Studiu privind normele sociale care influenţează comportamentele de risc ale adolescenţilor din România 2014 RAPORT

Transcription

1

2 Studiu privind normele sociale care influenţează comportamentele de risc ale adolescenţilor din România 2014 RAPORT Elaborat de: Fundaţia Romanian Angel Appeal Pentru: UNICEF România Bucureşti Iunie

3 Conţinutul acestei publicaţii reprezintă punctul de vedere al autorilor şi nu neapărat al Reprezentanţei UNICEF în România. Autori: Fidelie Kalambayi, Dr., sociolog, Fundaţia Romanian Angel Appeal (coordonatorul studiului) Alexandru Toth, sociolog, Fundaţia Romanian Angel Appeal (coordonatorul cercetării cantitative) Gabriel Jderu, Conf. univ. dr., sociolog, Universitatea din Bucureşti, Facultatea de Sociologie şi Asistenţă Socială Anamaria Papahagi, psiholog, Fundaţia Romanian Angel Appeal Claudia Câmpeanu, Lect. univ. dr., antropolog, Universitatea din Bucureşti, Facultatea de Sociologie şi Asistenţă Socială Coordonatori UNICEF: Raluca Zaharia Ofiţer Comunicare pentru Dezvoltare Gina Apolzan Specialist Dezvoltarea Adolescenţilor şi Tinerilor Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României Studiu privind normele sociale care influenţează comportamentele de risc ale adolescenţilor din România 2014 ; UNICEF România, Fundaţia Romanian Angel Appeal / Fidelie Kalambayi, Alexandru Toth, Gabriel Jderu,... ; coord. din partea UNICEF România: Raluca Zaharia, Gina Apolzan. - Buzău : Alpha MDN, 2015 Bibliogr. ISBN I. Kalambayi, Fidelie Ndomba II. Toth, Alexandru III. Jderu, Gabriel IV. Zaharia, Raluca (coord.) V. Apolzan, Gina (coord.) Copyright poză copertă UNICEF România/ Fotografie Braşov Editura ALPHA MDN ISBN

4 CUPRINS LISTĂ TABELE... 5 LISTĂ ACRONIME... 8 SUMMARY REZUMAT CONTEXT ŞI SCOP METODOLOGIE Cercetarea calitativă Cercetarea cantitativă Limitele cercetării Aspecte etice REZULTATELE CERCETĂRII FUMATUL Context Rezultatele cercetării Concluzii CONSUMUL DE ALCOOL Context Rezultatele cercetării Concluzii CONSUMUL DE DROGURI Context Rezultatele cercetării Concluzii DEBUTUL VIEŢII SEXUALE Context Rezultatele cercetării Concluzii FACTORI PSIHOLOGICI CARE INFLUENŢEAZĂ COMPORTAMENTELE DE RISC Factori favorizanţi ai consumului de tutun, alcool, droguri Factori protectivi împotriva consumului de tutun, alcool, droguri Factori favorizanţi ai debutului timpuriu al vieţii sexuale Factori protectivi împotriva debutului timpuriu al vieţii sexuale CONCLUZII Generale Despre fumat Despre consumul de alcool

5 Despre consumul de droguri Despre debutul vieţii sexuale RECOMANDĂRI Generale Specifice INDICATORI BIBLIOGRAFIE ANEXE

6 LISTĂ TABELE Tabelul 1: Distribuţia pe oraşe a interviurilor cu adolescenţi Tabelul 2: Structura grupurilor de semeni participante la discuţiile de grup Tabelul 3: Mărimea eşantioanelor din fiecare oraş Tabelul 4: Marjele de eroare statistică în funcţie de volumul eşantionului şi proporţia observată în eşantion Tabelul 5: Indicatori ai prevalenţei fumatului în rândul copiilor de ani Tabelul 6: Indicatori ai prevalenţei fumatului în rândul adolescenţilor de ani Tabelul 7: Cunoşti copii de vârsta ta care fumează? (copii ani) Tabelul 8: Percepţia asupra gradului de răspândire a fumatului în rândul prietenilor şi în rândul adolescenţilor de aceeaşi vârstă Tabelul 9: Părinţii tăi (mama, tata sau amândoi) ştiu sau cred că tu fumezi ţigări? (adolescenţi ani) Tabelul 10: După părerea ta, crezi că ar fi în regulă să încerci să fumezi o ţigară la vârsta ta? (10-13 ani) Tabelul 11: După părerea ta, crezi că ar fi în regulă să încerci să fumezi o ţigară la vârsta ta? (14-18 ani) Tabelul 12: Cât de probabil este să fumezi o ţigară în următoarele şase luni? (copii ani) Tabelul 13: Indiferent dacă în prezent fumezi sau nu, cât de probabil este să fumezi ţigări în următoarele şase luni? (adolescenţi ani) Tabelul 14: Câţi dintre cei de vârsta ta crezi că gândesc aşa?... Este cool pentru un băiat de vârsta mea să fumeze (adolescenţi ani) Tabelul 15: Câţi dintre cei de vârsta ta crezi că gândesc aşa?... Este cool pentru o fată de vârsta mea să fumeze (adolescenţi ani) Tabelul 16: Ce părere ai despre copiii de vârsta ta care fumează? (10-13 ani) Tabelul 17: Care dintre următoarele afirmaţii este cea mai apropiată de ceea ce crezi tu despre fumat în cazul copiilor/adolescenţilor de vârsta ta? (14-18 ani) Tabelul 18: Ce crezi că ar face cel mai bun prieten al tău/cea mai bună prietenă a ta dacă ar afla că ai început să fumezi? (copii ani) Tabelul 19: Prietenii tăi se aşteaptă ca tu să fumezi ţigări? (adolescenţi ani)...51 Tabelul 20: Clasificarea adolescenţilor în funcţie de convingerile empirice şi normative despre fumat

7 Tabelul 21: Modele de regresie multiplă liniară având ca variabilă dependentă intenţia de a fuma în următoarele şase luni Tabelul 22: Indicatori ai prevalenţei consumului de alcool în rândul copiilor de ani Tabelul 23: Indicatori ai prevalenţei consumului de alcool în rândul adolescenţilor ani Tabelul 24: Gândeşte-te la prima dată când ai consumat alcool. Care dintre următoarele afirmaţii sunt adevărate în cazul tău? (adolescenţi ani) Tabelul 25: Cu aproximaţie, în câte din ultimele 30 de zile ai consumat băuturi alcoolice? (adolescenţi ani) Tabelul 26: Cât de probabil este să consumi băuturi alcoolice în următoarele şase luni? (adolescenţi ani) Tabelul 27: Cunoşti copii de vârsta ta care consumă băuturi alcoolice? (copii ani) Tabelul 28: Credinţe empirice despre răspândirea consumului de alcool în rândul adolescenţilor de ani Tabelul 29: Părinţii tăi (mama, tata sau amândoi) ştiu sau cred că tu bei alcool? (adolescenţi ani) Tabelul 30: Credinţe normative despre consumul ocazional sau frecvent de alcool (adolescenţi ani) Tabelul 31: Convingeri despre avantajele şi riscurile consumului de alcool (În ce măsură eşti de acord sau în dezacord cu următoarele afirmaţii despre consumul de alcool?) (adolescenţi ani) Tabelul 32: Evaluarea auto-controlului în ce priveşte consumul de alcool în diferite situaţii (adolescenţi ani) Tabelul 33: Ce părere ai despre copiii de vârsta ta care consumă băuturi alcoolice? (10-13 ani) Tabelul 34: Convingeri normative despre consumul de alcool în rândul adolescenţilor de ani Tabelul 35: Crezi că prietenii tăi se aşteaptă de la tine să consumi ocazional băuturi alcoolice? (adolescenţi ani) Tabelul 36: Crezi că prietenii tăi se aşteaptă de la tine să consumi în mod regulat băuturi alcoolice? (adolescenţi ani) Tabelul 37: Câţi dintre prietenii/cei de vârsta ta crezi că gândesc aşa? Este cool pentru un băiat de vârsta mea să bea alcool (adolescenţi ani) Tabelul 38: Câţi dintre cei de vârsta ta crezi că gândesc aşa?... Este cool pentru o fată de vârsta mea să bea alcool (adolescenţi ani)

8 Tabelul 39: Clasificarea adolescenţilor în funcţie de convingerile empirice şi normative despre consumul de alcool Tabelul 40: Modele de regresie multiplă liniară având ca variabilă dependentă intenţia de a consuma băuturi alcoolice în următoarele şase luni Tabelul 41: Indicatori ai prevalenţei consumului de droguri în rândul adolescenţilor de ani Tabelul 42: Consumul de marijuana şi alte droguri de-a lungul vieţii în rândul adolescenţilor de ani Tabelul 43: Ţi-a oferit sau ţi-a propus cineva vreodată să fumezi marijuana sau să iei alte droguri? (copii ani) Tabelul 44: Ai consumat vreodată marijuana sau alte droguri? (copii ani). 93 Tabelul 45: Cunoşti copii de vârsta ta care consumă marijuana sau alte droguri? (copii ani) Tabelul 46: Credinţe empirice legate de răspândirea consumului de droguri în rândul adolescenţilor de ani Tabelul 47: Părinţii tăi (mama, tata sau amândoi) ştiu sau cred că tu consumi marijuana sau alte droguri? (adolescenţi ani) Tabelul 48: Clasificarea adolescenţilor în funcţie de convingerile empirice şi normative despre consumul de marijuana Tabelul 49: Clasificarea adolescenţilor în funcţie de convingerile empirice şi normative despre consumul de alte droguri Tabelul 50: Modele de regresie multiplă liniară având ca variabilă dependentă intenţia de a consuma droguri în următoarele şase luni Tabelul 51: Indicatori privind debutul vieţii sexuale în rândul adolescenţilor de ani Tabelul 52: Cu câţi parteneri ai avut contacte sexuale în ultimele 12 luni? (adolescenţi de ani care şi-au început viaţa sexuală) Tabelul 53: Persoana/persoanele cu care ai făcut sex până acum a/au fost? (adolescenţi de ani care şi-au început viaţa sexuală) Tabelul 54: Cât de des ai folosit prezervativul (tu sau partenerul tău) în ultimele 12 luni? (adolescenţi de ani care şi-au început viaţa sexuală) Tabelul 55: Credinţe empirice referitoare la începerea vieţii sexuale în rândul adolescenţilor de ani (eşantion băieţi) Tabelul 56: Credinţe empirice referitoare la începerea vieţii sexuale în rândul adolescenţilor de ani (eşantion fete) Tabelul 57: Părinţii tăi (mama, tata sau amândoi) ştiu sau cred că tu ţi-ai început deja viaţa sexuală? (adolescenţi ani)

9 Tabelul 58: Crezi că până la vârsta ta ar fi trebuit să îţi fi început viaţa sexuală? (adolescenţi ani) Tabelul 59: Care crezi că este vârsta potrivită pentru începerea vieţii sexuale în cazul unui băiat? (eşantion băieţi ani) Tabelul 60: Care crezi că este vârsta potrivită pentru începerea vieţii sexuale în cazul unei fete? (eşantion fete ani) Tabelul 61: Credinţe normative referitoare la debutul vieţii sexuale în rândul băieţilor de ani Tabelul 62: Credinţe normative referitoare la debutul vieţii sexuale în rândul fetelor de ani Tabelul 63: Clasificarea adolescenţilor în funcţie de credinţele empirice şi normative referitoare la debutul vieţii sexuale Tabelul 64: Modele de regresie multiplă liniară având ca variabilă dependentă intenţia de a face sex în următoarele şase luni, la băieţi Tabelul 65: Modele de regresie multiplă liniară având ca variabilă dependentă intenţia de a face sex în următoarele şase luni, la fete LISTĂ ACRONIME CPECA Centrul de Prevenire, Evaluare şi Consiliere Antidrog CURS Centrul de Sociologie Urbană şi Regională DGASPC Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului EU-DAP EUropean Drug addiction prevention trial project INS Institutul Naţional de Statistică ISE Institutul de Ştiinţe ale Educaţiei ISJ Inspectoratul Şcolar Judeţean N Număr NR Non-răspunsuri NŞ Nu ştiu ONG Organizaţie nonguvernamentală PSU Primary Sampling Unit (unitate primară de selecţie) RAA Fundaţia Romanian Angel Appeal SNPP Substanţe noi cu proprietăţi psihoactive UNICEF Fondul Naţiunilor Unite pentru Copii 8

10 Suntem recunoscători adolescenţilor, părinţilor şi profesioniştilor din oraşele Bucureşti, Bacău, Iaşi, Cluj-Napoca şi Constanţa, care au acceptat să răspundă la întrebările echipei de cercetare. Mulţumim cadrelor didactice din cele peste 200 de şcoli şi licee incluse în studiu şi inspectoratelor şcolare judeţene din Bucureşti, Bacău, Iaşi, Cluj şi Constanţa care au aprobat şi facilitat accesul echipei de cercetare în aceste unităţi şcolare. Nu în ultimul rând, mulţumim tuturor colaboratorilor noştri, operatori de interviu, care au colectat datele cantitative prezentate în studiu. 9

11 10

12 SUMMARY Background The present report shows the results of a study on social norms that impact risk behaviours among Romanian adolescents. The study was conducted between May 2014 and February 2015 by the Romanian Angel Appeal Foundation for UNICEF Romania. The study aimed to identify the social norms that determine adolescents to adopt and maintain the following behaviours: alcohol and tobacco use, drug use, and early sexual debut. The research targeted adolescents aged living in the following five towns: Iaşi, Bacău, Timişoara, Constanţa and Bucharest. The purpose of the study is to support the design of specific interventions and policy recommendations for adolescents, addressing their risk behaviour-driven vulnerabilities in an integrated manner. Objectives and methodology The study had the following objectives: To identify and analyze the social norms that affect adolescents aged 10 to 18, boys and girls, with respect to the following behaviours: alcohol and tobacco use, drug use, and early sexual debut (before the age of 16); To make evidence-based recommendations for efficient and effective strategies, including communication tools and channels, to address priority social norms affecting adolescents with respect to the abovementioned behaviours; To make recommendations on adequate indicators for measuring the impact of the above-mentioned strategies. In order to explore the social norms, we employed the perspective proposed by Cristina Bicchieri (2006), according to which compliance with social norms is the result of an individual s empirical and normative expectations in other words, compliance is the result of what the individual thinks that other individuals do and what the individual thinks that other individuals expect from him/her. Moreover, the alteration of the two types of expectations may lead to 11

13 the dramatic alteration of the individual s behaviour. Taking this perspective, the operational model used to explore the respondents empirical and normative expectations involves answering to the following set of questions: Empirical expectations: What are the respondent s habitual practices? / What are the habitual practices of the others around him/her? / What do the others think that the respondent does? Normative expectations: What does the respondent think that he/she ought to do? / What does the respondent think that the others ought to do? / What do the others think that the respondent ought to do? The methodological approach to this study involved the use of mixed qualitative and quantitative research methods, so as to ensure the collected data is complementary and confer the study a high degree of validity. During the first stage of the study, we collected data by conducting focus-groups and in-depth interviews with three categories of respondents: adolescents aged 10 to 18, parents of adolescents, and key community stakeholders considered relevant to the issues of adolescents from vulnerable groups. As such, we conducted 30 interviews and 6 focus groups with adolescents, 2 focus groups with parents and another 3 with key community stakeholders. During the second stage of the study, we conducted a survey using a standardized questionnaire applied to a sample population of 1870 pupils enrolled in lower secondary schools and high schools in the 5 towns selected to participate in the study. Main findings and conclusions The four behaviours that form the subject matter of this study belong to a category of risk behaviours which are adopted and developed by adolescents in close relation to the psychological and social changes that are specific of adolescence and in connection with the characteristics of the social environment in which the adolescent s socialization and social development occur. These behaviours are part of a social learning process and become gradually internalized in the teenager s social self (Becker, 1953; Matza, 1969). The prevalence of smoking among children aged 14 to 18 in all the selected towns was found to be very high. More than half of these children reported having tried smoking at least once, the highest rate being recorded in the capital city (66%), while the lowest rate was found in Iaşi (53%). 50% to 55% of them reported smoking at least once during the past 30 days. The prevalence of smoking among children aged 10 to 13 varies between 2% and 7% across the surveyed towns. 12

14 Regardless of the town of residence, most of the adolescents in the study indicated more than half and all of them when answering the question How many people your age do you think smoke cigarettes?, which suggests the existence of a favourable environment for teenagers to defy the tobacco smoking ban. Among the 14 to 18-year olds, the average age for trying to smoke or drink alcohol for the first time was found to be around years, an age when teenagers start to strongly feel the need to be independent and do things that are usually forbidden to children. Alcohol is considered harmful for one s health by most of the respondents, regardless of the age group they belong to and of whether alcohol use is included or not in their behaviours. However, among the adolescent respondents aged 14 to 18, the study found that trying to drink alcohol was not regarded as contrary to the norms, the occasional use of alcohol was partly disapproved, while the frequent use was rejected by the majority. When asked about their peers opinion on alcohol consumption, adolescent respondents indicated they regarded their peers to be more inclined to support prohibited behaviours than they themselves were. Friends are perceived by respondents as moderately disapproving of alcohol use, while parents are seen to strongly disapprove of alcohol use. A significant percentage of the respondents (17% in Constanţa - 32% in Bucharest) believed their parents did not mind their occasional and moderate use of alcohol. In the case of teenagers, friends and peer groups strongly influence how frequently and how much alcohol they use. The data gathered in this study show that usually, in a friends group, there is a consensus with regard to the frequency of alcohol use, such that anyone who defies the rule draws the immediate reaction of the group members who wish to preserve group uniformity. The culture of the group may or may not favour the use of alcohol among its members, depending on the type of activities they get involved in. Most of the adolescents covered by the study, regardless of the town they live in, reported either that they could not determine how many of their friends or peers used drugs, or that, in their opinion, none of these people used drugs. The respondents ability to estimate the number of drug users was even poorer when asked about the use of drugs other than marijuana. This particular finding deserves further inquiry in order to identify its causes: Is it the low-level exposure of adolescents to drug use? Is it the lack of knowledge about the types of drugs and their effects? Are teenagers afraid to talk about this subject because they are aware that drug use is illegal in Romania? Are there other 13

15 reasons? If the data allow it, we recommend a comparative analysis of this aspect among the respondents who reported never having tried using drugs versus those who reported having tried or having drug users in their group of friends. The majority of the respondents have formed personal beliefs that favour the rejection of drug use. Nevertheless, their attitudes towards the subject are in fact quite divided and vary along a continuum that ranges from negative (rejection) to positive (acceptance). With regard to the timing of sexual debut, the attitudes and beliefs of the adolescents included in the study largely mirror the attitude of the general population, except for those who have already become sexually active. According to the interviewed adolescents, sexual debut should occur when an individual is grown-up and able to be accountable for the consequences of his/her sexual relationships e.g. a pregnancy. Qualitative data suggested that for some adolescents maturity comes at 18. On the other hand, the quantitative research presented a different image: respondents believe that boys should have sex at years old, while girls should wait until However, the perceived norm is different than the practice: the actual sexual debut comes earlier for boys (14-15 years) as well as for girls (15-16 years). In terms of the practical context in which sexual debut occurs, taking the opportunity to do it prevailed over planning for it first. The teens interviewed indicated that their sexual debut had happened on the occasion of rather special events, in the absence of an adult and sometimes in an alcohol drinking context (e.g. birthday parties, trips, the chance to use private rooms). This aspect is significant, especially in correlation to the low rate of contraceptive use. On the other hand, talking to the partner about the opportunity of having sex before having it was found to be a practice in many cases, especially for girls that had been having a relationship. For the teenagers in the study, the reference group with the highest impact is their friends group. Friends practices and attitudes appear to affect (or at least to be associated to) the timing of the respondents sexual debut. Surprisingly enough, it isn t parents whom adolescents regard as a significant partner of discussion or a relevant source of information, but rather friends and media. Both parents and children constantly avoid having open and honest discussions about sexuality and, in the end, such talks are limited to the pregnancy risk. Boys are taught that they are free to do whatever they want to as long as their partners do not get pregnant, while girls are taught that the female body is like a city under assault that they must safeguard, though they are not told much about safety measures (except for the choice of abstinence). 14

