sărăciei relative reprezintă ponderea persoanelor din gospodăriile cu un venit disponibil pe adult echivalent mai mic decât pragul de 60% din mediana veniturilor disponibile pe adult echivalent în populaţia totală. Rata sărăciei absolute/severe/alimentare reprezintă ponderea persoanelor din gospodăriile ale căror cheltuieli de consum pe adult echivalent sunt mai mici decât pragul de sărăcie absolută/severă/alimentară în populaţia totală. III.2. Situaţia socială reflectată de indicatorii de incluziune din anul 2010 În cele ce urmează sunt prezentaţi o serie de indicatori rezultaţi în urma aplicării metodologiei de calcul prezentate, grupaţi astfel: indicatori privind condiţiile de viaţă, educaţia, sănătatea, ordinea publică. 4 Numărul de adulţi echivalenţi = (număr adulţi + 0,5*număr copii) 0,9 Compartiment indicatori sociali şi programe incluziune socială 12

16 1. Indicatori privind condiţiile de viaţă Unul din indicatorii utilizaţi adesea în comparaţiile internaţionale este speranţa de viaţă la naştere. Aceasta fost în anul 2010 de 73,47 ani, în uşoară creştere faţă de anul anterior, în care s-a înregistrat valoarea de 73,33 ani. Persoanele de gen feminin au avut o speranţă de viaţă mai mare decât cele de gen masculin (77,30 ani comparativ cu 69,76 ani). Acest indicator a avut o valoare mai mare în mediul urban decât în cel rural (74,38 ani faţă de 72,26 ani). Dintre cei mai importanţi indicatori în domeniul condiţiilor de viaţă fac parte indicatorii referitori la sărăcie. Tabel nr.3. Evoluţia ratei sărăciei în perioada (%) Indicator Sărăcie relativă 1 17,1 17,0 18,1 17,3 17,9 18,2 18,6 18,5 18,2 17,5 17,2 Sărăcie absolută 35,9 30,6 28,9 25,1 18,8 15,1 13,8 9,8 5,7 4,4 5,2 Sărăcie severă 13,8 11,4 10,9 8,6 5,9 4,6 4,1 2,4 1,0 0,9 0,9 Sărăcie alimentară 7,3 5,8 5,6 4,1 2,7 2,1 1,8 0,9 0,4 0,2 0,3 1 Sursa datelor: INS, Ancheta privind bugetele de familie Se observă că rata sărăciei relative a avut o evoluţie sinusoidală în perioada analizată. Este de remarcat faptul că în anul 2010 comparativ cu anul anterior rata sărăciei relative s-a redus de la 17,5% la 17,2% (tabel nr.3). Grafic 1. Evoluţia ratelor sărăciei în perioada (%) În ceea ce priveşte sărăcia absolută, se poate observa că în perioada a existat o tendinţă de reducere a valorilor indicatorilor privind sărăcia. Ca efect al crizei economice rata de sărăcie absolută a cunoscut o creştere de la 4,4% în anul 2009 la 5,2% în anul 2010 (cu 0,8 puncte procentuale). Rata sărăciei severe (extreme) a rămas relativ constantă în această perioadă, Compartiment indicatori sociali şi programe incluziune socială 13

17 la o valoare de 0,9%. Rata sărăciei alimentare a cunoscut o creştere sensibilă de 0,1 puncte procentuale (de la 0,2% la 0,3%). Număr de persoane sărace Tabel nr. 4. Numărul de persoane sărace în perioada (mii persoane) Sărăcie relativă Sărăcie absolută Dacă în anul 2000 sărăcia absolută afecta circa mii persoane, în anul 2010 circa mii persoane au înregistrat un consum al gospodăriei situat sub pragul de sărăcie absolută. Grafic nr.2 Evoluţia numărului estimat de persoane aflate în sărăcie absolută în perioada (mii persoane) S-a redus de asemenea în această perioadă numărul de persoane sărace sever: dacă în anul 2000 circa mii persoane se aflau în această situaţie, în anul 2010 aproximativ 195 mii persoane au avut un consum al gospodăriei situat sub pragul de sărăcie severă. Numărul de persoane aflate în sărăcie alimentară a cunoscut o scădere de la mii persoane în anul 2000 la aproximativ 75 mii persoane în anul Comparativ cu anul anterior, anul 2010 a marcat o creştere a numărului de persoane sărace conform definiţiei sărăciei absolute, fiind înregistrate mai mult cu circa 167 mii persoane aflate în sărăcie absolută, cu circa 6 mii persoane aflate în sărăcie severă şi cu 23 mii persoane aflate în sărăcie alimentară. Compartiment indicatori sociali şi programe incluziune socială 14

18 În anexele acestui raport sunt prezentaţi indicatorii privind sărăcia în funcţie de o serie de caracteristici socio-economice ale populaţiei. O analiză succintă a indicatorilor referitori la sărăcia absolută din anul 2010 duce la următoarele concluzii, corespunzătoare fiecăreia din caracteristicile analizate: - mediul de rezidenţă: Riscul de sărăcie absolută a fost de 4 ori mai mare în mediul rural (de 8,8%), comparativ cu cel din mediul urban (de 2,2%). - regiunea de dezvoltare: Regiunea Nord-Est şi regiunile din zona de sud a ţării înregistrează rate de sărăcie mai mari decât cele la nivel naţional. Deşi ponderea regiunilor amintite în populaţia totală era de 56,3%, acestea însumau 70,5% din populaţia săracă. - statutul ocupaţional: Lucrătorii pe cont propriu au înregistrat ratele de sărăcie cele mai mari (în special cei care îşi desfăşoară activitatea în agricultură, ce au avut o rată de 12,9%). Rata de sărăcie a pensionarilor a fost de 2,0%, mai mică decât media naţională. - grupa de vârstă: copii şi tinerii înregistrează cele mai mari rate de sărăcie. - nivelul de educaţie: Cele mai mari rate ale sărăciei le-au avut persoanele fără studii (9,1%), cei care au absolvit clasele primare (1-4) cu o rată de 9,0%, şi cei cu gimnaziul (clasele 5-8) cu o rată de 8,2%. - naţionalitate: În anul 2010 rata de sărăcie a romilor a fost de 31,4%, de circa 6 ori mai mare faţă de valoarea înregistrată la nivel naţional. - numărul de copii preşcolari din gospodărie: Rata sărăciei pentru gospodăriile fără copii preşcolari a fost de 4,2%. Pe măsură ce creşte numărul de copii creşte şi rata sărăciei, familiile cu un copil având o rată a de 7,4%, cele cu doi copii de 9,6% iar cele cu trei sau mai mulţi copii de 17,1%. - numărul de membri din gospodărie: Persoanele care trăiesc în gospodării mari, cu cinci membri sau mai mult, sunt expuse unui risc de sărăcie de peste 5 ori mai mare comparativ cu cel corespunzător persoanelor din gospodăriile cu un singur membru. - genul capului de gospodărie: Gospodăriile conduse de femei sunt mai afectate de sărăcie decât cele conduse de bărbaţi, datorită faptului că, în mare parte, femeile desemnate drept cap de gospodărie sunt mai puţin active pe piaţa muncii. Compartiment indicatori sociali şi programe incluziune socială 15

19 Programele sociale aplicate în anul 2010 de către Guvernul României au avut ca efect o reducere a sărăciei absolute. Astfel, dacă nu s-ar fi acordat transferuri sociale sub forma pensiilor, indemnizaţiilor de şomaj şi a prestaţiilor de asistenţă socială, ar fi fost sărace circa mii persoane, însemnând 37,1% din totalul populaţiei, deci aceste transferuri sociale au condus la prevenirea riscului de sărăcie absolută a mii persoane. Dacă populaţia ar fi beneficiat numai de pensii, dar nu şi de alte transferuri sociale, s-ar fi aflat în sărăcie absolută mii persoane, şi anume 11,5% din total populaţie, ceea ce înseamnă că în lipsa acestor tipuri de transferuri s-ar fi adăugat la numărul de persoane aflate în sărăcie absolută încă mii persoane. Ponderea transferurilor sociale băneşti (inclusiv pensiile) în veniturile totale ale populaţiei a fost în anul 2010 de 31,9% ca medie la nivel naţional, de 39,4% în veniturile persoanelor sărace conform definiţiei sărăciei absolute şi de 48,3% în veniturile celor sărace sever. Dacă în sumele primite din transferurile sociale nu se includ pensiile, această pondere în veniturile totale ar fi de 5,6% la nivelul întregii populaţii, de 18,8% în cazul persoanelor sărace absolut şi de 30,8% în cazul persoanelor sărace extrem. În cele ce urmează sunt prezentaţi succint o serie de indicatori privind sărăcia relativă, calculaţi de INS pe baza Anchetei bugetelor de familie, în funcţie de următoarele caracteristici: - mediul de rezidenţă: Rata sărăciei relative a persoanelor din mediul rural a fost de trei ori mai mare decât cea din mediul urban: 27,1% comparativ cu 9,0%. - regiunea de dezvoltare: Ratele de sărăcie relativă cele mai mari se găseau în regiunea Nord Est (26,2%) şi în regiunea Sud Est (23,1%). Rata cea mai mică a fost în regiunea Bucureşti Ilfov (5,3%). - statutul ocupaţional: cei mai afectaţi de sărăcie sunt lucrătorii pe cont propriu. Tabel nr. 5 Rata sărăciei relative în funcţie de statutul ocupaţional, în anul 2010 (%) Indicator Valoare (%) Persoane de 16 ani şi peste cu statut ocupaţional de: - salariaţi 3,8 - lucrători pe cont propriu (exclusiv agricultori) 29,1 - lucrători pe cont propriu (inclusiv agricultori) 38,6 - şomeri 28,7 - pensionari 8,3 Sursa: Institutul Naţional de Statistică, Ancheta privind bugetele de familie - numărul de copii din gospodărie: Gospodăriile cu trei sau mai mulţi copii sunt mult mai afectate de sărăcie decât cele fără copii sau cu un număr mai mic de copii. Compartiment indicatori sociali şi programe incluziune socială 16

20 - genul persoanei: Persoanele de gen feminin au avut o rată a sărăciei relative mai mică decât a persoanelor de gen masculin: 16,8% comparativ cu 17,5%. - componenţa gospodăriei: Gospodăriile cu copii dependenţi au o rată a sărăciei aproape dublă decât cele cu copii dependenţi. Tabel nr. 6 Rata sărăciei relative în funcţie de tipul gospodăriei, în anul 2010 (%) Indicator Valoare (%) Gospodării fără copii dependenţi 11,0 1 persoană 15,1 1 persoană în vârstă de 65 ani şi peste 16,4 2 adulţi, ambii în vârstă de sub 65 ani 9,3 2 adulţi, din care cel puţin 1 este în vârstă 6,3 de 65 ani şi peste Gospodării cu copii dependenţi 21,2 părinte singur cu cel puţin 1 copil 22,7 2 adulţi cu 1 copil 10,6 2 adulţi cu 2 copii 18,9 2 adulţi cu 3 şi mai mulţi copii 49,1 alte gospodării cu copii 22,6 Sursa: Institutul Naţional de Statistică, Ancheta privind bugetele de familie Aşa cum se poate observa în graficul nr.3, în lipsa protecţiei sociale ratele de sărăcie relativă ar creşte puternic, de 2,7 ori la nivel naţional (de la 17,2% la 47,0%), de 1,7 ori pentru copii cu vârsta mai mică de 15 ani şi de 8 ori pentru persoanele cu vârsta mai mare de 65 de ani. Grafic nr. 3 Rata sărăciei relative înainte şi după transferurile sociale, în funcţie de grupa de vârstă, în anul 2010 (%) Sursa: Institutul Naţional de Statistică, Ancheta privind bugetele de familie Compartiment indicatori sociali şi programe incluziune socială 17

21 Din totalul cheltuielilor băneşti de consum efectuate în anul 2010, 35,5% au fost destinate consumului alimentar şi 29,1% consumului de servicii. În anul 2010, indicele câştigului salarial real faţă de anul anterior a fost de 96,1%. Având în vedere creşterea pensiei medii lunare de asigurări sociale de stat de la 711 lei în anul 2009 la 739 lei în anul 2010, s-a îmbunătăţit şi raportul dintre aceasta şi câştigul salarial mediu, creşterea fiind de la 0,5 în anul 2009 la 0,6 în anul 2010 (date provizorii). 2. Indicatori referitori la calitatea locuinţei şi la dotarea acesteia cu o serie de bunuri Conform indicatorilor calculaţi pe baza Anchetei bugetelor de familie, aproape un sfert din totalul populaţiei (24,2%) trăia în anul 2010 în locuinţe construite din materiale inadecvate (lemn, paiantă sau alt material decât beton, piatră, cărămidă, BCA). Pentru populaţia din mediul urban această pondere era de 8,4% iar pentru populaţia din mediul rural de 39,5%. În situaţia menţionată se regăseau aproape jumătate dintre persoanele aflate în sărăcie absolută (48,6%). Persoanele care trăiesc în locuinţe încălzite neadecvat (nu au sistem de încălzire ori s-au debranşat de la reţeaua publică) au reprezentat 0,8% din totalul populaţiei. Acest indicator a avut o valoare mai ridicată în urban decât în rural (1,6% comparativ cu 0,1%). În anul 2010, persoanele care locuiau în gospodării fără acces la apă caldă (fără sistem propriu de încălzire a apei sau nebranşate la reţeaua publică) au avut următoarele ponderi: 43,6% din totalul populaţiei, 14,5% din populaţia ce locuia în mediul urban şi 71,7% din populaţia din mediul rural. În locuinţe fără baie sau duş se aflau 42,5% din totalul populaţiei, 11,8% din populaţia ce locuia în mediul urban şi 72,2% din populaţia ce locuia în mediul rural. Circa 15,0% din gospodării aveau întârzieri la plata întreţinerii şi 7,2% la plata energiei electrice. Aproximativ 3,9% din populaţia României nu deţinea un frigider. În mediul rural, procentul celor fără frigider a fost de 6,6%, iar în cel urban de 1,7%. De asemenea, 9,6% din totalul populaţiei era lipsită de telefon (17,3% în rural şi 3,2% în urban). În anul 2010, au făcut parte din gospodării cu acces la internet 34,6% din totalul populaţiei, 51,5% din populaţia din mediul urban şi 14,1% din populaţia din mediul rural. Compartiment indicatori sociali şi programe incluziune socială 18

