CE SPORT ESTE POTRIVIT PENTRU COPILUL NOSTRU?

Transcription

1 CE SPORT ESTE POTRIVIT PENTRU COPILUL NOSTRU? Lect. univ. dr. Teodora DOMINTEANU 1 Abstract In the given historical conditions, by their ability to influence, educate the masses sports can become important socio-cultural values, a veritable "ferment" of civilization, helping to enrich the human heritage. Sports essentially contribute to the development of spirituality. Between our intellectual faculties and our physical vitality is an unquestionable correlation. It can thus say that promote physical exercise spiritual level. Keywords: child, sports, psychology, counseling Cu ce îl ajută pe copil sportul? Practicarea unui sport în mod organizat poate face bine copilului în mai multe moduri. De la fotbal la scrimă, sporturile oferă copiilor şanse de a dobândi şi perfecţiona aptitudini, de a lucra cu alţi copii şi cu antrenorii şi de a lua parte la competiţii într-un mediu sigur. Ei învaţă valoarea antrenamentelor şi a provocării unei competiţii. Şi, mai ales, sportul oferă oportunităţi naturale şi amuzante de a face exerciţii fizice în mod regulat. La ce sport îl înscriem? Dar, înainte de a vă înscrie copilul la un sport, ar trebui să luaţi în considerare personalitatea copilului şi nivelul lui de dezvoltare pentru a vă asigura că practicarea unui sport este o experienţă pozitivă pentru toţi. Când ar trebui să înceapă copilul practicarea unui sport? Atunci când vă gândiţi să înscrieţi copilul la un sport, luaţi în calcul cât este de pregătit copilul, emoţional şi fizic. Un început prea timpuriu poate deveni frustrant şi pentru copil şi pentru dumneavoastră şi poate îndepărta copilul definitiv de sport. Deşi există programe sportive create pentru preşcolari, abia pe la 6-7 ani majoritatea copiilor dezvoltă nivelul potrivit de aptitudini fizice şi de atenţie necesare pentru a asculta indicaţiile şi a învăţa regulile unui joc. Deşi preşcolarii pot să arunce şi să alerge, este necesar ca înainte să poată să coordoneze cele două aptitudini. Şi, de obicei, abia prin clasa I înţeleg conceptul de a juca pe rând, ceea ce este important în multe sporturi. Asta nu înseamnă că un copil mai mic nu poate practica un sport. Se poate întâmpla ca, un copil să înscrie din greşeală un gol în poarta echipei lui sau să alerge după fluturi tot meciul, totul este în regulă câtă vreme se simte bine. Dacă 1 Teodora Dominteanu, Academia de Studii Economice din Bucureşti, 32

2 Marathon decideţi să vă înscrieţi copilul de 5 ani într-o echipă sportivă, asiguraţi-vă că alegeţi o echipă care pune accentul pe amuzament şi pe aptitudinile de bază. Alegerea sportului potrivit În cazul în care copilul manifestă un interes deosebit faţă de un anumit sport, daţi-i voie să-l practice. Poate vă va îngrijora riscul de rănire, mai ales într-un sport de contact cum ar fi fotbalul american sau karate, dar atât timp cât antrenorul le impune sportivilor să folosească echipamentul de protecţie, nu există contraindicaţii din partea medicul, iar copilul practică sportul împreună cu alţi copii la fel de mari şi de puternici, mergeţi înainte. Chiar dacă sportul ales nu se dovedeşte până la urmă a fi cel mai potrivit, copilul va avea multe de învăţat din această experienţă. Când alegeţi un sport, gândiţi-vă la temperamentul copilului. Unii copii au o înclinaţie naturală faţă de sporturile de echipă (fotbal, baschet şi volei), în timp ce alţii se pot simţi mai bine în activităţi axate pe efortul individual (tenis, scrimă, karate, dans, înot). Există un sport potrivit pentru fiecare copil. Să nu vă miraţi, dacă vor fi câteva încercări sau câteva sezoane sportive până să găsiţi sportul potrivit pentru copilul dumneavoastră. Copiilor le ia ceva timp să-şi dea seama care sunt activităţile preferate. Unii copii ar putea să nu fie interesaţi de sporturile de echipă, dar pot fi activi fizic participând la alte activităţi, care nu pun accentul pe competiţie. Indiferent ce aleg, copiii ar trebui să facă mişcare fizică cel putin 60 de minute pe zi. Cum se dezvoltă copilul sau sportivul meu? Aceasta este o întrebare esenţială pentru fiecare părinte sau antrenor, răspunsul fiind furnizat de către medic (iniţial de către medicul de familie, urmând ca acesta să discearnă oportunitatea unui consult de specialitate) cel puţin anual, intervalul optim între două consultaţii fiind de 6 luni, mai ales în condiţiile practicării unui sport şi în perioadele de creştere accelerată. Găsind răspunsul la această întrebare, familia va fi scutită de neplăcerile ulterioare în marea majoritate a cazurilor minore (corectabile în 6-12 luni cu ajutorul kinetoterapiei) dar există şi situaţii grave. Cele mai frecvente tulburări de dezvoltare la copii şi adolescenţi întâlnite în practică sunt: tulburări de statică a piciorului. Piciorul plat valg uni sau bilateral în diferite grade (cunoscut ca platfus), este prezent la 30%-45% din examenele efectuate. Aceste tulburări, în special cele minore, pot rămâne nedepistate chiar până la vârste înaintate, fără a pune probleme deosebite, chiar în absenţa corecţiei. Dar, în cazul practicării unui sport, în perioadele de solicitare intensă la care se poate adăuga şi un echipament (încălţăminte) mai puţin adaptat, lipsa corecţiei poate duce la dureri (metatarsalgii), care împiedică antrenamentele şi mai grav, competiţiile. tulburări de statică la nivelul coloanei vertebrale. Cele mai frecvente Vol IV Nr