16 The education system provides pupils with few opportunities to discuss and obtain information about sexuality, and the rare occasions when this does happen are not taken seriously by adolescents. Despite the fact that schools have the necessary infrastructure to provide adequate information and that many of the adolescent respondents indicated they needed to talk to an adult about sex and sexuality, the education system plays a minor role or rather no role in teaching sex education to adolescents. As already mentioned, adolescents seem to obtain their information (frequently under the form of pornography or anecdotal information) from the media (especially through websites and online games), via their friends. Recommendations There appears to be a need for alternative strategies of communication with adolescents, given that the information collected from the teen respondents participating in this study minimizes the effectiveness of the prevention programmes that focus on terrorism in health issues, in other words, programmes that place the accent on the negative health consequences of underage smoking and drinking. The same applies to the discourses that have a moralizing approach designed with the same objective. Prevention strategies should aim to break the correlation between adolescencerelated behaviours and tobacco/alcohol use, and make these practices to be regarded as undesirable. The non-desirability of these practices should be built in opposition to the values promoted by the formative period of adolescence: independence, experimenting, authenticity, disposition, being cool, being calm. The message should be delivered by same generation role models because they are part of the key reference group that matters to teenagers. Some of the adolescents have already described their peers who abuse alcohol as pathetic, lacking dignity, having no control. Management of self-image in adolescence is highly sensitive to all the negative factors that can make the individual look bad in his/her social circle. Creating and implementing programmes aimed at developing child and adolescent emotional intelligence throughout the schooling years Such programmes could be implemented by schools, as well as by non-governmental organizations in partnership with the local School Inspectorates. This type of programmes could prevent problem alcohol use and provide tools for emotional self-management for the adolescents going through difficult times. Creating continuous training programmes for school professionals The aim of such training sessions would be to develop the teaching staff s ability to screen for problem alcohol use and psychological vulnerability (likely to lead to 15

17 excessive alcohol consumption) among the adolescents they work with. School professionals would also receive information about how to refer a case either to the government service network (the general directorates for social assistance and child protection, the public social assistance service, etc.) or to nongovernmental and other providers for free of charge psychological assistance. This type of programme could be implemented by the local School Inspectorates or outsourced to private providers of training services. Creating services that provide opportunities for adolescents to spend their leisure time Non-governmental organizations working with children and adolescents could design educational services that help adolescents develop their sense of responsibility and capacity to exercise judgement, or services meant to build socialization environments around various issues in order to support the adolescent identification process and guide it from an adaptive perspective. Creating intervention services with the aim to quickly identify, counsel and refer parents/tutors with problem alcohol use to specialized services These types of interventions could be delivered within the offices of general practitioners, in hospitals, by the social service system (providers of either general or specialized services e.g. for vulnerable groups or for the poor) or early childhood education bodies. Among the most frequently reported personal beliefs was an addiction hierarchy where drug use (regardless of the type of drug and frequency of use) is more harmful than tobacco and alcohol addiction. Although such a belief may be protective against drug use debut, it may also facilitate the initiation and continuation of alcohol and tobacco use among adolescents. It is therefore necessary to have interventions that help rectify this belief. Adolescents will continue to relate to their close friends group, using it as a support system and information provider. It is our recommendation to create an information and support system that would supplement and guide the existing one, with the following objectives: 1. to increase adolescents knowledge about the human body, sexuality, contraception, mutual respect in relationships and particularly selfrespect; 2. to increase parents knowledge about the human body, sexuality, contraception, mutual respect in relationships and particularly selfrespect; to increase awareness of the positive influence they may have on the adolescents in their care. 16

18 REZUMAT Context Acest raport prezintă rezultatele studiului privind normele sociale care influenţează comportamentele de risc ale adolescenţilor din România, care a fost realizat de Fundaţia Romanian Angel Appeal la cererea UNICEF România în perioada mai 2014-februarie Studiul şi-a propus identificarea normelor sociale care influenţează adoptarea şi menţinerea de către adolescenţi a următoarelor comportamente: consumul de alcool şi tutun, consumul de droguri şi iniţierea timpurie a vieţii sexuale. Cercetarea a vizat adolescenţi cu vârste între 10 şi 18 ani care locuiesc în oraşele Iaşi, Bacău, Timişoara, Constanţa şi Bucureşti. Scopul studiului este acela de a fundamenta dezvoltarea unor intervenţii şi elaborarea unor recomandări de politici destinate adolescenţilor, care să abordeze într-un mod integrat vulnerabilităţile ce derivă din aceste comportamente de risc la adolescenţi. Obiective şi metodologie Studiul a avut următoarele obiective: Identificarea şi analizarea normelor sociale care influenţează adolescenţii cu vârste cuprinse între ani, băieţi şi fete, din perspectiva următoarelor comportamente: consumul de alcool şi tutun, consumul de droguri şi iniţierea timpurie a vieţii sexuale (înainte de vârsta de 16 ani); Formularea de recomandări bazate pe dovezi pentru crearea unor strategii eficace şi eficiente, inclusiv a unor instrumente şi canale de comunicare care să vizeze cele mai importante norme sociale ce influenţează adolescenţii din perspectiva comportamentelor menţionate; Formularea de recomandări privind indicatorii potriviţi pentru măsurarea impactului acestor strategii. Pentru explorarea normelor sociale, am utilizat perspectiva propusă de Cristina Bicchieri (2006), conform căreia respectarea normelor sociale este o rezultantă a aşteptărilor empirice şi normative ale individului adică ce crede individul că fac ceilalţi şi ce crede că ceilalţi aşteaptă de la el. În plus, modificarea celor două tipuri de aşteptări poate duce la modificarea dramatică a comportamentului 17

19 individului. Din această perspectivă, modelul operaţional utilizat pentru explorarea aşteptărilor empirice şi normative ale subiecţilor presupune răspunsul la următorul set de întrebări: Aşteptări empirice: Care sunt practicile respondentului? / Care sunt practicile celorlalţi? / Ce cred ceilalţi că face respondentul? Aşteptări normative: Ce crede respondentul că ar trebui să facă? / Ce crede respondentul că ceilalţi ar trebui să facă? / Ce cred ceilalţi că ar trebui să facă respondentul? Abordarea metodologică pe care s-a bazat acest studiu a implicat utilizarea unui mix de metode de cercetare cantitativă şi calitativă menite să asigure complementaritatea datelor culese şi să ofere studiului un nivel ridicat de validitate. Într-o primă etapă, au fost culese date prin realizarea de focus grupuri şi interviuri în profunzime cu trei categorii de persoane: adolescenţi cu vârsta între 10 şi 18 ani, părinţi de adolescenţi, şi actori cheie din comunitate, relevanţi pentru problematica adolescenţilor din grupuri vulnerabile. Au fost realizate 30 de interviuri şi 6 focus grupuri cu adolescenţi, 2 focus grupuri cu părinţi şi alte trei cu actori cheie din comunitate. În cea de-a doua etapă, a fost realizată o anchetă pe bază de chestionar standardizat pe un eşantion de 1870 elevi din şcoli gimnaziale şi licee din cele 5 oraşe. Principalele rezultate şi concluzii Comportamentele de risc, în sfera cărora intră cele patru comportamente analizate în acest studiu, se însuşesc şi se dezvoltă în strânsă legătură cu transformările psihosociale specifice vârstei adolescenţei şi cu trăsăturile mediului social în care interacţionează şi se dezvoltă social adolescentul. Acestea sunt supuse unui proces de învăţare socială şi ajung treptat să fie incorporate în structura sinelui social al adolescentului (Becker, 1953; Matza, 1969). Per total oraşe, în rândul copiilor cu vârste cuprinse între 14 şi 18 ani, se poate constata o prevalenţă foarte ridicată a fumatului. Astfel, peste jumătate dintre copiii cu aceste vârste au declarat că au încercat să fumeze cel puţin o dată, pe primul loc aflându-se capitala (66%), iar pe ultimul loc, oraşul Iaşi (53%). Dintre aceştia, între 50% şi 55% au fumat cel puţin o dată în ultimele 30 de zile. În rândul copiilor de ani, prevalenţa fumatului se situează între 2% şi 7% la nivelul oraşelor analizate. Indiferent de oraş, majoritatea adolescenţilor au plasat răspunsurile la întrebarea Câţi dintre cei de vârsta ta crezi că fumează? în categoriile mai mult de jumătate şi toţi, ceea ce sugerează existenţa unui climat favorabil încălcării interdicţiei fumatului. 18

20 În cazul adolescenţilor care au, în prezent, între 14 şi 18 ani, vârsta medie la care au încercat prima dată să fumeze sau să consume băuturi alcoolice este situată în intervalul ani, vârstă la care începe să se manifeste acut nevoia de independenţă, de a face lucruri care, în mod normal, le sunt interzise copiilor. Majoritatea respondenţilor, indiferent de grup, de vârstă sau de prezenţa în repertoriul de comportamente al celui de consum, consideră alcoolul ca fiind distructiv pentru sănătate. Totuşi, la adolescenţii respondenţi din categoria de vârstă ani, experimentarea consumului de alcool nu este considerată în afara normei, consumul ocazional este relativ blamat, însă consumul frecvent este respins de majoritate. Când trebuie să aprecieze opinia celor de aceeaşi vârstă faţă de consumul de alcool, adolescenţii îi consideră mai înclinaţi spre susţinerea comportamentelor prohibite decât sunt ei înşişi, opinia lor fiind mai moderată când se evaluează credinţele prietenilor lor şi foarte dezaprobatoare faţă de alcool, când se determină atitudinea părinţilor. Un procent important (Constanţa 17% - Bucureşti 32%) consideră că părinţii sunt de acord cu consumul ocazional şi moderat de alcool. Grupul de prieteni are o influenţă determinantă în alegerea frecvenţei şi cantităţii consumului de alcool. Datele colectate arată că, de obicei, există un consens asupra regularităţii consumului de alcool, adolescenţii care sfidează regula animând reacţiile membrilor prin care se încearcă uniformizarea. Cultura grupului, prin specificul activităţilor în care se implică membrii săi, poate susţine sau nu consumul de alcool. Adolescenţii din oraşele incluse în studiu, în majoritatea lor, declară fie că nu pot aprecia câţi prieteni sau semeni consumă droguri, fie că, după părerea lor, nici unul nu consumă droguri. Capacitatea de a estima numărul celor care consumă droguri este cu atât mai scăzută cu cât este vorba despre alte droguri decât marijuana. Acest rezultat trebuie analizat suplimentar, pentru a stabili sursele lui: nivelul scăzut de expunere a adolescenţilor la consumul de droguri? lipsa de cunoştinţe despre tipurile de droguri şi efectele lor? conştiinţa caracterului ilegal al consumului de droguri în România şi teama de a vorbi despre acest subiect? Alte cauze? De asemenea, dacă datele permit, ar fi recomandată analiza diferenţiată a acestui aspect în rândul celor care nu au experimentat droguri, comparativ cu cei care au experimentat sau declară că au în cercul de prieteni persoane care consumă substanţe stupefiante. Majoritatea respondenţilor au internalizat credinţe care favorizează respingerea consumului de droguri. Cu toate acestea, atitudinile lor faţă de acest subiect sunt 19

21 mult mai fragmentate, variind pe un continuum de la negativ (respingere) la pozitiv (acceptare). Atitudinile şi credinţele adolescenţilor în ceea ce priveşte momentul debutului vieţii sexuale reflectă în mare măsură atitudinile populaţiei, cu excepţia cazurilor în care viaţa sexuală a fost deja începută. Adolescenţii intervievaţi sunt de părere că viaţa sexuală ar trebui începută atunci când persoana este matură şi poate să îşi asume consecinţele unei relaţii sexuale sarcina.. În cercetarea calitativă unii adolescenţi au asociat acest moment cu vârsta majoratului; cu toate acestea, întrebaţi în cercetarea cantitativă despre cea mai potrivită vârstă pentru debutul vieţii sexuale, adolescenţii au indicat în medie ani pentru băieţi şi pentru fete. Norma percepută este însă diferită de practică, debutul efectiv înregistrându-se la ani în cazul băieţilor şi la ani în cazul fetelor. Contextul practic al începerii vieţii sexuale este unul de oportunitate şi mai puţin de planificare. Adolescenţii intervievaţi au indicat faptul că începerea vieţii sexuale s-a produs în momente mai speciale marcate de lipsa adulţilor şi, uneori, de consumul de alcool (zile de naştere, excursii, accesul la spaţii private). Acest lucru este semnificativ, mai ales dacă îl corelăm cu răspândirea redusă a mijloacelor contraceptive. În acelaşi timp, posibilitatea actului sexual este ceva ce este în multe cazuri discutat înainte şi apare în contextul unei relaţii, mai ales pentru fete. Grupul de referinţă cel mai important este cel al prietenilor, iar practica şi atitudinile prietenilor par să influenţeze (sau cel puţin să se coreleze cu) momentul debutului vieţii sexuale. Surprinzător, părinţii nu sunt un partener semnificativ de discuţie sau o sursă importantă de informaţii, ci mai degrabă prietenii şi media. Şi părinţii, şi copiii evită în mod sistematic discuţiile deschise şi oneste despre sexualitate, iar cele care au loc se rezumă, în final, la pericolul sarcinii. Băieţii învaţă că pot face ce doresc atâta timp cât nu lasă o fată însărcinată, iar fetele învaţă că propriul corp este ceva care se află sub asalt şi trebuie păzit, fără informaţii precise despre cum ar putea face asta (în afara abstinenţei). Şcoala oferă puţine oportunităţi de discuţie şi informare şi nici acelea nu sunt luate în serios de către adolescenţi. În ciuda faptului că în şcoli există o infrastructură pentru informare şi că mulţi dintre adolescenţi au indicat nevoia de a discuta cu o persoană mai în vârstă despre sex şi sexualitate, şcoala joacă un rol minor, aproape inexistent în educaţia sexuală a adolescenţilor. Din nou, informaţia (adeseori sub formă de pornografie sau pseudo-informaţii) pare să ajungă la adolescenţi dinspre media (în special website-uri şi jocuri), via prieteni. 20

22 Recomandări Având în vedere relatările respondenţilor adolescenţi care minimizează eficacitatea programelor de prevenţie al căror focus e terorismul despre sănătate, mai precis accentul pus pe consecinţele negative ale fumatului sau consumului de alcool asupra stării de sănătate, ca şi discursul, cu obiectiv similar, care are tentă moralizatoare, apare necesitatea unor strategii diferite de comunicare cu acest grup. Strategiile pentru prevenţie ar trebui să-şi fixeze drept scop ruperea corelaţiei dintre comportamentele asociate cu această perioadă şi fumat/consum de alcool, adăugându-le acestora din urmă o valenţă negativă, indezirabilă. Indezirabilitatea ar trebui să se construiască prin contrast cu valorile promovate de această perioadă formativă independenţă, experimentare, autenticitate, temperament cool, imperturbabil. Mesajul ar trebui livrat de persoane etalon din aceeaşi generaţie, ştiindu-se faptul că acesta este grupul de referinţă esenţial. Deja o parte dintre adolescenţi îi consideră pe cei care exagerează cu consumul de alcool ca fiind penibili, fără demnitate, fără control. În perioada adolescenţei, managementul imaginii de sine este foarte sensibil la toţi factorii care ar putea influenţa negativ imaginea socială a adolescentului. Dezvoltarea şi implementarea unor programe de dezvoltare a inteligenţei emoţionale la copii şi adolescenţi pe toată perioada de şcolarizare Aceste programe ar putea fi implementate în şcoli, dar şi în cadrul organizaţiilor neguvernamentale, care ar putea colabora cu inspectoratele şcolare. Acest tip de programe ar preveni consumul problematic de alcool, putând oferi instrumente de gestionare afectivă pentru cei care traversează perioade dificile. Dezvoltarea unor programe de formare continuă dedicate personalului didactic Scopul acestor cursuri ar fi dezvoltarea de abilităţi necesare pentru recunoaşterea semnelor de consum problematic de alcool şi de fragilitate psihică la adolescenţi (care poate determina apariţia consumului excesiv de alcool). De asemenea, personalul didactic ar putea fi informat despre procedura de referire către reţeaua de servicii gratuite de asistare psihologică din mediul guvernamental (direcţiile de asistenţă socială şi protecţia copilului, serviciul public de asistenţă socială etc.) sau nonguvernamental, precum şi către alţi furnizori. Acest tip de program ar putea fi implementat prin inspectoratele şcolare sau externalizat, în baza unei colaborări cu furnizorii de cursuri din mediul privat. Dezvoltarea de servicii de petrecere a timpului liber dedicate adolescenţilor Mediul nonguvernamental care are în sfera de activităţi lucrul cu copii şi adolescenţi ar putea concepe servicii cu scop educativ, care să sprijine dezvoltarea responsabilităţii şi a spiritului critic, sau construi medii de socializare pe tema- 21

23 tici diferite, care să ajute procesul de identificare şi să îl ghideze într-o manieră adaptativă. Dezvoltarea unor intervenţii de identificare rapidă, consiliere şi referire către servicii specializate a părinţilor/tutorilor care prezintă consum problematic de alcool Aceste intervenţii pot fi dezvoltate în cadrul cabinetelor de medicină generală, spitalelor, serviciilor sociale generale sau specializate (de exemplu, cele destinate grupurilor vulnerabile, persoanelor sărace), pe lângă structuri de educaţie timpurie. Una dintre cele mai frecvente credinţe raportate de respondenţi este aceea a unei ierarhii a adicţiilor, în care consumul de droguri (de orice tip şi cu orice frecvenţă) este mai nociv decât adicţia de tutun şi alcool. Această credinţă, deşi poate fi protectivă împotriva debutului consumului de droguri, poate facilita iniţierea şi continuarea consumului de alcool şi de tutun în rândul adolescenţilor. Sunt necesare intervenţii care să ajute la corectarea acestei credinţe. Adolescenţii vor continua să se raporteze la grupul imediat de prieteni şi să îl folosească ca sistem de sprijin şi informare. Recomandările noastre au în vedere crearea unui sistem de informare şi suport care să suplimenteze şi să orienteze sistemul existent, având ca obiective: 1. creşterea, în rândul adolescenţilor, a gradului de cunoştinţe despre corpul uman, sexualitate, metode contraceptive, relaţii bazate pe respect reciproc şi mai ales respect faţă de propria persoană; 2. creşterea, în rândul părinţilor, a gradului de cunoştinţe despre corpul uman, sexualitate, metode contraceptive, relaţii bazate pe respect reciproc şi mai ales respect faţă de propria persoană; conştientizarea rolului pozitiv pe care ei l-ar putea avea asupra adolescenţilor aflaţi în grija lor. 22

24 1. CONTEXT ŞI SCOP În 2013, UNICEF România în colaborare cu Centrul de Sociologie Urbană şi Regională (CURS) şi Institutul de Ştiinţe ale Educaţiei au realizat studiul Situaţia adolescenţilor din România, o cercetare care a atras atenţia asupra nivelului de vulnerabilitate a adolescenţilor (10-18 ani) la comportamente de risc precum fumatul, consumul de alcool, consumul de droguri şi debutul timpuriu al vieţii sexuale. Studiul a urmărit măsurarea prevalenţei comportamentelor de interes şi identificarea determinanţilor sociali ai acestor comportamente. Conform raportului, 42% dintre adolescenţii intervievaţi au declarat că au consumat băuturi alcoolice cel puţin o dată în viaţă, iar cca 1 din 5 au fumat ţigări (tutun) cel puţin o dată. Ambele practici sunt şi mai frecvente în rândul băieţilor (comparativ cu fetele), al adolescenţilor din mediul urban (comparativ cu cei din mediul rural) şi al celor cu vârsta de peste 14 ani (comparativ cu cei de vârstă mai mică). Prevalenţa consumului de droguri până la vârsta majoratului este de 3,8%1, fiind de cca două ori mai mare în rândul adolescenţilor trecuţi de 14 ani (comparativ cu cei sub 14 ani). La data realizării studiului UNICEF (2013), aproape 1 din 5 băieţi şi 1 din 10 fete îşi începuseră viaţa sexuală, proporţia lor ajungând şi la 25% în rândul celor de peste 14 ani. Un adolescent activ sexual avusese, în medie, 2,3 parteneri până la data interviului. Alături de factori de nivel structural precum legislaţie, accesul la servicii, situaţia financiară, acceptare, discriminare etc., autorii studiului UNICEF au identificat normele sociale ca fapte sociale ce pot facilita sau descuraja dezvoltarea anumitor practici în rândul adolescenţilor. Abordarea normelor sociale (engl. social norms approach) (Berkowitz, 2004), una dintre abordările moderne din aria prevenirii şi reducerii comportamentelor de risc, atribuie normelor sociale un rol central în procesul de însuşire al acestor practici. Normele sociale sunt percepţii şi credinţe despre ceea ce apreciem că reprezintă comportamente <<normale>> la cei din jurul nostru. Asumpţia principală în această abordare este că atitudinile şi comportamentele noastre se modifică sub influenţa percepţiilor incorecte pe care le avem despre ceea ce fac şi ceea ce cred cei din grupul nostru de semeni; mai mult, atunci când vorbim despre comportamente de risc, avem tendinţa să supraestimăm frecvenţa acestora în rândul semenilor, fapt care ne încurajează fie să le iniţiem, fie să le păstrăm. 1 Procentul de adolescenţi care declară că au consumat vreodată droguri, indiferent de tipul de drog. 23