22 3. Indicatori referitori la ocupare Populaţia ocupată a avut în anul 2010 următoarea distribuţie: salariaţi 65,6%, patroni 1,3%, lucrători pe cont propriu 20,3%, lucrătorilor familiali neremuneraţi 12,7%. Ponderea şomerilor BIM de lungă durată (numărul de şomeri calculat conform Biroului Internaţional al Muncii, aflaţi în şomaj de 12 luni şi peste, raportat la totalul şomerilor BIM) a fost în anul 2010 de 34,9%, în creştere faţă de anul anterior cu 4 pp. Rata şomajului BIM de lungă durată (ponderea în populaţia activă a persoanelor de 15 ani şi peste aflate în şomaj de 12 luni sau mai mult), şomerii fiind definiţi conform Biroului Internaţional al Muncii, a fost în anul 2010 de 2,5%, în creştere faţă de anul anterior, când a avut valoarea de 2,1%. Bărbaţii şi persoanele din mediul urban au înregistrat în anul 2010 valori mai mari decât media: 2,9%, respectiv 3,2%. Rata şomajului BIM de foarte lungă durată, respectiv ponderea în populaţia activă a persoanelor de 15 ani şi peste aflate în şomaj de 24 luni sau mai mult, a rămas constantă în anul 2010 comparativ cu anul precedent, la valoarea de 0,9%. 4. Indicatori referitori la educaţie Indicatorii utilizaţi în acest domeniu sunt: - rata netă de cuprindere în învăţământ (v. tabelul nr.7), - rata de tranziţie în învăţământul post-secundar non-terţiar/terţiar. Aceasta a fost în anul şcolar de 70,0% la nivel naţional, de 73,6% pentru populaţia de gen feminin şi de 65,9% pentru populaţia de gen masculin. Tabel nr. 7 Rata netă de cuprindere în învăţământ în anul şcolar 2010/2011 (%) Nivel de învăţământ Total Feminin Masculin Urban Rural Total: elevi / studenţi 3-23 ani obligatoriu: elevi 7-16 ani preşcolar: copii 3-6 ani primar: elevi 7-10 ani gimnazial: elevi ani secundar superior: elevi ani secundar superior clasele IX-X (anul I-II): elevi ani secundar superior, clasele XI-XII, anul III- IV: elevi ani Sursa: Institutul Naţional de Statistică Compartiment indicatori sociali şi programe incluziune socială 19

23 5. Indicatori referitori la sănătate Ca evoluţii pozitive în ultimul deceniu în domeniul sănătăţii, reflectate de indicatorii de incluziune socială, amintim reducerea incidenţei hepatitei, a incidenţei tuberculozei precum şi a ratei mortalităţii infantile în anul 2010 comparativ cu Ca fenomene sociale negative amintim creşterea ponderii copiilor născuţi de mame adolescente (cu vârsta mai mică de 18 ani) în numărul total al copiilor născuţi într-un an, precum şi reducerea ponderii naşterilor asistate de personal calificat în numărul total al naşterilor din anul respectiv, manifestate în special în mediul rural. Tabel nr. 8 Indicatori privind excluziunea de la sănătate (comparaţie ) Indicator Incidenţa tuberculozei 1 105,5 74,5 Incidenţa hepatitei 2 117,9 21,1 Rata mortalităţii infantile 18,6 9,8 Ponderea copiilor născuţi de mame adolescente 4,6 4,7 - urban 3,3 2,7 - rural 5,7 7,1 Ponderea naşterilor asistate de personal calificat 99,8 98,5 - urban 99,8 98,6 - rural 99,7 98,4 1 Numărul de cazuri noi de tuberculoză, înregistrate într-un an, ce revin la locuitori 2 Numărul de cazuri noi de hepatită virală, înregistrate într-un an ce revin la locuitori Sursa: Institutul Naţional de Statistică 6. Indicatori referitori la ordinea publică Un prim indicator referitor la ordinea publică îl constituie rata infracţionalităţii. În anul 2010 totalul de infracţiuni săvârşite la locuitori a avut următoarea distribuţie: - în mediul urban: 824 (60,3%), - în mediul rural: 541 (39,6%) - în străinătate: 1. Compartiment indicatori sociali şi programe incluziune socială 20

24 Dacă se iau în considerarea tipurile de infracţiuni distribuţia indicatorului a fost următoarea: - infracţiuni contra persoanei: 445, - infracţiuni contra patrimoniului: 420, - infracţiuni de fals: 71, - infracţiuni încriminate de legi speciale: 310. Un alt indicator de incluziune este rata criminalităţii. În anul 2010 acest indicator a atins valoarea de 195 persoane condamnate definitiv la locuitori şi a avut următoarea distribuţie: - infracţiuni contra persoanei: 34, - infracţiuni contra patrimoniului: 70, - infracţiuni contra autorităţilor: 1, - infracţiuni care aduc atingere unor relaţii privind convieţuirea socială: 6, - alte infracţiuni: 84. Cel de-al treilea indicator în domeniul ordinii publice este rata criminalităţii juvenile, care în anul 2010 a atins valoarea de 3,6 minori condamnaţi definitiv la de locuitori (minor fiind persoana cu vârsta între ani). Pe tipuri de infracţiuni valorile au fost următoarele: - infracţiuni contra persoanei: 0,3 - infracţiuni contra patrimoniului: 2,9 - infracţiuni contra autorităţilor, infracţiuni care aduc atingere unor relaţii privind convieţuirea socială: 0,1 - alte infracţiuni: 0,3. Pe tipuri de pedepse s-au înregistrat următoarele valori: - amendă: 0,1 - închisoare: 0,9 - suspendarea condiţionată a executării pedepsei cu închisoarea: 1,7 - suspendarea executării pedepsei sub supraveghere: 0,4 - măsuri educative: 0,4. Compartiment indicatori sociali şi programe incluziune socială 21

25 III.3. Evoluţia indicatorilor privind sărăcia în perioada Abordarea strategică privind combaterea excluziunii sociale necesită identificarea celor mai vulnerabile persoane sau grupuri. În cele ce urmează, cu ajutorul reprezentărilor grafice, s-a urmărit conturarea categoriilor de populaţie care au fost cele mai afectate de sărăcie, pe baza definiţiilor indicatorilor de incluziune la nivel naţional. O primă categorie de indicatori se referă la rata sărăciei relative, calculată pe baza Anchetei Bugetelor de familie, conform pragului de 503,5 lei/adult echivalent, aşa cum a fost prezentat anterior. Se observă o tendinţă de reducere a acesteia începând cu anul Grafic nr. 1 Rata sărăciei relative, în perioada (%) Sursa: Institutul Naţional de Statistică, Ancheta privind bugetele de familie Cei mai afectaţi de sărăcie sunt lucrătorii pe cont propriu. Grafic nr. 2 Rata sărăciei relative în funcţie de statutul ocupaţional, în anul 2010 (%) Sursa: Institutul Naţional de Statistică, Ancheta privind bugetele de familie Compartiment indicatori sociali şi programe incluziune socială 22

26 Grafic nr. 3 Rata sărăciei relative, în funcţie de componenţa gospodăriei, în anul 2010 (%) Sursa: Institutul Naţional de Statistică, Ancheta privind bugetele de familie Gospodăriile cu copii dependenţi sunt mult mai afectate de sărăcie decât cele fără copii. Rata sărăciei pentru gospodăriile cu copii a fost în anul 2010 aproape de două ori mai mare decât a celor fără copii (11,0% comparativ cu 21,2%). Copii şi tinerii au rate de sărăcie mai mari decât media naţională. Rata sărăciei pentru copii mai mici de 15 ani a fost în anul 2010 de 26,0%, de aprox. 1,5 ori mai mare decât media naţională. Persoanele vârstnice au avut o rată a sărăciei de 10,3%, mai mică decât media pe ţară. Grafic nr. 4 Rata sărăciei relative, pe grupe de vârstă, în anul 2010 (%) Sursa: Institutul Naţional de Statistică, Ancheta privind bugetele de familie Compartiment indicatori sociali şi programe incluziune socială 23

27 Grafic nr. 5 Rata sărăciei relative, calculată pe baza veniturilor disponibile din care s-au scăzut transferurile sociale - inclusiv pensiile, pe grupe de vârstă, în anul 2010 (%) Sursa: Institutul Naţional de Statistică, Ancheta privind bugetele de familie Dacă din venitul disponibil realizat de gospodărie se scade valoarea tuturor transferurilor sociale primite (pensii, indemnizaţii de şomaj, prestaţii de asistenţă socială), rata sărăciei relative la nivel naţional cunoaşte o creştere de la valoarea de 17,2% la 47,0%. În cazul în care din venitul disponibil se scad transferurile sociale cu excepţia pensiilor, rata sărăciei la nivel naţional cunoaşte o creştere de la valoarea de 17,2% la 23,2%. Grafic nr. 6 Rata sărăciei relative, calculată pe baza veniturilor disponibile din care s-au scăzut transferurile sociale, exclusiv pensiile, pe grupe de vârstă, în anul 2010 (%) Sursa: Institutul Naţional de Statistică, Ancheta privind bugetele de familie Compartiment indicatori sociali şi programe incluziune socială 24

28 Grafic nr. 7 Ratele sărăciei absolute, severe şi alimentare în perioada (%) A doua categorie de indicatori se referă la sărăcia absolută, calculată pe baza unui coş minim de consum. Rata sărăciei absolute, severe sau alimentare reprezintă ponderea persoanelor din gospodăriile ale căror cheltuieli de consum pe adult echivalent sunt mai mici decât pragul de sărăcie absolută, severă sau alimentară în populaţia totală. În anul 2010 aceste praguri au avut valorile de 279,6 lei, 193,1 lei, respectiv 159,3 lei. Compartiment indicatori sociali şi programe incluziune socială 25

29 Grafic nr. 8 Rata sărăciei absolute în perioada (%) După ce a înregistrat un maxim de 35,9% în anul 2000, în perioada rata sărăciei absolute a avut o tendinţă descrescătoare. Anul 2010 a marcat o creştere a acestei rate, de la 4,4% la 5,2%. În intervalul , rata sărăciei absolute din mediul rural a fost cel puţin dublă decât cea din urban. Grafic nr. 9 Rata sărăciei absolute în funcţie de mediul de rezidenţă, (%) Compartiment indicatori sociali şi programe incluziune socială 26

30 Grafic nr. 10 Rata sărăciei absolute în funcţie de mediul de rezidenţă, în anul 2010 (%) Rata sărăciei absolute din mediul rural a fost în anul 2010 de patru ori mai mare decât cea din mediul urban (de 8,8% comparativ cu 2,2%). Cea mai mare parte din populaţia săracă conform definiţiei sărăciei absolute locuia în mediul rural: ponderea populaţiei sărace din mediul rural în total populaţie săracă a fost de 76,7%. Grafic nr. 11 Distribuţia populaţiei sărace (sărăcie absolută) în funcţie de mediul de rezidenţă, în anul 2010 (%) Compartiment indicatori sociali şi programe incluziune socială 27

31 Grafic nr. 12 Rata sărăciei severe în funcţie de mediul de rezidenţă, în anul 2010 (%) Rata sărăciei severe din mediul rural a fost de 5,7 ori mai mare decât cea din mediul urban (de 1,7% comparativ cu 0,3%). Aproape 83% din populaţia săracă sever avea domiciliul în mediul rural. Grafic nr. 13 Distribuţia populaţiei sărace (sărăcie severă) în funcţie de mediul de rezidenţă, în anul 2010 (%) Compartiment indicatori sociali şi programe incluziune socială 28

32 Grafic nr. 14 Rata sărăciei absolute pe regiuni de dezvoltare, în anul 2010 (%) Regiunile Nord-est, Sud-vest şi Sud-est înregistrau cele mai mari valori ale ratei de sărăcie absolută, valoarea maximă (de 7,7%). fiind înregistrată în prima dintre acestea. Numărul cel mai mare de săraci conform definiţiei sărăciei absolute se afla în regiunea Nord-est (aproximativ un sfert din numărul total de persoane sărace). Grafic nr. 15 Distribuţia populaţiei sărace (sărăcie absolută), pe regiuni de dezvoltare, în anul 2010 (%) Compartiment indicatori sociali şi programe incluziune socială 29

33 Grafic nr. 16 Rata sărăciei severe pe regiuni de dezvoltare, în anul 2010 (%) Regiunea Centru a înregistrat în anul 2010 cea mai mare rată a sărăciei severe (1,4%). O valoare apropiată (1,3%) a avut-o regiunea Nord-Est, regiune care cuprindea cea mai mare parte din totalul populaţiei sărace sever (24,2%). Grafic nr. 17 Distribuţia populaţiei sărace (sărăcie severă), pe regiuni de dezvoltare, în anul 2010 (%) Compartiment indicatori sociali şi programe incluziune socială 30