3 sunt (hiper)cifoza dorsală ( cocoaşa ) şi scoliozele de grad mic; acestea sunt prezente în procente similare piciorului plat, chiar la sportivii de performanţă. Depistarea precoce, încă din stadiul de atitudine vicioasă, creează premisele unei corecţii eficiente sau măcar prevenirea agravării. Depistarea tardivă, după majorat sau la grade mari ale curburilor, necesită tratament complex (kinetoterapic, ortopedic sau chiar chirurgical), îndelungat. În cazul în care aceste tulburări nu sunt depistate şi corectate pot apărea următoarele probleme: inegalităţi ale membrelor inferioare care nu se corectează spontan (prin creştere) într-un interval rezonabil, pot duce la scolioze în diferite grade; dezvoltarea insuficientă a unor grupe musculare, mergând până la o insuficienţă musculară globală, prezentă la adolescenţi mai ales în perioadele de creştere accelerată, poate duce în condiţii de solicitare statică la poziţii vicioase pe scaunul de şcoală sau în faţa computerului sau în cazul unor sporturi care solicită doar o parte a musculaturii la diferite stări patologice, afectarea cea mai serioasă fiind tot la nivelul coloanei vertebrale. De asemenea, o masă musculară insuficient dezvoltată reprezintă un factor favorizant pentru traumatismele sportive. alte tulburări de dezvoltare pot influenţa practicarea anumitor sporturi atât din punct de vedere al sănătăţii, cât şi ca factor limitativ pentru marea performanţă. Factori de familie în alegerea unui sport pentru copil Înainte de a înscrie copilul la un sport, gândiţi-vă la modul în care antrenamentele şi meciurile vor afecta viaţa de zi cu zi a copilului şi a restului familiei: în ce mod va fi afectat timpul pe care îl are copilul pentru lucruri ca temele, alte activităţi şi timpul petrecut cu familia şi prietenii? Poate ar trebui să obţineţi programul antrenamentelor şi al meciurilor şi să alcătuiţi programul unei săptămâni obişnuite cu copilul dumneavoastră. Este important pentru copil să-i rămână timp de odihnă, de gândire creativă şi de joacă atunci când nu face nimic altceva. Acest rest de timp îl poate ajuta oferindu-i energia necesară pentru activităţile lui. Cum va afecta sportul ales planurile celorlalţi membri ai familiei? Multe echipe au antrenamente şi meciuri numai la sfârşit de săptămână, ceea ce poate fi o problemă dacă familia obişnuieşte să facă atunci mici excursii. Dacă aveţi mai mulţi copii care practică diverse sporturi, cum veţi coordona transportul lor la antrenamente şi la meciuri? Cât de implicat doriţi să fiţi ca părinte în acel sport şi cât de implicat doreşte copilul să fiţi? Cluburile sportive caută de multe ori părinţi care să se ofere să facă totul, de la antrenorat la asigurarea gustărilor şi a transportului. Implicarea dumneavoastră ca antrenor sau 34