25 Pornind de la acest cadru, prezentul studiu urmăreşte să răspundă la câteva întrebări: Care sunt normele sociale despre care adolescenţii din România cred că guvernează practicarea comportamentelor de risc? Cum influenţează aceste percepţii modul în care adolescenţii se raportează la propriile lor comportamente de risc? Ce strategii pot fi adoptate pentru corectarea sau modificarea percepţiilor pe care adolescenţii le au despre normele sociale identificate? Raportul de faţă prezintă mai întâi metodologia de cercetare şi atrage atenţia asupra limitelor cercetării. Apoi, în capitole separate pentru fiecare comportament de risc, descrie contextul actual al practicilor în rândul adolescenţilor români şi identifică percepţiile respondenţilor asupra normelor sociale care conduc la adoptarea sau practicarea comportamentelor. Raportul se încheie cu un capitol de concluzii şi recomandări, urmat de anexe (instrumentele de colectare a datelor utilizate de echipa de cercetare). 24

26 2. METODOLOGIE Obiectivele specifice ale studiului privind normele sociale care influenţează comportamentele de risc în rândul adolescenţilor au fost: - Identificarea şi analizarea normelor sociale care influenţează adolescenţii cu vârste cuprinse între 10 şi 18 ani, băieţi şi fete, din perspectiva următoarelor comportamente: consumul de alcool şi tutun, consumul de droguri şi iniţierea timpurie a vieţii sexuale (înainte de vârsta de 16 ani); - Formularea de recomandări bazate pe dovezi pentru crearea unor strategii eficace şi eficiente, inclusiv a unor instrumente şi canale de comunicare care să vizeze cele mai importante norme sociale ce influenţează adolescenţii din perspectiva comportamentelor menţionate; - Formularea de recomandări privind indicatori potriviţi pentru măsurarea impactului acestor strategii. Rezultatele prezentate în acest raport constituie o bază pentru Componenta de Adolescenţi şi Tineri a Programului UNICEF România, în vederea dezvoltării de intervenţii şi elaborării unor recomandări de politici destinate adolescenţilor. Studiul a fost realizat în 5 oraşe mari din România: Bucureşti, Bacău, Cluj- Napoca, Constanţa şi Iaşi, acestea reprezentând localităţile în care UNICEF România a iniţiat deja, împreună cu partenerii locali, dezvoltarea unor proiecte de servicii care se adresează adolescenţilor. Demersul nostru de cercetare a fost mai degrabă unul confirmatoriu-explicativ şi nu atât unul de tip exploratoriu, având în vedere că există o serie de modele teoretice care au fost deja testate în alte ţări şi care şi-au dovedit validitatea în explicarea comportamentelor de risc la adolescenţi. Principalul model teoretic de la care vom porni este cel al Teoriei Comportamentului Planificat (Theory of Planned Behavior 2 ) care ia în calcul influenţele atât ale factorilor psihologici subiectivi (atitudini şi percepţii), cât şi ale normelor sociale asupra intenţiei de a realiza un anumit comportament. Intenţia este considerată ca fiind principalul determinant al comportamentului real. Schematic, acest model poate fi reprezentat astfel: 2 Ajzen, I., Fishbein, M. (1980). Understanding Attitudes and Predicting Social Behavior. Englewood Cliffs, NJ: Prentice-Hall. 25

27 Convingeri comportamentale Atitudini faţă de comportament Convingeri normative Norme subiective Intenţia de a realiza sau nu comportamentul Comportament Convingeri despre control Percepţia asupra controlului comportamental Pentru explorarea normelor sociale, am utilizat perspectiva propusă de Cristina Bicchieri (2006) 3, conform căreia respectarea normelor sociale este o rezultantă a aşteptărilor empirice şi normative ale individului adică ce crede individul că fac ceilalţi şi ce crede că ceilalţi aşteaptă de la el. În plus, modificarea celor două tipuri de aşteptări poate duce la modificarea dramatică a comportamentului individului. Din această perspectivă, modelul operaţional utilizat pentru explorarea aşteptărilor empirice şi normative ale subiecţilor presupune răspunsul la următorul set de întrebări: Aşteptări empirice: Care sunt practicile respondentului? / Care sunt practicile celorlalţi? / Ce cred ceilalţi că face respondentul? Aşteptări normative: Ce crede respondentul că ar trebui să facă? / Ce crede respondentul că ceilalţi ar trebui să facă? / Ce cred ceilalţi că ar trebui să facă respondentul? Pornind de la cerinţele din termenii de referinţă, abordarea metodologică pe care s-a bazat acest studiu a implicat utilizarea unui mix de metode de cercetare cantitativă şi calitativă, menite să asigure complementaritatea datelor culese şi să ofere studiului un nivel ridicat de validitate. Într-o primă etapă, au fost culese date prin realizarea de focus grupuri şi interviuri în profunzime cu trei categorii de persoane: adolescenţi cu vârsta între 10 şi 18 ani, părinţi de adolescenţi, şi actori cheie din comunitate, relevanţi pentru problematica adolescenţilor din grupuri vulnerabile. În cea de-a doua etapă, a fost realizată o anchetă pe bază de chestionar standardizat, pe un eşantion de elevi din şcoli gimnaziale şi licee din cele 5 oraşe. Vom detalia în cele ce urmează metodologia de culegere a datelor pentru fiecare dintre cele două etape. 3 Bicchieri, C. (2006). The Grammar of Society: The Nature and Dynamics of Social Norms. New York: Cambridge University Press. 26

28 2.1. Cercetarea calitativă În această primă etapă a cercetării au fost realizate 30 de interviuri în profunzime cu adolescenţi, 6 discuţii de grup cu grupuri de semeni (peer groups), 2 focus grupuri cu părinţi de adolescenţi şi 3 focus grupuri cu actori cheie din comunitate. Interviurile în profunzime s-au concentrat, pe de o parte, asupra percepţiei influenţei normelor sociale generale şi de grup asupra vieţii adolescenţilor, iar pe de altă parte, asupra practicilor relevante pentru comportamentele de risc studiate. Dat fiind caracterul sensibil al temelor care au fost abordate, am considerat că metoda interviului în profunzime poate oferi un grad ridicat de flexibilitate, asigurând cercetătorului o libertate sporită în adecvarea întrebărilor la situaţie şi la respondent şi asigurând, totodată, confortul şi intimitatea respondentului. În fiecare din cele 5 oraşe au fost realizate între 5 şi 7 interviuri cu adolescenţi, selectaţi în funcţie de un mix de criterii: sex, vârstă, etnie, vârsta la debutul vieţii sexuale, practicarea comportamentelor analizate fumat, consum de alcool şi consum de droguri. Structura loturilor de adolescenţi intervievaţi este prezentată în tabelul 1. Tabelul 1. Distribuţia pe oraşe a interviurilor cu adolescenţi Oraş Băieţi Fete ani ani ani ani ani ani ani ani Bucureşti 1* Cluj- Napoca 1* Constanţa 1 1 1* Iaşi 1 2 1* Bacău Total Notă: interviurile marcate cu * au fost realizate cu adolescenţi de etnie romă Discuţiile de grup de semeni ne-au permis să observăm interacţiunea din cadrul unor grupuri reale de prieteni şi modul în care adolescenţii definesc şi negociază normele sociale de grup. Au fost realizate în total 6 astfel de discuţii de grup, câte una în fiecare oraş şi, suplimentar, o discuţie de grup cu adolescenţi de etnie romă în Bucureşti. La discuţiile de grup au participat între 4 şi 8 adolescenţi, iar structura fiecărui grup este prezentată în tabelul 2. Total 27

29 Tabelul 2. Structura grupurilor de semeni participante la discuţiile de grup Oraş Vârsta participanţilor Nr. participanţi Nr. participanţi fete Bucureşti ani 5 1 Bucureşti ani 5 2 (adolescenţi romi) Bacău ani 8 7 Cluj-Napoca ani 6 2 Constanţa ani 7 3 Iaşi ani 4 4 Recrutarea adolescenţilor a fost făcută prin intermediul unor operatori de interviu şi ai unor actori cheie din comunitate (consilieri psihopedagogici din şcoli şi/sau reprezentanţi ai unor organizaţii non-guvernamentale (ONG) care se ocupă de adolescenţi din grupuri vulnerabile). Selecţia s-a făcut în baza răspunsurilor adolescenţilor la un formular de recrutare, urmărindu-se criteriile enumerate anterior. Pentru participarea la interviuri şi discuţiile de grup, adolescenţii au fost recompensaţi, după terminarea interviurilor, cu vouchere cadou în valoare de 30 de lei (aprox. 7 Euro). Focus-grupurile cu părinţi şi actori cheie din comunitate s-au concentrat asupra explorării percepţiilor şi experienţelor personale în legătură cu comportamentele de risc în rândul adolescenţilor. Au fost realizate în total 5 focus grupuri, astfel: 2 focus grupuri cu părinţi de adolescenţi cu vârste între 10 şi 17 ani, în Bucureşti şi Bacău. Grupul de la Bucureşti a fost compus din 8 părinţi, din care 3 taţi, iar la cel de la Bacău au participat 6 părinţi, din care 2 taţi. 3 focus grupuri în Cluj-Napoca, Constanţa şi Iaşi, cu reprezentanţi ai serviciilor şi instituţiilor din judeţ cu rol în prevenirea şi reducerea comportamentelor de risc în rândul adolescenţilor. Grupurile de actori cheie au inclus în componenţa lor următoarele categorii de persoane: directori de şcoală, consilieri şcolari, reprezentanţi ai Direcţiei Generale de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului (DGASPC), medici, reprezentanţi ai Centrului de Prevenire, Evaluare şi Consiliere Antidrog (CPECA), poliţişti şi reprezentanţi ai unor ONG-uri. În grupul de la Cluj-Napoca au fost 10 participanţi, la Constanţa 6, iar la Iaşi au participat 4 persoane. 28

30 2.2. Cercetarea cantitativă Componenta de cercetare cantitativă a studiului privind influenţa normelor sociale asupra comportamentelor de risc a constat într-o anchetă pe bază de chestionar standardizat, realizată pe un eşantion final total de 1870 de elevi din clasele V-XII. Dat fiind caracterul sensibil al temelor abordate prin chestionar şi necesitatea de a putea asigura confidenţialitatea răspunsurilor adolescenţilor, culegerea datelor s-a făcut prin chestionare auto-completate de către elevi, în sistem extemporal, fiind asistaţi pe parcursul completării de operatorii de teren ai Fundaţiei Romanian Angel Appeal. După ce completa chestionarul, elevul îl introducea într-un plic pe care îl sigila şi apoi îl returna administratorului de chestionare, astfel încât răspunsurile să rămână în totalitate anonime şi confidenţiale. În Bucureşti, Bacău, Cluj-Napoca şi Iaşi, ancheta s-a desfăşurat în şcoli gimnaziale şi licee, cu acordul Inspectoratelor Şcolare şi al conducerilor unităţilor de învăţământ. În Constanţa, unde Fundaţia nu a primit acordul Inspectoratului Şcolar Judeţean de a realiza ancheta în unităţile de învăţământ, selecţia şi recrutarea respondenţilor s-a făcut prin metoda drumului aleatoriu, la domiciliul acestora, iar completarea chestionarelor s-a realizat la sediul Fundaţiei Alături de Voi Filiala Constanţa. Dat fiind că participarea la studiu implica deplasarea la sediul fundaţiei, adolescenţii din Constanţa au fost recompensaţi cu bonuri cadou în valoare de 20 de lei. Eşantionul proiectat iniţial pentru Bucureşti, Bacău, Cluj-Napoca şi Iaşi, de tip probabilist, bi-stadial, a avut un volum total de 2400 de elevi, câte 600 din fiecare dintre cele patru oraşe, astfel încât să putem obţine în final un eşantion de minim 360 de elevi din fiecare oraş, la o rată de răspuns estimată de 60%. În primul stadiu, din fiecare oraş au fost selectate aleatoriu câte 40 de unităţi primare de selecţie (PSU), reprezentând clustere virtuale de câte 15 elevi. Cadrele de eşantionare au fost construite pe baza listelor cu reţeaua de unităţi şcolare şi cifrele de şcolarizare pentru anul şcolar , care ne-au fost furnizate de Inspectoratele Şcolare Judeţene şi de Inspectoratul Şcolar al Municipiului Bucureşti. Selecţia elevilor s-a realizat din 129 de unităţi de învăţământ gimnazial şi liceal pe baza listelor cu elevi din clasele V-VIII şi/sau IX-XII, puse la dispoziţie de conducerile unităţilor. În aceste patru oraşe, culegerea datelor s-a realizat în perioada octombrie 2014 ianuarie 2015, iar în Constanţa, chestionarele au fost completate în perioada ianuarie-februarie Procesul de culegere a datelor a fost influenţat de o serie de factori care au determinat readaptarea planificării iniţiale în sensul prelungirii perioadei de culegere a datelor şi chiar a modificării modalităţii de culegere a datelor în cazul Municipiului Constanţa. Au existat întârzieri semnificative în ce priveşte obţine- 29

31 rea acordurilor din partea Inspectoratelor Şcolare, precum şi a datelor necesare pentru proiectarea eşantioanelor, astfel încât culegerea datelor a început cu mare întârziere şi nu a putut fi finalizată înaintea vacanţei de iarnă, aşa cum era iniţial planificat. În Constanţa, am fost nevoiţi să anulăm culegerea datelor din unităţile de învăţământ şi să elaborăm o nouă metodă de culegere după ce Inspectoratul a revocat acordul iniţial. Totodată, am întâmpinat o serie de probleme la nivelul anumitor unităţi de învăţământ, pornind de la lipsa de solicitudine a personalului în rezolvarea problemelor organizatorice şi până la refuzul total de a participa la studiu. Participarea copiilor la studiu s-a făcut doar cu consimţământul unuia dintre părinţi sau al tutorelui legal. Acest fapt, alături de disponibilitatea pentru cooperare a conducerii unităţilor de învăţământ, reprezintă principalii doi factori care au afectat rata de răspuns la această anchetă. În total, au fost colectate 1942 de chestionare din care 1870 au fost validate şi introduse în analiză. Criteriul pentru validarea unui chestionar a fost ca elevul să fi răspuns la cel puţin 65% dintre întrebările din chestionar. În tabelul următor sunt prezentate volumele eşantioanelor realizate pentru fiecare oraş. Tabelul 3. Mărimea eşantioanelor din fiecare oraş Oraş Volum eşantion proiectat Volum eşantion Volum eşantion final (chestionare valide) realizat Total ani ani Bucureşti Bacău Cluj Napoca Iaşi Constanţa Chestionarul utilizat în această anchetă s-a aplicat diferenţiat în funcţie de vârsta respondentului. Pentru adolescenţii cu vârsta sub 14 ani, întrebările referitoare la comportamentele de risc au fost formulate într-o manieră mai puţin directă şi într-un limbaj adecvat capacităţii lor de înţelegere, în timp ce pentru cei cu vârsta peste 14 ani, chestionarul a inclus întrebări mult mai detaliate referitoare la comportamentele respondentului şi grupurilor lui de referinţă. Astfel, analiza răspunsurilor s-a făcut diferenţiat la nivelul fiecărui oraş pentru două categorii de adolescenţi: ani şi ani. 30

32 Rezultatele prezentate în acest raport au fost obţinute prin ponderarea datelor în funcţie de sex şi nivel de învăţământ (gimnazial şi liceal), pornind de la datele statistice furnizate de Inspectoratele Şcolare şi de Institutul Naţional de Statistică (INS). Trebuie menţionat că rezultatele sunt reprezentative pentru populaţiile de adolescenţi care urmează o formă de învăţământ din fiecare din cele 5 oraşe şi că ele nu pot fi extrapolate la nivelul întregii populaţii de adolescenţi. Rezultatele unei anchete pe bază de sondaj sunt valide doar între limitele unei marje statistice determinate de procesul de eşantionare. Această marjă variază în funcţie de trei factori: 1. Mărimea eşantionului (sau subeşantionului pe care se face o analiză) mai mulţi respondenţi înseamnă o marjă mai mică; 2. Rezultatul în sine (de exemplu, proporţia sau valoarea medie observată în eşantion) rezultate mai apropiate de 50% înseamnă marje mai mari; 3. Nivelul de încredere cu cât suntem mai riguroşi, cu atât marja va fi mai mare. De exemplu, pentru un rezultat de 50%, obţinut la o întrebare la care au răspuns toţi cei 502 respondenţi din Bacău, eroarea de eşantionare este de +/-4%, la un nivel de încredere de 95%. Generalizând la nivelul întregii populaţii de elevi cu vârste între 10 şi 18 ani din Bacău, putem afirma că rezultatul se situează între 46% şi 54%. În tabelul de mai jos, prezentăm marjele de eroare în funcţie de diferite volume ale eşantioanelor şi diferite proporţii observate în eşantion, calculate la un nivel de încredere de 95%. Tabelul 4. Marjele de eroare statistică în funcţie de volumul eşantionului şi proporţia observată în eşantion Volum eşantion 5% 10 % 15 % Rezultate observate în eşantion 20 % N= N= N= N= N= N= % 30 % 35 % 40 % 45 % 50 % 31

33 2.3. Limitele cercetării Procesul de recrutare a copiilor pentru interviurile individuale a fost îngreunat de faptul că tema de cercetare este legată de comportamentele de risc, în mod special debutul timpuriu al vieţii sexuale. Astfel, fie părinţii refuzau să îşi expună copiii la un astfel de subiect, fie copiii nu voiau sa răspundă la acest tip de întrebări, neavând încredere în condiţia de confidenţialitate a informaţiilor. În mod special, a fost dificil să recrutăm adolescenţii de etnie romă. Pe de o parte, dificultatea a constat în faptul că aceştia nu se declară ca aparţinând acestei etnii, cel mai probabil datorită stigmei asociate cu acest statut. Pe de altă parte, au existat cazuri în care copiii locuiau cu persoane care nu erau tutorii lor legali, aceştia din urmă fiind fie plecaţi din ţară, fie rezidenţi într-una din localităţile rurale limitrofe, dar în situaţie de analfabetism. În ambele circumstanţe, nu se întruneau condiţiile pentru acordarea consimţământului pentru interviu. O limită în desfăşurarea interviurilor individuale a fost atitudinea circumspectă a adolescenţilor de vârste mici (10-13 ani) faţă de întrebările operatorului de interviu şi ale moderatorului de focus grup cu privire la comportamentele de risc. La începutul discuţiei, ei erau tentaţi să ofere răspunsuri pe care le percepeau ca fiind acceptabile social; ulterior, după ce începeau să se simtă mai confortabil, observând că nu primesc feedback negativ, unii formulau opinii total opuse faţă de cele formulate la început. Astfel, într-unul din interviuri, respondentul la început a negat că a încercat să fumeze, ulterior a menţionat că totuşi a fumat odată, pentru ca spre final să mărturisească faptul că odată se referă de fapt la o scurtă perioadă de fumat aproape zilnic, perioadă care s-a încheiat atunci când a fost descoperit de părinţi. În ceea ce priveşte focus-grupurile, într-unul care avea în componenţă băieţi cu vârsta de ani, în încercarea de a impresiona colegii de gaşcă, răspunsurile nu au reflectat, câteodată, experienţa reală, ci au încercat să corespundă unei prezentări de sine ideale, conform culturii de grup (lipsă de respect pentru autoritate sau adulţi / lipsă de claritate în exprimare / răspunsuri incomplete, neatenţie, discuţii cu prietenii în afara subiectelor focus-grupului, condescendenţă, glume licenţioase; exacerbarea frecvenţei anumitor comportamente şi intensităţii utilizării lor, minimizarea influenţei părinţilor). De asemenea, teama de a fi considerat necorespunzător, asociată nevoii de apartenenţă la grup, a împiedicat obţinerea unor răspunsuri sincere legate de debutul vieţii sexuale sau, în general, despre sexualitate. De exemplu, într-un focus grup cu adolescenţi de etnie romă, băieţii au explicat consecinţele pierderii virginităţii, respectiv considerarea fetelor care trec prin această experienţă ca pierzând ceva preţios, esenţial şi schimbarea statutului lor în fete uşoare. 32