34 Grafic nr. 18 Rata sărăciei absolute pe regiuni de dezvoltare, (%) În anul 2010 faţă de anul anterior, rata sărăciei absolute a crescut în aproape toate regiunile, excepţie făcând regiunea Nord-Vest unde rata a rămas relativ constantă. Regiunile Nord-vest, Vest şi Sud-Muntenia au înregistrat o rată a sărăciei severe mai mică în anul 2010 faţă de anul anterior. În restul regiunilor această rată a crescut. Grafic nr. 19 Rata sărăciei severe pe regiuni de dezvoltare, (%) Compartiment indicatori sociali şi programe incluziune socială 31

35 Grafic nr. 20 Rata sărăciei absolute în funcţie de statutul ocupaţional, în anul 2010 (%) Lucrătorii pe cont propriu în agricultură aveau atât cea mai mare rată a sărăciei absolute (12,9%), cât şi ponderea cea mai mare în total populaţie aflată în sărăcie absolută (22,9%). Rata de sărăcie pentru lucrătorii pe cont propriu în afara agriculturii a fost de asemenea ridicată (de 10,7%). Pensionarii aveau o rată de sărăcie absolută de 2,0% şi reprezentau 9,0% din totalul populaţiei sărace. Elevii şi studenţii aveau o pondere de 20,4% în totalul populaţiei aflate în sărăcie absolută, comparativ cu 16,3% din totalul populaţiei. Grafic nr. 21 Distribuţia populaţiei sărace (sărăcie absolută), în funcţie de statutul ocupaţional, în anul 2010 (%) Compartiment indicatori sociali şi programe incluziune socială 32

36 Grafic nr. 22 Rata sărăciei severe în funcţie de statutul ocupaţional, în anul 2010 (%) Lucrătorii pe cont propriu în agricultură aveau atât cea mai înaltă rată a sărăciei severe (de 2,7%), cât şi cea mai mare pondere în populaţia săracă sever (27,4%). Pensionarii aveau o rată a sărăciei severe de 0,2% şi o pondere în populaţia săracă sever de 6,3%. Grafic nr. 23 Distribuţia populaţiei sărace (sărăcie severă), în funcţie de statutul ocupaţional, în anul 2010 (%) Compartiment indicatori sociali şi programe incluziune socială 33

37 Grafic nr. 24 Rata sărăciei absolute în funcţie de statutul ocupaţional, (%) În perioada rata sărăciei absolute a crescut pentru aproape toate categoriile ocupaţionale, excepţie făcând şomerii, pentru care rata sărăciei absolute s-a redus de la 9,8 la 9,4%. Compartiment indicatori sociali şi programe incluziune socială 34

38 Grafic nr. 25 Rata sărăciei severe în funcţie de statutul ocupaţional, (%) În 2010 faţă de anul 2009, cea mai mare parte dintre categoriile ocupaţionale au cunoscut o reducere sau o stagnare a ratei sărăciei severe. Compartiment indicatori sociali şi programe incluziune socială 35

39 Grafic nr. 26 Rata sărăciei absolute în funcţie de grupa de vârstă, în anul 2010 (%) Cele mai mari rate ale sărăciei absolute le înregistrează copii şi tinerii. Compartiment indicatori sociali şi programe incluziune socială 36

40 Grafic nr. 27 Distribuţia populaţiei sărace (sărăcie absolută), în funcţie de grupa de vârstă, în anul 2010 (%) Copii şi tinerii cu vârsta mai mică de 30 de ani însumau aproximativ jumătate din numărul persoanelor aflate în sărăcie absolută. Persoanele cu vârsta mai mare de 65 de ani deţineau o pondere însemnată în populaţia aflată în sărăcie absolută (7,9%). Compartiment indicatori sociali şi programe incluziune socială 37

41 Grafic nr. 28 Rata sărăciei severe în funcţie de grupa de vârstă, în anul 2010 (%) Ca şi în cazul sărăciei absolute, copii şi tinerii reprezintă categoriile cele mai afectate de sărăcia severă, ratele sărăciei severe în cazul acestora fiind mai mari decât media naţională (de 0,9%). Compartiment indicatori sociali şi programe incluziune socială 38

42 Grafic nr. 29 Distribuţia populaţiei sărace (sărăcie severă), în funcţie de grupa de vârstă, în anul 2010 (%) Copii şi tinerii cu vârsta mai mică de 25 de ani reprezentau aproape jumătate din populaţia săracă sever (48,6%). Compartiment indicatori sociali şi programe incluziune socială 39

43 Grafic nr. 30 Rata sărăciei absolute în funcţie de grupa de vârstă, (%) În anul 2010, comparativ cu anul anterior, pentru toate grupele de vârstă s-a înregistrat o creştere a ratei sărăciei absolute. Compartiment indicatori sociali şi programe incluziune socială 40

44 Grafic nr. 31 Rata sărăciei severe în funcţie de grupa de vârstă, (%) În ceea ce priveşte rata sărăciei severe, aceasta a crescut în principal pentru cei cu vârsta mai mică de 25 de ani. Persoanele în vârstă de de ani au cunoscut o reducere a ratei de sărăcie severă. Compartiment indicatori sociali şi programe incluziune socială 41

45 Grafic nr. 32 Rata sărăciei absolute în funcţie de nivelul de studii, în anul 2010 (%) Rata sărăciei absolute are valoarea cea mai ridicată în cazul persoanelor fără studii şi scade pe măsură ce creşte nivelul de educaţie. Persoanele care au avut cel mai înalt nivel de educaţie absolvit gimnaziul, clasele primare sau nu au absolvit nici o formă de învăţământ au reprezentat aproximativ trei sferturi din populaţia aflată în sărăcie absolută. Grafic nr. 33 Distribuţia populaţiei sărace (sărăcie absolută), în funcţie de nivelul de studii, în anul 2010 (%) Compartiment indicatori sociali şi programe incluziune socială 42

46 Grafic nr. 34 Rata sărăciei severe în funcţie de nivelul de studii, în anul 2010 (%) Persoanele fără studii au avut cea mai ridicată rată a sărăciei severe (2,4%). Pentru persoanele care au absolvit o facultate rata sărăciei severe a fost zero. Majoritatea persoanelor sărace sever nu aveau studii sau absolviseră clasele primare sau gimnaziul (82,8%). Grafic nr. 35 Distribuţia populaţiei sărace (sărăcie severă), în funcţie de nivelul de studii, în anul 2010 (%) Compartiment indicatori sociali şi programe incluziune socială 43

47 Grafic nr. 36 Rata sărăciei absolute în funcţie de nivelul de studii, (%) Rata sărăciei absolute a crescut pentru aproape toate categoriile de populaţie agregate în funcţie de nivelul de educaţie. Compartiment indicatori sociali şi programe incluziune socială 44

48 Grafic nr. 37 Rata sărăciei severe în funcţie de nivelul de studii, (%) În anul 2010 comparativ cu anul 2009, rata sărăciei severe a crescut pentru persoanele fără studii, cu clasele primare (1-4) sau cu liceul absolvit. Celelalte categorii au înregistrat reduceri ale acestei rate. Rata sărăciei severe pentru persoanele cu studii superioare a rămas de 0,0%. Compartiment indicatori sociali şi programe incluziune socială 45

49 Grafic nr. 38 Rata sărăciei absolute în funcţie de genul capului de gospodărie, în anul 2010 (%) Persoanele care trăiau în gospodăriile al căror cap de gospodărie era de gen feminin aveau o rată de sărăcie absolută mai mare decât cele care aveau capul de gospodărie de gen masculin (5,8% comparativ cu 5,0%). Ponderea persoanelor din gospodăriile al căror cap de gospodărie era de gen feminin în total populaţie săracă conform definiţiei sărăciei absolute era de 22,3%, deşi ponderea acestora în total populaţie era de 19,9%. Grafic nr. 39 Distribuţia populaţiei sărace (sărăcie absolută) în funcţie de genul capului de gospodărie, în anul 2010 (%) Compartiment indicatori sociali şi programe incluziune socială 46

50 Grafic nr. 40 Rata sărăciei severe în funcţie de genul capului de gospodărie, în anul 2010 (%) Rata sărăciei severe era aproape de două ori mai mare pentru persoanele care făceau parte din gospodării conduse de o femeie decât pentru cele care făceau parte din gospodării conduse de un bărbat. Persoanele care făceau parte din gospodării conduse de o persoană de gen feminin reprezentau 19,9% din totalul populaţiei şi 32,3% din totalul populaţiei sărace sever. Grafic nr. 41 Distribuţia populaţiei sărace (sărăcie severă) în funcţie de genul capului de gospodărie, în anul 2010 (%) Compartiment indicatori sociali şi programe incluziune socială 47

51 Grafic nr. 42 Rata sărăciei absolute în funcţie de genul capului de gospodărie, (%) Rata sărăciei absolute a scăzut în cazul gospodăriilor conduse de o femeie şi a crescut în cazul gospodăriilor conduse de un bărbat, în timp ce rata sărăciei severe a crescut pentru ambele categorii de populaţie. Grafic nr. 43 Rata sărăciei severe în funcţie de genul capului de gospodărie, (%) Compartiment indicatori sociali şi programe incluziune socială 48

52 Grafic nr. 44 Rata sărăciei absolute în funcţie de numărul de copii cu vârsta mai mică de 6 ani din gospodărie, în anul 2010 (%) Ratele sărăciei absolute pentru persoanele din gospodăriile cu copii cu vârsta mai mică de 6 ani au fost mai mari decât cele pentru persoanele din gospodăriile fără copii din categoria respectivă de vârstă. Rata sărăciei pentru persoanele din gospodării cu trei sau mai mulţi copii în vârstă de până la 6 ani a fost de 3,3 ori mai mare decât media naţională. Cele mai multe persoane sărace conform definiţiei sărăciei absolute se aflau în gospodării fără copii de vârstă preşcolară (60,8%), fenomen datorat faptului că acest tip de gospodărie cuprindea aproximativ trei sferturi din totalul populaţiei. Grafic nr. 45 Distribuţia populaţiei sărace (sărăcie absolută) în funcţie de numărul de copii cu vârsta mai mică de 6 ani din gospodărie, în anul 2010 (%) Compartiment indicatori sociali şi programe incluziune socială 49

53 Grafic nr. 46 Rata sărăciei severe în funcţie de numărul de copii cu vârsta mai mică de 6 ani din gospodărie, în anul 2010 (%) Persoanele din gospodăriile cu mai mult de trei copii preşcolari aveau o rată înaltă de sărăcie severă, de 13,5 ori mai mare decât cele care făceau parte din gospodării fără copii preşcolari. Gospodăriile fără copii însumau aproape jumătate din totalul persoanelor sărace sever, datorită faptului că această categorie reprezenta 75,5% din total populaţie. Deşi însumau doar 1,0% din totalul populaţiei, persoanele din familii sărace sever având în componenţa lor mai mult de trei copii preşcolari aveau o pondere de 8,8% din totalul persoanelor aflate în gospodării sărace sever. Grafic nr. 47 Distribuţia populaţiei sărace (sărăcie severă) în funcţie de numărul de copii cu vârsta mai mică de 6 ani din gospodărie, în anul 2010 (%) Compartiment indicatori sociali şi programe incluziune socială 50

54 Grafic nr. 48 Rata sărăciei absolute în funcţie de numărul de copii cu vârsta mai mică de 6 ani din gospodărie, (%) În timp ce rata sărăciei absolute a înregistrat valori mai mari în anul 2010 comparativ cu anul anterior pentru toate categoriile de structuri familiale analizate, rata sărăciei severe a crescut pentru familiile cu un copil sau doi copii şi a scăzut pentru familiile fără copii sau cu trei sau mai mulţi copii. Grafic nr. 49 Rata sărăciei severe în funcţie de numărul de copii cu vârsta mai mică de 6 ani din gospodărie, (%) Compartiment indicatori sociali şi programe incluziune socială 51

55 Grafic nr. 50 Rata sărăciei absolute, în funcţie de numărul de membri din gospodărie, în anul 2010 (%) Rata sărăciei absolute creşte pe măsură ce creşte numărul de membri din gospodărie. Persoanele care au făcut parte din gospodării cu şapte sau mai mulţi membri aveau o rată a sărăciei absolute de 1,7 ori mai mare decât cele din gospodării cu şase membri şi de 4,2 ori mai mare decât media naţională. Cea mai mare parte din populaţia săracă conform definiţiei sărăciei absolute (92,6%) făcea parte din gospodării cu trei sau mai mulţi membri. Grafic nr. 51 Distribuţia populaţiei sărace (sărăcie absolută) în funcţie de numărul de membri din gospodărie, în anul 2010 (%) Compartiment indicatori sociali şi programe incluziune socială 52

56 Grafic nr. 52 Rata sărăciei severe în funcţie de numărul de membri din gospodărie, în anul 2010 (%) Rata sărăciei severe a avut valoarea cea mai mică (de 0,2%), în cazul gospodăriilor formate din doi membri, şi a înregistrat valori crescătoare pe măsură ce a crescut numărul de membri din gospodărie. Din totalul populaţiei aflate în sărăcie severă, gospodăriile cu cinci, şase, şapte sau mai mulţi copii au avut ponderi mai mari de 20% fiecare. Grafic nr. 53 Distribuţia populaţiei sărace (sărăcie severă) în funcţie de numărul de membri din gospodărie, în anul 2010 (%) Compartiment indicatori sociali şi programe incluziune socială 53

