ToLsToi, JURNAL ediţie definitivă

Transcription

1 REvisTă NAţioNALă de cultură, politică şi ştiinţă ANUL XXiii NR. 3 (720) MARTiE 2012 LiviU ioan stoiciu EUgEN NEgRiCi se MăRTURisEŞTE EvENiMENT EdiToRiAL ToLsToi, JURNAL ediţie definitivă Clubul Ideea Europeană NiCoLAE BREBAN MAREŞALUL TEŞU TEŞU solomovici: M-am străduit să nu fiu nici procuror, nici avocat al mareşalului Antonescu EugEn negrici op CoNTEMpoRANUL Cartea anului 2011 Top domniţa EvENiMENT EdiToRiAL: ŞTEfăNEsCU 11 ani din istoria României ăvulescu voudouri LAL picioarele Ei ERA ToATă ATENA MoNiCA săvulescu INEDIT Emil Iordache Nobelul şi gafele

2 2 ex libris Editura Contemporanul călin căliman istoria filmului românesc Colecţia Dictionare & enciclopedii Am văzut cu Călin Căliman multe, multe filme româneşti, ne-am luat de cap pentru nu ştiu câte, am râs împreună la atâtea şi atâtea prostii, am tremurat pentru soarta celor hărăzite, mai presus de toate ne-am găsit împreună în ideea aceea a lui Perpessicius: În orice naufragiu creatorul trebuie să caute o perlă, încât pot scrie că am suficiente motive pentru ca istoria lui să fie binevenită în Cinemateca mea personală. Radu Cosaşu Istoria filmului românesc, datorată lui Călin Căliman, mi se pare a fi o încercare majoră de sinteză a istoriei a mai bine de un veac din istoria unei arte care n-a dus deloc lipsă de detractori, de apologeţi neinspiraţi, de confraţi cu orgolii exacerbate, de oportunişti identificabili după conjuncturile unei epoci sau alteia. Călin Stănculescu Marin Preda ar fi cântărit cartea în mâini, cu admiraţia hâtră pe care i-o stârneau volumele masive. (...) Dacă prin absurd ar pieri documente, fişe, dicţionare, dosarele cu ecouri din presa vremii şi ar rămâne doar această Istorie a Filmului românesc (...), de curând distinsă cu Premiul Asociaţiei Criticilor şi Filmologilor, din paginile ei s-ar putea reconstitui unul dintre posibilele chipuri ale filmului nostru. Magda Mihăilescu Polemice Nicolae BreBaN l Mareşalul/ 3 Lecturi BogdaN creţu l un caz dramatic: Petru dumitriu/ 4 Eveniment editorial tolstoi, JURNAL ediţie definitivă Nicoleta dabija l câteva rosturi şi Poveşti în jurnalul lui tolstoi/ 5 (Con)texte Maria-aNa tupan l MaSca Morţii roşii/ 6 Cronica literară ştefan BorBély l un tratat ştiinţific despre cenuşari / 7 răzvan voncu l un recurs la MeMorie/ 8 Coasta lui Apollo aura christi l dostoievski NietzSche. elogiul SuferiNţei. CUNoAşteReA CA RitUAL AdUs pe Limită/ 9 Lecturi constantin cubleşan l o MiStică de halou dostoievskian / 10 constantina raveca Buleu l cenzura în românia/ 11 Pagina 12 BedroS horasangian l diverse/ 12 Lecturi cătălin ghiţă l Poetica figurilor orientale în Poezia romantică engleză. reprezentări ale figurilor umane (iii)/ 13 Pe cont propriu liviu ioan Stoiciu l eugen Negrici Se MărturiSeşte/ 14 Polemice Magda ursache l tonuri şi SeMitoNuri/ 15 Lecturi MariaN victor Buciu l ficţiunea MeMoriei, MeMoria ficţiunii/ 17 Vizor ştefania MiNcu l o Poezie tulburătoare PriN violenţă/ 18 S U M AR Cărţi, cărţi, cărţi alex ştefănescu l adrian PăuNeScu a învins/ 19 Profil adrian dinu rachieru l un Poet Mediatic: adrian PăuNeScu/ 20 Inedit emil iordache l NoBelul şi gafele/ 22 Top CONTE Cartea anului 2011/ 24 Eveniment Clubul Ideea Europeană teşu SoloMovici: M-aM Străduit Să Nu fiu Nici Procuror, Nici avocat al Mareşalului antonescu Participă: veronica BârlădeaNu, Nicolae BreBaN, aura christi, teşu SoloMovici, SoriN roşca StăNeScu, răzvan teodorescu/ 26 BoriS MariaN l o Biografie a lui ion antonescu şi ecourile ei/ 29 Antologiile Conte ion cocora l viaţa ca o roată/ 30 Lecturi SiMoNa drăgan l Poveştile SultaNului/ 31 Vizor iulian Boldea l Nichita StăNeScu arhitectura erosului/ 32 Lecturi jeana MorăreScu l o filiaţie NeexPlorata: MariN MiNcu antonin artaud/ 33 Film dana duma l estetica SurPrizei/ 34 călin căliman l Portretul unui an cinematografic/ 35 Cartea străină rodica grigore l către o Nouă estetică/ 36 Scrisori din Balcani MoNica SăvuleScu voudouri l la Picioarele ei era toată atena / 37 Eveniment editorial domniţa ştefănescu l 11 ANi din istoria RomâNiei/ 38 ion cristoiu l instrument de lucru/ 39 robert turcescu l SecveNţe din istoria ce va Să vină/ 39 ex libris Editura Contemporanul Aura christi Sfera frigului O surpriză de mari proporţii ne face Aura Christi, cu suita ei de psalmi scrişi parcă de o soră până acum necunoscută a fraţilor Karamazov. Prolificitatea autoarei, care te face să te gândeşti automat la improvizaţie şi superficialitate, este, dimpotrivă, în mod paradoxal, expresia unui patetism abisal, a unei căderi în transă. Fiecare vers are rezonanţă în sufletul cititorului, ca o propoziţie rostită sub bolţile unei catedrale. Alex Ştefănescu Iată, în cuvintele Aurei Christi, curgând abundent, din surse ascunse, fluidul vivifiant al poeziei, să nu ne temem de retorica majusculelor, al marei Poezii. Nicolae Balotă Mignonă şi bătăioasă, cheltuind pasionalitate, războinică în pofida fragilităţii, împrăştiind texte curajoase pe care amicii internauţi nu ezită a le califica dinamită curată, supărând pe mulţi, scriind febril, asumându-şi riscurile Balcaniei ( linşată, pedepsită, izolată etc.), Aura Christi, citând vorbele atroce iubitului Nietzsche, vrea să devină ceea ce este: poetă. (...) Metamorfoza e izbitoare; discursul a devenit sincopat, auster, de o incantaţie adumbrită, celebrând viaţa de vis (...), pentru a conchide că, doar povestită, viaţa e trăită. Mulţi dintre exegeţii Aurei Christi au subliniat fulminanta ascensiune a poetei. Penetrantă, Aura Christi a avut şansa de a fi fost văzută în mediile bucureştene. Dar meritele poetei, dincolo de suportul valoric, stau şi în tenacitatea autoconstrucţiei, promovând programatic ruptura. Adrian Dinu Rachieru aura christi (redactor-şef) andrei Potlog carmen dumitrescu Mihaela david adrian ionuţ Preda MariuS tudose corespondenţi din străinătate: MoNica SăvuleScu-voudouri (grecia) emil raţiu (italia) eugenia dumitriu (SPaNia) PhiliPPe PaliNi (franţa) Mircea gheorghe (canada) rubrici: luiza BarcaN, iulian Boldea, ştefan BorBély, MariaN victor Buciu, constantina raveca Buleu, călin căliman, irina ciobotaru, BogdaN creţu, constantin cubleşan, Nicoleta dabija, SiMoNa drăgan, dana duma, cătălin ghiţă, rodica grigore, BedroS horasangian, BoriS MariaN, ştefania MiNcu, MariN radu MocaNu, jeana MorăreScu, adrian dinu rachieru, Maria-aNa tupan, liviu ioan Stoiciu, alex ştefănescu, adriana teodorescu, Magda ursache, Petru ursache, răzvan voncu vignetele rubricilor laura PoaNtă viziune grafică Mircia dumitrescu apare sub egida uniunii Scriitorilor editor: asociaţia contemporanul issn revista este înregistrată la oficiul de Stat pentru invenţii şi Mărci (osim) adresa: asociaţia contemporanul o. P. 22, c. P. 113 Sector 1, Bucureşti cod tel./fax: tel.: Sediul central: Str. Blănari, nr. 21, et. 1, sector 3, Bucureşti revista este membră a asociaţiei Publicaţiilor literare şi editurilor din românia (apler) revista este membră a aso ciaţiei revistelor şi Publicaţiilor din europa (arpe) contemporanul@yahoo.com CoNtempoRANUL. ideea europeană are 40 de pagini tipar: Sc PriNt Multicolor Srl & asociaţia eurobusiness unica responsabilitate a revistei CoNtempoRANUL. ideea europeană este de a publica opiniile, fie acestea cât de diverse, ale colaboratorilor ei. responsabilitatea pentru conţi nutul fiecărui text, conform art cod Penal, revine exclusiv autorilor ilustrăm acest număr cu fotografii realizate de luiza BarcaN (grecia) ApEl pentru SAlvArEA culturii române vii semnat de 900 de personalităţi din România, Israel, SUA, Franţa, Germania, Irlanda, Republica Moldova etc. pentru informaţii la zi accesaţi (click revista contemporanul) ANUL XXIII t Nr. 3 (720)

3 AuRA ChRIStI Nicolae Breban Mareşalul aveam şapte sau opt ani, în primele clase primare, la lugoj, în refugiu cu familia mea, tatăl meu abia scăpat din detenţia maghiară de la oradea, deoarece refuzase să se retragă cu armata română din nordul ardealului şi continua să predice în biserica sa, de lângă Baia Mare, făcând clare şi repetate aluzii la originea noastră latină şi la unitatea naţională când am tresărit pentru prima oară în viaţa mea de... viitor adult, în clasa învăţătoarei mele de la şcoala de aplicaţie, domnişoara Mia Pop, refugiată împreună cu noi, sora marelui lingvist Sever Pop (care, se ştie, împreună cu Sextil Puşcariu, mari lingvişti ambii, au iniţiat una din cărţile, din atlasurile de căpătâi ale limbii române, volumele de Atlas lingvistic, scoase la cluj, înainte de război şi duse, din fericire, la capăt, sub mandatul de preşedinte al academiei române, de eugen Simion, asistat de eminentul lingvist Marius Sala), da, când domnişoara Mia Pop ne-a vorbit pentru prima oară, aşezată nonşalant în mijlocul nostru, pe una din acele dispărute şi simple bănci de lemn, despre dacii şi Romanii. o recunosc, uimit eu însumi de această memorie care, chiar şi în frânturi sau în fragmente, nu vrea să se topească între altele, poate mai importante, j ai tiqué, cum zice franţuzul, am tresărit, am... vibrat! o vibraţie greu nu numai de transmis, dar şi greu de explicat spiritelor ironice şi sceptice de azi, o vibraţie din care, mi se pare, s-a născut şi febra epică care m-a cuprins şi dominat până azi. un fel de ciudat neastâmpăr, o mândrie puţoiască, dacă vreţi, care nu s-a mai deslipit de mine, de straturile, vai, laborioase ale subconştientului meu, o febră care m-a împins să caut în altă parte decât în ceea ce se chema realitatea de zi cu zi sau, mai ales, care a subminat continuu toate variantele şi mărturiile pe care mi le făceau adulţii, atunci şi apoi contemporanii, asupra realităţii. Nu-nu, eu, în acea oră de istorie a anului 42, am ales nu numai ficţiunea, dar şi, să zicem, grandoarea ei, refuzând, apoi, consecvent, orice minimalizare, fragmentare sau calomniere a trecutului sau prezentului colectiv sau nu. la cei şapte-opt ani ai mei mai ştii, poate au fost inflexiunile vocii domnişoarei învăţătoare Mia Pop (tracasată apoi de securitate din pricina fratelui ei, marele lingvist, care fugise în Belgia, la universitatea din lausanne, unde a şi murit ) nu voiam ca stirpea mea sau a familiei mele să se oprească la orizontul vizibil şi probatoriu al oricărei genealogii sau filiaţii, ci voiam, în instinctualitatea mea pueril-tembelă, dar iată, într-un fel vizionară, să se afunde în timp şi să se bucure de seminţii şi profiluri cu care începe timpul. şi dacă e just şi în istoria psihologiilor adagiul didactic care se referă la ştiinţele naturii că ontogenia repetă filogenia, eu, în acea mică sală de clasă, alături de alţi câţiva mucoşi persiflanţi şi tinerele rigide, mi-am primit primul avertisment a ceea ce urma să mă aştepte grav, apăsat şi nu rareori sub semnul maniei: căutarea unui simbol şi a unei grandori, posibile şi necesare, să-i zicem, într-o lume veşnic tributară accidentului şi fatalităţii. re-trăind frisonul istoric pe care l-am recunoscut câţiva ani mai târziu ca fiind al corifeilor şcolii ardelene, dar şi al junelui eminescu care a dormit o noapte în fânul din podul seminarului greco-catolic de la Blaj. şi al altora, evident. ei bine, ca să scurtez, în aceeaşi cărţulie de istorie de şcoală primară sau ce-o fi fost, am dat peste prima poezie politică a vieţii mele, câteva catrene, însăilate probabil de unul din acei veşnici poestraşi care însoţesc, ca vivandierele hoţii sau miniştrii pe căpeteniile unei naţiuni, închinată lui antonescu. mareşal din lacrimă născut... suna primul vers şi e tot ce ţin minte, dar mi se pare că e suficient pentru a înţelege fapt ce urma să se întâmple abia mai târziu, lucru pe care unii distinşi cronicari şi literaţi nu l-au înţeles nici mai apoi! că în ficţiunea istoriei se amestecă figurile zise de bronz, legendare, cu cele încropite, vopsite strident peste noapte şi care ar trebui să ne liniştească, să ne alunge iute panica reală şi, dacă e posibil, să ne înalţe încă o dată spre o fermă credinţă în continuitatea şi necesitatea sfântă a naţiei noastre. România a fost şi este şi azi o ţară care se numără printre cele mici şi medii, de la strămoşii noştri am primit sfatul, dacă nu porunca de a ne apăra fruntariile cu orice risc, cu orice preţ, ceea ce unii dintre domnitorii noştri, cei mai redutabili, în ciuda multor diferenţe de caracter şi moralitate, au şi făcut-o. e interesant că, în acei ani de război sfânt şi de dictatură antonesciană, după câte îşi aduce aminte copilaşul de şase şi de zece ani care am fost, ca şi după mărturisile familiei mele, eu nu am simţit şi nu s-a simţit războiul, în afara ştirilor de pe front, a deceselor şi a realelor sau falselor înaintări sau retrageri elastice, tactice. Nu apăruse nici un fel de penurie alimentară, circulaţia persoanelor era liberă, ca şi presa, după spusele tatălui meu care era abonat la ziarul lui tudor teodorescu-branişte, oarecum nestânjenită. antonescu terminase iute şi sângeros cu foştii lui prieteni şi complici, cu legionarii, cu acordul lui hitler, căruia însă i-a cedat nordul ardealului, fără a se trage un singur foc de puşcă cum s-au plâns nu puţini soldaţi şi ofiţeri care au trebuit să se retragă la sud de cluj. azi mi se explică de tot felul de capete isteţe şi docte că nu aveam ce face în faţa uriaşei maşini de război, germane, dar argumentul meu şi nu numai al meu, sunt convins! este că antonescu, care primise undă verde să-i lichideze pe legionari care speraseră ajutor nazist, avea, în faţa lui hitler, dacă nu forţa de caracter a lui Beck, polonezul, oricum un atu important: petrolul românesc. care era, până ar fi ajuns Nemţii la Bacu, singura sursă de aprovizionare şi susţinere a armatei germane total motorizate, pentru prima oară în europa, asigurându-i o formidabilă mobilitate, dar şi vulnerabilitatea surselor specifice. dacă antonescu ar fi fost cu adevărat marele om de caracter cum îl creionau nu numai adulatorii din aparatul de propagandă al vremii ce, încă o dată, părea un preambul la o altă organizare propagandistică cu mult mai amplă şi mai vicleană, mai cinică ce urma să vină!, dar cum îl văd şi azi unele spirite care ar vroi cu tot dinadinsul să decupeze din istoria recentă figuri de provă a istoriei! ar fi aruncat acolo, la Berghof, pe masa militarilor germani şi a lui hitler, acest atu de neocolit, al petrolului şi benzinei, pentru formidabila divizie de tancuri a lui guderian, care, e drept, în câteva luni de la declanşarea operaţiunii Barbarossa, din iunie 41, în toamna aceluiaşi an, a ajuns la 28 de kilometri de Moscova, care se pregătea de evacuare. şi şi-ar fi retras garanţia acelor surse prahovene, riscând puterea, în cel mai rău caz. dar n-a făcut-o şi întreg nordul ardealului românesc a fost teatrul unor persecuţii şi crime, a unor samavolnicii demne de strămoşii huni, sub administraţia hortystă maghiară. care, în ultimii ani de ocupaţie, au trimis, la cererea hitleriştilor, sute de mii de evrei la auschwitz, transporturi care ne sunt şi azi imputate nouă, româniei, unii gazetari de la marile cotidiene ale vestului, cu ziarul Le monde în frunte, uitând să remarce că evreii trimişi la exterminare din ardeal au fost doar cei de sub ocupaţia maghiară! în această problemă, antonescu, sub presiunea reginei elena şi a fiulu ei, Mihai i, a refuzat cererile insistente ale nemţilor, trimiţând evreii doar la unele munci umilitoare, confiscându-le averile şi supunându-i unui regim umilitor şi discriminatoriu. dar nu i-a trimis la moarte! (iarăşi e drept că, sub aceeaşi comandă a Mareşalului, în transnistria armata română s-a făcut vinovată de genocid asupra evreilor şi ţiganilor, soţii klarsfeld aduc dovezi şi cifre în jurul a de mii de victime.) Nu numai că Mareşalul a fost cu adevărat slab în faţa führerului, acceptând cedarea nordului ardelenesc e drept că nici opoziţia politică a momentului nu a reacţionat viguros şi ultimativ, cu Maniu, ardeleanul, în frunte! dar a dat şi un alt semn de supuşenie absolut condamnabilă, încă o dată după umila dar şi ferma mea părere, acceptând nu atât alianţa cu o armată imperială şi brutală care a încălcat toate tratatele semnate cu apusul (cel care ne-a ajutat cu două decenii mai devreme să ne întregim într-un stat unic şi puternic), acceptând ca teritoriul naţional să fie loc de trecere şi staţionare a trupelor şi a armamentului belicos şi fapt extrem de grav şi cu urmări incalculabile până azi, a păşit el însuşi în fruntea trupelor române dincolo de Nistru! încă o dată mi se va spunem cu iuţeala fierbinte şi indignată a unor intelectuali care cred că pot apăra orice le convine şi care se potriveşte cu sistemul lor de gândire momentană: N-avea încotro! Nu avea ce să facă! da, regăsim aici întreg, impresionantul şi tristul, macabrul fatalism românesc, cum l-a denumit şi cioran, cel ieşit dintr-o istorie a neantului de un mileniu a unui popor care nu izbuteşte a deveni o naţiune! Nu, bineînţeles, antonescu avea ce să facă, dacă miliatrul aspru şi onest care se spune că era şi-ar fi dus până la capăt convingerile politice şi naţionale, cele care îi porunceau să servească şi să se sacrifice, la nevoie, pentru binele neamului său care l-a aşezat în fruntea statului şi armatei sale. românia a fost şi este şi azi o ţară care se numără printre cele mici şi medii, de la strămoşii noştri am primit sfatul, dacă nu porunca de a ne apăra fruntariile cu orice risc, cu orice preţ, ceea ce unii dintre domnitorii noştri, cei mai redutabili, în ciuda multor diferenţe de caracter şi moralitate, au şi făcut-o. or, antonescu, care cedează Maramureşul fără o vorbă şi fără un glonte, graniţa noastră de la Nord şi matrice a neamului, după ce eliberează Basarabia pe care acelaşi hitler, cinic şi indiferent ca şi alţi mari conchistadori ai istoriei, le-a cedat-o ruşilor, odată cu jumătate din Polonia, se face, iată, părtaş şi complice al unei armate imperiale brutale care urmărea scopuri străine neamului nostru; şi calcă în fruntea trupelor sale pe un teritoriu străin. cum adică nu avea ce face? Nu era un ostaş vrednic şi lucid de misia sa şi a armatei române? Nu era conştient de războiul şi urmările dezastruoase pentru europa a atacurilor fulminante ale lui hitler contra cehoslovaciei, Poloniei şi franţei? o să mi se spună că sconta pe victoria armatei germane contra bolşevismului, făcând astfel prima mare eroare pe care poate să o facă un militar de rasă şi de carieră: să gândească şi să acţioneze nu ca un strateg sau ca un patriot, ci ca un om politic. ca un om de partid! am citat mai sus exemplul formidabil al primministrului Poloniei, generalul Beck, care nu s-a supus urletelor şi teatrului abil şi viclean al lui hitler şi al curţii sale de generali, plătind e drept scump, el şi ţara sa, această îndrăzneală, o dovadă, încă o dată, de caracter şi de demnitate umană şi naţională. dar mai există şi un alt exemplu al acelor ani şi mai umilitor pentru imaginea unui antonescu care s-ar vrea prototip al puterii de caracter într-o epocă tulbure: Manerheim, prim-ministru şi general al finlandei, complice şi el al lui hitler, dar care n-a făcut eroarea să treacă de graniţele istorice ale ţării sale, opunându-se cu străşnicie vehementelor cerinţe ale führerului şi ale aghiotanţilor săi. şi, până azi, acest inamic al bolşevicilor îşi are locurile sale de cult în ţara sa, finlanda, şi în cărţile de istorie! r fragment 3 MARTIE 2012

4 4 după 1990, când s-a pus coerent problema existenţei unui afară al literaturii române (sintagma îi aparţine lui Sorin alexandrescu), scriitorii din exil s-au întors, în primul rând prin intermediul cărţilor până atunci interzise, acasă, fiind primiţi, cei mai mulţi dintre ei, cu surle şi trâmbiţe, într-o atmosferă de entuziasm care arunca oarecum în negură luciditatea actului critic. S-au spus atunci lucruri nechibzuite (îmi amintesc admiraţia orbitoare a unui filosof care pretindea că Monica lovinescu este cel mai important intelectual de după al doilea război mondial), dar important este că, între timp, operele s-au aşezat la locul lor firesc, configurând un peisaj literar nu modificat radical, dar oricum îmbogăţit şi mai variat. cred că în capul listei puţinilor scriitori importanţi ai exilului care nu s-au bucurat de o primire sărbătorească trebuie menţionat Petru dumitriu. Să nu fi fost suficienţi treizeci de ani de exil pentru a şterge imaginea scriitorului oficial al anilor 50? a celui care a dat naştere multor legende (apocrife, majoritatea) privind dandysmul, arivismul, cultura, snobismul, succesul sau ticăloşia sa, ba chiar şi viaţa sa personală? şi totuşi, Petru dumitriu nu a încercat să îşi mistifice trecutul, nu s-a scuturat de el, ci şi l-a asumat bărbăteşte şi s-a străduit să meargă mai departe, străbătând un drum sinuos, cu multe obstacole, traversând crize existenţiale şi religioase şi, mai important sau oricum mai relevant decât toate acestea, scriind cărţi neperisabile estetic. una peste alta, este vorba de unul dintre cele mai dramatice destine ale unui scriitor din ultima jumătate de secol. or, cine vrea să înţeleagă acest destin este obligat să frecventeze un document nu doar literar, ci şi uman: cartea lui eugen Simion, Convorbiri cu petru dumitriu, apărută iniţial în 1994 şi retipărită acum, pentru a treia oară, la editura curtea veche. Noua ediţie adaugă cunoscutelor convorbiri un set de scrisori adresate de scriitor criticului şi note de oana Soare. de la prima ediţie a acestui dialog prelungit şi consistent, s-au făcut paşi importanţi pentru o corectă şi calmă asimilare a operei lui Petru dumitriu: amintesc, în primul rând, traducerea romanelor scrise în limba franceză, editarea celor trei volume de opere, îngrijite în 2004 de ecaterina ţarălungă în seria opere fundamentale (după modelul Pléiade) şi, nu în ultimul rând, apariţia unei monografii extrem de riguroase, cum puţini scriitori postbelici au avut parte, semnată de oana Soare. Suficient, în mod normal, pentru ca receptarea să recâştige o normalitate imposibilă în pateticii şi furioşii ani 90. cum este Petru dumitriu abil îmboldit de eugen Simion să se deschidă în faţa cititorului de acasă? în primul rând, este vorba de un scriitor important, un talent autentic, care a plătit un tribut consistent puterii comuniste în anii 50, dar care a apucat să îşi scrie, concomitent sau mai bine spus paralel, şi cărţi care rămân, precum Cronica de familie (cu toate păcatele sale) şi proprietatea şi posesiunea (scris în , publicat 31 de ani mai târziu) şi celelalte cărţi din ciclul Biografiilor contemporane. trăgând linie, ceea ce Petru dumitriu lasă la părăsirea ţării, la începutul anului 1960, este o operă inegală, dar care conţine în ea nu atât confirmarea unui important prozator, cât promisiunea unui scriitor care, dacă vremurile ar fi fost fireşti, ar fi putut deveni cu adevărat mare. o ştie el însuşi, după cum o ştie şi eugen Simion, criticul care îl incită la dialog şi care notează precis: Petru dumitriu este un mare creator care nu şi-a încheiat opera şi n-a scris capodoperele pe care putea să le scrie. atât cât a putut să scrie şi cât l-a lăsat istoria să scrie reprezintă pentru literatura română postbelică un punct de reper. ideea este că, puse în balanţă, cărţile curate, valabile estetic, trag mai greu decât cele sulfuroase: drum fără pulbere, pasărea furtunii. Nu spune nimeni că trebuie să le uităm pe acestea, ANUL XXIII t Nr. 3 (720) Bogdan Creţu Un caz dramatic: Petru Dumitriu Am insistat cam mult asupra acestui aspect pentru că, am impresia, tocmai el stă încă în calea unei juste şi calme receptări a operei lui Petru Dumitriu. În rest, în Convorbirile lui Eugen Simion cu Petru Dumitriu descoperi un scriitor lucid, ţepos, cu spirit critic, mare cititor, exigent cu sine şi apoi cu alţii, cu gusturi uneori stranii, dar asumate (nu îi plac Brâncuşi, Flaubert, Joyce); un om care s-a smuls din păcat şi s-a regăsit pe sine descoperindu-l pe Dumnezeu. În fine, un om care a avut tăria să suporte multe, astfel încât acum, la senectute, consideră că principalul său merit este puterea de a supravieţui. amnezia nu este în nici un caz o soluţie; dar pierdem infinit mai mult decât câştigăm dacă repetăm la nesfârşit un discurs justiţiar şi ignorăm cărţi admirabile. în plus, Petru dumitriu este, clar, un caz dificil. a-l fixa într-o clasă a păcătoşilor şi a profitorilor fostului regim înseamnă a nu-l înţelege şi a-i aplica un tratament similar celui pe care îl aplicau comuniştii duşmanilor lor de clasă. asemenea destine nu pot fi evaluate în alb şi negru. Scriitorul nu îşi uită şi nu îşi iartă compromisul. face un lucru esenţial, obligatoriu în orice ecuaţie a iertării: mărturiseşte, se căieşte. dar acestea sunt subiecte delicate, nu se pot dezbate în mod brutal; eugen Simion este un partener de discuţie răbdător şi cu tact: nu îl introduce în miezul lucrurilor, nu îl agresează cu întrebări tăioase. de aceea, aceste convorbiri nu reprezintă doar prilejul unei mărturisiri a păcatului, ci şi un document al unui creator complex. această strategie nu înseamnă nici menajarea scriitorului: criticul îl întreabă direct anumite lucruri sensibile, dar ştie să îndrepte logic dialogul către această temă. iar răspunsurile vin mai elaborate şi chiar mai dure (cu sine însuşi în primul rând) decât cele date lui george Pruteanu (un intervievator intransigent, mai grăbit să obţină răspunsuri memorabile). autorul drumului fără pulbere nu se iartă uşor, deşi crede că cei 33 de ani de dublu exil (unul în afara ţării şi altul în interiorul exilului românesc), ca şi asumarea bărbătească a păcatelor sale pot răscumpăra compromisul. şi cred că are dreptate. Sigur, foamea de care suferea permanent în prima tinereţe, faptul că tatăl său era închis pot constitui circumstanţe atenuante. dar scriitorul nu insistă, nu îşi caută scuze facile. a traversat prea multe crize existenţiale, a avut reale dileme religioase, temperamentul său este suficient de aspru pentru a-şi da seama că tinereţea nu scuză compromisul şi că propriul trecut nu trebuie falsificat. Spune apăsat ceea ce are de spus, nu caută să îndulcească lucrurile. Povestind cum a redactat romanul canalului, ajunge la momentul în care, în plină elaborare a condamnabilei opere, află, în timpul unei vizite de documentare, că sute şi mii de deţinuţi politici erau ucişi acolo. apăruse deja o parte, dacă nu chiar două, din acest roman, care încă nu era terminat. ce te faci, Petru dumitriu, îl continui până la capăt sau îl întrerupi şi cum justifici întreruperea? ăsta-i păcatul vieţii mele. Punct. N-am comis niciodată un păcat mai mare decât ăsta. ei, bine, l-am făcut. l-am făcut, dar l-am plătit cu treizeci de ani de exil, l-am plătit cu nefericire, l-am plătit cu ruşine, l-am plătit cu duşmănia şi reprobarea şi dezaprobarea victimelor. autorul are un mod abrupt de a îşi revizita trecutul, dar o face cu exigenţă şi responsabilitate. Nu se biciuieşte demonstrativ, nu face exces retoric, dar nici nu ocoleşte punctul nevralgic. la un moment dat, când pare că are intenţia de a o face, este adus prompt cu picioarele pe pământ de eugen Simion: şi de aia spun: ce să-i critic eu pe răutu sau Moraru? dacă nu erau ei, erau alţii. şi dacă nu eram eu, era altul... replica criticului este însă exactă: Nu-i o scuză bună! dar Petru dumitriu nu caută, de fapt, să se scuze, ci mai degrabă reia o dureroasă încercare de a-şi înţelege faptele, în toată urâţenia lor. de altfel, spune de mai multe ori că nimic nu îl poate achita de vinovăţie: păcatul a fost comis, important este să şi-l asume. Nu a avut puterea, rară, să fie erou, nu a găsit nici resurse să rămână neutru, a comis un păcat conştient că o face. Nu, nu a crezut în idealurile comunismului, s-a înşelat iniţial că este o situaţie de scurtă durată, s-a făcut frate cu dracul până a trecut puntea, dar puntea s-a lungit... Săpând în propria biografie, scriitorul nu evită să mărturisească episoade care îl pun în încurcătură pe cel care se află, ca cititor, în ipostaza incomodă de martor al unui proces de conştiinţă autentic. Scriitorul mărturiseşte că prinsese obiceiul de a se ruga pentru iertarea păcatului chiar în timp ce comitea păcatul: în plină şedinţă cu muncitorii de la canal. a te ruga pentru iertare în timp ce tocmai săvârşeşti acel păcat pentru iertarea căruia te rogi nu prea intră în definiţia unui bun creştin. e un caz aproape schizoid, care a evoluat spre o reală dramă. Simţind că nu mai poate continua în compromis, scriitorul decide să se rupă de ţară, renunţând la toate avantajele şi la o notorietate reală, chiar dacă antipatică. renunţând, în primul rând, la fiica sa de nici un an, pe care reuşeşte să o recupereze abia după 4 ani. exilul său este oricum numai confortabil nu. e o ruptură care nu se mai vindecă, care creează sechele permanente: aici e frigul, spune autorul, care îşi explică cu discernământ situaţia celui care, pricepând că pune umărul prin scrisul său la opera unui regim criminal, fuge de la vârful ierarhiei comuniste într-un occident de stânga: dar să vii în 1960 ca unul care a rupt cu comuniştii. şi mai rău decât atât: unul care era ţinut la cald de comunişti şi îmbrobodit, şi plătit, şi cumpărat, şi tot... şi care are neobrăzarea să rupă şi să scuipe pe banii comuniştilor, şi pe decoraţiile comuniştilor, pe care le are... Să renunţe şi, ca să spun aşa, să-şi smulgă braţul. Mâna pe care o ţineau comuniştii mi-am tăiat-o. autorul detestabilelor romane din anii 50 nu se eroizează nici o clipă, alegerea dramatică a exilului i se pare şi acum singura soluţie salvatoare. Salvatoare nu doar pentru scriitorul Petru dumitriu, ci mai ales pentru omul Petru dumitriu. Pentru că cel dintâi nu mai putea exista la concurenţă cu procesele de conştiinţă ale celui din urmă. a plecat să se spele, insistă el. cumva, în cei peste 30 de ani de frig, a reuşit să facă pace cu sine. şi-a scris cărţile, chiar dacă e conştient că nu a dat tot ce putea da. acum, la peste 70 de ani, în momentul bilanţului, are regrete, cum nu?, dar poate ţine fruntea sus şi poate spune că este un om liber şi cu inima uşoară. a păcătuit, dar şi-a asumat păcatul, şi l-a mărturisit şi a plătit pentru el. am insistat cam mult asupra acestui aspect pentru că, am impresia, tocmai el stă încă în calea unei juste şi calme receptări a operei lui Petru dumitriu. în rest, în Convorbirile lui eugen Simion cu petru dumitriu descoperi un scriitor lucid, ţepos, cu spirit critic, mare cititor, exigent cu sine şi apoi cu alţii, cu gusturi uneori stranii, dar asumate (nu îi plac Brâncuşi, flaubert, joyce); un om care s-a smuls din păcat şi s-a regăsit pe sine, descoperindu-l pe dumnezeu. în fine, un om care a avut tăria să suporte multe, astfel încât acum, la senectute, consideră că principalul său merit este puterea de a supravieţui. cartea este un document al unui destin complex, dar şi al unei epoci groaznice. citind ceea ce a reuşit să scrie Petru dumitriu în limba română, nu te poţi întreba ce ar fi devenit acest uriaş talent dacă s-ar fi putut manifesta într-un context normal. cum ar fi arătat ciclul Biografiilor, autobiografiilor şi memoriilor contemporane dacă scriitorul care fusese capabil să dea, la de ani, un roman atât de bun şi de îndrăzneţ stilistic, compoziţional şi tipologic, precum proprietatea şi posesiunea şi-ar fi putut duce la bun sfârşit proiectul? un proiect continuat la un nivel excelent prin incognito, scris iniţial în limba română... astfel de întrebări nostalgice şi neputincioase nu îl absolvă cu totul de vină, dar nici nu o aşază, ca pe o povară strivitoare, doar pe umerii săi. vina nu este, cel mai adesea, strict personală. Petru dumitriu este, cu toate compromisurile sale, unul dintre cei mai importanţi sriitori români din ultimii 60 de ani. ar fi putut fi mult mai mult dacă ar fi avut răgazul de a scrie în vremuri normale. astfel de opinii par fireşti astăzi, dar în anii 90 asumarea lor te putea izola de lumea bună a intelectualităţii româneşti, pătimaşe şi revanşarde. de aceea, reeditarea Convorbirilor cu petru dumitriu realizate de eugen Simion este o idee inspirată; probabil abia acum îşi pot găsi ele momentul oportun, mai ales că, prin noua generaţie de critici impuşi după 2000, procesul revizuirilor calme începe să devină o realitate. r

5 n Eveniment editorial contele tolstoi veacul al xix-lea, în care tolstoi trăieşte şi-şi scrie jurnalul (în cea mai mare parte a lui), este cel în care literatura la persoana întâi începe să prolifereze. este cunoscut ca un secol al sinelui, al introspecţiei şi individualismului. jurnalul, mai ales, devine o alegere frecventă, fie că cei care-l scriu sunt literaţi, fie filosofi. de la amiel au rămas 40 de caiete de jurnal, de la henry david thoreau 14, kierkegaaard scrie 11, emerson 10, leopardi notează în jur de 2500 de pagini, ca să amintesc exemplele elocvente. lev tolstoi a lăsat aproximativ 1000 de pagini (ediţia românească este tradusă de janina ianoşi, editura ideea europeană, Bucureşti, 2011). Nu e deloc puţin. Practic, cu câteva intermitenţe, de la 19 la 82 de ani, când a murit, el a notat mereu în jurnal. cum nu începuseră disputele în jurul scrierilor la persoana întâi, dacă sunt sau nu literatură, tind să cred că stilul autorilor de jurnal de secol xix era ceva mai liber, mai neglijent, dar şi sinceritatea putea fi, ca atare, crescută. funcţia principală a caietului intim era de a reţine cotidianul, aproape în felul în care astăzi notăm într-o agendă tot felul de gânduri, întâlniri, activităţi de peste zi etc. în această latură, însemnările tolstoiene mi-au amintit de jurnalul lui Samuel Pepys, autor de secol xvii, considerat un debut în acest gen de scriere. de multe ori, jurnalul lui tolstoi are însă şi rolul de a pregăti viaţa, de a forma omul pentru viitor, şi aceasta făcând planuri, stabilind reguli de existenţă, metode de aplicare a lor etc. despre rosturile caietului intim, însemnează însuşi scriitorul, în 1850: 1. jurnalul este scris pentru recitirea ulterioară, mereu însoţită de plăcere şi, prin urmare, mereu un impuls real de continuare a lui; 2. jurnalul este bun pentru notarea modului de viaţă, cu regulile lui necesare; 3. jurnalul este util şi în reţinerea laturii amuzante, poetice a unor ani. Spre bătrâneţe, scriitorul rus notează despre cele trei etape ale vieţii omului, sintetizând de fapt, perioadele vieţii proprii: tinereţea, vremea în care omul trăieşte exclusiv pentru patimile sale. Maturitatea, când omul devine preocupat de binele oamenilor şi încearcă să schimbe ceva în exterior, pe cât îi stă în putinţă. şi bătrâneţea, când noul temei al vieţii devine slujirea lui dumnezeu şi împlinirea voinţei lui, implicit cu o năzuinţă de a face fericiţi oamenii, de a contribui puţin la salvarea sufletului lor. urmărindu-i jurnalul, anii tinereţii, dinaintea căsătoriei mai cu seamă, sunt ani de organizare a TOLSTOI, JURNAL ediţie definitivă Nicoleta dabija Câteva rosturi şi poveşti în jurnalul lui Tolstoi vieţii, un fel de avanscenă a destinului care-l aşteaptă. Se simte o dorinţă intensă de a se situa pe o cale a evoluţiei şi efortul moral pe care-l face în această direcţie. Nu îşi propune o viaţă uşoară, mai mult, parcă anume caută situaţiile dificile. îşi notează, pe măsură ce le găseşte, regulile de viaţă după care să se conducă, este mereu nemulţumit de felul în care trăieşte pătimaş şi le încalcă; neliniştile tinereţii, în principal poftele senzuale, îl tulbură şi-l distrag de la planul său destinal. îşi notează frecvent şi defectele pe care le descoperă la sine, ca nehotărârea, proasta dispoziţie, confuzia, imitaţia, nestatornicia, nesăbuinţa, propunându-şi totodată îndreptarea lor. e conştient că este destinat aparte, că trebuie să muncească pentru a intra până la urmă pe făgaşul destinului propriu: e în mine ceva care mă face să cred că nu sunt născut pentru a fi la fel cu toţi ceilalţi (notează la 29 martie 1852). urmează timpul căsătoriei şi cel al educării copiilor, ani în care tolstoi nu scrie prea mult, iar când notează în jurnal se transmite acea preocupare excesivă pentru muncă, pentru traiul îndestulat al familiei, deopotrivă cu tensiunea din căsnicie. este totodată vremea maturităţii, în care scriitorul îşi concepe practic opera importantă, în marile ei creaţii. totuşi, cele mai elaborate şi mai extinse notaţii cuprind teoriile sale asupra unor chestiuni de morală, asupra experienţei proprii de viaţă. Nu lipsesc nici însemnările a diverse caractere întâlnite, pe care le reţine astfel pentru a-i servi ulterior în crearea personajelor cărţilor sale, nici schiţele pentru diverse povestiri la care scrie sau urmează să scrie. anii bătrâneţii sunt poate anii cei mai frumoşi ai existenţei celebrului scriitor. tolstoi devine conştient că sufletul a intrat în era spiritualităţii sale, în vremea contemplaţiei şi seninătăţii, a preocupării pentru rugăciune şi slujirea lui dumnezeu (se vorbeşte despre tolstoi ca despre un spirit creştin, în care ortodoxismul se face simţit destul. el este întradevăr un suflet moral, dar nu îşi asumă preceptele bisericii ortodoxe, ba chiar e supărat cu aceasta şi refuză şi înainte de moarte să se convertească. refuză Sfânta treime, reprezentările divine etc. crede în dumnezeu, ca într-o forţă a binelui din om mai curând. dar, în primul rând, dumnezeu e văzut ca dragoste, dragoste dusă în cele mai mici detalii şi în toate). laudă în dese rânduri această perioadă a existenţei, cumva în răspăr cu majoritatea oamenilor, care o percep ca pe un timp al degradării, al neputinţei, al retragerii vieţii şi accentuării fricii de moarte. Bătrâneţea pentru tolstoi este însă vremea în care, deşi contactul cu lumea exterioară se restrânge, acest lucru se întâmplă pentru ca să se deschidă gustul pentru viaţa spirituală, care, în fond, este un imens câştig. după cum, ieşită de sub zodia patimii, dragostea se eliberează, se amplifică. ceea ce face aşadar diferenţa jurnalului lui tolstoi este această schimbare a atitudinii asupra mersului firesc al vieţii. în general, cu cât viaţa se retrage, cu atât însemnările sunt mai rare şi mai aride, mai stoarse de vigoare, de fluxul trăirii. tolstoi este printre puţinii care o privesc ca pe o perioadă binecuvântată, iar însemnările de jurnal sunt mai dense şi mai vii ca niciodată. când împlineşte 80 de ani declară că aici începe viaţa, desigur, cea care contează, spirituală. Salvarea de sub tirania trupului şi a poftelor lui, detaşarea de ele, vin cu bătrâneţea, când omul poate să trăiască mai mult pentru suflet şi să împlinească pe cât posibil numai voinţa lui dumnezeu. însă liniştea dobândită sufleteşte şi bunătatea la care ajunge printr-un efort moral susţinut, îi sunt mereu puse la încercare de comportamentul propriei soţii, a cărei situaţie psihică se tot înrăutăţeşte cu trecerea timpului. în ultimii ani ai vieţii şi jurnalului, această relaţie devine o predominantă. Scriitorul e controlat în orice pas de către nevastă, ea face scandal, crize de isterie, câteva tentative de sinucidere (deşi poate părea exagerat, uneori însuşi tolstoi primeşte acest coşmar al căsniciei drept o încercare a parcursului său spiritual, o suferinţă necesară). şi cu cât participă mai frecvent la acest calvar familial, cu atât mai puternică devine dorinţa de a fugi şi de familie şi de situaţia materială, pentru a trăi singur, sărac şi senin. totuşi, nu găseşte acest curaj, se lasă în continuare hărţuit, slăbit, acuzat. Nu poate renunţa şi în realitate la lux şi la civilizaţie, pentru dumnezeu. dorinţa de moarte devine şi ea o dominantă, o aşteptare senină, ca o salvare personală şi un rău mai puţin pentru ceilalţi. carnetele intime îi sunt citite, nevasta plânge pentru că a scris altădată rău despre ea, îi cere să şteargă acele pasaje, să îşi ceară iertare, ceea ce adesea tolstoi chiar face. recunoaşte, pe de altă parte, că a dispărut acel sentiment religios cu care îşi scria altădată jurnalul, din momentul în care acesta i-a fost citit, copiat etc. tot la 80 de ani se decide să ţină şi un carnet secret, nu mult diferit de cel oficial, însă cu oarecare libertate în exprimarea părerilor asupra soţiei care-i tulbură îngrozitor liniştea dobândită. dorinţa de a fugi în lume, neştiut de nimeni, se regăseşte şi ea în câteva pasaje. găseşte acest curaj abia cu zece zile înainte să moară. disperat după o nouă criză de isterie a consoartei, în plină noapte, tolstoi pleacă de-acasă. Pe drum i se face rău, are febră şi este nevoit să poposească în gara astapovo. acolo îşi petrece ultimele zile, în timp ce copiii o ţin la distanţă pe soţia care l-a ajuns din urmă. Moartea lui tolstoi este poate singurul moment cu adevărat metafizic al vieţii sale. este incredibil acest gest final. S-a dus să moară în linişte, aşa cum şi-a dorit şi nu a trăit. S-a oprit într-o gară, a simţit aerul de libertate, iar apoi a urcat senin în trenul morţii. r tolstoi, Jurnal. ediţie definitivă traducere de janina ianoşi, Prefaţă, note de ion ianoşi, editura ideea europeană, MARTIE 2012

6 n (Con)texte Maria-Ana Tupan Masca morţii roşii Nu, aşa cum ne-am fi aşteptat, un minus de tehnologie sau rafinamentul hiperbirocraţiei capitalismului târziu, tot atât de globalizat precum, altă dată, socialismul multilateral dezvoltat. Subdezvoltarea fostului bloc comunist ar fi culturală. Problema e că suntem diferiţi, încercăm un complex al lipsei de civilizaţie, al parvenirii prea târzii la capitalism, al raportului hegelian dintre spiritul de stăpân şi spiritul de sclav, în care, se înţelege, ce poziţie ocupăm Suntem noi europeni, dar periferici, fixaţi în zona tăcerii, necuvântării, psihopatologiei, a alterităţii politice, sociale, culturale, lingvistice, deoarece, aşa cum arată şi raportul Tismăneanu, comunismul a lăsat urme permanente în istoria lumii. 6 Spre deosebire de realitatea materială, cea virtuală e invazivă, instabilă, multiplicându-se necontrolat. e necesar, deşi nu-ţi e de mare folos pentru a te apăra, să intri periodic în reţea, pentru a afla cine eşti. ca persoană sau ca popor. deşi, în epoca reţelelor transnaţionale indiferent ce altceva mai sunt cadrul de referinţă este, de obicei, blocul : est-european, post-comunist, post-sovietic etc. iată, de exemplu, un număr al revistei Word and text A Journal of Literary studies and Linguistics, care ne este dedicat: Postcomunism reversul postcolonialismului. ce ne aduce la un numitor comun cu lumea a treia? Nu, aşa cum ne-am fi aşteptat, un minus de tehnologie sau rafinamentul hiperbirocraţiei capitalismului târziu, tot atât de globalizat precum, altă dată, socialismul multilateral dezvoltat. Subdezvoltarea fostului bloc comunist ar fi culturală. Problema e că suntem diferiţi, încercăm un complex al lipsei de civilizaţie, al parvenirii prea târzii la capitalism, al raportului hegelian dintre spiritul de stăpân şi spiritul de sclav, în care, se înţelege, ce poziţie ocupăm Suntem noi europeni, dar periferici, fixaţi în zona tăcerii, necuvântării, psihopatologiei, a alterităţii politice, sociale, culturale, lingvistice, deoarece, aşa cum arată şi raportul tismăneanu, comunismul a lăsat urme permanente în istoria lumii. Sfârşesc de parcurs invitaţia de colaborare pe tema postcomunismului ca revers al postcolonialismului accepţi sau scrii acasă! cu o iritare crescândă, după care caut, din priviri, adresantul. adresa paginii de web, în care licăreşte albăstrui un ploiesti.ro, mă face să mă minunez la ce abisuri de auto-înjosire curge acum sângele martirilor de la patruşopt. întâmplarea îmi aminteşte de un film în care eroul călătoreşte în timp într-o ţară în care oamenii au căzut sub stăpânirea maimuţelor, numai pentru a descoperi, în final, că rătăcise tot timpul chiar pe pământul natal. Nu din interiorul unei culturi marginale lansează prozatorii români ai ultimelor două decenii ipoteze euristice asupra a ceea ce va fi fost holocaustul cultural postbelic, şi nici cu vreun sentiment de culpă colectivă. de ce s-ar fi hotărât brusc un popor bine guvernat şi năpăstuit doar cu vreo mie de derbedei comunişti să-şi asmută drojdia societăţii asupra elitelor din artă, ştiinţă, politică şi societate? abia acum însă pot specula ceea ce un thomas Pynchon a fost liber să tematizeze încă din anii şaizeci: existenţa unor planuri secrete în istoria omenirii. cheia în care au fost scrise aceste romane diferă foarte mult, încât nu se poate vorbi de mimetism: d.r. Popescu, la modul baroc, parodic; Petru cimpoeşu, oscilând între bufonadă şi policier; Marius tupan, evoluând de la poetic la grotesc, Nichita danilov şi florin Manolescu, în genul utopic-sf, alexandru ecovoiu, în stil borgesian-enciclopedic, horia Bădescu, pe urmele lui Mircea eliade, dar cu un fantastic reorientat spre Noua fizică şi etică, gellu Negrea, deschizând front ficţiunii galactice şi războiului stelelor. încercarea de a ajunge la o explicaţie unitară a mersului istoriei, cel puţin în tulburatul secol xx, îi situează, mai curând, într-un loc central, smuls din normalitate de dopajul cu misiuni ale răului internaţional. cu marea mascara, victoria comnea îşi sileşte cititorii să frecventeze site-urile de ştiinţe esoterice pentru a se face înţeleasă. apărută anul trecut la editura dacia în colecţia romanele istoriei, cartea prezintă o succesiune de tablouri din domnia unui vodă de carnaval, în egală măsură măscărici şi călău, contrastând cu idealizarea epocii ghica de către dana dumitriu. Protagoniştii sunt vodă caragea şi Manuc, Prinţ al Moldovei şi al aurului, prinşi într-un conflict fatal, dar consumat mai curând în strategii de culise decât în confruntare directă. Perioada imediat următoare regimului de teroare în franţa a dat, într-adevăr, naştere la tot felul de speculaţii, mai ales în anglia şi america, asupra rolului jucat de societăţile secrete în prăbuşirea republicii fraternităţii. William godwin şi fiica sa, Mary Shelley, au arătat încă de atunci cu un deget acuzator către necromanţi, despre care cel dintâi spune că doresc să comande şi să controleze evenimente viitoare, în vreme ce, în zilele noastre, Mary roberts, radu florescu, anne Mellior, sau e. j. clery s-au lansat într-un adevărat exerciţiu de arheologie culturală în contextul istoric al activităţilor celor două ordine, rosicrucienii şi iluminaţii. în vreme ce lasă să se înţeleagă că trecerea lui victor frankenstein de la cei dintâi la cei din urmă pentru a-şi îndeplini visul utopic de perfecţiune a fiinţei umane înseamnă a urma o cale contra naturii cu consecinţe monstruoase, Mary Shelley face totuşi apologia familiei burgheze paşnice, afectuoase, şi a societăţii moderne în care oamenii se nasc liberi şi cu şanse, mai ales de educaţie, egale. marea mascara este tot un roman în care lupta cu arme a fost înlocuită de conspiraţii, scrisori şi cifruri secrete, caragea şi Manuc întrecându-se în limbaje simbolice: cel dintâi, în acela al alchimiştilor cabalişti, cel de al doilea, al tarotiştilor. folosirea cuvântului lamă, în loc de carte, indică dorinţa autoarei de a părea iniţiată în tarot-ul Societăţilor Secrete dintre multele variante de joc. ca şi în romanul lui Mary Shelley, lucrătura ascunsă al cărei unic scop este puterea, parvenirea în rândul Seniorilor lumii, cu distrugere de vieţi inocente, pare monstruoasă. caragea e un Baphomett al cabalei care trece drept Satana în tarot, în vreme ce spaţiul de libertate al cuvântului tiparit e apărat de Manuc, descendent al unui tipograf. în cazul opozanţilor vechiului regim feudal, Prietenii din rusciuk -ul lui Manuc, activităţile secrete urmăresc tocmai crearea societatăţii moderne, transparente şi democratice, şi nu una care să perpetueze sclavia umană sub o formă sau alta. romanul ne reaminteşte că cele două volume ale lui faust au apărut la o distanţă de decenii, lăsând europa literară să imagineze posibile soluţii la soarta lui faust. opera lui goethe este ea însăşi un opus alchemicum, o ilustrare a tablei Smaragdine. unirea lui faust, nu cu o muritoare oarecare, ci cu elena, arhetipul frumuseţii feminine, conlucrarea lui thales, matematicianul, cu Proteus, simbolul materiei metamorfice, aruncă asupra pământului lumina arhetipurilor prin care cele de jos devin precum cele de sus. faust, îi spune lui caragea andreos, traducătorul primului volum, află în cunoaştere, în pauza contemplativă de după faptă, desfătare, şi aceasta îi salveaza sufletul, îl poartă în cerul ideilor. el spune da unei clipe din viitor, unei utopii, nu unei realităţi fizice. Spritul se eliberează prin imaginaţie creatoare, iar această libertate se câştigă zilnic. caragea, dimpotrivă, vorbeşte ca un cinic machiavellic despre falsitatea oricărei religii, bune doar pentru a manipula gloatele credule. Pentru vodă, simbolurile esoterice pe care le-a descifrat în cărţile furate din biblioteca lui constantin Mavrocordat servesc doar drept cheie spre vârful ierarhiei de putere. riturile iniţiatice sunt pentru el teatru, joc de umbre (teatrul turcesc karagöz oyunu), prin care nici caragea, nici domniţa ralu nu se elibereaza spiritual. Piesa în care joacă ea este, semnificativ, slugă la doi stăpâni, de goldoni. adevărul propăvăduit de textul neoplatonic devine arlechinadă, mascara. Manuc este un iniţiat autentic, la care află sprijin învăţaţi, precum dosoftei, istorici, conspiratori contra lui Napoleon, distrugătorul lumii. autoarea speculează cu ingeniozitate dispariţia lui misterioasa în 1917, când caragea era încă voievod. este imaginată o scenă în care Manuc este atras în palatul voievodal şi torturat moral prin expunerea capului decapitat al unui prieten. continuarea este ambiguă. cum se ştie, el nu a revenit la chişinău, de unde întelegem că a murit, asasinat, iar trezirea şi înnoirea (soţia îi vopseşte părul, care albise de groaza hidoşeniei lui vodă) nu pot fi decât alegorice, ca resurecţia lui hiram abiff, constructorul templului lui Solomon. Prin Manuc, sunt reprezentaţi artificierii civilizaţiei, creatorii de artefacte, de cultură nemuritoare. caragea nu are nimic sfânt, crimele sale, cum ar fi imolarea unor femei de vii sau aruncarea unui copil la câini, punându-l în inferioritate până şi faţă de animale. cavalcada sa asupra unui convoi mortuar, venind din iad, călărind un cal cu aripi însângerate, este stăvilită de cal, care se opreşte amirosind fânul din părul adolescentului mort. victoria comnea scrie un roman al romantismului european, din şcoala gotică a Marchizului de Sade, răspunzând, prin atmosferă, terorii istoriei contemporane. romanul e scris cu artă, cu un rafinament alexandrin în costrucţia scenelor şi a personajelor, ca şi în actul propriu-zis de renovatio, de resurecţie, inclusiv prin lexicul arhaic, a unei lumi îngheţate în chihlimbarul istoriei. după un veac şi jumătate au avut loc evenimentele, nu brodate imaginativ, ci reale, ale holocaustului comunist, descrise într-un volum publicat de institutul Naţional pentru Studiul totalitarismului: România enciclopedia regimului comunist. Represiunea vol. i. a-e. într-un film documentar tramsmis de curând de televiziurea română, se putea vedea cum, după cedarea Bucovinei şi Basarabiei, prima populaţie deportată au fost români de elită, masele de truditori cu creiere spălate ramânând să defileze în urma steagurilor roşii, aruncându-şi capul în faţă şi în spate, iar braţele înainte şi înapoi, ca nişte maşinării întoarse cu aceeaşi cheie. Proporţiile dezastrului analog din regat pot fi imaginate. Nu numai vârfurile artei, ştiintei şi politicii româneşti au fost exterminate programatic, dar chiar şi clasa de mijloc, comunismul împotriva şi prin exterminarea burgheziei, cuvântul de ordine al anei Pauker, fiind realizat literal. la fiecare pagină ai prilejul să-ţi aminteşti amarul comentariu al lui lagrange după ghilotinarea lui lavoisier: le-a trebuit o clipă ca să-i ia capul, dar franţei s-ar putea să-i trebuiască un secol pentru a mai da un asemenea cap. reţin, din descrierea crimelor vrednice de animal Planet, istoria unui deţinut lăsat trei luni în carceră, în ger, până când i s-au cangrenat picioarele. la sfârşit, i-au scos încălţările cu tălpi cu tot Sună aiuritor, dar se pare că e adevărat că şeful statului avea la dispoziţie o temută reţea de terorişti şi bandiţi internaţionali, puşi de cie să asasineze, gen carlos sau felix. în plus, e vorba de coduri, folosite atât de torţionari cât şi de victime. cum ai putea bănui că, prin acţiuni umede, se înţelege operaţiuni de lichidare, ordonate de Nicolae ceauşescu şi realizate în complicitate cu profesioniştii crimei organizate şi ai terorismului internaţional, angajaţi cu concursul unor agenţii informative străine? în comparaţie cu bestialitatea primitivă a puterii, până şi deţinuţii de drept comun par încă oameni, înzestraţi cu umor, fie el şi negru. Purtaţi la muncă între coloniile Salcia şi Stoeneşti, aceştia traversau un loc, agaua, pretenţios numit cimitir, unde erau îngropaţi în lăzi cadavrele celor morţi. epuizarea şi tortura aduceau pe unii deţinuţi politici în starea în care cei de drept comun le spuneau: Pinguinule, se vede agaua prin urechile tale. iată că foştii domni în frac, invidiaţi, ajunseseră la fel de rău ca ei enciclopedia regimului comunist spulberă orice iluzie şi orice mit al epocii ceauşescu. în anul 1968, aureolat de idolatri, represiunea politică înscria oficial în codul Penal pedeapsa cu moartea pentru atitudine politică ( acţiuni duşmănoase contra statului ). în comparaţie cu amploarea represiunii din enciclopedie, raportul tismăneanu pare o machetă. doar câteva închisori au un nume familiar, când, în realitate, ţara a fost împânzită de colonii de muncă, lagăre, carcere. chiar şi aici, nu am găsit numele niciuneia din victimele cunoscute personal de familia mea. dacă nu există deplină acoperire statistică, colectivul de autori coordonat de conf. dr. octavian roske are, în schimb, meritul de a fi produs un glosar redactat cu remarcabilă economie de cuvinte, dăltuite parcă în zidurile de la aiud, Sighet sau gherla, şi de a fi descifrat coduri, îngăduindu-ne să transformăm amalgamul istoriilor de care se sparie gândul în obiect de cunoaştere şi reflecţie. ceea ce înseamnă că nici urmele comunismului nu vor fi permanente r ANUL XXIII t Nr. 3 (720)