4 Marathon în alt rol poate fi un mod grozav de a petrece timp cu copilul şi de a-i arăta că sunteţi interesaţi de ceea ce face. Copilul vrea să renunţe la sport ce e de făcut? Indiferent cât de entuziast ar fi copilul când îl înscrieţi la un sport, poate veni un moment când vrea să renunţe. Dacă vine şi vă roagă asta, încercaţi să aflaţi care este motivul. Poate fi ceva nesemnificativ şi remediabil, ca un echipament care nu-i vine bine, sau poate fi o problemă mai mare, cum ar fi faptul că nu se îneţelege bine cu antrenorul sau cu copiii din echipă. Ar putea fi şi faptul că pur şi simplu nu-i place sportul. Este bine să lăsaţi copilul să renunţe? Dacă face parte dintr-o echipă care se bazează pe participarea lui sau a ei, ar trebui să-i explicaţi importanţa retragerii sale pentru acel sezon competiţional. Dacă nu este cazul, gândiţi-vă ce aţi dori să înveţe copilul din această experienţă şi cum îl va afecta renunţarea. Când copilul are un program supraîncărcat sau este nefericit, renunţarea poate fi decizia cea mai potrivită. Dar este important să aibă activitate fizică în fiecare zi, chiar dacă nu mai practică un sport. Înainte de înscriere la un sport sau activitate sportivă Copilul ar trebui să fie examinat de medic înainte de a începe orice program de sport sau de fitness. Copiii care au anumite probleme medicale, de exemplu de vedere sau de auz, pot avea dificultăţi în practicarea unui sport. În cazuri mai rare, un medic poate găsi o boală nediagnosticată până atunci, care ar putea afecta practicarea unui sport de către copil. Deşi ar trebui să-i comunicaţi copilului dorinţele dumneavoastră, nu este niciodată o idee bună să-l fortaţi să desfăşoare o activitate numai pentru că odinioară dumneavoastră aţi excelat în ea. Şi odată ce a ales un sport, nu uitaţi să mergeţi la sală, pe teren sau la bazin pentru a-i face galerie. Indiferent de scopul atribuit sportului, o consultaţie medicală de specialitate este extrem de utilă deoarece: - determină starea de sănătate şi dezvoltarea fizică astfel încât indiferent de scopul propus sportul să nu devină nociv pentru sănătate (pe termen mediu şi lung); în plus creează un punct de reper pe baza căruia se va putea judeca evoluţia stării de sănătate şi a dezvoltării fizice ulterioare; - elimină de la început acele ramuri sportive care ţinând cont de tipul de solicitare specifică şi de eventualele deficienţe fizice existente pot agrava / accentua aceste deficienţe fizice sau, chiar mai grav, pot determina apariţia unei patologii; scutind multă suferinţă, gândindu-ne astfel, atât la durerea propriu-zisă, cât şi la suferinţa determinată de renunţarea la sportul favorit sau greutăţile determinate de reorientarea sportivă; - creează toate premisele pentru marea performanţă pentru că de la început copilul prinde gustul unui sport care îi este favorabil din toate punctele Vol IV Nr

5 de vedere, trecerea de la sportul de plăcere la sportul de înaltă performanţă petrecându-se de cele mai multe ori fără ca sportivul sau familia acestuia să-şi dea seama; - este mai economic pentru copilul care îşi investeşte adolescenţa într-un sport în care devine evident că nu va obţine rezultatele visate (târziu - la 17 ani); pentru părinţii care investesc timp şi bani într-un sport (chiar de plăcere), care până la urmă se dovedeşte nociv pentru sănătatea copilului; pentru antrenor, care nu va investi timp şi muncă într-un sportiv chiar extrem de talentat, dar ale cărui deficienţe fizice îl vor opri / sau îi vor scădea şansele de a obţine marea performanţă. Concluzii Sportul indicat pentru copilul dvs. este acela care îmbunătăţeşte starea de sănătate fizică şi psihică, pregătind copilul pentru viaţa de adult şi care în condiţiile trecerii la sportul de performanţă îi poate aduce mari satisfacţii, fără probleme de sănătate. Acestea sunt indicaţiile generale de care ar trebui să ţineţi cont. Copiii se maturizează în ritm propriu şi îşi dezvoltă aptitudinile unice, fiecare în alt moment, deci ţineţi cont de maturitatea emoţională şi fizică a copilului înainte de a-l înscrie la un sport pentru câteva luni sau pentru un sezon competiţional. Nu are rost să fortaţi copilul să practice un sport care nu-i place. Bibliografie 1. Creţu, E., Psihopedagogia şcolară pentru învăţământul primar, Editura Aramis, Bucureşti, Dominteanu, T., 390 de jocuri accesibile tuturor, Editura Printech, Bucureşti, Nicola, I., Tratat de pedagogie şcolară, Editura Aramis, Bucureşti, Osterrieth, P., Introducere în psihologia copilului, E.D.P., Bucureşti, Creţu, T., Psihologia vârstelor, Editura Credis, Bucureşti, Şchiopu, U., Verzea, E., Psihologia vârstelor, E.D.P., Bucureşti,