57 Grafic nr. 54 Rata sărăciei absolute în funcţie de numărul de membri din gospodărie, (%) În anul 2010 faţă de anul anterior, rata sărăciei absolute a crescut pentru toate categoriile de populaţie reprezentate mai sus. O creştere foarte mare au înregistrat-o gospodăriile cu şase membri, respectiv cu şapte sau mai mulţi membri. În schimb, rata sărăciei severe a crescut pentru gospodăriile formate din şase membri şi a scăzut pentru cele cu mai mult de şapte membri, o posibilă explicaţie fiind numărul redus de astfel de familii sărace cuprinse în anchetă. Grafic nr. 55 Rata sărăciei severe în funcţie de numărul de membri din gospodărie, (%) Compartiment indicatori sociali şi programe incluziune socială 54

58 Grafic nr. 56 Rata sărăciei absolute, în funcţie de naţionalitatea indivizilor, în anul 2010 (%) Rata sărăciei absolute pentru persoanele de naţionalitate română era de 4,4%, mai mică decât media naţională, care a avut în anul 2010 valoarea de 5,2%. Această categorie de persoane reprezenta aproape 90% din total populaţie şi circa de trei sferturi din populaţia săracă. Dintre persoanele care s-au declarat de naţionalitate Roma (3,4% din total populaţie) 31,4% erau sărace în anul Din total populaţie săracă conform definiţiei sărăciei absolute, erau de naţionalitate Roma 20,6%. Persoanele care s-au declarat de alte naţionalităţi în afară de română, Roma sau maghiară au avut o rată a sărăciei absolute de 6,9%. Grafic nr. 57 Distribuţia populaţiei sărace (sărăcie absolută) în funcţie de naţionalitatea indivizilor, în anul 2010 (%) Compartiment indicatori sociali şi programe incluziune socială 55

59 Grafic nr. 58 Rata sărăciei severe în funcţie de naţionalitatea indivizilor, în anul 2010 (%) Populaţia Roma aveau cea mai mare rată de sărăcie severă, de 9,4%. Din populaţia săracă sever 35,2% erau de naţionalitate Roma. Cele mai mici rate de sărăcie severă le aveau persoanele de naţionalitate maghiară (0,1%), respectiv română (0,6%). Persoanele de naţionalitate română reprezentau 61,2% din populaţia săracă sever şi aproape 90% din totalul populaţiei. Grafic nr. 59 Distribuţia populaţiei sărace (sărăcie severă) în funcţie de naţionalitatea indivizilor, în anul 2010 (%) Compartiment indicatori sociali şi programe incluziune socială 56

60 Grafic nr. 60 Rata sărăciei absolute în funcţie de naţionalitatea indivizilor, (%) Pentru populaţia care s-a declarat de naţionalitate Roma, rata de sărăcie absolută a cunoscut o creştere semnificativă în anul 2010 faţă de anul 2009, de la 25,4% la 31,4%. De asemenea, rata de sărăcie severă a crescut în perioada analizată, de la 6,1% la 9,4%. Pentru persoanele de naţionalitate română, rata sărăciei absolute a crescut de la 3,8% la 4,4%, în timp ce rata sărăciei severe a rămas constantă, la valoarea de 0,6%. Grafic nr. 61 Rata sărăciei severe în funcţie de naţionalitatea indivizilor, (%) Compartiment indicatori sociali şi programe incluziune socială 57

61 CAPITOLUL IV. Analiza influenţei principalelor transferuri sociale asupra sărăciei absolute, în anul 2010 Prin prelucrarea microdatelor rezultate din Ancheta bugetelor de familie (ABF), M.M.F.P.S. a calculat o serie de indicatori care reflectă gradul în care principalele transferuri sociale au prevenit intrarea în sărăcie a persoanelor beneficiare de aceste transferuri. Transferurile sociale au fost grupate astfel: transferuri băneşti acordate din bugetul asigurărilor sociale de stat, transferuri băneşti acordate din bugetul asigurărilor pentru şomaj, transferuri privind asistenţa socială, din care, o transferuri financiare (prestaţii sociale), o alte beneficii rezultate din programe naţionale sau locale. Transferurile sociale pot avea ca beneficiar direct o persoană (un individ), de exemplu indemnizaţia de şomaj, pensiile de asigurări sociale de stat, alocaţia de stat pentru copii, iar altele sunt acordate la nivelul unei familii, cum ar fi ajutoarele de încălzire, alocaţia familială complementară şi cea de susţinere pentru familiile monoparentale. În ancheta bugetelor de familie este utilizat însă termenul gospodărie, o gospodărie fiind alcătuită din toate persoanele care în mod obişnuit locuiesc împreună, au, în general, legături de rudenie, participă integral sau parţial la cheltuielile gospodăriei şi care se gospodăresc împreună în luna de referinţă. Astfel, o gospodărie poate fi compusă din persoane între care nu există legături de rudenie, dar care declară că, prin înţelegere, locuiesc împreună şi au buget comun. Nu toate beneficiile sociale analizate reprezintă transferuri directe în bani către persoanele/gospodăriile din eşantion, de exemplu primirea de medicamente gratuite sau compensate, de manuale sau rechizite, de bilete de tratament sau de alimente prin programul Cornul şi laptele, însă acestea au fost cuantificate în chestionarul completat de gospodăriile cuprinse în anchetă şi au fost luate în considerare la calculul transferurilor sociale în sens larg. În urma calculelor realizate pe baza anchetei au rezultat o serie de diferenţe dintre numărul de beneficiari real şi cel calculat pe baza ABF, pentru fiecare tip de beneficii sociale menţionate anterior, datorită modului de declarare şi de înregistrare în chestionarul anchetei a veniturilor din prestaţii sociale, având în vedere că atât beneficiarii cât şi operatorii de interviu nu au o foarte bună cunoaştere a sistemului de protecţie socială. Cu toate acestea, în baza datelor din anchetă se poate realiza o analiză pertinentă privind legătura dintre beneficiile sociale şi sărăcie. Compartiment indicatori sociali şi programe incluziune socială 58

62 IV.1 Estimări privind numărul de beneficiari de protecţie socială Din prelucrarea datelor anchetei a rezultat că un număr mare de gospodării au beneficiat de cel puţin una din formele de protecţie socială analizate, şi anume mii gospodării. Acestea au reprezentat 81,7% din totalul gospodăriilor la nivel naţional (în număr de mii, aşa cum a fost menţionat anterior). În cazul în care analiza se realizează la nivel de persoană se obţine un procent şi mai mare, respectiv 85,5% din populaţia României a fost beneficiară direct sau indirect de transferurile menţionate (un număr de mii persoane beneficiare, raportat la totalul populaţiei, de mii persoane). Dacă se iau în considerare numai transferurile financiare directe (nu se includ gratuităţile) rezultă că beneficiază de protecţie socială mii gospodării, care au cuprins mii persoane beneficiare (80,6% din numărul total de gospodării şi 84,6% din numărul total de persoane). IV.1.1. Prestaţiile pentru şomeri Conform anchetei, în anul 2010 au beneficiat direct de prestaţii acordate din bugetul asigurărilor de şomaj aproximativ persoane. Având în vedere că numărul mediu de şomeri care beneficiau de indemnizaţie de şomaj, comunicat de agenţiile judeţene de ocupare a forţei de muncă, a fost de persoane, se poate spune că nu există o diferenţă foarte mare între cei doi indicatori. Unul din motivele pentru care s-a înregistrat această diferenţă îl constituie definiţia utilizată în anchetă, conform căreia un şomer este persoana aptă de muncă având între 15 ani şi vârsta legală de pensionare care nu are un angajament pentru desfăşurarea unei activităţi economico-sociale, caută de lucru (inclusiv primul loc de muncă) şi este dispusă să înceapă imediat lucrul indiferent dacă este înscrisă sau nu la agenţiile teritoriale de ocupare a forţei de muncă. Conform Legii nr. 76/2002 privind sistemul asigurărilor pentru şomaj şi stimularea ocupării forţei de muncă, un şomer este persoana care îndeplineşte cumulativ următoarele condiţii: a) este în căutarea unui loc de muncă de la vârsta de minimum 16 ani şi până la îndeplinirea condiţiilor de pensionare; b) starea de sănătate şi capacităţile fizice şi psihice o fac aptă pentru prestarea unei munci; c) nu are loc de muncă, nu realizează venituri sau realizează, din activităţi autorizate potrivit legii, venituri mai mici decât valoarea indicatorului social de referinţă al asigurărilor pentru şomaj şi stimulării ocupării forţei de muncă, în vigoare. Compartiment indicatori sociali şi programe incluziune socială 59

63 Acest indicator social de referinţă a fost definit ca unitatea exprimată în lei la nivelul căreia se raportează prestaţiile băneşti, cu excepţia indemnizaţiei de şomaj, suportate din bugetul asigurărilor pentru şomaj, acordate atât în vederea asigurării protecţiei persoanelor în cadrul sistemului asigurărilor pentru şomaj, cât şi în vederea stimulării anumitor categorii de persoane pentru a se încadra în muncă, precum şi a angajatorilor pentru a încadra în muncă persoane în căutarea unui loc de muncă. Valoarea indicatorului social de referinţă pentru anul 2010 a fost stabilită la 500 lei. d) este disponibilă să înceapă lucrul în perioada imediat următoare, dacă s-ar găsi un loc de muncă. După cum se poate observa există o neconcordanţă între cele două definiţii referitoare la vârstă şi la venituri, însă o diferenţă semnificativă poate fi dată de faptul că datele statistice ale ANOFM se referă la şomerii înregistraţi, definiţi de lege drept persoane care îndeplinesc cumulativ condiţiile prevăzute anterior la punctele a) - d) şi se înregistrează la agenţia pentru ocuparea forţei de muncă în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul sau, după caz, reşedinţa ori la alt furnizor de servicii de ocupare, care funcţionează în condiţiile prevăzute de lege, în vederea obţinerii unui loc de muncă, în timp ce datele din anchetă surprind şi persoanele care nu sunt înregistrate la aceste instituţii. Gospodăriile în care, conform anchetei, cel puţin o persoană primea indemnizaţie de şomaj au fost, ca medie la nivelul anului 2010, de circa 314 mii, numărul de persoane care au făcut parte din aceste gospodării (beneficiari indirecţi) fiind de aproximativ mii persoane, respectiv 4,2% din totalul gospodăriilor şi, ca urmare, 5,2% din totalul populaţiei. Faptul că numărul de beneficiari direcţi este mai mare decât numărul de gospodării din care aceştia fac parte relevă faptul că există o serie de gospodării ce aveau în componenţă mai mult de un şomer. IV.1.2. Pensiile de asigurări sociale de stat Din datele anchetei rezultă că aproximativ 51,4% din totalul gospodăriilor din România au fost beneficiare de sume acordate prin sistemul public de pensii (aproximativ mii gospodării). Numărul de persoane care au făcut parte din aceste gospodării a fost de mii, respectiv 46,2% din populaţia ţării. Numărul real de beneficiari ai pensiilor de asigurări sociale de stat este uşor mai redus decât cel calculat conform ABF. Compartiment indicatori sociali şi programe incluziune socială 60

64 IV.1.3. Prestaţiile de asistenţă socială Conform calculelor realizate, numărul de gospodării în care cel puţin o persoană a beneficiat de prestaţiile de asistenţă socială - ca sume primite efectiv de către o persoană sau o familie beneficiară, denumite în acest document ca asistenţă socială în sens restrâns, a fost de mii, care au cuprins mii persoane, respectiv 57,0% din populaţia României. Numărul mare al acestora se datorează în foarte mare măsură acordării alocaţiilor pentru copii, drepturi de securitate socială la nivel european, de care beneficiază mii gospodării care însumează mii persoane, prin intermediul celor aproape mii de copii beneficiari direcţi. Dacă la principalele prestaţii sociale amintite se adaugă şi alte programe care pot fi considerate ca asistenţă socială în sens larg, şi anume acordarea de medicamente gratuite sau compensate, de alimente prin programul Cornul şi laptele, facilităţi legate de transportul urban sau interurban sau alte beneficii legate de locuinţă, în afara ajutoarelor de încălzire, rezultă un număr mai mare de beneficiari de asistenţă socială, şi anume mii gospodării, care au cuprins circa mii persoane. Programele determinante pentru înregistrarea acestor valori sunt acordarea de alimente prin programul Cornul şi laptele cu mii gospodării beneficiare şi astfel mii persoane beneficiare indirect, precum şi acordarea de medicamente gratuite sau compensate, cu 538 mii gospodării beneficiare în care se aflau mii beneficiari indirecţi. În cazul în care se compară privind numărul real de beneficiari rezultaţi din datele administrative cu cel rezultat din anchetă se poate constata că multe dintre prestaţiile de asistenţă socială în sens restrâns (în afara alocaţiei de stat pentru copii), prestaţii care însumează un număr mare de beneficiari plătiţi, sunt subreprezentate în anchetă. Cea mai vizibilă subreprezentare se întâlneşte în cazul programului de acordare a ajutoarelor de încălzire. Ca o posibilă explicaţie se poate menţiona particularitatea modului de acordare a ajutoarelor de încălzire. Acestea se primesc în sezonul rece (în perioada 30 noiembrie 31 martie). În consecinţă, în anul 2010, aceste ajutoare au fost acordate corespunzător primelor 3 luni, respectiv ultimelor 2 luni ale anului, în timp ce datele colectate prin anchetă au fost repartizate uniform de-a lungul întregului an Pentru alocaţia acordată familiilor monoparentale, datele rezultate din ABF au fost de asemenea mai mici decât cele reale, o posibilă explicaţie fiind dată de diferenţierea conceptelor folosite: gospodărie şi familie (o gospodărie poate cuprinde mai mult de o familie). În cazul prestaţiilor acordate persoanelor cu handicap, numărul de beneficiari calculat conform ABF reprezintă mai puţin de jumătate din beneficiarii efectivi.. Compartiment indicatori sociali şi programe incluziune socială 61