7 CONStANtINA RAveCA Buleu tema le stârneşte unora oroare, însă trebuie să ne obişnuim încetul cu încetul cu ideea că dying and death in the 18th 21st Century, congresul de thanatologie pe care Marius rotar îl organizează în fiecare an la universitatea din alba iulia s-a ajuns în 2011 la a patra ediţie, la toamnă va fi a cincea este cea mai prestigioasă reuniune ştiinţifică internaţională regulată pe care o găzduieşze mediul academic din românia. Nu e întâmplător faptul că acest lucru se petrece într-o universitate mai mică, unde şi orgoliile sunt mai mici, dar eficienţa altruistă e mai mare. Peste 30 de participanţi străini de primă mână la fiecare ediţie, logistică de primă importanţă, organizare discretă impecabilă: toate acestea i se datorează unui fanatic al temei, istoricul Marius rotar, care a pus pe picioare de unul singur o tradiţie intelectuală spectaculoasă, aşteptată cu interes în toate ţările europei, consemnată în volume colective prestigioase, citate peste tot, ultimul apărând la cambridge Scholars Publishing în anul 2011, în coordonarea amfitrionului şi a adrianei teodorescu, ea însăşi autoare a unui doctorat foarte bine primit despre principiul dialogic al morţii la camus şi Sartre. cum s-ar putea spune, dacă Marius rotar nu ar exista, el ar trebui inventat: formidabil generator de entuziasm ştiinţific şi de profesionalism de mare clasă, el face aproape de unul singur totul, de la lupta pentru recunoaşterea ştiinţifică internaţională a reuniunii transilvane la corectura şi redactarea volumelor care îi consemnează participările. Nu e un congres pentru suflete sensibile, dar tema enclavizată în aparenţă, deşi numai în perioada postrevoluţionară am înregistrat traducerea unei excelente lucrări a lui Philippe ariès, omul în faţa morţii a stârnit un interes european de foarte elevată valoare, pentru care rotar trebuie nu numai felicitat, dar şi apreciat ca un om care sfinţeşte locul, într-o românie în care dispersia şi cultura minoră ocupă agresiv chiar şi palierele aparent solide ale construcţiei, dând la o parte vocaţia, competenţa majoră sau devotamentul. Pe lângă privilegiul de a fi lansat o linie de studiu absolut excepţională, Marius rotar mai are de partea sa şi erezia de a fi unul dintre cei mai redutabili cremaţionişti din românia zilelor noastre, adică taman atunci când presiunea Bisericii ortodoxe împotriva incinerării pare să fi atins un nou apogeu, comparativ cu diatribele anticremaţioniste furibunde din perioada interbelică. în această privinţă, Marius rotar a procedat din nou ştiinţific şi obiectiv, fără patimă, pledându-şi cauza atât academic, cât şi instituţional: a fondat asociaţia română pentru Studii despre Moarte şi asociaţia cremaţionistă amurg ambele cu extensii internaţionale foarte solide şi cu inerente site-uri pe internet, a publicat o primă sinteză personală de referinţă, fostă lucrare de doctorat, intitulată moartea în transilvania în secolul al XiX-lea ( , 2 volume) şi a revenit acum cu eternitate prin cenuşă. o istorie a crematoriilor şi incinerărilor umane în România secolelor XiX-XXi (ed. institutul european, iaşi, 2011, 630 p.), impecabil tratată sub aspect ştiinţific, documentar şi bibliografic. este chiar o minune că mai apare aşa ceva la noi, unde majoritatea exegeţilor se opresc prudent la de păginuţe neapărat eseistice, răbdarea de a citi a cronicarilor de meserie din presa de mare vizibilitate fiind, şi ea, adecvat diminuată, pentru a-i mulţumi pe frugali. eşalonarea diacronică a culturii cenuşarilor din românia se structurează, în mod tradiţional, pe cinci segmente temporale: epoca începuturilor, marcată de discuţiile despre thanatologie igienică din partea a doua a secolului al xix-lea, cu extensii înspre începuturile interbelicului, epoca de efervescenţă din jurul anului 1928, când, la 26 ianuarie, are loc prima incinerare din Bucureşti, la crematoriul cenuşa, fiind aleasă în mod intenţionat o persoană cu identitate neprecizată (Societatea cenuşa iniţial Nirvana fiind constituită în 1923), perioada intermediară din anii celui de-al doilea război Mondial şi cei imediat următori, care culminează cu naţionalizarea crematoriului în iunie 1948, perioada comunistă de până în decembrie 89, când cremaţiunea funcţionează într-un regim de normalitate, şi perioada de după decembrie 1989, marcată de o extraordinară expansiune socială a Bisericii Ştefan Borbély Un tratat ştiinţific despre cenuşari E greu să selectezi, pe parcursul unei cronici, din numărul imens de date pe care le furnizează Marius Rotar, fiecare inserţie din carte fiind argumentată impecabil, atât documentar-scriptic, cât şi iconografic. Iată un detaliu diacronic, care nu trebuie absolutizat speculativ, dar nici trecut cu vederea: mulţi scriitori şi artişti sunt adepţii cremaţiunii, printre precursorii militanţilor pentru incinerare aflându-se poetul Radu D. Rosetti, ieşeanul Mihai Codreanu sau Panait Istrati, convertit în 1914, după ce asistă la incinerarea socialistului Eugène Fournière, la Paris. ortodoxe, în mod tradiţional adversară a incinerării, de închiderea crematoriului cenuşa (în mai 2002) şi inaugurarea celui de la vitan Bârzeşti, unde prima incinerare are loc în data de 11 iulie Strângând, foarte scrupulos, toate documentele de rigoare, de la cărţi specializate la instantanee fotografice de epocă, al căror corespondent real a dispărut între timp (cum este, de pildă, colţul comuniştilor, Bela Brainer, de la crematoriul cenuşa, de unde urnele fie au dispărut, fie au fost mutate de către urmaşi), Marius rotar investighează extrem de avizat toate dimensiunile problematicii, de la să spunem argumentele medicale ale epidemiologilor şi aversiunea virulentă a Bisericii ortodoxe la instrumentalizarea politică a cremaţiunii, vizibilă, de pildă, nu numai în incinerarea unor legionari, a rămăşiţelor Mareşalului antonescu sau a faimoaselor cadavre transportate de la timişoara în iureşul evenimentelor din decembrie 89, la mult mai puţin cunoscuta sau uitata, pentru a fi mai precişi... preferinţă a liderilor comunişti pentru cremaţiune, lista minimală incluzându-i, în anii de după cel de-al doilea război Mondial, pe lothar rădăceanu, iosif rangheţ, Mihai roller, ana Pauker, teohari georgescu, Bellu zilber, urmaşi ai interbelicilor cu aceeaşi orientare Bela Brainer, constantin david sau Panait Moşoiu. rămăşiţele lui lucreţiu Pătrăşcanu sunt, şi ele, incinerate în 1968, după deshumarea care a urmat reabilitării, o altă cremaţiune celebră fiind aceea a lui grigore antipa, incinerat împreună cu soţia sa în data de 13 martie Mulţi evrei optau pentru incinerare, relevă cartea lui Marius rotar, unii din motive de eschatologie continuă, ca ultim gest religios al unei vieţi, de fapt, atee sau prudent-duplicitare. e greu să selectezi, pe parcursul unei cronici, din numărul imens de date pe care le furnizează Marius rotar, fiecare inserţie din carte fiind argumentată impecabil, atât documentarscriptic, cât şi iconografic. iată un detaliu diacronic, care nu trebuie absolutizat speculativ, dar nici trecut cu vederea: mulţi scriitori şi artişti sunt adepţii cremaţiunii, printre precursorii militanţilor pentru incinerare aflându-se poetul radu d. rosetti, ieşeanul Mihai codreanu sau Panait istrati, convertit în 1914, după ce asistă la incinerarea socialistului eugène fournière, la Paris. Motivele sunt diverse, de la raţiuni igienice, de pudoare la cele... estetice, cărora li se adaugă, într-un eclectism deloc condamnabil, fascinaţia exercitată de spaţiile sapienţiale extraeuropene, cea mai cunoscută dintre acestea fiind, fireşte, india. dora d istria (elena ghika) optează pentru incinerare în 1888; ulterior i se adaugă, din varii motive unele chiar psihologice, sau de histrionism antifamilial cinic garabet ibrăileanu (12 martie 1936), constantin Stere (27 iun. acelaşi an), anton holban (17 ian. 1937), ionel fernic, Paul zarifopol, d. evolceanu, eugen lovinescu. Părerile sunt împărţite, cu consecinţe pe măsură: arghezi, deşi interesat, rămâne circumspect ( neutral, spune rotar), altora decizia de a fi incineraţi le este refuzată de către familii, iar unii o păţesc chiar rău: de pildă, la 10 iunie 1928, puţin după inaugurarea crematoriului cenuşa, alice gabrielescu se pronunţă în Adevărul literar şi artistic pentru cremaţiune, motiv pentru care este acuzată public de uscăciunea de cugetare a unui suflet masculinizat. dintre opozanţii cremaţiunii, oficioşii Bor sunt, retoric şi atitudinal, cei mai virulenţi, cenuşarii fiind acuzaţi că ar fi slujitorii lui Baal şi practicieni iliciţi ai altor rituri păgâne. un grup de preoţi şi susţinători năvăleşte agresiv în crematoriul cenuşa în data de 26 ian. 1928, încercând să oprească abjecţia, după ce canibalii care conduc primăria oraşului Bucureşti cei care au autorizat funcţionarea crematoriului sunt acuzaţi de sentimente necreştineşti. codul penal din 1936 al lui carol al ii-lea legalizează incinerarea, ceea ce poate face Bor fiind, cel mult, refuzul de a le permite preoţilor să oficieze la crematoriu. doi preoţi, calinic i. Popp şerboianu şi Nifon ianculescu continuă să-i asiste pe aparţinători, motiv pentru care sunt etichetaţi în publicaţiile Bor ca derbedei şi sâmbraşi ai satanei, care au părăsit monahismul. deschiderea crematoriului cenuşa şi evoluţia sa ulterioară, până la închiderea din 2002, sau inventarul ştiinţific al Flăcării sacre, publicaţia cenuşarilor (apare în decembrie 1934 şi dispare în vâltoarea celui de-al doilea război Mondial) sunt impecabil lucrate de către Marius rotar care, departe de a fi un partizan orb, investighează foarte scrupulos şi opiniile anticremaţioniştilor sau a reticenţilor, cum au fost, de pildă, cele legate de doctrina cultului mormântului asociată celui al strămoşilor elaborată de către Nichifor crainic, sau cea mult mai subtilă, fiindcă e de esenţă orfică şi gnostică a materializării în care credea Macedonski, convins că prin moarte şi înhumare adică prin păstrarea corpului încredinţat putreziciunii se asigură premisele eliberării sufletului închis în materie. consecinţa e morbida Noapte de Noiembrie, cu apoteoza viermilor rozând cadavrul, care-i prilejuieşte lui alexandri un epitet genial: vermificator, adăugat condescendent celui de versificator... excelentă este şi analiza preistoriei temei, unde intră-n joc, de pildă, celebra Familie care-l debutează şi pe eminescu, în paginile căreia apar multe informaţii despre incinerare, inclusiv conferinţele pe care profesorul italian ludovico Brunetti le susţine la expoziţia universală din viena, din însă, perioada clasicilor este dominată de discursul medical şi cel epidemiologic: în 1870 apare tratatul de Hygiena publica al doctorului iacob felix, foarte activi sunt constantin i. istrati, athanasie economu şi alţii. dincolo de motivaţii strict medicale şi epidemice legate de necesitatea îndepărtării miasmei, un detaliu istoric picant se strecoară în argumentele celor care nu exclud cremaţiunea în secolul al xixlea, reticenţa fiind, însă, la ordinea zilei: românii trebuie să ia în considerare incinerarea şi fiindcă sunt... urmaşii direcţi ai romanilor, ale căror columbare erau arhirăspândite... eternitate prin cenuşă, a lui Marius rotar, e lucrarea exemplară a unui om exemplar, dotat cu un har constructiv pe care puţini universitari români de azi îl au. e o carte demnă de un Premiu al academiei... r MARTIE

8 8 AuRA ChRIStI eun fapt binecunoscut că alexandru vlad nu e un optzecist de pluton. Nu numai în sens axiologic, ci şi teoretic. S-a format la cluj, în atmosfera încă dominată, atunci, de echinox şi de excelenta şcoală de la filologia în care oficiau Mircea zaciu, ion vlad şi ion Pop, diferită de cea bucureşteană, în care străluceau, ca mentori ai noii generaţii de scriitori, Nicolae Manolescu, eugen Simion şi ovid S. crohmălniceanu. deşi a debutat odată cu Mircea Nedelciu, gheorghe crăciun, Bedros horasangian sau ioan groşan, alexandru vlad nu a părut la fel de implicat ca aceştia în dezbaterea teoretică despre intertextualitate şi autoreferenţialitate, textualism şi poetica fragmentarului. Poetica sa personală avea, desigur, puncte comune cu cea a optzeciştilor bucureşteni, dar alexandru vlad a părut interesat să se despartă de proza sufocant politică a deceniului prin propriul scris, mai degrabă decât prin bătălii teoretice. şi stilul său de viaţă diferă de cel al colegilor săi de generaţie: montagnard şi iubitor de natură, scriitorul nu dispreţuieşte retragerea solitară la ţară şi nu este dependent de noile tehnologii de comunicaţie. există o măsură în tot ce face alexandru vlad, ca şi o bucurie ne-livrescă de a trăi (în ciuda bibliotecilor pe care se vede că le-a consumat până acum!), după cum şi în literatura sa experimentul postmodern este doar un instrument narativ, iar cultura literară, o hrană spirituală care alimentează creaţia, dar nu i se substituie. romanul ploile amare*, unul dintre cele mai bune ale anului trecut, vine să confirme evoluţia lui alexandru vlad din ultimul deceniu, când proza sa s-a îndepărtat tot mai mult de fragmentarism şi a căpătat o implicare etică demnă de un mare prozator. ceea ce (prea) discretul ardelean şi este, de fapt, într-o lume literară, ce-i drept, tot mai puţin dispusă să îşi recunoască marii scriitori este un roman solid şi substanţial, articulat în detaliu, care nu se sfieşte să calce pe teritorii străbătute, cu patru-cinci decenii înainte, de marii prozatori ai generaţiei 60. o face magistral, în deplină independenţă atât faţă de precursori, cât şi faţă de colegii de generaţie, pentru care atât tema (rurală), cât şi formula (parabolică) sunt de mult expirate. curajul estetic al scriitorului este de semnalat, cu atât mai mult cu cât, cum spuneam, pariul său literar este unul deja câştigat: ploile amare este un roman excelent, profund şi tulburător în acelaşi timp. avem de-a face, aşadar, cu o parabolă a comunismului pe un palier de lectură şi cu o cronică a distrugerii lumii rurale româneşti pe un altul. Parabola este clar marcată, încă din prima pagină a romanului, naraţiunea deschizându-se sub semnul unui diluviu care va continua pe tot parcursul textului. ca în orice parabolă care se respectă, există trimiteri destul de vagi la realitate, constând în aluziile care par a localiza întâmplările din prezentul naraţiunii în anul 1970, anul marilor inundaţii, şi la anumite împrejurări istorice reale (izolarea, timp de mai multe zile, a unor localităţi îndepărtate din ardeal). însă prozatorul amplifică monstruos datele realităţii istorice, ducând naraţiunea până în pragul fantasticului, mai exact în acel spaţiu al incertitudinii în care spune tzvetan todorov că începe fantasticul. Ploile par a dura luni de zile, atât de mult încât devin de la sine o metaforă a fostului regim, care a aterizat pe capul nostru tot de undeva, din cer, şi, ex libris Editura Contemporanul nicolae Breban Singura cale Răzvan voncu Un recurs la memorie deşi a ţinut puţin la scară istorică, noi l-am perceput la un moment dat ca interminabil. (ploile amare se joacă, de fapt, cu timpii narativi, mai exact cu percepţia acestora în funcţie de momentul sufletesc al personajelor, spre a amplifica sentimentul de anomie generalizată.) Satul în care sunt localizate poveştile concentrice ale personajelor este izolat de lume nu complet, cum se va afla mai târziu şi, astfel rupt de istorie, viaţa sa se va înşuruba obsedant în jurul propriei memorii. Mai exact, în jurul propriului păcat originar. începutul noului regim coincide cu o crimă, iar sursa puterii stăpânului autocrat al satului, alexandru, este tocmai această crimă şi teama celorlalţi de a vorbi despre ea. Spuneam că ploile amare revizitează o temă prin care a trecut şi romanul generaţiei 60. însă o face într-un mod cu totul original. Mai întâi, pentru că prozatorul abandonează locurile comune ale romanelor şaizeciste. denunţarea sistemului nu mai vizează doar obsedantul deceniu, ci regimul în întregul său, şi mai ales esenţa spiritului totalitar. Parabola nu vizează excesele începuturilor, ci însăşi crima ritualică pe care acesta se sprijină. căci nu excesele au compromis comunismul: el era compromis de la bun început, fiind impus cu forţa, printrun viol istoric, unor comunităţi care nu aveau nici cea mai mică intenţie de a-l adopta. în sfârşit, romanul lui alexandru vlad, chiar dacă se încheie cu un soi de acalmie meteo, după diluviu, nu face loc optimismului. anii 70 au pus, e-adevărat, capăt unor aberaţii şi absurdităţi ale perioadei staliniste, însă, aşa cum în roman smârcurile şi zonele inundate întârzie să dispară după trecerea ploilor, tot aşa şi esenţa totalitarismului a rămas aceeaşi, în ciuda renunţării la practicile din trecut. Parabola iese însă din locurile comune ale prozei şaizeciste mai ales prin racordarea semnificaţiilor ei politice la o semnificaţie antropologică superioară. totalitarismul nu a distrus numai instituţii Biserica română unită cu roma, de pildă, victima cea mai tragică şi mai prestigioasă şi destine umane (anca, Brodea). el a şters din istorie o întreagă clasă, un pilon al identităţii româneşti: ţărănimea. ploile amare este, deci, în egală măsură, un cântec funebru al acestei lumi ţărăneşti, al acestei civilizaţii ancestrale, ale cărei rădăcini se pierdeau în istorie, şi pe care comunismul a distrus-o prin proletarizare. Metafora ploilor amare care cad peste satul ardelean este cât se poate de sugestivă, căci dacă altor grupuri sociale proletariatul industrial, intelectualitatea tehnică totalitarismul le-a oferit şi incontestabile oportunităţi, ţărănimea a fost potopită în permanenţă de nenorociri istorice. de la colectivizare la sistematizarea satelor, lumea rurală românească nu a cunoscut nici un moment de respiro, nici o pauză a răului Am o carte, tot un roman, încă nepublicat, care se petrece în aceeaşi perioadă [stalinistă n.n.], unde am tentat o interesantă experienţă: să-mi folosesc elemente ale propriei biografii, din aceiaşi ani, cincizeci, dar... modificând enorm datele şi traseul eroului principal. epoca teribilă a acelor ani conţine, cred eu, un material epic şi uman extraordinar de interesant şi de bogat, tratat azi de unii comentatori în fugă, polemic şi nu rareori în necunoştinţă de cauză. Nu numai noi, tinerii intelectuali, am fost aruncaţi de istorie într-un cazan aprins şi turbulent, dar întreaga societate românească, ocupată de tancurile «eliberatoare» sovietice, a fost pusă, cu forţa, în faţa unor aşa-zise noi valori şi împinsă să-şi nege şi să-şi calomnieze trecutul, tradiţia şi întemeietorii. Astfel de crize şi taifunuri istorice pot, uneori, să ne arate o altă faţă a neamului, a comunităţii noastre, cu atât mai mult cu cât în acei ani, ba chiar şi în acele decenii, noi, românii, am avut senzaţia de a fi fost uitaţi sau părăsiţi de vechii noştri aliaţi care ne-au fost model în timp şi ne-au ajutat să ne constituim într-un stat structurat pe principii democrate. Franţa în primul rând, care, după cum ştim, a avut şi ea de luptat, mai ales în anul 68, cu revolte şi contestaţii ale tinerilor, nu puţini dintre ei sub flamura radical-anarhistă a unui filosof de talia lui J. P. Sartre. Nicolae Breban Ar mai fi multe de spus despre acest roman. Despre tipologia lui remarcabilă, novatoare, în contextul prozei ţărăneşti româneşti (cu personaje memorabile, de la personajul absent, Anca, la mama acesteia, Florica, de la felcerul Kat la intelectualul Pompiliu). Despre naturaleţea cu care Alexandru Vlad, educat la şcoala prozei postmoderne, a lui Borges şi a Noului Roman, se întoarce pe teritoriul lui Rebreanu şi Pavel Dan. Despre îndemnul la reflecţie pe care ni-l adresează Ploile amare în legătură cu dispariţia ţăranului ca paradigmă antropologică. În sfârşit, despre relativitatea afirmaţiilor privind moartea prozei cu subiect rural. toate acestea îşi află ecou în romanul lui alexandru vlad, care, configurând satul ca pe un autentic insectar antropologic beţivi, femei uşoare, doctori înfrânţi (de dosarul soţiei), intelectuali oportunişti, sectanţi, ţigani ş.a.m.d., îl transformă într-o mostră exponenţială a întregii societăţi româneşti. ploile amare este un roman original şi la nivelul construcţiei. Mai multe modalităţi de la romanul-recherche la procedeul caleidoscopului sunt puse în operă, pentru a alcătui o naraţiune fără goluri epice şi fără episoade de prisos. alcătuit din secvenţe, fiecare din ele concentrată în jurul câte unui personaj, romanul are o circularitate care subliniază şi mai puternic endogamia lumii lui ficţionale. endogamie care o izolează şi spaţial, şi temporal. deşi, cum spuneam, către sfârşitul romanului personajele devin conştiente că satul nu fusese niciodată totalmente izolat de lumea înconjurătoare: existaseră canale secrete de comunicare, unele monopolizate de alexandru (spre a-şi consolida regimul autocratic de putere), altele utilizate pe ascuns de marginali, ca ţiganul contrabandist poreclit îngeraşul. asemenea detalii sunt strategic plasate de alexandru vlad, spre a trimite cititorul către un referent istoric care să ajute la decodarea parabolei, dar şi spre a sublinia faptul că parabola nu este, de fapt, una desăvârşită, conţinând o cheie de lectură unică: ea poate fi decodificată în mai multe feluri de către cititor. Spiritul de care este animată naraţiunea nu este unul al totalităţii, anumite aspecte fiind lăsate în mod deliberat nefinisate. o parabolă şi o naraţiune deschisă, aşadar. ar mai fi multe de spus despre acest roman. despre tipologia lui remarcabilă, novatoare, în contextul prozei ţărăneşti româneşti (cu personaje memorabile, de la personajul absent, anca, la mama acesteia, florica, de la felcerul kat la intelectualul Pompiliu). despre naturaleţea cu care alexandru vlad, educat la şcoala prozei postmoderne, a lui Borges şi a Noului roman, se întoarce pe teritoriul lui rebreanu şi Pavel dan. despre îndemnul la reflecţie pe care ni-l adresează ploile amare în legătură cu dispariţia ţăranului ca paradigmă antropologică. în sfârşit, despre relativitatea afirmaţiilor privind moartea prozei cu subiect rural. căci sensul final al parabolei pare a fi acesta: satul românesc, aşa cum îl fixaseră în mentalul colectiv scriitori ca rebreanu sau Marin Preda, a fost distrus de totalitarism. el continuă, însă, să existe, ne place sau nu, în memoria noastră culturală. fără patetism, fără teză, romanul lui alexandru vlad ne propune un recurs la memorie. r * alexandru vlad ploile amare, editura charmides, Bistriţa, ANUL XXIII t Nr. 3 (720)

9 NICOlAe BReBAN cinicul, fals cinicul Porfiri Petrovici, şi el ca şi Sonia, ca şi raskolnikov un om terminat, ascuns sub şapte măşti, schimbate rapid, cu o dexteritate ce tendeamnă să fii cu ochii spiritului la pândă, îl întreabă pe rodion despre învierea lui lazăr, arătându-şi, astfel, faţa superioară, de formator de conştiinţe, dar şi pe cea de expert în domeniul psihologiei abisale, care vede în asasinul atipic un individ rătăcit, debusolat, cu mintea putrezită de lecturi rău digerate şi, totodată, nelipsit de calităţi neobişnuite. rodion romanîci este întrebat, deci, dacă crede în acea înviere. răspunsul lui rodea este crred. episodul acesta, nelipsit de semnificaţie, este ruminat îndelung de Merejkovski în tolstoi şi dostoievski. Pistele romaneşti sunt ţesute astfel, încât oferindu-i lui rodea toate atu-urile, alibiurile, ca el să fugă, să scape de ispăşirea pedepsei, dostoievski îi creează, în acelaşi timp prin enigmaticul, ascunsul, fals cinicul, profeticul Profiri condiţii ca să vadă dacă postadolescentul genialoid, preşcolarul ideii napoleoniene, care ratează primul pas, va avea tăria de caracter să se autodenunţe. şi pentru că o are, pentru că autorul descoperă în rodion, în ciuda slăbiciunilor, a cinismului, josniciei, o enormă putere vinovată, o foame neobişnuită de a fi el însuşi, îi dă o şansă. astfel, autoruldumnezeu îl iartă pe criminalul însoţit prin bolgiile infernului. şi-l îmbrânceşte, la ieşirea din focurile mistuitoare ale acestuia, într-o viaţă nouă renăscândă odată cu umanitatea dinlăuntrul său apoi, într-o suferinţă nouă, în iubirea de destin ceea ce pare a fi, în cazul lui rodea, probabil, imposibil. dar ce este, ce poate fi imposibilul? un impuls spre renaştere, după ce raskolnikov a traversat infernul şi după ce, la ieşirea din experienţele feroce de-acolo, subjugat, învins de vina de a greşi, rodion îngenunchiază de trei ori. ce devine, totuşi, în asemenea circumstanţe, imposibilul? o uşă întredeschisă. o rază de lumină, ascuţită, ca laserul, ca breşele de o lumină incandescentă, căscate în miezul tornadelor? cum să-i dai o şansă de a reînvia, de a renaşte, unui criminal, însoţit pe parcursul ispăşirii pedepsei de o prostituată, care citeşte din Noul testament capitolul 11, scena învierii lui lazăr din Betania? Prostituată serafică, extrem de vie, care găseşte soluţia salvatoare: ce e de făcut! exclamă ea, sărind deodată din loc, şi ochii ei, plini până atunci de lacrimi, străluciră deodată. ridică-te! (îl apucă de umăr; el se ridică puţin, privind-o aproape mirat). du-te chiar acum, în clipa asta, stai la o răspântie, fă o plecăciune, sărută mai întâi pământul pe care l-ai pângărit, şi pe urmă înclină-te în faţa lumii întregi, în toate cele patru zări, şi spune cu voce tare în faţa tuturor: «am ucis!» Atunci dumnezeu o să-ţi trimită din nou viaţă. (s.n.) Nebănuite sunt căile iubirii lui dostoievski. legea iubirii dostoievskiene se întoarce parcă cu spatele la vechiul testament, la legea talionului, n Coasta lui Apollo Aura Christi dostoievski Nietzsche. Elogiul suferinţei. Cunoaşterea ca ritual adus pe limită DoStoiEvSki, 1863 Editura polirom f.m. dostoievski ( ) găsind parcă credinţa emanată de Noul testament net superioară. romancierul nu admite psihologia resentimentară, conform căreia se cere dinte pentru dinte, ochi pentru ochi. dostoievski se regăseşte, astfel, din nou, cu tot geniul său cu faţa spre iisus. Pentru că a căzut foarte jos, raskolnikov, cel mai iubit, aproape cel mai întunecat, spuneam, dintre păcătoşii dostoievskieni, se va înălţa, după ce va trece... prin luminişurile întunecate ale vinovăţiei, ale iubirii, prin alte şi alte experienţe benigne, cathartice, prin care rodion va plăti îngrozitoarea eroare, din bolgiile infame ale căreia a irumpt profeţia. astfel, psihologia unui uriaş creator se arată a fi, încă o dată, de neînţeles, ca şi enorma iubire care bântuie acolo, sus, printre vârfuri. gura inspirată a circarului Marmeladov, ascuns sub masca unui urmaş fidel al lui Bachus, sub masca laşităţii, a ticăloşiei, ştie şi o spune în cârciuma Palatul de cristal: şi pe toţi o să-i judece şi-o să-i ierte, şi pe buni şi pe răi, şi înţelepţii şi smeriţii... şi când va fi sfârşit cu toţi, atunci va grăi către noi: «haideţi, va spune, şi voi! haideţi, beţivilor, haideţi neisprăviţilor, haideţi neruşinaţilor!» şi ne vom duce cu toţii, fără să ne ruşinăm, şi vom stanaintea lui. şi el va spune: «Nişte porci, asta sunteţi! fiara v-a dat chipul şi şi-a pus pecetea pe voi; dar haideţi şi voi!» şi-or să spună cei înţelepţi, cei cu minte: «doamne! de ce-i primeşti pe ăştia?» şi el va spune: «îi primesc, înţelepţilor, îi primesc, voi cei cu minte, fiindcă nici unul dintre ei nu s-a socotit vrednic de asta...» şi îşi va întinde braţele către noi... şi noi vom cădea... şi vom plânge... şi vom înţelege tot! Atunci o să înţelegem tot!... şi toţi vor înţelege... şi katerina ivanovna... şi ea o să-nţeleagă... doamne, să vină împărăţia ta! vom înţelege, astfel, treptat-treptat, că legea iubirii este mai puternică decât legea talionului. că superioritatea, puterea stau, câteodată, în iertare, nu în pedeapsă. în blândeţe, nu în violenţă. urmărindu-l, cu blândeţe atentă, pe rodka raskolnikov, descriindu-i eurile multiple, angrenate într-o imposibilă tensiune, încercăm, în realitate, ca şi enigmaticul Porfiri, să-l ascultăm; în nici un caz, să-l judecăm. analizându-i mişcările, gândurile, poate, nu facem decât să recurgem la exerciţii de înţelegere a modului în care acest dedublat ieşit din comun ratează fatidic primul pas. dmitri Merejkovski scrie că nietzsche, 1864 dostoievski s-a speriat şi s-a ascuns. de radicalismul ideii profetice emise prin gura sărmanului raskolnikov? oare? Prin dublul asasinat, care a răvăşit toată veneţia Nordului, fiodor Mihailovici, răspunde, prin rodion raskolnikov, că, indiscutabil, e posibil să ucizi în numele unei idei, iar crima, în acest caz, e posibil să-ţi fie dictată de conştiinţă, dar accentul este pus în romanul dostoievskian, fără tăgadă, pe partea a doua a afirmaţiei aşa nu se face, aşa nu se cuvine; acel e posibil demonstrat prin raskolnikov este inadmisibil, josnic, infam! radicalitatea acestei descoperiri electrocutante, îngrozitoare, ne face şi astăzi să o tratăm cu... spaimă; cel mai iubit dintre păcătoşii dostoievskieni, se vede limpede, este o fantasmă a viitorului, acea umbră pe care evenimentele mari o aruncă Cunoaşterea omului devine, sub pana dostoievskiană, un ritual adus pe limită, un ritual disputat între Iisus şi... Dionysos nu altundeva decât în abisurile întunecate ale omului, în care se află sediul iadului şi-al raiului. Înainte de a deveni realităţi exterioare transcendente, iadul şi raiul, aduse în subteranele fiinţei umane, dintr-o pulsiune anti-dantescă organică, da, capătă aici, acum, concreteţe flagrantă, imanentă. înainte. (dmitri Merejkovski) originalitatea malignă, radicalismul descoperirii nu credem însă că l-au speriat pe dostoievski. din contră, autorul îl urmăreşte pe rodion raskolnikov spărgând, unul după altul, nu puţine tipare psihologice prin periplul lui, ba oferindu-i atu-uri, spuneam, ca să scape, ba prefăcându-se că îl ajută, arborându-şi o sumedenie de măşti ce-i servesc scopul de a-l salva din bolgiile răului în care este prins, ca într-un vârtej malefic. Pentru ca, într-un târziu, teribilul chin asemuit cu iadul să fie reluat de la capăt, aşa încât, oricât am diseca, minuţios, savant, acest protagonist, marcat de o complexitate derutantă, vom ajunge, într-un târziu, excedaţi, să cedăm, recunoscând un adevăr izbitor, şi anume: rodion este unul dintre eroii cei mai problematici şi mai complecşi. în cazul în care vom trata cu luare-aminte exclusiv crimele comise de el, nu vom ajunge nicăieri, fiindcă a pune accentul pe crime şi pe analiza psihologiei criminalului înseamnă a eşua, ireversibil, în opinia noastră, pe o pistă falsă, rodion romanovici neavând, am spus, o psihologie de asasin de duzină, deşi el este un ucigaş, susţine răspicat însuşi dostoievski în scena vizitei făcute Soniei acasă, când juna fată, abia rămasă orfană, îi citeşte, la insistenţa salvatorului straniu al familiei sale, capitolul 11 din evanghelia după ioan: învierea lui lazăr din Betania. Stranii, misterioşi sunt mai toţi dedublaţii romancierului rus, inclusiv cei care poartă în neastâmpăratul lor for lăuntric iadul, demonicul, nebunia, curajul, şi există sub semnul nihilismului pur slav, ajuns pe culmile-i extatice, şi logodit, nu o dată, cu spiritul apocaliptic. Spirit, de care au fost şi mai sunt marcaţi, între altele fie spus, unii ruşi, nu puţini de altminteri, poporul rus rămânând a fi, ca şi poporul evreu, după cum remarcă, nu fără subtilitate perspicace, autorul Filosofiei lui dostoievski, un popor mesianic. ideea aceasta nu este o noutate. din secolul al xvi-lea se consideră că Мать Россия Maica rusie este purtătoare de christos, celebra sintagmă Moscova a treia roma înglobând şi ideea de popor ales, care, precizează emil iordache, va dăinui până la sfârşitul veacurilor, având de spus un cuvânt deosebit omenirii şi divinităţii. (Rusia bolnavă) unele personaje dostoievskiene, considerându-se alese şi fiind, în realitate, aşa, procedează în consecinţă, adresându-se omenirii, divinităţii, întregului univers detaliu la care vom reveni în capitolul al iii-lea al acestei scrieri. Mânat de un spirit antropologic, anti-monofizist în esenţă, dostoievski recurge, pe întinderea întregii sale creaţii, la variaţiuni pe tema dublului, făcut dintr-un alt aluat, înstrăinat de plebe, ancorat într-o lume contradictorie: o lume în care umanismul, ajuns într-un vârf indiscutabil, se năruie, îşi amuşină apusul, iar valorile, cultivate răstimp de secole, se clatină. Nihilismul apoteotic, de sorginte pur slavă, ajunge, în acest context, la ultimele-i consecinţe, şi riscă să dărâme, cu vigoarea fiarei încolţite, ultimele bariere, ultimele redute. ca şi Nietzsche, fireşte, în ţara lui, din iubire, pasional, aspru criticată, dostoievski, în marasmul acesta spiritual, moral în miezul secolului al xix-lea, într-o rusie imperială, în care discrepanţele dintre diferitele pături sociale erau, se ştie, uriaşe, iar iobăgia, primele elemente ale căreia au fost atestate în rusia kieveană a secolului al xi-lea, a fost desfiinţată abia la 1861, prin Proclamaţia emancipării, sub domnia ţarului alexandru al ii-lea (care, între altele fie zis, interzice folosirea cuvântului progres!) în asemenea circumstanţe, dostoievski se întoarce, după cum s-a remarcat, cu faţa spre renaştere, iar, în trena acestei epoci, spre antichitate, laolaltă cu gânditorii ei uriaşi (cita enorm, adorându-l pe homer; ca şi Nietzsche, iubea presocraticii). şi antichitatea şi renaşterea sunt regândite, revăzute de ð marele barbar în funcţie de singura osie de care se arată interesat acest titan incredibil: ideea-fiinţă, omul din om. 9 MARTIE 2012

10 10 Constantin Cubleşan O mistică de halou dostoievskian omistică de halou dostoievskian domină obsedant destinele eroilor din romanul aurei christi, Cercul sălbatic (editura ideea europeană, Bucureşti, 2010), circumscris, cel puţin prin datele sale formale, actualităţii imediate. debusolate, într-o realitate ce pare ea însăşi a fi debusolată ( scena postdecembristă e minată de confuzie, de pierderea reperelor, se vehiculează teorii nostime, deşuchiate, pe marginea nu ştiu căror crize a artelor plastice, a romanului, a poeziei, literaturii etc, etc. or, între crizele invocate una singură este reală: cea a receptării. Modelele reale, de prim rang, au fost împinse în marginalitate de un grup de comentatori rapace, avizi să-şi transfere prestigiul de pe solul artelor, pe cel social, urmărindu-se în fapt interese mărunte, circumscrise banalului, puterii sociale, etc., etc. ), personajele angrenate într-o intrigă mai mult morală decât faptică, în sine (investigarea unei crime ce lasă impresia, în totul, a unui accident acesta este verdictul preferat), îşi caută identitatea individuală, angajate în tensionate confruntări reciproce pe scena vieţii trăite cu disperare sub deviza augustiniană: iubeşte şi fă ce vrei ( aici stă cheia. aici, între cuvintele-scoici, se află purul adevăr, alpha şi omega. începutul şi sfârşitul. totul se iscă din iubire. şi ura şi trădarea şi laşitatea şi rătăcirea şi pierzania... totul. absolut totul ). e, în felul său, un roman al cuplurilor ce se fac şi se desfac, se menţin cât şi cum se menţin, în virtutea unor automatisme în care iubirea este căutată, mimată, trădată, ea rămânând mereu doar o iluzie sau o speranţă virtuală, între viaţă şi moarte. Se vorbeşte mult despre moarte în acest roman. existenţa însăşi e parcursă sub semnul acesteia ( împotriva morţii şi împotriva vieţii ), revolta graficianului vilavici, a cărei fiică sfârşeşte tragic în apele mării, are încărcătura unei disperate fatalităţi de a trăi: cum de ţi-a trecut prin cap să-mi iei din preajmă tot ce-am iubit mai mult? Pentru ce experienţa asta? vrei să spui că din prea multă iubire mi-ai luat-o? Moarte păgână. Moarte fără suflet... căţea spurcată de oameni. Năpârcă. Putoare. Scârbă nespălată... Soluţiile ce sunt încercate nu caută, fireşte, a evita moartea, ci a da sens vieţii ( totul mi se arată încâlcit ia seama, la un moment dat, una din protagonistele întâmplărilor despre care se relatează lipsit de o axă în firul căreia să se rotească, cu blândeţe, văzutele şi nevăzutele ). din acest punct de vedere, romanul aurei christi e o tensionată meditaţie asupra relaţiei cu dumnezeu însuşi: Nu mai ştiu cui să mă rog, în faţa cui să mă închin, şi atunci, în nemernicia mea osândită, ţie mă adresez, capăt al osiei existenţei mele. Nu se poate să nu mă auzi. M-ai ajutat şi mi-ai sprijinit paşii nu odată. iartă-mă şi dămi puterea. Puterea să fiu. căci restul fac singur (...) ce-i cu mine? cine sunt? de unde vin, doamne, şi pentru ce m-ai adus aici? ce caut eu aici? şi pentru ce îmi dai atâta suflet, atâta viaţă, atâta moarte? (...) oare nu te-ai gândit cum e să fii om şi să nu-ţi fie străin nimic din tot ce-i omenesc? la aceste întrebări, fiecare dintre eroii romanului caută, încearcă răspunsuri, punându-şi în joc propria fiinţă. ð arta dostoievskiană nu se arată, însă, nici pe departe, ca o tentativă de a sărbători omul, ridicându-l în slăvi, ci ca un demers făcut în scopul de a-l cunoaşte acolo, jos, în vreme ce se mişcă, debusolat, înspăimântat, lipsit de repere, prin labirinturile sale lăuntrice. cunoaşterea omului devine, sub pana dostoievskiană, un ritual adus pe limită, un ritual disputat între iisus şi... dionysos nu altundeva decât în abisurile întunecate ale omului, în care se află sediul iadului şi-al raiului. înainte de a deveni realităţi exterioare transcendente, iadul şi raiul, aduse în subteranele fiinţei umane, dintr-o pulsiune anti-dantescă organică, da, capătă aici, acum, concreteţe flagrantă, imanentă. astfel, dacă pentru dante, raiul şi iadul sunt, ca să ne exprimăm astfel, perspective exterioare omului, care încep dincolo de hotarul morţii, pentru dostoievski, ele se deschid înlăuntrul omului actual. în timp ce poetul catolic le vede ca existenţe eshatologice, romancierul ortodox le percepe drept existenţe psihologice, realităţi imanente înainte de a fi transcendente. (Nichifor crainic) dostoievski deviază, aşadar, viaţa, cu raiul şi iadul ei de dincolo de moarte, în viaţamoartea de aici, a ultimului om, laolaltă cu dumnezeul cel bun şi dumnezeul cel rău. da. aici şi acum, hic et nunc, se întâmplă totul: în iisusiacii, solarii, luminaţii fără astâmpăr, deschişi spre lumea din afară (Sonia Marmeladova, cneazul Mîşkin, alioşa karamazov, stareţul zosima), în demonicii, închişi prin definiţie, întunecaţi, nu o dată ursuzi, împătimiţi de lapoviţă (motiv nestrăin, de altminteri, nici lui Schopenhauer, nici lui Nietzsche, nici lui gogol, marele melancolic ce se crede ba hlestakov, ba cicikov, şi suferă de un frig atroce, provocându-i nu o dată râsul veselului, copilărosului Puşkin), aidoma Realitatea există pe măsură ce o creezi; restul nu e decât nălucire, prefigurare, prefiinţă sau mai exact un soi de pre-realitate; marii scriitori ştiu asta, tocmai de aceea tratează tot ce se află împrejur cu oareşce rezerve ori cu suspiciune, aşa cum Dumnezeu se uita în jurul său înainte să creeze lutul şi apele, despărţindu-le, iarba şi caii, aştrii somnoşi... realitatea creată este diferită de ideea de realitate aşa cum diferă Dumnezeu de ideea de Dumnezeu. diana, frumoasă şi tânără dar neştiind încă cum anume să-şi direcţioneze viaţa în împlinirea ei întreţine o relaţie ilicită cu un bărbat mai în vârstă, căsătorit, nefericit în căsnicia lui, cautând în altă parte, obtuz şi el, nu atât iubirea, cât satisfacerea poftelor sexuale ( cum pot cracii unei femei să-ţi ia pur şi simplu minţile ), căpitanul viorel Munteanu, angajat în dezlegarea misterului morţii vladei vilavici, fiica graficianului de renume din capitală; diana e o fiinţă aflată în degringoladă, nu numaidecât sentimentală ( existenţa noastră leşinată. existenţa noastră de doi bani, mizerabilă... neterminată, încropită în grabă din laşitate. între două partide de sex. doua dejunuri. Paturi împărţite cu câte un străin, căruia în cel mai bun caz nu-i ştii decât numele ), ci într-o criză ce priveşte propriul sens al existenţei sale. în sejurul de pe litoral, unde îl însoţeşte pe căpitanul-anchetator al cazului vlada, diana rămâne prea mult singură. Numai că singurătatea aceasta îi facilitează cunoaşterea unui alt om cu o viaţă confuză, şi a lui dar cu care poate lega o discuţie intelectuală majoră, cu care fapt esenţial se întâlneşte pe plan spiritual ( îşi exersau amândoi volubilitatea, dezgolindu-se sufleteşte. şi întrecându-se în panseuri, rateuri... Sau... cine-i provoca să se spună aşa, fără menajamente? Părea că o entitate necunoscută îi îmboldea pe amândoi să fie, să depăşească limitele, să calce nişte hotare, de existenţa cărora nici unul, nici celălalt până mai ierialaltăieri nu ştiau nici cât e negru sub unghie. Probabil. Probabil. lumea nu mai exista pentru ei. Nici cerul. Nici marea. existau exclusiv ei doi ), ceea ce, în relaţia cu... viorel nici nu putea spera să se întâmple. este impulsul, stimulentul ce-i marchează fetei/femeie nevoia evadării din promiscuitatea traiului de până atunci. rătăcirea ce urmează, printrun oraş tentacular revenită la Bucureşti este, în intenţia autoarei, fără îndoială, propunerea unei obscure căutări de sine a eroinei, având mare încărcătură metaforică: ruinele clădirii (palat atemporal) printre zidurile dărăpănate ale căreia merge spre ieşire, ajungând în faţa unei himerice biserici, este, în felul său, o iluminare: Minunea i se înfăţişa în toată splendoarea-i monumentală: era o biserică înaltă, subţire, cu turnurile şi clopotele vii, incredibile, pretutindeni domnind un albastru imperial. avea două clopote uriaşe, unite, gemene aproape, ca şi când ar fi curs unul în altul. Biserica, se vedea, era veche. zidurile, pereţii dar nu numai acestea toate; pe măsură ce priveai aveai prilejul să constaţi că mofturosul timp intervenise, lăsându-şi pecetea, urmele, semnele pretutindeni întregul ansamblu era pe alocuri scorojit, răspândind un aer de oboseală şi mit, prospeţime şi splendoare. tot ce urmează în viaţa dianei de-aici înainte (călătoria la mănăstirea din munţi; relaţia cu straniul călugăr Semion; batjocura violului la care este supusă de nişte necunoscuţi etc.) trebuie înţeles ca un calvar al... mântuirii, autoarea ridicând fiecare element din realitatea prin care o poartă pe eroină la valoare de semn simbolic (scena morţii, în braţele sale, a căprioarei hăituită de braconieri, echivalează cu moartea alteregou-lui său, cu care se identifică în abstract) un drum al purificării: cert e că în gravul, pierdutul ei for lăuntric se petrecea ceva, se isca din străfundurile acestuia o realitate nebănuită alte dăţi, ceva absolut nou şi nemaivăzut, negustat odinioară îşi făcea loc, croindu-şi drumul potrivit spre «suprafaţă». în jurul acestui drum în viaţă, al dianei, se organizează toate celelalte destine ale unor cupluri nefericite în iubire, în dragoste ca mod de împlinire/neîmplinire existenţială: mariajul ratat al căpitanului viorel; dezacordul dintre artistul vilavici şi soţia sa ludmila, dar şi înstrăinarea copiilor acestora, tot din lipsa unui sentiment de afecţiune care să-i unească; perfidia lui dany Strungaru, fiul ministrului, ce trădează iubirea vladiei ş.a.m.d. sunt tot atâtea eşecuri ce-şi au motivaţia în debusolarea oamenilor într-o lume... fără idealuri: o generaţie sacrificată. asta e problema voastră. o generaţie a mieilor sacrificaţi. vi s-a oferit totul la revoluţie. da, revoluţia din 1989 v-a deschis toate drumurile, dăruindu-vă şansa de a vă forma şi de a exista, lăsându-vă într-un mediu social nou, liber. or, ceea ce n-aţi priceput voi la timpul potrivit este că libertatea nu e o păpuşă cu picioruil spart, ea macină destine, aruncă în aer proiecte, ucide, da-da, ucide, dacă nu eşti pregătit. romanul aurei christi, Cercul sălbatic ( când te sufoci din exces de suferinţă, când problemele te copleşesc, fă un efort şi ieşi din cercul strâmt al acestora... ) e o pledoarie desigur făcută cu mijloacele construcţiei epice pentru descoperirea de sine a omului, a marilor însemne mistice ale credinţei şi astfel ale dragostei şi purităţii fiinţiale: dumnezeu ne dă o puzderie de semne, iar noi, nevrednicii, nu suntem în stare să le citim aşa cum se cuvine. Pretutindeni există seminţe ale credinţei, nu trebuie decât să le vezi. aura christi coboară în psihologiile abisale ale eroilor săi, într-o analiză de rafinată caligrafie a tuturor gesturilor şi mişcărilor lăuntrice ale acestora. interesul i se îndreaptă mereu spre dramele sufleteşti, spre descripţia convulsiilor din zona trăirilor intime ale unor oameni ce-şi caută identitatea căutând, în fond, un echilibru lumesc în care să se aşeze, prin iubirea înţeleasă ca ax al marelui univers, în care ei sunt particularităţi vii, pasionale ( nu ai cum să-ţi construieşti fericirea pe nefericirea altuia ). romanciera însăşi, prin intermediul unuia din personaje, îşi caracterizează astfel modalitatea de reprezentare artistică a fragmentelor de viaţă pe care le surprinde cu acuitatea nevoii de pătrundere spre esenţe: urmărea câte o porţiune de realitate aşa cum, aflându-se în faţa unui tablou imens, ar fi contemplat studiind câte un fragment, având grijă să se afle la distanţă. realitatea există pe măsură ce o creezi; restul nu e decât nălucire, prefigurare, prefiinţă sau mai exact un soi de pre-realitate; marii scriitori ştiu asta, tocmai de aceea tratează tot ce se află împrejur cu oareşce rezerve ori cu suspiciune, aşa cum dumnezeu se uita în jurul său înainte să creeze lutul şi apele, despărţindu-le, iarba şi caii, aştrii somnoşi... realitatea creată este diferită de ideea de realitate aşa cum diferă dumnezeu de ideea de dumnezeu. e o carte plină de idei, de reflecţii, de meditaţii asupra existenţei şi, evident, întruparea acestora în faptele eroilor are ceva dintr-o mistică a pasionalităţii înţeleasă ca vocaţie umană. r lui rodka, aidoma subteranistului. în cei posedaţi de ceea ce numeşte fiodor Mihailovici fiară, sub privirile căreia o seamă de personaje (raskolnikov, rogojin, kirillov, Nastasia filippovna, ivan karamazov) traversează iadul în căutarea izbăvirii de tensiunile întunecate ale acestuia, în căutarea ideii invocate, într-un acces de lacomă genialitate, de apocalipticul lebedev. r din vol. dostoievski Nietzsche. elogiul suferinţei, în lucru. fragment ANUL XXIII t Nr. 3 (720)