34 Una dintre fetele din grup a protestat faţă de vârsta considerată potrivită pentru începerea vieţii sexuale de către băieţi şi, ulterior reacţiei lor, prin care era acuzată că a trecut prin această experienţă, a participat mai puţin la interacţiunea de grup pe această temă. Limitele cercetării cantitative pot fi grupate în două categorii: pe de o parte, limite inerente designului de cercetare folosit, iar pe de altă parte, limite introduse de dificultăţile practice de culegere a datelor, cu care ne-am confruntat. Dintre limitele impuse de metodologia de cercetare utilizată, cele mai importante sunt următoarele: Eşantioanele sunt reprezentative doar pentru adolescenţii cu vârste între 10 şi 18 ani care urmează o formă de învăţământ şi, prin urmare, rezultatele nu pot fi extrapolate la nivelul întregii populaţii de adolescenţi din cele 5 oraşe. Grupurile vulnerabile de adolescenţi care au abandonat şcoala nu sunt reprezentate în vreun fel în cercetarea cantitativă. Caracteristicile populaţiei studiate au făcut necesară utilizarea unor instrumente diferite de colectare a datelor pentru adolescenţii cu vârste sub 13 ani şi pentru cei peste 14 ani, astfel încât analiza s-a făcut pe eşantioane relativ mici, care au o putere statistică limitată în a distinge anumite diferenţe semnificative între diverse subeşantioane din analiză. Abordarea celor patru comportamente de risc într-un singur chestionar, într-o manieră destul de detaliată conformă cu modelul teoretic, a impus renunţarea la studierea altor factori care ar putea influenţa aceste comportamente. Aici avem în vedere mai ales influenţa media şi în special a internetului şi reţelelor de social media asupra percepţiilor, atitudinilor şi practicilor adolescenţilor, aspecte care, din păcate, din raţiuni practice, nu au putut fi abordate în cercetarea cantitativă. Ca în orice cercetare bazată pe un instrument standardizat prin care se încearcă descrierea şi explicarea unor comportamente umane, asupra cărora acţionează o multitudine de factori individuali şi sociali, şi în acest caz am fost nevoiţi să operăm intenţionat cu anumite reducţii. Astfel, comportamentele individuale au fost analizate mai mult prin prisma debutului lor (adoptării lor de către adolescenţi) şi nu atât prin prisma comportamentului actual. Frecvenţa sau intensitatea comportamentelor/practicilor actuale ale adolescenţilor au fost puţin acoperite prin cercetarea cantitativă, însă rezultatele din cercetarea calitativă vin să suplinească această lipsă. Cele mai importante limite introduse de dificultăţile practice de culegere a datelor din teren sunt legate de refuzurile de a participa la cercetare atât din partea 33

35 unor unităţi şcolare, cât şi din partea adolescenţilor. Ambele tipuri de refuzuri pot afecta reprezentativitatea eşantioanelor prin faptul că este posibil ca anumite categorii de adolescenţi să fie sub-reprezentate. Un caz special îl reprezintă eşantionul pentru municipiul Constanţa, unde culegerea datelor s-a făcut diferit faţă de celelalte patru oraşe. Modul de culegere a datelor a determinat, de exemplu, o sub-reprezentare semnificativă a adolescentelor din Constanţa în eşantion (cel mai probabil părinţii de fete au fost într-o măsură mult mai mică dispuşi să-şi lase copiii să vină la sediul fundaţiei unde s-au completat chestionarele). Totodată, volumele subeşantioanelor pe care s-au făcut analize la nivelul adolescenţilor din Constanţa, sunt mult mai mici decât în celelalte oraşe, astfel încât şi erorile sunt probabil mult mai mari. Acest fapt explică anumite diferenţe între adolescenţii din Constanţa şi ceilalţi, astfel încât situaţia aparent excepţională a adolescenţilor din Constanţa în legătură cu anumite comportamente trebuie tratată cu multă precauţie. În ciuda tuturor limitelor menţionate, consistenţa internă foarte ridicată a datelor cantitative, precum şi complementaritatea cu datele calitative, ne oferă suficiente argumente să considerăm că rezultatele acestei cercetări reflectă în mod valid comportamentele de risc ale elevilor adolescenţi din cele cinci oraşe şi normele sociale care le influenţează Aspecte etice În luna iunie 2014, echipa de cercetare a primit aviz favorabil pentru metodologia de cercetare din partea Comisiei de Etică din cadrul Facultăţii de Sociologie şi Asistenţă Socială (Universitatea din Bucureşti). Participarea tuturor subiecţilor la studiu s-a făcut pe bază de consimţământ informat. Au participat la studiu doar adolescenţii din populaţia eşantionată, care acceptau să răspundă la întrebări şi prezentau operatorului de interviu un formular de consimţământ semnat de un părinte sau de un tutore legal. Formularul dezvoltat de echipa de cercetare era însoţit de o scrisoare de informare, care prezenta părinţilor obiectivele studiului şi modul de colectare a datelor. Echipa de cercetare a respectat drepturile respondenţilor la confidenţialitatea răspunsurilor. Toate discuţiile au fost consemnate (marcate în chestionare sau înregistrate în format audio, în cazul interviurilor calitative), însă doar cu acordul verbal al respondenţilor. Transcrierea interviurilor calitative s-a efectuat cu anonimizarea respondenţilor (de exemplu, respondentul Popescu Ionuţ devine P.I.). Părinţii sau educatorii respondenţilor nu au avut acces la răspunsurile individuale ale adolescenţilor. 34

36 În linie cu ghidul de etică în cercetare al UNICEF, au fost recompensaţi cu vouchere cadou în valoare de 30 lei (cca 7 EUR) adolescenţii care au participat la interviurile individuale şi de grup. Voucherele puteau fi utilizate doar pentru achiziţionarea de produse de îmbrăcăminte şi accesorii vestimentare. Valoarea voucher-ului reprezintă cca 4% din valoarea netă a salariului minim pe economie, o sumă considerată de echipa de cercetare suficient de mare încât să fie considerată de un adolescent drept o recompensă şi suficient de mică încât să nu constituie, pentru majoritatea respondenţilor, principalul motiv de participare. 35

37 REZULTATELE CERCETĂRII 3. FUMATUL 3.1. Context Fumatul în rândul adolescenţilor se referă la o serie de practici de consum însuşite de către aceştia, aflate în strânsă legătură cu trasformările psihosociale specifice vârstei şi, de asemenea, cu trăsăturile mediului social în care interacţionează şi se dezvoltă social adolescenţii. Riscurile pe care le implică practicarea fumatului de către adolescenţi sunt legate atât de consecinţele fumatului timpuriu asupra sănătăţii, cât şi de faptul că încălcarea interdicţiei fumatului de către copii şi adolescenţi îi predispune pe aceştia şi la încălcarea altor interdicţii, cu consecinţe grave în planul sănătăţii şi în cel social (de exemplu, consumul de droguri) Practici privind fumatul în rândul adolescenţilor Datele raportului Situaţia adolescenţilor din România (2013), realizat de Centrul de Sociologie Urbană şi Regională (CURS) şi Institutul de Ştiinţe ale Educaţiei (ISE), sub egida UNICEF România, sugerează următoarele pattern-uri de consum în ceea ce priveşte fumatul în rândul adolescenţilor din România: Debutul fumatului expune adolescenţii şi la dobândirea/adoptarea altor comportamente de risc, cum ar fi consumul de droguri. Potrivit acestui studiu, toţi adolescenţii identificaţi drept consumatori de droguri au început să fumeze la o vârstă medie de 12 ani, declarând că au fumat cel puţin o dată în viaţă. 23% din totalul adolescenţilor investigaţi au declarat că au fumat cel puţin o dată în viaţă. De asemenea, se constată diferenţe majore în ceea ce priveşte fumatul, în funcţie de vârstă, sex şi mediu de rezidenţă. Astfel, proporţia adolescenţilor cu vârste mai mari de 14 ani este de 33%, în comparaţie cu 6% a celor cu vârste mai mici. În cazul băieţilor, această proporţie este de 32%, faţă de 16% în cazul fetelor. Incidenţa fumatului este semnificativ mai mare în mediul urban 28%, faţă de mediul rural 19%. În ciuda existenţei în România a unui cadru legislativ care reglementează expunerea adolescenţilor la comportamente de risc precum fumatul sau consumul de alcool, există probleme serioase în ceea ce priveşte stabilirea sancţiunilor corespunzătoare nerespectării obligaţiilor legale 36

38 privitoare la comercializarea alcoolului şi a tutunului pentru persoanele cu vârste sub 18 ani sau a fumatului în locuri publice. Sursa: Situaţia adolescenţilor din România (CURS, ISE, UNICEF România, 2013) Norme sociale privind consumul de tutun Fumatul, ca şi alte comportamente de risc, reprezintă o practică socială supusă unui proces de normativizare. Astfel, din perspectiva teoriilor carierei (Becker, 1953; Matza, 1969), comportamentele de risc se dezvoltă în cadrul unui proces de învăţare socială şi ajung treptat să fie înglobate în structura sinelui social al copilului şi adolescentului. Potrivit teoriei carierei deviante avansate de David Matza (1969), dobândirea/adoptarea comportamentului de a fuma şi înglobarea acestuia în structura sinelui social urmează trei faze principale: formarea afinităţii pentru a fuma, afilierea la categoria adolescenţilor fumători şi autodefinirea socială prin fumat. Ceea ce ne interesează în acest studiu sunt, în primul rând, primele două faze, cele mai importante, deoarece anticipează menţinerea adolescentului în zona comportamentelor de risc, în viitor, ca adult. Mai mult, atât afinitatea, cât şi afilierea reprezintă etape ale comportamentului de risc la apariţia cărora contribuie, pe de o parte, factori interacţionali ce ţin de legăturile pe care copiii şi adolescenţii le stabilesc cu ceilalţi şi de modul în care aceste interacţiuni sunt internalizate, iar, pe de altă parte, de factori structurali care ţin de caracteristicile normative ale mediului social în care interacţionează aceştia. Astfel, în primul rând, este important să surprindem, pe de o parte, semnificaţiile investite de adolescenţi în aceste comportamente (ce fac eu, ce fac ceilalţi, ce cred ceilalţi că fac eu), percepţia legată de condiţiile normative specifice adolescentului (ce ar trebui să fac eu), comparaţia cu ceilalţi, care devine un factor important de autodefinire, un reper extern în raport cu care adolescenţii îşi calibrează comportamentele (ce fac ceilalţi asemănători mie) şi percepţia referitoare la ceea ce este permis sau nu celor din categoria de vârstă din care fac parte (ce ar trebui să facă ceilalţi). De asemenea, este necesar să analizăm contextele normative în care acţionează adolescenţii, deoarece acestea devin bază pentru adoptarea fumatului ca practică socială de risc în principal, mediul familial, mediul şcolar şi mai ales, grupul de prieteni. Aşa cum vom argumenta în continuare, ambele categorii de factori (interacţionali şi structurali), în conjuncţie, au o mare influenţă asupra debutului fumatului, asupra formării afinităţii pentru consumul de ţigări şi asupra iniţierii sinelui social de fumător prin afilierea la categoria socială de consumatori de ţigări. 37

39 3.2. Rezultatele cercetării Vârsta şi contextul debutului În cazul copiilor cu vârste cuprinse între 10 şi 13 ani, care au experimentat consumul de ţigări, vârsta medie la prima experinţă legată de fumat se situează în intervalul ani (vezi tabelul 5). Pentru categoria de adolescenţi (14-18 ani), vârsta medie a primelor experienţe legate de fumat este de aproximativ 13 ani. Adolescentele cu vârste cuprinse între 14 şi 18 ani din Bucureşti şi Cluj-Napoca par să se abată de la trend-ul vârstei medii a debutului, în cazul acestora vârsta medie a primelor experienţe cu ţigările fiind plasată în jurul vârstei de 14 ani (vezi tabelul 6). Tabelul 5. Indicatori ai prevalenţei fumatului în rândul copiilor de ani Tabelul 6. Indicatori ai prevalenţei fumatului în rândul adolescenţilor de ani Bucureşti Bacău Cluj- Napoca Iaşi Constanţa N % copii care au încercat să fumeze cel puţin o dată 8% 11% 15% 20% 11% % copii care au fumat cel puţin o ţigară întreagă 3% 6% 5% 14% 4% Vârsta medie la care au fumat prima dată o ţigară 12,0 10,8 11,8 11,3 13,0 întreagă % copii care au fumat cel puţin o dată în ultimele 30 de zile 2% 2% 2% 7% 4% Bucureşti Bacău Cluj- Napoca Iaşi Constanţa N % copii care au încercat să fumeze cel puţin o dată 66% 65% 64% 53% 57% % băieţi care au încercat să fumeze cel puţin o dată 67% 66% 62% 59% 53% % fete care au încercat să fumeze cel puţin o dată 66% 64% 65% 48% 64% Total - Vârsta medie la care au fumat prima dată 13,9 13,3 13,5 13,4 13,2 o ţigară întreagă Băieţi - Vârsta medie la care au fumat prima dată o ţigară întreagă 13,8 12,8 13,0 13,2 13,3 38

40 Fete - Vârsta medie la care au fumat prima dată o ţigară întreagă % adolescenţi care au fumat cel puţin o dată în ultimele 30 de zile 14,0 13,8 14,1 13,8 13,1 51% 52% 51% 55% 55% Credinţe empirice privind fumatul a. Ce fac eu? În ceea ce priveşte indicatorii prevalenţei fumatului, situaţia în rândul copiilor cu vârste cuprinse între 10 şi 13 ani este următoarea: în cazul oraşelor Iaşi 20% şi Cluj-Napoca 15%, se întregistrează o prevalenţă ridicată, comparativ cu celelalte trei oraşe, pe indicatorul copii care au încercat să fumeze cel puţin o dată; oraşul Iaşi, cu 7%, pare să aibă o prevalenţă ridicată, comparativ cu celelalte oraşe cuprinse în eşantion, şi pe indicatorul copii care au fumat cel puţin o dată în ultimele 30 de zile (vezi tabelul 5). Per total oraşe, în rândul adolescenţilor de ani, se poate constata o prevalenţă foarte ridicată a fumatului. Astfel, peste jumătate dintre copiii cu aceste vârste au declarat că au încercat să fumeze cel puţin o dată. Valori mai ridicate pe acest indicator se înregistrează în trei oraşe: Bucureşti 66%, Bacău 65% şi Cluj-Napoca 63%. Şi în cazul celorlalte două oraşe se înregistrează procente ridicate, însă mai mici decât cele constatate în primele trei oraşe (Constanţa 57% şi Iaşi 53%). De asemenea, indicatorul de prevalenţă a fumatului, constând din procentul adolescenţilor care au fumat cel puţin o dată în ultimele 30 de zile, evidenţiază aceeaşi tendinţă mai mult de jumătate dintre adolescenţi au declarat că au fumat în ultimele 30 de zile. Valori mai ridicate pe acest indicator se observă în cazul oraşelor Constanţa şi Iaşi, ambele cu câte 55%. De asemenea, se constată diferenţe semnificative în funcţie de sexe, pentru debutul fumatului (copiii care au încercat să fumeze cel puţin o dată) în cazul oraşelor Iaşi şi Constanţa. Astfel, în Iaşi, băieţii în mai mare măsură decât fetele (59% băieţi şi 48% fete) au încercat să fumeze cel puţin o dată. În Constanţa, situaţia este diferită: fetele, în mai mare măsură decât băieţii, au încercat să fumeze cel puţin o dată (64% fete şi 53% băieţi). b. Ce fac ceilalţi? Expunerea directă la un comportament indezirabil, mai ales în lipsa unor sancţiuni sociale semnificative din punct de vedere al costurilor sociale, se constituie într-un factor semnificativ în adoptarea unui astfel de comportament. Aşadar, contactul direct cu alţi copii şi adolescenţi care au început să fumeze reprezintă 39

41 un factor interacţional foarte important pentru dezvoltarea afinităţii copiilor şi adolescenţilor faţă de consumul de ţigări. Datele cantitative sugerează existenţa unui contact ridicat al copiilor (10-13 ani) cu fumatul în rândul grupului de egali. Astfel, dintre aceştia, per total eşantion, mai mult de jumătate cunosc cel puţin un alt copil de vârsta lor care fumează (procente cumulate formate din categoriile de răspuns, da, mulţi, da, câţiva şi da, unul singur : Bucureşti 55%, Bacău 63%, Cluj-Napoca 66%, Iaşi 76%, Constanţa 47%; vezi tabelul 7). Cei mai expuşi dintre copii par să fie cei din Iaşi, Cluj-Napoca şi Bacău, iar cei mai puţin expuşi, cei din Bucureşti şi Constanţa (vezi tabelul 7). Tabelul 7. Cunoşti copii de vârsta ta care fumează? (copii ani) % 40 Bucureşti Bacău Cluj- Napoca Iaşi Constanţa N Da, mulţi Da, câţiva Da, unul singur Nu, niciunul NR Total Unul dintre costurile importante ale încălcării normelor sociale este cel legat de imaginea de sine. Este cunoscut faptul că, în general, în viaţa cotidiană, indivizii tind să dezvolte o imagine favorabilă despre ei înşişi, fapt sugerat atât de teoria identităţii sociale a lui Henri Tajfel (1978), cât şi de teoria prezentării sinelui a lui Erving Goffman (1959/2003). Privită în cheia acestor teorii, încălcarea interdicţiei fumatului de către copii şi adolescenţi este un act deviant ce se soldează cu costuri în ceea ce priveşte identitatea socială a adolescenţilor şi imaginea lor de sine. Mai concret, încălcarea acestei interdicţii de către copii şi adolescenţi îi plasează pe aceştia în starea de disonanţă cognitivă, care, la nivel psihologic, se exprimă într-o stare psihologică negativă. Această stare este efectul comparării unui comportament sancţionat social, în cazul de faţă, fumatul, cu imaginea despre sine (Aronson, 1992), care, aşa cum susţine Henri Tajfel (1978), tinde ca pentru majoritatea indivizilor să fie una pozitivă. Aceasta înseamnă că, dacă adolescenţii percep că o normă socială interdicţia fumatului este deseori încălcată, presiunea socială asupra imaginii lor de sine, în eventualitatea încălcării interdicţiei, oricât de discreditant este acest fapt, este una mai redusă decât în situaţia în care încălcarea normei ar fi percepută ca având un grad scăzut de răspândire. Raportat la cazul de faţă, faptul că, indiferent de oraş, majoritatea adolescenţilor au plasat răspunsurile la întrebarea Câţi dintre cei de vârsta ta crezi că fumează? în categoriile mai mult de jumătate

42 şi toţi (vezi tabelul 8), sugerează existenţa unui climat favorabil încălcării interdicţiei fumatului. Tabelul 8. Percepţia asupra gradului de răspândire a fumatului în rândul prietenilor şi în rândul adolescenţilor de aceeaşi vârstă Câţi dintre cei de vârsta ta crezi că fumează? Nici unul Mai puţin de jumătate Cam jumătate Mai mult de jumătate Toţi NR Nu ştiu Bucureşti 19% 28% 18% 21% 10% 1% 3% Bacău 17% 27% 16% 26% 8% 0% 6% Cluj- Napoca 17% 29% 15% 24% 6% 0% 8% Iaşi 19% 30% 16% 23% 7% 5% Constanţa 9% 21% 11% 24% 24% 2% 8% Bucureşti 3% 8% 24% 46% 7% 2% 10% Câţi dintre prietenii tăi fumează ţigări? Bacău 4% 11% 20% 45% 8% 1% 12% Cluj- Napoca 5% 12% 26% 42% 6% 1% 9% Iaşi 5% 14% 26% 41% 3% 11% Constanţa 6% 10% 12% 32% 17% 4% 19% De asemenea, un alt fapt care întăreşte această idee este că, indiferent de oraşe, în procente cumulate, aproximativ o treime dintre adolescenţi îşi plasează răspunsurile la întrebarea Câţi dintre prietenii tăi fumează? în categoriile mai mult de jumătate şi toţi. Astfel, cu cât adolescenţii au mai mulţi prieteni care fumează, cu atât creşte probabilitatea ca ei să devină interesaţi de comportamentul de a fuma. Acestă tendinţă este generată atât de proximitatea cu comportamentul (factori structurali), cât şi de costul scăzut pe care îl implică încălcarea interdicţiei fumatului împreună cu prietenii, în ceea ce priveşte imaginea de sine. Altfel spus, în situaţia în care adolescenţii încalcă interdicţia fumatului fiind conştienţi că această normă este adesea încălcată de către cei de vârsta lor, disonanţa cognitivă determinată de fumat este mult mai redusă. Pusă în termenii teoriei disonanţei cognitive dezvoltate de către Elliot Aronson, această judecată poate fi exprimată astfel: dacă ceilalţi adolescenţi pe care subiecţii îi cunosc şi despre care ştiu că sunt oameni buni (prietenii) încalcă o normă (interdicţia fumatului), pot şi ei să o încalce, deoarece acest comportament nu îi transformă neapărat în nişte oameni răi în faţa prietenilor. Prin urmare, în termenii teoriei carierei deviante formulate de David Matza (1969), existenţa în cercul de apropiaţi a unor prieteni fumători este, probabil, unul dintre cei mai importanţi factori ai formării afinităţii adolescenţilor pentru comportamentul de a fuma. 41