65 Cele mai bine reprezentate programe sunt cele de acordare a alocaţiei de stat pentru copii, respectiv cel de garantare a unui venit minim. IV.2. Determinarea influenţei transferurilor sociale asupra sărăciei Sumele acordate populaţiei pentru plata pensiilor, indemnizaţiilor de şomaj şi prestaţiilor de asistenţă socială se constituie în venituri suplimentare ale persoanelor şi deci ale familiilor din care fac parte. În consecinţă, acestea contribuie la creşterea nivelului de trai, reflectată prin mărirea consumului populaţiei. Consumul fiecărei gospodării realizat în anul anchetei stă la baza determinării dacă o familie este sau nu săracă. În cazul în care consumul total al unei gospodării calculat pentru un adult echivalent se situează sub pragul de sărăcie, acea gospodărie este considerată săracă şi respectiv fiecare dintre membrii ei sunt săraci. În al doilea caz - consumul total este mai mare decât pragul de sărăcie gospodăria nu este săracă şi la fel şi membrii care o compun. Acest mod de calcul al indicatorilor este prevăzut de Hotărârea de Guvern nr.488/2005 privind sistemul naţional de indicatori de incluziune. De asemenea pe baza acestui act normativ se calculează rata sărăciei înainte de transferurile sociale. Deoarece consumul este determinat de veniturile realizate, se poate calcula o rată a sărăciei pe baza unui consum diminuat cu valoarea veniturilor din transferurile sociale, pe total şi pe fiecare tip de transfer acordat de la bugetul de stat, respectiv bugetele locale. Astfel, datorită diminuării indicatorului de consum, rata sărăciei şi implicit numărul de săraci iau valori mai mari. Tabelul nr.1 prezintă ratele de sărăcie şi numărul corespunzător de săraci, determinate în lipsa fiecărui tip de transfer social în parte şi cumulat pe cele trei categorii menţionate (coloana 1 şi coloana 3). Coloanele 2 şi 4 pun în evidenţă schimbarea care a fost determinată de aceste transferuri (creşterea suplimentară a ratei sărăciei în puncte procentuale faţă de valoarea de 5,17% şi a numărului de săraci în lipsa transferurilor, faţă de mii persoane care se aflau în sărăcie absolută la nivelul anului 2010). Tabelul nu cuprinde programele de acordare de stimulente pentru creşterea copilului, a alocaţiei de hrană pentru persoanele infectate HIV/ bolnave de SIDA, a alocaţiei lunare de plasament sau de sprijin financiar plătit la constituirea familiei deoarece nu modifică rata sărăciei, (însă în cazul acestor prestaţii, numărul de persoane beneficiare nu este foarte mare şi deci nu se poate trage o concluzie obiectivă referitoare la acestea). Compartiment indicatori sociali şi programe incluziune socială 62

66 Tabel nr.1. Estimarea influenţei acordării principalelor transferuri sociale directe şi indirecte asupra ratei sărăciei şi a numărului de săraci în anul 2010 Programe sociale Rata sărăciei în absenţa transferurilor % Creşterea ratei sărăciei datorată absenţei transferurilor -pp- Numărul total de persoane sărace în absenţa transferurilor (mii) Numărul suplimentar persoane sărace în absenţa transferurilor (mii) Total protecţie socială 38,00 32, Total protecţie socială numai transferuri băneşti 37,23 32, Asigurări sociale total 29,85 24, Pensie de asigurări sociale pentru limită de vârstă 20,74 15, Pensie de asigurări sociale pentru agricultori 8,18 3, Pensie de asigurări sociale pentru pierderea capacitaţii de muncă 7,79 2, Pensie de asigurări sociale de urmaş 6,48 1, Indemnizaţii cu caracter reparatoriu 5,28 0, Pensie I.O.V.R. (inclusiv de urmaş) 5,18 0, Programe privind piaţa muncii (indemnizaţii de şomaj) 6,20 1, Asistenţă socială în sens larg 10,75 5, Asistenţă socială - doar prestaţii băneşti 10,31 5, Alocaţie de stat pentru copii 7,39 2, Ajutoare sociale conform Legii nr.416/2001 privind venitul minim garantat 6,38 1, Ajutoare pentru persoane cu handicap 5,77 0, Indemnizaţie pentru creşterea copilului 5,69 0, Alocaţia familială complementară 5,40 0, Ajutoare pentru încălzire 5,32 0, Alte alocaţii 5,30 0, Alocaţia de susţinere pentru familia monoparentală 5,22 0, Bani de liceu 5,26 0, Burse 5,22 0, Alocaţia de plasament 5,20 0, Indemnizaţia socială pentru garantarea pensiei minime 5,19 0, Indemnizaţie pentru incapacitate temporară de muncă 5,19 0, Alte beneficii din programe naţionale şi locale total 5,46 0, Cornul şi laptele 5,36 0, Medicamente gratuite sau compensate 5,20 0, Alimente (altele decât cornul şi laptele) 5,19 0, Facilităţi legate de transportul urban sau interurban 5,19 0, Compartiment indicatori sociali şi programe incluziune socială 63

67 În cele ce urmează este prezentat succint efectul aplicării acestor programe asupra indicatorilor de sărăcie. În conformitate cu definiţia sărăciei absolute, caz în care calculul indicatorilor privind sărăcia se face utilizând consumul total al gospodăriilor din anul 2010, rata sărăciei a fost de 5,17% din populaţie, iar numărul de persoane sărace de mii. Dacă din acest consum se scad veniturile obţinute din pensii, indemnizaţii de şomaj şi prestaţii de asistenţă socială, ca transferuri financiare directe, se obţine pentru anul 2010 o rată a sărăciei absolute înainte de transferurile sociale de 37,23% din populaţie, ce corespunde unui număr de mii persoane sărace. Astfel, în lipsa transferurilor sociale directe la numărul de săraci prezentat mai sus (de mii persoane) s-ar fi adăugat încă mii persoane, care corespund unui procent de 32,06% din populaţia României (v. tabelul nr.1 ). Deoarece pensiile de asigurări sociale de stat (inclusiv pentru agricultori), sunt transferuri bazate pe contributivitate, dacă în transferurile sociale directe luate în considerare nu sunt incluse veniturile din această sursă, sărăcia ar fi afectat în total circa mii persoane (11,5% din populaţia ţării), ceea ce înseamnă că transferurile sociale, altele decât pensiile, au determinat o reducere a numărului de săraci cu mii persoane. Indicatorii prezentaţi mai sus (rata sărăciei şi numărul de persoane sărace) nu ţin seamă de influenţa cumulată a altor programe sociale naţionale şi locale care nu se constituie în venituri directe (băneşti) pentru beneficiari, cum ar fi acordarea de medicamente compensate sau de alimente prin programul Cornul şi laptele. Dacă şi valoarea acestor transferuri sociale ar fi scăzută din consumul gospodăriilor s-ar obţine o rată a sărăciei de 38,00% din populaţie, respectiv un număr total de mii persoane sărace. Dacă nu s-ar fi acordat pensiile de asigurări sociale de stat ar rezulta un număr total de mii persoane sărace şi o rată a sărăciei de 29,85%. În cazul în care nu s-ar fi plătit indemnizaţii de şomaj ar fi fost sărace mii persoane, ceea ce înseamnă un procent de 6,20% din totalul populaţiei. În lipsa prestaţiilor sociale propriu-zise (asistenţă socială în sens restrâns) mii persoane ar fi fost sărace, corespunzător unei rate a sărăciei de 10,31%. Dacă s-ar fi redus consumul gospodăriilor cu valoarea gratuităţilor, 5,46% din populaţie ar fi fost afectată de sărăcie. Compartiment indicatori sociali şi programe incluziune socială 64

68 IV.3. Măsurile adoptate de Guvernul României în plan social în anul 2010 şi efectul asupra reducerii sărăciei absolute Efectele crizei economice asupra veniturilor populaţiei au fost contracarate prin programele sociale care vizează protecţia diverselor categorii de populaţie aflate în situaţie de vulnerabilitate şi risc social. În cele ce urmează au fost redate succint activităţile M.M.F.P.S. care au urmărit diminuarea fenomenului sărăciei şi creşterea incluziunii sociale, având în vedere că această instituţie este cea care identifică, elaborează şi promovează strategiile şi politicile Guvernului în domeniul muncii, familiei şi protecţiei sociale, în deplină concordanţă cu politicile comunitare, prevederile Programului de Guvernare şi cu principiile ordinii de drept şi ale democraţiei. IV.3.1. Măsuri adresate persoanelor în căutarea unui loc de muncă Deoarece una din categoriile sociale cele mai afectate de consecinţele crizei economice este cea a persoanelor care şi-au pierdut locul de muncă, actul normativ care reglementează protecţia socială a acestora (Legea nr. 76/2002 privind sistemul asigurărilor pentru şomaj şi stimularea ocupării forţei de muncă), a fost modificat în anul 2010, fiind urmărită reducerea costurilor cu forţa de muncă pentru persoanele cele mai afectate de consecinţele imediate ale crizei economice şi lărgirea bazei de impozitare pentru o mai bună finanţare a activităţilor plătite din bugetul asigurărilor pentru şomaj. Ca o noutate în domeniu s-a stipulat că angajatorii care, în anul 2010, pe locurile de muncă nou-create stabilesc, în condiţiile legii, raporturi de muncă cu persoane provenite din rândul şomerilor aflate în evidenţa agenţiilor pentru ocuparea forţei de muncă cu minimum 3 luni anterioare datei stabilirii raporturilor de muncă potrivit prezentei ordonanţe de urgenţă şi pe care le menţin în activitate pe o perioadă de cel puţin 12 luni beneficiază, pe o perioadă de 6 luni de la data încadrării, de scutire de la plata contribuţiilor de asigurări sociale pentru aceste persoane. Principala formă de protecţie împotriva diminuării veniturilor familiilor care au în componenţa lor şomeri o constituie acordarea indemnizaţiilor de şomaj. În anul 2010, în medie, au fost plătite indemnizaţii pentru şomeri, ceea ce reprezintă mai mult de jumătate din numărul total de şomeri (55,4%). De asemenea eforturile Guvernului îndreptate spre îmbunătăţirea situaţiei socio-economice a persoanelor în căutarea unui loc de muncă s-au concretizat şi în încadrarea în muncă a a persoane, prin implementarea Programului de Ocupare a Forţei de Muncă derulat de ANOFM. Aceste măsuri au avut ca efect reducerea sărăciei atât în rândul şomerilor existenţi sau potenţiali, şi în consecinţă a familiilor acestora. În lipsa indemnizaţiilor de şomaj rata sărăciei Compartiment indicatori sociali şi programe incluziune socială 65

69 absolute ar fi fost de 6,20% (comparativ cu 5,17% dacă se iau în calculul consumului gospodăriilor toate transferurile sociale), ceea ce ar fi însemnat o creştere de 220 mii persoane faţă de numărul existent de săraci (de aproape mii de persoane), aşa cum s-a menţionat anterior. IV.3.2. Transferurile sociale acordate din bugetul asigurărilor sociale de stat Cea mai mare parte a beneficiarilor de transferuri sociale o reprezintă pensionarii. Aceşti au fost, potrivit C.N.P.A.S., ca medie la nivelul anului 2010, în număr de , ceea ce înseamnă că un sfert din populaţia României a beneficiat în mod direct de pensii de asigurări sociale de stat sau de agricultori. Având în vedere că veniturile de natura pensiilor sunt parte integrantă a veniturilor gospodăriilor, se poate calcula, pe baza datelor anchetei, numărul de beneficiari indirecţi de pensii. Datorită celor mii de gospodării ce aveau în componenţă cel puţin un pensionar, circa mii persoane au beneficiat indirect de pensii. Acestea au reprezentat aproximativ jumătate din numărul de gospodării, respectiv 46,2% din totalul populaţiei. Pensia medie de asigurări sociale de stat a fost în anul 2010 de 739 lei, mai mare cu 23,1% decât salariul minim brut pe economie (care a fost în această perioadă de 600 lei). Având în vedere că salariul mediu net la nivelul anului 2011, comunicat de INS (date provizorii), a fost în anul 2010 de lei, pensia medie reprezenta 52,5% din acesta. Proporţia cea mai mare din cadrul pensionarilor de asigurări sociale de stat o aveau pensionarii pentru limită de vârstă: 66,8%, corespunzătoare unui număr de mii persoane. Raportată la pensia totală a pensionarilor de asigurări sociale de stat pensia acestora (de 858 lei) a fost în luna decembrie 2010 cu 16,1% mai mare, respectiv cu 119 lei. În număr de persoane ca medie anuală în 2010, pensionarii proveniţi din fostul sistem de asigurări sociale pentru agricultori primeau în procent de 88,4% pensii pentru limită de vârstă, 2,0% pensii de invaliditate şi 9,6% pensii de urmaş. Pensia medie a acestora a fost de 309 lei în anul Pensionarii pentru limită de vârstă aveau o pensie medie de 329 lei. Deşi datele agregate la nivel naţional relevă un nivel de 2,64 ori mai ridicat al pensiei medii de asigurări sociale de stat comparativ cu pragul sărăciei absolute şi de 1,11 ori mai mare al pensiei medii de asigurări sociale pentru agricultori în comparaţie cu acest prag, un număr de aproximativ 303 mii pensionari de asigurări sociale de stat şi 228 mii de pensionari proveniţi din fostul sistem de asigurări sociale pentru agricultori aveau la sfârşitul anului 2010 o pensie conform deciziei de pensionare situată sub pragul de sărăcie absolută (de 279,6 lei). Compartiment indicatori sociali şi programe incluziune socială 66