11 Spectru constant, implicit oricărei ecuaţii de putere, cenzura se înscrie din start în sfera anatemei, percepţia comună tinzând întotdeauna să-i reţină doar aspectele funeste, interdicţiile şi tentativele de a controla exerciţiile de libertate, iar sistemele totalitare furnizează o paletă amplă de practici abuzive datorate instituţiei cenzurii. ubicuizarea terifiantă a cenzurii în românia epocii comuniste s-a convertit după 1989 ca multe alte fenomene ce reclamă un proces de lustraţie într-o obsesie naţională, cu reflexe ştiinţifice serioase, datorate unor autori precum adrian Marino, Marian Petcu, Bujor Nedelcovici, Bogdan ficeac, dan culcer ş.a. aceluiaşi impuls necesar i se datorează lucrările celui de-al x-lea Simpozion Naţional de jurnalism, cu participare internaţională, desfăşurat la cluj- Napoca în octombrie 2011, adunate într-un volum apărut în 2012 la editura tribuna din cluj- Napoca, sub coordonarea profesorului ilie rad. Cenzura în România cuprinde 24 de studii şi eseuri, cu accente conceptuale, analitice sau memorialistice, fiecare contribuind la construcţia dinamică a acelei istorii a cenzurii care va trebui să fie scrisă cândva, potrivit predicţiei din 1995 a lui Mircea zaciu, preluată ca motto în prefaţa semnată de coordonatorul volumului. conştient de fascinaţia exercitată de cenzură asupra cercetătorilor, alimentată de imensul material existent în arhivele fostelor organe ale Partidului comunist român, ilie rad circumscrie foarte potrivit background-ul teoretic al acestui fenomen extrem de complex, insitând asupra nuanţelor tratate pe larg în textele acestui volum de referinţă. raportul dintre scriitor şi putere constituie punctul de plecare al conferinţei anei Blandiana, de la cenzura ca formă de libertate la libertatea ca formă de cenzură, reconstituire vie, armată teoretic, a propriei sale experienţe cu cenzura comunistă, iar în desfăşurarea acestei istorii particulare prinde contur tabloul instituţional şi ideologic al cenzurii. opus ei, scriitorul rezistă şi îşi demonstrează puterea graţie perenităţii operei sale, luptei constante pentru cuvânt şi, uneori, unei complicităţi paradoxale cu cenzorii, demonstrată de referatele întocmite pe marginea cărţilor propuse pentru tipar, măşti dezirabile pentru discursuri incomode. un asemenea subterfugiu face ca în referatul asupra cărţii proiecte de trecut să nu fie menţionate închisorile şi deportările, convertite eufemistic în realităţile minunate ale epocii noastre socialiste, episod cu valenţe tragicomice, istorisit de ana Blandiana cu aceeaşi tandreţe când amară, când ironică, ce impregnează fiecare secvenţă de noroc în ghinion a relaţiei sale cu cenzura şi, mai important, a legăturii privilegiate cu cititorii. reflectând asupra acesteia din urmă, asupra valorii compensatorii a operei literare într-un ev totalitar şi asupra destinului său în post-totalitarism, scriitoarea ajunge la o constatare aparent şocantă, dar cât se poate de adevărată: libertatea cuvântului a diminuat importanţa cuvântului şi, odată cu ea, a plasat scriitorul într-o arie de periclitare, la fel de funestă ca şi cenzura comunistă. disecarea conceptuală a cenzurii de tip totalitar şi vieţuirea creatoare în cadrele ei reprezintă miezul mărturiei Martei Petreu din Carne, cutremur al memoriei, eseu ce deschide cea de a doua secţiune a volumului, diversităţi conceptuale. acuităţii ei filosofice, dublate de sensibilitatea poetică, i se alătură perspectiva avizată politic a adrianei Săftoiu, care în Cenzura un oximoron! analizează formele cenzurii în democraţie. amalgamul de mărturie şi analiză caracterizează şi a treia parte a volumului, experienţe şi opinii. astfel, în Aspecte ale implicării securităţii în cenzura comunistă ( ), cseke Péter reconstituie rolul Securităţii în cenzurarea operei literare a scriitorilor maghiari din transilvania. rememorând un episod autobiografic, constantin cubleşan (în Cenzură de după cenzură) subliniază exacerbarea angoaselor, a fricii, după desfiinţarea oficială în 1977 a direcţiei Presei cum se numea în epocă instituţia cenzurii, când transferul de responsabilitate operativă trece de la instituţie la individ. Constantina Raveca Buleu Cenzura în România Straturile cenzurii se revelază şi prin prisma lui gheorghe Săsărman, mai întâi graţie experienţei de jurnalist la scânteia începând cu 1965, apoi mulţumită peregrinărilor pe la edituri în calitate de scriitor, d ale Cenzurii recuperând cu o ironie difuză jocul cu regimul dezirabilităţii ideologice. dimensiunile paranoide ale cenzurii comuniste sunt consemnate apoi de către dumitru graur în Cenzura în presa sportivă, mărturie fascinantă despre culisele televiziunii naţionale de dinainte de 1989, completată cu un avertisment clar privind actualele forme de cenzură. cu aceeaşi experienţă a cenzurii trecute şi cu spaima cenzurii prezente şi viitoare, un alt protagonist al universului televizat, Nicolae Melinescu radiografiază şi ilustrează (în Cenzura: atentat la dreptul de informare corectă) trei forme ale cenzurii: cenzura prin interdicţie, cenzura prin modificare şi cenzura prin omisiune. limita absurdă a cenzurii se întrezăreşte în amintirile Mariei Neagu (Filme româneşti... Amintiri despre cenzură), monteur de film responsabil inclusiv de sincronizarea unor imagini de la procesul lui ion antonescu. mărturii radiofonice ale confruntării cu cenzura (Adrian marino, dimitrie Vatamaniuc, paul Anghel, dinu săraru) sunt oferite cititorilor de către gabriela rusu-păsărin într-o interesantă selecţie de interviuri realizate în 1991 şi 2011, iar fragmente dialogate ce surprind jocul cu cenzura în anii 80 sunt integrate, cu har de povestitor, de jurnalistul radu vida în Cenzura: o poveste sâcâitoare. Brutalitatea tentaculară a cenzurii comuniste, dar şi personalităţile şi mecanismele care au eludat ochiul ei atent ocupă discursul dens al lui valeriu râpeanu (Faţa văzută şi nevăzută a cenzurilor), în vreme ce evoluţia ei istorică este consemnată scrupulos de către romulus rusan, alertat la capătul firului ei de pericolele culturii de consum care i-a luat locul (Cenzura ieri şi azi. tabieturi şi tabuuri). aplicate mediului jurnalistic, aceste pericole intră în rezonanţă cu formele actuale ale cenzurii, tranşant puse pe tapet de către robert turcescu în Cenzura azi. Vorbe şi fapte. Morfologia cenzurii se decupează secvenţial în studii şi cercetări, secţiune ce adună discursuri consacrate unor aspecte particulare ale fenomenului. astfel, studiul meu, Complicitate şi cenzură în reintroducerea operei lui mircea eliade în România ( ), analizează evoluţia condiţionărilor impuse de climatul de (in)dezirabilitate ideologică în Evoluând într-un registru larg, ce merge de la evocarea experienţei personale la obiectivitatea exerciţiului hermeneutic ştiinţific, de la tonul sobru la umorul negru subtil, de la detaşarea exigentă la implicarea creatoare, studiile şi eseurile desfăşurate în acest volum impecabil coordonat de către Ilie Rad alcătuiesc un discurs proteic captivant şi util oricărei cercetări ştiinţifice consacrate fenomenului cenzurii la noi. promovarea personalităţii şi creaţiei lui Mircea eliade, în vreme ce dan culcer ilustrează Contradicţii ideologice, cenzură, politică în comunismul real cu ajutorul destinului ideologic şi literar al romanului Ademenirea al lui romulus zaharia, impecabil acompaniat de documente de arhivă. Mihaela teodor detaliază Forme ale cenzurii oficiale viza bun de imprimat şi controlul a posteriori. instituţii şi practici în perioada ofensivei comuniste ( ), iar ion zainea urmăreşte în Aspecte ale cenzurii comuniste ( /1), Cenzura publicaţiilor atenta selecţie a textelor într-un timp de relativă relaxare ideologică. la rândul său, liviu Maliţa (în doctrina şi pragmatica cenzurii comuniste. Cazul literaturii române) se opreşte asupra caracteristicilor cenzurii în etapa mediană ( ), punctând evoluţia directivelor ideologice şi triada tematică esenţială vizată: actualitatea şi critica regimului, erotismul şi literatura decadentă. de altfel, asupra anxietăţilor cenzurii iscate de zonele metaforice ale literaturii atrage atenţia şi studiul lui ion Pop, Cenzura poeziei în câteva exemple. Suspectă din start, deoarece era percepută ca produs definitoriu al capitalismului, banda desenată suportă şi ea ingerinţele cenzurii, sistematic discutate de gelu teampău (în Cenzura benzii desenate în România comunistă). inerentă restricţiilor regimurilor totalitare, acceptarea este atent analizată de către doina rad în Un caz de cenzură editorială acceptată: Cella serghi. în Cenzură şi ideologie sub comunism, viorel Nistor inventariază metamorfozele cenzurii, emilia şercan reface în Caietul de dispoziţii Biblia Cenzurii comuniste ( ) norma juridică cu care aceasta a operat, în timp ce în sinuozităţi, capricii şi inconsecvenţe ale cenzurii comuniste, ilie rad accentuează nu numai procedeele cenzurii, motivaţiile ei ideologice şi geopolitice, ci şi creativitatea autorilor dispuşi să lupte cu ea. relaţia dintre putere şi discursul istoric se conturează critic în studiul lui cristian vasile (mihail Roller şi cenzura din istoriografia primului deceniu comunist). Pe de altă parte, Maria danilov oferă în o istorie cenzurată a Basarabiei (sau cum s-a scris în moldova sovietică ) o privire documentată asupra organizării instituţionale a cenzurii în urss şi aportul său în sovietizarea Basarabiei prin (re)scrierea istoriei locale şi deturnare identitară. în acelaşi perimetru, Mihail guzun (Confruntări cu cenzura în presa din moldova sovietică) inventariază trecutul cenzurii, reflectează asupra prezentului ei şi lansează avertismente privind viitorul ei. când vine vorba de cenzură, impulsul prim al supravieţuitorilor comunismului, trăitori în epoca postdecembristă este cel de a o asocia comunismului, însă incursiunea în istorie a lui gelu Neamţu (Cenzura cu substrat etnic, ieri şi azi) demonstrează acuta manifestare a cenzurii în transilvania secolului al xix-lea. ubicuitatea cenzurii este surprinsă şi în minuţiosul studiu al lui Mircea Popa, Cenzura în timpul dictaturii regale şi antonesciene. o altă percepţie limitativă a cenzurii (interdicţia publicării unor texte) este deconstruită de Marian Petcu într-un studiu dedicat cenzurii ca exerciţiu de condiţionare a profesiei de jurnalist, exemplar urmărit într-un studiu de caz: preliminariile comunizării presei în România. sindicatul Ziariştilor profesionişti. însă limitările sunt cu putinţă şi în occidentul democratic. originate în mediul politic francez, dezbaterile privind datoria de a păstra tăcerea sunt discutate de Sorin Preda în obligaţia de tăcere (devoir de reserve) între cenzură şi reglementarea relaţiilor dintre presă şi instituţiile statului. evoluând într-un registru larg, ce merge de la evocarea experienţei personale la obiectivitatea exerciţiului hermeneutic ştiinţific, de la tonul sobru la umorul negru subtil, de la detaşarea exigentă la implicarea creatoare, studiile şi eseurile desfăşurate în acest volum impecabil coordonat de către ilie rad alcătuiesc un discurs proteic captivant şi util oricărei cercetări ştiinţifice consacrate fenomenului cenzurii la noi. r 11 MARTIE 2012

12 n Pagina 12 Bedros Horasangian Diverse Fiecare dintre noi, la o altă vârstă percepe astfel de romane perene într-un al mod. Că este vorba de Madame Bovary, de Anna Karenina sau de Omul fără însuşiri al lui Musil. Dincolo de păţaniile amoroase ale lui Swann cel care nu va termina niciodată studiul său despre Vermeer, ca şi eroul lui Camus din Ciuma, cu iapa lui alezană şi fiţele cochetei Odette de Crecy, iubita capricioasă a celui care oricum o iubeşte şi dă numele primului volum. 12 aş mai fi ţinut jurnal cum am ţinut 35 de ani, aş fi notat câteva impresii legate de peisajul, mirific, 1.dacă hibernal. cu gândul către regretatul radu Petrescu în mod special. cu un gând călduros, dincolo de frigul de afară, către prietenii de la cluj şi Bistriţa, de la Braşov sau iaşi, de oriunde. către prietenii care eram şi care nu mai suntem. către cei care azi nu mai sunt. de la Mircea Nedelciu şi george crăciun la Madi Marin şi Nino Stratan, de la florin Mugur şi Mircea iorgulescu la adrian Marino, de la Profesorul Mircea zaciu la Marian Papahagi şi iosif Sava. atâţia şi atâţia care nu mai sunt. un soare tulbure şi o ceaţă vâscoasă acoperă gândurile mele senine. MhS şi olăreanu au făcut din relatarea unei zile de iarnă o mică feerie livrescă. ce dracu să mai citeşti din cărţile acestor scriitori minunaţi când gândul îţi zboară te miri cum la cine se hăhăie zilnic în faţa naţiunii? fum. 2. realmente regret incidentul creat artificial între dl acad. eugen Simion şi mine. încercasem să comentez inadecvarea dăruirii unui set din proustiana epopee În căutarea timpului pierdut lui traian Băsescu, prilejuită de un moment festiv cu decoraţii acordate unor intelectuali frnacezi. Sau ce-or fi fost. o propoziţe emisă de mine fără nici o urmă de ironie legată de prestanţa reală a dlui acad. eugen Simion iată citatul: e greu să pun pe acelaşi plan momentul festiv şi vag comic de la cotroceni. unde fostul lector de la Paris om din popor, dar cu o anume ţinută aristocratică ce dă nobleţe actului pedagogic a trăncănit nărăvaş şi a oferit cadou şeful statului român integrala Proust de care vorbeam mai la deal aşadar, din această afirmaţie a ieşit o întreagă polilogie iritată şi o supărare mare. unde dai şi unde crapă. regret nespus acest incident care a creat neplăceri dlui acad. eugen Simion, şi-l rog să primească scuzele mele şi să conteze pe întreaga mea preţuire. chiar dacă după 1989 am fost mereu pe poziţii adverse şi ar merita odată de revizuit ce s-a întâmplat cu inteligenţia românească imedait după decembrie 1989 am descoperit zilele acestea că pe 22 decembrie 1989 a murit Samuel Beckett, cui să-i mai ardă de Beckett când eram cu toţii pe străzi când o parte a ei a marşat la proiectele/ofertele fsn-ului, iar alta, mult mai numeroasă, nu. jos comunismul şi Securitatea chiar erau reale. şi nu bolboroseli de salon sau teme de bătut apa în piuă pe la diverse sindrofii intelctuale. antagonismul dintre gds şi lumea de mâine de care azi s-a uitat, alcătuită din oameni de artă şi litere adepţi vârtoşi ai noului regim iliescian a produs primul clivaj în rândul intelectualităţii române. rezistenţa prin cultură a fost lansată atunci, iar ulterior preluată de cei care o utilizează cu totul inadecvat. repet o rememorare a acelor ani şi evenimente ar putea aduce puţină lumină dacă nu măcar explicaţii la ceea ce s-a consumat deja (oricum, azi nu mai are relevanţă, macularea a tot şi a toate a dus la situaţia în care ne aflăm). repet, nu am avut de gând să-l jignesc în vreun fel pe dl acad. eugen Simion, iar interpretările sale au fost pe lângă cestiune. Nici vorbă să am dispreţ pentru cei de la ţară am umblat prin atâtea locuri prin ţările române, cu rucsacul în spate, şi prin sate şi prin munţi, şi am cunoscut atâţia oameni minunaţi încât mi-ar fi foarte greu să accept interpretarea abuzivă a dlui acad. eugen Simion. ar fi multe de pritocit aici, legat de neamul românesc, despre oamenii din popor şi despre intelectuali de ce nu am avut şi noi o cale narodnicistă, precum ruşii, care, după ce studiau în occident, veneau acasă să înveţe carte copiii mujicilor şi nu să se sclifosească bonjurism-ul din trecut, gds-sismul de ultimă oră etc. mai mult sau mai puţin adecvat realităţii socio-politice. Nu mai prelungesc inutil acest incident, nedorit şi păgubos pentru toate părţile. 3. în ce priveşte capul în gură, de care se face pomenire, realitatea stă aşa. un angajat al holdingului adevărul a scris câteva rânduri despre ultima mea carte de proză. dreptul domniei sale, ştim bine că aici orice scriitor trebuie să tacă şi să ia de bună orice opinie. Nu contează dacă bună sau rea, ticălaosă sau generoasă. ceea ce s-a şi întâmplat. doar că. doar că ipochimenul articlier şi-a reluat articolul cu pricina şi la republicat după o săptămână în altă publicaţie a holdingului adevărul. Să zicem treacă-meargă, cu toate că nu se procedează chiar aşa. doar că. doar că a mai adăugat o fotografie de-a mea preluată de unde nu se spunea şi a pus sub poză, şmechereşte, un scriitor care vrea să epateze cultură. hahaha, nu? la golăneala asta se putea răspunde golăneşte şi nu culturaliceşte. şi când a fost să spun câteva cuvinte într-o publicaţie de la iaşi în general nu dau interviuri, nu răspund la anchete şi nici nu prea îmi place să vorbesc de mine, dar mă rugase liviu antonesei pomenind despre acest incident cu fotografia şi epatarea culturii, am menţionat că marţafoiul cu ifose ar fi meritat un cap în gură ca să vadă cum vine cu epatarea culturii. Sigur că nu este un procedeu obişnuit în lumea literară, culturală, dar l-a miştocăreala marţafoiului am răspuns cu aceeaşi monedă. apoi el s-a văicărit într-o notă că eu l-am ameninţat cu bătaie pentru ce a scris despre cartea mea. ceea ce nu este adevărat. am răspuns rău am făcut la golăneala cu fotografia şi epatarea culturii. individul nu merită nici măcar un cap în gură. în fine, cred că este pentru prima oară când intru în subiecte ce ating persoana mea. Sper să fie şi pentru ultima oară. îmi pare realmente rău de supărarea supradimensionată a dlui acad. eugen Simion. 4. gerul, viscolul şi zăpada abundentă care au potopit satele şi oraşele româniei au scos la iveală, pentru a multa oară, clivajul dintre cele două românii. a celor deja integraţi în civilizaţia occidentală, cu bunele şi relele ei, şi cea rămasă la vechile obiceiuri şi rânduieli strămoşeşti. Satele golite de tinerii care au plecat la oraş în anii marii industrializări de care acum s-a ales praful în doar 20 de ani şi cei rămaşi. Bătrânii care populează azi localităţile rurale puteau fi trataţi mai generos de noua clasă politică alcătuită din ciocoi cu fasoane şi izmeneli. dispreţul şi aroganţa arătate gloatei ca să nu mai spunem formulările cu totul jignitoare la adresa handicapaţilor, căci a fi handicapat este altceva decât a fi jigodie sau trepăduş spun foarte multe şi despre acest clivaj dintre elitele politice şi culturale şi marea masă, dintre care unii sunt proşti, leneşi, mahalagii şi handicapaţi. dacă pe traian Băsescu îl putem lua aşa cum este fără să-i mai aplicăm nici o etichetă, băsescienii profitori la maximum de numeroase privilegii materiale daţi-mi doar un nume de băsescian fără post sau funcţie? ar fi putut fi mai toleranţi şi înţelegători cu prostimea. Nu e cazul. rezultatele se văd şi perspectivele nu sunt roze. dar aşa cum descurcăreala şi descurcatul ne-au ajutat să supravieţuim compromisul are şi o parte bună, nu totdeauna ar fi de incriminat vom face acelaşi lucru şi de acum înainte. Ne vom descurca. fiecare pe cont propriu. gargariseala prezidenţială preluată şi de trompetele puterii cu statul asistenţial este o prostie. a fura şi minţi e una, a ajuta şi a fi om alta. vom muri şi vom vedea. 5. ar merita ca un editor să traducă şi să tipărească vasta monografie proust a lui jean Pierre tadie. fabuloasă carte dedicată unui fabulos personaj. 6. vremea geroasă şi viscolele predispun la lecturi prelungite. şi, slavă domnului şi editurilor, care nu stau degeaba în orice anotimp, multe cărţi minunate ajung la îndemîna cititorilor. că acele cărţi se vând, că nu se vând, multe cărţile sunt bune şi extra, autori mai vechi cu galoanele celebrităţii pe umăr sau scriitori mai noi cu bastonul de mareşal în raniţă apar pe bandă rulantă. iată doar un titlu care ne-a reţinut atenţia. reiau câteva observaţii apărute deja în observator cultural. În căutarea timpului pierdut se reeditează într-o nouă serie/ediţie din care apare acum un prim volum. Minunatul swann (editura arc, 2011, traducere, prefaţă note, comentarii şi tabel cronologic de marea doamnă a limbii româno-franceze, poetă şi teoreticeană de marcă, irina Mavrodin) ne este oferit de unul singur. un prim volum, aşa cum apărea şi cel tradus, cândva, de vladimir Streinu. şi poate e bine aşa, cumva, ca Proust să fie citit cu ţârâita şi încetişorul, pe felii, pe îndelete şi cu un alt tip de respiraţie a percepţiei epice. Sunt întru totul de acord cu uimirile oferite de Proust irinei Mavrodin la fiecare lectură. care bine a făcut că a păstrat eleganţa fluentă a frazei originale şi nu a spart textul pentru a-l face mai lesne curgător. e bine aşa. Pentru a degusta toate întorsăturile de frază şi frumuseţile unui stil contorsionat, care este textura alambicată a prozei/vieţii ce palpită în fiecare secvenţă extrasă de micul Marcel din marele dosar existanţial propriuzis. fiecare generaţie are dreptul poate chiar nevoia la un alt tip de lectură. fiecare dintre noi, la o altă vârstă percepe astfel de romane perene într-un al mod. că este vorba de madame Bovary, de Anna Karenina sau de omul fără însuşiri al lui Musil. dincolo de păţaniile amoroase ale lui Swann cel care nu va termina niciodată studiul său despre vermeer, ca şi eroul lui camus din Ciuma, cu iapa lui alezană şi fiţele cochetei odette de grecy, iubita capricioasă a celui care oricum o iubeşte şi dă numele primului volum. chiar dacă aţi citit cartea doar pentru episodul cu catleya a face catleya este un cod a celor doi amanţi parizieni, în fond fiind vorba doar de o superbă orhidee din amazonia merită să reluaţi swann şi pentru restul. Nimic nu poate fi mai frumos decât lectura şi cultura în aceste vremuri când politica şi mizeriile cotidiene ne dezamăgesc profund. dar mi-e greu să mă retrag între cărţi şi discuri când trăiesc mereu pe drumuri şi rar stau acasă. iar ce se vede şi aude prin troleibuze şi autobuze nu se lipeşte cu ce aud la televizor sau citesc prin revistele culturale. M-am lungit cu vorba, iertare. r ANUL XXIII t Nr. 3 (720)

13 n Metamorfoze Cătălin ghiţă Poetica figurilor orientale în poezia romantică engleză. Reprezentări ale figurilor umane (III) 1 cătălin ghiţă Promiteam, în numărul anterior, să abordez şi subtema artiştilor şi a muzelor acestora. astfel, există şi poeme autocentrate, axate deci asupra unui subtil discurs pro domo, cum este the Harp the monarch minstrel swept din Hebrew melodies. ca şi coleridge în the eolian Harp, dar modificând substanţial cadrul referenţial (orientalizându-l), Byron face aici apologia dinamismului cathartic al artistului, care. graţie artei sale meşteşugite, poate transforma radical realitatea: it soften d men of iron mould, / it gave them virtues not their own; / No ear so dull, no soul so cold, / that felt not fired not to the tone, / till david s lyre grew mightier than his throne!. Menestrelul evreu devine, în definiţia patetică a poetului englez, un canal direct de comunicare cu divinitatea, liantul estetic dintre poporul ales şi zeul său: it told the triumphs of our king / it wafted glory to our god / it made our gladdened vallies ring / the cedars bow the mountains nod / its sound aspired to heaven and there abode!. Menestrelul şi puterea recuperatorie sau chiar aptă de eliberare afectiv-spirituală a artei sale sunt elemente redistribuite în poemul my soul is dark din Hebrew melodies. artistul este invocat încă din prima strofă, ca singur medic al unui suflet damnat: My soul is dark oh! quickly string / the harp i yet can brook to hear; / and let thy gentle fingers fling / its melting murmurs o er mine ear.. în febrilitatea cântecului, în sălbăticia tonurilor, în melopeea execuţiei rezidă germenii mânturii de suferinţa emoţională: But bid the strain be wild and deep, / Nor let thy notes of joy be first / i tell thee Minstrel! i must weep, / or else this heavy heart will burst. de coleridge (mă refer la Kubla Khan) şi de ideea unui spaţiu sacru, ce transcende limitativul cadru terestru, se apropie un alt poem din Hebrew melodies, if that High World. Byron trasează axele de coordonare ale unei figuri geometrice paradiziace, însă accentul nu cade pe topografie, ci pe starea de electivitate divină a sufletului eliberat prin dragoste: if that high world, which lies beyond / our own, surviving love endears; / if there the cherished heart be fond, / the eye the same except in tears / how welcome those untrodden spheres! / how sweet this very hour to die! / to soar from earth and find all fears / lost in thy light eternity!. îmbătarea sublimă cu drogul nemuririi determină eul creator să proiecteze întregul scenariu într-un viitor incert, a cărui singură certitudine este eliberarea de material (de remarcat sugestia coleridgeană a penultimului vers): oh! in that future let us think / to hold each heart the heart that shares; / With them the immortal waters drink, / and soul in soul grow deathless theirs!. Kubla Khan de coleridge ne oferă imaginea devenită arhetipală a femeii-muză, aducătoare de inspiraţie poetică. fecioara abisiniană, fiindcă despre ea este vorba, are puterea de a reconstrui înăuntrul eului creator splendida grădină a plăcerilor din xanadu: a damsel with a dulcimer / in a vision once i saw: / it was an abyssinian maid, / and on her dulcimer she played, / Singing of Mount abora. / could i revive within me / her symphony and song, / to such a deep delight twould win me, / that with music loud and long, / i would build that dome in air, / that sunny dome! those caves of ice!. Prin contaminare spirituală, eul creator atinge treapta electivităţii divine, ca martor al unui spectacol artistic rar şi preţios. este, poate, cel mai frumos final al unei poezii romantice, în care versurile se înfăşoară ca pânza de brocart sărutată de fumul de opiu. astfel, se deschid larg porţile unui orient-matrice, în funcţie de care însăşi substanţa poeticului se materializează şi se solidifică în blocuri metaforice compacte: and all who heard should see them there, / and all should cry, Beware! Beware! / his flashing eyes, his floating hair! / Weave a circle round him thrice, / and close your eyes with holy dread, / for he on honey-dew hath fed, / and drunk the milk of Paradise. fecioara abisiniană reapare, sub un alt nume, dar în aceleaşi contururi identitare, în poemul Lewti, or the Circassian Love-Chant. fermecătoarea fecioară este plasată într-un răpitor decor oriental, parfumat de iasomie şi animat de privighetori. fotografiile poetice sunt încărcate de un puternic erotism: sânii cei albi devin lebede suav mişcătoare, ascunse de labirintul împădurit: i know the place where lewti lies / When silent night has closed her eyes / it is a breezy jasmine-bower, / the nightingale sings o er her head: / voice of the Night! had i the power / that leafy labyrinth to thread, / and creep, like thee, with soundless tread, / i then might view her bosom white / heaving lovely to my sight, / as these two swans together heave / on the gently-swelling wave. finalul apropie Lewti şi mai mult, tematic, de Kubla Khan; singura punte de comunicare dintre cele două lumi, cea materială şi cea spiritualizată, este reperezentată de universul oniric. electivitatea artei, predestinarea geniului şi moartea fizică pe care o antrenează proximitatea perfecţiunii estetice sunt tot atâtea subteme evidente: oh! that she saw me in a dream, / and dreamt that i had died for care; / all pale and wasted i would seem / yet fair withal, as spirits are! / i d die indeed, if i might see / her bosom heave, and heave for me! / Soothe, gentle image! soothe my mind! / to-morrow lewti may be kind. în poemul Alastor de Shelley, deja discutat mai amplu în secţiunea anterioară, se întâlneşte unul dintre cele mai fin desenate portrete ale femininului oriental din întreaga istorie a poeziei romantice. fecioara arabă, generoasă, inocentă şi îndrăgostită până la veneraţie de poetul rătăcitor, este gata să sacrifice totul în numele iubirii. trepidanta şi ilicita ei aventură erotică se consumă exclusiv între frontierele, ce-i drept, aproape nelimitate, ale imaginaţiei, iar tabloul dobândeşte valenţele alegorice ale unei arte poetice genuine, exprimate prin carnalitatea crudă a detaliilor fizice (buzele întredeschise ale iubitului). zbuciumul lăuntric, punctat en passant, imprimă dinamism unui regal al staticului: Meanwhile an arab maiden brought his food, / her daily portion, from her father s tent, / and spread her Un adevărat epitalam, de data aceasta transmutat în decorul exotic al Indiei parfumate de lemnul de champak şi în cadrul temporal al nopţii, se găseşte într-un alt poem de Shelley, intitulat The Indian Serenade. matting for his couch, and stole / from duties and repose to tend his steps: / enamoured, yet not daring for her deep awe / to speak her love: and watched his nightly sleep, / Sleepless herself, to gaze upon his lips, / Parted in slumber, whence the regular breath / of innocent dreams arose [ ]. în buna tradiţie a esteticii fragmentarităţii, patentate de Novalis şi de friedrich Schlegel şi descrise, cu emfază tipic germană, de primul în revista athenäum ca formă a poeziei progresive universale, de la Shelley ni s-a păstrat un scurt, dar sugestiv fragment poetic, intitulat the Lady of the south. Plasată între legendarii cedri ai libanului, într-un decor edenic, protagonista este, natural, învăluită de misterul dragostei (tabloul are multe elemente în comun cu portretistica feminină byroniană, aşa cum apare ea dezvoltată în culegerea de poeme Hebrew melodies): faint with love, the lady of the South / lay in the paradise of lebanon / under a heaven of cedar boughs: the drouth / of love was on her lips [ ]. un adevărat epitalam, de data aceasta transmutat în decorul exotic al indiei parfumate de lemnul de champak şi în cadrul temporal al nopţii, se găseşte într-un alt poem de Shelley, intitulat the indian serenade. cea mai izbutită este strofa mediană: the wandering airs they faint / on the dark, the silent stream / the champak odours fail / like sweet thoughts in a dream; / the nightingale s complaint / it dies upon her heart; / as i must on thine, / oh, beloved as thou art!. Portretul tragic al unei fiinţe sacrificate iraţional de simţul distorsionat al onoarei apare în poemul Jephta s daughter, parte din Hebrew melodies. in veterotestamentara Carte a Judecătorilor, iefta, conducătorul evreilor în bătălia împotriva ammoniţilor, îi făgăduieşte lui dumnezeu că, în cazul unei victorii pe câmpul de luptă, îi va aduce drept jertfă pe prima fiinţă care îi va ieşi în întâmpinare. deşi aceasta se va dovedi chiar unica sa fiică, tatăl, sfâşiat de durere, nu-şi încalcă legământul. dacă în legendă fiica îi cere o perioadă de graţie de două luni, aici ea se mulţumeşte să-şi proclame inocenţa: and of this, oh! my father! be sure / that the blood of thy child is as pure / as the blessing i beg ere it flow / and the last thought that soothes me below. Singura ei dorinţă este ca oamenii să-şi amintească de zâmbetul ei dinaintea sfârşitului: When this blood of thy giving hath gush d / When the voice that thou lovest is hush d / let my memory still be thy pride, / and forget not i smiled as i died!. Motivul morţii premature este reluat subtil în poemul oh! snatch d Away in Beauty s Bloom, parte din Hebrew melodies. detaliile arboricole (chiparoşii) adaugă tuşe orientale unui mormânt timpuriu, însă atins de tandreţe: oh! snatch d away in beauty s bloom! / on thee shall press no ponderous tomb; / But on thy turf shall roses rear / their leaves, the earliest of the year / and the wild cypress wave in tender gloom. Simpla conştientizare a pierderii, luciditatea aspră a meditaţiei nu elimină povara suferinţei: away! we know that tears are vain, / that death nor heeds nor hears distress / Will this unteach us to complain? / or make one mourner weep the less?. în numărul viitor, voi continua analiza portretisticii byroniene, abordând, între altele, problemele legate de tema cuplului. r Bibliografie Byron, george gordon. the Complete poetical Works. 7 vol. edited by jerome j. Mcgann. oxford: clarendon Press, coleridge, Samuel taylor. the Complete poetical Works. 2 vol. edited with textual and biographical notes by ernest hartley coleridge. oxford: clarendon Press, Shelley, Percy Bysshe. the Complete poetical Works. edited by thomas hutchinson. london, oxford and New york: oxford university Press, această lucrare a fost finanţată din contractul PoSdru/89/1.5/S/61968, proiect strategic id (2009), cofinanţat din fondul Social european, prin Programul operaţional Sectorial dezvoltarea resurselor umane MARTIE 2012

14 n Pe cont propriu Liviu ioan stoiciu Eugen Negrici se mărturiseşte Aveam acasă cărţi extraordinare, locuiam cu chirie la stat. Cât am fost mic am stat cinci ani în Basarabia cu tata, care era şef de stat major, tata era coleg de front cu tatăl lui Mugur Isărescu Se făceau atunci ridicări (arestări) ale celor ce deţineau cărţi interzise, eu ştergeam cu tuş negru unde scria Fundaţia Carol pe ele, trebuia să ardem cărţile Sigur, am aruncat puştile şi săbiile în Olt. 14 îmi e vecin pe scara de bloc şi mă mândresc, deşi nu mă prea bagă în seamă: eugen Negrici, teoretician şi critic literar, ne întâlnim din an în Paşte, anul trecut l-am felicitat de ziua de naştere la telefon (e născut la 28 noiembrie 1941 la râmnicu vâlcea, fiul ofiţerului Nicolae Negrici şi al Mariei Popescu). Mai degrabă o întâlnesc pe soţia lui, viorica, profesoară, preşedinta asociaţiei de Proprietari. aud cum o prezintă eugen Negrici poetei irina Nechit: sunt căsătorit cu o basarabeancă, Viorica, născută la durleşti. Am întâlnit-o la Facultatea de Litere a Universităţii din Bucureşti, eram colegi. ea era refugiată, adică fugită din Basarabia în soţia şi familia ei au o istorie dramatică. ea avea doar un an când au trebuit să fugă în România, părinţii o duceau în braţe, era un prunc, o aruncau dintr-un vagon în altul, până au ajuns în localitatea Fierbinţi, lângă Urziceni. Numele ei de fată e Viorica Bârsa era o fată splendidă, poate cea mai frumoasă din an. mi s- a părut că mi se potriveşte. Ne-am căsătorit în 1966, după doi ani de la terminarea facultăţii... Pe 12 ianuarie 2012, de la ora 19 am venit la club a, pe strada Blănari 14, unde cafeneaua critică îşi reia întâlnirile în 2012 cu o seară consacrată criticului şi istoricului literar, teoreticianului şi profesorului eugen Negrici. devenit de curând septuagenar (s-a născut pe 28 noiembrie 1941), eugen Negrici vine la cafeneaua critică pentru a vorbi despre viaþa şi opera sa. Amfitrion: ion Bogdan Lefter. Prima surpriză: a fost sala plină, în felul ei (40-50 prezenţi; de regulă aici erau 10; club a are mai multe încăperi, cele de la bar erau arhipline şi se auzea gălăgia lor unde eram; dar microfoanele puse la dispoziţia vorbitorilor a acoperit-o). erau puse la vânzare două cărţi: una, despre eugen Negrici (volum omagial, la 70 de ani) şi alta semnată de eugen Negrici. de faţă au fost constantin abăluţă, Sorin antohi, g. ardeleanu, Simona Popescu, Bogdan Stănescu, george Neagoe, Svetlana cârstean, dorica Boltaşu, irina georgescu dintre cei cunoscuţi de mine. în majoritate, asistenţa era formată din femei (foste studente; universitarul eugen Negrici a fost pensionat, se subînţelege, dar mai are doctoranzi). tvr cultural a filmat. ion Bogdan lefter a amintit că eugen Negrici vine de acolo de unde a venit şi Nicolae Manolescu, din râmnicu vâlcea şi că face parte din generaţia de critici care a schimbat paradigma critică literară la noi (care se învârte în jurul vârstei de 70 de ani: Mircea Martin, virgil Nemoianu, ion Pop, Mihai zamfir). a urmat formula de interviu a manifestării în sine, eugen Negrici fiind invitat să se mărturisească. a împlinit 70 de ani, aşadar, pe 28 noiembrie 2011: cifra 70, pusă pe toate gardurile la adresa mea, e un denunţ, când mă jucam în jurul vârstei de 60 de ani sau 65 sau 69 de ani mai exista o promisiune, dar acum, parcă aud are 70 de ani, daţi-l la o parte, priviţi-l ca pe un stârv i.b. lefter: aţi fost într-un fel consătean cu Nicolae Manolescu. eugen Negrici: unchiul lui N. Manolescu a fost premiant într-o clasă cu tatăl meu, pe atunci se dădea premiul virtute, acordat de voturile colegilor, pe când liceele erau puternice. i.b. lefter: tatăl dumneavoastră a scris şi versuri. eugen Negrici: tatăl meu a fost un ofiţer regal educat, scria poezie de tip simbolist, o poezie sentimentală, foarte melodioasă. a tradus din esenin. tata s-a dus la drept-filozofie, dar a urmat calea militară, a făcut parte din prima generaţie de ofiţeri regali cu sorginte ţărănească, se trăgea de lângă râmnicu vâlcea, de la ţară, dintr-o familie de olari şi de vânători, de la el am moştenit pasiunea vânătorii Pentru olărit, ex libris Editura Contemporanul nicoleta Dabija nopţile lui cioran trebuia să ai simţul lutului, îl căutam ca pe o comoară lutul pentru oale prin care să nu treacă apa la prăbuşirea casei părinteşti am luat la mine acasă, la bloc, oale din copilăria mea şi uneltele cu care modelai oalele fiind ofiţer regal de armată, tata a intrat într-o castă extrem de respectată aşa s-a însurat cu mama, care era fiică de moşier (mama a terminat liceul şi pensionul ), trebuia să se însoare cu o femeie bogată, aşa era regula castei, să nu devii coruptibil. Mama era dintr-o familie foarte bogată, era la a şasea generaţie de preoţi. eu sunt ateu, a recunoscut eugen Negrici, altfel aş fi continuat tradiţia din familie tata a fost şef de promoţie, s-a dus în Basarabia să o civilizeze. dar la oarba de Mureş a fost rănit grav la intrarea în comunism a avut probleme, nu pot să uit zilele (aveam 10 ani) când îşi căuta un loc de muncă şi nu-l angaja nimeni fiindcă a fost ofiţer regal, până la urmă l-a angajat un fost soldat de al lui, pe care l-a salvat de la moarte la cotul donului, l-a angajat distribuitor de fructe, dar l-au folosit la scrierea gazetei de perete apoi a făcut o şcoală de construcţii şi a fost respectat pentru talentul lui... eugen Negrici sare de la una la alta, priveşte în gol tata era pe front, eu n-am fraţi, eram cu mama de la tata am pasiunea vânătorii, îmi amintesc de mirarea mea când am aflat de mic de dus-întorsul iepurelui. vulpea n-are miros, iepurele aşa scapă, fuge înainte şi înapoi, după care face un salt uriaş să i se piardă urma şcoala elementară am făcut-o la şcoala cu ceas am văzut cum s-a dat jos cu ură portretul regelui, eram în ultimul an la grădiniţă. Mai apoi am văzut cum a fost dat jos portretul anei Pauker apoi, în timp, cum s-au dat jos atâtea portrete, de la gheorghiu dej la ceauşescu în 1948 am intrat la şcoală la râmnicu vâlcea. la moartea lui Stalin s-au oprit trenurile şi au sunat sirenele, s-a plâns în colectiv şi s-au dat difuzoarele la maximum Nu ştiu de ce ne-am mirat de lacrimile nord-coreenilor din decembrie 2011, la moartea lui kim jong il, isteria e molipsitoare. eugen Negrici şi-a amintit de un coleg de clasă (azi un arhitect celebru în Sua) care îl avea pe tatăl lui condamnat politic, era cel mai asuprit, pus să care lemne la sobe şi să aprindă focul în şcoală. în provincie condamnarea politică era mult mai greu de suportat de cei din familie decât la centru liceul l-am făcut până în 1959, am apucat revoluţia din ungaria pe radio kossuth, am auzit strigătele de veniţi, salvaţi-ne, vom pieri cu toţii tatăl meu a dat atunci în lacrimi la liceu, la râmnicu vâlcea, am fost la reală, realist, ştiind că totul e ideologizat, mai puţin ştiinţele exacte sau matematica, mama a insistat în acest sens, tatăl meu ar fi vrut să fac litere. aveam acasă cărţi extraordinare, locuiam cu chirie la stat. cât am fost mic am stat cinci ani în Basarabia cu tata, care era şef de stat major, tata era coleg de front cu tatăl lui Mugur isărescu Se făceau atunci ridicări (arestări) ale celor ce deţineau cărţi interzise, eu ştergeam cu tuş negru unde scria fundaţia carol pe ele, trebuia să ardem cărţile Sigur, am aruncat puştile şi săbiile în olt. cărţile le-am cărat la ţară cu timpul, primeam ouă de la ţară de la ai noştri învelite în filele cărţilor ascunse acolo, nu mai spun că filele lor erau folosite şi pe post de hârtie igienică la closet la ţară în anii 50 era o spaimă nebună să păstrezi cărţi considerate periculoase, mergeam la Sibiu în librării şi întrebam pe şoptite dacă n-au un autor sau altul (în regim de anticariat), aveam seria cu emil şi detectivii de erich kastner în altă ordine de idei, după 1964 cartea originală a devenit un mit la noi, apariţia unei cărţi era o minune. îmi pare rău că azi cărţile Această carte este o eliberare de Cioran, o despărţire de acesta. Dar nu este o răfuială, ci o despărţire atentă şi amiabilă şi, cred eu, provizorie, pentru că nu poţi scăpa definitiv de bolile culturale ale adolescenţei şi primei tinereţi, nici nu ar fi bine s-o poţi face, însă le poţi îmblînzi. Şi, cred, acesta este efectul pe care îl va obţine autoarea asupra ei înşişi în urma scrierii acestei cărţi, dincolo de excelenţa lucrării ca atare pentru că este o carte foarte bine gîndită şi scrisă şi trecînd peste debutul în volum. Şi este foarte bine aşa! Cioran cu care va avea de-a face de acum înainte, nu mai poate fi un autor devastator, cotropitor, care-ţi reduce propria personalitate, încercînd s-o paraziteze, s-o vampirizeze pe a ta. efectul său nu va mai fi, în termeni blagieni, unul modelator, ci unul catalitic, deci autoarea ca şi oricare alt ins care a trăit o asemenea experienţă va merge mai departe pe propriile picioare, însă beneficiind şi de plus cunoaşterea căpătată în urma frecventării operei sale, a disecării gîndirii sale oximoronice şi paradoxale. liviu Antonesei nu mai contează, erau un fel de eveniment unic în viaţă eram pregătit pentru Politehnică, dar mi-a deturnat drumul în viaţă cicerone Poghirc, eram olimpic la matematică, el m-a peţit la părinţii mei, descoperind că ştiu să scriu aşa am ajuns la filologie, la Bucureşti, am luat note de 10 şi 9, când erau la examenul de admitere 14 pe un loc. în ziua când s-au dat rezultatele am venit cu un taxi şi nu m-am regăsit pe lista cu note printre primii, eram printre ultimii cinci. în 1959 se făcea o medie între notele reale de examen şi cea de dosar, care era 6. a existat şi o secţie de jurnalistică ideologizată la filologie. din 1958 se făceau arestări din stradă, pe vărul meu l-au săltat de lângă mine, fiindcă era fiu de popă şi-l vorbise de rău în particular pe gheorghe gheorghiu dej ecou: Regimul comunist în România a avut cel puþin trei etape de evoluţie facultatea era mediocră la literatură şi foarte bună la limbă română (care era protejată ideologic). i-am avut profesori pe Simion şi Manolescu, m-am orientat spre stilistică-lingvistică. am avut repartiţie guvernamentală la craiova, la institut, aici am ţinut toate cursurile de limbă. dar mie-mi place să vorbesc de eşecuri Boris cazacu a vrut să mă aducă în corpul de inspectori, când al. rosetti era într-o fază de ramolisment (din trei în trei zile al. rosetti nu auzea, se spunea). am fost printre primii semioticieni. în am ratat examenul de titularizare la Bucureşti, am rumegat asta opt ore în tren, nu mai vedeam de tristeţe, am ajuns la o rubedenie, la ţară, am căzut la pat. aici am descoperit o cărţulie jupuită antim ivireanul, era actuală pentru predica la zi a preotului. a fost un semn al destinului. am şterpelit cartea, eram într-o stare lacrimogenă, mi s-a întins o mână peste timp. l-am anunţat pe Mircea ciobanu, prietenul meu (era la espla, nu exista ecr; am făcut armata şi liceul cu el), că scriu o carte, am semnat un contract, mi-a spus că o să devii un belfer universal, m-a ţinut din scurt, mă tot întreba dacă am scris cartea. opt luni am scris la această carte de debut dedicată şi lui antim ivireanul. N-aveam experienţa scrisului, a fost un chin de nedescris, dar a meritat voi reveni. r ANUL XXIII t Nr. 3 (720)

15 din tot ce nu m-a omorît eu mă culeg aura christi reiau tema literaturii subterane, samizdat, aşadar tipărită şi difuzată de autori fără ştirea autorităţilor. Mi-ar trebui spaţiul unei cărţi să pot face inventarierea riscurilor fizice şi psihice. Nicăieri în altă parte a europei de est, la cehi, la polonezi, la unguri, nu s-a urmărit ca în românia, după aşa-zisa instalare a democraţiei tip gro(a)za, planul de a fi golită ţara de vîrfurile ei culturale. războiul komintern vs. literatura naţională s-a lăsat cu asasinate; Pcr a confiscat literatura, ideologic, dar şi economic, prin desfiinţarea editurilor şi tipografiilor particulare. teama de represaliile Securităţii intrase în obişnuinţă. or, teama e sinucigaşă pentru un scriitor. şi ce represalii, dumnezeule! cîţi n-au fost culpabilizaţi şi pedepsiţi? dar şi cîţi nu-şi scriau cărţile mental, fragment cu fragment, din frică. o frică de moarte. Biblioteci siluite, corespondenţă siluită, jurnale siluite de Securitate, iată bilanţul. Să trimiţi o scrisoare în vest, să te întîlneşti, pentru o lectură de grup, cu cîţiva prieteni, să treci o carte ori un manuscris celuilalt, toate s-au lăsat cu privare de libertate. cînd o recăpătai cu greu, urmau ofense, umilinţe la locul de muncă, discreditare, controale la sînge, somaţii. vocaţia martirajului e rară, deşi, la noi, au vieţuit destui needucabili comunist sau ne-reeducabili. dar să rişti puşcărie după puşcărie nu-i simplu. devii din ce în ce mai precaut, mai prudent, mai ales cînd ştii bine că securiştii ies la fishing de oameni chiar în cercul tău mic de prieteni, cînd ai semn că amicii mai dexteri din punct de vedere social au semnat contractul cu diavolul, ca să treacă puntea spre publicare. cui nu i-a fost frică de delatori? Pe cine să fi contat pentru difuzarea textelor? Pe prieteni care nu-ţi erau prieteni? Nu visa nimeni să iasă din comunism altfel decît emigrînd. iar să mori fără să publici niciuna dintre cărţile pregătite pentru tipar nu-i un gînd reconfortant. aşa că îţi impuneai singur restricţii, te autocenzurai şi aşteptai, singuratic şi răbdător, să ţi se publice manuscrisul. aşteptai şi tăceai. unde şi cum să multiplici clandestin? cu ce? cu maşina de scris declarată la Miliţie? Petre Pandrea în memorii (cf. soarele melancoliei) susţine că între s-a făcut vînătoare de manuscrise. lui i s-au confiscat 5000 de pagini. om de stînga, avocat pledant în procesele comuniştilor, a executat, în pofida acestui fapt, detenţie lungă: a stat închis la Malmaison, Piteşti, văcăreşti, craiova, aiud, ocnele Mari, uranus, între 48 şi 52, 1670 de zile, fără judecată, fără condamnare; arestat din nou în 58, a mai făcut 1630 de zile de puşcărie, pînă la graţierea din 64. N-a fost ajutat de lichelele fanatizate (cum le spunea neacomoda(n)tul mandarin valah) din usr, în frunte cu imoralea, nickname pentru ralea. dimpotrivă. Primit în uniune imediat după 23 august 44, e scos după arestarea din 48, reprimit în noiembrie 52, eliminat iarăşi după cealaltă arestare, din şi cît s-a zbătut să-şi vadă cartea despre Brâncuşi tipărită! le-a cerut ajutor, naivul, lui eugen ionescu, dar şi lui Petru dumitriu, ex libris Editura Contemporanul Magda Ursache Tonuri şi semitonuri Sub semnul ideii Europene Ediţie alcătuită şi îngrijită de Aura christi Răstimp de douăzeci de ani, sub egida acestui prestigios Club de Dialog Ideea europeană au fost organizate numeroase dezbateri, turnee, lecturi publice, conferinţe, întruniri, simpozioane, atât în ţară, cât şi peste hotare. Mă refer, în această ordine de idei, la Conferinţele Modele europene. Friedrich Nietzsche, Marx şi Nietzsche. vinovaţi fără vină?, Modele europene. Ion Ianoşi, eugen Negrici. Iluziile literaturii române sau Nicolae Breban. Trădarea criticii ( ) Ţin deopotrivă la toate. unele dintre acestea, multe majoritatea! au fost gândite de subsemnata împreună cu romancierul Nicolae Breban, fiind rodul unei prietenii, al unei complicităţi de litere rare aş spune, citând-o de fapt pe Magda ursache, unice cum sunt, de pildă, dezbaterile dedicate cărţilor-eveniment: Iluziile literaturii române de eugen Negrici şi Trădarea criticii de Nicolae Breban, ca să citez exclusiv două, oprindu-ne aici. Dar, mă întreb, iar şi iar, de ce ne-am opri? Nu spunea Blaga, oare, într-un vers memorabil: Orice început se vrea fecund? Douăzeci de ani sunt un început! Destinul nostru este literatura, spuneam ani de-a rândul, parafrazându-l pe Napoleon, repetând, iar şi iar, această afirmaţie gnomică, nu rareori, ca pe o rugăciune, ca pe o litanie, cu smerenie, iar, uneori-adeseori, cu spaimă, întrucât iubindu-l atroce pe singuraticul de la torino, da, pe Nietzsche cel unic, cel hamletian ştiam, da, ştiam, cine se joacă de-a destinul devine destin. Aura Christi scăpat cu fuga din lagăr. ambele scrisori au ajuns drept la Securitate, nicidecum la destinatari. şi dacă cei de stînga erau acuzaţi de derapaj ideologic şi sanţionaţi, cît de vulnerabili erau cei cu biografie pătată. ţuţea era urmărit sistematic şi tenace, percheziţionat la răstimpuri. în Faţă către faţă. Întîlniri şi portrete, humanitas, 2011, andrei Pleşu notează: Noica a fost urmărit în continuu, pînă la moarte. urmărit nu oricum, nu rutinier, ci ca un obiectiv militar, ca un personaj important şi primejdios (p. 32). era un risc enorm să predai o carte la editură şi să fie considerată greşită ideologic. dar să-ţi propui s-o tipăreşti camuflat. Puteai conta pe prieteni loiali, neînrolaţi în front? dezbinarea dintre scriitori a contribuit esenţial la inexistenţa literaturii samizdat. chiar redactorul de carte te putea turna la Secu. Preda acolo dactilograma, cum a făcut z. ornea cu o carte a lui Noica. şi mai vorbim de calitate umană la zigu, ba chiar de ruşinea de a nu fi fost primit cu onoruri în academie. Ba este o absenţă meritată după această derivă morală. ştiu dintr-o conferinţă a isabelei vasiliu-scraba (din ianuarie 2011, în cadrul conferinţelor criterion serie nouă, Biblioteca Metropolitană Bucureşti, sala M. eliade) că alexandru elian îi bloca manuscrisele lui Noica, făcînd confidenţial! multe referate negative. exasperat de acest tip de turnătorie amicală, Noica, om cu pension 6 ani, cu do zece, i-a spus: tot n-ai operă, publică-ţi referatele la cărţile mele. romulus vulcănescu, eminent etnolog şi sociolog al culturii, a fost Aştept să obosească nedreptatea, spunea Tudor Vianu în anii cincizeci. N-a obosit pînă la sfîrşitul dictaturii prin gloanţe; nu altfel, prin revoluţie de catifea. Armata de propagandişti-cenzori sau de cenzori-propagandişti, cum vreţi să-i numiţi, a acţionat cu zel. Ţine numai de laşitatea la români faptul că n-a existat o importantă literatură-samizdat? Mulţi s-au opus cu demnitate, exemplar, răului. Şi oricît s-ar cîrcoti, avem o importantă literatură de sertar, de rezistenţă şi de supravieţuire prin scris. arestat şi torturat, condamnat într-un proces înscenat, pentru simplul motiv că aparţinea familiei vulcănescu. evita să vorbească despre acest episod; nici despre Mircea vulcănescu, ucis în închisoare, nu vorbea. recunoaşterea a venit postum: membru al academiei. dar cînd a împlinit 70 de ani, interviul luat de Petru ursache n-a putut să apară în Cronica: s-a opus ideologocratul ion ţăranu, din motive de dosar, pesemne. Părintele calciu şi Marcel Petrişor au fost aruncaţi în închisoarea jilava dintr-o maşină de transportat pîine. Scria pe ea PâiNe. de citit şi de recitit Cumplite încercări, doamne! (Anii de ucenicie ai temniţelor comuniste), editura christiana, Bucureşti, şi de ce a trebuit să treacă prin detenţie alice voinescu? Să fie desconsiderată, blamată, umilită? cultura sa temeinică, deschiderea filosofică recunoscută peste graniţă deranja pe inculţii care diriguiau cultura? de altfel, cenzorii care au activat contra culturii naţionale epurînd-o au ajuns ministeriabili. chiar în Ministerul culturii. ghilotina N. Moraru, ghilotina răutu, ghilotina Sorin toma executau non-stop, amuţeau rapid. Singura scăpare în anii proletcultului era că mai cădeau din prezidii, că vreo plenară îi mai zăticnea din şefii. Plenara din 57 l-a debarcat pe chişinevski, căruia i-a luat locul cameleonea răutu, căruia i-a luat locul Popescu-dumnezeu... altă plenară, din 58, l-a dat jos de la scînteia pe Sorin toma. unii, ca ştefan voicu, nimereau, cum zice zicala, din brînză în smîntînă. de la Lupta de clasă, voicu a reapărut redactor şef la era socialistă. N. Moraru (judecînd după luările de cuvînt, ura cultura la fel ca dr. joseph goebbels), redactor şef la armele de luptă Flacăra şi Viaţa Românească, a trecut, după 54, la Narodnaia Rumînia, lunar pentru străinătate. de ce în limba rusă, ştim. el, Moraru, punea permanent problema lipsei de ascuţime a luptei de clasă. şi dă-i şi luptă ideologic, de-o speria şi pe Nina cassian. cînd s-a întors roata dinspre urss, a declarat: Nu ne placanim în faţa nimănui. în iunie 52, povesteşte un student al lui alexandru graur, a fost scos chiar din examen, pe motiv că analizase altfel tezele lingvistice ale marelui lingvist Stalin (victime colaterale: al. rosetti, i. coteanu, jacques Byck şi, la iaşi, gh. ivănescu şi slavistul al. zacordoneţ, basarabean). Noroc că, în 53 geniul tuturor timpurilor, înţelept al omenirii muncitoare, marele, slăvitul i. vissarionovici Stalin muri. Nu chiar imediat (cursul scurt de istorie a Pc(b) al urss recomanda în continuare eliminări de sceptici, oportunişti, capitulanţi, trădători), dar modelul sovietic intra în oarece umbră. în 1953 s-au făcut propuneri pentru retragerea lucrărilor pătrunse de cultul personalităţii. şi tot atunci s-au retras materiale care conţin injurii la adresa conducătorilor iugoslaviei. aşa că articolul lui Sami damian, mocirla literară a tito-fasciştilor, apărut în 15 MARTIE 2012