43 Existenţa unei puternice expuneri a elevilor la fumat în societate este sugerată şi de datele calitative. Mulţi dintre copiii care fumează au în familie fumători, deci sunt expuşi de mici la acest comportament de risc. De asemenea, percepţia asupra incidenţei ridicate a fumatului în rândul categoriei de vârstă din care fac parte favorizează debutul acestui comportament. Aşadar, aşa cum am prezentat mai sus, cu cât un comportament este perceput ca fiind foarte răspândit, chiar dacă este sancţionat social, cu atât se creează impresia că realizarea lui implică costuri sociale scăzute. Acest fenomen psihosocial se explică prin faptul că frecvenţa încălcării unei norme o plasează pe aceasta în zona devianţei tolerate (Boncu, 2000), neutralizându-se astfel sentimentele morale determinate de încălcarea ei. Din acest punct de vedere, fumatul în cazul adolescenţilor se încadrează în această categorie de comportamente deviante tolerate. Mulţi dintre adolescenţi percep că majoritatea celor de vârsta lor fumează. Iar, în unele cazuri, în cadrul grupurilor de egali, chiar comportamentul de a fuma tinde să fie perceput drept normă. Iată mai jos un astfel de exemplu: OPERATOR INTERVIU: La tine în clasă câţi fumează? 17 din 30, ai zis. RESPONDENT: Da. OPERATOR INTERVIU: Băieţi şi fete. Mai mult băieţi, mai mult fete? RESPONDENT: Mai mult băieţi, aproape toţi. OPERATOR INTERVIU: Aproape toţi fumează? RESPONDENT: Aproape toţi. OPERATOR INTERVIU: Câţi băieţi sunt? RESPONDENT: În jur de 10, 11. (R.I., băiat, 17 ani, Iaşi) De asemenea, petrecerile adolescenţilor reprezintă ocazii sociale ce construiesc statutul de comportament deviant tolerat în cazul consumului de ţigări. Chiar dacă mulţi dintre adolescenţi nu percep că fumatul este acceptabil în astfel de situaţii, le descriu, totuşi, ca pe nişte momente în care ceilalţi se angajează în astfel de comportamente: OPERATOR INTERVIU: Am înţeles, dar aşa, în general, tu ce părere ai? De exemplu, la o petrecere, dacă fumează o ţigară? RESPONDENT: Nu, n-aş fuma nici la o petrecere sau aşa. Majoritatea zic E, fumez o ţigară şi după aia gata!. Dar, a doua zi, Da, mai dă-mi şi mie o ţigară!. Şi aşa a început majoritatea să se apuce. (A., fată, 14 ani, Constanţa) Se poate constata o relativă toleranţă în şcoală, în legătură cu fumatul. Deşi şcolile au interdicţii clare în acest sens, în multe dintre ele sancţiunile au doar caracter simbolic, constând în mustrări verbale sau ameninţări. Probabil acest fapt se petrece mai ales în şcolile unde incidenţa fumatului este la un nivel foarte 42

44 ridicat. Profesorii sunt conştienţi de fenomen, cunosc locurile în care se fumează, dar, probabil, sunt depăşiţi de dimensiunea fenomenului. RESPONDENT: La şcoală tot dau ameninţări că,,dacă vă prindem cu fumatul..., aşa dau la toată şcoala. OPERATOR INTERVIU: Serios? Adică sunt mulţi fumători? RESPONDENT: Deci sunt două locuri cam de trei ori cât camera asta, două locuri, dar vreau să spun că alea sunt pline de oameni. Deci n-ai loc să mişti din mâini. [ ] Avem trei corpuri în liceu şi după un amfiteatru, undeva, e un colţ, acolo e cel mai popular şi cel mai vizibil în acelaşi timp, că acolo e camera fix pe ei, dar nuşi dau seama şi mai e un loc undeva după, noi avem un fel de clădire mai veche şi acolo are un colţ ca un fel de L. (I., băiat, 14 ani, Constanţa) c. Ce cred ceilalţi că fac eu? Părinţii reprezintă instanţe importante de control şi sancţiune în ceea ce priveşte formarea afinităţii pentru ţigări. În cazul fumatului, se poate constata o mare intoleranţă a părinţilor la comportamentele de debut, mai mare decât în cazul alcoolului, însă uşurinţa gestionării culiselor legate de fumat facilitează continuarea practicii, odată ce debutul a fost făcut şi prelungeşte momentul când membrii familiei află despre acest comportament. Astfel, un pachet de ţigări poate fi uşor de ascuns de ochii părinţilor. În interviurile calitative, unii adolescenţi au povestit că le este relativ la îndemână să ascundă pachetul de ţigări în casă şi, deşi ei sunt fumători, părinţii încă nu au aflat acest fapt. De asemenea, fumătorii dezvoltă comportamente de ascundere a practicii prin gestionarea mirosului de ţigară: merg la toaletă imediat ce intră în casă, pentru a se spăla pe dinţi şi pentru a-şi schimba hainele; folosesc gumă de mestecat sau alte produse mentolate cumpărate de la farmacie. Datele cantitative întăresc această constatare obţinută din investigaţia calitativă. Astfel, aproape jumătate dintre adolescenţii interogaţi plasează răspunsurile în categoria Părinţii mei nu ştiu şi nici nu cred că eu fumez, la întrebarea Părinţii tăi (mama, tata sau amândoi) ştiu sau cred că tu fumezi ţigări? (vezi tabelul 9). Tabelul 9. Părinţii tăi (mama, tata sau amândoi) ştiu sau cred că tu fumezi ţigări? (adolescenţi ani) Cluj- Bucureşti Bacău % Napoca Iaşi Constanţa N Părinţii mei ştiu că eu fumez Părinţii mei nu ştiu, dar

45 cred că eu fumez Părinţii mei nu ştiu şi nici nu cred că eu fumez NR Nu ştiu ce cred părinţii mei Nu e cazul / Nu am părinţi Total Credinţe normative privind fumatul 44 a. Ce cred că ar trebui să fac eu? Interdicţia fumatului, exprimată în conştientizarea faptului că respectivul comportament de a consuma ţigări este unul indezirabil, este puternic prezentă la copiii cu vârste de ani. Aceasta se exprimă în faptul că imensa majoritate a subiecţilor cu aceste vârste (procente cuprinse între 93%, în cazul oraşului Iaşi şi 100%, în cazul oraşului Constanţa) consideră că nu este în regulă să încerce să fumeze la vârsta lor. Tabelul 10. După părerea ta, crezi că ar fi în regulă să încerci să fumezi o ţigară la vârsta ta? (10-13 ani) % Bucureşti Bacău Cluj-Napoca Iaşi Constanţa N Da Nu NR Total Conştientizarea acestei interdicţii este mult mai puţin prezentă în cazul adolescenţilor cu vârste cuprinse între 14 şi 18 ani. Astfel, doar aproape jumătate dintre adolescenţii investigaţi apreciază că a încerca să fumeze sigur nu este în regulă pentru persoane de vârsta lor. Există, totuşi, unele diferenţe pe oraşe, în ceea ce priveşte conştientizarea acestei norme sociale. Astfel, interdicţia fumatului pare să fie mai conştientizată în cazul subiecţilor din orasul Iaşi (53%), în raport cu subiecţii proveniţi din celelalte patru oraşe. De asemenea, cea mai scăzută conştientizare a normei legate de fumat pare să se înregistreze în oraşul Constanţa (37%). Din acest punct de vedere, oraşele Bucureşti (48%), Bacău (48%) şi Cluj-Napoca (46%) se plasează la niveluri ridicate, fără diferenţe semnificative între ele.

46 Tabelul 11. După părerea ta, crezi că ar fi în regulă să încerci să fumezi o ţigară la vârsta ta? (14-18 ani) Cu siguranţă da Probabil că da Probabil că nu Sigur nu NR Nu ştiu Bucureşti 4% 20% 22% 48% 1% 5% Bacău 6% 17% 20% 48% 1% 8% Cluj- Napoca 7% 19% 19% 46% 1% 9% Iaşi 3% 18% 19% 53% 0% 7% Constanţa 9% 17% 21% 37% 4% 13% Aceste constatări sunt susţinute şi de datele cantitative furnizate de indicatorul intenţia de a fuma o ţigară în următoarele şase luni. Cum era de aşteptat, această intenţie este mult mai scăzută în cazul copiilor cu vârste cuprinse între 10 şi 13 ani, comparativ cu adolescenţii cu vârste între 14 şi 18 ani. Există, însă, câteva diferenţe pe oraşe. Astfel, pe categoria de vârstă ani, 70% dintre copiii din Iaşi au declarat cu siguranţă nu voi fuma, la diferenţă semnificativă faţă de celelalte oraşe (80% Constanţa, iar restul de oraşe cu câte 82%). De asemenea, tot în Iaşi, la această întrebare, 15% dintre copii au declarat probabil nu voi fuma, la diferenţă mare faţă de celelalte oraşe (9% Bacău, 8% Constanţa, 7% Bucureşti şi 5% Cluj-Napoca). Tabelul 12. Cât de probabil este să fumezi o ţigară în următoarele şase luni? (copii ani) Cluj- Bucureşti Bacău % Napoca Iaşi Constanţa N Cu siguranţă nu voi fuma Probabil nu voi fuma Probabil voi fuma Cu siguranţă voi fuma Nu ştiu NR Total În cazul categoriei de vârstă ani, un potenţial ridicat în ceea ce priveşte intenţia de a fuma se constată în oraşul Constanţa. Astfel, la întrebarea Indiferent dacă în prezent fumezi sau nu, cât de probabil este să fumezi ţigări în următoarele şase luni?, în cazul acestui oraş, doar 29% dintre adolescenţi au declarat cu siguranţă nu voi fuma, la mare diferenţă faţă de celelalte oraşe (47% Bacău, 49% Bucureşti şi Cluj-Napoca, 55% Iaşi). 45

47 Tabelul 13. Indiferent dacă în prezent fumezi sau nu, cât de probabil este să fumezi ţigări în următoarele şase luni? (adolescenţi ani) Cluj- Bucureşti Bacău % Napoca Iaşi Constanţa N Cu siguranţă voi fuma Probabil voi fuma Probabil nu voi fuma Cu siguranţă nu voi fuma NR Nu ştiu Total Indicatorii care măsoară valorizarea socială a comportamentului de a fuma exprimă existenţa unui context simbolic, la nivelul percepţiei adolescenţilor, ce poate favoriza afilierea la categoria socială a fumătorilor. Astfel, pentru toate cele cinci oraşe, fetele în mai mare măsură decât băieţii percep că mulţi şi aproape toţi adolescenţii consideră că pentru un băiat de vârsta lor este cool să fumeze. Tabelul 14. Câţi dintre cei de vârsta ta crezi că gândesc aşa?... Este cool pentru un băiat de vârsta mea să fumeze (adolescenţi ani) Niciunul Câţiva Mulţi Aproape toţi Cumulat NR Nu ştiu Bucureşti Băiat 22% 25% 35% 8% 43% 1% 10% Fată 8% 36% 29% 17% 46% 11% Total 15% 30% 32% 13% 44% 0% 10% Bacău Băiat 20% 36% 18% 12% 30% 1% 13% Fată 14% 30% 34% 9% 43% 1% 13% Total 17% 33% 26% 11% 36% 1% 13% Cluj- Napoca Băiat 19% 29% 28% 6% 34% 2% 16% Fată 11% 31% 36% 13% 48% 1% 8% Total 15% 30% 32% 9% 41% 1% 12% Iaşi Băiat 23% 30% 27% 9% 36% 1% 10% Fată 15% 31% 29% 16% 45% 2% 7% Total 19% 31% 28% 12% 40% 2% 9% Constanţa Băiat 36% 23% 16% 6% 22% 3% 16% Fată 9% 17% 26% 15% 41% 33% Total 26% 21% 20% 9% 29% 2% 23% 46

48 De asemenea, pentru patru din cinci oraşe (Bacău, Cluj-Napoca, Iaşi şi Constanţa), fetele, în mai mare măsură decât băieţii, apreciază că pentru o fată de vârsta lor este considerat cool comportamentul de a fuma (procente cumulate pentru categoriile de răspuns mulţi şi aproape toţi ). Excepţie face oraşul Bucureşti, unde nu există diferenţe între băieţi şi fete în acest sens. Tabelul 15. Câţi dintre cei de vârsta ta crezi că gândesc aşa?... Este cool pentru o fată de vârsta mea să fumeze (adolescenţi ani) Niciunul Câţiva Mulţi Aproape toţi Cumulat Total NR Nu ştiu Bucureşti Băiat 24% 23% 28% 7% 35% 82% 4% 14% Fată 16% 40% 27% 8% 35% 91% 9% Total 20% 32% 28% 8% 35% 87% 2% 11% Bacău Băiat 27% 28% 14% 7% 21% 77% 4% 19% Fată 20% 31% 27% 7% 34% 85% 1% 14% Total 24% 30% 21% 7% 28% 81% 3% 16% Cluj- Napoca Băiat 20% 28% 27% 3% 29% 77% 1% 22% Fată 17% 33% 29% 10% 39% 89% 11% Total 18% 31% 28% 6% 34% 83% 0% 17% Iaşi Băiat 29% 24% 29% 6% 35% 87% 6% 7% Fată 21% 32% 29% 12% 41% 94% 6% Total 25% 28% 29% 9% 38% 91% 3% 7% Constanţa Băiat 34% 21% 13% 3% 16% 71% 6% 23% Fată 5% 38% 24% 9% 33% 76% 5% 18% Total 23% 28% 17% 6% 23% 73% 6% 21% Comportamentele de risc, în general, trebuie analizate în interdependenţă. Astfel, fumatul se asociază şi cu alte comportamente care eludează normele sociale, dar care pot fi percepute drept cool de către membrii grupului de egali. În acest sens, unul dintre subiecţii incluşi în ancheta calitativă a făcut o tipologie interesantă a adolescenţilor. Astfel, o categorie o reprezintă şmecherii. Aceştia sunt cei mai tentaţi să încalce normele sociale, în general, prezentând mai multe dintre comportamentele de risc, printre care şi fumatul. Adolescenţii din această categorie sunt orientaţi spre a ieşi în evidenţă. Tocilarii sunt conformişti, învaţă bine, dar îi tratează de sus pe cei din a treia categorie, cea a normalilor. Iată cum descrie subiectul aceste categorii de adolescenţi: OPERATOR INTERVIU: A, dar chiar. Spune-mi un pic despre ei. Adică, cine sunt ăia şmecheri? Ce-nseamnă să fii şmecher? RESPONDENT: Şmecher, adică cu freze din alea de de din alea de durează două ore s-o faci, de exemplu, vorba vine şi se dau ei mari cocoşi, că se duc în club, că ei fac, că ei dreg, că ei au prietenă, că ei nu ştiu ce şi mie nu-mi plac oamenii ăştia, care se 47

49 dau mari pentru nişte chestii nesemnificative şi de-aia le zic şmecheri. (...) OPERATOR INTERVIU: Bun. Ăştia-s tocilarii. Alţii care mai sunt? Deci ai zis şmecherii sunt ăia cu freze. RESPONDENT: Cu freze, cu haine, cu bănuţi, ceilalţi sunt tocilarii şi alţii sunt ăştia normali. Eu şi încă doi băieţi care încercăm să nu facem din astea, discriminări, cum s-ar spune şi chestii din astea. (I., băiat, 14 ani, Constanţa) Cei mai expuşi la comportamente de risc sunt şmecherii, urmaţi de normali. Primii au un grad mare de expunere prin natura poziţiei lor dominatoare în cadrul grupului, doresc să iasă în evidenţă, iar fumatul, ca şi consumul de alcool sau comportamentul sexual, devin mijloace de a obţine şi menţine o poziţie dominantă în ochii celorlalţi. Pentru aceştia, fumatul este un comportament prin care exprimă trecerea de la starea de copil la cea de adolescent cool, facilitând rapid obţinerea distincţiei în cadrul grupului de prieteni, dar şi în cadrul grupului mai mare de egali (colegi de şcoală). Fumatul devine astfel un mijloc facil de obţinere a unei anumite reputaţii sociale în cadrul grupului. Normalii sunt tentaţi să încerce, dar miza lor nu este de a ieşi în evidenţă, ci de a se înţelege bine cu ceilalţi. La aceştia, debutul fumatului se face fie din curiozitate să văd cum e fie din nevoia de a se simţi bine alături de ceilalţi cu care stabilesc relaţii strânse de prietenie. Pentru ei, debutul în raport cu fumatul nu înseamnă neapărat şi continuarea comportamentului. Iată ce spune I. (14 ani, Constanţa), adolescent ce se percepe ca făcând parte din această categorie: OPERATOR INTERVIU: De exemplu, chiar tu mi-ai descris cum ai încercat să fumezi la revelion, la o petrecere, la un ceva. RESPONDENT: Da. Am încercat din pură curiozitate. Ca majoritatea, ca şi la şcoală cum vedeam acolo, toţi fumau, am luat şi eu un fum. Am văzut ca nu e mare fleac şi asta e. OPERATOR INTERVIU: Dar te mai întreb o data. Crezi că, dacă s-ar fuma doar în cazul unor ocazii speciale - eu ştiu, sunt situaţii - e acceptabil? E mai acceptabil lucrul ăsta? RESPONDENT: Oarecum. Dar depinde şi de vârstă. Dacă eşti copil nu prea e bine, aşa, să fumezi, dar dacă eşti mai mare, mai în vârstă, da, e ok, cred. (I., băiat, 14 ani, Constanţa) 48

50 b. Ce cred că ar trebui să facă ceilalţi? Tabelul 16. Ce părere ai despre copiii de vârsta ta care fumează? (10-13 ani) Cluj- Bucureşti Bacău % Napoca Iaşi Constanţa N Copiii de vârsta mea nu ar trebui să fumeze Copiii de vârsta mea pot să fumeze, dacă asta vor Nu am nicio părere NR Total În mod evident, cea mai răspândită credinţă normativă în rândul copiilor de ani este aceea că fumatul nu este un comportament acceptabil pentru copii. Marea majoritate a răspunsurilor la întrebarea Ce părere ai despre copiii de vârsta ta care fumează? se grupează în cadrul variantei de răspuns Copiii de vârsta mea nu ar trebui să fumeze. Cel mai scăzut procent pentru această variantă de răspuns se înregistrează la Bucureşti şi Iaşi (78%), iar cel mai ridicat, la Constanţa (85%) (vezi tabelul anterior). Aceste răspunsuri evidenţiază faptul că norma interdicţiei fumatului este încă puternică pentru această categorie de vârstă. Cu toate acestea, 14% dintre subiecţii din Bucureşti au considerat că fumatul este permis copiilor dacă acesţia îşi doresc să fumeze, la diferenţă mare faţă de situaţia întâlnită în celelalte oraşe (vezi tabelul 16). Tabelul 17. Care dintre următoarele afirmaţii este cea mai apropiată de ceea ce crezi tu despre fumat în cazul copiilor/adolescenţilor de vârsta ta? (14-18 ani) Fumatul nu este niciodată un lucru bun Fumatul ocazional este în regulă, dar nu şi fumatul zilnic Fumatul zilnic este în regulă dacă asta îşi doreşte o persoană să facă NR Nu ştiu Bucureşti 66% 16% 9% 3% 5% Bacău 74% 12% 8% 3% 3% Cluj- Napoca 76% 13% 7% 2% 3% Iaşi 76% 10% 8% 3% 3% Constanţa 62% 15% 11% 4% 8% De asemenea, aceeaşi tendinţă de a considera fumatul drept un comportament indezirabil în rândul grupului de egali se manifestă şi în cazul categoriei adolescenţilor. Astfel, marea majoritate a răspunsurilor la întrebarea Care dintre următoarele afirmaţii este cea mai apropiată de ceea ce crezi tu despre fumat în 49