70 În scopul combaterii sărăciei în rândul pensionarilor a fost instituită, conform Ordonanţei de Urgenţă nr. 6/2009, pensia socială minimă garantată. În conformitate cu acest act normativ, beneficiază de pensia socială minimă garantată pensionarii sistemului public de pensii cu domiciliul în România, indiferent de data înscrierii la pensie, dacă cuantumul pensiei cuvenit sau aflat în plată, se situează sub nivelul pensiei sociale minime garantate. Acesta a avut nivelul de 350 lei începând cu data de 1 octombrie Astfel, nivelul pensiei minime a fost mai mare decât pragul de sărăcie corespunzător anului 2010 cu 70,4 lei. În conformitate cu Legea nr. 11/30 iunie 2010 privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar, începând cu luna iulie s-a înlocuit în cuprinsul actelor normative în vigoare sintagma "pensie socială minimă garantată" cu "indemnizaţie socială pentru pensionari". Astfel s-a stabilit ca nivelul indemnizaţiei sociale pentru pensionari să nu fie mai mic de 350 lei. Valoarea punctului de pensie în anul 2010 a fost de 732,8 lei. Deoarece indicatorii privind sărăcia se calculează pe baza consumului la nivel de gospodărie, în anul 2010 făceau parte din gospodării sărace, conform definiţiei sărăciei absolute, circa 100,3 mii de persoane dintre cei 5.043,9 mii care, conform ABF, au avut statutul ocupaţional pensionar. Rata sărăciei în absenţa pensiilor a fost în anul 2010 de 29,85%, numărul suplimentar de persoane sărace dacă nu s-ar fi acordat aceste transferuri fiind de mii persoane. Grafic nr.1. Rata sărăciei absolute în absenţa transferurilor sociale provenite din sistemul public de pensii (%) Compartiment indicatori sociali şi programe incluziune socială 67

71 IV.3.3. Prestaţiile de asistenţă socială În anul 2010, în scopul prevenirii, limitării sau înlăturării efectelor temporare ori permanente ale unor situaţii care pot genera marginalizarea sau excluziunea socială a persoanei, familiei, grupurilor ori comunităţilor, s-au acordat atât prestaţii universale cât şi ţintite, sub formă de alocaţii, indemnizaţii şi ajutoare: pentru familiile cu copii: o alocaţia de stat pentru copii, o alocaţia pentru copii nou-născuţi, trusoul pentru nou-născuţi, o indemnizaţia pentru creşterea copilului sau stimulentul în cazul în care mama sau tatăl aflat în concediu de creştere a copilului realizează venituri profesionale supuse impozitului pe venit, o alocaţia de susţinere pentru familia monoparentală şi alocaţia familială complementară, o alocaţia lunară de plasament. pentru persoanele şi familiile cu venituri mici: o ajutorul social pentru asigurarea venitului minim garantat, ajutoare de urgenţă, ajutoare de înmormântare, o ajutoare de încălzire. pentru persoanele cu handicap - o serie de prestaţii destinate adulţilor, copiilor, precum şi familiilor care includ persoane cu handicap. pentru familiile nou constituite: sprijin la încheierea căsătoriei. A. Prestaţiile familiale Deoarece copii reprezintă o categorie socială puternic afectată de sărăcie, programele sociale dedicate familiilor cu copii se dovedesc eficiente în îmbunătăţirea situaţiei socio-economice a acestora şi în prevenirea riscului de sărăcie. Protecţia socială a familiilor cu copii s-a realizat printro serie de prestaţii, şi anume: 1. Alocaţia de stat pentru copii O prestaţie socială care se adresează tuturor copiilor, fără discriminare, este alocaţia de stat pentru copii. Aceasta se acordă, conform Legii nr.61/1993 privind alocaţia de stat pentru copii, republicată, tuturor copiilor în vârstă de până la 18 ani, precum şi tinerilor care au împlinit vârsta de Compartiment indicatori sociali şi programe incluziune socială 68

72 18 ani, care urmează cursurile învăţământului liceal sau profesional, organizate în condiţiile legii, până la terminarea acestora. Din numărul total de copii înregistraţi la nivel naţional la sfârşitul anului 2010, comunicat de Institutul Naţional de Statistică, circa 98,1% au primit alocaţia de stat pentru copii. Pentru copiii care nu au un handicap, cu vârsta mai mare de 2 ani, cuantumul alocaţiei de stat pentru copii a fost în anul 2010 de 42 lei/lună/copil. Pentru copiii care au un handicap, mai mari de 3 ani, cuantumul a fost de 84 lei (conform prevederilor legale, alocaţia pentru aceşti copii se acordă în cuantum dublu). Cuantumul alocaţiei de stat pentru copii cu vârsta mai mică de 2 ani care nu aveau un handicap, sau cu vârsta mai mică de 3 ani care aveau un handicap, a fost de 200 lei. Plata alocaţiei de stat pentru copii se realizează integral din bugetul M.M.F.P.S. În anul 2010, alocaţia s-a acordat pentru un număr mediu lunar de copii, din care: copii care au vârsta mai mică de 2 ani şi nu au un handicap, (10,0% din total); copii care au vârsta mai mică de 3 ani şi au un handicap (0,2% din total); copii care au vârsta mai mare de 2 ani şi nu au un handicap (88,4% din total); copii care au vârsta mai mare de 3 ani şi au un handicap (1,4% din total). În anul 2010, din numărul total de copii îndreptăţiţi la această prestaţie, 50,5% au avut domiciliul în urban si 49,5% în rural. Grafic nr.2 Distribuţia numărului de copii beneficiari de alocaţie de stat pentru copii, pe medii de rezidenţă, ,3% 4,6% 0,6% 5,6% copii sub 2 ani fără handicap şi sub 3 ani cu handicap, urban 0,7% 44,2% copii fără handicap, peste 2 ani, urban copii cu handicap, peste 3 ani, urban copii sub 2 ani fără handicap şi sub 3 ani cu handicap, rural copii fără handicap, peste 2 ani, rural copii cu handicap, peste 3 ani, rural Sumele plătite de M.M.F.P.S. ca alocaţii de stat pentru copii s-au ridicat în anul 2010 la lei, fiind mai mari cu lei (cu aproape 1%) faţă de cele plătite în anul anterior. În privinţa numărului de beneficiari, media lunară calculată pentru anul 2010 este puţin mai mare decât cea calculată pentru anul 2009 (cu copii). Compartiment indicatori sociali şi programe incluziune socială 69

73 În urma prelucrării microdatelor ABF din anul 2010, a rezultat că rata de sărăcie pentru copii sub 18 ani era de 7,99%, numărul de copii aflaţi în familii sărace fiind de circa 335,4 mii. Copii sub 18 ani au reprezentat 30,2% din populaţia săracă, deşi ponderea lor în totalul populaţiei era de 19,6%. Dacă nu s-ar fi acordat alocaţia de stat pentru copii, rata sărăciei ar fi crescut cu 2,22%, ceea ce înseamnă că s-ar fi înregistrat un număr suplimentar de 476 mii persoane sărace. 2. Alocaţia familială complementară şi alocaţia de susţinere pentru familiile monoparentale Aceste prestaţii, reglementate prin O.U.G. 105/2003 privind acordarea alocaţiei familiale complementare şi a alocaţiei de susţinere pentru familia monoparentală, influenţează în mod deosebit riscul de sărăcie al familiilor cu copii. Alocaţiile se acordă familiilor ce au în îngrijire copii şi realizează venituri sub valoarea unui prag stabilit de lege. Limita de venituri nete lunare pe membru de familie până la care s-au acordat aceste prestaţii în anul 2010 a fost de 470 lei. Cuantumurile acestora au variat, în funcţie de componenţa familiei, între 50 şi 70 lei, în cazul alocaţiei complementare, şi între 70 şi 90 lei, în cazul alocaţiei pentru familia monoparentală (grafic nr.3). Pentru familiile beneficiare de ajutor social, cuantumul alocaţiei familiale complementare este majorat cu 25%. Grafic nr. 3. Cuantumurile alocaţiei familiale complementare şi alocaţiei de susţinere pentru familia monoparentală, 2010 (lei) Având în vedere metodologia de calcul a pragurilor de sărăcie absolută în funcţie de structura familială, se constată că limita de venituri până la care o familie este eligibilă pentru plata celor două prestaţii a fost mult superioară pragurilor de sărăcie, calculate de asemenea în funcţie de numărul de persoane din familie. Compartiment indicatori sociali şi programe incluziune socială 70

74 Pragul sărăciei absolute, calculat pe baza consumului pentru o gospodărie formată dintr-un adult a fost în anul 2010 de 279,6 lei. Scala de echivalenţă pentru gospodăriile formate din mai mulţi membri se calculează prin adăugarea numărului de membri astfel: un adult =1, un copil = 0,5, iar parametrul economiei de scară = 0,9. Grafic nr. 4 Comparaţie între pragul de sărăcie absolută şi limita de venituri nete ale familiei până la care se acordă alocaţia de susţinere pentru familia monoparentală, în funcţie de structura familială Ca exemplu, o familie formată din 2 adulţi şi un copil devine eligibilă pentru plata alocaţiei complementare în cazul în care venitul net lunar al familiei este de până la lei lunar (470 lei/lună/membru de familie*3 persoane), în timp ce pragul de sărăcie absolută pentru acest tip de familie este de 638 lei (279,6 lei/lună* 2,28 adulţi echivalenţi). Ca urmare al acestui mod de calcul, diferenţa devine din ce în ce mai mare pe măsură ce creşte numărul de copii din familie. Grafic nr.5. Comparaţie între pragul de sărăcie şi limita de venituri nete ale familiei până la care se acordă alocaţia familială complementară, în funcţie de structura familială Compartiment indicatori sociali şi programe incluziune socială 71

75 În anul 2010, în medie, de familii au primit lunar una din aceste două alocaţii, ceea ce înseamnă că mai mult de mii copii (36,3% din totalul copiilor care au primit alocaţia de stat pentru copii) trăiesc în familii cu venituri mici. Grafic nr.6 Numărul mediu lunar familii beneficiare de prevederile O.U.G. nr. 105/2003 privind acordarea alocaţiei familiale complementare şi a alocaţiei de susţinere pentru familia monoparentală, un copil doi copii trei copii patru sau mai mulţi copii Numărul mediu lunar familii beneficiare de alocaţie familială complementară în anul 2010 a fost de trei ori mai mare decât cel al beneficiarilor de alocaţie de susţinere pentru familia monoparentală. Grafic nr.7 Numărul mediu lunar familii beneficiare de alocaţie familială complementară, respectiv de alocaţie de susţinere pentru familia monoparentală, un copil doi copii trei copii patru sau mai mulţi copii Alocaţia familială complementară Alocaţia de susţinere pentru familia monoparentală Compartiment indicatori sociali şi programe incluziune socială 72

76 Datorită prevederilor legislative ce au majorat nivelurile de venituri nete pe membru de familie pentru determinarea eligibilităţii, în paralel cu descreşterea veniturilor familiilor cauzate de criza economică, numărul mediu lunar de familii beneficiare de cele două tipuri de alocaţii a înregistrat o creştere importantă în perioada analizată, fiind plătite în anul 2010 comparativ cu anul precedent mai mult cu alocaţii, corespunzător unui număr suplimentar de circa copii. Sumele plătite pentru aceste două tipuri de alocaţii s-au ridicat în anul 2010 la lei, din care 70% s-au cheltuit pentru alocaţia familială complementară şi 30% pentru alocaţia de susţinere pentru familia monoparentală. Faţă de anul anterior, sumele au fost mai mari cu lei (9,2%). În cazul în care la numărul de copii beneficiari de aceste prestaţii, care a fost în anul 2010 de aproximativ mii, se adaugă numărul de părinţi din familiile care au primit prestaţiile amintite, numărul total de persoane din familiile beneficiare a fost de mii persoane, respectiv 13,2% din populaţia ţării. Alocaţia familială complementară De alocaţia familială complementară au beneficiat în anul 2010 un număr de familii, în creştere cu familii faţă de anul Sumele plătite în anul 2010 au fost de lei, mai mari cu 9,2% decât în anul anterior. Suma medie la nivel naţional a fost de 60,9 lei/lună/familie beneficiară. Grafic nr.8 Numărul mediu lunar de familii beneficiare de alocaţie familială complementară, în funcţie de structura familială, un copil doi copii trei copii patru sau mai mulţi copii Familiile cu un copil au reprezentat 41,0% din totalul beneficiarilor ai acestei alocaţii. Compartiment indicatori sociali şi programe incluziune socială 73

77 Tabel nr.2. Indicatori privind numărul de beneficiari de alocaţie familială complementară, în funcţie de componenţa familiei, 2010 Indicator Total Familii cu 1 copil Familii cu 2 copii Familii cu 3 copii Familii cu 4 sau mai mulţi copii Numărul mediu lunar de familii beneficiare Ponderea tipurilor de familii în total beneficiari (%) 100,0 41,0 42,4 10,9 5,7 Numărul mediu lunar estimat de copii beneficiari Cele mai sărace dintre familiile cu copii sunt cele beneficiare în acelaşi timp de alocaţia familială complementară şi de venit minim garantat. Pentru acestea cuantumurile alocaţiei familiale complementare se majorează cu 25%. În anul 2010 un număr de familii au beneficiat de această prevedere legislativă. Dintre acestea, persoane (aproape 80,3% din totalul beneficiarilor), aveau domiciliul în mediul rural. Sumele plătite în anul 2010 pentru acordarea alocaţiei familiale complementare au fost de lei, mai mari cu lei (9,2%) decât în anul anterior. Suma medie la nivel naţional a fost de 60,9 lei/lună/familie beneficiară. Alocaţia de susţinere pentru familia monoparentală Numărul mediu lunar de beneficiari de alocaţie pentru familia monoparentală a cunoscut o creştere de la familii in anul 2009 la familii in anul Ponderea cea mai mare în totalul familiilor beneficiare o deţin familiile cu un copil (60,6%). Grafic nr.9 Numărul mediu lunar de familii beneficiare de alocaţie de susţinere pentru familia monoparentală, în funcţie de structura familială, 2010 Compartiment indicatori sociali şi programe incluziune socială 74