16 16 ex libris Editura Contemporanul ANUL XXIII t Nr. 3 (720) mara magda maftei cioran şi utopia tinerei generaţii Problema fiinţei româneşti nu s-a rezolvat. Deşi ea a reprezentat o mistică a întregii generaţii, motivaţia principală a existenţei acesteia, datorită conflictului dintre Occident şi Orient, dintre cele două doctrine sociale fundamentale, datorită Cortinei de Fier care a căzut la finele celui de-al doilea război mondial, care a separat lumea în două lagăre etanşe, problema a rămas nerezolvată. Ce a însemnat de fapt problema fiinţei româneşti? Conturarea unei identităţi naţionale, obsesie a naţionalismului românesc interbelic şi a tinerei generaţii care s-a confundat mai mult sau mai puţin cu această epocă. utopia generaţiei a fost aceea de a scoate România din anonimat. totul a rămas la nivelul iluziei şi al scepticismului. Din întreaga generaţie care a supravieţuit exilului intern sau extern, doi reprezentanţi fideli ai acesteia au conturat prin preocupările lor foarte bine ideea fiinţei româneşti sau mai bine zis modalitatea ei de manifestare în lume. Aceştia sunt Cioran si Noica. Această carte dreaptă, radicală, exactă, întunecată tratează rătăcirile şi împlinirile acestora în contextul în care întregul continent, în perioada interbelică, părea că a luat-o razna. Mara Magda Maftei Contemporanul, 9 nov. 51, a ieşit din actualitate. cărţile era reabilitate (sau nu) ca şi oamenii. existau cărţi nefrecventabile, existau autori nefrecventabili. Mulţi au rămas pedepsiţi pînă la sfîrşit. atenţie, fascişti!. culmea e că sînt şi acum detectivi preocupaţi să găsească fascistul din eminescu, din eliade, din cioran, din Bernea... Să dai cobreslaşului la cap, la oase era sport preferat şi de Miron radu Paraschivescu şi de jebeleanu, iar contribuţia aparatului ideologic la patologia socială a fost copleşitoare. şi mai periculos a fost după ce Plenara din 58 a pus problema lucrărilor fără valoare ştiinţifică sau artistică. asta nu mai avea caracter strict politic. apăruse formula fără talent, perpetuată în cazul goma pînă în prezent. titus Popovici a folosit-o cu sete, din vîrful ierarhiei de partid, contra lui N. Breban. ce făceau scriitorii? erau atenţi să nu se trezească etichetaţi reacţionari, sabotori, nelămuriţi ori pesimişti de cei inspiraţi de clocotul vieţii contemporane. al.i. ştefănescu, director espla, viza continuu nivelul ideologic scăzut al autorului. în acest context, să fi căutat cu lumînarea necazul, tipărind clandestin? da, corect clandestin? Mai erau atenţi cum îi contracarau băştinaşii pe moscoviţii leonte răutu, leon tismăneanu, valter roman, Miron constantinescu. Pîndeau căderi de portrete şi de avioane. o întrunire la Moscova a partidelor frăţeşti le-a purtat ghinion semnatarilor unui Manifest al Păcii : în gravul accident aviatic, a fost cît pe ce să-şi piardă viaţa Malvolio răutu. în 57, emil Bodnăraş a convocat şefii de redacţii din edituri şi le-a ordonat: de azi înainte nu mai deschidem umbrela la Bucureşti cînd plouă la Moscova. început de dezgheţ, perceput ca speranţă, ca ieşire din canonul jdanovist? Poate. Sperau să nu fie criticaţi că nu-l adînciseră pe jdanov, aşadar nu erau îndeajuns clarificaţi. S-au înşelat: regimul comunist a continuat să demoleze valori, să le împingă peste graniţă, desţărîndule. Mereu propagandiştii de două parale au fost preferaţi profesioniştilor, marginalizaţi cu sistemă. gheorghiudej, fost electrician la atelierele cfr griviţa, era de părere că nu muncitorii, ci intelectualii au produs dezordinea. care intelectuali? ioşca chişinevshi, fără liceu încheiat, finanţistul lászló luka, fost lăcătuş, gh. apostol, fost turnător, ministrul armatei, leontin Sălăjan, fost lăcătuş... iată de ce se căutau pentru cultură şefi lipsiţi de cultură: să poată fi conduşi lesne. Povesteşte N. gheran în oameni şi javre că Bănuţă venea din neant. ilegalist cu puşcărie, muncitor la uzinele griviţa, fusese numit şef la lupta cfr şi apoi şef la editura pentru literatură, peste altă ilegalistă cu puşcărie, ilka Melinescu. conflictul dintre partenera de bridge a Martei drăghici şi colegul de atelier al lui Sălăjan a făcut ca epl să se despartă de nou înfiinţata editură pentru literatură universală, aşa că bătălia generalilor al. drăghici şi leontin Sălăjan pentru protejaţii lor s-a încheiat cu pace. ilka venea de la Paris cu cărţi bune, noutăţi occi. întrebată de al. Balaci (aflat în subordinea ei): de ce nu onoraţi şi poporul muncitor cu asemenea delicatese?, proto-elitista i-a răspuns: Profesore, nu a sosit momentul, poporul să deguste mai întîi litera alfabetului şi apoi să i se ofere desertul. desert rezervat aparatului. Să mai amintesc că, în ciuda dosarului fără scamă, ion Bănuţă a fost debarcat de la epl, după 12 ani de activitate, din pricina antologiei de poezie a lui N. Manolescu şi trimis la albina? Soarta celor care nu erau precauţi ideologic! toţi trebuiau să se supună scopului unei îmbunătăţiri şi ridicări a nivelului deservirii culturale a oamenilor muncii, cum perora Mizil, de la tribuna Pcr, în 65. în 68, Blaga era încă nerecomandabil la universitate. Poeziile lui circulau printre studenţi în copii dactilografiate. în paranteză fie spus, cititori de literatură samizdat au fost: arghezi era tras şi el la indigo, după ce l-au interzis ca putrefact. ileana Mălăncioiu povesteşte, în exerciţii de supravieţuire (Polirom, 2010), că din cauza titlului lucrării de licenţă Locul filosofiei culturii în sistemul lui Lucian Blaga, a fost notată cu 9. decanul tudor Bugnariu s-a ales cu vot de blam pentru că propusese titlul. au acuzat-o că nu prezenta garanţie dacă după 5 ani de filosofie marxistă a ales aşa ceva. la fel am păţit şi eu în 67, alegînd subiectul N. iorga, istoric literar. dicţionarul de literatură română contemporană de Marian Popa abia a primit viza în 71: a aşteptat un an, pentru că inclusese 34 de scriitori născuţi în Basarabia. Basarabeanul goma n-a trecut la tipar: nici cu ostinato (două versiuni predate la epl în 69 şi-n 71) nici cu Uşa, la cartea românească. obiecţii? erotism abuziv, ironii la adresa vigilenţei de clasă. Nu periai textul de pasaje injuste, nu obţineai viza. trebuia să fii pe deplin de acord cu cenzorii. revenit din franţa, goma cultiva scriitori tineri ca virgil tănase, virgil Mazilescu, florin gabrea, cezar ivănescu, nemulţumiţi de direcţia Presei şi de oficialităţi în general (după o sursă Secu, v. Paul goma, Culoarea curcubeului 77, cod Bărbosul, pag. 355). ocupau, împreună cu gabriel dimisianu, redactor şef la România literară, două mese unite la casa Scriitorilor. cred că şi-n Academia de sub pămînt de la ocnele Mari (nume dat de prozatorul ion iovescu) se putea vorbi mai liber, fără să ţi se capteze spusele, ca în restaurantul lui Shapira. de cezar ivănescu cenzorii s-au disociat, acuzînd stările tulburi şi viziunea sumbră. incomozii fără credibilitate la organe se antrenau în disimulare. erau atenţi la contextul cînd vitreg, cînd ceva mai lax, ca să-l fructifice, de unde un permanent calcul al oportunităţii: Nu-i oportun!, spuneau cenzorii, schimonosindu-le cărţile, schimbîndu-le titlurile, disecîndu-le, făcînd ecorşeuri pe texte. Mihai ursachi, după anii de fort 13, a fost ţinut în fel şi chip sub observaţie. Prin iubita, fiică de colonel Secu, prin amicii care-i beau vinul şi-l şoptileau la Securiţica... alianţe şi strategii în lipsa unor susţinători loiali? Monstruoasa coaliţie Securitatecenzură a luat măsuri din ce în ce mai restrictive ca scriitorul să nu devieze de la făgaşul socialist şi să servească paranoiei lui ceauşescu. şi mai era cenzura de intimidare (se atribuiau sensuri altele decît voise autorul), ca să se ajungă la grafofobie: să te temi că ţi se pune-n cîrcă şi ce nu gîndiseşi. şi ce mulţi erau cenzorii semi-oficiali după desfiinţarea cenzurii dgpt! exact cum spunea sloganul adus la cunoştinţa lui nea Nicu de şt. aug. doinaş, în şedinţa din 13 martie 81: cenzura a murit, trăiască cenzorii. la care ceauşescu a replicat meditabund: îmi pahre hrău că am desfiinţat-o. aştept să obosească nedreptatea, spunea tudor vianu în anii cincizeci. N-a obosit pînă la sfîrşitul dictaturii prin gloanţe; nu altfel, prin revoluţie de catifea. armata de propagandişti-cenzori sau de cenzori-propagandişti, cum vreţi să-i numiţi, a acţionat cu zel. ţine numai de laşitatea la români faptul că n-a existat o importantă literatură-samizdat? Mulţi s-au opus cu demnitate, exemplar, răului. şi oricît s-ar cîrcoti, avem o importantă literatură de sertar, de rezistenţă şi de supravieţuire prin scris. regret cărţile nescrise sau cele scrise doar în mintea autorului lor. dar gîndiţi-vă cîte cărţi n-ar fi putut să apară dacă nu se sfîrşea regimul ceauşesc. ideea lui virgil diaconu de a aduce în discuţie literatura-samizdat e salutară. Să de-construim amnezia! r

17 Marian victor Buciu Ficţiunea memoriei, memoria ficţiunii cu singura cale, roman, editura contemporanul, 2011, Nicolae Breban produce acum al unsprezecelea titlu, dar al şaisprezecelea volum, din opera sa de romancier (pentru că există o trilogie şi o tetralogie). cum se ştie, lungi şi foarte lungi. Breban este un autor de cursă lungă, în tot şi-n parte, în opera sa ca şi-n fiecare carte. şi chiar nuvelele sale, relativ recent apărute în volum, sunt lungi. câteva schiţe publicate în reviste, înainte de 1965, un întreg volum pregătit pe atunci să fie publicat, rămân pe mai departe ascunse editorial. unele poate nici nu mai sunt. romanul de acum a fost început la fundata (Bran), la 7 iulie 2009 şi sfârşit la dehesa de campoamor (Spania), la 30 martie în 9 luni: 633 de pagini. Mare viteză, mare experienţă, fără îndoială. interesează performanţa creatoare. calitatea sau calităţile scrierii, de vârf, în acest nou roman, nou ca perspectivă narativă, unele forme ale naraţiunii, atitudine faţă de realitate şi istorie, vechi prin recurenţa, sinteza şi chiar replica literară, inter- dar şi intra-textuală, adică faţă de scrisul altora ca şi faţă de acela propriu. despre ele, ceva mai în amănunt, voi comenta mai târziu. Să notez până una-alta, că, roman, Breban nu mai publicase de patru ani, din Scrisese şi publicase memorii, studii sau eseuri, dar nu se gândea nimeni (în afara contestatarilor săturaţi de el, dar mai ales saturaţi de prejudecăţile lor necritice) ca marele romancier să abandoneze specia. care l-a remarcat, la vârf, în special. dar, precizez, nu discut aici relaţia complexă cu critica sau diversa branşă a celor care o compun, în oricâte moduri. am transcris datele de elaborare a noii scrieri ca să ajung la Spania, locul notat la sfârşit, dehesa de campoamor. Situat pe coastă marină, asaltat de turişti, nu doar naţionali, cu plaje şi pădure de pini, distruse sau în curs de distrugere, ca să lase loc construcţiilor locative. o pădure, evident că nu de pini, cred că apare în plimbările personajuluinarator cu o femeie, în spaţiul cel al singurei căi exclusiv românesc, provincial şi bucureştean. totuşi, de Spania, mai exact de un anumit spirit, vine vorba şi-n acest volum. dar abia în capitolul al patrulea, ultimul dintre cele lungi; la Breban şi capitolele sunt tot mai lungi. Spania este, indirect şi deloc motivat în convenţia realistmimetică, neurmată de fapt de romancier prezentă în roman, ca termen de comparaţie cu lama unui bun cuţit catalan sau spaniol, într-o replică dată din română în spaniolă, asta-i viaţa, hasta la vida. iar mult mai departe, de data asta cu motivaţie realistă, istorică, va veni vorba despre legionarii fugiţi în Spania. Noul roman are şi un moto, din robert Musil, omul fără calităţi: unele situaţii şi întâmplări au format-o complex. destinul ei însă n-a fost revelat prin nici un cu adevărat, dur, obstacol. Numele personajului feminin, emiţătorul, contextul din care s-au extras cuvintele, nu sunt precizate. înţelesul (ideea) este acela de biografie comună. Nu este vorba de un caz. fiindcă biografia este una fără necaz. un destin banal se consumă într-o lume excepţională. în rău. un om, o femeie de fapt, cu destin comun, dar mai cu seamă cu destin norocos, în circumstanţe blestemate. am notat moto-ul şi titlul celebrei scrieri a lui Musil şi am putut constata că N. Beban traduce, ca pentru francezi, fără calităţi, nu fără însuşiri, cum a tradus, pentru noi, Mircea ivănescu. Sar în ochi diferenţele. a nu avea însuşiri e altceva, e mai mult decât a nu avea calităţi. a nu avea însuşiri înseamnă a nu fi, pentru că tot ce e posedă însuşiri, bune sau rele. a nu avea calităţi înseamnă a avea însuşiri rele. N-ai nicio calitate înseamnă nu exişti. e ceea ce repeta şi dictatorul nostru ceauşescu, respingând judecata tribunalului zis al poporului, zis revoluţionar, în fapt complotist, din 25 decembrie dau (ne)cazul, nu pentru a-l judeca, dacă e posibil, între două părţi nejudecate nesăbuite, dar iată că l-am şi judecat, dar pentru că dictatura, e drept că stalinist-dejistă, e centrală în singura cale. Mă-ntorc la romanul lui Musil. ohne eigenschaften exprimă, întâi critic, apoi tipologic, o categorie. vrea să spună lipsit de identitate, impersonal. evident, în ordinea conştiinţei. şi poate că chiar şi a cunoştinţei, nu doar de sine, dar şi exterioare. deşi tocmai conştiinţa e implicată, dincolo de psihismul complex, de la senzaţii la idei. omul şi calităţile sale apar, însă, în cursul romanului. lecturile (foarte) tânărului protagonist din singura cale sunt preponderent literare, câteva romane realist-critice clasice, un poem de goethe, apoi de istorie, etnopsihologie etc. Mă rezum la unele dintre cele cărora le comunică autorul şi titlul. altcineva îi numeşte doi celebri psihanalişti. ca urmare, pe lângă romane poliţiste, aventuri, erotice, el pomeneşte în mai multe rânduri de Anna Karenina, doamna Bovary, mănăstirea din parma, Roşu şi negru. acest roman, ne spune o dată, citit cu multă atenţie. iar altădată, aflăm că-l reţine prin personajul julien Sorel, fiind unul dintre romanele care m-au format, alături de o tragedie americană, memorat prin personajul clive. undeva se referă la gogol şi notează că se consideră un cirac al lui cicicov, cumpărătorul de suflete moarte, sau al lui hlestacov, profitor al fricii şi prostiei generate de misterul puterii centrale. din Faust de gorthe aminteşte probele spre adevăr. alte lecturi sunt din N. iorga, d. drăghicescu, l. Blaga. într-un loc se referă la nişte mari personaje, statui din istorie, descrise de un Plutarh. vor mai fi fiind şi alţi autori. Nonagenarul Steiner l-a citit şi el pe Plutarh şi îi admira în exces, cred eu, pe Stendhal şi dostoievski. despre instinctul de victimă, cu trimiteri la freud şi adler, îi vorbeşte const Buzilă. Scrisul în replică, în revanşă, există aici de la prima propoziţie. lumea se învârtea încet în jurul meu. istoria are răbdare, ca la începutul moromeţilor. acolo, până la urmă, timpul istoric nu mai avea răbdare. Personajul lui Breban e mai mult deasupra vremurilor decât sub ele. tema timpului, a vremurilor, a istoriei, (i)epocii este esenţială. era şi inevitabilă. Personajul principal, prin ce face şi gândeşte în întreg romanul, este un alt fel de (anti)erou al timpului său. dar timpul ne aparţine în mod indirect, deopotrivă fortuit şi, în dictaturi, forţat. capitolul întâi, din cele cinci, precizează deja tema timpului. la modul: întâlnirea unui individ cu timpul. fără a face caz de circumstanţe. care vor fi expuse, însă, luxuriant. undeva, prin capitolul iii, citim că în noi fuge timpul. Nu-i de mirare, atitudinea e integral individualistă. şi vie, tocmai de aceea. viul nu e în altă parte, se află în ego. în dictatură (aici, stalinistă, la modul românesc), viaţa, negată în toate felurile, de toate părţile, este un fel de excrement al acestui timp. capitolul iv notează sacra profanizare temporală: ultimul nostru zeu, timpul iată şi finalul romanului, în versuri: cine întârzie, vine la timp,/ iar cine nu vine deloc întârzie. Puteau fi al doilea moto. e un elogiu al contratimpului, desigur, din perspectivă individuală. a fi, deodată, cu timpul şi împotriva lui, iată ideea. raportată pregnant la istorie. romanul, cum am spus, nu e realist, dar integrează realitatea, mai decis, mai liber decât în scrierile similare din comunism. când criticii ideologi, dar şi câte un estetizant (ca valeriu cristea) îi Personajul lui Breban e mai mult deasupra vremurilor decât sub ele. Tema timpului, a vremurilor, a istoriei, (i)epocii este esenţială. Era şi inevitabilă. Personajul principal, prin ce face şi gândeşte în întreg romanul, este un alt fel de (anti)erou al timpului său. Dar timpul ne aparţine în mod indirect, deopotrivă fortuit şi, în dictaturi, forţat. reproşau evazionismul. reproş similar cu cel adresat oniricilor, şi ei hărţuiţi de presa monoideologizată. replica şi mai decisă literar, la acelaşi autor, la romanul aceluia, Cel mai iubit dintre pământeni, apare târziu în singura cale, la p. 571: Să nu ne înşelăm, nu a fost numai o eră a ticăloşilor, cum o descrie un cronicar al vremii; încă se credea! dar ea fusese modelată şi modulată pe întregul parcurs. Protagonistul a crezut în ideologia comunistă. dar constatase că o făcuse într-un fel singular. uneori credea că era chiar singurul care crede reflecţiile asupra istoriei, a spiritului ei, mai cu seamă, care altă noutate îl conduc pe dostoievskianul Breban într-un fel spre tolstoi, devin acute în ultimul şi cel mai scurt capitol, al cincilea. Poate fi înţeleasă istoria? şi cum? e vorba de acea istorie a dictaturilor şi a dictatorilor, de la Napoleon încoace. Protagonistul trăieşte în istorie ca un personaj al lui Stendhal, în armata lui Napoleon, la Waterloo. înţelege că nu înţelege. înţelege doar catastrofa, nu şi cum se face aceasta. despre dictaturi, protagonistul din singura cale, pentru care există de fapt, în esenţă, două, ne spune că nu le înţeleg nici acum. de altfel, el este un sceptic nemântuit, convins că înşelarea rămâne inevitabilă. iar în această situaţie, totul apare ascuns, misterios, pe scurt de neînţeles. e convins că ştie că nu poate să ştie. de aceea hotărăşte că nici nu încerc să înţeleg. şi se întoarce la sine sau în sine, aducându-i acolo şi pe ceilalţi. încearcă să separe simulacrul de autentic. dar mai ales contrapune simulacrului simulacrul însuşi. Mai multe personaje, în romanele sale, chiar din comunism, aplicaseră tratamentul, acela de a înşela pe înşelătorii tăi. À trompeur trompeur et demi, am mai aplicat şi altădată acest proverb franţuzesc atât de potrivit. Spre sfârşitul romanului, protagonistul subliniază că se lasă-n voia celor două femei deja cunoscute, Medeea şi ivona, diferite (ale lumii, istoriei, vieţii, două feţe), prefăcându-se a accepta ideea (el care nu acceptă nimic până la urmă) că istoria e făcută prin femei. de fapt, rămâne deopotrivă pe val, cum îi recomandase un unchi pomenit mai ales pentru asta, şi contra valului. obiectiv, cât poate deveni el, constată că totul e contra lui, mai departe, până la capăt, la capătul timpului, al celui istoric (dictatura stalinistă) şi al timpului romanului. rămâne tot la renunţarea la înţelegere. Mai ales moral lipseşte înţelegerea mecanismelor istorice. verdictul e însă cât se poate de simplu. vinovăţia e totală. zeii, crede protagonistul, se simt vinovaţi şi ei. dar dacă e totală, partea, indivizii, ce răspundere mai au? singura cale conţine şi o replică privitoare la personajul arivist. categorial, nu individual. Perspectiva individualistă, în mod previzibil, contestă respectiva tipologie. romanul despre arivişti al lui dickens, filimon, d. zamfirescu, se constată în singura cale, nu-l integrează în nici un fel pe un personaj ca fritz Buzilă. dar, constatăm la înţelegerea simplă a lecturii, nu-l integrează nici pe protagonistul calistrat B. dumitrescu. ambii sunt nişte visători şi nehotărâţi. cel din urmă îl caută, la sfârşitul romanului, doar pe cel dintâi. Să mai semnalez câteva replici din roman. chiar de pe la început e acroşat critic M. Sadoveanu, cu sovietofilia lui exprimată şi rezumată în sintagma ex oriente lux. Pentru echilibru, poate, tot M. Sadoveanu, e privit, chiar la începutul capitolului ii, ca prozator al nobilimii: fosta aristocraţie românească, o pătură care a sclipit mai ales în istorie şi în romanele lui Sadoveanu. favorabil sunt privite, undeva prin miezul romanului, şi unele romane ale perspicacelui scriitor camil Petrescu. rămânând în iepocă, în timpul romanului singura cale, o dată cu Sadoveanu, e pus la panoul dezonoarei şi M. Beniuc, pentru falsa lui artă făcută cu barda. şi poate că o sintagmă esenţială, pentru lumea masificată, dar dată anonimă, anume comandamentul «iluminării», i-a fost inspirată de romancierul prieten, marxistul, trecut prin subterana stalinistă autohtonă, al. ivasiuc? iată, apoi, în miezul romanului, şi pe un oarecare crohmălnicescu sau crohmălniceanu, atacând cu multă furie rece, ironie şi dispreţ, uneori elegant exprimate, arta burgheză, modernismul, idealismul lui Maiorescu şi Blaga, dar pe care, aproape fără voia mea, îl admiram ( ) pentru curajul său de a spune aceleaşi lucruri puţin altfel. fapt explicabil, pentru cineva sedus, cum recunoaşte, de raiul clişeelor. r MARTIE

18 Ştefania Mincu O poezie tulburătoare prin violenţă E o poezie tulburătoare prin violenţa ei, cu care nu suntem obişnuiţi. Zborul, cu aripile prea mari începe să se situeze ameninţător... dincolo de poezie. Ar fi bine să fie aceasta doar o poezie de dragoste în care avertismentul apocaliptic să fie doar o amoniţie metaforică, dar până şi aşa, ne-ar durea foarte mult. Ne gândim că, la scară mai generală, e posibil ca poezia să fi început, de o bună bucată de vreme, să-şi refuze calitatea ei de pharmakon, atenuator sublim al existenţialului fundamental şi să treacă spre supradoza apocaliptică a metaforei, cu efect à rebours, adică anihilator. 18 AnDrEi DóSA tânărul andrei dósa, trecător, între altele, şi prin cenaclul de poezie Marin Mincu şi premiat recent la Botoşani pentru opera prima, este o surpriză plăcută în ce priveşte împrospătarea viziunii lirice din ultimul timp. întregul volum, deşi pare o poveste simplă ca bună ziua, este cumva ţesut din gestici şi aluzii pe jumătate hermetice, un fel de filme brute, de scurt-metraj, semi-onirice în felul lor, din viaţa cotidiană, aparent doar prozaică şi fortuită a unei familii care-i departe de a fi fericită din cauza mai multor nedesăvârşiri. Povestea este, aşa-zicând, real-parabolică, presărată cu evenimente de la sine grăitoare, cu tot felul de rateuri existenţiale şi obstaculată de scleroza unei gravităţi transformate în rutină: ai mei se uită la ştiri/ de douăzeci de ani/ în colţul dreapta-sus al ecranului/ pâlpâie cuvântul ReLUARe. Sau: eu îi rog/ să îmi dea iubire/ ei îmi dau de înţeles că/ focul încălzeşte/ masa e pusă/ patul va fi desfăcut. toate acestea, departe de a stârni melancolii elegiace în tânărul dornic de minuni, iscă, dimpotrivă, o adevărată insurgenţă, în felul ei plină de cruzime. Poate că aici e noutatea fără precedent: nicio clemenţă din partea societăţii fiilor faţă de părinţii încremeniţi ca nişte idoli printre obiectele lor intime, tensiunile şi fricile lor care-i fac incapabili să se mai bucure. un poem reuşit ca atare, chiar şi desprins din secvenţialitatea serială a volumului, este, eram cu mama când a căzut; consemnarea unui moment ex libris Editura Ideea Europeană victor ivanovici un caftan pentru Don Quijote penibil din viaţa mamei îl umple de furie negativistă pe tânărul plin de orgolii nelimitate: eram cu mama când a căzut pe stradă/.../ picioarele ei au devenit enervante/ nu mai era vorba de mama/ era vorba de picioare/ nu mai era vorba de picioare/ era vorba de un obiect/ mi se făcuse ruşine cu ea. totul e filmat cu încetinitorul şi cu o atenţie brutală la detaliile acestei înţepeniri ruşinos-tragice, ca şi cum o întreagă cultură şi-ar dezveli înţepenirea milenară în desuetudinea gustului pentru tragic: fâşâitul rochiei s-a auzit ca într-un amfiteatru grecesc. în paranteză fie spus, bănuiam noi că grecii nu mai sunt azi la modă, dar nici chiar aşa: un amestec de bufnituri şi prăvăliri/ interjecţiile scoase de pielea care i se julea pe asfalt/ dinţii ţoc oasele ţoc ţoc/ ca bastonul unui orb căutând o ieşire/ un loc unde durerea poate fi evitată. în locul durerii grandioase e preferat alt gust estetic : discreţia, escamotarea ei ca fiind de-a dreptul obscenă. Nu ştim dacă tânărul dósa e conştient de toate acestea, dar îl bănuim că noul gust al noii generaţii îl conduce aproape instinctiv spre o estetică americănească, de escamotare a morţii (aisthesis-ul, se ştie, iar pentru noi faptul este evident, nu-i altceva decât calea de ieşire din teza condiţiei muritoare, fie prin exaltarea ei, prin parare, prin îmblînzire sau prin escamotare, pentru a o scoate din dramatism). la dósa, moartea (mamei) este proiectată astfel: când va muri/ voi da radioul la maxim/ voi cumpăra un robot de bucătărie/ şi îl voi lăsa să meargă în gol. Nu vom intra în amănunte, deşi discuţia ar putea să devină interesantă abia de la acest punct încolo, din moment ce tânărul poet îi trece deja pe linie moartă până şi pe douămiişti, nemaicitindu-i pe blog. lipsa de toleranţă a adolescentului şi cruzimea lui taxează nemilos rigiditatea şi rezoanele depăşite ale părinţilor, obiectele lor de sertar ridicole, impudoarea pudorilor lor calculate: tatăl înjură, se complace în tensiuni nervoase, declară că stă cu mama deşi n-o iubeşte, pentru că... nu e chiar atât de simplu... să se despartă. adolescentul refuză să înţeleagă (rezoane precum caritatea, răbdarea îi sunt perfect odioase); senescenţa umanului, robotizarea, retragerea bătrânilor în ficţiuni şi participarea empatică la ele, ticurile, calculele lor scrupuloase şi meschine, amorul programat după calendar, lipsa lor de vocaţie pentru adevărata fericire, blocajele lor fără noimă, imposibilitatea de a ceda sau de a se relaxa îl fac să dorească desăvârşirea până la muchia gingaşă a extremismului. lumea părinţilor pare una totalmente anacronică, obosită, incapabilă nu doar de proiecte, dar şi de percepţii proaspete: părinţii mei/ sunt idoli de piatră/ sculptaţi în fotolii/ învăluiţi în lumina albastră/ a televizorului. comunicarea lor se reduce la emisia unor baloons de conversaţie, ca în desenele animate. Nu numai trecutul este amendat, ci şi prezentul informatizat, care impune matrici milimetrice dorinţei individului. Drept cadru general al discuţiei noastre propun o poetică a traducerii. După părerea mea, această disciplină al cărei teritoriu încalcă (ba chiar încalecă ) domeniile lingvisticii teoretice şi aplicate, teoriei literaturii şi creaţiei literare se pliază pe modelul actului comunicării. După cum se ştie, actul respectiv implică un producător de mesaje, mesajul sau textul produs şi un receptor sau lector (care arareori e unul cu totul pasiv; cel mai adesea el exercită funcţia de interpret al mesajului ori textului). Să observăm acum că procesul traducerii este compus de fapt din două acte de comunicare înlănţuite, dintre care primul se desfăşoară în spaţiul limbii şi culturii de plecare, adică al limbii-sursă, iar celălalt în sfera limbii şi culturii de destinaţie, altfel spus a limbii-ţintă. traducătorul reprezintă veriga de legătură dintre cele două segmente, căci lui îi incumbă atât lectura şi interpretarea textului-sursă, cât şi producerea textului-ţintă. ceea ce ştie dósa să facă (sau măcar anunţă de pe acum că ar putea face) în poezie este asamblarea, pe alocuri, a unor poeme de tip exclusiv compoziţional, realizate, ca să spunem aşa, la masa de montaj ca nişte mici tablouri sau fragmente de peliculă din real, fără niciun fel de comentariu, aşa cum este micul text de la p.33 intitulat fără alte precizări: dimineaţa/ sunet de zaruri/ deasupra capului/ sau rândunele// o chelneriţă împarte/ scaunele roşii de plastic/ puse unele peste altele/ şi nu-i nimeni// o săgeată verticală/ pe panoul publicitar. dar e o artă riscantă aceasta: ar putea trece neobservată pe lângă cititor, credem noi. ceea ce deţine el este şi un fel de a oferi spontan percepţii fulgurante ale realului ce produc nişte revelaţii tacite. Sunt modalităţi proprii de a frânge gâtul retoricii pe care credem că mai trebuie să le exerseze. ceea ce îl păgubeşte, însă, este alunecarea netă spre lucruri ieftine, cum ar fi lunga descriere a hedonismului sacru al unei activităţi cum ar fi scobitul în nas : asta în pofida muncii serioase, cu program, pe care o sfidează insistent şi cu sarcasm. Poetul dă cu tifla, dar noi tăiem hotărât: e un mod ineficient de a epata spiritul calculatoristic prin caricaturizare. Mai e şi o intoleranţă discutabilă faţă de insolubilele existenţei, lăsate cu nonşalanţă pe umerii altora (vezi eu nu vreau să duc greul vieţii ): este un mod de a-i culpabiliza şi a-i sataniza pe alţii pentru propriile-ţi neajunsuri, până la simptomul de manie a persecuţiei. Mai mult: până la dorinţa, mărturisită sau nu, da a anihila lumea, la propriu sau la figurat, pentru a crea în locul ei una desăvârşită. ciclul ce concentrează miza volumului ar fi ultimul (ceea ce este în parte va dispărea), unde tânărul se decide brusc să pună capăt printr-o gestică de alt gen lumii trecutului. după exerciţii de respiraţie (ciclul anterior), poetul îşi răpeşte iubita din lumea calculatoarelor, închide brusc toate ferestrele acestora şi decide să iasă într-o lume nelimitată, după opinia noastră, una perfect... globalizată, a libertăţii spaţio-temporale şi a înfăţişării fără graniţe între graiuri, obiceiuri etc. şi unde virtualul devine real, iar viaţa e miracol absolut, contradicţiile istorice dispar. în fine, noima ar fi că părinţii sunt rădăcinile care trebuie părăsite, în virtutea unei lumi adamice, cu proiecţii îndrăzneţe, cu nunţi repetate, cu Muzeul ţăranului român şi cu caii sălbatici ai lui genghiz-han şi attila şi cu... opiu şi ecstasy, cu cocaină, heroină şi cu fuziunea formidabilă a sexelor şi a inimilor, producând o cantitate uriaşă de energie. e de fapt o nuntă-sinucidere, dacă am citit noi bine, un refuz radical! căderea iubitei e cu totul alta decât căderea mamei de la începutul volumului: tu arătai ca scoasă din cutie/ chiar şi după ce ai căzut. Singurul lucru de conservat din lumea veche este gestul lui Pavel de a rescrie cu litere de foc, de data aceasta în chip de concluzie apocaliptică, epistola către corinteni, al cărei mesaj se cunoaşte: dacă dragoste nu e, nimic nu e. constatăm cu surprindere că idealul de fericire utopică îşi face iarăşi teren în poezie în sens extremal oare în detrimentul acelei estetici a operelor imperfecte pe care o cunoaştem? Sau în ce sens? Sunt evocate sălbăticia primară a sângelui grupa zero a vânătorului arhaic şi coloana infinitului a lui Brâncuşi, precum şi lumea mirifică a vrăjitorului din oz. e o poezie tulburătoare prin violenţa ei, cu care nu suntem obişnuiţi. zborul, cu aripile prea mari începe să se situeze ameninţător... dincolo de poezie. ar fi bine să fie aceasta doar o poezie de dragoste în care avertismentul apocaliptic să fie doar o amoniţie metaforică, dar până şi aşa, ne-ar durea foarte mult. Ne gândim că, la scară mai generală, e posibil ca poezia să fi început, de o bună bucată de vreme, să-şi refuze calitatea ei de pharmakon, atenuator sublim al existenţialului fundamental şi să treacă spre supradoza apocaliptică a metaforei, cu efect à rebours, adică anihilator. r andrei dósa, Când va veni ceea ce este desăvârşit, ed. tracus arte, 2011 ANUL XXIII t Nr. 3 (720)

19 ADriAn păunescu n Cărţi, cărţi, cărţi Alex Ştefănescu Adrian Păunescu a învins l-am întrebat odată, cu mulţi ani în urmă, pe adrian Păunescu când anume se va considera un poet consacrat. Mi-a răspuns fără ezitare: atunci când îmi va sosi din străinătate, fără să se rătăcească, o scrisoare pe care, în loc de adresă, va scrie atât : adrian Păunescu românia. Până la urmă, poetul şi-a împlinit visul. toţi românii ştiau de adrian Păunescu (în schimb, poştaşii din străinătate nu prea ştiau unde se află românia, dar asta-i altă poveste). Pentru adrian Păunescu, ca şi pentru eminescu, ca şi pentru Blaga, ca şi pentru goga, românia a însemnat foarte mult. ştia aproape totul despre lumea românească. dacă printr-un accident nefericit s-ar fi virusat toate computerele cu informaţii despre cultura şi civilizaţia românilor, s-ar fi putut reconstitui o enciclopedie de urgenţă valorificând memoria lui. acest fenomenal hard disk de rezervă acum nu mai există. în plus, lui adrian Păunescu îi păsa de tot ce se întâmpla în ţara lui. Să sperăm că mai sunt şi alţii cărora le pasă. dorinţa poetului de-a avea succes la public nu era frivolă. el simţea nevoia să ajungă la mulţime fără intermediari, astfel încât cuvintele sale să devină acţiune, nu obiect de studiu. Să recapitulăm. adrian Păunescu a debutat într-un moment numit de critici de resurecţie a lirismului. după nefasta perioadă de folosire a poeziei ca mijloc de propagandă, era redescoperită, în anii 60, poezia modernă dinainte de război. Nu întâmplător se vorbeşte în mod curent de neomodernismul generaţiei şaizeciste. adrian Păunescu a făcut front comun cu Nichita Stănescu, ana Blandiana, ion gheorghe, ioan alexandru şi alţii (cărora avea să le dedice ulterior, cu binecunoscuta lui generozitate, o lucrare de doctorat). dar în scurtă vreme a părăsit locul important şi vizibil pe care îl dobândise în rândurile generaţiei sale şi a adoptat cu totul alt discurs poetic, din dorinţa, plină de dramatism, de a se adresa publicului larg. a fost un act de curaj artistic rar întâlnit într-o istorie a literaturii. de pe terenul sigur al unei estetici acceptate de pretenţioşii critici literari a păşit în necunoscut numai şi numai pentru a comunica direct cu poporul său. în acel moment se putea întâmpla orice. Nu era exclus ca adrian Păunescu să dispară, ca poet, în neant. Să fie considerat un versificator, un cronicar al vieţii de fiecare zi şi nu un autor de poezie bună. este, judecând retrospectiv, uimitor faptul că acest poet ambiţios a mizat totul pe o formulă literară atât de riscantă. Nimeni nu şi-a mai asumat un asemenea risc. Mai mult decât propriul său destin de poet, pe adrian Păunescu îl interesa soarta românilor, în slujba cărora s-a pus cu un devotament patetic. tricolorul uriaş pe care îl avea în casă, în camera de oaspeţi, nu era, ca în cazul altora, un element de decor. şi iată că adrian Păunescu, nedescurajat de comentariile sceptice ale specialiştilor în literatură, a învins. a inventat altfel de literatură decât aceea la modă. a creat el însuşi o modă. Poemele sale incendiare au ajuns în sufletele tuturor românilor. trădând, aparent, poezia, adrian Păunescu a dat poeziei un nou suflu. a murit mult, mult prea devreme. dar a murit după ce a învins. * Nu te simţi copleşit, plictisit, descurajat citind (recitind) cele aproape de pagini ale ediţiei retrospective Cartea cărţilor de poezie. fiecare pagină îţi captează atenţia prin altceva, ca un ziar fabulos, cu mii de reportaje, editoriale şi pamflete. Subiectele în sine nu sunt senzaţionale. din punct de vedere estetic, adrian Păunescu se situează pe o poziţie incomodă, glorificând valori unanim acceptate. el ignoră ceea ce este exotic, excentric, morbid, diabolic, pervers, adică exact ceea ce utilizează poeţii ca mijloc de seducţie de peste o sută de ani. în mod previzibil şi riscant în plan literar, apără binele şi combate răul. filosofia sa este aceea a omului comun. iată însă că poetul reuşeşte adeseori să scoată normalitatea din unghiul mort (expresia îi aparţine) şi să o facă surprinzătoare, dramatică, interesantă. Metoda la care recurge cel mai frecvent o constituie evocarea ca element de contrast a anormalităţii. adrian Păunescu îşi enunţă de obicei convingerile împotriva a ceva. Poemele lui de inspiraţie patriotică au aproape întotdeauna un sens polemic, sunt o afirmare prin luptă: această ţară ce-i din veci a noastră/ Noi nu neam cumpărat-o din pachet / de-a pururi roşă, galbenă, albastră/ de la zamolxes, marele profet.// Nu din imperiale cancelarii/ am dobândit-o cu proces verbal,/ la solduri nu ne-au dat pământ mai marii,/ Neguţători în târgul mondial. (Zeu şi om). uneori, polemica nu este explicită, dar tot funcţionează, tot face ca versurile să aibă o expresivitate energică. Poetul lasă, de exemplu, să se subînţeleagă că refuză să-şi reprezinte ţara idilic, ca atâţia alţi autori. construit pe un refuz, textul său se încordează şi vibrează: şi patria îmi e şi slăbiciune/ de pot şi umilinţe să suport/ şi jur, aici, că trupul meu de mort/ în banca ei de lut îl voi depune.// Prea bine ştiu că viaţa-i o valoare,/ dar că murind dobânzile îi cresc,/ când n-ai fost simplu viciu pământesc,/ ci spirit răstignit pe stări contrare. (Jurământ de credinţă). în mod similar, flamura spiritului înnoitor este făcută să fluture frenetic prin declanşarea unui uragan de ironii la adresa inerţiei: cine aleargă cel mai iute pierde,/ cine câştigă cursa nu-i bărbat,/ încet se fuge, moi mişcări încete,/ dar trebuieşte totuşi alergat.// Porniţi, daţi rar şi silnic din picioare,/ Nu vă luaţi un nepermis avânt,/ aveţi-vă în grijă fiecare,/ Stimaţi pe cei ce parcă nu-s când sunt.// Modeştii, nedotaţii şi tembelii,/ infirmii, sumbrii intră în concurs/ cu şanse mari, căci ei au şi parcurs/ toate traseele încetinelii./.../ deşertăciune a deşertăciunii,/ Noi punem cu plăcere pe tapet/ acest coşmar al ritmurilor lumii / Nu te simţi copleşit, plictisit, descurajat citind (recitind) cele aproape de pagini ale ediţiei retrospective Cartea cărţilor de poezie. Fiecare pagină îţi captează atenţia prin altceva, ca un ziar fabulos, cu mii de reportaje, editoriale şi pamflete. Subiectele în sine nu sunt senzaţionale. Din punct de vedere estetic, Adrian Păunescu se situează pe o poziţie incomodă, glorificând valori unanim acceptate. El ignoră ceea ce este exotic, excentric, morbid, diabolic, pervers, adică exact ceea ce utilizează poeţii ca mijloc de seducţie de peste o sută de ani. concursul «cine merge mai încet?» (monolog la balul conservatorilor). un alt mijloc de scoatere a normalităţii din unghiul mort îl constituie aducerea în prim-plan, pe neaşteptate, a câte unei situaţii sau întâmplări din viaţa de fiecare zi. adrian Păunescu are aptitudinea de a face evident uneori uimitor, consternant ceea ce ne-a intrat atât de mult în obişnuinţă încât a devenit aproape insesizabil. din acest punct de vedere, el ar putea fi considerat şi un poet al evidenţierii. ca pe un ecran tv cu foarte bună rezoluţie, imaginea lumii capătă, în poezia sa, o surprinzătoare, luminoasă prospeţime: ce frumoasă eşti în primăvară,/ cea mai minunată-ntre femei,/ iezii pasc năframa ta uşoară,/ tu, cu muguri, bluza ţi-o închei. (Ce frumoasă eşti). iar sonorul existenţei este dat la maximum, până la a deveni asurzitor: [despre momentul plecării fiilor de ţărani în armată, n.n.] şi-atunci locomotiva fluiera/ ca toate fetele din sat când ţipă. (plecarea în armată). Până şi atmosfera plină de tihnă din bucătărie este evidenţiată prin augmentări expresioniste: ciorbele în oale sforăie la foc,/ grohăie mâncăruri gros în crăticioare,/ apa în chiuvetă picură şi sare. (Canapeaua din bucătărie). de efect în exprimarea atitudinii sunt şi formulările paradoxale, pentru că dinamitează obişnuinţele şi se ţin minte: Multă, foarte multă străinătate,/ în fiecare intimitate. (Nevoia de singurătate); ţânţarii au început să se hrănească/ încetîncet, cu insecticidele/ pe care le aruncăm asupra lor. (ecuaţie); cel mai mare respect/ ţi-l acordă ţăranul/ când îşi pune pantofii/ care-l strâng. (Respect); Peste câteva minute/ intrăm în anul de dinainte de anul acesta,/ la mulţi ani, începe anul trecut. (Anul Nou 1941) etc. r ALEX. ŞTEFĂNESCU Bucureşti OP 22, CP 22 alex @yahoo.com 19 MARTIE 2012

20 Adrian dinu Rachieru Un poet mediatic: Adrian Păunescu Viaţa, înţeleasă ca necurmată opoziţie, îi cere să-şi fie potrivnic: de vrei să durezi, fă-ţi ceva împotrivă. Mereu grăbit, pătat şi cast, deopotrivă, recunoscând că se simte o suferitoare rană a lumii, poetul denunţă pe o claviatură gigantescă, în clocot verbal strâmbătăţile ei. Şerban Cioculescu descifra în minereul păunescian nu doar strădaniile unui faur atletic (e drept, emotiv), ci şi trădările sale, repetate, câtă vreme în fiinţa poetului sălăşluiesc două suflete opuse şi contrarii. 20 ANUL XXIII t Nr. 3 (720) de linişte fiinţa mea se teme văzând poezia ca viaţă (cum, repetat, a mărturisit), adrian Păunescu definindu-se ca poet retoric şi habotnic (v. eu, diversiunea) a fost un insurgent histrionic, labil, emfatic, cultivând persuasiunea oratorică (hrănită de limbajul jurnalistic, accesibil), flatând masa / masele, o victimă a cantitativismului, versificând industrios şi revărsând torenţial molozul verbal. fireşte, egocentric şi monocord, un insomniac luptând cu îndoiala şi riscul, implicat în toate bătăliile: de la dorinţa de a fi cel mai mare (poet), primul din serie (având însă cultul generaţiei) până la demonul politichiei, desfăşurându-se cu patos romantic eruptiv, de vibraţie mesianică şi strategii duplicitare. o poezie, aşadar, ocazională, recitată, suferind de oralitate, diluţie, prozaism; bolnavă de nerăbdare, frisonată de graba de a (se) comunica, cu ameţitoare denivelări, râvnind directeţea şi iubind agitatorismul. de larg impact, beneficiind de tiraje monstruoase (cerute de public), aglomerativă şi revendicativă, lansând petiţii lirice (cf. ion Simuţ), apocaliptică, râvnind confesiunea în for. cum existenţa poetului trece febril în poezia sa, debitul imagistic şi subversiva tristeţe au sigilat destinul unui talent uriaş, văzut îndreptăţit ca un atlet al neliniştii (cf. eugen Simion). dar Păunescu, să ne amintim, a fost o instituţie. zelul propagandistic i-a asigurat, o vreme, imunitatea. tupeist şi generos, apărător al scriitorimii (cinstind valorile colegiale ) şi cântând triumfalist epoca, el a fost un vulcan în erupţie. Superbia, bombasticismul, textele encomiastice şi criticismul convieţuiau în zimbrul Păunescu, ins cu o memorie fabuloasă, incapabil de a urî. şcolind la Flacăra o pleiadă de tineri, el a impus un jurnalism proaspăt, încălcând tabuurile; poezia militantă, cenaclul nomad ventilau, cu ştiutul tribut ideologic, atmosfera acelor ani. aflând în febrilitate chiar starea normală a existenţei, autorul Ultrasentimentelor a fost (şi a rămas) o personalitate abundent controversată, intrând în circuitul folcloric. hugolian, om de tribună, un exploziv şi un vitalist (luând asupră-i povara lumii ), Păunescu, un amestec de furie şi tristeţe, pendulând între credinţă şi tăgadă, suferind cosmic etc., recunoştea: de linişte fiinţa mea se teme. infuzia de dramatism, freamătul elegiac ori sarcasmul, apostrofându-şi contemporanii, provocau alternanţa (ca dat temperamental): rai duc cu faţa, port în ochi infern. Cei doi păunescu erau în necurmată gâlceavă, navetând de la imprecaţie la confesiune, de la şoaptă şi rugă la ţipăt, reverberând planetar şi denunţând asimetriile lumii. ca sinteză (imposibilă!) goga Bacovia (cum îşi dorea), poetul era un ghem de contradicţii, eliberând o gesticulaţie orgolioasă, exprimând o sensibilitate ulcerată, dominată însă de nevoia de audienţă. ins vulnerabil (totuşi!), insaţiabil, de vocaţie publică, prolific şi neglijent, cocoţat ca luptător pe baricadele publicisticii, exaltând românismul şi exhibându-şi durerea (abuzuri, injustiţii etc.), lansând manifeste, fecund, declamabil, deloc criptic, versificând pe tiparul prozodic parcă al altui veac, opulent şi expansiv, viril şi în resemnare, înfrânt şi renăscând spectaculos, el s-a definit exact: spirit răstignit pe stări contrare (v. Jurământ de credinţă). iată ecuaţia păunesciană despre care, recent, vorbea şi cristian tudor Popescu, amintind oximoronul viu al fiinţării lui. imensa popularitate, acel sex sălbatic cu masele (despre care pomenea editorialistul de la Gândul) au stârnit, previzibil, reacţii potrivnice, îngrijorate; grotescul cult ceauşist părea ameninţat de această rivalitate (nedeclarată, fireşte). Păunescu însuşi acţiona preventiv, vădind ca animator o ambivalenţă militantă (cf. Marian Popa), uzând şi abuzând de creditul prezidenţial. dar strecurând în poezia sa politică, prin ambiguizare, manevrând dezinvolt scutul omagiilor vomitive şi al toxinelor propagandistice, observaţii critice la adresa comunismului băştinaş. incomode, aşadar, înfierând labişian stagnarea, poemele păunesciene (unele de lungimi supărătoare) se aşează între bine şi rău. acest Homo duplex, apelând la afect şi atent la efecte, simţând enorm, se livrează ca versificaţie impacientă, ca poezie de urgenţă, în campanie, sunând alarma (pe teme ecologice, de pildă). într-o vreme în care multe voci acuzau tipogigantismul şi marşul grandoman ce ar fi invadat poezia, atentând la ideea de discreţie, de fragilitate şi delicateţe, adrian Păunescu lansa, se ştie, masive volume de versuri, vânate de publicul de toate vârstele. uriaşul talent şi orgoliul imens făceau din Păunescu un personaj aprig şi pasional disputat. Păunescu a fost un om public şi presiunea prezenţei sale, întărită de celebritatea televizivă, excludea indiferentismul; admirat sau refuzat, adulat ori hulit, el s-a cheltuit cu generozitate. Păunescu ca animator trezeşte cu deosebire interesul sociologului: poetul febril, irepresibil dezlănţuit, declanşând un fenomen păunescu cu largi ex libris Editura Ideea Europeană lev tolstoi Jurnal ediţie definitivă implicaţii, un spectacol montat în regie proprie care te obligă (indiferent de opţiuni) să iei act de disponibilităţile aproape nelimitate ale unui ins stihial, cu simţuri în alertă şi gesticulaţie abundentă. Păunescu s-a implicat în tot: bolnav de gazetărie inflamată, cu stil percutant (deşi vocaţia gazetărească a poetului sună, pentru unii, a reproş), el crea pe orice temă şi cu orice materie, slujit de o debordantă forţă imagistică, cu revărsări verbale de festin pantagruelic. dar indiferent de genul în care se exercita (şi doar superstiţia compartimentărilor mai relaţionează calitatea cu apartenenţa la un anume gen), Păunescu rămâne inconfundabil. intervievator, cenaclist, publicist, romancier şi înainte de toate poet, Păunescu conjuga prolixitatea şi prospeţimea gestului retoric, împingând eul în prim-plan într-o prezenţă mereu provocatoare. energetismul său nu se lasă zăgăzuit în formă fixă. când se încearcă în sonet, formele severe ale speciei nu-i temperează debitul; rigoarea prozodică nu pare a-l impresiona, încât, mereu în criză de timp, amânând vremea sedimentărilor, pare că secretează poezia convertind totul la lirism. Pentru acest bard tumultuos-demiurgic, poezia şi viaţa comunică. de aici şi reproşurile (vizând prozaismele poeziei sale), asumarea poetică a totului încălcând graniţele esteticii de seră. desigur, este cazul să ne întrebăm dacă tot ce atinge acest nou rege Midas, flămând de concret, devine neapărat mare poezie. fiindcă universul poetic păunescian, inevitabil interogativ la un spirit contrastiv, ambiţionează a cuprinde întregul lumii, cu al ei vârtej evenimenţial. dar răspunsul s-a dat demult. cândva, g. dimisianu lămurea credibil situaţia: convertirea la lirism a totului elimină ideea selecţiei. fatalmente inegală, minată de discursivism, conţinând zgura evenimenţială, producţia poetului nu exprimă un deficit de conştiinţă literară ori relaxarea corzii lirice ci este expresia orgoliului său nemăsurat, satisfăcut doar prin imperialismul iniţiativelor. Păunescu se mărturisea de-altfel: dacă nu scriu tot ce simt, / se acreşte cuvântul în mine (expresie imediată). el scoate în văzul lumii ceea ce mulţi ascund; devoţiunea sa de martor ( am fost poet în epoca grozavă, / de revoluţie şi tragedie ), aspirând la a prezenta fotografia urletului lumii (martor), este supusă interogatoriului şi îndoielii, exprimând în fond libertatea de a gândi. acest ins vulcanic, de extraordinară vitalitate lirică crea senzaţia de forţă dezlănţuită, cu puteri fascinatoare. Păunescu scria în stare electrică. ca poet al clipei, de imagistică debordantă, rimând facil, el a trăit cu obsesia poemului total, redactat sub semnul urgenţei, în transă, comunicat febril. * ignorat, denigrat şi nesupravegheat de critica literară după seismul decembrist (observa alex ştefănescu), Păunescu a fost perceput după 1989 ca un om al trecutului. i s-a recomandat o lungă tăcere, sugestie îndreptăţită în cazul zelatorilor epocii. dar penitenţa nu putea fi pe placul unei vedete mediatice, dorind a ocupa mereu prim-planul. încât, fără a fi un navetist politic, Păunescu (oricum disgraţiat din 1985) şi-a continuat aventura, neacceptând după o prezenţă zgomotoasă o retragere silenţioasă. el s-a thomas Mann scria la centenarul naşterii lui tolstoi: În el, omul a fost mai puternic decât artistul şi neîndoielnic mai puternic decât gânditorul. Această judecată, în trei trepte, ar fi cel mai nimerit motto pentru Jurnal. Introducerea la Jurnal va fi nevoită să se mulţumească însă cu mai puţin. Fără a-l pierde din vedere pe omulartist, va trebui să coboare în laboratorul gânditorului. Aceasta, pentru că problemele reprezintă cea mai problematică parte a creaţiei lui tolstoi. Şi pentru că mai persistă opinia potrivit căreia artistul şi omul ar putea fi desprinşi de gânditor. ( ) Până la caracterizarea tolstoismului ca ideologie închegată, ca sistem coerent de cugetare (implicat şi în arta tolstoiană târzie, dovedind în continuare o excepţională valoare figurativă), voi încerca să demonstrez faptul că acumulările de gândire anterioare respectivei cezuri prevestesc cât se poate de lămurit acelaşi tip de meditaţie, accentuat individuală, dar şi cu însemne comune mai multor scriitori ruşi şi neruşi din epocă şi dincolo de ea. Personalitatea de geniu nu poate să nu imprime tuturor activităţilor sale concomitente şi succesive o superioară unitate. Cititorul Jurnalului va observa lesne acest lucru. Prefaţatorului nu-i rămâne decât să puncteze această unitate, prezentată în şi dincolo de diversificări. Ion Ianoşi