51 cazul copiilor/adolescenţilor de vârsta ta? se concentrează în cadrul variantei de răspuns Fumatul nu este niciodată un lucru bun (peste 60%, pentru toate oraşele). Această tendinţă este mai vizibilă în cazul oraşelor Iaşi (76%), Cluj- Napoca (76%) şi Bacău (74%). Pentru oraşele Constanţa (62%) şi Bucureşti (66%), această tendinţă este sensibil mai scăzută în raport cu celelalte trei oraşe. Această situaţie exprimă o toleranţă mai ridicată faţă de încălcarea interdicţiei fumatului în cazul oraşelor Constanţa şi Bucureşti (vezi tabelul 17). 50 c. Ce cred ceilalţi că ar trebui să fac eu? Grupul de prieteni reprezintă pentru copii şi adolescenţi un etalon foarte important pentru formarea afinităţii faţă de consumul de ţigări deoarece, în ciuda faptului că familia şi şcoala reprezintă instanţe de control ce sancţionează acest compotament de risc, în cadrul acestor grupuri de egali comportamentul de a fuma nu atrage după sine sancţiuni semnificative. Astfel, mai mult de jumătate dintre copiii cu vârste cuprinse între 10 şi 13 ani consideră că, în eventualitatea că prietenul/prietena cel/cea mai bun(ă) ar afla că fumează, ar spune că nu e bine să fumeze, dar ar continua să fie prieteni. Acest tip de răspuns sugerează, pe de o parte, faptul că subiecţii percep că ceilalţi cred că fumatul este un comportament indezirabil, iar, pe de altă parte, percep că încălcarea interdicţiei fumatului nu le-ar periclita relaţiile sociale cu prietenii apropiaţi. O astfel de percepţie este întâlnită în toate oraşele, cu excepţia oraşului Iaşi, în cazul căruia procentul este mai mic de 50%, însă, totuşi, are o valoare ridicată (47%) (vezi tabelul 18). Tabelul 18. Ce crezi că ar face cel mai bun prieten al tău/cea mai bună prietenă a ta dacă ar afla că ai început să fumezi? (copii ani) Cluj- Bucureşti Bacău % Napoca Iaşi Constanţa N Cred că l-ar deranja/ar deranja-o foarte mult şi nu ar mai fi prieten(ă) cu mine Mi-ar spune că nu e bine să fumez, dar ar continua să fim prieteni Nu cred că ar conta pentru prietenia noastră dacă aş fuma sau nu Nu ştiu NR 1 2 Total În cazul adolescenţilor cu vârste cuprinse între 14 şi 18 ani, răspunsurile la întrebarea Prietenii tăi se aşteaptă ca tu să fumezi ţigări? sugerează relativa tole-

52 ranţă ce caracterizează fumatul în rândul adolescenţilor. Astfel, aproximativ o treime dintre adolescenţi percep că fumatul reprezintă o aşteptare din partea prietenilor (procente cumulate pentru răspunsurile cu siguranţă da şi probabil că da ), pentru oraşele Bucureşti (30%) şi Bacău (30%). O proporţie mai ridicată se constată în oraşul Constanţa (38%), iar una mai scăzută în oraşele Cluj- Napoca (24%) şi Iaşi (28%) (vezi tabelul 19). Tabelul 19. Prietenii tăi se aşteaptă ca tu să fumezi ţigări? (adolescenţi ani) % Bucureşti Bacău Cluj- Napoca Iaşi Constanţa N Cu siguranţă da Probabil că da Probabil că nu Sigur nu NR Nu ştiu Total Fumatul este un comportament de risc relativ uşor de gestionat de către elevi, atât în raport cu părinţii, cât şi în raport cu profesorii. Aceasta deoarece nu produce modificări de conştiinţă, ca în cazul alcoolului, iar accesul la ţigări este foarte facil şi expunerea la acest comportament în societate este foarte ridicată. De asemenea, comportamentul de a fuma nu este atât de legat în mentalul colectiv de o situaţie specială, cum este alcoolul (petrecere, eveniment), iar această reprezentare îl face să intre uşor în practicile cotidiene. De exemplu, chiar dacă există interdicţii legate de fumat în instituţii, s-au definit, concomitent, formal şi informal, locuri speciale pentru fumat. În acelaşi timp, în legătură cu consumul de alcool, societatea este mult mai restrictivă. Acest din urmă tip de consum este incompatibil, de exemplu, cu activităţile legate de muncă, ţinând în mod special de viaţa privată a persoanei sau de practicile de timp liber. Astfel, în cazul fumatului, graniţele între ceea ce este public şi ceea ce este privat sunt difuze, în timp ce, în cazul consumului de alcool, aceste graniţe sunt mai pronunţate. Drept consecinţă, în mod evident, societatea este mult mai tolerantă în legătură cu fumatul asociat activităţilor din sfera publică în care sunt implicaţi indivizii, decât cu consumul de alcool. La vârsta de ani, începe să se manifeste acut nevoia de independenţă, de a face lucruri care în mod normal le sunt interzise copiilor. Unii dintre adolescenţi au exprimat această nevoie direct, încă de la primele interacţiuni din cadrul interviurilor, deoarece exprimarea independenţei reprezintă, pentru această categorie de vârstă, o strategie de prezentare a sinelui: [ ]mă cheamă Ana, 14 ani. 51

53 Îmi place să desenez, să citesc [ ]. Îmi place să fac ce n-am voie (A., fată, 14 ani, Constanţa). Pentru A. (14 ani, Constanţa), referinţa acestei independenţe este reprezentată în primul rând de părinţi: [ ]Să fac ceva ce nu mă lasă părinţii să fac, dar cu limită. Interdicţia de a fuma este una dintre primele reguli legate de un comportament de risc pe care adolescenţii le încalcă, cu toate că în mintea lor este prezentă ideea de risc. Există, însă, o puternică tentaţie de a încălca această normă şi ea se exprimă în tentaţia de a încerca. Aceasta este determinată, probabil, mai degrabă de nevoia de independenţă, decât de curiozitate şi exprimă trecerea adolescentului la un alt nivel al statutului de individ autonom: OPERATOR INTERVIU: Dar dă-mi un exemplu. RESPONDENT: Am încercat o dată să fumez. OPERATOR INTERVIU: Aşa. RESPONDENT: Şi după aia m-am lăsat. Adică am fumat o singură dată şi după aia, gata. OPERATOR INTERVIU: Aşa, şi o singură dată ai fumat şi gata? [ ] Sau ai avut mai multe încercări? RESPONDENT: Am avut un pic mai multe încercări, după aia am fumat o dată şi m-am lăsat. Am zis că n-are rost să-mi risc sănătatea, doar vreau să încerc. (A., fată, 14 ani, Constanţa) Această tentaţie este cu atât mai mare, cu cât instanţele de control reprezentate de familie sunt mai slabe. Ana are mama plecată la muncă în Italia de aproximativ 10 ani şi locuieşte împreună cu tatăl şi fratele ei. În aceste condiţii, grupul de prieteni devine grup de suport, atât din punct de vedere afectiv, cât şi din punct de vedere al tentaţiei de a încălca normele sociale, în general. Gaşca de prieteni devine spaţiul de manifestare liberă a independenţei: OPERATOR INTERVIU: Altceva ce mai înseamnă prietenia pentru tine?... Ce-ţi vine în minte, aşa, nu te gândi prea mult. RESPONDENT: Păi... îmi place că ei mă lasă să fac orice, spre deosebire de părinţi. Să fiu eu, adică nu să zic: Da, tată, învăţ!, chiar dacă nu vreau şi... şi mă simt bine cu ei. OPERATOR INTERVIU: Dar a avea o gaşcă de prieteni ce înseamnă pentru tine? RESPONDENT: Înseamnă să te distrezi, să îţi petreci timpul cu ei, să faci lucruri care nu ai voie. OPERATOR INTERVIU: Să faci lucruri care nu ai voie. Dar, de exemplu, ce faci tu cu prietenii şi n-ai voie? RESPONDENT: În casă n-am voie să înjur. OPERATOR INTERVIU: Aşa, aşa. RESPONDENT: Sau să mai audă altcineva. OPERATOR INTERVIU: Aşa. RESPONDENT: Am încercat să fumez. (A., fată, 14 ani, Constanţa) 52

54 Aceste grupuri de adolescenţi sunt formate, în general, din 5-10 persoane şi definesc un spaţiu de întâlnire şi interacţiune, care de regulă este reprezentat de un loc retras unde adolescenţii sunt feriţi de privirile părinţilor, vecinilor, adulţilor. Acest spaţiu le asigură o protecţie faţă de privirile celorlalţi, facilitându-le practicarea unor comportamente interzise, cum ar fi fumatul sau consumul de alcool: OPERATOR INTERVIU: Şi, bun, ce faceţi acolo când vă întâlniţi? De ce aveţi nevoie, aşa, de locul vostru? RESPONDENT: Ca să fim singuri, să facem ce vrem. Să nu ne judece cineva că, de exemplu, unul bea sau unul fumează şi uite câţi ani are... (A., fată, 14 ani, Constanţa). Astfel, gaşca face mai uşor de suportat stresul şi disonanţa determinate de încălcarea normelor, prin faptul că în grupul de prieteni lipseşte judecata socială asociată eludării normelor şi, implicit, anulează sentimentele morale precum ruşinea şi vinovăţia, exprimate prin lipsa regretelor Prevalenţa normei sociale a fumatului Grupând populaţia de adolescenţi investigată în funcţie de cele două tipuri de convingeri empirice şi normative rezultă că, pe ansamblul celor 5 oraşe, fumatul are un caracter de normă socială pentru aproximativ 23% dintre adolescenţi. În medie, 42% dintre adolescenţi resping fumatul, în timp ce, pentru circa 27% dintre cei intervievaţi, acest comportament este o practică individuală. Tabelul 20. Clasificarea adolescenţilor în funcţie de convingerile empirice şi normative despre fumat Resping Practică Normă comportamentul individuală socială Neclasificabili Bucureşti 41% 29% 23% 7% Bacău 41% 27% 25% 7% Cluj- Napoca 47% 23% 23% 7% Iaşi 44% 29% 19% 7% Constanţa 31% 28% 25% 16% Total 42% 27% 23% 8% Notă: Clasificarea adolescenţilor a fost obţinută pe baza unei analize de tip cluster, folosind ca variabile de grupare pe cele referitoare la credinţele normative şi cele empirice, după modelul Cristinei Bicchieri. 53

55 Predictori ai intenţiei comportamentale de a fuma în următoarele şase luni Conform modelului oferit de teoria comportamentului planificat, intenţia de a realiza un anumit comportament este un predictor foarte bun pentru comportament în sine. Analiza multivariată asupra factorilor care influenţează intenţia adolescenţilor de ani de a fuma în următoarele şase luni relevă că aceasta depinde în primul rând de eficacitatea de sine în ce priveşte abţinerea de la a fuma şi de intensitatea normelor empirice şi sociale referitoare la fumat. Indiferent dacă sunt sau nu fumători, o eficacitate de sine ridicată duce la o diminuare a intenţiei de a fuma. În schimb, presiunea normelor empirice şi sociale din grupul de prieteni duce la o creştere a intenţiei de a fuma. Factorii de status social (vârstă, sex, situaţie familială) sau care ţin de percepţia riscurilor şi avantajelor acestui comportament au, în general, o influenţă limitată asupra intenţiei de a fuma. În cazul adolescenţilor nefumători, creşterea în vârstă are o influenţă descrescătoare asupra intenţiei de a fuma, dar slabă ca intensitate. Aceeaşi influenţă asupra intenţiei de a fuma o are şi faptul că tatăl unui adolescent nefumător este fumător. Altfel spus, dacă ţinem sub control ceilalţi factori, modelul parental al tatălui fumător acţionează ca un inhibitor al intenţiei de a fuma la adolescentul nefumător. În cazul adolescenţilor fumători, intenţia de a fuma în următoarele 30 de zile se asociază direct cu nivelul de educaţie al părinţilor şi cu gradul de implicare a adolescentului în activităţi extraşcolare. Tabelul 21. Modele de regresie multiplă liniară având ca variabilă dependentă intenţia de a fuma în următoarele şase luni Predictori 54 Adolescenţi care nu au fumat în ultimele 30 de zile Adolescenţi care au fumat în ultimele 30 de zile Beta p Beta p Gradul de conştientizare a riscurilor fumatului Percepţia asupra avantajelor fumatului Eficacitatea de sine în ce priveşte rezistenţa la a fuma Intensitatea normei empirice a fumatului Intensitatea normei sociale a fumatului Părinţii ştiu că fumează Vârsta respondentului Nivel educaţie părinţi Frecvenţa interacţiunilor cu prietenii Are părinţi divorţaţi sau cel puţin un părinte migrant Indicator timp petrecut împreună cu părinţii

56 Predictori Adolescenţi care nu au fumat în ultimele 30 de zile Adolescenţi care au fumat în ultimele 30 de zile Beta p Beta p Lipsă control din partea mamei Lipsă control din partea tatălui Mama fumează (1 da, 0 nu) Tata fumează (1 da, 0 nu) Implicare în activităţi extraşcolare Este băiat (1 da, 0 nu) Situaţie conflictuală în familie R N Notă: Coeficienţii de regresie standardizaţi semnificativi diferiţi de zero pentru p=0.05 sunt marcaţi cu gri. Pentru descrierea variabilelor folosite ca predictori, vezi tabelul din Anexa Concluzii Deşi fumatul este considerat un comportament indezirabil social de către copii şi adolescenţi, încălcarea interdicţiei fumatului este posibilă ca efect al unui proces de învăţare socială ce debutează cu formarea afinităţii pentru consumul de tigări, urmat de procesul de afiliere la categoria de egali care şi-au însuşit un astfel de comportament. Afinitatea pentru consumul de ţigări este, la rândul ei, determinată, pe de o parte, de existenţa unui contact direct frecvent cu un astfel de comportament în viaţa socială iar, pe de altă parte, de existenţa percepţiei că acest comportament este unul răspândit în cadrul grupului de egali. Cu alte cuvinte, dacă o normă socială, în cazul de faţă interdicţia fumatului, este percepută ca fiind în mod frecvent încălcată, acest fapt creează adolescenţilor percepţia că încălcarea de către ei înşişi a acestei norme nu reprezintă un fapt atât de discreditant. Astfel, odată realizat debutul, există o probabilitate ridicată ca acest comportament de risc să fie continuat. De asemenea, formarea afinităţii pentru acest comportament de risc este potenţată şi de percepţia unor costuri scăzute în ceea ce priveşte consecinţele sociale ale încălcării interdicţiei de a fuma. În acest sens, copiii şi adolescenţii în cazul cărora debutul fumatului s-a produs se expun la un risc scăzut în ceea ce priveşte imaginea de sine. Astfel, cei care fumează nu se expun dezaprobării din partea celorlalţi adolescenţi. Prin urmare, pentru copii, dar mai ales pentru adolescenţi, fumatul reprezintă un fenomen de devianţă tolerată. 55

57 4. CONSUMUL DE ALCOOL 4.1. Context Studii despre consumul de alcool la adolescenţii din România Datele existente în România despre consumul de alcool la adolescenţi sunt lacunare, informaţiile consistente provenind majoritar din studiile internaţionale. Dacă ar fi să prezentăm un profil de ţară privind consumul de alcool per capita, rezultatele raportului WHO European Status Report on Alcohol and Health 2010 arată că, în perioada , în România, consumul total mediu anual la adulţi (categorie definită ca persoane de peste 15 ani ) este de 15,3 litri de alcool pur pe cap de locuitor faţă de 12,2 litri de alcool pur în ţările europene. În cazul adolescenţilor, cel mai recent studiu ESPAD Proiectul European de Cercetare în Şcoli privind Consumul de Alcool şi alte Droguri 4, care a luat în considerare adolescenţii născuţi în 1995, arată că patru din cinci adolescenţi de 16 ani au raportat că au consumat alcool cel puţin o dată în viaţă, valoare cu 8 procente mai mică decât media europeană (87%). Prin contrast, un raport OECD, Health at a Glance: Europe 2012 ( situează adolescenţii români de peste 15 ani pe locul trei în ceea ce priveşte consumul de alcool pe cap de locuitor în Europa. Potrivit acestuia, 47% dintre adolescenţii băieţi de 15 ani şi peste au fost în stare de ebrietate cel puţin de două ori până la momentul studiului. Această cercetare remarcă o diferenţă mare între sexe în Croaţia, Ungaria, Lituania şi România, cu rate de abuz de alcool cu cel puţin 10% mai mari la băieţi decât la fete (România 18%). În 2008, cercetătorii Universităţii Twente din Olanda şi cei din cadrul Facultăţii de Teologie Ortodoxă din Piteşti, Departamentul de Asistenţă Socială, au realizat un studiu privind accesul copiilor şi tinerilor la alcool, precum şi atitudinile şi cunoştinţele elevilor si părinţilor referitoare la consumul de alcool. Dintre tinerii cu vârsta cuprinsă între 14 şi 19 ani, 88% au susţinut că au consumat alcool măcar o dată în viaţa lor. Aproximativ jumătate dintre băieţii consumatori de alcool au raportat că debutul acestui comportament a avut loc înainte de 13 ani. 4 Raportul ESPAD 2011 disponibil la: 0_29.pdf 56

58 Un studiu naţional relevant este Situaţia adolescenţilor din România 2013, realizat de Centrul de Sociologie Urbană şi Regională şi Institutul de Ştiinţe ale Educaţiei, sub egida UNICEF. Potrivit datelor cercetării despre consumul de alcool, adolescenţii care au consumat alcool cel puţin o dată în viaţă au 42 puncte procentuale, incidenţa şi prevalenţa consumului fiind mai ridicate în rândul adolescenţilor cu vârste mai mari. Astfel, peste jumătate dintre adolescenţii cu vârsta de 14 ani au consumat alcool, pe când cei sub această vârstă au băut doar în procent de 21%. Cantitatea raportată medie consumată de băieţi în ultimele 30 zile a fost de 513 mililitri, faţă de 204 mililitri, în cazul fetelor Norme sociale şi consumul de alcool Abordarea teoretică privind normele sociale a fost iniţial dezvoltată în sistemul academic american, focusul recent incorporând nu doar normele descriptive, ci şi pe cele injonctive. Odată cu teoria normelor sociale a fost descris şi fenomenul ignoranţei pluraliste (Miller, McFarland, 1991), prin care indivizii percep incorect atitudinile şi comportamentele celor din aceeaşi generaţie sau ale altor membri ai comunităţii, ca fiind diferite de ale lor. Aceste erori de percepţie se referă şi la comportamente de risc, care sunt de obicei supraevaluate, iar persoanele îşi modifică comportamentul ca să se adapteze la norma socială percepută (Prentice, Miller, 1993). Perkins (1999) a observat cum studenţii aproape mereu supraestimau frecvenţa şi cantitatea de alcool consumată de colegii lor. Percepţiile eronate facilitează consumul de alcool şi sunt folosite ca argument de către consumatorii problematici de alcool. Studiile arată că erorile de percepţie (cum ar fi, de exemplu, consensul fals credinţa că persoanele care au acelaşi comportament cu al tău sunt în majoritate, când de fapt sunt în minoritate) au mai multă influenţă asupra consumatorilor problematici de alcool decât asupra altor tipuri de băutori (Page, Scanlan & Gilbert, 1999). Intervenţiile bazate pe această teorie pornesc de la premisa că rectificarea acestor erori de percepţie va conduce la corectarea comportamentelor problematice şi va încuraja comportamentele sănătoase. Moreira, Smith şi Foxtroft (2009) au studiat efectul unei astfel de abordări şi eficacitatea unor metode diverse. Rezultatele au arătat că cel mai mare succes, cu relevanţă pe termen scurt (până în 3 luni), îl au intervenţiile care utilizează internetul şi computerul, precum şi sesiunile individuale faţă-în-faţă. Performanţa a fost raportată în cazul problemelor legate de consumul de alcool, frecvenţa şi cantitatea de alcool consumată, consumul excesiv ocazional de alcool şi normele privind consumul de alcool. Eficienţa a fost mai scăzută când s-au folosit sesiunile de grup faţă-în-faţă, iar intervenţiile pe bază de şi feedback de grup nu au fost diferite ca impact faţă de intervenţia de control. 57

59 Urmărind efectele intervenţiilor bazate pe normele sociale, Berkowitz (2004) observă că, pe măsură ce se schimbă percepţiile eronate, încep să se modifice şi comportamentele de risc. Pentru o schimbare mai stabilă, Berkowitz sugerează o abordare pe mai multe nivele, care să fie parte din cultura comunităţii, mesajul fiind livrat concomitent prin mai multe canale. McAlaney (2010), analizând strategiile de comunicare în domeniul educaţiei pentru sănătate care pornesc de la teoria normelor sociale, sugerează ca fiind eficient să se utilizeze sintagme precum cei mai mulţi studenţi nu beau alcool (procent) sau, pentru comportamente protective, cei mai mulţi studenţi (procent) nu se urcă în maşină cu persoane care au consumat alcool. În plus, McAlaney a constatat că folosirea imaginilor şocante este contraproductivă pentru că eclipsează mesajul normativ. El recomandă mesaje clare şi imagini atrăgătoare, fără să fie exagerate Rezultatele cercetării Vârsta şi contextul debutului În datele colectate prin cercetarea calitativă, se face distincţia între comportamentul de degustare şi cel de consum. Astfel, copiii intră pentru prima dată în contact cu alcoolul când gustă bere sau vin, de obicei în prezenţa unui membru al familiei. Acest tip de comportament mai poate apărea sporadic până la vârsta de 14 ani, când se face trecerea spre cel de consum. Odată cu schimbările psihice asociate acestei perioade, intervine dorinţa de explorare a comportamentelor percepute ca fiind interesante de către cei de aceeaşi vârstă (favorizându-se atitudinea grupului de prieteni) sau interzise de către adulţii cu autoritate din viaţa adolescentului. Rezultatele cercetării cantitative arată că, în cazul copiilor care în prezent au între 10 şi 13 ani, debutul consumului de băuturi alcoolice s-a produs în jurul vârstei de ani. Ponderea copiilor din categoria ani care au consumat cel puţin o dată băuturi alcoolice până la momentul chestionării (exceptând degustarea ocazionată de un eveniment) este, de exemplu, în Bacău, de 25% (vezi tabelul 22). 58