78 Numărul de copii care trăiesc în familii monoparentale cu venituri mici a fost în anul 2010 de peste 315,5 mii copii. În familii monoparentale beneficiare cu 1 copil se regăseau 121,5 mii copii, în familiile cu 2 copii 105,4 mii, în familiile cu 3 copii 51,4 mii, iar în cele cu 4 sau mai mulţi copii peste 37,2 mii copii. Tabel nr.3 Indicatori privind numărul de beneficiari de alocaţie de susţinere pentru familia monoparentală, în funcţie de componenţa familiei, 2010 Indicator Numărul mediu lunar de familii beneficiare Ponderea tipurilor de familii în total beneficiari (%) Numărul mediu lunar estimat de copii beneficiari Total Familii cu 1 copil Familii cu 2 copii Familii cu 3 copii Familii cu 4 sau mai mulţi copii ,0 60,6 26,3 8,5 4, Ponderea beneficiarilor de alocaţie de susţinere pentru familia monoparentală care locuiau în mediul rural în total beneficiari ai acestei alocaţii era de 68,6%, mai mică decât în cazul alocaţiei familiale complementare (care a fost de 75,7%). Evoluţia numărului de familii beneficiare în anul 2010 faţă de anul anterior arată o creştere de circa copii beneficiari de această alocaţie. Sumele plătite pentru această prestaţie în anul 2010 au fost de lei (cu lei mai mari decât în anul 2009). Bărbaţii cu venituri mici care aveau în îngrijire copii au reprezentat 20,1% din totalul beneficiarilor de alocaţie de susţinere ( comparativ cu ). Dintre aceştia locuiau în mediul rural (81,0%) şi în mediul urban (19,0%). Majoritatea familiilor monoparentale ce aveau ca unic părinte tatăl aveau în componenţă unul sau doi copii (63,1%, respectiv 25,4%), ceea ce arată că familiile cu venituri mici care au ca unic părinte tatăl sunt mai puţin numeroase. Conform microdatelor ABF din anul 2010, acordarea celor două prestaţii a determinat prevenirea intrării în starea de sărăcie a circa 49 mii persoane în cazul alocaţiei familiale complementare şi a circa 11 mii în cazul alocaţiei de susţinere pentru familia monoparentală. Efectul real a fost însă diminuat datorită nivelului redus de reflectare în datele din anchetă a beneficiarilor reali, ponderea beneficiarilor calculaţi pe baza anchetei în cei efectivi fiind de 68,1% în cazul primei alocaţii şi de numai 23,5% în cazul celei de-a doua, aşa cum s-a menţionat anterior. Compartiment indicatori sociali şi programe incluziune socială 75

79 3. Alocaţia pentru copiii nou-născuţi Alocaţia pentru copiii nou-născuţi s-a acordat în anul 2010 o singură dată, pentru fiecare dintre primii 4 copii născuţi vii, în cuantum de 230 lei. În această perioadă numărul total de beneficiari ai alocaţiei a fost de copii, pentru care s-au plătit lei. Faţă de anul anterior, s-a înregistrat o scădere a numărului de beneficiari ai acestei alocaţii, având în vedere faptul că prestaţia nu s-a mai acordat începând cu luna iulie a anului Trusoul pentru copiii nou-născuţi În anul 2010, conform Legii nr. 482/2006 privind acordarea de trusouri pentru nou-născuţi, pentru fiecare copil nou-născut s-au acordat 150 de lei, respectiv contravaloarea unui trusou gratuit reprezentat de haine, lenjerie şi produse pentru îngrijire. Acest trusou s-a acordat de către autorităţile administraţiei publice locale, o singură dată, la ieşirea copilului din maternitate sau la eliberarea certificatului de naştere. Numărul total de beneficiari în anul 2010 a fost de copii, iar sumele acordate pentru plata trusoului s-au ridicat la lei. Comparativ cu anul precedent, a avut loc o reducere a numărului de copii şi a sumelor plătite, datorită faptului că această prestaţie nu s-a mai acordat începând cu luna iulie Indemnizaţia pentru creşterea copilului şi stimulentul Actul normativ care a reglementat în anul 2010 acordarea acestor prestaţii a fost Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 148/2005 privind susţinerea familiei în vederea creşterii copilului, cu modificările şi completările ulterioare. Acest act normativ a prevăzut ca persoanele care, în ultimul an anterior datei naşterii copilului, au realizat timp de 12 luni venituri profesionale supuse impozitului pe venit potrivit prevederilor Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, au beneficiat de concediu pentru creşterea copilului în vârstă de până la 2 ani sau, în cazul copilului cu handicap, de până la 3 ani, precum şi de o indemnizaţie lunară în cuantum de 600 lei sau, opţional, în cuantum de 85% din media veniturilor realizate pe ultimele 12 luni, dar nu mai mult de lei. În conformitate cu prevederile Legii nr. 118/2010 privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar, cuantumul indemnizaţiilor acordate începând cu luna august 2010,, precum şi cele care se aflau în plată la acea dată a fost diminuat cu 15%. Dacă din calcul a rezultat un cuantum mai mic de 600 lei, s-au acordat 600 lei. Compartiment indicatori sociali şi programe incluziune socială 76

80 În anul 2010, în medie persoane au beneficiat lunar de indemnizaţie pentru creşterea copilului sau stimulent, pentru care a fost cheltuită suma de lei. Dintre aceştia, persoane au primit indemnizaţie pentru creşterea copilului, un număr mai mare cu persoane decât în anul Suma medie lunară plătită pentru o persoană beneficiară de indemnizaţie a fost în anul 2010 de 938 lei în anul 2010, în creştere faţă de anul anterior, în care s-a plătit în medie suma de 798 lei. Pentru beneficiarii de indemnizaţie pentru creşterea copilului se plătesc contribuţii de asigurări sociale de sănătate, sumele cheltuite în acest scop în anul 2010 fiind de lei. Stimulentul lunar Un număr de persoane îndreptăţite să beneficieze de indemnizaţie pentru creşterea copilului care au realizat venituri profesionale supuse impozitului pe venit, au primit un stimulent lunar în cuantum de 100 lei, sumele cheltuite în acest scop de la bugetul de stat în anul 2010 fiind de lei. Comparativ cu anul anterior, numărul de beneficiari de stimulent s-a redus cu persoane (33,0%), ca efect conjugat al măririi în anul anterior a sumelor acordate cu titlu de indemnizaţie pentru creşterea copilului, precum şi al crizei economice care a generat locuri de muncă mai puţine şi mai nesigure. Cea mai mare parte a beneficiarilor acestor prestaţii locuiau în mediul urban, ponderea acestora în total beneficiari fiind de 65,7% în cazul indemnizaţiei pentru creşterea copilului şi 72,9% în cazul stimulentului. Din totalul familiilor îndreptăţite să obţină indemnizaţia pentru creşterea copilului sau stimulentul, 18,0% aveau ca reprezentant legal tatăl, şi anume familii. În mediul urban locuiau dintre acestea, reprezentând 12,8% din totalul beneficiarilor din mediul urban, iar în mediul rural familii, reprezentând 28,3% din totalul beneficiarilor din rural. Aceste două prestaţii influenţează riscul de sărăcie al familiilor beneficiare. În lipsa veniturilor provenite din acest tip de transfer rata sărăciei ar fi crescut cu 0,52%, ceea ce înseamnă că s-ar fi înregistrat mai mult cu circa 112 mii persoane sărace. 6. Alocaţia lunară de plasament Potrivit prevederilor Legii nr.272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului, pentru fiecare copil faţă de care s-a luat măsura plasamentului se acordă o alocaţie lunară de plasament. De această alocaţie beneficiază şi copilul pentru care a fost instituită tutela. În anul 2010 cuantumul alocaţiei lunare de plasament a fost de 97 lei/lună/copil. Pentru copiii cu handicap alocaţia de plasament s-a acordat în cuantum majorat cu 50%. Compartiment indicatori sociali şi programe incluziune socială 77

81 Numărul mediu lunar de beneficiari a fost în anul 2010 de copii, din care au fost copii cu handicap (circa 4,4%). Deşi conform datelor prelucrate din anchetă doar persoane ar fi beneficiat de acest tip de alocaţie, respectiv 37,3% din numărul real de beneficiari, se poate constata că există o influenţă a acestuia asupra sărăciei, însă redusă, aşa cum s-a arătat în tabelul nr. 3. B. Ajutoare sociale acordate în vederea asigurării venitului minim garantat Venitul minim garantat (VMG), este unul cel mai importante programe de promovare a incluziunii sociale şi de combatere a sărăciei. Actul normativ care reglementează acordarea asistenţei corespunzătoare oricărei persoane care nu dispune de resurse suficiente şi care nu este în măsură să şi le procure prin propriile mijloace sau să le primească dintr-o altă sursă este Legea nr.416/2001 privind venitul minim garantat, cu modificările şi completările ulterioare. Potrivit acestei legi, venitul minim garantat se asigură prin acordarea unui ajutor social lunar, pe baza unei cereri şi declaraţii pe propria răspundere, însoţite de actele doveditoare privind componenţa familiei şi veniturile membrilor acesteia, cerere care se înregistrează la primarul localităţii sau, după caz, al sectorului municipiului Bucureşti. Valoarea ajutorului social lunar se calculează ca diferenţă între nivelul venitului minim garantat prevăzut de lege şi venitul net lunar al familiei sau al persoanei singure. Valoarea medie calculată la nivel naţional a ajutorului social acordat în anul 2010 a fost de 172 lei/familie beneficiară, respectiv 68 lei/persoană dintr-o familie beneficiară. Structura familială Tabel nr. 4 Comparaţie între sumele medii acordate ca ajutor social şi nivelul venitului minim garantat în anul 2010 Nivelul venitului minim garantat (valoarea maximă prevăzută de lege) -lei/lună/familie- Valoarea medie calculată a ajutorului social acordat în anul lei/lună/familie- -lei/lună/persoană din familie- - persoană singură familie formată din 2 persoane familie formată din 3 persoane familie formată din 4 persoane familie formată din 5 persoane familie formată din 6 sau mai multe persoane 493* * Valoare calculată pentru o familie de 6 persoane Din analiza datelor cumulate la nivel de an, rezultă că, la nivel naţional, în anul 2010 comparativ cu anul 2009, au fost plătite mai mult cu ajutoare pentru asigurarea venitului minim garantat şi o sumă mai mare cu lei ( ajutoare comparativ cu ajutoare, respectiv lei, faţă de lei). Compartiment indicatori sociali şi programe incluziune socială 78

82 Grafic nr.10 Distribuţia numărului mediu de familii beneficiare de ajutor social, în funcţie de structura familială, în anul 2010 Total familii beneficiare: Cea mai mare parte din persoanele beneficiare se aflau în familii formate din patru persoane. Grafic nr.11 Distribuţia numărului mediu de persoane beneficiare de ajutor social, în funcţie de structura familială, în anul 2010 Total estimat persoane beneficiare: *S-a considerat că acest tip de familie este compus din 6 persoane Deşi persoanele singure au reprezentat 38% din numărul total de familii beneficiare, acestea au primit un sfert din totalul sumelor alocate. Compartiment indicatori sociali şi programe incluziune socială 79

83 Grafic nr.12 Ponderea tipurilor de familii beneficiare de ajutoare sociale în total familii beneficiare, în anul 2010 Corespunzător sumelor plătite la nivelul întregului an 2010, de lei, suma medie lunară plătită în această perioadă a fost de lei. Grafic nr. 13 Ponderea sumelor plătite, în funcţie de structura familială, în total sume plătite, în anul 2010 De programul de acordare a venitului minim garantat în anul 2010 au beneficiat circa persoane defavorizate, fiind unul din instrumentele de politică socială cu impact asupra reducerii sărăciei şi marginalizării sociale. Dacă din valoarea consumului gospodăriilor din anul 2010 se scad sumele primite cu titlu de ajutor social pentru asigurarea venitului minim garantat, se observă că rata sărăciei absolute creşte cu 1,21%, creştere corespunzătoare unui număr suplimentar de 260 mii de persoane sărace. Compartiment indicatori sociali şi programe incluziune socială 80