21 regenerat, deplângând acum pe aceeaşi coardă ţara prăduită, strămutată în buzunare, înţelegând înţelepţit că adversitatea face parte din destinul literar. fireşte, doza de poezie e mereu înnecată de verbalismul nedomolit; fiindcă, repetăm, Păunescu îşi expune alcătuirile bruionare, nicidecum travaliul artizanal. fără a mai atinge recordurile de tiraj de altădată, el a scris şi a publicat masiv, rămânând un implicat, suferind cu voce tare. Patria nu era o temă, ci o problemă afirma într-un vechi interviu iar crezul n-a fost abandonat. ceea ce anunţa în 1989 (vezi volumul sînt un om liber, interzis imediat după tipărire), trecând ca şomer de lux prin purgatoriul tranziţiei, a căpătat grabnic valenţe publice, revenind în top (ca fenomen sociologic, de impact). recenta sa dispariţie, poetul fiind depus în banca de lut a patriei, iscând o emoţie naţională, obligă la o rediscutare a cazului păunescu, supus lungă vreme embargoului. o antologie întocmită la sânge, printr-o lectură devotată şi exigentă ar proba caratele acestui talent stihial, o forţă a naturii, incontrolabilă. Ne temem însă că samsari de toată mâna, adulmecând opera şi înfruptându-se lacom, vor exploata comercial zestrea păunesciană. încât uzina păunescu produce, la turaţie maximală, şi în postumitate... * ex libris Editura Ideea Europeană constantina raveca Buleu paradigma puterii în secolul al XiX-lea Colecţia Dicţionare & enciclopedii Demersul interpretativ al Constantinei Buleu pare stimulat (ca să nu spunem: îndrăgostit...) tocmai de caracterul la limită non-definibil, misterios, ireductibil mitopetic al puterii şi al reprezentărilor sale din secolul al XIX-lea. Fie că ne prezintă metodologii de obedienţă structuralistă, neomarxistă, jungiană, lacaniană, funcţionalist-simbolică sau fenomenologică, autoarea e constant fascinată de un fenomen care, la un capăt al său, presupune ordine, alegere raţională, logică instrumentală, iar, la celălalt, revelaţie, intensitate, magnetism, charismă, într-un cuvânt: magie. Cartea are darul de a înfăţişa, mai degrabă decât o paradigmă, o panoramă a spiritului secolului al XIX-lea, în relaţie cu tema puterii. Deschiderea curajoasă către un fenomen de o asemenea amploare aminteşte de aura eroică a unor faimoase întreprinderi intelectuale (Peter Gay, de pildă), deseori invocate, cu implicită admiraţie şi pricepere, în lucrarea Constantinei Buleu. Curiozitatea intelectuală mereu vie, claritatea gândirii, larga deschidere bibliografică şi, nu în ultimul rând, expresivitatea foarte personală a stilului plasează acest demers în categoria lucrărilor de referinţă. Caius Dobrescu exaltat sau depresiv, oricum irepresibil, nerăbdător, avid de a cuprinde totul, asumându-şi riscul excesului şi dezvoltând o retorică acaparatoare, invadatoare, adrian Păunescu s-a vrut, chiar de la start, un scriitor autoritar. cu inima sa de bivol tânăr, sensibil la presiunea circumstanţelor şi eliberând un imagism pătimaş sau, la începuturi, un expresionism turbulent, poetul nu şi-a ascuns imensele ambiţii şi orgoliul inflamat: tânăr eram / şi cântecul meu / de barba zeului / se agăţa (v. Flaut ipohondru). cu vocea-i tunătoare, poruncitoare (chiar şi în imaginarul erotic, femeia fiind o plută liniştită ), poetul exista tiranic: torenţial, posesiv, incomod, angajat temperamental şi programatic, pierdut pentru gratuitate (cum, deseori, recunoştea). aşadar, o conştiinţă neliniştită, în stare de veghe, mereu în alertă, un talent febricitar, zgomotos, imposibil de a fi ignorat. fie că secreta versificaţii ocazionale sau cultiva scrisul pe dedesupt, ambiguu, el voia o poezie comunicativă, prizată de marele public, râvnea popularitatea (periculoasă, se ştie, de la un anumit prag) şi cerea complicitatea interlocutorului. spunerile sale, o lungă spovedanie, de fapt, rostite cu înverşunare patetică îşi asumă, cu apetit hiperbolic şi grandilocvenţă, suferinţa; adică diateza lirică (cum explica într-un interviu acordat lui florin Mugur). încercat de stări-limită, poetul suferitor rezonează cosmic, impresionând şi prin viteza de reacţie la eveniment, trăind frenetic, febril bucuria presei. confiscat fiind de muza cetăţenească (observa c. regman), cutezanţele sale livrate de o personalitate contradictorie, charismatică erau o replică la cantemireştile păsări surde. Să nu fim nişte biete păsări surde cerea imperativ poetul etatizat, încrezător în destinul său şi al neamului: poporul meu e singura instanţă, / în faţa căreia nu fac recurs. ispitit de poezia politică, îndeosebi după vizita în Sua (ca primă dovadă: istoria unei secunde, ivită în 1971), Păunescu a trudit şi a scris sub logica avalanşei (titlul unui volum din 2005). el rămâne un magician al aglomerărilor verbale, constata eugen Simion, criticul recomandându-i o cură de melancolie. dar bardul de la Bârca a fost, deopotrivă, un copil teribil al poeziei româneşti şi un poet de curte. a divorţat, astfel, de literatură? după 89, încă viu (2008), pedepsit pentru infracţiunea de a fi (titlul unui volum publicat în 1996), secătuit de activitatea politică, el devine neinteresant (afirmă N. Manolescu), plătind tribut uzurii şi retoricii de partid. ceea ce nu înseamnă că în aluviunile păunesciene nu descoperim versuri superbe, demne de marea poezie. Să amintim aici doar poema scrisoare tatei, dincolo; cutreierat de o devoratoare nostalgie, încercând desfrunzirea anilor rămaşi, poetul scria la câmpina, întrun alt 5 noiembrie (1996), încheind premonitoriu: la revedere, umbră supărată, / şi-aştept momentul întemeietor, / când voi veni lângă matale, tată, / Sub tălpile aceluiaşi popor. grăbit, trăind incandescent, poetul a plecat; iar momentul întemeietor a venit mult prea iute. dispariţia sa a polarizat frontul critic. întrun lacunar dosar, cotidianul Adevărul culegea câteva opinii de ultimă oră. dacă Paul cernat vedea în marele dispărut un poet comunitar, bolnav de lăcomie anexionistă, deopotrivă propagandist şi intelectual critic, alexandru Matei îl cataloga drept un poet al pensionarilor, rob al culturii de masă, trimiţându-l doar în manualul de istorie. iar károly kerekes nu ezita să-l numească un geniu al ipocriziei, un instigator la ură (suferind de antimaghiarism). în replică, eugen Simion vedea în marele poet un profet naţional al generaţiei. învolburând posteritatea păunesciană, războiul opiniilor, bănuim, nu se va stinge curând. Benefică, negreşit, această gâlceavă asigură longevitatea vrednicului urmaş al lui arghezi, cum îl văzuse pe junele poet sagacele şerban cioculescu. implicat în toate bătăliile, marele prieten al Basarabiei s-a vrut un flaut rănit, ştiind prea bine că repetabila povară ne apasă, fără putinţa eschivei. în consecinţă, poezia socială a ultimilor ani, impură, desigur, accentuând palpitul existenţial, şi-a asumat toate temele, crescând lângă tâmpla arzândă a poetului mereu în priză, credincios până la capăt diatezei lirice. zeificat în Basarabia şi ostracizat în ţară, iubit şi hulit, recuzat, supus expediţiilor de canibalism cultural martelând valorile, asumându-şi consecinţele şi pentru gesturile de frondă şi pentru opţiunile inadmisibile, dezonorante, poetul încerca, într-o cultură siluită, să proclame într-o poezie manifest, sub o enormă metaforă ieşirea din sobă. era vorba, se înţelege, de soba totalitară, de evenimentele viclene şi tragicele farse ale istoriei care ne-a înlănţuit. intrând în tipologia eroică a neamului, Păunescu a susţinut vehement şi s-a bătut cu toate mijloacele pentru reabilitarea naţionalismului. contestarea lui zgomotoasă este şi semnul sigur al valorii; iar lichidarea lui adrian Păunescu, scria M. ungheanu, se dovedeşte o crimă ratată. ceea ce posteritatea va proba. anunţându-şi dispreţul pentru poemele ornamentale, iubind confesiunea publică şi poezia-apel, versificând lejer, cu francheţe, pe orice temă, acumulând minereu liric, jertfind deseori arta înaltă, Păunescu s-a vrut un poet mediatic, râvnind sinteza realităţii. Scriitor-călător (agent român, cum spunea într-o poemă, convins că pe drumurile ţării am să mor ), el pendula între sublim şi banal (cf. romul Munteanu). îmbătrânind, inflitraţiile elegiace devin precumpănitoare, asortate firesc meteorologiei vârstei. Poetul, un om complicat, în atâtea rânduri sieşi ostil, posesiv, egocentric, conflictual, plin de sine, iritant, deloc invidios însă, capabil de a-şi admira confraţii (făcând şi din generozitate un spectacol) trebuie re-descoperit şi altfel (cum propunea g. dimisianu), dincolo de imaginea clişeizată, de largă circulaţie, confiscând microfonul, la tribună ori în vacarmul stadioanelor. transcriindu-şi insomniile într-un ocean de zbucium, înfruntând artileria zurlie a atâtor pizmaşi, încredinţând urmaşilor căuzaş al unei ursite bolnave un Jurământ de credinţă (1982), autorul Rezervaţiei de zimbri ne anunţa testamentar: acestei ţări de tainică sorginte / Să-i daţi pământul trupului ce sunt, / când veţi avea nevoie de pământ, / Să-i daţi doi metri de pământ fierbinte. * venit în tenişi şi cu basc pe frunte să cucerească, vanitos şi setos de notorietate, capitala, scria eugen Barbu într-o prefaţă-pamflet de ecou (v. poezii de până azi, BPt, 1978), un rastignac, aşadar, bătăios, construit din excese şi afişând superbia vârstei, adrian Păunescu s-a revărsat pe scena lirică cu fervoare, disponibilitate, energie torenţială. un personaj complex, vulcanic, dramatic, industrios, un gladiator scuturându-şi coama leonină în chip de cărăuş al problemelor spinoase, livrate în haina simplităţii cantabile; o goarnă socială, zicea mucalitul Marin Sorescu, refuzând hamul şi exploatând clipa ce ni s-a dat ca mega-metaforă: degeaba croitorii măsură-mi iau de ham. şi tot el, pregătit să răsară (cum ne anunţa în poema Aprilie, 1961), deturnându-şi talentul, alunecând în oralitate, pe panta alienării (constata gheorghe grigurcu), ca destin asumat cu o voinţă sinucigaşă. robusteţea impetuoasă a bardului naţional (cf. N. Breban) a servit din plin megafoanele propagandei, oferind ode ceauşiste dar şi numeroase texte cu accente subversive. Structural un rebel, sensibil la provocările imediatului, ascultând clopotul lumii, compunând adhoc, sub semnul urgenţei, Păunescu nu s-a vrut un chiriaş cu ora în inima cetăţii. cel mai aproape, probabil, de postulatul labişian, poetul Ultrasentimentelor (volumul de debut, 1965) era un posedat, încântat de a oferi o poezie trează, polemică, cetăţenească şi un spectacol verbal megaloman, având imperioasă nevoie de public. astfel de contraste îi tensionează profilul liric, prins în eternul război dintre minus şi plus (v. Liedul dialecticii). viaţa, înţeleasă ca necurmată opoziţie, îi cere să-şi fie potrivnic: de vrei să durezi, fă-ţi ceva împotrivă. Mereu grăbit, pătat şi cast, deopotrivă, recunoscând că se simte o suferitoare rană a lumii, poetul denunţă pe o claviatură gigantescă, în clocot verbal strâmbătăţile ei. şerban cioculescu descifra în minereul păunescian nu doar strădaniile unui faur atletic (e drept, emotiv), ci şi trădările sale, repetate, câtă vreme în fiinţa poetului sălăşluiesc două suflete opuse şi contrarii. afirmaţie pe care Păunescu însuşi se grăbea să nu o dezmintă: e clar că în mine cineva mă trădează. în ipostază de tribun, cu năzuinţa febricizantă a cuprinderii totului, trimiţându-şi la tipar ciornele (încropite în orice condiţii), subjugând şi fanatizând masele pe coarda sentimentalismului naţional, el devine un histrion mediatic. şi nu avem în vedere doar spectacolele itinerante, mişcarea rock/ folk/ hippy în decor ceauşist ori poemele dedicate cârmaciului, cu rol imunizant, eficace o vreme. Popularitatea sa a deranjat şi iritat pe mulţi. gustând spectacolul măreţiei, însetat de putere, a fost iubit, înjurat şi repudiat, potenţându-şi gama trăirilor la înalt voltaj (a ultrasentimentelor, nu?), trăind sub presiunea inspiraţiei, ca să folosim o potrivită sintagmă predistă. lumea e bolnavă şi mileniul târgoveţ, constata poetul în cărămizile sale negre, livrate nemilos, pe bandă. şi ne reamintea că pieptul său (v. prin vulturi, prometeu) este un cuib mare de vulturi. deloc întâmplător, prefaţându-i cartea de debut, Matei călinescu nota premonitoriu: adrian Păunescu n-a învăţat încă să se domine, să-şi reprime impulsurile excesive. dar sfatul tânărului (pe-atunci) critic va fi refuzat şi acest ultim mare romantic (incurabil), incapabil de disciplinare, s-a cheltuit fără economie în numele unui retorism tiranic. avertizându-ne că nimeni nu-i va pune cătuşe peste tâmple. r 21 MARTIE 2012

22 n INEDIT Emil iordache Nobelul şi gafele Goana românească după Premiul Nobel a început relativ recent, cam de pe vremea când Uniunea Scriitorilor era păstorită de Zaharia Stancu. Acesta şi l-a dorit, fireşte, pentru el şi cam aşa s-a tot procedat de la el încoace. Însă în prima jumătate a secolului trecut, după cum aflăm dintr-un interviu recent, din România nu a venit nici o propunere la Academia Suedeză. Intervievatul, Kjell Espmark, preşedintele Comitetului Nobel pentru literatură, se miră şi el de situaţie: Lucrul acesta mi se pare demn de consemnat. Absolut toate ţările vecine României au fost foarte harnice în a-şi propune scriitorii. De ce nu a făcut-o şi România? E un mister. 22 respectivele premii anuale internaţionale sunt denumite astfel în onoarea fondatorului lor, inventatorul şi industriaşul suedez alfred Nobel ( ). aceste distincţii sunt unele dintre cele mai cunoscute din lume. conform testamentului lui alfred Nobel, capitalul rămas după moartea sa a fost transmis fundaţiei Nobel. iată ce spune alfred Nobel în testamentul său semnat în 1895: întreaga mea avere va fi împărţită în felul următor: capitalul, investit în titluri de proprietate de către executorii mei testamentari, va constitui un fond din care anual se vor acorda premii celor care, în timpul anului precedent, au adus cele mai mari beneficii omenirii. Mai sus amintitul venit va fi împărţit în cinci părţi egale ce vor fi distribuite după cum urmează: o parte acelei persoane care a făcut cea mai importantă descoperire sau invenţie în fizică; o parte persoanei care a făcut cea mai importantă descoperire în chimie; o parte persoanei care a făcut cea mai mare descoperire în domeniul fiziologiei sau al medicinii; o parte persoanei care a elaborat, în domeniul literaturii, cea mai remarcabilă operă în direcţiunea ideală; şi o parte persoanei care a depus cele mai mari eforturi de a aduce pacea între naţiuni [...]. este dorinţa mea expresă ca în alegerea premianţilor să nu se ţină cont de naţionalitatea candidaţilor, iar premiul să fie primit de cel care-l merită cel mai mult, fie că este scandinav sau nu. dreptul de a propune candidaţi pentru obţinerea Premiului Nobel îl au numai anumite persoane şi organizaţii stabilite printr-o decizie specială. cel care se propune singur se descalifică. în domeniul său, are dreptul să propună candidaţi un laureat al ediţiilor precedente. de asemenea, acest drept îl mai au preşedinţii de academii, comunităţile literare şi ştiinţifice, unele organizaţii parlamentare internaţionale, savanţii care lucrează în marile universităţi ale lumii etc. discutarea lucrărilor propuse şi votul au loc în secret, divergenţele de păreri nu sunt consemnate în procesele-verbale ale comisiei. în presă se publică numai decizia de acordare a premiului şi o scurtă argumentare, care nu poate fi contestată sau anulată. totuşi, unele elemente ambigue din testamentul lui alfred Nobel au dus în câteva cazuri la dificultăţi în acordarea premiilor. conform voinţei testamentarului, înalta comisie poate remarca opere literare şi descoperiri ştiinţifice efectuate în anul ce precede premierea. însă, după cum se ştie, rezultatele şi importanţa realizărilor în diferite domenii pot fi apreciate cum se cuvine de-abia peste câţiva ani. astfel, importanţa inventării penicilinei (1928) a devenit evidentă de-abia la mijlocul anilor 40, după utilizarea ei în practică. la fel, contribuţia autorului unei opere literare nu poate fi evaluată complet decât atunci când se are în vedere contextul întregii creaţii a scriitorului. de aceea regulile de atribuire a Premiului Nobel au fost completate cu punctul: Prevederea din testament că trebuie premiate lucrări realizate în anul ce precede premierea s-ar cuveni înţeleasă în sensul că pot fi premiate cele mai perfecte şi mai actuale realizări, iar lucrările din anii precedenţi dacă valoarea lor a devenit evidentă în ultimul timp. conform tradiţiei, ceremonia de decernare a Premiului Nobel are loc la Stockholm la 10 decembrie, ziua morţii lui alfred Nobel. Medaliile de aur sunt înmânate de regele Suediei. de asemenea, în decurs de şase luni de la premiere, fiecare laureat trebuie să ţină un discurs la Stockholm. Suma de bani care se înmânează laureaţilor este în continuă creştere (deşi aici trebuie să adăugăm şi efectele inflaţiei). Primul laureat în domeniul literaturii, Sully Prudhomme, a primit 42 de mii de dolari, iar laureaţii din anul 2002 au primit cîte 1,3 milioane fiecare. şi din acest punct de vedere Premiul Nobel este cea mai importantă distincţie mondială în domeniul ştiinţei şi literaturii. totuşi, suma ca atare, cel puţin în domeniul literaturii, nu este miza principală: un laureat se vede dintr-o dată căutat de editori din lumea întreagă, de studiourile cinematografice, care oferă sume imense pentru ecranizare, de felurite companii de publicitate, de posturi de televiziune, de marile ziare, este invitat peste tot să ţină conferinţe, pentru care i se asigură onorarii fabuloase. devenit vedetă, laureatul ajunge bogat şi celebru pe bună dreptate, dacă valoarea literaturii ar putea fi cuantificată de o comisie, oricât de competentă. aşa cum am încercat să sugerez în paragrafele anterioare, uneori atribuirea Premiului Nobel a fost o gafă. Poate că cea mai săritoare în ochi este aceea legată de prima decernare din 1901, când laureat în domeniul literaturii a devenit francezul rené françois armand Sully Prudhomme ( ). alegerea a şocat şi, la numai o lună de la ceremonia decernării, în ianuarie 1902, lev tolstoi a primit o scrisoare colectivă semnată de 42 de scriitori, critici literari şi artişti suedezi. transcriu un pasaj semnificativ: având în vedere faptul că a avut loc decernarea Premiului Nobel, noi, subsemnaţii scriitori, pictori şi critici din Suedia, dorim să vă exprimăm admiraţia noastră. vedem în dumneavoastră nu numai un patriarh profund respectat al literaturii contemporane, dar şi pe unul dintre viguroşii poeţi vibranţi, de care în cazul de faţă ar fi trebuit să ne aducem în primul rînd aminte, deşi dumneavoastră, conform propriei aprecieri, niciodată nu aţi năzuit la o asemenea distincţie. Necesitatea de a ne adresa dumneavoastră cu acest salut o resimţim cu atât mai acut, cu cât, după părerea noastră, instituţia căreia i-a fost încredinţată decernarea premiului literar nu reprezintă, în componenţa ei actuală, nici părerea scriitorilor şi artiştilor, nici opinia publică. dorim să se ştie în străinătate că, în îndepărtata noastră ţară, cea mai importantă şi mai puternică artă este considerată aceea care se sprijină pe libertatea de gândire şi de creaţie. rezonanţa acestei prime decernări a premiului, care încă nu-şi căpătase prestigiul internaţional de care se bucură astăzi, a fost foarte mare. încă de pe atunci a fost pusă la îndoială competenţa academiei de la Stockholm în ce priveşte valorile literaturii. Marele scriitor suedez august Strindberg, care cu siguranţă ar fi meritat şi el premiul, scrie la 24 ianuarie 1902 în gazeta Svenska dagbladet că majoritatea membrilor academiei sunt nişte meseriaşi de rea-credinţă şi diletanţi în literatură, care, cine ştie de ce, sunt chemaţi să judece, dar noţiunile acestor domni despre artă sunt atât de infantile şi naive, încât ei numesc poezie numai ceea ce este scris în versuri, de preferat rimate. reproşul principal al lui Strindberg este tot cu privire la tolstoi. iată ce scrie în continuarea invectivei la adresa membrilor academiei Suedeze: şi dacă, de pildă, tolstoi s-a acoperit pentru totdeauna de glorie ca zugrav al destinelor umane, dacă este un creator de fresce istorice, ei nu-l consideră poet în baza faptului că nu a scris versuri. în epocă, reacţiile au fost atât de numeroase şi de spontane, asupra academiei Suedeze s-au prăbuşit atâtea reproşuri şi somaţii de a corija nedreptatea făcută, încât autorul annei karenina a fost nevoit să ia el însuşi atitudine. în scrisoarea de răspuns către literaţii şi artiştii suedezi, îşi manifestă sentimentul de uşurare că nu i s-a atribuit distincţia: dragi şi iubiţi confraţi! Sunt foarte bucuros că Premiul Nobel nu mi-a fost acordat mie. în primul lucru, asta m-a scutit de o mare dificultate să dispun de aceşti bani, care, ca orice bani, după convingerea mea, nu pot aduce decât răul; în al doilea rând, am avut marea onoare şi plăcere să primesc expresia de simpatie din partea atâtor persoane, pe care, deşi nu le cunosc, le respect profund. Primiţi, dragi confraţi, expresia sincerei mele recunoştinţe şi a celor mai frumoase sentimente. ulterior, această scrisoare va fi luată drept un refuz al premiului, deşi încă nu este. este foarte puţin probabil ca scriitorul rus să fi cunoscut modul în care secretarul comisiei academice, poetul carl david Wirsén îşi formulase reţinerile faţă de gânditorul tolstoi. recunoscând valoarea marilor romane ale acestuia, Wirsén se pronunţă cum că tolstoi a condamnat toate formele civilizaţiei şi a insistat ca în locul lor să adoptăm un mod primitiv de viaţă, rupt de toate standardele culturii superioare oricine se loveşte de această cruzime obtuză pentru toate formele de civilizaţie este copleşit de îndoieli. Nimeni nu se va solidariza cu asemenea opinii. ANUL XXIII t Nr. 3 (720)

23 Siguranţa de sine a vorbitorului este suspectă. tolstoi tocmai fusese excomunicat de Biserica ortodoxă rusă ca urmare a criticilor pe care i le adusese pentru prea marea dependenţă de instituţiile statului. deci, într-un singur an şi nelaureat, şi excomunicat. oricum, să reţinem că principala grijă a lui tolstoi era cheltuirea banilor, deşi până atunci se pricepuse foarte bine să-şi negocieze onorariile, provocând chiar furia şi invidia lui dostoievski. iată cum se exprima într-o scrisoare din 1874 autorul Fraţilor Karamzov: lev tolstoi şi-a vândut revistei Mesagerul rus romanul de 40 de coli, care va începe să fie tipărit din ianuarie, cu cinci sute de ruble per coală, adică cu Mie nu s-au hotărât de prima dată să-mi dea 250 de ruble, dar lui l. tolstoi i-au plătit cu plăcere 500! Nu, sunt apreciat prea puţin, şi asta pentru că trăiesc din munca mea. Subiectul revine adeseori în corespondenţă. iată încă un pasaj revelator: Sunt convins că nici unul dintre literaţii noştri, morţi sau vii, nu a scris în condiţiile în care eu scriu permanent. turgheniev ar muri numai gândindu-se la asta. făcând un calcul simplu, constatăm că tolstoi încasase pentru Anna Karenina mai mult decât echivalentul a 65 de mii de dolari, oricum mai mult decât valoarea Premiului Nobel la Printre cei care au contestat premierea lui Sully Prudhomme s-a aflat şi cunoscutul critic danez georg Brandes, care scria: lui lev tolstoi îi aparţine primul loc printre scriitorii contemporani. Nimeni nu inspiră un asemenea sentiment de respect, ca el! S-ar putea chiar spune: nimeni, în afară de el, nu inspiră sentimentul de respect. când, la prima decernare a Premiului Nobel, acesta i-a fost acordat unui poet distins şi fin, dar de mâna a doua, cei mai buni autori suedezi i-au trimis, sub proprie semnătură, o adresă lui lev tolstoi, în care protestau împotriva modului în care fusese acordată această distincţie. Se simţea de la sine că ea trebuie să-i aparţină unui singur om, marelui scriitor al rusiei, căruia ei, în unanimitate, îi recunoşteau acest drept. însă academia Suedeză a mai avut un prilej că fie surdă la unanimitatea la care face referire georg Brandes. în 1905 a ieşit de sub tipar o nouă carte a lui lev tolstoi, marele păcat. academia de ştiinţe a rusiei a trimis la Stockholm un exemplar din această carte, însoţit de o scrisoare justificativă, în care se dădea o înaltă apreciere unor opere tolstoiene, precum Război şi pace, Anna Karenina, Învierea. de data aceasta, lev tolstoi a reacţionat rapid şi eficient, adresându-i-se scriitorului finlandez arvid ernefeld: dacă acest lucru (atribuirea Premiului Nobel n.n.) s-ar întâmpla, mi-ar fi foarte neplăcut să refuz şi de aceea vă rog foarte mult, dacă aveţi, aşa cum cred eu, legături cu Suedia, să faceţi în aşa fel, încât să nu mi se acorde acest premiu. Poate că ştiţi pe vreunul dintre membri, poate îi veţi scrie preşedintelui, rugându-l să nu dea publicităţii acest lucru, să nu-l facă. vă rog să întreprindeţi tot ce puteţi ca să nu mi se acorde premiul şi să nu fiu pus în situaţia neplăcută de a-l refuza. în 1905, Premiul Nobel i-a revenit polonezului henryk Sienkiewicz. refuzul lui tolstoi este singular, deşi au mai existat două refuzuri de a primi valoroasa distincţie, dar după ce s-a făcut public numele laureatului. astfel, în 1964, jean-paul Sartre a luat decizia să nu accepte premiul, fiindcă acesta nu-i fusese încă acordat lui Pablo Neruda (poetul chilian avea să-l primească în 1962) şi lui louis aragon. aici se poate citi un substrat ideologic al refuzului, pentru că şi Neruda, şi aragon avea legături cu mişcarea comunistă, de care nici Sartre nu era străin. Precedentul refuz, din 1958, al lui Boris Pasternk, are şi el o explicaţie care vine tot dinspre lumea comunistă. romanul doctor Jivago a fost împiedicat de cenzură să apară în fosta urss şi prima sa ediţie s-a tipărit în occident. după nominalizare şi, mai ales, după acordarea Premiului Nobel, autorul a fost supus unei asemenea campanii de denigrare şi ameninţări, încât exista riscul ca, dacă făcea călătoria la Stockholm, să nu i se mai permită întoarcerea în ţară. în aceste condiţii, Pasternak a refuzat premiul (amănuntele pot fi găsite în capitolul dedicat acestui scriitor). faptul că uneori decizia juriului de la Stockholm este dictată şi de criterii extraliterare, ideologice se poate observa din succesiunea Nobelului rusesc: între Pasternak şi Soljeniţîn, scriitori mai mult sau mai puţin opozanţi regimului sovietic, apare Mihail şolohov, favoritul lui Stalin. Se poate pune problema dacă nu cumva a funcţionat şi un sistem de compensare. Pe de altă parte, uneori membrii academiei suedeze rup conjuraţia tăcerii şi aşa se mai află câte ceva din motivaţiile colaterale. astfel, unul dintre aceştia, artur lundkvist scrie negru pe alb: Nu cred că Soljeniţîn este cu adevărat un mare scriitor dar am ajutat un om aflat în primejdie, un om care a avut mai târziu lucruri foarte importante de spus. asta a realizat un echilibru sigur faţă de şolohov, care a fost favoritul sovietic oficial. Să mai notăm că, dincolo de prestigiu, Premiul Nobel înseamnă şi o importantă sumă în bani, în ultimii ani fiecărui laureat acordându-i-se peste un milion de dolari. aşa că, desigur, şi aspectul financiar intră în calcule. de-a lungul timpului, s-au auzit multe acuzaţii la adresa celor de care depinde atribuirea Premiilor Nobel. Nu le voi rezuma, nici nu le voi contrazice, deşi, într-adevăr, nu au primit înalta distincţie scriitori mari, precum henrik ibsen, a.p. cehov, jules verne, franz kafka, jack london, georg trakl, lucian Blaga etc. lista ar putea fi mult lungită, dar, cred eu, poziţia cea mai lucidă a avut-o laurenţiu ulici, când, propunând o antologie a refuzaţilor, o face nu pentru a dovedi superioritatea celor din urmă, ci pentru a proba compatibilitatea lor axiologică, altfel zis, existenţa în literatura universală a acestui veac a unui număr de scriitori excepţionali mult mai mare decât cel ce a întrunit sufragiile prestigiosului juriu Nobel. în ce priveşte materia acestei cărţi, pornesc de la convingerea că literaturile slave au avut mai mulţi scriitori valoroşi decât cei cuprinşi aici, dar criteriul pe care l-am ales cu bună-ştiinţă a fost anume acela al primirii Premiului Nobel. aşa că îngustimea arealului i se datorează exclusiv autorului. ţin să mai adaug aici şi câteva cuvinte despre un alt tip de gafă: întârzierea cu care, în unele cazuri, se reacţionează la noi în privinţa traducerilor din opera laureaţilor. uneori este vorba de delăsare. astfel, jaroslav Seifert, poetul ceh care a primit Premiul Nobel în 1984, nu are nici o carte tradusă în româneşte. iosif Brodski (cunoscut şi cu numele americanizat de joseph Brodsky) are una singură, tălmăcită şi prefaţată de mine, dar care, din păcate, nu a beneficiat de un tiraj bun şi de o difuzare acceptabilă. din opera lui Soljeniţîn nu s-a tradus cel mai important roman al său, În primul cerc. czesław Miłosz nu are în româneşte nici o carte de poezie, fiind cunoscut mai ales prin eseurile sale politice, cerute, probabil, de piaţă, dar care în occident au apărut tocmai datorită faptului că erau semnate de un laureat al Premiului Nobel. în asemenea condiţii, judecând după ceea ce au apucat să citească, unii (scriitori, critici, jurnalişti, diletanţi) se grăbesc să minimalizeze importanţa unuia sau a altuia dintre laureaţi, reprimându-şi cu greu insatisfacţia că literatura noastră pare ştearsă de pe lista premierilor. cazul cel mai notoriu de tratare superficială a problemei este, poate, cel al discuţiilor prilejuite, la sfârşitul anului 2002 şi începutul lui 2003, de atribuirea râvnitei distincţii scriitorului maghiar kertész imre, supravieţuitor al lagărului de exterminare de la auschwitz. de fapt, nu suntem singura naţiune supărată: chinezii îşi doresc şi ei un Nobel, fac propuneri bine cântărite, dar nu reuşesc nicidecum, cu toate că armia lor scriitoricească numără mai mult de 20 de mii de luptători pe frontul paşnic al cuvântului. totuşi, poate că nu sunt mulţi, având în vedere faptul că în imensa lor ţară trăiesc peste un miliard de locuitori. la noi, uniunea Scriitorilor numără peste două mii de membri, la o populaţie de 22 de milioane. Pe cap de locuitor, în românia există mai mulţi scriitori decât în china. şi nici un Nobel! cu privire la motivele acestei situaţii se emit păreri din cele mai diverse. într-un interviu din nr. 3 pe 2001 al revistei România literară, Mircea cărtărescu, întrebat fiind de ce crede că nu avem un Premiu Nobel, răspunde: Pentru că nu ni-l dorim. Pentru lumea româneasca, un premiu Nobel ar fi o calamitate. [...] cine să se bucure la noi de aşa ceva? Scriitorii mai mărunţi l-ar bârfi pe la mese: pe ce filieră o fi ajuns acolo? cea evreiască? cea homosexuală? autorii mai importanţi ar fi distruşi, siguri fiind că măcar două-trei decenii de-atunci încolo n-o să mai ia Nobelul nici unul dintre ei... oficialitatea ar fi stingherită: dacă insul cu Nobelul, devenit atât de vizibil, se apucă să intre în opoziţie? cine să-l iubească, cine să-l susţină pe bietul om? cred că, în sinea noastră, suntem de fapt foarte mulţumiţi că n- avem nici un premiu Nobel. în realitate, Mircea cărtărescu este un râvnitor la Premiul Nobel. citindu-i jurnalul, cristian tudor Popescu notează: văd că pe Mircea cărtărescu îl obsedează «femina», «goncourt», premiul uniunii latine şi, bineînţeles, Nobelul. în acelaşi text, ceva mai sus, deplânge această stare anormală a scriitorului: obsesia lui Mircea cărtărescu, eventrată monstruos în acest jurnal, este literatura ca performanţă. Să scrii măcinat de gândul premiilor literare, al topurilor, al rivalităţilor, al promovării textelor tale pe toate căile! ca să pun punct, l-aş contrazice pe Mircea cărtărescu, spunând că nu avem un Nobel pentru că ni-l dorim prea mult. dar Premiul Nobel nu se oferă unei literaturi, ci unui scriitor. iar aici lucrurile devin româneşti. Poate că l-am avea dacă s-ar insista mai puţin pe marketingul personal exclusivist. cert este însă că absenţa unui Nobel nu face ca, în absolut, o literatură mare să fie mică şi, dimpotrivă, prezenţa acestuia nu conferă valoare unei literaturi modeste. trebuie precizat şi faptul că goana românească după Premiul Nobel a început relativ recent, cam de pe vremea când uniunea Scriitorilor era păstorită de zaharia Stancu. acesta şi l-a dorit, fireşte, pentru el şi cam aşa s-a tot procedat de la el încoace. însă în prima jumătate a secolului trecut, după cum aflăm dintr-un interviu recent, din românia nu a venit nici o propunere la academia Suedeză. intervievatul, kjell espmark, preşedintele comitetului Nobel pentru literatură, se miră şi el de situaţie: lucrul acesta mi se pare demn de consemnat. absolut toate ţările vecine româniei au fost foarte harnice în a-şi propune scriitorii. de ce nu a făcut-o şi românia? e un mister. Nu voi încerca să interpretez acest mister, altul fiind scopul cărţii la care purced. trebuie totuşi să subliniez că, relativ la premiul din 1924 (atribuit lui Władisław reymont pentru romanul Ţăranii), s-au făcut insinuări că l-ar fi meritat mai degrabă liviu rebreanu. Posibil, dar pe rebreanu nu-l propusese nimeni, pe când lista poloneză de nominalizări mai conţinea şi numele lui Stefan Żeromski. comentariile sunt, cum s-ar spune, de prisos. r Nota redacţiei: în perioada post-decembristă, comitetul director al usr a propus după cum ne-a informat horia gârbea, preşedintele asb an de an, comitetului Nobel al academiei Suedeze, la solicitarea acestei instituţii, mai mulţi scriitori români pentru Premiul Nobel. după ştiinţa noastră, a făcut propuneri, în acest sens, şi academia română, şi PeN clubul autohton, cu deosebirea că, în cazul celor două instituţii, nu deţinem informaţii concrete. reproducem un fragment din comunicatul usr din noimbrie 2011, distribuit pe canalele media: comitetul director a propus comitetului Nobel al academiei Suedeze, la solicitarea acestuia, pentru Premiul Nobel pe anul 2012, pe scriitorii ana Blandiana, Nicolae Breban şi Mircea cărtărescu. Prefaţa la vol. Nobelul literar slav, în lucru la editura contemporanul 23 MARTIE 2012

24 Top CONTEMPORANUL 2011 Cartea anului Bogdan Creţu Poezie: ştefan Manasia, motocicleta de lemn, charmides; ştefania Plopeanu, dincolo dincoace de poezie, vinea; Nichita danilov, imagini de pe strada Kanta, tracus arte. şi volume semnate de ioan es. Pop, Marius ianuş, aura christi, Marin Mălaicu-hondrari... roman: Nicolae Breban, singura cale, contemporanul, şi alexandru vald, ploile amare, charmides Proză scurtă: nimic care să-mi fi reţinut atenţia, în afara unui best of al lui răzvan Petrescu: Rubato, curtea veche critică şi istorie literară: Mihai zamfir, scurtă istorie. panorama alternativă a literaturii române, cartea românească; angelo Mitchievici, decadenţă şi decadentism în contextul modernităţii româneşti şi europene, curtea veche; octavian Soviany, Cinci decenii de experimentalism volumul i: Lirica ultimelor decenii de comunism şi volumul ii: Lirica epocii postcomuniste, casa de pariuri literare Publicistică: Mariana codruţ, Românul imparţial, dacia xxi; daniel cristea-enache, Cinematograful gol, Polirom teatru: nu mă pot pronunţa, nu am prea citit eseu: tudor dinu, dimitrie Cantemir şi Nicolae mavrocordat. Rivalităţi politice şi literare în secolul XViii, humanitas (în mod normal, ar fi o carte de istoriografie şi de istorie literară, dar, cum e scrisă mai lejer, deşi bine documentată, o plasez aici); eugen Simion, ion Creangă. Cruzimile unui moralist jovial, Princeps edit traduceri: livia cotorcea, f.m. dostoievski, Adolescentul, Polirom ediţii critice: monumenta Linguae dacoromanorum, Biblia de la Pars ix: Paralipomenon i, Paralipomenon ii, coordonator: eugen Munteanu şi c. Stere, publicistică, vol. i, ediţie realizată de victor durnea; ion Budai-deleanu, ambele la editura universităţii alexandru ioan cuza ; opere, ediţie realizată de gheorghe chivu şi eugen Pavel, fundaţia Naţională pentru ştiinţă şi artă debut: aleg trei cărţi de critică: doris Mironescu, Viaţa lui m. Blecher. Împotriva biografiei, timpul; alex goldiş, Critica în tranşee. de la realismul socialist la autonomia esteticului; Bianca Burţa-cernat, Fotografie de grup cu scriitoare uitate: proza feminină interbelică, ambele cartea românească Nu mă pot limita la un singur titlu; şi aşa regret că am lăsat foarte multe cărţi bune pe dinafară... asemenea clasamente întotdeauna mai mut ascund decât scot la lumină ce s-a petrecut într-un an. Cătălin Ghiţă conştient de comicul subiectiv al tuturor listelor, care nu înregistrează decât puţinele apariţii editoriale la care a avut acces autorul respectiv, îmi permit să enumer care sunt, în modesta mea opinie de intelectual cu acces la producţia de carte sever limitat financiar, volumele anului care tocmai a trecut: Poezie: gabriel chifu, Însemnări din ţinutul misterios, cartea românească; Nichita danilov, imagini de pe strada Kanta, tracus arte; ştefan Bolea, Gothic, herg Benet. Proză (fiction): Marta Petreu, Acasă, pe cîmpia Armaghedonului, Polirom; octavian Soviany, Viaţa lui Kostas Venetis, cartea românească; Nicolae Breban, singura cale, contemporanul. Proză (non-fiction memorii, jurnale etc.): Mircea cărtărescu, Zen. Jurnal , humanitas; ion Pop, interviuri. Între biografie şi bibliografie, limes; cornelia Pillat, ofrande. memorii, humanitas. eseu, critică şi istorie literară: Marta Petreu, de la Junimea la Noica. studii de cultură românească, Polirom; Mihai zamfir, scurtă istorie. panorama alternativă a literaturii române, vol. i, cartea românească şi Polirom; constantina raveca Buleu, paradigma puterii în secolul al XiX-lea, ideea europeană; la care aş adăuga două cărţi înrudite tematic, angelo Mitchievici, decadenţă şi decadentism în contextul modernităţii româneşti şi europene, curtea veche, şi Mihai ene, Literatura română şi decadentismul european, universităţii de vest. debut: Bianca Burţa-cernat, Fotografie de grup cu scriitoare uitate, cartea românească; alex goldiş, critica în tranşee. de la realismul socialist la autonomia esteticului, cartea românească; gabriela gheorghişor; mircea Horia simionescu. dezvrăjirea şi fetişizarea literaturii, Muzeului literaturii române; gabriel Nedelea, peisaj cu întâlnire, aius; aleksandra Stoicovici, Vineri, herg Benet. Lucian Vasiliu top provizoriu (o selecţie din cărţile pe care am reuşit să le procur, să le primesc, să le parcurg)... Poezie debutanţi: Medeea iancu, divina tragedie, Brumar, andrei dosza, Când va veni ceea ce este desăvârşit, tracus arte Poezie consacraţi: ion Pop, În faţa mării, limes; elena ştefoi, Raport de etapă, cartea românească; arcadie Suceveanu, Fiinţe, umbre, epifanii, arc roman: octavian Soviany, Viaţa lui Kostas Venetis, cartea românească; eugen uricaru, plan de rezervă, Polirom; Matei vişniec, dezordinea preventivă, cartea românească Proză scurtă: primul meu job, volum coordonat de florin dumitrescu, art; Alertă de grad zero în proza scurtă româneasca actuală, antologie de igor ursenco, herg Benet Publicistică: doina uricaru, scara leilor, 2 vol., Polirom; Mircea cărtărescu, Zen, humanitas; luca Piţu, documentele antume ale Grupului din iaşi..., opera Magna eseu: eugen Simion, ion Creangă. Cruzimile unui moralist jovial, Princeps edit; Mihai zamfir, scurtă istorie. panorama alternativă a literaturii române, vol. i., cartea românească; andrei Pleşu, despre frumuseţea uitată a vieţii, humanitas traduceri: şerban foarţă, Mircea ivănescu, t.s.eliot, opere poetice, humanitas; dinu flămând, fernando Pessoa opera poetică, humanitas ediţii: g. ibrăileanu, scrieri alese, ediţie de andrei Patraş şi roxana Patraş, universităţii alexandru ioan cuza ; g. Bacovia, opere, ediţie de constantin călin, Babel; c. Stere, publicistica, vol.1 ( ), ediţie de victor durnea, universităţii alexandru ioan cuza Memorialistică: aurel dumitraşcu, Carnete maro, vol.1-2, ediţie de adrian alui gheorghe, conta P.S. Sper ca pe lumea cealaltă să fiu bibliotecar. Sau măcar bunul dumnezeu să mă accepte să dau concurs de... cititor! Nicolae Breban Poezie: ion Mureşan, Alcool; aura christi, sfera frigului, contemporanul Proză: augustin Buzura, Norman Manea, dora Pavel, doina ruşti critică literară: ion Simuţ, ştefan Borbély, Sorin lavric, răzvan voncu eseu: aura christi, Nietzsche şi marea Amiază, contemporanul; vladimir tismăneanu istorie literară: eugen Negrici, simulacrele normalităţii, Paralela 45; ion Simuţ, eugen Simion, ion Creangă. Cruzimile unui moralist jovial, Princeps edit Publicistică: liviu ioan Stoiciu, andrei Pleşu, gabriel andreescu, Magda ursache P.S. cum eu răspund rar la asemenea anchete şi mă aflu departe de ţară, mi-am permis să propun mai degrabă nume de autori care s-au evidenţiat în ultimii ani, decât titluri de opere. (vezi augustin Buzura care a publicat fragmente de roman). dragă aura, te rog pe tine să completezi, când e cazul, cu titlurile respective în dreptul numelui propus. dacă nu are vreun titlu în anul scurs, lasă doar numele. Aura Christi Poezie: ioan es. Pop, Unelte de dormit, cartea românească roman: Nicolae Breban, singura cale, contemporanul; eugen uricaru, plan de rezervă, cartea românească critică şi istorie literară: ştefan Borbély, existenţa diafană, ideea europeană, 2011, ştefan Borbély, Homo Brucans şi alte eseuri, contemporanul, 2011; Marian victor Buciu, Nicolae manolescu. (pre)istoria criticului, contemporanul Publicistică: kjell espmark, confidenţe. 42 de convorbiri cu angela Martin, curtea veche eseu: constantina Buleu, paradigma puterii în secolul al XiX-lea, ideea europeană; dan c. Mihăilescu, oare chiar m-am întors de la Athos?, humanitas; victor ivanovici, Un caftan pentru don Quijote, ideea europeană traduceri: lev tolstoi, Jurnal, ediţie definitivă, traducere de janina ianoşi, note, aparat critic, introducere de ion ianoşi, ideea europeană, 2011; f.m. dostoievski, Crimă şi pedeapsă, traducere de adriana liciu, Polirom; iosif Brodski, mai mult decît unu, prefaţă, traducere şi note de Marina vraciu, ideea europeană debut: irina Petrovai, mitul felinelor, ideea europeană; Nicoleta dabija, Nopţile lui Cioran, contemporanul dintre cele mai proaste şi mai mediatizate cărţi ale anului trecut? daniel cristea-enache, Cinematograful gol. eforturile susţinute ale acestui june publicist de a-şi face o carieră de critic, fără a scrie şi publica barem o sinteză, ne amuză. vorba acestui publicist ubicuu, vehiculată într-o pretinsă cronică, ce semăna mai mult cu o bârfă la cafenea cu băieţii : Să nu ne temem însă pentru el. «Puştiul» va rezista. întrebarea este: la ce nivel? Adrian Dinu Rachieru Poezie: ştefan Manasia, motocicleta de lemn, charmides; Nichita danilov, imagini de pe strada Kanta, tracus arte; aura christi, sfera frigului, contemporanul Proză: Nicolae Breban, singura cale, ideea europeană; lucian dan teodorovici, matei Brunul, Polirom; Marta Petreu, Acasă, pe câmpia Armaghedonului, Polirom critică, istorie literară, eseistică: Mihai zamfir, scurtă istorie. panorama alternativă a literaturii române, cartea românească; eugen Simion, ion Creangă. Cruzimile unui moralist jovial, Princeps edit; Nicolae Mecu, G. Călinescu faţă cu totalitarismului, dacia xxi; alex goldiş, Critica în tranşee. de la realismul socialist la autonomia esteticului, cartea românească. Irina Ciobotaru Poezie: ioan es. Pop, Unelte de dormit, cartea românească; ştefania Mincu, dincolo dincoace de poezie, vinea; ion lazu, 101 poeme, Biodova roman: Matei vişniec, dezordinea preventivă, cartea românească; Nicolae Breban, singura cale, contemporanul; caius dobrescu, minoic, Polirom Proză scurtă: oana orlea, Întâlniri pe muchie de cuţit, leda; leo Butnaru, Îngerii şi râsuplânsu, ideea europeană critică şi istorie literară: eugen Simion, ion Creangă. Cruzimile unui moralist jovial, Princeps edit; Mihai zamfir, scurtă istorie. panorama alternativă a literaturii române, cartea românească; ioana Pârvulescu, Lumea ca ziar. A patra putere: Caragiale, humanitas Publicistică: eugen Negrici, simulacrele normalităţii, Paralela 45 teatru: Matei vişniec, omul din cerc. Antologie de teatru scurt , Paralela 45; gellu dorian, Confort Freud, timpul eseu: ştefan Borbely, existenţa diafană, ideea europeană; ion vartic, Cioran naiv şi sentimental, Polirom; ion vianu, Apropieri, Polirom traduceri: leo Butnaru Boris levit-broun, prin alinieri de rânduri strivite, fundaţia culturală Poezia ; şerban foarţă, Mircea ivănescu, Sorin Mărculescu, t.s. eliot, opere poetice , ediţie bilingvă, humanitas; gabriela şi constantin abăluţă, ileana cantuniari, Samuel Beckett, opere iii. molloy, malone murind. Nenumitul, Polirom ediţii critice: N. Steinhardt, Critică la persoana întâi (opere 10), ediţie îngrijită, studiu introductiv, note, referinţe critice şi indici de florian roatiş, Polirom, Mănăstirea rohia (în cadrul seriei de autor N. Steinhardt ); tudor arghezi, opere X publicistică ( ), ediţie îngrijită şi note bibliografice de Mitzura arghezi şi traian radu, Prefaţă de eugen Simion, fundaţia Naţională pentru ştiinţă şi artă; gellu Naum, opere i. poezii, ediţie îngrijită şi prefaţă de Simona Popescu, Polirom debut: Bianca Burţa-cernat, Fotografie de grup cu scriitoare uitate. proza feminină interbelică, cartea românească; Medeea iancu, divina tragedie, Brumar Constantina Raveca Buleu un an foarte bun pentru roman. trei romane, trei formule distincte şi cuceritoare: diana adamek, dulcea povete a tristului elefant, cartea românească; Nicolae Breban, singura cale, contemporanul; caius dobrescu, minoic, Polirom Proză scurtă: Mihai dragolea, epiderma de bazalt cătălin ghiţă, deimografia. scenarii ale terorii în proza românească Maria-Ana Tupan Poezie: Nichita danilov, imagini de pe strada Kanta, tracus arte Proză: Nicolae Breban, singura cale, contemporanul ANUL XXIII t Nr. 3 (720)

25 critică literară: octavian Soviany, Cinci decenii de experimentalism, vol. i; Lirica ultimelor decenii de comunism, şi volumul ii: Lirica epocii postcomuniste, casa de pariuri literare eseu: aura christi, Nietzsche şi marea Amiază, contemporanul istorie literară: Mihai Popa, Historia sub specie aeternitatis. ideea de istorie în cultura română până la 1800, academiei Publicistică: toamna decanei. convorbiri dintre radu Paraschivescu şi antoaneta ralian, humanitas Dora Pavel Poezie: ionuţ chiva, instituţia moartă a poştei, casa de Pariuri literare; ioan es. Pop, unelte de dormit. Cu 10 desene de dumitru Gorzo, cartea românească; 3. aura christi, sfera frigului contemporanul; ştefan Manasia, motocicleta de lemn, charmides roman: Nicolae Breban, singura cale, contemporanul; lucian dan teodorovici, matei Brunul, Polirom; octavian Soviany, Viaţa lui Kostas Venetis, Polirom; Mircea opriţă, Călătorie în Capricia: cu adevărat ultima aventură a lui Gulliver, eagle Publishing house; diana adamek, dulcea poveste a tristului elefant, cartea românească critică şi istorie literară: eugen Simion, ion Creangă. Cruzimile unui moralist jovial, Princeps edit Publicistică: Angela marinescu 70, volum coordonat de un cristian, Paralela 45; eugen Negrici 70, volum coordonat de ioan es. Pop, Paralela 45; radu Paraschivescu, toamna decanei. Convorbiri cu Antoaneta Ralian, humanitas eseu: alexandru Matei, mormântul comunismului românesc, Romantismul revoluţionar înainte şi după 1989, ibu Publishing; ioana Pârvulescu, Lumea ca ziar. A patra putere: Caragiale, humanitas traduceri: Samuel Beckett, opere iii. molloy. malone murind. Nenumitul, traduceri de gabriela şi constantin abăluţă, ileana cantuniari, Polirom; fernando Pessoa, opera poetică, traducere de dinu flămând, humanitas; t.s. eliot, opere poetice , traduceri de şerban foarţă, Mircea ivănescu, Sorin Mărculescu şi şerban foarţă & adriana-carmen racoviţă, humanitas; Philip roth, Nemesis, traducere de radu Pavel gheo, Polirom; alex. leo şerban, Litera din scrisoarea misterioasă, traducere de antoaneta ralian, Polirom ediţii critice: gellu Naum, opere i. poezii, ediţie îngrijită şi prefaţă de Simona Popescu, Polirom; ion Budai-deleanu, opere, ediţie îngrijită, cronologie, note şi comentarii, glosar şi repere critice de gheorghe chivu şi eugen Pavel, studiu introductiv de eugen Simion, academia română. fundaţia Naţională pentru ştiinţă şi artă; tudor arghezi, opere, vol. X. publicistică ( ), ediţie îngrijită şi note biobibliografice de Mitzura arghezi şi traian radu, prefaţă de eugen Simion, academia română. fundaţia Naţională pentru ştiinţă şi artă Debut: alex goldiş, Critica în tranşee. de la realismul socialist la autonomia esteticului, cartea românească; andrei dósa, Când va veni ceea ce este desăvârşit, tracus arte; gabriela gheorghişor, mircea Horia simionescu. dezvrăjirea şi fetişizarea literaturii, Muzeul literaturii române Petru Ursache Poezie: gheorghe grigurcu, Nimic n-ar trebui să cadă, limes Proza: Nicolae Breban, singura cale, contemporanul eseu: aura christi, Nietzsche şi marea amiază, contemporanul Publicistică: Basarab Nicolescu, de la isarlik la Valea uimirii, curtea veche istorie literară: ion vartic, Cioran naiv şi sentimental, Polirom critică: eugen Simion, ion Creangă. Cruzimile unui moralist jovial, Princeps edit documentar: victor roşca, experimentul piteşti. Începutul represiunii comuniste, curtea veche traduceri: t.s.eliot, opere Poetice, trad. de şerban foarta, Mircea ivănescu, Sorin Mărculescu Magda Ursache Poezie: leo Butnaru, poeme din secolele XX şi XXi, tipomoldova; aura christi, sfera frigului, contemporanul Proza: viorel Savin, impostorul (Arta înfrângerii de sine), dacia xxi critică: Marin Mincu, polemos, compania istorie literară: theodor codreanu, ion Barbu şi spiritualitatea românească modernă. ermetismul canonic, curtea veche eseu: remus valeriu giorgioni, Lumi paralele. Universul durerii în Cartea lui iov, eikon Publicistică: andrei Pleşu, despre frumuseţea uitată a vieţii, humanitas traduceri: jean grosu pentru traducerile din Milan kundera: iubiri caraghioase şi Valsul de adio documentar: luca Piţu, documentele antume ale Grupului din iaşi, opera magna N.B. Nu vreau să procedez ca daniel cristeaenache (v. Cinematograful gol, Polirom), care desemnează cea mai proastă carte a anului aşadar, subliniez: e vorba de cărţile anului 2011 citite de mine. Nicolae Coande Poezie: Nichita danilov, imagini de pe strada Kanta, tracus arteş Sorin catarig, Frigul ca remediu pentru bărbaţii singuri, Blecher; the vanishing Point that Whistles, antologie de poezie română contemporană, talisman house, Sua, editori Paul doru Mugur, adam j. Sorkin, claudia Serea Proză scurtă: răzvan Petrescu, Rubato, curtea veche critică şi istorie literară: Mihai zamfir, panorama alternativă a literaturii române, cartea românească Publicistică: cicerone ioniţoiu, drama României văzută din exil, ii, Polirom; adrian Mihalache, spaţii seducătoare, tracus arte; eugen Negrici, simulacrele normalităţii, Paralela 45 eseu: clara Mareş, zidul de sticlă. ion d. Sîrbu în arhivele Securităţii, curtea veche; octavian Soviany, cinci decenii de experimentalism. compendiu de poezie românească actuală, vol. i- ii, casa de pariuri literare; ciprian vâlcan, elogiul bâlbâielii, all traduceri: jonathan franzen, Libertate, trad. daniela rogobete, Polirom; Peter Nadas, Apocalipsa memoriilor, vol ii, trad. ana Maria Pop; roberto Bolano, Convorbiri telefonice, trad. dan Munteanu colan debut: crista Bilciu, poema desnuda, cartea românească; corina Bernic, Casa scărilor, casa de pariuri literare; gabriel Nedelea, peisaj cu întâlnire, aius Ion Lazu Poezie: liviu ioan Stoiciu: pe prag; ion Murgeanu: septuagenare,valman; elisabeta isanos: Urgia plăpânzilor, lucman Roman: iulian ciocan; tărâmul lui saşa Kozak, tracus arte; emil lungeanu: jurnalul lui henry Wilde, dacia xxi Critică şi istorie literară: Bogdan Popescu, ştefan Bănulescu, MNlr Eseu: victor ivanovici: Un caftan pentru don Quijote, ideea europeană; remus valeriu giorgioni: Lumi paralele, Cartea lui iov, Brumar Debut: florin hălălău: Asigurări de viaţă, Brumar Ştefan Doru Dăncuş Poezie: theodor răpan, evanghelia Cerului, Semne; adrian erbiceanu, printre silabe, Singur; george v. Precup, dolor sau Jupuind îndoiala, vinea roman: ştefan doru dăncuş, Bărbatul la 40 de ani, vol. i, valea verde; felix Nicolau, pe mâna femeilor, cartea românească; dora alina romanescu, Jocul destinului, Pescăruş Proză scurtă: grigorie M. croitoru, tovii, Singur; constantin P. Popescu, marmură neagră, Bibliotheca; alexandru Petria, deania neagră, herg Benet Publishers critică şi istorie literară: octavian Soviany, Cinci decenii de experimentalism, vol. i, casa de Pariuri literare; Monica grosu, Lecturi în oglindă, grinta; ştefan ioan ghilimescu, mărturisiri şi judecăţi plurative, dacia xxi Publicistică: anca goja, Convorbiri cu elite, Proema ; daniel Săuca, România mea nu mai există, eikon; Magdalena albu, dictatura nonvalorii, anamarol teatru: flavius lucăcel, limes, trecătoarea pisicii 2. george Banu, Livada de vişini, teatrul nostrum, Nemira; Marian Popescu, teatrul şi comunicarea, unitext eseu: Bogdan ghiu, Contracriza, cartea românească; igor isac, Cartea aşteptării, eikon; ştefan-lucian Mureşanu, Antropologie culturală, victor traduceri: jose donoso, obscena pasăre a nopţii, traducere dan Munteanu colan, leda; Paulo coelho, Aleph, humanitas; Walter roth, Cântecul pescarilor. medic în delta dunării, traducere de dan dănilă, dacia xxi ediţii critice: ana Selejan, Adevăr şi mistificare în jurnale şi memorii apărute după 1989, cartea românească; Mihai zamfir, scurtă istorie. panorama alternativă a literaturii române, cartea românească; Marta Petreu, de la Junimea la Noica. studii de cultură românească, Polirom debut: Bogdan coşa, poker, cartea româneacă; andrei dosza, Când va veni ceea ce este desăvârşit, tracus arte; corina lucia costea, Flori în clepsidră, Singur Marian Victor Buciu Poezie: Matei vişniec, opera poetică, cartier; ioan es. Pop, Unelte de dormit, cartea românească; ştefan Manasia, motocicleta de lemn, charmides. roman: Nicolae Breban, singura cale, contemporanul; Marta Petreu, Acasă, pe câmpia Armaghedonului, Polirom; alexandru vlad, ploile amare, charmides. Proză scurtă: răzvan Petrescu, Rubato, curtea veche; t. o. Bobe, Contorsionista, humanitas. critică şi istorie literară: Mihai zamfir, scurtă istorie. panorama alternativă a literaturii române, cartea românească; eugen Negrici, simulacrele normalităţii, Paralela 45; Nicoleta Sălcudeanu, Asupra criticei de astăzi, limes. Publicistică, memorii, jurnal: Mircea cărtărescu, Zen. Jurnal , humanitas; ion Pop, interviuri. Între biografie şi bibliografie, limes; doina uricariu, maxilarul inferior, Polirom teatru: Matei vişniec, omul din cerc, Paralela 45. eseu: lucian Boia, Capcanele istoriei. elita româneasca între 1930 si 1950, humanitas; aura christi, Nietzsche şi marea Amiază, contemporanul; Solomon Marcus, Răni deschise, Spandugino traduceri: S. kierkegaard, opere, vol. iii, trad. de ana-stanca tabăraşi, humanitas; t.s. eliot, opere poetice, traduceri de Serban foarta, Mircea ivanescu, humanitas; fernando Pessoa, opera poetică, trad. de dinu flămând, humanitas. ediţii critice: ion Budai deleanu, opere, editie ingrijita, cronologie, note si comentarii, glosar si repere critice de gheorghe chivu si eugen Pavel, academia româna, fundaţia Naţională pentru ştiinţă şi artă; tudor arghezi, opere, vol. x. Publicistica ( ), prefaţă de eugen Simion, ediţie îngrijită şi note biobibliografice de Mitzura arghezi şi traian radu, academia română, fundaţia Naţională pentru ştiinţă şi artă; gellu Naum, opere i. poezii, Polirom. debut: andrei dósza, Când va veni ceea ce este desăvârşit, tracus arte; alex goldiş, Critica în tranşee, de la realismul socialist la autonomia esteticului, cartea româneasca; doris Mironescu, Viaţa lui m. Blecher. Împotriva biografiei, timpul Nicolae Bârna roman: Marta Petreu, Acasă, pe Câmpia Armaghedonului, Polirom; octavian Soviany, Viaţa lui Kostas Venetis, carta românească; Nicolae Breban, singura cale, contemporanul critică şi istorie literară: alex goldiş, Critica în tranşee. de la realismul socialist la autonomia esteticului, Bucureşti, 2011, carta românească; Nicolae Mecu, G. Călinescu faţă cu totalitarismul, dacia xxi traduceri: claude karnoouh, inventarea poporului-naţiune. Cronici din România şi europa orientală , traducere de teodora dumitru, idea design & Print ediţii critice: ion Budai-deleanu, opere, ediţie îngrijită, cronologie, note şi comentarii, glosar şi repere critice de gheorghe chivu şi eugen Pavel, academia română, fundaţia Naţională pentru ştiinţă şi artă; c. Stere, publicistica, vol. i ( ), text ales şi stabilit, tabel cronologic, note şi comentarii de victor durnea, universităţii al. i. cuza. la care aş adăuga, dacă nu aş fi implicat personal, ca unul dintre cei trei editori, şi, ca atare, în imposibilitate morală de a elogia public o realizare la care am contribuit, noua ediţie, ameliorată şi augmentată, în cinci volume, de opere ale lui i. l. caragiale: i. l. caragiale, opere, i-v (vol. i prozã literarã. În volume vol. ii proză literară. În periodice. postume; vol. iii teatru. scrieri despre teatru. Versuri; vol. iv publicistică; vol. v Corespondenţă), academia română, fundaţia Naţională pentru ştiinţă şi artă debut: Bianca Burţa-cernat, Fotografie de grup cu scriitoare uitate. proza feminină interbelică, cartea românească. şi, desigur, alex goldiş, Critica în tranşee. de la realismul socialist la autonomia esteticului, cartea românească, care, însă, este atât de remarcabilă, încât, deşi e o carte de debut, trece direct la categoria seniori sau consacraţi Ioan Cristescu Poezie: Nichita danilov, imagini de pe strada Kanta roman: Paul Mihalache, târg de arlechini Proză scurtă: dumitru crudu, oameni din Chişinău critică şi istorie literară: rodica ilie, Fernando pessoa. poetică şi autenticitate Publicistică: Nicolae coande, intelectualii români şi curtea regelui eseu: adrian Mihalache, spaţii seducatoare traduceri: corneille. racine/ teatru clasic francez, traduceri de horia gârbea debut: andrei dosa, Când va veni ceea ce este desăvârşit toate cărţile sunt apărute la tracus arte 25 MARTIE 2012