60 Tabelul 22. Indicatori ai prevalenţei consumului de alcool în rândul copiilor de ani Bucureşti Bacău Cluj- Napoca Iaşi Constanţa N % copii care au consumat vreodată băuturi alcoolice, chiar dacă o singură dată, exceptând ocaziile în care au luat o 25% 25% 37% 32% 6% înghiţitură sau două la o reuniune familială, un eveniment sau o sărbătoare religioasă Vârsta medie când au consumat o băutură alcoolică prima dată % copii care au consumat cel puţin o dată băuturi alcoolice în ultimele 30 de zile 6% 8% 4% 12% 2% În cazul copiilor care sunt în prezent în categoria ani, consumul de băuturi alcoolice s-a produs prima dată în jurul vârstei de ani. Diferenţa între sexe este inexistentă în Bucureşti şi Iaşi (în jurul vârstei de 13 ani), uşoară în Cluj-Napoca şi Constanţa (băieţi în jurul vârstei de 13 ani, fete în jurul vârstei de 14 ani) sau mai pregnantă în Bacău (băieţi 11,8 ani, fete 13,6 ani). Există însă şi procente importante de adolescenţi între 14 şi 18 ani care au consumat prima dată alcool înainte de a împlini 13 ani, procentul cel mai mare fiind în Bacău (37%) (vezi tabelul 23). Tabelul 23. Indicatori ai prevalenţei consumului de alcool în rândul adolescenţilor de ani Bucureşti Bacău Cluj- Napoca Iaşi Constanţa N % copii care au consumat cel puţin o dată în viaţă alcool (exceptând ocaziile în care au luat doar o înghiţitură sau două la o 69% 67% 69% 60% 54% reuniune familială, un eveniment sau o sărbătoare religioasă) % băieţi care au consu- 78% 74% 75% 72% 56% 59

61 mat cel puţin o dată în viaţă alcool % fete care au consumat cel puţin o dată în viaţă alcool Total - Vârsta medie când au consumat alcool prima dată Băieţi - Vârsta medie când au consumat alcool prima dată Fete - Vârsta medie când au consumat alcool prima dată % adolescenţi care au consumat alcool cel puţin o dată în ultimele 30 de zile 60% 60% 62% 48% 49% % 54% 56% 50% 29% Contextul iniţierii, în cazul degustării, apare fie la ocazii în care adulţii sărbătoresc un anumit eveniment, fie în alte contexte în care e facilitat de membrii familiei: OPERATOR INTERVIU: Ai mai încercat şi altceva decât bere? RESPONDENT: Am încercat vin. [ ] Vin care îţi dă... vinul care îţi redă sânge... OPERATOR INTERVIU: Ce vin e ăsta care îţi redă sânge? RESPONDENT: Vinul roşu, nu mai ştiu cum se numeşte. OPERATOR INTERVIU: Şi când ai avut tu ocazia să bei vin din ăsta? RESPONDENT: Nu ştiu. La bunici, acum câteva luni. OPERATOR INTERVIU: Şi cât ai băut? RESPONDENT: Un pahar. Atât. OPERATOR INTERVIU: Dar a fost prima oară când ai băut vin sau mai băuseşi? RESPONDENT: Am mai băut cândva. Acum foarte mult timp. (R.C., băiat, 10 ani, Bacău) Următorul moment important de consum presupune de cele mai multe ori imitarea unor prieteni care deja au acest comportament, mai ales când refuzul de a bea este perceput ca motiv de excludere din grup sau de pierdere a unui anumit statut. De obicei, grupul de prieteni se întâlneşte şi îşi petrece timpul într-un loc retras, în care există puţine şanse să fie deranjaţi de cei care ar putea obiecta faţă de manifestarea comportamentelor de risc. 60

62 RESPONDENT: Ca să fim singuri, să facem ce vrem. Să nu ne judece cineva că, de exemplu, unul bea sau unul fumează şi uite câţi ani are... (A, fată, 14 ani, Constanţa) Împrejurări favorabile debutului mai pot fi: accesul la alcool (de exemplu, când unul dintre părinţi lasă nesupravegheate sticlele cu băutură), petreceri sau diferite tipuri de reuniuni (cum ar fi taberele) unde se consumă alcool. Prima experienţă este de obicei neplăcută (gustul vinului fiind considerat prea acru sau al berii prea amar), la această vârstă, copiii preferând aroma dulce. Unii dintre respondenţi afirmă că e un motiv suficient ca să nu mai încerce, alţii, care resimt mai acut presiunea grupului, perseverează: OPERATOR INTERVIU: Ce te-a făcut să continui să bei alcool, deşi mi-ai spus că are un gust acru? RESPONDENT: Da, mă îndeamnă prietenii. Hai că e bun, hai că e bun şi mă iau după ei. (L.D.G., fată, 16 ani, Bacău) Uneori, prima încercare coincide cu prima stare de intoxicaţie cu alcool. Ameţeala, lipsa de control şi senzaţia de rău din zilele următoare pot să acţioneze ca motivatori suficienţi pentru a nu mai repeta acest comportament: RESPONDENT (fată, Bacău): Eu, prima dată când am încercat, eram mică, 7-8 ani, şi am băut un pahar sau o cană de bere şi când m-am ridicat, deja eram ameţită şi am zis că nu mai beau niciodată. (Focus grup adolescenţi, mixt, ani, Bacău) Datele din cercetarea cantitativă despre contextul facilitator al debutului, ce vizează copiii de ani, reflectă ca fiind cele mai frecvente următoarele situaţii: momente în care aceştia doresc să bea alcool ca modalitate de a obţine plăcerea (de exemplu, Cluj-Napoca 60% ), o petrecere (Cluj-Napoca 46%) sau cu un grup de prieteni (Cluj-Napoca 52%). Alte situaţii facilitatoare sunt prezenţa într-un bar/restaurant/discotecă/club, curiozitatea, nevoia de apartenenţă, weekend-ul sau lipsa de supraveghere. Concomitent, prezenţa părinţilor este un factor important de înlesnire a debutului (Cluj-Napoca 20%). Utilizarea lui cu funcţia de reglator emoţional apare şi în momentele de depresie (Cluj-Napoca 6%) sau de anxietate (Cluj-Napoca 7%), valorile foarte relevante fiind cele care reflectă dorinţa de a simţi plăcere (Cluj-Napoca 60%) (vezi tabelul 24). 61

63 Tabelul 24. Gândeşte-te la prima dată când ai consumat alcool. Care dintre următoarele afirmaţii sunt adevărate în cazul tău? (adolescenţi ani) % (răspuns multiplu) Bucureşti Bacău Cluj- Napoca Iaşi Constanţa N (cei care au consumat vreodată alcool) Am vrut să mă distrez, să mă simt bine Eram cu un grup mic de prieteni Eram la o petrecere Eram cu un grup mare de prieteni Eram curios ce simţi când bei Era o seară/noapte din weekend Eram într-un bar / restaurant / discotecă / club Eram cu (unul din) părinţii mei Eram acasă la mine sau la un prieten, când părinţii lipseau Am vrut să mă port sau să mă simt mai matur Eram într-o excursie/tabără Voiam să fiu ca ceilalţi din grup sau să mă simt parte din grup...eram plictisit Eram singur Eram într-un spaţiu public (pe stradă, parc) Eram trist sau deprimat Voiam să impresionez pe cineva Eram nervos sau agitat Eram la şcoală NR Credinţe empirice privind consumul de alcool 62 a. Ce fac eu? La început, adolescentul experimentează gustul, dar, treptat, scopul consumului de alcool poate deveni starea modificată a conştiinţei, respectiv schimbarea

64 comportamentului social: relaxarea, euforia, veselia nejustificată şi lejeritatea în exprimare, sociabilitatea. Adolescenţii beau împreună cu prietenii fie într-o locaţie în aer liber, unde se strâng bani la comun, fie, atunci când au peste 15 ani, în baruri sau cluburi, chiar dacă, din punct de vedere legal, ar trebui să fie imposibilă această practică. Frecvenţa depinde de programul extraşcolar şi de banii disponibili. Mai mult decât atât, există, conform relatărilor adolescenţilor, categorii de grupuri în care se consumă alcool mai mult decât în altele, cum ar fi cele în care se ascultă muzica rock, precum şi grupuri care, prin caracterul lor, nu încurajează consumul de alcool, de exemplu, echipe sportive (unde menţinerea unei stări de sănătate optime este esenţială pentru performanţă). Perioadele de consum excesiv ocazional intervin cel mai adesea din curiozitate sau nevoia de experimentare. Ulterior, sunt amintite cu umor şi fără blam: RESPONDENT (C.S, fată, 14 ani): Şi când eram mai mică mai luam câte o guriţă de la părinţi, când stăteam la masă, dar anul trecut m- am îmbătat prima dată. MODERATOARE: Da? Te-ai îmbătat de la bere? RESPONDENT (C.S, fată, 14 ani): Da, dar de atunci [...] MODERATOARE: G., stai să ne spună C. ALT RESPONDENT: Până când ai venit în ziua aceea beată afară şi toată lumea râdea de tine. [râsete] MODERATOARE: Dar câtă bere ai băut, C.? RESPONDENT (C.S, fată, 14 ani): O sticlă de 2l. ALT RESPONDENT: Singură. MODERATOARE: Singură? RESPONDENT (C.S, fată, 14 ani): Şi au venit fetele la mine. Ştiu că erau Andreea şi încă două fete şi nu ştiu cum m-au păcălit: mai era puţină bere şi m-a ţinut Andreea în bucătărie şi fetele s-au dus şi au aruncat-o în WC. MODERATOARE: Dar cum de te-ai gândit să bei o sticlă de 2l de bere? RESPONDENT (R.N.C., fată, 13 ani): Singură. RESPONDENT (C.S, fată, 14 ani): Am zis că... PARTICIPANTĂ (G.P.C., fată, 16 ani): Şi nu ne-ai chemat şi pe noi. [râde] (Focus grup, adolescente ani, Iaşi) Consumul excesiv frecvent poate avea ca factori favorizanţi conflicte relaţionale, situaţii care impun succes academic, deci în contexte emoţionale care implică furie, anxietate, tristeţe. Deşi, uneori, alcoolul este utilizat pentru efectul lui antidepresiv, unii adolescenţi observă că poate avea exact efectul invers, accentuând starea negativă: 63

65 OPERATOR INTERVIU: Ok. Ai trăit vreodată vreo experienţă neplăcută legată de alcool? RESPONDENT: Da. Am avut o perioadă un pic mai dificilă la sfârşitul clasei a opta şi, dacă beam mult, adică chiar foarte mult, intram într-o stare foarte proastă, adică deveneam foarte, foarte tristă. Şi... da, nu era tocmai plăcut. (I.A., fată, 15 ani, Bucureşti) Drumul spre consumul problematic poate fi stopat de către părinţii care sesizează o schimbare comportamentală şi iau măsuri de soluţionare a problemei care stă la baza acestui comportament. În studiul cantitativ, copiii de ani apreciază că, în ultimele 30 de zile, au consumat mai puţin alcool (Iaşi 12%), faţă de adolescenţii de ani (Iaşi 56%). În ceea ce priveşte consumul cel puţin o dată în viaţă de alcool, există o diferenţă notabilă între fete şi băieţi (de exemplu, în Bucureşti, 78% pentru băieţi şi 60% pentru fete). În evaluarea probabilităţii consumului de alcool în viitor, pentru copiii de ani procentele cele mai consistente se concentrează în situaţia de abstinenţă (de exemplu, în Bacău 72%), existând şi certitudinea consumului, însă în procente reduse (Bacău 5%). Referitor la consumul personal de alcool din ultimele 30 zile, pentru copiii de ani se remarcă procente ridicate care indică abstinenţă (de exemplu, în Bucureşti 27%) sau consum redus, cu mai puţin de 2 zile de consum (Bucureşti 14%), dar şi valori care arată peste 10 zile de consum (Bucureşti 10%). Tabelul 25. Cu aproximaţie, în câte din ultimele 30 de zile ai consumat băuturi alcoolice? (adolescenţi ani) Cluj- Bucureşti Bacău % Napoca Iaşi Constanţa N <= NR Nu am consumat alcool în ultimele 30 zile Nu am consumat alcool vreodată Total

66 În estimarea experienţelor viitoare de consum (următoarele şase luni), unii adolescenţi de ani presupun că există o probabilitate mare să bea (Bucureşti 31%) şi, aproape la egalitate, există alţii care consideră cert faptul că nu vor bea (Bucureşti 28%). Cu toate că există această probabilitate mai mare de consum, adolescenţii se aşteaptă că mai degrabă se vor abţine în situaţii facilitatoare de consum (50%). Cei mai mulţi adolescenţi apreciază alcoolul ca fiind nociv, având în principal efecte negative asociate, fără a considera că e nici cool, nici urât să consumi alcool. Tabelul 26. Cât de probabil este să consumi băuturi alcoolice în următoarele şase luni? (adolescenţi ani) % Bucureşti Bacău Cluj-Napoca Iaşi Constanţa N Cu siguranţă voi bea Probabil voi bea Probabil nu voi bea Cu siguranţă nu voi bea NR Nu ştiu Total Grupul/grupurile de referinţă Rezultatele cercetării calitative arată că principalul grup de referinţă care are influenţă în decizia de a consuma alcool sunt părinţii, pentru copiii de ani, iar, pentru adolescenţii de ani, prietenii şi cei de aceeaşi vârstă. În plus, în unele cazuri, părinţii au o contribuţie majoră în comportamentele iniţiale de experimentare cu acest comportament, chiar dacă, ulterior, pot susţine o atitudine anti-alcool: RESPONDENT: Adică tata mai bea o gură de vin şi îmi mai dă şi mie, de exemplu, jumătate de pahar de bere, de un sfert de vin cu apă după aia. Adică să fim cu toţii aproape la fel, gen. (I.A, băiat, 14 ani, Constanţa) La baza acestui comportament, care poate părea şocant, stau convingeri de genul: alcoolul pune sângele în mişcare sau, în general, este bun pentru sănătate care, ulterior, sunt preluate de copii. 65

67 Alte medii par a contribui la construcţia normei sociale despre alcool, cum ar fi televiziunea, care prezintă ştiri, filme artistice sau documentare despre efectele negative ale alcoolului. Acestea au impact atât prin faptul că situaţiile prezentate sunt de obicei cazuri extreme, în care comportamentul afişat este unul dezaprobat social (de exemplu, agresivitate verbală, fizică, comportamente indecente), cât şi prin faptul că sunt pedepsite legal: OPERATOR INTERVIU: Ai văzut la televizor vreun film despre alcool? RESPONDENT: Da, am văzut la ştiri. OPERATOR INTERVIU: Erau ştiri pozitive sau negative? RESPONDENT: Mai mult negative. S-au luat la bătaie din cauza băuturii, chestii de-astea. (L.D.G., fată, 16 ani, Bacău) Un alt mediu informativ despre alcool, mai precis despre cum poate fi evitată starea de ebrietate sau despre remedii anti-mahmureală, este internetul: RESPONDENT (băiat, A., 15 ani): Mi se pare că cel mai bun remediu, când eşti beat, este să bei zeamă de la varză. RESPONDENT (băiat, B., 13 ani): De ce? RESPONDENT (băiat, A., 15 ani): Am găsit pe net. MODERATOR: Scrie pe net chestia asta? RESPONDENT (băiat, A., 15 ani): Da. RESPONDENT (băiat, C., 14 ani): Dar nu scrie şi de ce? RESPONDENT (băiat, A., 15 ani): [...] scrie. [râsete] (Focus grup adolescenţi, mixt, ani, Bucureşti) De asemenea, mediile sociale online, cum ar fi platforma Facebook, oferă informaţii despre comportamentul celor de aceeaşi vârstă: OPERATOR INTERVIU: Deci ai zis că unii sunt mai? RESPONDENT: Mai aroganţi. OPERATOR INTERVIU: Cei care beau alcool. RESPONDENT: Am văzut pe internet, pe Facebook, pe ăsta, cu mai mulţi prieteni de-ai mei, din ăştia mai mari care, dacă fumează şi beau, se cred cei mai şmecheri. (I.A, băiat, 14 ani, Constanţa) b. Ce fac ceilalţi? Cei mai mulţi dintre adolescenţii respondenţi cred că majoritatea tinerilor de aceeaşi vârstă consumă alcool. Consumul moderat şi ocazional este privit ca normal, mai ales la vârstele care depăşesc ani. În ceea ce priveşte consumul excesiv ocazional, el poate fi desconsiderat sau nu, în funcţie de cultura grupului de care aparţine adolescentul. Comportamentul cu control redus din timpul stării de ebrietate poate fi considerat interesant de către cei care au nevo- 66

68 ie de atenţie, chiar şi negativă, devenind apoi legende, dovezi de curaj, de sfidare a normelor şi motiv de mândrie: MODERATOR: S-a îmbătat vreunul dintre voi? Înţeleg că tu? [...] RESPONDENT (băiat, D., 14 ani): Vedea toate culorile. [râsete] RESPONDENT (băiat, A., 15 ani): Îmi plăcea să fac sport în timp ce mă îmbătasem, dar mereu cădeam în cap. Mai ales când mă dădeam în leagăn. MODERATOR: Te dădeai în leagăn în timp ce erai beat? RESPONDENT (băiat, A., 15 ani): Da. RESPONDENT (băiat, D., 14 ani): A dat cu capul de bordură.[...] MODERATOR: Ţi se părea o idee bună? RESPONDENT (băiat, A., 15 ani): Da. Să le demonstrez că nu sunt beat. (Focus grup adolescenţi, mixt, ani, Bucureşti) În acelaşi timp, consumul excesiv de alcool poate fi intens blamat: OPERATOR INTERVIU: Dar, chiar aşa, sunt situaţii în care e ok pentru un adolescent să consume alcool? RESPONDENT: Da, o petrecere, un revelion, aşa micuţ, nu să cazi pe masă, adică un pahar de bere, berea cu lămâie, ceva normal şi moderat, nu să vii cu whisky, votcă, să bei de toate dintr-odată, să cazi pe jos de beţie. Asta mi se pare o porcărie. Sunt tot felul de oameni care fac chestia asta. (I.A, băiat, 14 ani, Constanţa) În grupul de adolescenţi de etnie romă din Bucureşti, consumul excesiv de alcool e asociat cu lipsa de demnitate, rezervă şi control, cei care exhibă acest tip de comportament fiind respinşi şi etichetaţi negativ: RESPONDENT (băiat, A., 16 ani): Pentru că este privit altfel, pentru că noi, în anturajul nostru, nu permitem să acceptăm şi beţivi, avem demnitate. (Focus grup adolescenţi de etnie romă, ani, Bucureşti) În cercetarea cantitativă, majoritatea copiilor de ani nu intră în contact cu alţi copii de aceeaşi vârstă care consumă alcool (de exemplu, Cluj-Napoca 52%). Totuşi, expunerea la comportamente de consum de alcool practicate de cei de aceeaşi vârstă este relativ ridicată. Astfel, ponderea celor care cunosc câţiva copii cu vârste între 10 şi 13 ani care consumă alcool este, în Cluj-Napoca, de 29%. 67