84 Pentru beneficiarii ajutorului social pentru asigurarea venitului minim garantat, în conformitate cu Legea nr.416/2001 privind venitul minim garantat, se pot acorda complementar, de la bugetul local, ajutoare de urgenţă şi ajutoare de înmormântare. Ajutoare de urgenţă Pentru sprijinirea familiilor aflate în situaţii de necesitate datorate calamităţilor naturale, incendiilor şi accidentelor, prin programul de acordare a ajutoarelor de urgenţă au fost plătite în anul 2010 de la bugetele locale un număr de ajutoare (cu mai multe decât în anul anterior), în sumă de lei. Ajutoare de înmormântare Familiile beneficiare de venit minim garantat care se află în situaţie de dificultate ca urmare a decesului unui membru de familie pot beneficia de ajutor pentru acoperirea unei părţi din cheltuielile de înmormântare, acordat de către autorităţile publice locale. În anul 2010 de la bugetul local s-au acordat ajutoare de înmormântare, sumele plătite fiind de lei. C. Prestaţii acordate persoanelor cu handicap Legea nr.448/2006 privind protecţia şi promovarea drepturilor persoanelor cu handicap prevede acordarea unor prestaţii destinate atât adulţilor, cât şi copiilor cu handicap, precum şi familiilor care au în componenţa lor persoane cu handicap. Adulţii cu handicap vizual grav au primit în anul 2010 pentru plata însoţitorului o indemnizaţie calculată pe baza salariului net al asistentului social debutant cu studii medii din unităţile de asistenţă socială din sectorul bugetar, altele decât cele cu paturi. Pentru adulţii cu handicap grav şi accentuat s-a acordat o indemnizaţie lunară, indiferent de venituri, astfel: pentru adultul cu handicap grav: 202 lei, pentru adultul cu handicap accentuat: 166 lei. Persoanele cu handicap grav, accentuat sau mediu au beneficiat de un buget personal complementar indiferent de venituri, astfel: adultul cu handicap grav: 91 lei, adultul cu handicap accentuat: 68 lei, adultul cu handicap mediu: 33,5 lei. Compartiment indicatori sociali şi programe incluziune socială 81

85 a. Indemnizaţia pentru însoţitorii persoanelor cu handicap vizual grav s-a acordat în anul 2010 pentru un număr mediu lunar de beneficiari şi a însumat lei. b. Indemnizaţia lunară pentru adulţii cu handicap grav şi accentuat s-a acordat în anul 2010 unui număr mediu lunar de persoane, din care cu handicap grav (35,9% din total) şi cu handicap accentuat (64,1% din total). Faţă de anul anterior a avut loc o creştere de beneficiari, respectiv de 4,0%. Sumele cheltuite pentru acest program au fost de lei, mai mari faţă de anul 2009 cu lei, şi anume cu 5,7%. c. Bugetul personal complementar pentru persoanele cu handicap grav, accentuat sau mediu s-a plătit în anul 2010 pentru un număr mediu lunar de beneficiari, pentru care s-au cheltuit lei. Distribuţia beneficiarilor în funcţie de gradul de handicap a fost următoarea: persoanele cu handicap grav au fost în număr de (34,0%), cu handicap accentuat (54,9%), iar cu handicap mediu (11,1%). Anul 2010 a însemnat o creştere faţă de anul precedent a numărului de beneficiari cu 4,4% ( beneficiari) şi a sumelor plătite cu 5,7% ( lei). d. Legea nr.448/2006 prevede acordarea şi a altor prestaţii destinate persoanelor cu handicap care au în îngrijire, supraveghere şi întreţinere un copil, precum şi în vederea creşterii copiilor cu handicap (tabel nr.5). Sumele cheltuite pentru acordarea acestor prestaţii au fost în anul 2010 de lei. Tabel nr. 5 Numărul mediu lunar de beneficiari ai unor prestaţii acordate conform art. 12 al Legii nr. 448/2006 privind protecţia şi promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, în anul 2010 Număr Prestaţie beneficiari Total Indemnizaţie lunară pentru creşterea copilului cu handicap în cuantum de 450 lei, pentru copilul cu handicap cu vârsta cuprinsă între 3 şi 7 ani Indemnizaţie lunară pentru creşterea copilului cu handicap, în cuantum de 450 lei, acordată persoanei cu handicap care nu realizează alte venituri în afara celor prevăzute la art. 58 alin. (4) lit. a), până la împlinirea de către copil a vârstei de 3 ani 41 Indemnizaţie lunară pentru creşterea copilului cu handicap, în cuantum de 300 lei, acordată persoanei cu handicap care nu realizează alte venituri în afara celor prevăzute la art. 58 alin. (4) lit. a), pentru copilul cu vârsta cuprinsă între 3 şi 7 ani 154 Indemnizaţie lunară pentru creşterea copilului cu handicap, în cuantum de 300 lei, acordată persoanei care nu îndeplineşte condiţiile prevăzute de ordonanţa de urgenţă a guvernului nr. 148/2005, până la împlinirea de către copil a vârstei de 3 ani 180 Ajutor lunar în cuantum de 150 lei acordat pentru creşterea copilului cu handicap cu vârsta cuprinsă între 3 şi 7 ani, acordat persoanei care nu îndeplineşte condiţiile prevăzute de Ordonanţa de urgenţă a guvernului nr. 148/ Compartiment indicatori sociali şi programe incluziune socială 82

86 Număr Prestaţie beneficiari Indemnizaţie pentru creşterea copilului în cuantum de 450 lei până la împlinirea de către copil a vârstei de 2 ani acordată persoanei cu handicap care are în îngrijire, supraveghere şi întreţinere un copil şi care nu realizează alte venituri în afara celor prevăzute la art. 58 alin. (4) lit. a) 856 Ajutor lunar pentru creşterea copilului în cuantum de 150 lei pentru copilul cu vârsta cuprinsă între 2 şi 7 ani acordat persoanei cu handicap care are în îngrijire, supraveghere şi întreţinere un copil şi care nu realizează alte venituri în afara celor prevăzute la art. 58 alin. (4) lit. a) e. Indemnizaţia de hrană cuvenită persoanelor infectate cu HIV sau bolnave de SIDA 5 În anul 2010 au beneficiat de această indemnizaţie lunar persoane, din care adulţi (95,2% din total) şi 327 copii (4,8% din total), pentru care au fost cheltuiţi lei. Faţă de anul 2009 s-a înregistrat o creştere a numărului de adulţi beneficiari (de 430 persoane) şi a numărului de copii beneficiari (de 89 copii). f. Alocaţia de hrană pentru copii cu handicap HIV / SIDA a fost acordată în anul 2010 pentru 207 persoane, suma cheltuită fiind de lei. Conform calculelor realizate pe baza ABF, acordarea prestaţiilor către persoanele care au un handicap a determinat prevenirea intrării în sărăcie a circa 128 mii persoane. În realitate însă, datorită subreprezentării acestor tipuri de prestaţii în eşantion (în anchetă fiind cuprinse mai puţin de jumătate din persoanele beneficiare efectiv), se poate presupune că efectul asupra sărăciei a fost mai pronunţat. D. Ajutoare pentru încălzirea locuinţei Aceste ajutoare se acordă conform Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului nr.5/2003 privind acordarea de ajutoare pentru încălzirea locuinţei, precum şi a unor facilităţi populaţiei pentru plata energiei termice, cu modificările şi completările ulterioare. În sezonul rece 1 noiembrie martie 2010, utilizatorii sistemului centralizat de încălzire au primit, în cazul în care venitul mediu net lunar pe membru de familie era mai mic de 615 lei, un ajutor lunar prin compensarea procentuală a valorii efective a facturii la energia termică. Pragul maxim al ajutorului a fost dat de un consum maxim lunar stabilit de legislaţie în funcţie de tipul apartamentului şi de zona de temperatură. Persoanele singure au beneficiat de o compensare mai mare cu 10% faţă de proporţiile stabilite pe familie. Pentru familiile şi persoanele singure beneficiare de ajutor social, compensarea s-a acordat în proporţie de 100%. 5 Legea nr.584/2002 privind măsurile de prevenire a răspândirii maladiei SIDA în România şi de protecţie a persoanelor infectate cu HIV sau bolnave de SIDA Compartiment indicatori sociali şi programe incluziune socială 83

87 Pentru încălzirea locuinţei cu gaze naturale legislaţia a stabilit un cuantum diferit pentru 9 tranşe de venituri, în funcţie de venitul net lunar pe membru de familie. Cuantumul minim a fost sezonul rece 1 noiembrie martie 2010 de 19 lei, corespunzător tranşei de venit între 540,1 şi 615 lei, iar cel maxim de 262 lei. Ajutorul pentru încălzirea locuinţei cu lemne, cărbuni şi combustibili petrolieri s-a acordat de asemenea în funcţie de nivelul de venituri ale familiei, în cuantumuri între 16 şi 54 lei. Plafonul de venituri până la care s-a primit acest ajutor a fost de 615 lei venit mediu net lunar pe membru de familie. Pentru beneficiarii de ajutor social suma acordată a fost de 58 lei. Numărul mediu lunar de beneficiari de ajutoare de încălzire cu energie termică furnizată în sistem centralizat la sfârşitul sezonului rece noiembrie 2009 martie 2010 a fost de circa 360 mii familii. Numărul de familii şi persoane singure beneficiare de ajutoare de încălzire cu gaze naturale a fost de circa 610 mii. Numărul de beneficiari de ajutoare pentru încălzirea cu lemne, cărbuni şi combustibili petrolieri, acordate din bugetul de stat pentru sezonul rece noiembrie 2009 martie 2010, a fost de circa mii familii. În perioada 1 ianuarie 31 decembrie 2010 au fost plătite cumulat ajutoare de încălzire în valoare de lei, din care: 15,5% pentru încălzirea cu energie termică furnizată în sistem centralizat ( lei), 30,1% pentru utilizatorii de gaze naturale ( lei), 54,4% pentru cei ce folosesc pentru încălzire lemne, cărbuni sau combustibili petrolieri ( lei). Datorită modului specific de acordare a acestor ajutoare (aşa cum a fost arătat mai sus, acestea se acordă corespunzător sezonului rece noiembrie martie, iar beneficiarul poate opta pentru acordarea acestora într-o singură tranşă sau lunar), influenţa acestor tipuri de transferuri nu se poate determina cu exactitate. Pe baza faptului că au rezultat din anchetă în medie la nivelul anului 2010 circa 225 mii gospodării beneficiare, se poate concluziona că mai mult de 31 mii persoane au ieşit din sărăcie datorită acestor transferuri. E. Alte prestaţii 1. Ajutorul rambursabil acordat persoanelor refugiate 6 6 Legea nr.122/2006 privind azilul în România Compartiment indicatori sociali şi programe incluziune socială 84

88 În anul 2010, un număr mediu lunar de 40 persoane au beneficiat de ajutorul rambursabil acordat persoanelor refugiate, în sumă totală de lei. 2. Sprijinul financiar la încheierea căsătoriei Pentru familiile nou constituite s-a acordat în anul 2010 un sprijin financiar în cuantum de 200 euro, indiferent de cetăţenia soţilor, cu condiţia ca fiecare dintre soţi să se afle la prima căsătorie şi să aibă domiciliul sau reşedinţa în România. În anul 2010 numărul celor care s-au căsătorit şi au beneficiat de acest program a fost de familii, în scădere faţă de anul 2009 cu familii. Sumele plătite în anul 2010 au fost de lei, mai mici cu lei faţă de anul anterior, având în vedere faptul că acest sprijin financiar nu s-a mai acordat începând cu luna iulie. F. Total prestaţii În anul 2010, Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale şi autorităţile locale au acordat pentru prestaţiile de asistenţă socială amintite aproximativ lei. Plata prestaţiilor sociale a fost asigurată în cea mai mare parte de la bugetul de stat, prin Agenţia Naţională pentru Prestaţii Sociale. Tabel nr. 6. Sume acordate din bugetul M.M.F.P.S. beneficiarilor principalelor prestaţii sociale, în anul 2010 Prestaţia socială Sume plătite (lei) Total Alocaţia de stat pentru copii Indemnizaţie creştere copil (inclusiv c.a.s.s) Prestaţii pentru pers. cu handicap Ajutoare pentru încălzire Alocaţia complementară şi alocaţia pentru familia monoparentală Alocaţia lunară de plasament Alocaţia şi trusoul pentru copii nou-născuţi Sprijin financiar la constituirea familiei Stimulent Altele, din care: Ajutoare financiare Ajutoare de urgenţă Ajutorul rambursabil acordat persoanelor refugiate Compartiment indicatori sociali şi programe incluziune socială 85

89 Cea mai mare parte a resurselor gestionate de M.M.F.P.S a fost direcţionată în anul 2010 către alocaţia de stat pentru copii (aproximativ 32,6%), prestaţie care se acordă însă celei mai mari părţi din beneficiari (3.893 mii copii). Grafic nr.14. Distribuţia sumelor acordate din bugetul M.M.F.P.S. beneficiarilor de prestaţii sociale, în anul Sumele reprezentate nu includ taxele poştale O pondere însemnată în cheltuielile cu prestaţiile (26,1%) au avut-o sumele destinate plăţii indemnizaţiilor pentru creşterea copilului (prestaţie ce însumează aproximativ 197 mii familii care au in componenţa lor un copil mai mic de 2 ani). Pentru stimulentul acordat părintelui îndreptăţit la plata indemnizaţiei care realizează venituri profesionale (circa 10 mii beneficiari) s-au acordat 0,1% din totalul cheltuielilor. Prestaţiile destinate persoanelor cu handicap au o pondere de 23,0% în totalul prestaţiilor administrate de M.M.F.P.S, numărul de beneficiari fiind de peste 663 mii persoane (la estimare au fost luaţi în considerare numai beneficiarii de buget personal complementar lunar pentru persoanele cu handicap grav, accentuat şi mediu, însă aceste prestaţii se adresează şi altor persoane cum ar fi însoţitorii, copiii şi familiile care au în componenţă persoane cu handicap, aşa cum s-a precizat anterior). Ajutoarele de încălzire au reprezentat circa 9,4% din sumele cheltuite în anul 2010, numărul de beneficiari fiind de circa 360 mii familii care utilizează pentru încălzire energie termică în sistem centralizat, 610 mii familii care folosesc în acest scop gaze naturale şi mii familii care se încălzesc cu lemne, cărbuni sau combustibili petrolieri. Compartiment indicatori sociali şi programe incluziune socială 86