26 n Eveniment Teşu solomovici: M-am străduit să nu fiu nici procuror, nici avocat al mareşalului Antonescu Participă: Veronica Bârlădeanu, Nicolae Breban, Aura Christi, Teşu Solomovici, Sorin Roşca Stănescu, Răzvan Teodorescu Nici în anii comunismului o asemenea carte nu putea să apară. ce anume pare curios este că, deşi după 89 au apărut sute de articole, studii, cercetări, amintiri ş.a.m.d., nimeni nu s-a încumetat să scrie o asemenea carte. eu am comis-o. este prima lucrare istorică amplă, care îl are drept subiect pe unul dintre cei mai controversaţi conducători ai româniei. Prin apariţia acestui volum, asistăm la o răsturnare spectaculoasă, dostoievskiană aproape, în chenarele relaţiei victimă-călău. teşu putea să se răzbune, evident. dar acest cărturar nu se transformă în călău, ci face efortul de a cântări lucrurile cu dreaptă cumpănire, având documentele istorice, mărturiile contemporanilor, zeci, sute, mii la număr, în faţă. este foarte trist să faci parte dintr-un popor care întotdeauna trebuie să-şi numere morţii. şi poate tocmai de acolo se trage acea înverşunare a istoricilor holocaustului care privesc lucrurile dintr-un singur unghi de vedere. Bravo, bravo, teşu, că ai abordat această temă. Paradoxul e splendid, ca fiul unei etnii fantastice, enorme, să scrie o monografie despre antonescu. Părinţii mei, bunicii mei fiind preoţi greco-catolici, am fost mereu aproape de Biblia veche, de poporul evreiesc, această mare naţiune. am adus mereu elogii acestei mari culturi şi n-am înţeles niciodată antisemitismul care a venit la noi adus de la cazaci, de la ruşi, de la polonezi, şi a intoxicat unele structuri şi zone intelectuale româneşti. teşu este un paradox. este un evreu român anormal care aduce normalitate. 26 teşu Solomovici mareşalul ion Antonescu. o biografie de teşu Solomovici, apărută la editura teşu, analizează, în 812 pagini, cursul vieţii mareşalului ion antonescu, de la naşterea sa (2 iunie 1882) şi până la moarte (1 iunie 1946). teşu Solomovici interpretează gafele istorice pe care le-a făcut mareşalul antonescu, cum ar fi deportarea evreilor în transnistria, abordează situaţia sănătăţii lui antonescu şi vorbeşte în deplină cunoştinţă de cauză despre procesul care i s-a înscenat, prin care a fost condamnat la moarte. demers curajos şi obiectiv, cartea vine cu elemente biografice noi, care configurează o imagine multiplă şi contradictorie a mareşalului, pentru care, aşa cum scria acad. răzvan theodorescu în prefaţă, autorul va plăti. cartea mareşalul ion Antonescu. o biografie a fost lansată pe 15 noiembrie 2011, la librăria Mihail Sadoveanu din Bucureşti. au fost invitaţi să vorbească acad. răzvan theodorescu, scriitorii Nicolae Breban şi aura christi, jurnalistul Sorin roşca Stănescu şi scriitoarea şi traducătoarea veronica Bârlădeanu. (irina airinei) Am început să scriu această carte la şapte ani, când eroul biografiei mele m-a dat afară din toate şcolile româneşti Teşu Solomovici: literalmente, sunt emoţionat. Sunt emoţionat, în primul rand, că această carte, la care am lucrat cum am mai spus vreme de şaptezeci de ani, a apărut, în sfârşit. am început să scriu această carte la şapte ani, când eroul biografiei mele m-a dat afară din toate şcolile româneşti. am tot scris la această carte în gând... imediat după revoluţie am vrut să cercetez arhivele care au început, rând pe rând, să se deschidă, ca să adun materialul documentar. Sunt emoţionat pentru că, iată, sunt înconjurat de oameni de vârf ai societăţii româneşti, de cel mai important romancier în viaţă, Nicolae Breban, de şeful şcolii de istorie româneşti acad. răzvan theodorescu de excelentul politolog şi jurnalist Sorin roşca Stănescu, de doamna veronica Bârlădeanu, de excelenta poetă, romancieră şi eseistă, aura christi. Mai văd în sală numeroşi prieteni, numeroşi oameni importanţi. am avut acum 2-3 săptămâni o întâlnire de două ore cu ion cristoiu. Pentru că vorbele mele rostite în cadrul acelei emisiuni au fost răstălmăcite, permiteţi-mi acum câteva cuvinte citite. toate biografiile au în centrul lor personalităţi care au marcat într-un fel sau altul viaţa şi istoria unei naţiuni. Biografia scrisă de mine povesteşte despre mareşalul ion antonescu. Pare paradoxal că tocmai un evreu face biografia celui mai anti-evreu personaj din istoria româniei. dar m-am străduit să nu fiu nici procuror, nici avocat al mareşalului. am vrut doar să fiu un povestitor onest. şi socot că am scris o carte cinstită. ce se cere unui istoric onest? Să scrie fără ură şi fără părtinire, ceea ce a fost foarte greu pentru un istoric aparţinând etniei evreieşti, etnie prigonită de eroul cărţii sale. când a cucerit puterea, generalul antonescu avea 58 de ani. avea în urmă o strălucită carieră militară: erou al primului război mondial, comandant de regimente şi scoli superioare de ofiţeri, şef al Marelui Stat Major, ministru de război, diplomat, autor de cărţi de istorie şi de tratate strategice. Nu am găsit în aceste patru decenii de carieră demersuri antisemite la antonescu. acestea s-au manifestat abia atunci când generalul antonescu se asociază cu legionarii lui horia Sima şi edifică statul naţional legionar. am fost contrariat de acea descoperire şi nici astăzi, după ce am scris şi am tipărit cartea, tot nu reuşesc să-mi explic ce s-a întămplat cu antonescu. Marele nostru romancier Nicolae Breban, care chiar lunile trecute a publicat cartea Aventurierii politicii româneşti. o istorie dramatică a prezentului, are multe pagini despre antonescu într-o interpretare teribil de interesantă. dar nu relaţia lui antonescu cu evreii ocupă partea principală a cărţii. de la naşterea sa, în 1882, şi până în anul morţii, 1946, mareşalul antonescu a avut o viaţă tumultuoasă. este prima biografie a sa care apare în românia. am spus deunăzi la televiziune: în primii 40 de ani de viaţă militară, nimeni nu s-a încumetat să scrie despre antonescu, deşi era cunoscut şi apreciat, pentru că se ştia că nu este agreat de Palat, de carol al ii-lea. când a cucerit puterea, dintr-un exces de modestie, nu a permis să se scrie o carte despre el. vă daţi seama că nici în anii comunismului o asemenea carte nu putea să apară. ce anume pare curios este că, deşi după 89 au apărut sute de articole, studii, cercetări, amintiri ş.a.m.d., nimeni nu s-a încumetat să scrie o asemenea carte. eu am comis-o. Spuneau latinii: fiecare carte cu destinul ei. destinul cărţii mele îl vor decide cititorii. am încredere în judecata dumneavoastră. Sorin Roşca Stănescu: aveţi în faţă un scriitor extrem de prolific. atâtea lucrări are domnul teşu Solomovici, încât simpla lor enumerare ne-ar ţine în loc zece minute. ca autodidact, el a devenit un istoric, iar demersurile lui sunt extrem de interesante cel puţin dintr-o perspectivă: toate abordările lui şochează. dar forţa argumentelor susţine ipoteza pe care o lansează iniţial. ceea ce lansează astăzi domnul teşu Solomovici va stârni controverse. are modestia să spună o biografie, ceea ce înseamnă că, în generozitatea sa, domnul Solomovici lasă loc şi altora să trateze acest subiect. eu închei ceea ce am de spus, citând un scurt pasaj de la pagina 801, care este chintesenţa controversei pe care o stârneşte existenţa acestui personaj istoric, a controverselor pe care le va stârni, până la urmă, şi lucrarea domnului Solomovici. unul dintre românii aflaţi atunci la locul execuţiei şi căruia nu i-a fost teamă de posibilele consecinţe, şi-a făcut o cruce mare, creştinească, murmurând destul de tare ca să fie auzit: «Mareşalul a murit cinstind legea eroică a Sarmisegetusei care-ţi cere să mori pentru ca ţara să trăiască». altul, român şi el, a clătinat capul, dezaprobator şi a rostit: «a fost o pedeapsă meritată». îmi pare rău că în sală nu se află omul care a ajutat la apariţia acestei cărţi, avocatul cătălin dancu, care a fost avocatul meu de succes în procesul cunoscut sub numele de ion iliescu-kgb contra ziarului Ziua. în fine, cineva a îndrăznit. începând de ieri, avem o biografie a mareşalului ion antonescu. este prima lucrare istorică amplă, care îl are drept subiect pe unul dintre cei mai controversaţi conducători ai româniei. după o analiză literară, şi ea generatoare de scandal, scrisă de Marin Preda, şi un excelent eseu, care şi el începe să fie din ce în ce mai controversat, care îl are drept autor pe cel mai mare scriitor român în viaţă, Nicolae Breban. iar acum, iată, tesu Solomovici, unul dintre cei mai prolifici autori de cărţi, a îndrăznit să atace, prin mijloace istorice, un subiect până acum tabu. Mareşalul antonescu, într-o amplă lucrare, care are aproape de pagini. Biografia lui ion antonescu este scrisă, după o documentare care a durat zeci de ani, de un evreu. asta în condiţiile în care unul dintre motivele importante care au condus la condamnarea lui antonescu drept criminal de război a fost persecuţia împotriva evreilor şi a ţiganilor, care a culminat cu asasinate în masă în rândul celor două populaţii. deci la ce ne-am fi putut aştepta de la tesu Solomovici? la un rechizitoriu făcut mareşalului. la tratarea cazului antonescu exclusiv din perspectiva răului pe care acesta l-a făcut atât împotriva evreilor şi a ţiganilor, cât şi prin fatala decizie de a ordona ANUL XXIII t Nr. 3 (720)

27 armatei române să treacă Nistrul. invadând, astfel, teritoriul uniunii Sovietice. o biografie în negru. exclusiv. ei bine, lucrurile nu stau aşa. tesu Solomovici, fără a eluda motivele reale pentru care mareşalul a fost declarat criminal de război şi executat, surprinde, şi nu de puţine ori, aspectele luminoase ale acestui personaj. calităţile lui reale. de om şi de militar. şi chiar şi calităţile sale de om de stat. tragismul destinului lui antonescu. vă mulţumesc. O răsturnare spectaculoasă, dostoievskiană aproape Aura Christi: Prin apariţia acestui volum, asistăm la o răsturnare spectaculoasă, dostoievskiană aproape, în chenarele relaţiei victimă-călău. teşu putea să se răzbune, evident. dar acest cărturar nu se transformă în călău, ci face efortul de a cântări lucrurile cu dreaptă cumpănire, având documentele istorice, mărturiile contemporanilor, zeci, sute, mii la număr, în faţă. un evreu să scrie biografia unui mareşal antisemit este o surpriză; şi nu una de duzină. Mai mult decât atât, atunci când mareşalului i se numărau multiplele, regretabilele victime, atunci când mareşalul antonescu este acuzat, pe bună dreptate, de crimele săvărşite, autorul nuanţează şi aduce argumente spunând că antonescu, în realitate, n-a semnat nici o condamnare la moarte a vreunui evreu cu mâna lui. faptul că teşu, asumându-şi multiple riscuri, s-a aruncat, cu un curaj nebunesc, în această temă, este, de bună seamă, binevenit. ca să nu spun incredibil. curajul este inevitabil în asemenea întreprinderi. un curaj rece, obiectiv. inevitabil. Scriu la o carte despre dostoievski şi Nietzsche doi martiri europeni ai culturii, doi seismografi cum i-a numit thomas Mann ai evenimentelor sângeroase, care au marcat nu numai europa, ci şi întreaga omenire; prin urmare, ştiu despre ce anume vorbesc. în pofida multiplelor diferenţe, cei doi uriaşi seamănă izbitor. ambii uriaşi, care parcă ar fi ciopliţi din aceeaşi stâncă granitică a antichităţii, fac un elogiu teribil al suferinţei... antonescu are două feţe, are două componente, cel puţin două euri, ca să simplificăm un pic lucrurile: unul benign şi altul malign. eu sunt născută la chişinău. este firesc, în consecinţă, să-mi fie apropiată imaginea de erou a mareşalului antonescu. erou care a dus, în prima etapă, un război drept, un război sfânt, de reîntregire a teritoriilor româneşti, de relansare a statului român. teşu Solomovici ne aduce aminte, cu actele pe masă, că antonescu a intrat în acest război cumplit, având promisiunea lui adolf hitler, conform căreia românia urma să redobândească cele două părţi amputate ale trupului ei: Basarabia şi Bucovina. Marea greşeală a mareşalului începe în clipa în care nu-i ascultă pe Maniu şi pe Brătianu, care au insistat ca lucrurile să fie oprite la timp. antonescu nu-i ascultă, deci, şi dă acel ordin fatidic: Soldaţi români, treceţi Nistrul. dacă acest nefericit dictator, cum a fost numit nu o dată, i-ar fi ascultat pe Maniu şi Brătianu, creatorii româniei Mari, după toate probabilităţile, astăzi n-am fi unde suntem. dacă antonescu nu s-ar fi aliat cu horia Sima, devenind el însuşi un criminal, după toate probabilităţile, astăzi n-am fi unde suntem. totul se plăteşte. şi istoria ne demonstrează acest cumplit adevăr nu o dată. Scrierea acestei cărţi fundamentale are o dimensiune dramatică, cvasidostoievskiană, spuneam. imaginaţi-vă un om, unul incomod, informat, cu lecturile la zi cum se spune, un evreu, cu rude prigonite, şterse de pe faţa pământului, un ciandala dat afară de pretutindeni, care a stat atâta amar de timp, câteva decenii, în bibliotecă... pentru a scrie despre acest personaj contradictoriu, în care maleficul se învecina cu benignul, dând naştere, uneori-adeseori, monstruosului. un excelent militar, care a instruit generaţii de militari. un politician catastrofic, care a pus pe primul plan onoarea şi cuvântul dat lui hitler. Mai puţin interesul statului român. Mai puţin spiritul patriotic. este foarte important că, în paginile acestui opus de referinţă, nu s-a făcut abstracţie de contextul istoric: dramatic, nebunesc, scăpat de sub control în întreaga europă. trebuie analizat contextul. trebuie studiat contextul istoric, psihologic, în care au fost posibili hitler şi Stalin. şi caracterul celor doi faraoni satanici ai modernităţii i-am numit pe hitler şi Stalin trebuie studiat atent, fără prejudecăţi. Pentru ce? ca să înţelegem, cât omeneşte se poate, ce s-a întâmplat. Nu poţi merge mai departe, fără să-ţi cunoşti trecutul dincolo de prejudecăţi. dincolo de catalogări sinonime cu laşitatea, minciuna, clişeul, care pot fi ulterior, doamne fereşte, sursa apariţiei altor monştri. Nu avem dreptul moral de a-i cataloga drept câini morţi pe marii cărturari de care s-a abuzat: Nietzsche şi Marx. în preajma imediată, fierbinte, a autorului supraomului zarathustrian, rău înţeles, rău interpretat, stând sfântul nostru epileptic, atroce iubit de noi, dostoievski. aceşti filosofi vizionari apolitici, anistorici, trebuie, la fel, trataţi în contextul lor istoric. căci nu se ştie în ce măsură Nietzsche, Marx, dostoievski sunt vinovaţi de crimele secolului al xix-lea. oare sunt ei, aceşti crăturari apolitici, anistorici, vinovaţi? Perioada cuprinde patru ani în care antonescu, practic, a condus românia, nefiind ales, deci, trezindu-se în această funcţie în urma unor circumstanţe favorabile propulsării. Sunt anii unui context istoric extrem de dramatic, extrem de tensionat, ani nebuneşti. teşu Solomovici scrie despre acest personaj, indiscutabil sângeros, indiscutabil criminal de război, şi nu uită niciodată să aducă în discuţie şi lucrurile bune pe care le-a făcut, căci teribilul dictator a făcut şi lucruri benigne. vorbeam, la un moment dat, cu teşu Solomovici, cu Mosari. g. Mosari îmi spunea că a fost extrem de impresionat atunci când, în toiul unei călătorii în china, vedea peste tot portretele lui Mao. şi se mira: dar Mao a fost un criminal! da, i se răspundea, dar portretele sunt puse pentru lucrurile bune pe care le-a făcut. teşu îl citează pe emil cioran, care scrie că mareşalul antonescu a salvat peste der evrei şi îşi exprima regretul că nici o stradă din israel nu-i poartă numele. Nu ştiu dacă cioran are dreptate. judecând astfel lucrurile, riscăm să ne pomenim cu vreun tânăr care să ne propună să-i facem un monument lui hitler, fiindcă a făcut prima autostradă din europa. e vorba, se vede limpede, de lucruri extrem de complexe, care trebuie tratate nuanţat, cu un maxim curaj şi cu răceală, neeclipsate de ură, prejudecăţi, clişee, resentiment. limpede rămâne însă că şi noi, şi cei care vor veni după noi, vom purta, cu toţii, povara conştiinţei de vinovaţi fără vină temă de un dramatism intrinsec, ce revine, leitmotivic, în volumele brebaniene: Vinovaţi fără vină, spiritul românesc în faţa unei dictaturi, Aventurierii politicii româneşti. este vorba, aşadar, de prima biografie a mareşalului. de un curaj nebunesc formidabil. de bună seamă, vor mai apărea şi altele. Ne aflăm într-o perioadă în care e cazul să încercăm să ne întoarcem cu faţa spre trecutul nostru. romancierul Breban spune, la un moment dat, că nu putem, la nesfârşit, să trecem sub tăcere ce au însemnat legionarii, ce a însemnat epoca hitler, epoca Stalin, ce a însemnat epoca dej, epoca ceauşescu. cum să tratăm democraţia noastră bâlbâită, împiedicată, în care, timp de douăzeci de ani de libertate, se succed 30 (!) de guverne? instabilitatea manifestată, oare, nu e o formă a dorului de dictatură? invitaţia de a trata cu un curaj calm, spunea Nicolae Breban, trecutul, de a-l cunoaşte, cred că ne va feri, pe viitor, de alte tragedii. dacă vom avea noroc. eu cred, din ce în ce mai mult, spre stupoarea mea, în noroc. am avut atât de mult noroc în viaţă, încât mi-e teamă să-l sperii. şi-i mulţumesc, ceas de ceas, lui dumnezeu. Nicolae Breban: Bravo, aura. Aura Christi Ce le datorăm evreilor un contraargument puternic, folosit împotriva lui iisus, era faptul că el descindea din galileea, de unde nu s-a ridicat prooroc. (ioan 7: 52) o altă realitate intrinsecă, de neînţeles pentru majoritatea celor din jur, era nobleţea fiului domnului. în opinia exegetului german al suferinţei, christos este omul cel mai nobil din lume, e un dar superior, unic, făcut de evrei, cărora, în opinia acestui fals anticreştin, noi, europenii, le datorăm enorm. enorm. în semn de recunoştinţă, Nietzsche vorbeşte patetic, elogios şi exact, despre eficienţa şi inteligenţa lor superioară, capitalul lor de spirit de voinţă, acumulat din generaţie în generaţie într-o lungă şcoală a suferinţei (s.n.) ceea ce, constată teoreticianul ultraomului, creează ură şi invidie din partea altor naţiuni, încât se extinde prostul obicei simbolic de a-i mâna pe evrei la abator ca ţapi ispăşitori pentru toate relele posibile, publice şi lăuntrice ; din păcate, istoria secolului al xx-lea ne-a arătat cum această realitate simbolică poate fi transformată de o seamă de minţi monstruoase într-o realitate îngrozitoare. Nietzsche face un calcul (global, spune el) şi constată următoarele vom reproduce întregul citat, fără comentarii : câte nu trebuie să-i trecem cu vederea unui popor care, nu fără vina noastră a tuturor, a avut cea mai dureroasă istorie dintre toate popoarele şi căruia i se datorează omul cel mai nobil (christos), înţeleptul cel mai pur (Spinoza), cartea cea mai puternică şi legea morală cu cea mai mare eficacitate din lume. Pe lângă aceasta: în timpurile cele mai întunecate ale evului mediu, când stratul dens de nori asiatici se lăţise peste europa, liber-cugetătorii, învăţaţii şi medicii evrei au fost aceia care au ţinut sus steagul luminării şi al independenţei spirituale, sub cele mai dure constrângeri personale, şi ai apărat europa împotriva asiei; nu este mai puţin de datoria noastră să le mulţumim pentru eforturile prin care, în cele din urmă, a putut triumfa din nou o interpretare a lumii mai naturală, mai conformă cu raţiunea şi, în orice caz nonmitică, şi prin care veriga civilizaţiei care ne leagă azi de cultura antichităţii greco-romane a rămas nesfărâmată. în timp ce creştinismul a făcut totul ca să orientalizeze occidentul, evreismul a contribuit esenţial la a-l reoccidentaliza: ceea ce, într-un anumit sens, echivalează cu a face din menirea şi istoria europei o continuare a celei greceşti. (omenesc, prea omenesc) fragment din vol. dostoievski Nietzsche. elogiul suferinţei. în lucru Ceea ce face Teşu este o operă de cercetare dramatică şi curajoasă Veronica Bârlădeanu: vechiul meu coleg de şcoală de la liceul israelit din focşani, vechiul meu coleg de redacţie în numeroase reviste, de-a lungul timpului, teşu te pune întotdeauna pe gânduri şi reuşeşte, mai întotdeauna, chiar şi să te lămurească. volumul despre mareşalul antonescu este o întreprindere cu atât mai interesantă, cu cât este scrisă de un evreu. de obicei, există rezerve în a aborda probleme grave sau spinoase. Sau există tendinţa de a o privi numai dintr-o parte sau din cealaltă. teşu a făcut o operă de istoric, de documentare, de ordonare a unor evenimente şi epoci. teşu e fascinat de figura eroului în jurul căruia îşi dezvoltă opera şi, în acelaşi timp, e îndurerat. Pentru că simte toată drama acelor oameni din Poporul cărţii Sfinte, din care face el însuşi parte. antevorbitorii mei au atins o bună parte din problemele pe care voiam să le abordez. de aceea am să mă opresc puţin doar la afirmaţia lui cioran care spune că lui antonescu i se datorează faptul că o bună parte din evreii din vechiul regat au scăpat cu viaţă. da, dar cum? au scăpat cu viaţă umiliţi, au scăpat cu viaţă traumatizaţi, au scăpat cu viaţă cu demnitatea umană călcată în picioare. şi lucrurile acestea nu se uită, pentru că fiecare evreu duce în sufletul lui încă un suflet şi încă un suflet, care de undeva, de departe, îl întreabă cum trăieşte, dacă mai trăieşte. este foarte trist să faci parte dintr-un popor care întotdeauna trebuie să-şi numere morţii. şi poate tocmai de acolo se trage acea înverşunare a istoricilor holocaustului care privesc lucrurile dintr-un singur unghi de vedere. ce face teşu? teşu nu priveşte lucrurile de nicăieri, e fascinat de figura mareşalului antonescu şi ţie îţi dă să priveşti documentele. este o figură dramatică pentru el însuşi şi tragică pentru viaţa evreimii în general. ceea ce face teşu este o operă de cercetare dramatică şi curajoasă. 27 MARTIE 2012

28 28 Foarte multe boli ale României de astăzi vin din trecut Nicolae Breban: de câţiva ani urmăresc activitatea editorială a lui teşu, pe care-l cunosc de pe culoarele Gazetei Literare din anii 58-62, când noi, ăştia tineri, aveam o pată pe dosar. Sigur, eu cu Nichita Stănescu aveam pete mai puţin dure în acei ani decât au avut conaţionalii noştri evrei în perioada antonesciană. îl urmăresc şi de când se află în israel, unde a iniţiat cu mult curaj o activitate editorială excelentă. acum câţiva ani s-a ocupat şi de jurnalul lui Mihail Sebastian, un alt caz care a stârnit multe controverse şi la Paris, şi la Bucureşti. Sebastian e şi el în mijlocul evenimentelor, ca ucenic al lui Nae ionescu. Situaţia lui Sebastian s-a complicat în urma scandalului iscat de prefaţa lui ionescu la romanul după 2000 de ani, o prefaţă scandaloasă, în care acesta îndrăzneşte să atace întregul neam evreiesc şi iudaitatea. Mai e o carte a unui foarte prestigios coleg al meu, Marin Preda, romanul delirul, apărut în 78, o carte extrem de controversată şi atacată atât din dreapta cât şi din stânga, de Literaturnaia Gazeta, şi apoi de der spiegel, magazinul cel mai bine informat din europa. Preda m-a întrebat: auzi, Breban, dumneata i-ai influenţat pe cei de la spiegel să mă atace? i-am spus: Monşer, dumneata ai încercat o biografie romanţată, fără spirit critic, a unui aliat al lui hitler, la ce te aşteptai? într-adevăr, după cum spunea teşu, am publicat şi eu acum circa un an, această carte, Aventuerierii politicii româneşti, în care am încercat să abordez cele cinci dictaturi nefaste ale româniei. constatam, la un moment dat, că după trei mari spirite politice, marele Brătianu şi cei doi regi nemţi, sub care s-a structurat şi s-a stabilizat românia din punct de vedere instituţional, au apărut cinci aventurieri: legionarii, dictatura lui carol al ii-lea, a lui antonescu şi cei doi dictatori comunişti. am încercat, în această carte, să văd istoria noastră catastrofică nu prin prisma sistemică, prin forurile neo-marxiste sau pozitiviste ale dogmaticilor, noilor ideologii, ci prin calitatea care mi se conferă mie prin vechea mea activitate de romancier: psihologia umană individuală. o revenire la o formă de istorie antropologistă, puţin romantică. Să încerc să înţeleg oamenii şi lumea românească prin cei câţiva care au condus-o şi ne-au târât în formele disperate, dramatice, catastrofice, din care nu ne-am revenit nici astăzi, pentru că foarte multe boli ale româniei de astăzi vin din vremurile acelea, din trecut. am şi un capitol amplu despre legionari, deja văd că unii laudă interpretarea mea, alţii o atacă, pentru că nu sunt obişnuiţi cu un mod de a vedea lucrurile altfel decât prin clişeele comuniste. chiar dl N. Manolescu, un vechi prieten, l-a atacat pe ion cristoiu, pentru că a îndrăznit să vorbească în emisiunea doamnei eugenia vodă despre legionari. Sigur că legionarii au fost şi criminali, şi asasini, dar sunt uimit că dl Manolescu, un spirit atât de fin, împrumută terminologia comunistă, adică te invită să-i tratezi pe oameni în bloc, dintrun singur punct de vedere. Noi ştim că comuniştii au fost cei mai mari duşmani ai legionarilor, iar asta ar trebui să ne împiedice să preluăm modul lor de a vedea lucrurilor. legionarii o spun în cartea mea au alcătuit o mişcare românească, autentică, pornită de jos, condusă de două spirite (zelea codreanu şi Nae ionescu). Nu putem trece atât de uşor peste această bandă de asasini, după cum îi etichetau comuniştii. Sigur că legionarii au alunecat în crimă, în antisemitism vulgar, în antiromânism, când Nae ionescu declară că români sunt numai ortodocşii. eu, ca fiu de preot greco-catolic, după zece generaţii de preoţi care au luptat pentru ardealul românesc, m-am revoltat, mai ales că după 1918, la marea împlinire istorică, ne aflăm într-un stat multietnic şi multinaţional, în care se găsesc atâtea etnii. vin saşii, vin şvabii, vin evreii, rutenii, ungurii. cum poţi tu, Nae ionescu, să declari că români sunt numai ortodocşii? am vorbit şi despre antonescu. lui îi reproşez, într-adevăr, că a trecut Nistrul. la conferinţa de la Banca Naţională a româniei care m-a invitat, relativ recent, pentru o dezbatere dedicată volumului meu, Aventurierii politicii româneşti domnul constantiniu declara că antonescu trebuia să treacă Nistrul pentru că onoarea lui de militar îl obliga. Aura Christi: obligaţia lui antonescu atunci era să nu se ţină de cuvânt. Salvarea româniei e mai presus, uneori, chiar decât onoarea şi demnitatea cuvântului dat. Dacă ne opream la Nistru, Basarabia lui Ştefan ar fi fost şi astăzi a noastră Nicolae Breban: atunci am dat imediat exemplu lui Mannerheim, generalul finlandez care a fost şi el aliatul lui hitler, a recucerit teritoriile finlandeze şi s-a oprit la hotarul istoric al finlandei. Noi, românii, trebuie să ne apărăm hotarele strămoşeşti. dacă ne opream la Nistru, Basarabia lui ştefan ar fi fost şi astăzi a noastră. Noi nu trebuie să intrăm în luptele dintre marile imperii, ticăloase şi cinice, ale acestei lumi, lupte care continuă şi astăzi. generaţiile care vin după noi se vor afla în mijlocul altor lupte între imperii. Noi trebuie să ne păstrăm hotarele, să luptăm pentru ele, pentru ardeal şi pentru Basarabia, iar dacă vrem să fim expansionişti, să fim în spirit, cum am încercat eu şi prietenii mei toată viaţa. Bravo, bravo, teşu, că ai abordat această temă. Paradoxul e splendid, ca fiul unei etnii fantastice, enorme, să scrie o monografie despre antonescu. Părinţii mei, bunicii mei fiind preoţi greco-catolici, au fost mereu aproape de Biblia veche, de poporul evreiesc, această mare naţiune. am adus mereu elogii acestei mari culturi şi n-am înţeles niciodată antisemitismul care a venit la noi adus de la cazaci, de la ruşi, de la polonezi, şi a intoxicat unele structuri şi zone intelectuale româneşti. chiar şi marele Slavici... eminescu are câteva note şi el. dar acestea trebuie studiate prin prisma momentului în care au fost scrise. tinerii aceştia post-paşoptişti visau o românie mare şi îşi imaginau că anumite etnii ne împiedică : negustorii evrei, bancherii nemţi. Nu ne împiedicau ei! Ne împiedicau turcii, ruşii şi alţii, care îşi făceau socotelile peste capul nostru. Noroc că francezii l-au sfătuit bine pe Brătianu şi am reuşit să alcătuim această ţară ale cărei trei mari provincii au stat atâtea secole lipite de trei mari imperii antagonice: ruşii, austriecii şi turcii. antonescu este o figură tragică; un excelent militar, strateg, creator de şcoli militare care a făcut alianţe nefaste. a făcut guvernul legionar, cu horia Sima prim-ministru, apoi i-a căsăpit cu acordul lui hitler. în cartea mea amintesc cum şi gheorghiu-dej se duce la Moscova să ceară acordul lui Stalin să-i căsăpească, adică sa-i îndepărteze, pe ana Pauker, pe luca şi pe teohari. vedeţi cum şefii statului nostru mereu cer voie în altă parte ca să ia măsuri. în ianuarie s-a înăbuşit mişcarea legionară; capii legionari au fost închişi sau au fugit, au fost închişi de comunişti. ei n-au apucat niciodată să-şi spună punctul de vedere. zelea codreanu a fost omorât bestial de carol al ii-lea. eu îl acuz pe carol pentru asta: un rege din familia hohenzollern, cu strămoşi de un asemenea prestigiu, nu avea voie să se comporte ca un bandit, să omoare ca în mafia siciliană. apoi antonescu, care, într-adevăr, a dezrobit Basarabia şi Bucovina. dar nu s-a oprit la Nistru. dacă se oprea la Nistru, altfel ar fi stat în faţa noastră şi a istoriei. am fi putut să-i ridicăm statui, ca şi generalului finlandez. dar nu putem să facem acest lucru, pentru că s-a aliat cu nişte forţe bestiale, care au vrut să nimicească culturi şi etnii enorme. N-am citit încă volumul lui teşu, dar sunt foarte fericit că l-a scris, că a pus în discuţie viaţa acestui om care va fi întotdeauna legat de istoria noastră. în 40, românia era pe cale să se dezmembreze. lumea uită de asta. când suntem nemulţumiţi, uităm că românia a rămas întreagă. din cele trei state fabricate, cum zic ungurii, la trianon, iugoslavia, cehoslovacia şi românia, numai românia a rămas aproape întreagă. important e ce facem cu teritoriul nostru, cum îl chivernisim, pentru că nu suntem la înălţimea vremii. Un evreu şi un român anormal care aduce normalitate Răzvan Teodeorescu: voi vorbi despre legătura mea cu această carte pe care am prefaţat-o cu un titlu pe care şi acuma îl susţin: o carte aşteptată. am mai prefaţat o carte îndrăzneaţă a lui teşu Solomovici, evreii şi securitatea. şi îmi dau seama că teşu este un paradox. este un evreu român anormal care aduce normalitate. atunci am prefaţat cartea pentru simplul motiv că acum 52 de ani m-au dat afară din universitate nişte evrei şi în toţi anii mei grei de prigoană tot evreii mi-au fost cei mai buni prieteni. asta e normalitatea, zic eu, să vezi lucrurile aşa cum le vede teşu. admirând lucrurile aşa cum le vede marele scriitor Breban, sunt împotriva ideii că dictaturile au fost sinistre. teza mea este că poporul român iubeşte dictatura. Poporul român nu iubeşte democraţia. Pe români îi plictisesc mai mult de două partide. că au fost îndrăgostiţi de cuza: uniformă, putere, dictatură, de carol al doilea, uniformă, putere, dictatură, de liderii comunişti, de gheorghe gheorghiu dej care a fost, neîndoielnic, un dictator, dar încep să cred că şi-a iubit ţara şi ajung la ceauşescu sau la contemporani de-ai noştri. incontestabil că antonescu a fost şi este iubit de poporul român pentru că a fost un patriot, dar a fost un politician catastrofal şi a fost un criminal de război. eu sunt unul dintre cei care au semnat acea hotărâre de guvern care nu mai permitea expunerea busturilor lui antonescu, nici nume de străzi şi am făcut-o cu toată conştiinţa sigură că voi spune, la un moment dat, că situaţia e aceeaşi cu cazul mareşalului Pétain. Pentru că ceea ce a făcut acest militar excepţional şi în preajma lui Prezan ştim ce a făcut, acest filo-englez şi filo-francez a înfăptuit acea catastrofală trecere a Nistrului şi ce a făcut după atentatul de la odessa. Multe lucruri bune sunt şterse de aceste sinistre măsuri. Personajul şters care este regele Mihai a făcut un lucru remarcabil: actul de la 23 august care i se datorează. antonescu a făcut atâtea lucruri bune, dar pentru faptele lui criminale a plătit cu viaţa. am primit o scrisoare de la şase senatori americani, evrei şi de la o senatoare neevreică, hillary clinton, prin care eram rugat să veghez la distrugerea unui monument pe care eu nu-l ştiam şi care este în valea Piersicilor, ridicat de asociaţia Basarabia-românia. am fost să-l văd şi răspunsul meu către senatori a fost acesta: busturile, într-adevăr, trebuiau scoase, memoria unui criminal nu poate să fie cinstită în acest fel, dar, în românia, pe locul unde moare un om se ridică o cruce. am refuzat şi mi-am luat răspunderea acestui refuz. ambasadorul american a fost să mă viziteze şi mi-a spus: Minister, i share entirely your opinion, but unofficially. uneori i-am înţeles pe prietenii mei evrei în situaţii foarte speciale. Mama mea avea o prietenă evreică, iar aceasta mergea la copiii ei, în franţa, ocolind germania. la început mi s-a părut straniu. ea pierduse poate, ca veronica Bârlădeanu, 12, 13, 15 suflete din familia ei, în holocaust. eu îl înţeleg pe teşu, am apreciat gestul lui de normalitate, dar trebuie să îi înţeleg şi pe acei evrei care, cu bună credinţă vor spune: dar de ce? de ce? este normal să facem aşa. este normal să spunem şi lucrurile îngrozitoare pe care le-a făcut. Salvarea evreilor a fost un act de oportunism politic din momentul în care a văzut că războiul se pierde. întotdeauna mi-am dat seama că acest criminal de război care a ucis evrei şi a ucis ţigani şi a plătit pentru asta, rămâne o piatră de hotar în istoria noastră. dar, teşu, dacă vor fi nişte replici, să le înţelegi pentru că etnia din care faci parte a fost, totuşi, cea mai prigonită, şi amintirile astea nu se pot şterge. Teşu Solomovici are un curaj foarte mare teşu Solomovici are un curaj foarte mare. este normal să spunem adevărul. într-o zi, probabil că va veni cineva care va face o biografie amănunţită a celuilalt dictator, fără fineţurile şi fără cultura lui antonescu: Nicolae ceauşescu. antonescu rămâne o piatră de hotar în istoria noastră. r Grupaj realizat de Irina Airinei ANUL XXIII t Nr. 3 (720)

29 Boris Marian O biografie a lui Ion Antonescu şi ecourile ei Puţini oameni politici din istoria românia au avut parte de analize, studii mai pertinente sau mai părtinitoare, menţionări, acuze, scuze etc. ca mareşalul ion antonescu. aflat în Sua, am deschis mai multe enciclopedii şi am citit peste tot, fără excepţie, că mareşalul a fost criminal de război. Se vorbeşte mai puţin de persecuţia antievreiască promovată de acesta, cât de participarea ca aliat militar al lui hitler. acest fapt nu poate fi nici ocolit, nici edulcorat, nici justificat. Spre deosebire de Stalin, care nu a avut aliaţi fideli niciodată, pentru că nu şi-a dorit decât subordonaţi, hitler a găsit în afara graniţelor simpatizanţi precum Mussolini, franco, Mannerheim, Quisling, laval, horthy, Szalassy ş.a. unii l-au părăsit, alţii s-a ferit de alianţe deschise. germania nazistă nu avea nevoie de o alianţă militară cu românia, ea era doritoare de petrol şi grâu. dar pasul fatal al lui Stalin de a răpi în 1940 teritorii pe baza mişelnicului tratat ribbentrop-molotov, a împins românia, ca şi alte ţări, în tabăra alianţei naziste. carol ii nu s-a grăbit să se închine lui hitler, a făcut-o fostul ataşat militar în vest, generalul antonescu, cu scopul precis de a recupera Basarabia, Bucovina de Nord, dobrogea de Sud, transilvania de Nord. hitler i-a promis doar Basarabia şi Bucovina. antonescu a plusat pe cont propriu şi a trecut Nistrul, în ciuda sfaturilor date de conducătorii partidelor istorice. desigur, înfrângerea germaniei a spulberat orice speranţe în privinţa Basarabiei, aducând şi ocupaţia sovietică în românia. a fost meritul celor care au plănuit şi efectuat actul de la 23 august 1944 (în care Pcr a avut un rol secundar) că au protejat românia de un mare dezastru militar. Să nu uităm că militarul ion antonescu a dus o armată incomplet pregătită pe câmpiile îngheţate ale ucrainei şi rusiei, lăsând în urmă peste de morţi. Până aici nu am vorbit despre politica sa faţă de evreii din vechiul regat şi din teritoriile recuperate temporar: Basarabia şi Bucovina. în raportul final al comisiei Wiesel se foloseşte un termen care ar trebui reţinut, anume, cruţarea populaţiei evreieşti din vechiul teritoriu al româniei. teşu Solomovici extrapolează acest termen şi vorbeşte despre salvarea evreilor. centrul de Studiere a istoriei evreilor din românia a publicat documente care nu pot fi ignorate, stenograme ale cm conduse de Mareşal. în tot cursul războiului conducătorul a vorbit despre evrei cu o ură deschisă, am spune viscerală, nu le-a acordat nici o circumstanţă atenuantă, i-a considerat Satana, paraziţi, spioni bolşevici, etc. antisemitismul acestui om politic marcant, fără discuţie, a fost de-a lungul vieţii un reper de care nu s-a dezis. iar relaţiile sale cu legiunea au început încă în 1938, prin apropierea de corneliu zelea codreanu, apoi de horia Sima, cu care a şi format, în 1940, primul guvern fascist, legionaro-antonescian. după război, la interogatoriile de la Moscova şi la procesul din 1946, care nu a fost, desigur, un proces bazat pe rigurozitate juridică, fiind controlat de consilieri sovietici, mareşalul a minţit că nu a cunoscut anumite aspecte ale masacrelor, pogromurilor de la iaşi, odessa, condiţiile de degradare fizică din transnistria. totuşi, la 13 octombrie 1942, îngrijorat de soarta războiului, ion antonescu a oprit deportările în transnistria şi a permis revenirea unor copii orfani, ca şi plecarea unor evrei în Palestina pe vase cumpărate de evrei bogaţi. aceste măsuri nu fac din mareşal un salvator, ci un strateg politic, de conjunctură. cartea semnată de teşu Solomovici, mareşalul ion Antonescu o biografie, editura teşu, 2011, a apărut în două ediţii, însumând 3000 de exemplare, din care numai câteva au fost cumpărate în israel, iar peste 1500 în românia. au avut loc mai multe dezbateri legate de această apariţie la B1tv, moderator ion cristoiu, la librăria Mihail Sadoveanu din Bucureşti, cu cinci invitaţi, care au prezentat cartea, la sediul fcer, moderator dr. liviu Beris, preşedinte al asociaţiei evreilor din românia victime ale holocaustului, la otv, moderator dan diaconescu. vom enunţa pe scurt opiniile unor participanţi. la B1 tv discuţia a dus la o lustruire a monumentului lui ion antonescu, fapt reprobabil nu pentru evrei, cât pentru societatea civilă românească. deşi autorul a pus accentul pe caracterul antisemit al politicii antonesciene, participanţii s-au întrecut în laude la adresa patriotismului şi caracterului eroic al personajului. despre martiri nu prea le place unora să vorbească. ion cristoiu a reuşit să dirijeze discuţia după bunul său plac şi după simpatia sa deschisă pentru mareşal, uitând că nu au trecut decât trei decenii de când era redactorşef adjunct la ziarul scânteia tineretului, unde vorbea şi scria altfel. la librăria Sadoveanu, unde s-a lansat cartea în prima ediţie, au participat Nicolae Breban, acad. răzvan theodorescu, aura christi, redactor-şef la Contemporanul, jurnalistul Sorin roşca Stănescu şi psihologul, traducătorul veronica Bârlădeanu. la sediul fcer cartea a fost discutată în baza unor analize efectuate de dr. liviu Beris şi dr. alexandru elias, în cadrul unei întruniri a Parteneriatului pentru combaterea antisemitismului. cartea a fost considerată dăunătoare pentru tendinţa autorului de a-l admira pe antonescu ca militar, ca politician (până în anul 1940), ca salvator al evreilor (regăţeni), în anii războiului. dar nimeni nu a ignorat efortul autorului de a prezenta cât mai multe aspecte legate de perioada dictaturii antonesciene. Se ştie că nici teşu Solomovici nu a negat niciodată holocaustul din românia, dimpotrivă, într-o carte anterioară a numit transnistria un cimitir evreiesc. istoricul dr. lya Benjamin s-a referit la unele imprecizii în textul cărţii, iar dr. al florian a fost mult prea vehement, pentru a se putea reţine un reproş concret. acum ne vom opri la cartea mult discutată, care, sigur, nu va trece neobservată de cititorii de bună credinţă şi de rea credinţă. autorul menţionează de la început o lungă serie de autori din scrierile cărora a citat pasaje, a preluat date utile propriei lucrări. o bibliografie la final ar fi fost mai edificatoare. acad. răzvan theodorescu numeşte, în prefaţă, această apariţie drept o carte aşteptată. Sunt demne de interes citatele din ceea ce au spus diverse personalităţi despre antonescu regele Mihai i a fost un bun român, un patriot, regele ferdinand regele ştie cât îţi datorează românia Mare, fănuş Neagu nemurirea eroilor nu poate fi împuşcată, regele carol ii antonescu? o canalie, un trădător, al. Paleologu un mediocru Există două atitudini opuse în privinţa Mareşalului evreii din România, nu numai din Basarabia, Bucovina, nu au cum să-l ierte pe Antonescu pentru nimicirea a peste de evrei din România Mare, din Ucraina. Este imposibil să ierţi un călău. Personal am pierdut doi bunici, împuşcaţi pe malul Bugului, părinţii mei au fost nevoiţi să părăsească Herţa de teama deportării, toţi evreii din toată România au trăit timp de doi-trei ani sub spectrul exterminării fizice, deşi ea a fost limitată temporar. megaloman, Marin Preda un militar implacabil, horia Sima fire orgolioasă, o cruzime înnăscută, iuliu Maniu am fost adversari politici, nu canibali, hitler antonescu poate fi crezut integral, emil cioran era, poate, un nebun dar a salvat cel puţin de evrei-români, adrian Păunescu te căutăm cu dor/ ion eşti tu, ion sunt eu/ion e un popor, andrei Pippidi războiul n-a fost purtat de antonescu împotriva unui inamic înarmat, ci contra unor mase de civili fără apărare. Soarta populaţiei evreieşti din românia a luat formele jafului, deportărilor şi asasinatului organizat, gh. Buzatu a înţeles spiritul epocii şi i-a imprimat cursul corespunzător, constantin argetoianu are maţe pestriţe, Bela vago atitudinea conducătorului faţă de evreii regatului a fost mai blândă decât cea exprimată faţă de evreimea din teritoriile recuperate, adrian cioroianu el rămâne o victimă a istoriei, un destin tragic, dar nu un erou cu majusculă, alex. Mihai Stoenescu Personalitatea sa va rămâne subiect de controversă pentru totdeauna, şerban rădulescu-zoner antonescu ajunsese să-şi piardă minţile, făcea numai ce credea el. etc. cine citeşte acest mănunchi de citate va rămâne descumpănit. o derută evidentă domneşte şi acum în privinţa încadrării sau aşezării în istorie a lui ion antonescu. Mai realiste ni se par aprecierile lui al. Paleologu, andrei Pippidi, Bela vago, adrian cioroianu, alex Stoenescu, rădulescu-zoner, traian Băsescu, dan Berindei ş.a. Nu vom analiza aici cele opt sute de pagini ale cărţii, o recomandăm ca pe o lectură accesibilă. fiecare cititor poate să-şi formuleze o opinie sau să afle ceva nou. există două atitudini opuse în privinţa Mareşalului evreii din românia, nu numai din Basarabia, Bucovina, nu au cum să-l ierte pe antonescu pentru nimicirea a peste de evrei din românia Mare, din ucraina. este imposibil să ierţi un călău. Personal am pierdut doi bunici, împuşcaţi pe malul Bugului, părinţii mei au fost nevoiţi să părăsească herţa de teama deportării, toţi evreii din toată românia au trăit timp de doi-trei ani sub spectrul exterminării fizice, deşi ea a fost limitată temporar, iar salvarea nu a venit din milostenia lui antonescu, ci de pe tranşeele Stalingradului, ca şi din intrarea în război, în decembrie 1941 a Sua. atitudinea românilor este diferită, deşi mareşalul, cum arătam, a distrus o armată, prin încăpăţânarea de a merge alături de hitler până la capăt. capătul i-a fost fatal lui şi ţării. Să nu uităm că o mare vină pentru criza româniei o poartă dictatorul Stalin, care în lăcomia şi cinismul său a smuls teritorii de care urss nu avea nevoie, nu avea nici dreptul de a şi le însuşi. iar comunismul în românia a venit cu tancurile sovietice, fapt pentru care unii îl învinuiesc pe antonescu, alţii pe evrei, alţii pe regele Mihai. Nu, chruchill a fost cel care a aceptat cu simţul său deosebit, că soarta româniei este pecetluită, el i-a cedat lui Stalin Balcanii, cu excepţia greciei. Nici nu avea ce face, Marea Britanie era mai slabă, sub aspect militar, decât urss. cartea lui teşu Solomovici nu este un demers istoric în sensul ştiinţific, pe lângă unele accente regretabil-elogioase, autorul reuşeşte să redea şi faţa anti-umanistă a unui om care şi astăzi, pentru mulţi cetăţeni ai acestei ţări este un idol, în spiritul poetului exaltat adrian Păunescu. Să ne amintim că însuşi dictatorul ceauşescu cocheta cu un cult redivivus al lui antonescu, în atitudinea sa antisovietică şi antirusă, Marin Preda a fost încurajat să scrie romanul delirul, exploatându-se talentul, dar şi naivitatea marelui romancier. ceea ce ar fi în sarcina istoricilor, indiferent de apartenenţa etnică, este o punere cap la cap a faptelor istorice, o destrămare a unei confuzii şi a unor contradicţii duse uneori la extrem. ion antonescu trebuie aşezat acolo unde îi este locul, la fel cum au fost aşezaţi alţi dictatori. acad. răzvan theodorescu spunea cu amărăciune românii iubesc dictatura. Sperăm că nu are dreptate. r 29 MARTIE 2012

30 ion Cocora Viaţa ca o roată (fragmente) 30 *** calc pe muzică în dimineţa aceasta ca pe un covor fermecat şi-mi închipui că sunt copil şi mă plimb pe malul caraşului cu speranţa că voi întâlni iarăşi ţiganca aceea care şi-a ridicat poalele şi mi-a arătat curul aburind ca o pâine abia scoasă de sub ţest imaginaţia îmi lucrează intens ca un stol de grauri în vie când tata după câteva pahare de răchie băute cu vecinul nu mai găsea talanga şi începea să înjure cât îl ţinea gura dumnezeul mamii lor de grauri poate chiar ei mi-au ciugulit-o şi acum ce mă fac o să mă lasă fără nici un bob şi ion în loc să mă ajute e iar cu poezia în cap şi de necaz mai dădea un pahar de răchie pe gât *** că viaţa e o fericire îmi aduc aminte ori de câte ori cucuveaua împăiată din hol sparge cu ciocul oglinda şi-i pătrunde în măruntaie Plictisită de atâta singurătate îşi caută acolo o companie şi se bucură când vede o ureche de logofăt abia întoarsă de la promenada de seară uite e tocmai ceea ce îmi trebuie exclamă mulţumită şi se chirceşte pe un ciob adică o ureche din vechime care a auzit atâtea nu se dă înapoi să se desfete şi cu nişte sunete din gât de cucuvea asta în timp ce chiloţeii tăi cu danteluţe moi stau întinşi la uscat în bucătărie deasupra aragazului asta în timp ce tu toci mărunt pătrunjelul iar nările delicate îţi cad pradă mirosurilor făcându-te să te miri chiar şi de propria-ţi prezenţă aşa se duce dracului toată ştiinţa inventatorilor de cântare pentru surplusuri de frumuseţe Posibilitatea că vei ajunge într-o zi la casablanca nu ţine de cald Sânii încep să ţi umfle şi să se îmbibe de arome o iau razna din halatul de baie Scapă de sub control precum accizele la tutun Se iau în piept cu nicoleta luciu în creierul poeţilor pe tarabele pieţii în rafturile bibliotecilor e o invazie de sâni întreprinzătorii nu scapă nici ei pulsul momentului au ieşit la colţuri de străzi şi vând cerculeţe de catifea în toate culorile numai bune să se lipească pe ochi şi să apere de epidemia de sâni cucuveaua se retrage să atârne în continuare de un amărât de cui şi să se întrebe resemnată oare ce-or mai născoci pentru lehamite *** Puţină tristeţe mă va încerca totuşi când va fi să mor nu voi mai auzi valurile mării vuind pe acoperişul blocului nu voi şti niciodată lângă cine te vei trezi dimineaţa cum îi vei povesti surâzând cât de bine ai dormit şi cât de frumos m-ai visat nu mă voi frământa şi eu alături de tine întrebându-ne ce vom face cu atâta vară dacă iernile şi alte nimicuri cum s-a întâmplat şi cu ticăloasa mea de viaţă dumnezeu şi le ia înapoi *** am avut şi de astă dată dreptate spunându-ţi să nu te aştepţi la nimic mai bun decât ţi-a dat dumnezeu poemele îşi pierd de la o zi la alta însăşi raţiunea de a fi tot întrebându-ne cine le scrie şi de ce le scrie răul e mult mai mic dacă le lăsăm în pace şi ne dezicem de ele dacă nu li se atârnă de coadă ca nişte cutii de conserve expirate numele unor poeţi glorioşi aminteşte-ţi de câte ori nu cad în genunchi şi mă minunez de perfecţiunea sânilor tăi fără să-mi treacă prin cap că ei sunt opera unei mame şi a unui tată unde mai pui şi faptul că nici poetul nu mai e ceea ce a fost cândva nu mai priveşte noapte de noapte la lună nu mai rătăceşte tânguitor printre plopii fără de soţ plimbarea în doi într-un cartier liniştit în amurg e o întâmplare banală poate chiar desuetă o mână delicată străvezie ca mirosul teilor înfloriţi nu mai face pianul să oprească pe nimeni cu o muzică de vivaldi dinaintea unei ferestre deschise poetul de astăzi după-amiaza când te întorci acasă îşi ridică ochii de pe tastatura calculatorului şi pândeşte să te vadă aruncându-ţi în grabă hainele pe dormeză să-ţi scoţi sutienul şi bikinii la aerisit pe balcon să-i scapi de aromele şi căldura trupului tânăr te priveşte îndelung gândindu-se cum să scrie poemul care începe cu sfârşitul care să-ţi dea senzaţia când îl citeşti că deasupra capului îţi trosneşte un acoperiş în baie apa din duş clipoceşte atingându-ţi pielea arămie cum nu e el apa aceea poetul se mulţumeşte să-şi apropie nările de bikini să-i respire până ce se vor evapora şi nu mai rămâne din ei decât o boare plânge apoi de fericire că e viu umplându-ţi cupele sutienului cu lacrimi se bucură după aceea că vine seara şi cheamă greierii în poem să fie ei bodigarzii ce-l apără noaptea de singurătate *** Spânzurători tandre şi molatice havuze îşi potrivesc în oglindă surâsul gata să întâmpine gâturile noastre încă aburind de amintirea unei senzualităţi perverse în tihna de alcov a verbului îţi privesc glezna erudită de femeie trecută prin multe şi mintea mi se învolbură de o uniformă de liceană devorată de buze în delir într-o după-amiaza de septembrie în parc când o ploaie măruntă şi rece nu m-a împiedicat să-i deschei nasture după nasture bluza oare ce mai face colega ta de bancă margareta năluca aceea pândindu-ne de după copaci parcă dumnezeu mi-a luat minţile ţi-a mărturisit a doua zi la infirmerie nu am mai putut să-mi iau ochii de la voi până nu am simţit că sub piele îmi agonizează furnici şi ca să scap de fierbinţeală mi-am aruncat toate hainele de pe mine spune-mi de ce aerul pe care îl respirăm acum e tot mai puţin ca şi cum ar fi aer de colecţie adunat strop cu strop de pe nările cârtiţei *** în camera noastră muzicală nici tu nici eu nu mai supravieţuim prin cuvinte le rostim atât de rar că ni se pare că auzim foşnetul îndepărtat al unor gândaci de bucătărie vine seara şi te găseşte tot tăcută întinsă pe covor cu pleoape închise de parcă ţi le-ar fi lipit cineva cu timbre fiscale eu stau în fotoliu şi te privesc din semiîntuneric şi simt cum creşte în mine spaima de moarte e greu să-mi dau seama dacă văd cu urechile şi aud cu ochii mă întreb dacă smocul de păr din valea delirului nu şi-a schimbat culoarea să mă conving că e cu adevărat cel pe care îl ştiam aprind lumina fără să mă gândesc că te expun privirilor libidinoase ale vecinilor din blocul de vizavi ce le pasă lor că în creierul meu vechii greci fumează tacticos şi poartă conversaţii savante despre o femeie cu trupul roşu atârnând ca un tablou pe peretele alb de dinainte de a fi fost inventată marea roşie *** azi noapte luna urcase mai sus decât sufletul meu atingându-mi ţesătura ochiului mort ritmul şi vibraţia ei mă hărţuiesc şi acum cu o interminabilă metamorfoză de trupuri fierbinţi pe care aş vrea să le trag pe mine ca pe propria cămaşă de palme moi care aş vrea să-mi acopere fruntea să acopere vocalele acestea obsesiile lor ce le rod până şi golul din pântecul de tinichea departe de zgomotul întrerupt de lumina verde crescută din pietre din arbori *** Sufletul meu asaltat de durere e o ecuaţie standardizată a cameleonului nu-l aiuriţi cu axiome daţi-i o felie de pâine cu gem şi-i va fi de ajuns să se imagineze un spin în călcâiul florăresei de la metrou gata să strige şi să vă râdă în faţă cu gura până la urechi e o fericire când nu poţi să-ţi mai suporţi viaţa să ştii ce ai de ales nu vă aşteptaţi să-i găsiţi pe urme rumeguş care să vă ducă la el doar doar vă va ierta doar doar veţi scăpa de obsesia răului ce i l-aţi făcut e demult într-o memorie de gramofon eşuat în zaţul de pe fundul unei ceşti de cafea demult se bucură de confortul atât de puţin mediatizat de a locui în şifonierul bunicilor *** îţi întind palmele păşeşte fără de reţinere pe ele tălpile tale mici lasă-le să se desfete pe liniile vieţilor pe care nu am apucat să le trăiesc nu-mi mai spune cum mi-ai spus de atâtea ori că ai senzaţia că sub bătături se ascund nişte ochi de pisică şi ţi-e teamă să nu se spargă ca nucile când îi calci sau că prin arătătoare îmi curg râuri de miere că altfel nu mi-ar zumzăi tot mai des prin creier roiuri de albine aşteaptă să vezi dacă vom fi norocoşi iepurele şi pitpalacul vor da foc lanurilor de grâu şi amintirile din copilărie se vor întoarce între nevrozele din apartamentul din strada theodor speranţia dar poate vrei să auzi ceva real o poveste despre o lampă cu petrol despre mirosul acela greu năclăit în nări iarna când se înserează devreme şi untdelemnul nu era de ajuns să scapi de usturime surâzi chestiile astea nu trebuie să ne facă să suferim atunci depărtarea dintre noi era aşa de mare de parcă am fi fost doi călători rătăciţi pe distanţa dintre două sate ruseşti pierdute în siberia pe care oboseala îi găsea totdeauna înainte de a se întâlni eu eram adolescent şi nu aveam cu cine schimba cărţile după ce le-am citit tu încă nu te născuseşi şi nici nu te gândeai că nu vei avea cu cine împărţi cutia de caramele îţi întind palmele nu mai şovăi şi păşeşte odată căci nici o rană nu e mai dureroasă decât ezitarea hai să ne prefacem că nu ne dăm seama cât suntem de neajutoraţi şi ai nimănui încât până şi cele două capete ce le purtăm pe umeri par a fi ale unor străini *** Nu mă potolesc criza mea de imaginţie intră în criză şi ea poemul incoerent aburind ca o cerneală proaspătă cuprins de revoltă scârbit cum mă gândesc că numai patul tău poate fi când îl împarţi cu alt bărbat şi nu cu mine pe care îl scriu acum când îţi simt mişcările de felină în sânge e un poem anticriză nebunia îmi înghesuie în cap toate rochiile tale şi le dă foc fum cu miros de grăsime greu horcăind în urechi cum în copilărie cel de la pârlitul porcului îmi înghite nările şi le ronţăe cu belşuge cu tot navighez pe calculator în draci ca şi când aş umbla abuşelea pe patru picioroange îmi măsor respiraţia în centimetri între o ceaşcă de cafea şi alta scaunul de alături e un necunoscut un intrus abracabrant ce nicicând se ridică pe vârfuri nu-mi ajunge la umeri şi ca dezamăgirea să fie deplină îmi zice că nu există nici o mare afrodisiacă atunci pentru el cum o incizie pe suflet să fie drumul cel mai scurt către delirul verbului atunci cine să scrie poemul anti-tu dacă nu eu *** capul îmi uruie cum un tramvai de la mijlocul deceniului şase al secolului douăzeci pe strada jozefinii din timişoara atunci eram fericit că puteam să plâng cât vreau chiar ascunzându-mă în cuşca câinelui voiti din greoni nici nu mă gândeam că într-un alt sat din banat există un copil ungureanu cornel ce aleargă ca şi mine după cerc sau că şerban foarţă se plimbă pe malul dunării la turnu severin cu o domnişoară chelnăriţă pe care a îmbrăcat-o din călcâie până în creştet în rime pentru a-şi face o rezervă serioasă pe când se va hotărî să scrie cărţi acum stau şi mă întreb dacă nu am renunţat prea devreme să plâng afundându-mă aşa dintr-odată ca într-o privată de ţară în piele de om bătrân. r ANUL XXIII t Nr. 3 (720)

31 al doilea roman dintr-un cvintet dedicat islamului, Cartea lui saladin (1998; humanitas, 2011) este povestea recuceririi ierusalimului din mâinile cruciaţilor creştini, în secolul al xii-lea, sub comanda sultanului Salah al-din ( ; pentru europeni, Saladin), fondator al dinastiei aiubizilor în egipt şi Siria şi nume care a intrat în istoria europei mai ales prin confruntarea militară cu aproape legendarul richard inimă de leu, în timpul celei de-a treia cruciade creştine. autorul acestui roman, tariq ali (n. 1943), este un scriitor britanic contemporan de origine pakistaneză, de profesie istoric, romancier, activist politic şi chiar regizor, născut musulman, dar crescut şi educat într-o atmosferă mai degrabă liberală, graţie căreia a ajuns să se afirme pe scena britanică în primul rând ca intelectual de stânga, foarte activ în dezbaterile contemporane. alter-ego-ul său în acest roman este, paradoxal în aparenţă, o femeie, respectiv una dintre soţiile lui Saladin, jamila, fiică de sultan luminat, care primise aceeaşi educaţie ca şi fraţii săi. această femeie afirmă că, citind lucrările unui mare savant al lumii islamice, şi-a întărit o convingere pe care o aveam din instinct, anume că raţiunea umană este superioară tuturor credinţelor religioase, inclusiv celor care sunt ale noastre şi numai ale noastre. atribuirea unor idei apropiate autorului unei femei mai are, în acest roman, şi o altă raţiune: în tot ceea ce zugrăveşte romanul, în plan istoric, politic sau religios, autorul respectă pe cât posibil cu fidelitate adevărul istoric, astfel încât personajul principal, sultanul Saladin, ca şi întregul său anturaj politic, împreună cu faptele lor, reconstituie, pe baza unor surse istorice atât musulmane, cât şi creştine, o personalitate cu totul specială a lumii medievale, surprinsă în mijlocul unor evenimente cruciale. cum însă istoria medievală nu pomeneşte nimic despre femei, şi cu atât mai puţin despre viaţa lor privată, tariq ali profită de această lacună a istoriei pentru a conferi senzualitate poveştii sale, dar şi pentru a face din personajele-femei portavocea unor convingeri, trăiri şi comportamente de neimaginat pentru lumea musulmană. Să nu uităm că, la nivel de cunoştinţe clasice, principala referinţă a unui european când vine vorba de persani şi haremuri, este Montesquieu, cu care pactul ficţional este atât de strâns, încât uităm adesea că el nu este decât un francez deghizat în haine persane. de aceea, o lectură a islamului prin filtrul unui musulman autentic, nu însă şi fundamentalist, reprezintă o confruntare necesară pentru oricine doreşte să depăşească stereotipurile clasicilor. Povestea lui Saladin este istorisită episodic şi confesiv, ca în poveştile şeherezadei (mai puţin suspansul, care nu este o miză aici), de către sultanul însuşi, în faţa unui scrib evreu fictiv, ibn yakub. Pe acesta îl alege sultanul pentru a-i transcrie memoriile, în detrimentul cronicarilor săi musulmani, dezavuaţi pentru exagerările şi stilul lor înflorit. Sultanul doreşte să-şi dicteze amintirile unui om ex libris Editura Contemporanul Aura christi nietzsche şi marea Amiază simona drăgan Poveştile sultanului Nicăieri nu veţi găsi viul normal, curgând în făgaşurile lui fireşti, în textele Aurei Christi, ci viul excesiv, hiperboliza(n)t, esenţializat prin calitate. e altceva, ceva ce nu se găseşte spontan, cuminte, potolit, ci un exces rezultat în urma construcţiei de sine. unii ajung la el, alţii îl caută pe durata unei întregi vieţi, sau, dimpotrivă, îl evită: e o chestiune de istm : de potecă fragilă, trasată peste abis, asemenea celor care se găsesc cu nemiluita în Făgăraşii copilăriei mele, desenate înfricoşător, tensionant, între două prăpăstii. unii trec, alţii se lasă păgubaşi: în viaţă este la fel... Ştefan Borbély Am terminat de citit cu înfrigurare Nietzsche şi Marea Amiază ( ) un elogiu excepţional adus vitalismului injectat de solarul divin, reflectat magistral prin textele unor Berdiaev, Şestov, Kierkegaard şi mai ales Nietzsche. Filiaţia cea mai puternică şi mai transparentă care îmi vine în minte după parcurgerea paginilor tale este Rudolf Otto: deşi nu are nevoie să-l citeze niciodată explicit, cartea este infuzata de conceptul de «numinos», acel sacru inefabil intuit de teologul german în lucrarea sa capitală, Das Heilige. te felicit pentru acest volum, exemplar în toate sensurile, şi sunt convins că oamenii cărora li se adresează nu vor mai fi aceiaşi după parcurgerea sa. Cătălin Ghiţă care să nu se dea înapoi de la a scoate adevărul la iveală după moartea sa. acest scrib, a cărui prezenţă colaterală ajunge să conţină şi câteva episoade proprii, unul chiar tragic, va câştiga treptat prietenia celor mai apropriaţi oameni din jurul sultanului, având un acces privilegiat inclusiv la culisele vieţii de harem şi însoţindu-l pe sultan, pe parcursul mai multor ani, în cele mai importante dintre incursiunile sale militare consemnate de istorie. Practic, întâlnirea lor debutează sub semnul nostalgic al amintirilor sultanului despre pierderea ierusalimului, în faţa barbarilor cruciaţi, şi se încheie cu un epilog ce rezumă anii care au urmat recuceririi acestuia de sub dominaţia franjilor şi ultimele zile ale sultanului, răpus de complicaţiile unei răceli înainte de a înfăptui un drum ritualic la Mecca. întregul roman se concentrează în jurul personajului principal, construit atât ca războinic, cât şi ca înţelept musulman, dedicat timp de patruzeci de ani aceleiaşi cauze politice, dar care nu încetează în nici un moment să mediteze asupra condiţiei sale, a fundamentelor religiei şi islamului însuşi. Marea noutate o constituie pentru cititorii profani nu atât modestia şi austeritatea traiului său, simţul onoarei sau venerarea înaintaşilor, cât în primul rând oroarea de război şi preţuirea vieţii ostaşilor săi. la fel ca şi tatăl şi unchiul său, care-i sunt modele, Saladin crede că în război nu trebuie să intri decât când nu e altă cale şi că nu e totdeauna uşor să iei hotărâri care afectează viaţa atâtor oameni. importanţa acordată vieţilor omeneşti, spiritul onest, nerăzbunător, dovezile de milă şi iertare arătate în momente istorice în care confraţii creştini au cutremurat istoria cu actele lor de cruzime şi lăcomie, nu sunt rezultatul unei viziuni romantice, cum s-ar putea crede, ci au fost explicit consemnate de istorie, în paralel cu masacrele sângeroase Povestea lui Saladin este istorisită episodic şi confesiv, ca în poveştile Şeherezadei (mai puţin suspansul, care nu este o miză aici), de către sultanul însuşi, în faţa unui scrib evreu fictiv, Ibn Yakub. Pe acesta îl alege sultanul pentru a-i transcrie memoriile, în detrimentul cronicarilor săi musulmani, dezavuaţi pentru exagerările şi stilul lor înflorit. şi inutile ale cruciaţilor. dimpotrivă, aşa cum va relata unul din învăţaţii sultanului, au existat nişte nebuni cu minţile înfierbântate, pentru care jihadul însemna o stare de război permanent cu franjii, dar Salah al-din nu a încuviinţat niciodată o asemenea concepţie. ca şi în excepţionalul roman istoric al lui robert graves, eu, Claudius (humanitas, 2003), sultanul crede despre biografia sa că este rezultatul unor circumstanţe arbitrare ale destinului: Nu suntem niciodată pe deplin stăpâni când vine vorba de propria noastră biografie, ibn iakub. allah ne împinge într-o anumită direcţie, curajul şi îndemânarea comandanţilor noştri pot schimba cursul bătăliei, dar, în cele din urmă, foarte mult depinde de soartă. în mare măsură viitorul nostru este determinat de cine trăieşte şi cine supravieţuieşte pe câmpul de luptă sau pe drumul care duce acolo unde o să aibă loc bătălia. cu privire la acest lucru, proba de foc (la propriu şi la figurat) a deşertului se dovedeşte de netrecut pentru europeni, învinşi într-o bătălie consemnată de istorici ca o gravă eroare de tactică militară din partea cruciaţilor: unii au căzut pur şi simplu sleiţi de oboseală. ( ) înnebuniţi de sete şi pârjoliţi de soare, cereau apă, rugându-se la dumnezeul lor şi pe urmă la allah, spre marea scârbă a cavalerilor din ordinul templierilor şi al cavalerilor de Malta. iată şi imaginea combativului richard inimă de leu, căruia nici măcar istoria europeană nu i-a iertat comportamentele schimbătoare şi oportuniste, de data aceasta însă prin ochii unui dregător musulman: am vorbit separat cu trei cavaleri. după cum spuneau ei, luptă cu ferocitate doar când este înconjurat de alţi cavaleri. ei o ţin una şi bună că este în stare de viclenie josnică, de trădare şi de laşitate şi se ştie că a părăsit câmpul de bătaie înaintea tuturor soldaţilor lui când a simţit că se apropie înfrângerea. execuţia prizonierilor noştri la accra a fost opera unui şacal, nu a unui leu. consideraţiile teoretice despre religia musulmană sunt prezente la tot pasul şi la un moment dat chiar supuse dezbaterii de către un gnostic cathar sosit în împrejurări politice extraordinare la curtea sultanului. în faţa acestui personaj, teologii musulmani afirmă că secretul absolut al religiei lor este absolvirea de teama de moarte: islamul a terminat cu teama asta de moarte. aceasta este una dintre marile noastre împliniri, căci, fără a termina cu teama asta, nu putem merge înainte. Suntem ţinuţi pe loc. reuşita aceasta, va replica gnosticul francez din toulouse, are însă o explicaţie foarte simplă, deoarece, după moarte, cerul (islamic, n.m.) înlătură toate interdicţiile puse pe pământ : cerul vostru este cel mai voluptuos din câte există. cavalerilor voştri, care cad luptând în jihad, nu li se promit cele mai minunate plăceri în ceruri? erecţii care ţin la infinit şi un număr nesfârşit de hurii din care să aleagă, în vreme ce sorb râuri întregi de vin. romanul lui ali este, de la un capăt la altul, o surpriză: rafinamentul oriental se îmbină cu simplitatea mesei sultanului ( nişte pâine de grâu, o modestă mâncare de fasole, o farfurie plină cu castraveţi proaspeţi, ceapă, usturoi şi ghimbir şi nimic altceva ), prejudecăţile à la montesquieu despre femeile din harem sunt zguduite de iubirea homosexuală dintre două sultane şi de folosirea eunucilor în scopuri erotice, fapte care nu antrenează nici un fel de pedepse, iar dovezile de cruzime şi barbarie se mută mai ales în tabăra franjilor. concluzia ar fi că lumile orientale imaginate de europeni trebuie lăsate în urmă. ele nu vorbesc la fel de limpede ca cele autentic orientale. r * tariq ali, Cartea lui saladin, traducere din engleză şi note de carmen Paţac, Bucureşti, humanitas fiction, MARTIE 2012

32 32 legătura indisolubilă dintre sufletul imaterial şi corpul atât de concret, în precaritatea lui anatomică şi fiziologică este realizată printr-o suită de imagini cu detentă metaforică amplă, dar şi prin notaţii de tulburătoare sugestivitate a referenţialităţii. daimonul poate fi însă văzut şi ca o reprezentare a inspiraţiei, a momentului de maximă concentrare şi de învoluburare afectivă, în care eul creator nu îşi mai aparţine, iese din limitele strâmte ale propriului sine, pentru a se regăsi într-un spaţiu al absolutului şi al aspiraţiei neostenite spre puritate şi frumuseţe: daimonul meu vine de departe/ în gazda făpturii mele,/ eu ştiu când vine căci mă izbeşte/ cu ploi de stele,/ îmi umflă gleznele, ţiitoarele mersului,/ îmi pâlpâie inima ca o flacără,/ îmi usucă limba ca pe un deşert sălbatic/ pe care numai leul din leoaică se adapă,/ îmi spulberă ochii ca pe două spurcăriuni ale vederii,/ se şterge el cu sprâncenele mele (...). daimonul e cel care dictează destinul creatorului, îi imprimă un ritm specific, cu totul distinct de ritmul existenţei comune. cuvintele creatorului sunt cele pe care le enunţă daimonul, cu legile lui paradoxale, care nu se supun nici unei alte instanţe, raţionale sau de alt fel: îşi pune el cuvântul lui în creierul meu,/ albindu-l cum cerul le-a albit pe stele/ şi uită să spună de ce a venit/ şi pleacă mai falnic decât tot universul/ şi mie îmi lasă ca amintire doar versul/ şi cuvântul aurit/ şi se duce şi mă lasă/ şi de mine nici că-i pasă,/ de mine care-i sunt casă,/ bărbat ţeapăn şi zâmbit. fiziologia poeziei, aşa cum o imaginează Nichita Stănescu, este dictată de făptura supranaturală a daimonului, de ritmul inconstant şi paradoxal ex libris Editura Ideea Europeană irina petrovai mitul felinelor ANUL XXIII t Nr. 3 (720) iulian Boldea Nichita Stănescu arhitectura erosului Mitul felin în literatura universală este o lucrare în care s-a încercat sintetizarea întro formă accesibilă, însă fără a fi superficială, a unei cantităţi impresionante de material, material găsit atât în publicistica română, cât şi cea străină. Subiectul lucrării a fost o alegere subiectivă, fiind apropiat de sufletul autoarei. Fiecare capitol în parte tratează un aspect al temei dezvăluite în titlu, respectând în acelaşi timp o linie cronologică, acest lucru facilitând în mod semnificativ înţelegerea şi asimilarea informaţiei. Însă întreaga lucrare are ca punct comun permanenta oscilare între planul real şi cel fantastic, fabulos, între documente oficiale (precum cronicile) şi mărturiile oferite de superstiţiile populare. În primul capitol observăm ţara de origine a pisicii, egiptul, şi modul în care aceasta era tratată ca o zeitate cu atribuţii contradictorii (uneori benefice, alteori sinistre). Deşi exportul lor a fost interzis de către egipteni din motive religioase, acest lucru nu a împiedicat răspândirea lor în toate culturile lumii. Sunt analizate de asemenea şi diversele legende legate de naşterea pisicii la diferite popoare. al inspiraţiei, aceea care imprimă, în fond, metabolismului creaţiei doza de transcendenţă necesară. avem, poate, de a face, în această poezie, cu o metaforă a cunoaşterii poetice, acel tip de cunoaştere care prespune dăruire, jertfă de sine, anulare a datelor omenescului şi, în cele din urmă, extaz al iluminării ontice. referindu-se la capacitatea poetului de a plasticiza intens propriile viziuni, N. Manolescu observa că Poezia, deci, nu mai exprimă, nu mai arată, nu mai sugerează lumea: ea a devenit lume, a făcut din lume instrumentul ei muzical şi din lucruri, coardele sau clapele ei inefabile. copacicuvinte, aştri-cuvinte, păsări-cuvinte: cuvintele se scurg în lucruri şi lucrurile în cuvinte. aici găsim poate aspectul cel mai revoluţionar artistic al poeziei lui Nichita Stănescu şi el constă într-un dublu raport: de substanţializare a limbajului şi de poetizare a realului. Sesizăm însă şi o deplasare de accent de la una spre alta: dacă iniţial poetul pare a vorbi liric prin obiecte, atrăgând realul în sfera vocabularului, ulterior el va împinge vocabularul în sfera realului, populând lumea de verbe şi de substantive. obiectul-cuvânt devine cuvânt-obiect; realitatea îşi asumă legile gramaticii; lumea se comportă tot mai mult ca un limbaj ce alcătuieşte fraze sau se fărâmiţează în silabe şi în sunete. imaginile ascensionale sunt dominante aici, ca şi notaţiile ce sugerează efortul, truda, oboseala pe care o presupune cunoaşterea poetică. vulturoaica poate fi privită, într-un anumit sens, ca plasticizare a poeziei, a modului liric de a descifra sensurile existenţei: Stârneam şi înnebuneam vulturoaica,/ mort de oboseală, căţărat pe pisc,/ în loc să găsesc nori, crivăţe, stele albastre,/ am găsit-o pe vulturoaică stând pe ouă./ am fluierat la ea, am urlat la ea, i-am cântat:/ ea, calmă şi măreaţă, sus în vârf/ domnea peste ouăle ei din cuib./ am vrut s-a alung,/ dar mi-a sfâşiat obrazul cu pliscul. Poetul se imaginează pe sine în postura unui călător care, după parcurgerea unui traseu chinuitor, se regăseşte în spaţiul ideal al poeziei şi, mai târziu, depune mărturie despre cele văzute acolo: vă spun şi vouă:/ Pe muntele ăsta nu e de urcat,/ pentru că nu e de văzut nimic!/ vă zic şi vouă:/ ce-a fost de văzut a văzut vulturoaica. dinamica ascensională a imaginilor, ca şi tonalitatea vag oraculară, imprimă poeziei o ţinută vizionară şi o alură autoreflexivă. Poetul îşi făureşte, însă, şi un autoportret liric, în linii estompate, în trăsături austere, de un anume dinamism al reprezentării simbolice. Meditaţia asupra cuvântului, ca instrument gnoseologic şi formă de trăire poetică reprezintă una dintre temele fundamentale ale liricii lui Nichita Stănescu, poet preocupat cu deosebire de mecanismul facerii poemului, de fiziologia poeziei. referindu-se la poetica nichitastănesciană din ultima parte a activităţii artistice, criticul cristian Moraru arată că nonsensul şi fiinţa (devenită ne-fiinţă astfel) nu se mai pot completa reciproc, în ciuda eforturilor disperate ale poetului. iluzia gnoseologică este dublată de carenţele intim-ontologice. Pe de altă parte, jocul pur, autogenerator şi suficient sieşi, al semnificantului poetic, fiind deja înţeles ca alegorie supremă a futilităţii, subiectul nu mai are practic nici o garanţie ontologică. de aici, disperarea, sentimentul tragic al limitării şi morţii, parabolele disoluţiei, apocalipticul, «crepuscularul zeilor», dezabuzarea, imageria agresivă, «căderile», precaritatea sinelui amplificată cosmic, singurătatea anihilată. impregnat cu sensuri ale disoluţiei şi ale Poezia lui Nichita Stănescu se constituie, în ansamblul arhitecturii sale, într-un elogiu tulburător prin profunzime a viziunii şi claritate a expresiei, al capacităţii fiinţei umane de a-şi depăşi limitele, de a-şi hotărî destinul, de a da contur elanului său spre ideal, spre puritate şi cunoaştere. nonsemnificaţiei, cuvântul capătă, în semn 22, însemne ale thanaticului, se încarcă de negativitate, devine un pseudonim al neantului: cuvântul este un cap fără de craniu, / un cimitir fără de morţi. cuvântul se contaminează însă şi de semnificaţiile logosului divin, ale acelui cuvânt învestit cu semnificaţii şi valenţe sacrale, întemeietor, ce reprezintă, în acelaşi timp, o treaptă spre absolut: ah, doamne, ce straniu mi-ai părut tu că poţi,/ un înţeles făr de-nţelegere,/ un răspuns nechemat,/ o alegere votată pe scoici, o alegere,/ pentru peştele pictat./ veneau cu ochii smulşi din orbite/ să te contemple pe tine,/veneau cu timpanele toate zdrelite/ să te audă, divine,/ cuvântule cap fără craniu,/ cimitir fără morţi. în viziunea poetului, cuvântul mortificat al cotidianului se află într-o opoziţie totală cu logosul întemeietor sau cu verbul poetic, acela care restaurează lumea prin inserţia ficţiunii, a imaginaţiei creatoare. Poezia semn 22 deţine şi semnificaţiile vagi ale unei arte poetice, în măsura în care eul liric se întoarce, într-un lucid gest autoreflexiv, asupra reliefului ideal al versului, asupra propriului chip şi asupra fizionomiei cuvântului dominat de poeticitate. Nu puţine sunt creaţiile în care Nichita Stănescu a încercat să definească poezia, să circumscrie spaţiul de referinţă al lirismului şi domeniul pe care şi-l asumă acesta. poezia este un text de această anvergură şi finalitate, în care autorul, într-un gest de autocontemplare, se întoarce asupra propriilor sale mijloace şi idealuri artistice, căutând să degajeze specificul demersului său de oglindire a lumii în cuvânt. Nichita Stănescu propune în acest text o redefinire a limbajului poeziei, considerând că acesta se constituie în strânsă legătură cu fiinţarea, cu morfologia existenţei. Marin Mincu sugerează, într-un studiu, o astfel de interpretare, atunci când subliniază că pentru poet a fi înseamnă a fi exclusiv în limbajul sau în limba poeziei. Poetica sa este o poetică a instituirii instanţei enunţătoare (a eului verbalizat) ca unică modalitate de luare în stăpânire a realului. cuvântul (necuvântul) în ipostaza sa materializată în voce (emisiune sonoră de energie umană) este unicul obiect şi referent al poeziei, dar scopul poetizării este acela de a accede la sentimente şi a le comunica (...). sentimentul solicitat de poetica stănesciană e o entitate abstractă, un fel de topos generator prin care se sugerează un traiect formal şi existenţial în acelaşi timp; forma de existenţă absolută a umanului este sentimentul iar nu limbajul care devine doar un instrument de comunicare a sentimentelor. în plină revoluţie semiotică a limbajului, ca domeniu autarhic al poeticului, domeniu al tehnicilor lingvistice deci, iată că opţiunea estetică a lui Nichita Stănescu subordonează forma în sine, formei de expresie, a sentimentului. r

33 Jeana Morărescu O filiaţie neexplorată: Marin Mincu Antonin Artaud marin mincu revin la conceptul de autenticitate a scriiturii ca exploatabil cu mare legitimitate (şi) în artele interpretative teză pe care o expuneam într-un microeseu din rev. priseculum nr.2/2011. repet pista: conceptul de autenticitate a scriiturii introdus în românia de Marin Mincu exprimă o mutaţie semantică faţă de autenticitatea înţeleasă de existenţialismul românesc (eliade, cioran) ca şi de autenticitatea susţinută teoretic de camil Petrescu drept validare ontologică ( transcedentală ) a semnificaţiei. Sensul trăirist al primilor, ca şi sensul fenomenologic al lui c.p., se refereau ambele la conţinutul celor imaginate sau oglindite în actul scriptural. M. Mincu învederează scriitura ca fiinţă nouă, fiinţă în act, progenitură a scriptorului dar devenită o fiinţă separată de el, aşa cum un copil odată născut e o fiinţă nouă, dezlipită de matricea parentală. Privită în felul acesta, scriitura nu mai poate fi evaluată prin conţinut şi formă semnificatul conţinutistic şi semnificantul degajat de complexul procedeielor formale care valorează artistic conţinutul fiind împreună un corp unitar cu pulsaţie fiinţială proprie. M. Mincu vorbeşte ades de visceralitate şi mulţi comentatori confuzi încă în descifrarea conceptului său, îl apropie de linia existenţialiştilor, neprizând faptul că această visceralitate nu mai priveşte actantul scriptural, ci e vorba de visceralitatea scriiturii însăşi, ca fiinţă semiotică. Putem să afirmăm fără teamă de greş că autenticitatea viscerală a scriiturii reprezintă un termen de judecată nou-defrişat faţă de dihotomia semnificat-semnificant. autenticitatea viscerală a scriiturii ca fiinţă în sine identifică tensiunea existenţială, atât a patternului (scriptorul, care trăieşte la modul subiectiv aria semnificatului) cât şi a scriiturii ca fiinţă corporalizată. conceptul lui M. Mincu e, într-un anume fel, revoluţionar: el mută sensul ontologic al vechilor concepte de autenticitate în teritoriul onticului: natura îşi depăşeşte statutul corporalizării ei palpabil-materiale şi îşi continuă (sau autopliază!) existenţa fiinţială la propriu şi nu la figurat! într-o corporalizare al cărei demiurg devine omul. ca scriitor şi teoretician literar M. Mincu îşi fixează viziunea statutului ontic al autenticităţii pe scriitură. conceptul său e însă generalizabil pe orice arie artistic-creativă a omului, ca tensiune viscerală sau fiinţială a oricărei opere de artă, tensiune care ar trebui cotată dincolo de judecata de valoare asupra semnificatului ori asupra noutăţii experimentaliste a semnificantului. în aplicaţiile sale critice, Mincu rămâne însă, ades, în urma deschiderii teoretice extraordinare a propriului concept, împrizonierându-se pe terenul semiotic al semnificanţilor ca material de corporare a operei şi pierzând din vedere faptul că aceştia, absorbind prezenţa prin absenţă a unui semnificat subiectiv trăit, îşi transcend propria corporalitate (în cazul scriiturii, lingvistică). ideea de corporalitate a actului creativ are desigur, pentru Mincu, acceptul de organism viu, organism a cărui viaţă ar trebui să se revele ca o fiziologie a operei de artă. or, fiziologia operei de artă se manifestă abia pe terenul senzorial şi psihologic al receptorului. viaţa sau autenticitatea operei nu poate fi recunoscută decât de antenele de viaţă psihică ale corpului uman palpabil material. altfel zis, onticul secund e recunoscut doar de onticul primar aflat în ordinea naturii pe un palier mai jos, adică integrativ. Sunt ele, aceste antene ale viului, ce par să fie organice corpului material, tot una cu acesta? în aparenţa cu caracter de capcană a ontologiei organicităţii corporale cu feţe duale intră, de fapt, întregul viraj revoluţionar al gnoseologiei şi mentalizării culturii postmoderene. depistarea fiinţei în organicitatea ei corporală încearcă să amorseze, în gândirea postmodernă, sâmburele dramatic al coincidenţei contrariilor, deschizând totuşi un drum, încă tulbure, de la o coincidenţă sincronă, la una dialectic diacrono în care exponenţii organic uniţi pot deveni din complementar, adversari. actul receptării e procesual: implică dimensiunea predicativă a timpului introdusă în decriptarea/ recunoaşterea valorii fiinţiale a operei iar prin aceasta implică în receptor un spor fiinţial, adică o re-visceralizare a percepţiei artistice. abia astfel, gândim procesualitatea dialectic-dislocabilă a contrariilor coincidenţi corp-fiinţă ne explicăm de ce gândirea postmodernă încolţeşte avant la lettre în teatru, artă prin excelenţă a concretului. avant la lettre înseamnă mai înainte de fixarea denominativă a unui nou ism. Pirandello, ca dramaturg, e nu doar un precursor, ci un statutar profund al textualismului, mai înainte ca acesta sa-şi dobândească numele prin evoluţia mai târzie a celorlalte genuri. cât priveşte arta regiei, autenticitatea scriiturii promulgată în teoria literară de M. Mincu îşi află, spre posibila noastră uimire, un calc vizionar la fel de agonal ca strădanie de voinţă şi înfăptuire, în gândirea teatrală revoluţionară încolţită cu câteva decenii mai înainte, a lui antonin artaud. în Reformele teatrului în secolul reînnoirii, excelenta teză de doctorat de acum patru decenii a lui george Banu, publicată în românia abia în toamna anului trecut, dar dovedind o penetrare acută, cu nimic datată, a apariţiei şi evoluţiei accelerate a artei scenice sau regizorale investigând precipitatul succedaneu istoric al acestei arte autorul afirmă că secolul xx a avut nevoie de certitudini, dar nu s-a recunoscut, asemenea secolelor precedente, în una singură, ci dimpotrivă, în succesiunea lor. el a permis afirmarea unor programe de transformare integrală a scenei. Succesiunea nelimitată a programelor înnoitoare şi-a dovedit însă cauzalitatea în imposibilitatea asumării totalizante a unei arte sintetice înnoirea scoţând de fiecare dată la iveală o dimensiune încă neexplorată şi neexploatată a acestei arte: o dimensiune ocultată de programul înnoitor ce o precedase. Manifestul regizoral al lui antonin artaud apare ca obstinaţie a redobândirii fiinţei în integralitatea corporală a actorului. corpul nu ca emiţător de text, de gânduri ci corpul ca rezervor gestual al unor impulsuri vitale venite din abisalitatea fiinţei umane, gesturi ce ar putea să comunice cu spectatorul într-un dialog non-verbal al abisalului. această abisalitate apare ca un rău al limbajului. Precum bine spune george Banu, comunicarea se realizează doar prin termeni fizici, ei singuri netrucând o tensiune ce tinde să confunde scrisul cu trăitul, imaginea cu acţiunea. lirismul lui artaud este încăpăţânat fiziologic (gaetan Picon citat de g. Banu). Pe fondul autobiografic al unui trup cronic-bolnav, obsesia fiziologică e mult mai acerbă decât la M. Mincu. dar să ne gândim că şi la acesta, obsesia mâinii care scrie devine canalul exorcizant, eliberator de angoase iar in ciclul romanescdiaristic intermezzo senzorialul, cu precădere cel olfactiv, devine ades vedetă fiziologică captatoare de stare. în ciuda faptului de a fi un teoretician care îşi asumă rigorile cristalizante ale forajelor de idei, M. Mincu este aşa cum ni se descoperă prin autoservirea sa pe tava, din intermezzo ca şi în ciclurile mai noi din poezia sa, angoasat de o dimensiune abisală a propriei fiinţe, a propriului ego, faţă de care, dedublat ca om încorporat, nutreşte spaime. Spaima metafizică nu faţă de instanţa transcendentă, ci faţă de propria instanţă imanentă. Pasaje întregi în cele patru volume abrupt şi fragmentat confesive din intermezzo mărturisesc revelaţia dramatică, aproape tragică a actului scriptural care dorind să-şi capteze impulsul fiinţial, îl trădează atât de Dacă la Artaud cuvântul e folosit pentru sacrificarea raporturilor fixe, în teoria lui Mincu el e pus la muncă: să dezvolte o constelaţie labilizată a raporturilor fixe. Scopul e însă acelaşi: revelarea sau epifania cosmosului nocturn al fiinţei umane. ades la jumătatea drumului ca într-o anacruză. transferul fiinţial în scriitură eşuează des, dar faţă cu natura pulsaţiei vii care, la Mincu trebuie să intre, totuşi, în limbajul scris ca vehicul corporal, şi nu în corporalitatea carnală frustă şi unul şi altul detestă expresia caligrafică a formelor unde indiferenţa la apelurile tulburi ale fiinţei domneşte, unde viaţa s-a retras lăsând loc unei subtile, sofisticate sarabande a jocurilor frumoase (g. Banu). autenticitatea scriiturii respinge într-adevăr, esteticul. la artaud, scena apare ca dublu existenţial. dublul demonic punctează g. Banu căci experienţei teatrale concrete îi corespunde un prototip străin reluat într-un nesfârşit joc de oglinzi ce amestecă fascinant şi periculos imaginarul cu realul. Paralelism perfect al dublului demonic devine, pentru M. Mincu, romanul său Jurnalul lui dracula. întemniţat în grota de la visegrad de Matei al ungariei (fapt istoric atestat), vlad ţepeş descoperă ficţionează Mincu refacerea unei fiinţe a timpului prin scrierea unui jurnal. Personalitatea accentuată ce căutase faustic, asemeni unui caligula, absolutul, prin împingerea spre limită a libertăţii de acţiune, îşi prelungeşte interogaţia existenţială în actul autoscopic al scrisului, care devine comandă ontologică şi refuză invitaţia Papei de a-l elibera pentru a conduce spre victorie o nouă cruciadă. Personajul lui M. Mincu e imaginar dar autorul s-a autoproiectat în el mai profund decât pe sine însuşi în intermezzo. ( efectiv, mi s-a părut că sufăr avatarurile metamorfice ale unor reîntrupări ). Sunt sătul de istorisiri zice la un moment dat dracula dar nu izbutesc să mă dezlipesc de scris. Niciodată până acum nu-mi trecuse prin minte să notez evenimentele vieţii mele. este evident că cel ce trăieşte în interiorul unei realităţi date doreşte s-o trăiască perpetuu şi numai din absenţă se naşte impulsul către scris. Mai târziu, când elisabeta Barthory, care pătrunde la el printr-un coridor secret, îi va svârli călimara în dunăre, vlad îşi va înţepa degetele încercând să scrie cu propriul sânge. întemniţarea lui dracula îi creează personajului o suferinţă fizică de tip special, care îi suşcită deopotrivă analiza rece şi tentaculele coşmareşti ale stărilor de veghe sau ale viselor. toate la un loc alcătuiesc încrengătura unei personalităţi paradoxale, înscriindă cu un număr nelimitabil de faţete între un abominabil experimental şi o puritate netrucată. cu toată polisemia personajului, regizorul alexander hausvater a reuşit să extragă, din acest roman, împreună cu Marin, un scenariu dramatic concentrat pe ideea actului scriptural ca act prelungitor în plan intelectual, al voinţei de acţiune. voinţă transferată din planul fizic al istoriei. Scenariul s-a întrupat într-un spectacol la teatrul de Nord din Satu- Mare cu premiera la 19 oct Primul pas spre dramaturgie al poetului, prozatorului şi exegetului M. Mincu. devenit piesă de teatru, Jurnalul prilejuia resuscitarea în cazul de faţă dramaturgică a unui teatru al cruzimii, concept artaud-ian esenţial pe sensul exacerbării energetice a tratamentului artistic al textului. într-o cronică asupra spectacolului (rev. Clipa, ian. 2009) regretatul Mircea ghiţulescu nu recunoscuse caracteristica artaudiană a tramei dramaturgice şi delimitase restrictiv sensul ontologic al cruzimii: vlad ţepeş al lui M. M. este un personaj dezvoltat mai degrabă pe dimensiunea legionară a sângelui purificator, a sacrificiului sângeros. Sanguinitatea în cazul de faţă este mult mai complexă ca expresie-limită şi se înrudeşte cu factura energetică a actului artistic promulgată de artaud. Mai greu realizabilă în teatru prin semioza corpului uman ca mesager oarecum forţat al subconştientului, teoria teatrală a lui artaud şi-a manifestat de la început deschiderea în alte arte: poezia sau artele plastice. M. Mincu nu a cunoscut-o pentru că nu apare nicăieri în scrierile sale o asemenea trimitere. filiaţia ţine de natura involuntară a lucrurilor: de orizontul post-modernităţii ce apare mai întâi în teatru şi îşi face loc ceva mai târziu, teoretic în alte arte, introducând în arsenalul de semne energeticul şi prin el polisemia. desigur, folosindu-se de corporarea pulsaţiei fiinţiale prin limbajul articulat al cuvintelor, Mincu uneşte energetismul hermetic cu semantica diriguirii conştiente şi de aci dramatismul agonal al experimentalismului ca forţare de limită a capturării abisale la nivelul divers articulabil al limbajului literal. dacă la artaud cuvântul e folosit pentru sacrificarea raporturilor fixe, în teoria lui Mincu el e pus la muncă: să dezvolte o constelaţie labilizată a raporturilor fixe. Scopul e însă acelaşi: revelarea sau epifania cosmosului nocturn al fiinţei umane. r 33 MARTIE 2012

34 dana duma Estetica surprizei Iar ironiile privind ineficienţa diplomaţilor noştri mai semnalează consecinţele nefaste ale unui complex naţional de neîncredere în sine, care subminează acţiunile noastre în contextul lumii de azi. Nu cred că există un alt film produs la noi în ultimii ani care să disece cu atâta precizie această ezitantă asumare a identităţii noastre europene. 34 Probabil că apariţia primului lungmetraj românesc de animaţie post-revoluţionar, Crulic-drumul spre dincolo de anca damian i-a luat pe mulţi pe nepregătite. Surpriza a fost declanşată, mai întâi, de dezgheţarea unui sector aflat în amorţire, în ultimii ani, sau mai precis în stare de de-structurare industrială. şi mai surprinzătoare este însă formula estetică a acestui lungmetraj, recomandat ca un documentar de animaţie. filmul selectat şi premiat în festivaluri internaţionale (la locarno, cottbus, goteborg, varşovia, dublin) duce mai departe tradiţia unui gen afirmat încă de la începuturile cinematografului, cu celebre reuşite precum scufundarea Lusitaniei (1918) de Winsor Mccay, despre un episod al primului război mondial, sau Victory through Air power (1943) de Walt disney, despre rolul aviaţiei americane în victoriile militare. Mai aproape de zilele noastre, lungmetrajul isreaelian Vals cu Bashir (2009) de ari folman, nominalizat la oscar, evocă un episod dramatic al conflictului israeliano-libanez din anii 80. ex libris Editura Contemporanul marian victor Buciu nicolae manolescu. (pre)istoria criticului toate aceste modele celebre porneau de la situaţii/ evenimente reale, ca şi Crulic: drumul spre dincolo. filmul ancăi damian documentează un caz mult mediatizat: moartea lui claudiu crulic, un cetăţean român în vârstă de 33 de ani, încarcerat abuziv în Polonia. arestat în 2007 pentru un furt pe care nu avea cum să-l comită (s-a dovedit ulterior că se afla în italia la data săvârşirii lui) crulic a cerut în zadar ajutorul autorităţilor române şi poloneze şi, după ce toate cererile lui s-au pierdut într-un labirint birocratic, el a intrat în greva foamei şi a murit de inaniţie în Probabil că unii îşi aduc aminte că acest deznodământ şi protestele unor jurnalişti şi asociaţii umanitare, mai ales din Polonia, au declanşat demisia ministrului de externe de atunci, adrian cioroianu. Bazat pe o documentare foarte scrupuloasă, filmul surprinde prin integrarea armonioasă a faptului de viaţă într-un discurs audiovizual care foloseşte imaginativ posibilităţile animaţiei. anca damian a găsit justa proporţie între autoasumata misiune politică a filmului şi nevoia de spectacol a privitorului. impactul emoţional al peliculei câştigă forţă prin relatarea la persoana întâi, povestea în imagini fiind comentată de însuşi eroul ghinionist care-şi relatează de dincolo păţaniile. iar umorul este mereu aliatul principal, pus admirabil în valoare de actorul vlad ivanov, stăpân pe farmecul accentului moldovenesc. Pornind de la repatrierea cadavrului lui crulic, epopeea începe să se deruleze în forma unui colaj uriaş, în care se suprapun şi se întrepătrund acuarele, desene, fotografii autentice ale lui crulic şi ale familiei sale, pasaje animate în 2d şi în tehnica pixilaţiei, fragmente live, din emisiuni de ştiri şi din interviuri autentice. desenele au uneori conturul nesigur al graficii copiilor, mai ales în pasajele graţioase evocând copilăria fericită. alteori, simplificarea liniei capătă o stilizare dramatic expresionistă, aşa ca în episoadele care descriu degradarea fizică a grevistului foamei în închisoare şi ritualurile interacţiunii cu medicii şi gardienii de aici, de o corectitudine glacială. echipa de tineri animatori (formată din dan Panaitescu, raluca Pop, dragoş ştefan, Mai presus de observaţiile strălucite risipite pe parcursul analizelor romanelor lui N. Breban, de situările pertinente, de siguranţa tonului şi ingeniozitatea căilor de abordare, ne ispiteşte în acest studiu figura spiritului creator întrezărită de M. v. Buciu în atitudinea prozatorului faţă de dubla opresiune, a codului ideologic şi a scriiturii, deopotrivă alienante. Cum autorul este, el însuşi, prozator, teza manifestă un interes special pentru o anumită specie de luciditate creatoare care recunoaşte sau cunoaşte limitele scriiturii şi îi alege conştient forma de alienare. ea trădează admiraţia faţă de un destin exemplar şi, poate, un vis de transvazare, fapt care şi explică tensiunea participativă a frazelor. eugen Negrici e un rezultat spectaculos al aplicării unui sistem unitar de interpretare, combinând în proporţii adecvate teoria şi analiza. ( ) Noţiunilecheie se potrivesc în broasca textului, deschis astfel interpretării într-un mod expert, fără a utiliza şperaclul impresionismului. Ion Simuţ roxana Bentu, tuliu oltean) a găsit soluţii imaginative pentru a figura drumul birocratic al cererilor lui crulic, un cetăţean prea neînsemnat pentru a fi luat în seamă de autorităţile române sau poloneze. regizoare cu mână sigură (dovedită şi în lungmetrajul de ficţiune Întâlniri încrucişate) anca damian intensifică dramatismul sau umorul unei scene prin relaţia, niciodată ilustrativă, dintre ceea ce se vede şi ceea ce se aude. Merită semnalată expresivitatea coloanei sonore realizate în Polonia şi excelenta muzică datorată lui Piotr dziubek. Pe măsură ce ne apropiem de final, relatarea plină de umor mucalit a lui vlad ivanov este înlocuită de intervenţiile reci, în limba engleză (rostite de jamie Sives). acestea redau poziţia autorităţilor care îşi fac, aparent scrupulos, datoria, sau a medicilor. Printre cei din urmă, unul surprinde prin cinica declaraţie că nu poţi forţa un om să trăiască, urmată de decizia de a nu alimenta artificial deţinutul. dincolo de noutatea abordării unui asemenea subiect cu mijloacele animaţiei, Crulic: drumul spre dincolo foloseşte inteligent şi tehnici de distanţare de tip brechtian. Setul de procedeie alese dezbracă evenimentul de forma lui familiară, reconfigurându-l şi reuşind astfel să deştepte în spectator acea senzaţie de uimire care îl fac să-şi pună întrebări în legătură cu el. fără să interzică privitorului emoţia, această strategie privilegiază înţelesurile poveştii. o poveste cu tâlc despre destinul europeanului de azi, despre stereotipurile şi prejudecăţile pe care le avem unii în legătură cu alţii şi care uneori ne ucid. rareori s-a vorbit atât de profund şi de eficient despre nefasta idee, răspândită pe multe meridiane, că român este echivalent cu suspect. Crulic, drumul spre dincolo nu este numai un film despre o eroare judiciară, ci şi despre omul prins în angrenajele unui mecanism monstruos, despre indiferenţa instituţionalizată. iar ironiile privind ineficienţa diplomaţilor noştri mai semnalează consecinţele nefaste ale unui complex naţional de neîncredere în sine, care subminează acţiunile noastre în contextul lumii de azi. Nu cred că există un alt film produs la noi în ultimii ani care să disece cu atâta precizie această ezitantă asumare a identităţii noastre europene. Nu e de mirare că filmul a fost selectat şi în prestigioasa selecţie New directors / New Films prezentat ă la Muzeul de rată Modernă de la New york. foarte bine primit şi în Polonia, Crulic: drumul spre dincolo şi-a dovedit eficienţa documentaristică, îndeplinirea acelei misiuni de cinema-daltă despre care vorbea john grierson, prin anchetele deschise în legătură cu tratarea abuzivă a deţinutului român. filmul ancăi damian este exemplar şi ca efort de producţie, demonstrând că se poate reuni un buget de lungmetraj convingând, printr-un proiect merituos, instituţii din românia şi din străinătate (în cazul de faţă Polonia). Să sperăm că reactivarea animaţiei româneşti ne va oferi în continuare semne de confirmare. r ANUL XXIII t Nr. 3 (720)

35 Spre sfârşitul anului trecut, editura Contemporanul îmi publica, în ediţie de lux, istoria filmului românesc , o ediţie revăzută şi completată a volumului apărut cu un deceniu în urmă, istoria filmului românesc , căruia îi adăugam capitolul triumful unei noi generaţii , consacrat noului val cinematografic care şi-a cucerit, pe bună dreptate, lauri de preţuire mondială. încheiam volumul cu un sub-capitol intitulat final deschis, pentru că, efectiv, investigaţia mea surprindea o istorie în mers, oricând capabilă de noi surprize. Putem vorbi, astăzi, de încă un an cinematografic, 2011, în care noua generaţie a continuat să se afirme, chiar spectaculos câteodată, pe lângă numele consacrate apărând cîteva nume regizorale noi, cu frumoase perspective. Surprizele au început încă din primele luni ale anului, în martie, când regizorul cristi Puiu, revenit pe platouri, a propus spectatorilor un film de o cu totul altă factură decât marfa şi banii sau moartea domnului Lăzărescu, filmele sale anterioare, Aurora fiind un thriller (sau, mai degrabă, un fals thriller ), în care este schiţat portretul ieşit din tipare al unui criminal (sau, chiar, autoportretul unui criminal ieşit din tipare, deoarece cristi Puiu îşi asumă şi interpretarea rolului principal), regizorul alegându-şi drept erou un produs al alienării urbane dintr-o realitate tulbure, a unei nesfârşite tranziţii spre nicăeri, cum este aceea a româniei contemporane, un personaj cu care încearcă şi reuşeşte să se identifice. Printre alţii, alături de cristi Puiu, în film apar luminiţa gheorghiu, catrinel dumitrescu, valeria Seciu, gelu colceag. dintre ceilalţi regizori consacraţi ai noului val cinematografic, a revenit pe ecrane şi cătălin Mitulescu (lansat prin filmul Cum mi-am petrecut sfârşitul lumii), premiera sa din octombrie 2011 fiind Loverboy un film scris de cătălin Mitulescu, Bianca oana şi Bogdan Mustaţă, povestea dramatică a unor tineri din ziua de azi care ne-a întors gândul, nu numai datorită ataşantei sale atmosfere dunărene, către remarcabilul film al ruxandrei zenide Ryna, şi, prin prisma distribuţiei, către eu când vreau să fluier, fluier de florin şerban (unde cătălin Mitulescu era co-scenarist!), un film ale cărui personaje principale erau interpretate de aceiaşi cuceritori george Piştereanu şi ada condeescu (aceasta din urmă, laureată în 2011, pentru Loverboy, cu un important premiu internaţional de interpretare). în alte roluri i-am reîntâlnit cu interes şi bucurie pe coca Bloos, ion Besoiu şi remus Mărgineanu. un al doilea lung metraj (după portretul luptătorului la tinereţe) a realizat şi constantin Popescu jr., principii de viaţă, prezentat în premieră în septembrie 2011 şi pornit de la un scenariu de răzvan rădulescu şi alex Baciu: o poveste de viaţă contemporană a cărei acţiune se desfăşoară în zilele unei veri fierbinţi şi implică, în sânul unei familii, relaţiile nu întotdeauna armonioase dintre părinţi şi copii. în rolul capului de familie emilian velicanu îl aflăm pe vlad ivanov (un prim rol cinematografic principal pentru admirabilul actor!), care apare, performant, alături de rodica lazăr şi gabriel huian. după scurt metraje multi-premiate şi după un debut marcant în lung metraj cu filmul pescuit sportiv, revine în circuit şi regizorul adrian Sitaru, cu din dragoste, cu cele mai bune intenţii, un film realizat pe un scenariu propriu, cu Bogdan dumitrache, alina grigore, Nataşa Călin Căliman Portretul unui an cinematografic raab, Marian râlea, adrian titieni, clara vodă, Magda catone, tamara creţulescu în distribuţie: şi în acest film este vorba despre viaţa noastră cea de toate zilele, în prim plan fiind adusă drama unui tânăr care trece printr-o criză existenţială, regizorul având şi meritul de a fi colorat povestea cu inspirate momente de umor sau cu secvenţe de-a dreptul suprarealiste care au reţinut şi atenţia juriului de la locarno, unde filmul a cucerit două premii importante. Pe lângă aceste filme, datorate unor cineaşti afirmaţi anterior ca mesageri autorizaţi ai noului val cinematografic, tânăra generaţie a propus spectatorilor şi alte premiere reprezentative pentru starea de graţie actuală a cinematografiei naţionale. aş menţiona în primul rând filmul periferic de Bogdan george apetri, un tânăr cineast care a colaborat cu tudor voican la scrierea scenariului (pornit de la o proză de cristi Mungiu şi ioana uricariu), povestea dramatică a unei tinere femei, Matilda (un rol de mare efect pentru ana ularu), care, împreună cu fiul ei, este pusă în faţa unor situaţii- limită de viaţă, înfruntând o serie întreagă de adversităţi şi de dificultăţi existenţiale. joacă în film mulţi alţi actori tineri afirmaţi în filmele noului val precum andi vasluianu, Mimi Brănescu, ioana flora, sau foarte tânărul timotei duma. a debutat în lung metrajul de ficţiune şi regizorul cătălin apostol, cu un film de intensă trăire sufletească, Umilinţă (Locul unde clopotul nu bate niciodată), un film de autor inspirat de întâmplări reale petrecute într-un sat românesc de câmpie. în fruntea distribuţiei l-am reîntâlnit pe şerban ionescu, într-un complex rol de compoziţie (cum n-a mai avut de mult). îl însoţesc, în distribuţie, valentin teodosiu (perfect într-un rol de culoare ), costel caşcaval, Mitică Popescu, Magda catone. Ne-a bucurat mult ataşamentul faţă de acest film dovedit cu diferite prilejuri (încă din seara premierei) de eminentul actor şi gânditor dan Puric, cucerit de bogata încărcătură moral-filosofică şi estetică a demersului cinematografic. Sigur, nu toţi regizorii nou veniţi au fost deopotrivă de convingători, dar sunt salutare toate noile apariţii în frontul creator, şi există argumente reale în favoarea viitorului cinematografic al unora dintre ele. a debutat în lung metraj şi cornel george Popa, care şi-a ecranizat o piesă de teatru proprie (reprezentată pe scena teatrului Naţional din Bucureşti) în filmul Viaţa mea sexuală, un film axat pe un subiect mai puţin obişnuit, incitant eroina, dorina, fiind vânzătoare într-un sex shop dar care rămâne, în mare măsură, tributar teatrului, unui singur loc de acţiune şi unor dialoguri (şi situaţii) convenţionale. Nici protagonista (ioana florea) nu ne-a convins decât parţial, chiar dacă partenerii săi au fost mai mult decât valizi, valentin uritescu, vlad zamfirescu, gabriel Spahiu şi, mai ales, george AnA ularu în PErIfErIC alexandru (căruia i se datorează cel mai palpitant personaj al filmului). dar, cum spuneam, cred în viitorul acestui debutant aflat într-o a doua tinereţe, căruia, cu mai mulţi ani în urmă, i-am citit şi un roman ( dobitocul de ţânţar ) cu certe predispoziţii cinematografice. deconcertant, dar nu lipsit de calităţi, a fost şi filmul cu distribuţie internaţională Naşa de jesus del cerro şi virgil Nicolaescu, cu tudor voican şi viorel Mihalcea ca scenarişti, cu Whitney anderson în rolul titular, dar şi cu dragoş Bucur, ştefan iancu, alex velea, cătălina grama (jojo), răzvan vasilescu în distribuţie, o fantezie cu mafioţi reali şi mafioţi de operetă în actualitatea Din punct de vedere cantitativ, aşadar, impasul de acum câţiva ani al producţiei naţionale a fost depăşit (chiar dacă nu au fost reatinşi parametrii de vârf). Tânăra generaţie a dat în continuare tonul creaţiei cinematografice, afirmându-se şi câteva nume noi, dar contribuţia vechii gărzi a fost minimă, nu întotdeauna semnificativă, iar în ansamblul său, anul cinematografic a fost eterogen, cu decalaje valorice considerabile. românească (reală şi de operetă), cu înfruntări dinamice, dar şi cu pigmenţi de haz şi cu un happy-end foarte previzibil. au revenit pe ecrane şi regizori mai vechi sau mai noi, unii dintre ei cu filme de luat în consideraţie, alţii cu creaţii, la rândul lor, deconcertante. între două alte lung metraje (după Websitestory, spre sfârşitul anului trecut, şi înaintea aşteptatului şi caii sunt verzi pe pereţi), proaspătul regizor dan chişu a ieşit pe ecrane (în luna mai) cu un film adresat în primul rând copiilor, Ursul, povestea unui urs dintr-un circ care urmează să fie vândut din considerente financiare unui vânător german (o poveste dramatică, în fond, dar tratată cu veselie şi dezinvoltură de realizatori, dată fiind perspectiva sfârşitului fericit ), într-o distribuţie agrementată cu câţiva comici vestiţi ai ecranului, alcătuită din şerban Pavlu, Mihai constantin, Magda catone, claudiu Bleonţ, gabriel Spahiu, andreea grămoşteanu, şerban celea. a revenit pe ecrane şi alexandru Maftei, cu filmul Bună! Ce faci? (cu premiera în martie), o Eu Când vreau să fluier, fluier altă websidestory scrisă de lia Bugnar ai cărei protagonişti sunt gabriel şi gabriela, doi soţi cărora internetul le rezervă o surpriză prevăzută de spectatori. distribuţia cuprinde şi câteva nume insolite, printre care dana voicu, ionel Mihăilescu, Paul diaconescu, jordi garcia. în luna mai, radu gabrea a propus spectatorilor filmul mănuşi roşii (un film din familia filmului său anterior Cocoşul decapitat), un film în care vorbeşte despre anii stalinişti ai obsedantului deceniu şi despre mecanismele terorii, şi o face cu buna ştiinţă a reconstituirilor de epocă şi de atmosferă dovedită în toate creaţiile sale române sau germane, şi cu sprijnul unei distribuţii solide, alcătuită din actori precum alexandru Mihăescu, andi vasluianu, Marcel iureş, victoria cociaş, Mircea rusu. a revenit pe ecrane şi Sinişa dragin, un regizor consacrat (cu filme precum În fiecare zi dumnezeu ne sărută pe gură sau Faraonul la activ), prezent pe ecrane în 2011 cu parabola dacă bobul nu moare, a cărei acţiune prilejuită de întâlnirea a doi taţi, un român care îşi caută fiica forţată să se prostitueze în kosovo, şi un sârb care caută cadavrul băiatului său omorât într-un accident în românia, apelează şi la vechi legende, printre care aceea a mutării unei biserici săteşti de pe un deal, dar recurge şi la violenţe extreme (cum ar fi şi secvenţa din kosovo, în care tatăl român este obligat să-şi violeze fiica). Printre interpreţi, dan condurache şi Mustafa Nadarevic, în rolurile principale, ioana Barbu, horaţiu Mălăele, relu Poalelungi, valentin teodosiu, alex Bindea. un cineast cu vechi ştate de serviciu (întâi ca operator, apoi ca producător), cristian comeagă a propus, încă în primul trimestru al anului trecut, ca regizor, filmul La bani, la cap, la oase, o comedie poliţistă derutantă, încă de la galeria personajelor sale, printre care se află un recuperator român şi unul basarabean, un traficant de arme deghizat în om de afaceri, un albanez implicat în traficul de droguri, o ingenioasă funcţionară bancară şi o mare escroacă care trage sforile dintro mânăstire. Printre interpreţi: ovidiu Niculescu, alexandru Mărgineanu, Silviu Biriş, zare jarcu, Mirela oprişor, ion haiduc, graţiela teohari, valentin teodosiu, adina cartianu. un regizor care ne-a dezamăgit de la debutul ð MARTIE

36 n Cartea străină Rodica grigore Către o nouă estetică Visul, pentru Borges, înseamnă imaginaţie, crearea unei ficţiuni estetice. Dar în această categorie nu se include doar ficţiunea literară (aşa cum este ea definită în general), ci şi acea imaginaţie care se mişcă între elementul alegoric şi cel mitopoetic (C.S. Lewis). Acest lucru se întâmplă deoarece proza lui Jorge Luis Borges afirmă mereu că subiectul său real este detaşarea de realitatea de zi cu zi. 36 Borges a făcut din conflictul între perspectivism şi viziunea universală (zahirul şi aleph-ul) elementul fundamental al sistemului său simbolic; scriitorul argentinian descrie transcenderea acestei contradicţii prin mit, privit ca fapt estetic. aici găsim un punct deosebit de important pentru ficţiunile sale: sistemul imagistic şi simbolic pe care îl construieşte are la bază ideea unei gândiri piramidale, a unui obiect urmat imediat de atributul său determinant, cu toate implicaţiile sale, oricât de vaste ar fi acestea. în fond, când Borges vorbeşte despre apus, mlaştini, sânge şi nisip sau toate celelalte lucruri care îi marchează proza, el are în vedere fiinţa şi nefiinţa, creatul şi increatul. şi abordează întotdeauna aceste probleme sugerând subtil că toate contradicţiile pot fi depăşite prin mit. doar marii poeţi şi adevăraţii mistici par capabili să prelungească momentul mitic : afirmând că lumea şi aspectele care o compun sunt, întrun fel, provizorii şi/ sau iluzorii. idealismul prelungeşte sau transformă acest moment într-o atitudine intelectuală. uneori, aceasta a fost numită panteism, nihilism, scepticism sau mistică intelectuală, dar Borges are perfectă dreptate când o defineşte drept estetică a inteligenţei. atâta vreme cât ideile şi concepţiile umane nu pot fi validate prin criterii exterioare, orice idee este (sau poate fi) la fel de bună ca oricare alta. în plan mental, orice om poate distruge şi apoi reconstrui lumea, pentru a o face mai frumoasă. anderson imbert arată că ceea ce îl interesează pe Borges este frumuseţea teoriilor şi credinţelor în care el nu poate să creadă; de aceea, scriitorul se simte liber să aleagă o multitudine de cărări care i se deschid simultan în faţă. Borges descrie fiinţa umană în consecinţă: pierdută într-un vast labirint, în stare să creeze labirinturi mentale ca explicaţii şi ieşiri posibile dintr-un Mare labirint. dar, în vreme ce oamenii obişnuiţi se implică într-o ipostaziere serioasă şi absolută văzută ca ultima formă de explicaţie posibilă, Borges depăşeşte acest stadiu de înţelegere a universului. adevărul său nu depinde de lucrurile ce pot fi numite adevărate, ci tocmai de ipoteza că nimic nu poate fi numit astfel. visul, pentru Borges, înseamnă imaginaţie, crearea unei ficţiuni estetice. dar în această categorie nu se include doar ficţiunea literară (aşa cum este ea definită în general), ci şi acea imaginaţie care se mişcă între elementul alegoric şi cel mitopoetic (c.s. lewis). acest lucru se întâmplă deoarece proza lui jorge luis Borges afirmă mereu că subiectul său real este detaşarea de realitatea de zi cu zi. în mod obişnuit, scriitorul echivalează visul cu gândirea acel fel de gândire sau de imaginaţie care uneşte părţile şi elementele lumii într-o concentrare aproape hipnotică: detaşare de percepţiile imediate ð şi inversiunea deliberată a conştiinţei asupra problemelor ei. cu alte cuvinte, visul sau gândirea reprezintă un efort de a scăpa de o idee mult vehiculată: că limba ar impune scriitorului o anumită strategie. Prin vis, la Borges, conştiinţa speră să se poată detaşa de istoria gândirii, de toate categoriile fixe, de cuvintele şi locurile comune care distrug realitatea. în fond, Borges tinde spre acea viziune alephică, la care doar misticii au acces; sau, mai bine zis, spre acel misticism cerebral în stare să ipostazieze toate atributele lumii simultan, nu succesiv. tensiunea creată între universalitatea dorită şi perspectivismul necesar este o preocupare frecventă, analizabilă uşor în Aleph şi Zahirul. dar există şi o adevărată rivalitate a ipostazelor ; multe dintre povestirile sale sunt, din punctul de vedere al motivelor şi simbolurilor, doar variante ale unei forme de bază. două idei sau concepţii, două aspecte ale realităţii, două fiinţe intră în atenţia unei singure conştiinţe; de aceea, una trebuie să învingă: red Scarlach îl învinge pe erik lönnrot, Bandeira pe otálora şi aşa mai departe. Paradoxul literaturii lui Borges merge însă mai departe: deşi victoria este necesară, ea este şi deplorabilă pentru că învingătorul e doar o perspectivă, o imagine parţială a realităţii. în momentul când o ipostază devine fixaţie sau riscă să se transforme în dogmă, ea nu va fi distrusă de un rival de acelaşi rang cu ea, ci de conştiinţa însăşi. în opera lui Borges, între simbolurile considerate adesea adevărate obsesii, oglinda ocupă un loc aparte. în interpretările tradiţionale, oglinda subliniază aparenţa, revelând o imagine a ceea ce trebuie căutat în exteriorul, nu în interiorul ei. Mai mult, această imagine proiectată în afară este inversată. la Borges însă, ca un element în plus, oglinzile sunt simboluri ale conştiinţei şi ale autoanalizei. chiar cuvântul reflectare, adesea asociat cu oglinda, trimite în acelaşi timp la o facultate a gândirii, dar şi la imaginea dată de oglindă. tocmai datorită acestei calităţi, ea a fost adesea asociată cu apa (mitul lui Narcis), putând fi, de asemenea, considerată o poartă spre alte dimensiuni ale realităţii, aşa cum Borges observă foarte bine pe urmele lui lewis carroll. Scriitorul argentinian nu poate uita că oglinzile îl/ ne urmăresc şi că nu eşti niciodată singur într-o cameră în care se află o oglindă. la fel cum se întâmplă în cazul enigmei Sfinxului sau în cel al labirintului, ceea ce se ascunde în spatele unei oglinzi nu este altceva decât o revelaţie a esenţei adevărate a omului care se reflectă în ea. iar faptul că această revelaţie este dureroasă sau tragică (aşa cum a fost pentru oedip) sau total distructivă (în cazul Minotaurului) este un aspect pe care proza lui jorge luis Borges, în ciuda aparentei raţionalităţi şi ironii, nu ezită să-l insinueze. Prin intermediul oglinzii, prin reflectare sau duplicare, prin apariţia dublului se poate ajunge la cea mai profundă abisală de-a dreptul viziune şi înţelegere a secretului labirintului. oglinzile sunt înspăimântătoare pentru Borges fiindcă îi amintesc de toate lucrurile şi realităţile de care poate scăpa, dar şi pentru că ele îi confirmă suspiciunea că, deşi nu poate să le ignore, ar fi posibil ca nici Borges şi nici lumea să nu existe, ca el însuşi să fie doar o reflectare a altcuiva, aşa cum imaginea din oglindă îi reflectă propria persoană. oglinzile subliniază, aşadar, un paradox de bază în opera lui: nu doar că lumea exterioară e ceva care nu poate fi ignorat sau eludat, ci că ea poate să fie ireală. idealismul lui Borges a servit întotdeauna drept o imagine poate mai mult poetică decât filosofică a fragilităţii lucrurilor, o imagine a puţinelor certitudini ale omului. Scriitorul subliniază adesea că ceea ce scrie el reprezintă ficţiuni ; şi totuşi, nu poate să nu se întrebe dacă oamenii nu sunt cumva, ei înşişi, doar ficţiuni. dacă cineva visează un om, nu poate fi acel cineva doar un vis al altei persoane (şi aşa mai departe)? iar întrebarea lui Borges ar fi următoarea: ce este real, la urma urmei? imaginea din oglindă, cea inversată/ răsturnată din spatele oglinzii, cea a persoanei care se priveşte în ea? ficţionalitatea povestirilor sale este, astfel, o reflectare a ficţionalităţii posibile a unei lumi al cărei statut este la fel de incert ca şi cel al povestirilor. Prozele lui Borges sunt pline de referinţe la oameni reali, la date precise, toate pentru a da o aparenţă de realitate unor lucruri extraordinare. şi totuşi: aceste trucuri de iluzionist nu sunt decât un fel de reflectare (răsturnată) în oglindă a celor pe care le foloseşte viaţa însăşi pentru a ne convinge că lumea este reală. deformările implicate de oglinzi sunt evidente deoarece sunt comparabile cu realitatea pe care o întruchipează. aşadar, pentru Borges, ficţiunea, care dă o imagine a acţiunilor umane, este superioară filosofiei care încearcă să le copieze în coordonate mult mai abstracte. ca şi alţi apologeţi ai literaturii (Sidney, Shelley), scriitorul argentinian răspunde acuzaţiei lui Platon conform căreia poeţii ar falsifica universul. dar răspunsul lui Borges este mai convingător şi mai bine fundamentat: argumentele lui implică o realitate umană complexă. iar lumea pe care jorge luis Borges o cartografiază pentru cititorii săi pare, la prima vedere, la fel de stranie ca imagine a realităţii ca şi lucrările medievale de geografie. este o lume populată mai ales cu gauchos şi bibliotecari, oameni activi şi violenţi, sau exclusiv contemplativi. iar aceste extreme se întâlnesc, desigur, în figura detectivului (lönnrot) care acţionează, dar şi raţionează. de aceea, harta operei lui Borges e plină de cartografi ocupaţi să deseneze cat mai exact propriile lor hărţi numite, fiecare în parte, realitate. r Jorge Luis Borges, Cartea de nisip. Traducere de Cristina Hăulică şi Andrei Ionescu, Iaşi, Editura Polirom, 2011 său din 2002 (cu filmul Vlad nemuritorul), dar şi prin filmele sale ulterioare, adrian Popovici, a preluat serialul de succes cu liceeni, scris de george şovu şi regizat iniţial de Nicolae corjos, realizând acum Liceenii, în 53 de ore şi ceva (cu premiera în noiembrie), dar dezamăgind în continuare, filmul îndepărtându-se decisiv de candoarea şi farmecul filmelor originare, de particularităţile seducătoare ale vârstei adolescentine (principalele personaje ale filmului fiind interpretate de ioana Blaj, cristian Popa, iulia verdeş, costel caşcaval, andi vasluianu). a revenit pe ecrane, se pare, şi dan Piţa, dar premiera filmului său Ceva bun de la viaţă (consemnată în octombrie 2011) a avut loc doar în provincie, drept pentru care îmi rezerv dreptul de a reveni asupra filmului după premiera bucureşteană. Printre premierele anului cinematografic s-a numărat şi un film cu totul şi cu totul special, Crulic drumul spre dincolo de anca damian, de fapt (iertaţi-mi formularea) o originală docu-dramă de animaţie, pornită de la un tragic caz real, acela al lui claudiu crulic, un român acuzat pe nedrept în Polonia, şi decedat, ca urmare a unei greve a foamei declanşate în închisoare. Spun docu-dramă, deoarece povestea documentară este însoţită şi cu elemente de ficţiune (personajul titular îşi spune povestea vieţii şi a morţii post-mortem, cu vocea calmă a lui vlad ivanov), grafica filmului fiind influenţată de pictura naivă. cam acesta ar fi portretul anului cinematografic concluziv, ar fi de tras nişte linii de bilanţ. din punct de vedere cantitativ, aşadar, impasul de acum câţiva ani al producţiei naţionale a fost depăşit (chiar dacă nu au fost reatinşi parametrii de vârf). tânăra generaţie a dat în continuare tonul creaţiei cinematografice, afirmându-se şi câteva nume noi, dar contribuţia vechii gărzi a fost minimă, nu întotdeauna semnificativă, iar în ansamblul său, anul cinematografic a fost eterogen, cu decalaje valorice considerabile. Pe de altă parte, filmul românesc a ajuns şi anul acesta la cannes (prin Aurora şi Loverboy), a obţinut premii importante, la locarno şi Sarajevo, la alte festivaluri importante. aşadar, a mers înainte cu fruntea sus... r ANUL XXIII t Nr. 3 (720)

37 aurcat cele câteva trepte de la ultimul etaj şi-a deschis uşa de la terasă. S-a trezit singură în plin soare, pe acoperişul numai flori în ghivece. la picioarele ei era toată atena. a pus mâna la gură. şi-a început să urle. Nu să plângă. Să urle. Mătuşa eleni se întorsese din emigraţie doar de câţiva ani. apucase cu banii puţini pe care reuşise să-i pună deoparte să-şi cumpere o garsonieră pe un acoperiş. o umpluse de flori, ca o gradină suspendată. de sus, vedea peste drum casa copiilor ei. Muncise câteva decenii într-o ţară din nord. unde-şi pierduse bărbatul. cu care plecase, de tânără, din atena, în anii dictaturii. fiindcă el, după mişcarea studenţilor de la Politehnică, nu mai era primit nicăieri în serviciu. în nord şi-au crescut băiatul. au plătit bani grei să-l dea la studii. cu anii, începuseră parcă să se obişnuiască în ţara străină. Băiatul terminase facultatea de Medicină. Plecau în fiecare vară cu toţii la ghytion, pe malul Mediteranei, unde încă mai aveau casa bunicilor. după anii impuşi de lege, au făcut cerere de naturalizare în nord. era mai bine să aibă cetăţenia ţării care le va plăti o pensie, li s-a spus. şi băiatul, ca medic cu cabinet privat, va avea mai multă căutare, mai ales dacă îşi va schimba şi numele, luând unul autohton. Se mai înăspriseră şi legile emigraţiei. ţara era acum plină de străini. veniţi din fostele colonii, veniţi muncitori cu contract, veniţi prin legea întregirii familiilor, veniţi. a durat mult până să primească noua cetăţenie. şi când a venit aprobarea, a venit, cel puţin pentru Nikos, bărbatul ei, prea târziu. el stătea întins pe spate şi conectat la fel de fel de aparate, în secţia de reanimare a unui spital. făcuse o comoţie cerebrală. Parţial rezolvată, în sensul că putea să rostească, bălmăjit, câteva cuvinte. uşa de la salonul lui rămânea permanent deschisă. şi unchiul Nikos, legat la aparate, de câte ori auzea pe cineva trecând pe coridor, rostea încetişor, cu buzele strânse: efharisto! efharisto!. adică Mulţumesc! Mulţumesc!. Pentru ce anume mulţumea atâta, numai el o ştia. e un grec în rezerva 12, spuneau asistentele, nu ştie nici o limbă străină. deşi unchiul Nikos trăia de 30 de ani în ţara din nord căreia îi vorbea perfect limba, fusese toată acea perioadă leader de sindicate şi uite, fără s-o ştie, primise acum şi cetăţenia. Mătuşa eleni rămânea mai toată ziua lângă el, la spital. în holul comun era un fotoliu şi ea le cânta, la chitara pe care şi-o aducea de acasă, internaţilor cu uşile de la rezerve deschise. fiindcă făcea parte din aceea generaţie romantică a deceniilor de după război, care credea că omul, până în ultima clipă a vieţii, se cuvine să întreprindă ceva pentru semenii lui. şi dacă nu o mai putea face Nikos, fiindcă se părea că zilele îi erau numărate, vroia ea să facă ceva pentru omul ei întins printre aparate. şi pentru ceilalţi, în aceeaşi condiţie: le cânta la chitară. şi cu voce mică, murmura fel de fel de cântece, de la ea din Balkani. la un moment dat doctorii îi spuseseră că poate să rămână în rezervă şi peste noapte. Nikos respira greu. şi expectora, pierzându-şi tot mai des suflul. ca să nu mai murdărească întreg aşternutul, o asistentă îi pusese un cearceaf pe deasupra. şi-o învăţase pe mâtuşa eleni să-l răsucească, făcându-l sul, după fiecare puseu. Până ajungeţi la capătul cearceafului, se linişteşte, i-a spus asistenta, cu pricepere şi cu indiferenţă. şi el chiar că se liniştise în câteva ore. un cearceaf curat, l-a înlocuit pe cel cu expectoraţii. şi i-a fost tras până peste cap. aşa că matuşa eleni s-a întors dimineaţa de la spital în cartierul ei de blocuri tip, construite în anii pentru emigranţi. trebuia să îi ducă paşaportul grecesc la administraţie, pentru întocmirea certificatului de deces. a deschis uşa apartamentului şi n Scrisori din Balcani Monica săvulescu voudouri La picioarele ei era toată Atena cu grămada de chei în mână a deschis şi cutia poştală. văzuse printr-un orificiu că înăuntru era un plic mare, ciudat. a scos plicul. şi a observat mirată că avea o mulţime de timbre. Numele lui Nikos şi al ei erau scrise cu litere mari, de aur. a întors plicul să vadă expeditorul. venea din kenia. şi era expediat de regină. l-a deschis cu genunchii moi. în plic erau două pagini. tot aşa, scrise cu literă înflorită, de aur. Pe prima pagină scria că prin hotărârea reginei, aflată probabil în vacanţă în kenia, persoanele cutare şi cutare primesc cetăţenia ţării lor adoptive. Pe foaia alăturată, era o listă cu vreo zece nume. Printre care şi numele lor. Mătuşa eleni a intrat cu plicul în casă. a dat deoparte perdeaua de la geamul cât peretele. apartamentul era la ultimul etaj. în faţă i se deschidea cerul. Mohorât şi străin. Nişte norişori albi se fugăreau încet către nord. N-a lăsat plicul din mână. dar şi-a fixat ochii pe cerul imens, de parcă i-ar fi rămas privirea acolo sus, atârnată. şi-a început să urle. Nu să plângă. Să urle. apoi a venit vanna din românia. copil născut în ţara de la dunăre, din părinţi emigranţi din epir, după războiul civil. o frumuseţe de femeie, vanna. doctor, întâlnită de băiatul mătuşii eleni la cluj, cu prilejul unui congres. vorbea bine greceşte. doar că era româncă. Părinţii ei rămăseseră apatrizi toată viaţa. vanna, studentă la Medicină, se măritase cu un coleg român. ceruse cetăţenia ţării, convinsă că era cel mai bun lucru pe care-l putea face la acea oră. în ţara părinţilor ei nu spera vreodată să se întoarcă. însă, după vreo câţiva ani, divorţase. şi avea şi-un băiat. a durat mult până să li se dea aprobarea. dosarele de căsătorie cu un străin, durau în românia cu anii. fostul soţ român al vannei, trebuia să semneze pentru plecarea copilului. ceea ce, automat, îi îngreuna situaţia, fiindcă se chema că are rude în străinătate. dar după nişte ani, băiatul lui tanti eleni şi-a adus nevasta. şi fiul adoptiv. Prin legea căsătoriei, vanna a obţinut cetăţenia ţării bărbatului ei după câţiva ani. timp în care s-a reînscris la facultatea de medicină din ţara adoptivă, fiindcă studiile nu îi erau recunoscute. Plecase din românia medic primar pediatru. acum era din nou studentă, în anul iv. dimineata îşi lua copilul de mână şi şi-l ducea la şcoală. apoi pleca, cu un rucsac cu cărţi în spate, la Spitalul academic, la cursuri. la şcoala copilului se împrietenise cu o unguroaică din Budapesta, fiindcă vanna, din cluj fiind, vorbea şi maghiara. unguroiaca studiase pianul la conservatorul franz liszt. la serbarea de sfârşit de trimestru, la şcoală, vanna îi sugerase mentorului s-o invite pe Noemi să cânte ceva la pian. cântase chopin. ce ciudat, spusese în final directoarea, nu ne-am fi putut închipui A urcat apoi cele câteva trepte de la ultimul etaj şi-a deschis uşa de la terasă. S-a trezit singură în plin soare, pe acoperişul numai flori în ghivece. La picioarele ei era toată Atena. A pus mâna la gură. Şi-a început să urle. Nu să plângă. Să urle. că lumea din ungaria ştie să cânte muzică clasică. şi ca să se lămurească cât de cât ce e cu mamele astea din ţări socialiste, le invitase pe vanna şi pe Noemi acasă la ea, la o cafea. locuia pe malul unui lac, într-un peisaj splendid. la ieşirea din apartament era un podeţ. răţuştele de pe lac veneau până aproape de prag. din apartament nu lipsea nici o aparatură modernă de întreţinere şi agrement. în rafturile unei biblioteci se aflau două cărţi: una despre îngrijirea plantelor de interior, şi una cu îndrumări cum să te porţi cu pet animals. vara, tanti eleniţa îşi lua copiii şi nepotul şi plecau în vacanţă în grecia. de comun acord cumpăraseră o garsonieră la atena pentru tanti elenitsa şi un apartamnent peste drum, pentru doctori şi pentru copiii lor. fiindcă între timp vanna rămăsese gravidă, aşteptau două gemene. şi se gândeau că în timpul vacanţei de vară, o lună, în grecia, să aibă confort. în ziua în care a terminat facultatea de medicină, vanna a venit acasă şi le-a spus că ea nu rămâne în ţara din nord. au crezut că e un semn de suprasolicitare. cabinetul soţului ei mergea foarte bine, ea putea să aplice pentru un post de medic, copilul era premiant la şcoală şi aşteptau două gemene. doar că hotărârea asta nu părea un capriciu, vanna începuse să nu mai iasă din casă, să nu-şi mai îngrijească copilul, să nu se mai spele. toată ziua stătea cu ochii în duşumea şi privea într-un punct fix. Băiatul lui tanti eleniţa s-a adresat unui prieten de-al lui, un psihiatru. Medicul, neamţ serios şi profesionist de excepţie, i-a spus după ce a consultat-o pe vanna, ceea ce el niciodată n-ar fi vrut să audă: du-o undeva de aici, iorgos, fiindcă dacă nu pleacă, o pierzi. Nimeni n-a putut afla de la ea niciodată ce i se întâmplase. doar lui tanti eleniţa i-a spus, peste nişte ani, stând amândouă la un apus de soare, pe terasa garsonierei de pe acoperiş: ştii, în românia şi mai apoi şi aici, în vacanţele în care mă aduceaţi la atena, obişnuiam, cu prietenii noştri, să ieşim seara. Mergeam la un film, la un concert, la o premieră. după spectacol ne aşezam pe o terasă să stăm de vorbă. Ne contraziceam unii pe alţii, unii înţeleseseră într-un fel piesa, alţii în alt fel. dimineaţa ne duceam să cumpărăm ziarele, să vedem cine avea dreptate... Spusese destul. tanti eleniţa ştia acum exact despre ce era vorba. în atena şi-au făcut imediat paşapoarte ale statului elen. legea le cerea să aducă o mărturie că au părinţii de origine greacă. aveau. S-au născut fetele. cei doi doctori au intrat în sistemul sanitar al ţării. au trecut anii. tanti eleniţa, ca un far, în apartamentul ei de pe acoperiş. * în urmă cu câteva zile, iorgos a venit singur la maică-sa. a prins-o în stradă, la intrarea în bloc. trebuie să ne înţelegi, i-a spus printre buzele strânse. avem trei copii. şi cu situaţia actuală din grecia nu au aici nici un viitor. după ultimele reforme nu mai avem bani să plătim ratele la casă. aşa că o închiriem. Salariile ni le-au tăiat la mai mult de jumătate. lumea nu mai vine la doctor, fiindcă nu mai are bani de spitale şi de medicamente. Moare în stradă. şcolile copiilor nu o să mai avem din ce le plăti. Ne-am gândit să ne întoarcem în nord. fetelor le-am făcut paşapoarte, prin ambasadă. vor fi gata în mai puţin de o lună. Problema este, însă, că nu nu avem bani să le achităm. le achit eu, a spus tanti elenita. va ajut. Nu vă faceţi griji. şi, dacă voi credeţi că nu există altă soluţie... a urcat apoi cele câteva trepte de la ultimul etaj şi-a deschis uşa de la terasă. S-a trezit singură în plin soare, pe acoperişul numai flori în ghivece. la picioarele ei era toată atena. a pus mâna la gură. şi-a început să urle. Nu să plângă. Să urle. r 37 MARTIE 2012

38 38 n Eveniment editorial domniţa Ştefănescu 11 ani din istoria României din istoria României este titlul unei lucrări de 1000 de pagini, scrise de domniţa ştefănescu, 11ani cunoscut editor, director al editurii Maşina de scris. autoarea are în vedere perioada decembrie 1989 decembrie 2000, pe care o scanează zi cu zi, oferindu-ne o cronologie a evenimentelor de mare interes. datorită ordonării cronologice a faptelor, înţelegem ce s-a întâmplat în românia în anii de după revoluţie, ca şi ce se va întâmpla în viitorul apropiat. cartea este un instrument indispensabil pentru istorici şi ziarişti, ca şi un posibil... manual pentru cei ce vor să devină cetăţeni responsabili, capabili să voteze în cunoştinţă de cauză. reproducem, în cele ce urmează, un extras din această remarcabilă lucrare, ca şi opiniile despre ea ale unor ziarişti de mare notorietate, ion cristoiu şi robert turcescu. 22 dec ziua începe rău pentru elena ceauşescu. încă înainte de ora 7 află că muncitorii de pe marile platforme industriale ale capitalei se îndreaptă spre centru. îl convoacă pe Bobu, dincă şi Barbu Petrescu, primarul general al capitalei şi le ordonă să-i oprească pe muncitori şi să-i trimită la muncă. dincă şi Petrescu de-abia reuşiseră, numai ei ştiau cum, să-i potolească pe manifestanţii din ziua precedentă şi făcuseră şi curăţenie în urma lor. cu muncitorii, îşi dau şi ei seama că situaţia se complică. într-adevăr coloane nesfârşite din Militari, Pipera, de la uzinele 23 august, republica, se îndreaptă într-o tăcere solemnă şi cu steagurile fără stema rsr, spre centrul oraşului. Barajele care împiedică accesul în Piaţa universităţii şi în Piaţa Palatului se dovedesc inutile. caldarâmul spălat de sânge în timpul nopţii e din nou ocupat de demonstranţi. la 9,30 Piaţa universităţii e plină. reapar şi forţele ordinii: armata, Miliţia şi... altele. demonstranţii le cer să treacă de partea lor. Se aude tot mai frecvent: şi voi sunteţi români; Armata e cu noi!. unii dintre ei pactizează cu mulţimea, militarii de pe tanchete primesc flori, mâncare, ţigări, de la ex libris Editura Ideea Europeană ştefan Borbély Existenţa diafană manifestanţi. înţelegând că sediul cc al Pcr va fi ţinta de atac a demonstranţilor vasile Milea trimite trupe în zonă. la ora 10,30 Nicolae ceauşescu, în sediul cc al Pcr, prezidează şedinţa (ultima!) a cpex, una dintre cele mai scurte şedinţe ale high-life-ului Pcr-ist. el anunţă că, datorită situaţiei extrem de grave, a preluat conducerea armatei şi s-a hotărât să instituie starea de necesitate în întreaga ţară. despre generalul vasile Milea, care se împuşcase cu câteva zeci de minute în urmă, în chiar sediul cc, Nicolae ceauşescu afirmă cu mânie că a fost un trădător căruia i se datorează starea critică la care se ajunsese. convins că va avea de luptat pentru a-şi apăra poziţia, dictatorul întreabă pe fiecare în parte dintre cei prezenţi la şedinţă dacă sunt dispuşi să lupte. ultima şedinţă din cariera politică a lui ceauşescu se încheie şi cu o ultimă aprobare în unanimitate a dorinţelor sale. fiecare dintre cei prezenţi a răspuns: luptăm!. această unanimitate îi dădea însă dreptul la săvârşirea de crime împotriva poporului său pe care de altminteri l-a proslăvit de la primul discurs rostit până în faţa plutonului de execuţie. la ora 9 şi câteva minute postul de radio anunţă introducerea stării de necesitate în întreaga ţară, printr-un decret semnat de ceauşescu. cetăţenii conform decretului nu au voie să se întrunească în grupuri mai mari de 5 persoane. la acea oră în centrul Bucureştiului se află sute de mii de persoane. după mai puţin de jumătate de oră la radio se transmite din nou decretul pentru introducerea stării de necesitate la care se adaugă ştirea sinuciderii lui vasile Milea etichetat drept trădător de ţară. ceauşescu îl numeşte pe victor Stănculescu ministru al apărării. după câteva zeci de minute de la numirea în această funcţie Stănculescu dă ordin trupelor să se întoarcă în cazărmi. la cc al Pcr, Nicolae ceauşescu, înconjurat de fidelii săi, face încă o încercare de a salva situaţia. apare cu suita în balconul sediului cc al Pcr şi încearcă să se adreseze copleşitorului număr de oameni adunaţi, pentru prima oară din proprie iniţiativă, în Piaţa Palatului. la primul semn că vrea să-şi înceapă încă una din cuvântările sale, un val uriaş de dezaprobare şi mânie îl loveşte din plin şi-l ţintuieşte în aceeaşi poziţie ca la mitingul din ziua precedentă. Printr-o portavoce reuşeşte totuşi să spună câteva cuvinte despre huliganii de la timişoara despre trădători şi lovitură de stat. huiduielile se înteţesc când îi îndeamnă pe oameni să meargă liniştiţi acasă pentru că totul se va rezolva. instinctul de conservare îl face să se retragă în grabă, împreună cu acest timp elicopterele împrăştie manifeste (datorită vântului nu ajung la mulţimea din piaţă) care îndeamnă oamenii să nu cadă victime ale diversiunilor din ultimele zile ce au ca scop dezmembrarea ţării şi să meargă acasă să petreacă un crăciun fericit. demonstranţii forţează uşile masive ale clădirii şi escaladează balconul până la care sunt câţiva metri. Nicolae şi elena ceauşescu urcă în liftul de serviciu pentru a ajunge pe acoperişul clădirii unde, în partea dreaptă, pe terasa corpului c, aterizase un elicopter alb care rămâne în aşteptare, cu motorul în funcţiune. Manifestanţii urcă etaj după etaj în căutarea soţilor ceauşescu. liftul cu cei doi conducători se blochează undeva la etajele superioare, dar ei sunt scoşi din captivitate şi urcaţi în elicopter în compania lui emil Bobu şi Manea Mănescu. (în cartea sfârşitul dictaturii edit. clio, 1990 coordonată de ioan Scurtu, se relatează că maiorul david aurel îi opreşte pe manifestanţi să se apropie de elicopter. cu o mână ridicată în sus şi cu cealaltă pe armă acesta ar fi avertizat: vă rog rămâneţi pe loc, rămâneţi pe loc! vă rog să nu vă apropiaţi! după ce elicopterul condus de vasile Maluţan decolează, david aurel se predă. unul dintre tineri îi reproşează: de ce nu i-aţi lăsat să-i facem carne de mici?. (în alte surse de informare apare ideea că manifestanţii ajung pe terasa clădirii cc al Pcr la câteva minute după ce elicopterul cu numărul Sa 355f îşi luase zborul [12,06] cu preţioasa încărcătură şi că găsesc abandonate o armă şi o servietă pe care le arată mulţimii.) Maestrul de ceremonii al momentului este generalul de armată victor atanasie Stănculescu, adjunct al ministrului apărării naţionale. întors de câteva ore de la timişoara, acesta nu doreşte, probabil, să fie implicat în represiunea ce se pregătea şi, crezând că poate să rămână deoparte, apelează la serviciile unut medic pentru a-i pune un picior în ghips. dar cum vasile Milea dispăruse, iar ştefan guşă, şeful Marelui Stat Major lipsea, victor Stănculescu era, de fapt, în acel moment, conducătorul armatei. Nicolae ceauşescu îi ordonă să vină la cc. după ora 11, aflat în exerciţiul funcţiunii, victor Stănculescu dă ordin ca armata să se retragă în cazărmi, iar după câteva minute îi raportează dictatorului că Piaţa Palatului este invadată de mulţime. ceauşescu, într-o nouă criză de mânie, întreabă cum de a fost posibil, cine a permis oamenilor să ocupe piaţa. tot victor Stănculescu întăreşte ordinul prin care era chemat elicopterul pentru a-i scoate pe soţii ceauşescu din clădirea cc al Pcr. (folclorul zilelor revoluţiei din dec. 89 spune că la despărţirea afectuoasă de cei doi conducători, elena ceauşescu i-ar fi şoptit: victoraş, să ai grijă de copiii mei! ) Primul popas al fugarilor este Snagovul, unde ceauşescu spera să stabilească nişte legături salvatoare, ceea ce nu s-a întâmplat. după ce îi abandonează pe Bobu şi Mănescu (acelaşi folclor al revoluţiei spune că la despărţire Manea Mănescu i-a sărutat mâna lui ceauşescu), soţii ceauşescu se urcă din nou în elicopter şi-i ordonă pilotului să-i ducă spre târgovişte. Speriat de misiunea ce-i revenise, vasile Maluţan îi debarcă înainte de titu, sub pretextul că, reperaţi de la sol, pot fi oricând doborâţi. după ce reuşesc să captureze un automobil dacia, aparţinând doctorului Nicolae deca din găeşti, cei doi comandă să fie duşi la târgovişte, iar şoferul se supune ordinului. Maşina se defectează, astfel că în comuna văcăreşti este oprită o altă dacie, al cărei proprietar, Nicolae Petrişor, îi conduce şi îi lasă la institutul pentru Protecţia Plantelor din târgovişte. după nici o oră (15) soseşte o dacie a Miliţiei care îi preia pe cei doi soţi, apoi un aro al Securităţii, condus de colonelul de Securitate gheorghe dinu, îi duce, sub stare de arest, la um din târgovişte. comandantul unităţii, colonelul andrei kemenici, îi raportează lui victor Stănculescu că îi are sub pază pe cei doi ceauşeşti. după decolarea elicopterului de pe acoperişul sediului cc al Pcr, mulţimile din Piaţa Palatului simt că acela este momentul eliberării ţării la care nu îndrăzniseră niciodată să spere. oamenii plâng, scandează, se îmbrăţişează, îşi fac daruri, trăiesc una din acele clipe de graţie pe care istoria le oferă foarte rar popoarelor. continuă ocuparea sediului puterii de unde sunt luate şi aruncate, din balconul Existenţa diafană, care continuă volumele de autor Cercul de graţie (2003) şi O carte pe săptămână (2007), reprezintă o foarte echilibrată şi competentă radiografiere a simptomatologiei editoriale româneşti din anii , Ştefan Borbély unind între coperţile aceluiaşi volum atât texte dedicate unor nume consacrate ale literaturii române (Marin Sorescu, Mircea Zaciu, Nicolae Breban, Marin Mincu, livius Ciocârlie, Adrian Marino, horia- Roman Patapievici, Mircea Cărtărescu, Paul Cornea, Dan C. Mihăilescu), cât şi analize ale unor autori tineri, care s-au făcut cunoscuţi în ultimii ani (Adrian Dohotaru, Cătălin şi Roxana Ghiţă, Adriana teodorescu, Florina Codreanu, Ioana Macrea-toma, Constantina Raveca Buleu), cu cărţi preponderent din domeniul istoriei şi sintaxei mentalităţilor şi cel al studiilor culturale. Fire analitică, scrutătoare, dotată cu o bună deschidere teoretică şi cu o impecabilă precizie a conceptelor, Ştefan Borbély este interesat cu precădere de idei şi de simptomatologii culturale, textele dedicate jurnalului lui Adrian Marino (Viaţa unui om singur), experimentalismului lui Marin Mincu sau modernităţii în lectura lui Paul Cornea (toate prezente în carte) fiind dintre cele mai bune care s- au scris în domeniu. Pornind de la cazuri particulare şi de la volume care au, fără excepţie, o deschidere ideatică vastă, incitantă, cartea profesorului Borbély reprezintă un foarte suplu efort de sinteză critică, realizată cu har, competenţă şi profesionalism. ANUL XXIII t Nr. 3 (720)

39 abia părăsit de ceauşescu, portrete oficiale, cărţi de propagandă, operele complete ale genialului conducător. un tânăr ajuns în balcon îl imită pe ceauşescu spre hazul general al oamenilor rămaşi în stradă. Prima grijă a fost ca, de pe acoperiş, să fie smulse în mare grabă uriaşele litere care alcătuiau cuvântul comunist şi care făceau parte din lozinca ce domina împrejurimile: trăiască Partidul comunist român!. în acelaşi timp se îndreaptă spre sediul televiziunii grupuri de revoluţionari care pătrund în incintă fără să întâmpine studioul 4, unde se află teodor Brateş, redactor-şef adjunct la actualităţi, intră actorul ion caramitru însoţit de un grup de manifestanţi. în jurul orei 13 apare pe post şi rosteşte câteva cuvinte, spre uimirea tuturor celor care-l ascultă şi care erau obişnuiţi cu altfel de programe şi de discursuri: fraţilor, mulţumită lui dumnezeu am reuşit să ajungem la televiziune, în faţa noastră se află eroul nostru Mircea dinescu. Priviţi-l, ascultaţi-l pe Mircea dinescu. Mircea dinescu (eliberat în aceeaşi zi din arestul la domiciliu) spune câteva cuvinte, profund marcat (nu prea îl văzuse nimeni până atunci atât de emoţionat) de momentul pe care-l trăia: Peste 10 minute vom da un apel către populaţie. Să nu uităm pe dumnezeu. dictatorul a fugit. armata e cu noi, poporul e cu noi. Ministerul de interne să ordone întoarcerea în cazărmi. am învins!. din acel moment televiziunea română, rebotezată televiziunea română liberă (cuvântul liber împreună cu toată familia de cuvinte intră în forţă în limbajul curent şi în denumirile oficiale: scânteia tineretului se transformă în tineretul Liber, informaţia Bucureştiului în Libertatea, piaţa scânteii devine piaţa presei Libere etc.), transmite, cu scurte pauze, informaţii despre evenimentele importante petrecute (chiar şi nepetrecute) în ţară. Sediul cc al Pcr este ocupat de mulţime. în balcon se instalează microfoane şi difuzoare. o tânără se urcă pe una dintre balustradele balconului şi flutură un steag tricolor fără stemă. revenindu-le umorul, câţiva manifestanţi aduc o cruce pe care e prinsă o cizmă în amintirea lui ceauşescu şi a meseriei lui de cizmar. încep discursurile. revoluţionarii cu spirit practic, stau la coadă ca să vorbească mulţimii care nu părăseşte Piaţa Palatului. acolo unde cu câteva ore în urmă ceauşescu fusese huiduit, sunt aplaudaţi acum mulţi vorbitori de ocazie: Mircea diaconu, alexa visarion, ernest Maftei, Sergiu Nicolaescu. atunci când la târgovişte, elena şi Nicolae ceauşescu, abia arestaţi, se familiarizau cu noua lor situaţie, la Bucureşti, constantin dăscălescu, rămas în clădirea cc, iese în balcon, anunţă că este de partea poporului şi că intenţionează să formeze un nou guvern. este huiduit la fel de energic ca şi ceauşescu, în urmă cu câteva ore. constantin dăscălescu revine la microfonul din balcon pentru a-şi da demisia. ca să nu se expună huiduielilor mulţimii, ilie verdeţ încearcă să formeze şi el un guvern, dar fără dăscălescu, în interiorul clădirii. reuşeşte să reziste ca prim-ministru aproximativ 20 de minute. cuvântările din balcon continuă. intră în scenă şi Petre roman, unul dintre revoluţionarii care au ştiut că nu trebuie să rămâi în stradă după ce ţi-ai pus viaţa în primejdie pentru victoria revoluţiei. după ce lansează de la balcon un comunicat ( compatrioţi! ceauşescu a fugit! Noi, astăzi, proclamăm abolirea dictaturii! Noi, astăzi, declarăm că de acum înainte puterea aparţine poporului! etc.), se duce şi la televiziune (împreună şi cu generalul gheorghe voinea, Mihai Montanu şi ioan creţu) pentru a relua comunicatul în faţa întregii ţări. ion iliescu urmează acelaşi traseu, dar în sens invers. întâi apare la televiziune unde vorbeşte despre dezastrul provocat de sistemul dictatorial al lui ceauşescu om fără inimă, fără suflet, fără creier, neruşinat şi iresponsabil, vinovat de crimă odioasă împotriva poporului pentru care el şi alţii vor trebui să dea socoteală. deşi este, la prima sa apariţie la tvr, în noile condiţii, una dintre numeroasele persoane, fără nici o funcţie în vreo structură de putere, care s-au străduit să apară pe micul ecran întrucât considerau că au ceva de comunicat ţării, ion iliescu intră dezinvolt în rolul conducătorului la vârf care vrea să-i liniştescă pe cetăţenii ţării, spunându-le că i-a dat dispoziţie generalului stănculescu să retragă trupele. după câteva ore, tot la tvr, ion iliescu completează caracterizarea pe care i-o făcuse deja lui ceauşescu şi adaugă că dictatorul şi apropiaţii lui n-au fost adevăraţi comunişti, ci doar au întinat nobilele idealuri ale socialismului, numele Partidului comunist român, memoria celor care şi-au dat viaţa pentru cauza socialismului. apoi ion iliescu este condus la sediul cc unde, din balcon, se adresează mulţimii. când rosteşte, din obişnuinţă, formula Stimaţi tovarăşi!, din piaţa plină cu de oameni se aud huiduieli, fluierături şi avertismentul Fără comunişti! Sergiu Nicolaesu i-a venit în ajutor, a preluat microfonul, iar mulţimea l-a aclamat şi a strigat sergiu, sergiu! atunci acesta a intervenit inspirat, spunând că, atunci când într-o piaţă va apărea tentaţia de a scanda numele cuiva, să se strige România. astfel, anunţat de Sergiu Nicolaesu, ion iliescu a putut să-şi reia discursul, pe care l-a început cu formula dragi compatrioţi. ion iliescu şi Petre roman se deplasează apoi la MapN unde are loc o întâlnire cu militarii şi unde mai sunt prezenţi ioan creţu, Mihai ispas, florin velicu, gelu voican voiculescu, victor Stănculescu, ştefan guşă, Nicolae hortopan, Nicolae Militaru, Mihai chiţac ş.a. ştefan guşă, şeful Marelui Stat Major, preia conducerea armatei. de aici, un grup este transportat la sediul c.c. (ion iliescu, Petre roman, gelu voican voiculescu), unde încep discuţiile despre constituirea unor noi structuri de putere. r eveniment Ion Cristoiu Instrument de lucru Sub titlul Unsprezece ani din istoria României, domniţa ştefănescu a întocmit o Cronologie a intervalului din perioada zisă şi postdecembristă. Nu numai specialiştii, dar şi simplii cititori îşi pot da seama, aruncând o privire în această carte de 1000 de pagini, de munca titanică depusă de autoare: investigarea atentă a colecţiilor de ziare şi reviste, lectura cu creionul în mână a jurnalelor, memoriilor şi cărţilor dedicate principalelor evenimente, transcrierea riguroasă a datelor, numelor şi, ulterior, vânarea detectivistică a posibilelor greşeli de corectură. a meritat însă! cartea se aşează în chip obligatoriu printre instrumentele de lucru de care nu se pot dispensa toţi cei interesaţi de perioada postdecembristă: istorici, jurnalişti, politicieni, simpli cititori. rămânând ceea ce-şi propune un instrument de lucru întreprinderea depăşeşte în chip surprinzător condiţia unei simple Cronologii. din materia avută la dispoziţie, domniţa ştefănescu a extras nu numai date seci, dar şi fapte, întâmplări şi situaţii de viaţă semnificative pentru un anume eveniment. graţie talentului de prozator al autoarei lucrarea Unsprezece ani din istoria României se citeşte ca un roman balzacian. un roman ai cărui eroi, spre deosebire de cei ai literaturii lui Balzac, sunt şefi de stat, premieri, lideri de partide şi lideri de opinie, din românia postdecembristă. Robert Turcescu Secvenţe din istoria ce va să vină domniţa ştefănescu m-a salvat de nenumărate ori. ca jurnalist, i-am mulţumit în gând în repetate rânduri pentru răbdarea, acribia şi talentul cu care a adunat în volumele Cinci ani din istoria României şi, mai apoi, în cel intitulat doi ani din istoria României cele mai importante evenimente din istoria noastră foarte recentă şi alarmant de zbuciumată. i-am citit şi apoi i-am recitit volumele amintite ori de câte ori mi se părea că am nevoie de o perspectivă limpede asupra faptelor şi, mai ales, a contextelor în care s-au petrecut unele dintre evenimentele despre care nu încetăm să vorbim şi azi, deşi au trecut de mult: revoluţia din 89, mineriadele, primele alegeri libere, naşterea şi dispariţia unora dintre partidele politice şi, desigur, foarte multe altele. de fiecare dată am avut sentimentul reconfortant al descoperirii unei scriituri definite prin exactitatea şi atenţia acordate faptului semnificativ. apariţia acestui nou volum, Unsprezece ani din istoria României, e un cadou făcut tuturor celor preocupaţi de cunoaşterea şi înţelegerea întâmplărilor care au marcat anii din urmă, dar pentru cititorul atent se deschide larg o fereastră de la care pot fi întrezărite şi secvenţe din istoria ce va să vină. 39 CluBul CăRŢII IDeeA europeană doriţi să vă formaţi o bibliotecă universală? comandaţi cărţile propuse de editurile ideea europeană şi europress group. comenzile dumneavoastră vor fi expediate prin poştă, cu plata ramburs. reduceri de preţ la serviciul carte prin Poştă: 5% 5-19 ex.; 10% ex.; 20% peste 100 ex. reduceri de preţ la sediul editurii: 10% 3-9 ex.; 15% ex.; 20% peste 20 ex. comandând 5 cărţi anual puteţi deveni membru al clubului cărţii ideea europeană, iar la următoarele comenzi beneficiaţi de 15% reducere pentru fiecare carte comandată. Membrii clubului cărţii ideea europeană vor participa în fiecare an la concursul cu premii pentru fidelitate şi vor primi gratuit catalogul anual al editurilor ideea europeană şi europress group. fundaţia culturală ideea europeană / cp 113, op 22, Sector 1, Bucureşti, cod ; tel./fax: ; fcideeaeuropeana@yahoo.com Web: P A R t e N e R I M e D I A : RADIO ROMâNIA CultuRAl CONvORBIRI literare POeZIA timpul DACIA literară APleR FeDCR PA R t e N e R I: SC erc PReSS SRl europress MeDIA MARTIE 2012

40 Eveniment Tolstoi Jurnal Ediţie definitivă Traducere de Janina ianoşi prefaţă, note de ion ianoşi Pentru anul 2012 vă invităm să vă abonaţi la revista Contemporanul ABONAMENT ROMâNIA: 60 LEI/AN ABONAMENT STRĂINĂTATE: 70 EURO/AN Taxele de expediere sunt incluse în această sumă. Asociaţia CONTEMPORANUL Sediu social: Calea Victoriei nr. 115, Sector 1, Bucureşti Cod fiscal: Cont Lei: RO61RNCB Cont Euro: RO34RNCB BCR Filiala Sector 1 Bucureşti Adresa redacţiei: Asociaţia CONTEMPORANUL C. P. 113, O. P. 22, Sect. 1, Bucureşti, cod tel./fax: ; ; office@contemporanul.ro; contemporanul@yahoo.com Web: Abonamentele se pot face la sediul redacţiei, prin Compania Naţională Poşta Română S.A., Zirkon Media, S.C. Rautakirja România S.A., S.C. Orion Press Impex 2000 SRL, S.C. Manpres Distribution SRL, S.C. MT Press Impex SRL. Evidenţa informatizată a tirajelor şi produselor este realizată în sistemul internaţional GS1, administrat în România de GS1 România. Apare lunar 5 lei