69 Tabelul 27. Cunoşti copii de vârsta ta care consumă băuturi alcoolice? (copii ani) Adolescenţii de ani cred, în proporţie de 31% în Bucureşti, că mai mult de jumătate sau chiar toţi prietenii lor consumă în prezent alcool şi 43% dintre cei de aceeaşi vârstă. Datele calitative indicau un consum mai extins la ceilalţi adolescenţi, procentele crescând pe măsură ce creştea şi vârsta acestora. Tabelul 28. Credinţe empirice despre răspândirea consumului de alcool în rândul adolescenţilor de ani Câţi dintre prietenii tăi consumă în prezent băuturi alcoolice? Câţi dintre cei de vârsta ta crezi tu că consumă băuturi alcoolice? Dintre prietenii tăi, câţi cred că TU consumi băuturi alcoolice? Nici unul Mai puţin de jumătate Cam jumătate Mai mult de jumătate Toţi NR Nu ştiu Cluj- Bucureşti Bacău % Napoca Iaşi Constanţa N Da, mulţi Da, câţiva Da, unul singur Nu, niciunul NR 1 1 Total Bucureşti 23% 22% 14% 15% 16% 1% 9% Bacău 15% 25% 15% 19% 13% 1% 11% Cluj- Napoca 14% 23% 18% 22% 13% 1% 10% Iaşi 18% 23% 19% 18% 9% 1% 11% Constanţa 22% 20% 14% 9% 17% 2% 17% Bucureşti 8% 15% 22% 29% 14% 1% 11% Bacău 11% 15% 19% 32% 10% 1% 13% Cluj- Napoca 9% 13% 21% 34% 11% 1% 11% Iaşi 7% 18% 24% 30% 9% 3% 10% Constanţa 13% 13% 18% 20% 11% 4% 21% Bucureşti 38% 12% 7% 7% 22% 1% 13% Bacău 34% 14% 7% 11% 15% 2% 16% Cluj- Napoca 34% 13% 9% 9% 21% 2% 12% Iaşi 40% 13% 7% 10% 14% 4% 13% Constanţa 31% 13% 13% 4% 15% 2% 21% 68

70 c. Ce cred ceilalţi că fac eu? Părinţii şi persoanele cu putere de decizie evaluează aproximativ similar cu ceilalţi adolescenţi perioada în care debutează acest comportament. Pe de altă parte, când părinţii trebuie să determine situaţia propriilor copii, ei au tendinţa mai degrabă de a presupune că aceştia au experimentat mai puţine comportamente de risc decât cei de aceeaşi vârstă. Această prezumţie e susţinută de conduita tipică a adolescentului care ascunde acest fapt, în familiile în care consumul de alcool este interzis. De asemenea, putem presupune că dorinţa de a fi un părinte bun poate ecrana adevărul, pentru că utilizarea unui astfel de comportament echivalează cu interpretarea că s-a eşuat în procesul de prevenţie a consumului de alcool. Excepţia o reprezintă cazul în care adolescenţii împărtăşesc deschis că sunt consumatori şi părinţii acceptă acest fapt, mai ales dacă adolescenţii au peste 15 ani şi în familie se susţine consumul ocazional şi moderat de alcool. Motivele pot fi că părinţii simt că au epuizat mijloacele coercitive sau pe cele de stimulare a comportamentului de abstinenţă sau că vor să limiteze comportamentele de ascundere, care ar afecta negativ relaţia părinte-copil şi ar elimina orice fel de control pe care părintele l-ar avea asupra acestui tip de comportament. O altă explicaţie a lipsei de insistenţă într-o atitudine de blam şi represiune în situaţia în care însuşi părintele este consumator este că faptul că nu se simte autentic în promovarea unui stil de viaţă sănătos. Atunci când apreciază ce cred prietenii despre propriul comportament de consum, datele cercetării cantitative arată că adolescenţii de ani înclină spre credinţa că nu sunt consideraţi băutori de alcool (Bucureşti 38%). De asemenea, 7% dintre adolescenţii din Bucureşti cred că mai mult de jumătate dintre prietenii lor îi consideră consumatori de alcool, faţă de 22% care apreciază că toţi prietenii lor au această opinie (vezi tabelul 28). De fapt, corelând răspunsurile, tot în Bucureşti, 27% dintre adolescenţii de ani nu au consumat deloc alcool în ultimele 30 de zile şi doar 10% dintre ei au băut în mai mult de 10 zile în această perioadă. Adolescenţii de ani estimează că părinţii ştiu că ei consumă alcool (Cluj- Napoca 34%), un procent apropiat apreciindu-i ca fiind ignoranţi în acest aspect (Cluj-Napoca 29%). Există şi un număr semnificativ de adolescenţi care nu pot evalua gradul de cunoaştere a părinţilor lor faţă de consumul propriu de alcool, respectiv 22% în Cluj-Napoca. 69

71 Tabelul 29. Părinţii tăi (mama, tata sau amândoi) ştiu sau cred că tu bei alcool? (adolescenţi ani) Cluj- Bucureşti Bacău % Napoca Iaşi Constanţa N Părinţii mei ştiu că eu consum alcool Părinţii mei nu ştiu, dar cred că eu consum alcool Părinţii mei nu ştiu şi nici nu cred că eu consum alcool NR Nu ştiu ce cred părinţii mei Nu e cazul / Nu am părinţi Total Credinţe normative despre consumul de alcool a. Ce cred că ar trebui să fac eu? Deşi există interdicţii legale privind comercializarea de alcool către minori, respondenţii nu le-au considerat ca fiind obstacole în procurarea de băuturi alcoolice, susţinând că cei mai mulţi comercianţi nu respectă aceste prevederi: RESPONDENT: Toată lumea zice că: Nu vindem alcool minorilor, bla, bla dar, sunt semne, da. Atâta timp cât îi întind bani în faţă, normal că-ţi dă. E logic. Aşa-i la noi. (L.P., băiat, 17 ani, Cluj-Napoca) Cel mai mare impediment în achiziţionarea de alcool a fost considerat cel pecuniar: RESPONDENT: Nu neapărat foarte uşor, de exemplu, dacă avem bani, facem [rost de alcool] foarte uşor, dacă n-avem bani nu prea facem, că nu-ţi dă nimeni. (Focus grup adolescenţi de etnie romă, ani, Bucureşti) Banii provin din suma zilnică pe care le-o alocă părinţii (de obicei, pentru mâncare), existând şi situaţia în care banii reprezintă recompensa pentru rezultate bune şcolare sau provin din alte surse (de exemplu, cadouri de la rude). De obicei, se cumpără bere la PET, pentru că este mai ieftină. 70

72 RESPONDENT: Păi, când mă simţeau sau când mă întrebau pentru ce îmi trebuie bani, le ziceam că vreau să mă duc la pizza sau aşa ceva... (C., fată, 13 ani, Cluj-Napoca) Cei mai mulţi respondenţi au afirmat că ştiu că nu ar trebui să iniţieze acest comportament pentru că este periculos. Aşa cum am menţionat anterior, e posibil ca tocmai percepţia caracterului prohibit să fie imbold spre debutul comportamentului de risc. Deşi majoritatea respondenţilor care consumă alcool conştientizează faptul că este periculos, indiferent dacă au argumente sau nu pentru această credinţă, ea nu pare că are o influenţă decisivă în alegerea de a iniţia acest comportament. Pentru cei care nu preiau nediscriminativ această credinţă, fără să-i analizeze implicaţiile, raţionamentul este că poate obstrucţiona procesul de dezvoltare anatomică şi că, sub influenţa consumului de alcool, pot apărea comportamente riscante. RESPONDENT: [Părerea mea despre cei care nu beau] E foarte bună pentru că nu îşi pun viaţa în pericol, că, dacă beau foarte mult, se îmbată şi poate să facă... să meargă în comă alcoolică sau, dacă beau, pot să se sinucidă. (L.S.D., băiat, 13 ani, Cluj-Napoca) Spre deosebire de respondenţii fumători care îşi dau seama că ar trebui să renunţe la acest obicei, chiar dacă întâmpină dificultăţi cauzate în principal de caracterul adictiv al fumatului (adicţie fiziologică şi psihologică), respondenţii consumatori de alcool nu consideră că este necesară abstinenţa. Consumul ocazional, mai ales la petreceri, este foarte rar blamat de către aceştia. Situaţia care este respinsă în unanimitate este cea de intoxicare frecventă, chiar şi de ebrietate ocazională, la unii adolescenţi. RESPONDENT: Adică bei, ok, dar să nu fii beţiv! Fiecare adolescent încearcă chestiile acestea. (E., fată, 15 ani, Cluj-Napoca) Studiul cantitativ din rândul copiilor de ani precizează proporţia celor care consideră în neregulă consumul de băuturi alcoolice la această vârstă, valorile fiind mari (variind între 94 şi 96 de puncte procentuale). În legătură cu normalitatea asociată experimentării, chiar şi singulare, a consumului de alcool în perioada de vârstă ani, datele cercetării cantitative subliniază o tendinţă de a aproba consumul (Iaşi 24%). Atunci când se evaluează normalitatea consumului ocazional, în intervalul ani descresc valorile corespunzătoare legitimităţii consumului (Iaşi 9%). Consumul frecvent, aşa cum susţin şi datele calitative, este dezaprobat (Iaşi 2%) (vezi tabelul 30). 71

73 Tabelul 30. Credinţe normative despre consumul ocazional sau frecvent de alcool (adolescenţi ani) Cu siguranţă da Probabil că da Probabil că nu Sigur nu Nu ştiu este în regulă să consumi băuturi alcoolice ocazional la vârsta ta? este în regulă să consumi băuturi alcoolice în mod frecvent la vârsta ta? După părerea ta, NR crezi că este în regulă Bucureşti 26% 43% 11% 12% 0% 7% să încerci măcar o Bacău 31% 36% 15% 12% 2% 5% dată să bei alcool Clujla vârsta ta? Napoca 30% 36% 15% 13% 1% 5% Iaşi 24% 38% 17% 13% 1% 6% Constanţa 27% 22% 16% 22% 2% 12% Bucureşti 11% 37% 25% 19% 1% 6% Bacău 17% 28% 28% 19% 2% 6% Cluj- Napoca 13% 31% 25% 23% 1% 6% Iaşi 9% 28% 25% 32% 1% 4% Constanţa 15% 23% 17% 25% 4% 15% Bucureşti 2% 3% 24% 67% 0% 3% Bacău 4% 5% 17% 65% 3% 5% Cluj- Napoca 3% 3% 19% 68% 1% 5% Iaşi 3% 5% 15% 71% 1% 5% Constanţa 13% 6% 13% 47% 3% 18% Evaluând credinţele despre alcool, cei mai mulţi respondenţi evidenţiază efectele negative. De exemplu, la varianta de răspuns consumul de alcool te face să faci lucruri pe care le regreţi, Cluj-Napoca are 64 de puncte procentuale. Efectul pozitiv cel mai bine apreciat este dezinhibarea (Cluj-Napoca 35%), funcţia anxiolitică susţinând datele calitative privind utilizarea alcoolului ca instrument de gestionare afectivă. Tabelul 31. Convingeri despre avantajele şi riscurile consumului de alcool (În ce măsură eşti de acord sau în dezacord cu următoarele afirmaţii despre consumul de alcool?) (adolescenţi ani) Cluj- Bucureşti Bacău % "acord" +"acord total" Napoca Iaşi Constanţa N Consumul de alcool te face să faci lucruri pe care pe 60% 59% 64% 64% 42% urmă le regreţi....consumul de alcool te ajută să îţi faci prieteni. 10% 10% 15% 9% 7%...Consumul de alcool te face să îţi pierzi cumpătul şi să 57% 55% 59% 57% 29% 72

74 20% 25% 32% 23% 18% 11% 16% 17% 12% 13% 61% 59% 56% 62% 34% 59% 66% 57% 65% 38% 36% 35% 35% 38% 24% 52% 54% 54% 53% 32% 1% 6% 4% 4% 5% Per ansamblu, peste 40% dintre adolescenţii de ani consideră că se pot abţine de la a bea alcool în diferite situaţii facilitatoare de consum. Contextele în care adolescenţii anticipează că le-ar fi mai greu să nu consume sunt petrecerile ( probabil aş bea, Bucureşti 42%), când sunt în compania prietenilor care beau ( probabil aş bea, Bucureşti 29%), când li se oferă o băutură sau sunt la un concert ( probabil aş bea, Bucureşti 22%) (vezi tabelul 32). Tabelul 32. Evaluarea auto-controlului în ce priveşte consumul de alcool în diferite situaţii (adolescenţi ani) Cât de sigur eşti că ai putea rezista fără să consumi băuturi alcoolice în următoarele situaţii?...când vezi pe alţii că beau alcool...când eşti cu prieteni care beau alcool Cu siguranţă aş bea Probabil aş bea Probabil nu aş bea Cu siguranţă nu aş bea NR Nu ştiu devii violent....consumul de alcool te ajută să uiţi de probleme....consumul de alcool te ajută în relaţia cu sexul opus....consumul de alcool te face să te simţi rău....consumul de alcool îmi poate face probleme la şcoală....consumul de alcool te face să fii mai dezinhibat....consumul de alcool e periculos pentru că dă dependenţă....consumul de alcool te face să te descurci mai bine la şcoală. Bucureşti 5% 13% 21% 55% 1% 4% Bacău 6% 18% 17% 49% 2% 7% Cluj- Napoca 3% 16% 22% 53% 2% 4% Iaşi 3% 15% 24% 52% 1% 4% Constanţa 14% 7% 20% 39% 2% 18% Bucureşti 6% 29% 19% 40% 1% 5% Bacău 9% 28% 17% 36% 2% 7% Cluj- Napoca 6% 28% 21% 39% 2% 4% Iaşi 4% 30% 18% 43% 0% 5% Constanţa 7% 17% 17% 37% 3% 19% 73

75 Cât de sigur eşti că ai putea rezista fără să consumi băuturi alcoolice în următoarele situaţii?...când eşti singur...când eşti nervos sau agitat...dacă cineva ţi-ar oferi o băutură...când eşti plictisit...când eşti la o petrecere sau întrun club...când ieşi de la şcoală Cu siguranţă aş bea Probabil aş bea Probabil nu aş bea Cu siguranţă nu aş bea NR Nu ştiu Bucureşti 2% 3% 17% 75% 1% 3% Bacău 3% 7% 11% 67% 2% 9% Cluj- Napoca 2% 5% 17% 71% 1% 4% Iaşi 2% 7% 14% 73% 0% 3% Constanţa 3% 12% 17% 46% 2% 19% Bucureşti 1% 6% 13% 74% 1% 5% Bacău 3% 8% 12% 62% 2% 12% Cluj- Napoca 3% 12% 14% 65% 1% 6% Iaşi 3% 8% 15% 69% 0% 6% Constanţa 2% 11% 18% 46% 2% 21% Bucureşti 6% 22% 22% 46% 1% 3% Bacău 9% 23% 21% 40% 1% 6% Cluj- Napoca 5% 23% 24% 42% 1% 5% Iaşi 5% 24% 26% 40% 3% 3% Constanţa 18% 12% 16% 43% 0% 12% Bucureşti 2% 6% 17% 70% 1% 5% Bacău 2% 8% 17% 63% 2% 7% Cluj- Napoca 1% 7% 21% 67% 1% 3% Iaşi 2% 5% 22% 65% 2% 4% Constanţa 6% 13% 12% 49% 2% 17% Bucureşti 13% 42% 14% 26% 1% 3% Bacău 16% 33% 17% 27% 2% 5% Cluj- Napoca 16% 35% 18% 26% 2% 3% Iaşi 13% 37% 15% 29% 3% 4% Constanţa 13% 15% 19% 37% 3% 13% Bucureşti 2% 3% 11% 78% 1% 5% Bacău 2% 2% 12% 73% 3% 7% Cluj- Napoca 2% 3% 13% 77% 2% 3% Iaşi 1% 3% 17% 74% 3% 3% Constanţa 7% 5% 16% 53% 2% 17% Bucureşti 7% 22% 16% 52% 0% 4% Bacău 8% 19% 16% 49% 1% 7% Cluj-...Când mergi la un concert, festival sau un eveniment sportiv (ex. meci de fotbal) Iaşi 6% 21% 21% 44% 2% 9% 21% 17% 48% 2% 3% Napoca 6% 74

76 Cât de sigur eşti că ai putea rezista fără să consumi băuturi alcoolice în următoarele situaţii?...când prietenul tău cel mai bun bea Cu siguranţă aş bea Probabil aş bea Probabil nu aş bea Cu siguranţă nu aş bea NR Nu ştiu Constanţa 10% 14% 17% 42% 1% 15% Bucureşti 8% 24% 20% 43% 1% 4% Bacău 8% 25% 16% 42% 1% 8% Cluj- Napoca 7% 29% 17% 39% 1% 6% Iaşi 4% 28% 18% 42% 2% 7% Constanţa 12% 8% 17% 45% 2% 16% b. Ce cred eu că ar trebui să facă ceilalţi? Atât adolescenţii care consumă alcool (ocazional sau frecvent), cât şi părinţii intervievaţi consideră că acest comportament este nociv. Deşi, declarativ, părinţii se disociază de atitudini care susţin consumul de alcool, practic, mulţi dintre aceştia oferă ocazii de debut şi chiar îl facilitează. Vârsta dezirabilă pentru iniţiere variază, ea polarizându-se spre sfârşitul adolescenţei, chiar 18 ani. Părinţii afirmă că încearcă să prevină acest comportament şi sancţionează abaterile de la regulile stabilite în familie, adolescenţii, însă, nu par că le consideră suficient de puternice pentru a stimula schimbarea: MODERATOR: Şi părinţii voştri ce spun despre alcool? RESPONDENT (băiat, A., 14 ani): Să nu bei! RESPONDENT (băiat, B., 13 ani): Eu mă prefac că nu aud. De fapt, nu aud. (Focus grup adolescenţi, mixt, ani, Bucureşti) Există toleranţă din partea consumatorilor de alcool privind vârsta de debut, unii pledând pentru empatie în cazul celor care traversează o situaţie dificilă în familie, cu prietenii sau în mediul educaţional. În plus, sunt şi adolescenţi care promovează ideea libertăţii de decizie a fiecăruia şi a responsabilităţii privind comportamentele proprii sau cazul celor care acordă un interes scăzut activităţilor celorlalţi. O altă perspectivă este cea a celui care nu consumă alcool şi respinge acest comportament. În grupurile de prieteni care blamează acest comportament, decizia unuia dintre membri de a începe să consume alcool (mai ales excesiv) e urmată de încercarea de a-l determina să se dispenseze de acest obicei, considerat vătămător şi chiar degradant. Cei care sunt deja integraţi într-un grup şi aleg să consume alcool nu vor fi eliminaţi, dar, în selectarea unor membri noi, exhibarea acestui comportament poate fi considerată ca un argument pentru respingere. 75

77 Cei care consumă alcool preferă să utilizeze acest comportament în prezenţa altora care beau, evitând discordanţa: 76 RESPONDENT: Da, adică n-am chef tot timpul să beau. Dacă simt că am chef să... na, să ne distrăm sau aşa, nu ştiu... pur şi simplu. Şi trebuie să fim mai mulţi. Nu m-aş simţi ok să fiu cu mai mulţi prieteni şi să fiu singura care bea. (I.A., fată, 15 ani, Bucureşti) În ceea ce priveşte blamul, el apare mai frecvent în rândul adolescenţilor neconsumatori sau a adulţilor. Primii îi portretizează pe consumatori ca fiind mai puţin preocupaţi de sănătatea lor, interesaţi de a construi o impresie de dezirabilitate socială ( şmecheri ) sau de a părea mai maturi. Părinţii şi factorii de decizie învinuiesc nerespectarea regulilor din diferitele sisteme din care fac parte adolescenţii (de exemplu, faptul că nu se aplică sancţiuni comercianţilor care vând alcool minorilor, deşi este o contravenţie). Părinţii utilizează stiluri educaţionale diferite (de exemplu, limitarea privilegiilor, agresivitate verbală cu sublinierea pericolelor implicării în comportamente de risc, şantaj emoţional etc.) atunci când doresc să prevină sau să pedepsească consumul de alcool, cei mai mulţi sperând că funcţionează, fără a avea, însă, vreo certitudine: RESPONDENT (G.G., mamă de băiat 12 ani): Şi, în fine, a venit, a recunoscut că a băut bere, mi-a zis că, în fine, au fost curioşi. Şi, mă rog, am fost puţin supărată. Am vrut să fac mai mult, dar din nefericire, spre ruşinea mea, n-am făcut chestia asta: am vrut să mă duc şi la magazinul care le-a dat berea, care era chiar un C. de cartier din acesta şi să fac un demers în privinţa asta, ei fiind nişte copii de ani care au venit să cumpere bere şi li s-a dat. În fine, deci a recunoscut că a băut bere. Şi care să fie pedeapsa că a băut bere? Pedeapsă pentru băut bere! Am zis: Ok, pedeapsa pentru băut bere este că te vei documenta asupra consecinţelor băuturii asupra copiilor, vei face un referat pe această temă. [ ] Vorbesc cu doamna dirigintă, vei merge în clasă la ora de dirigenţie şi vei expune referatul şi le vei spune şi colegilor tăi la ce riscuri se expun dacă îţi urmează exemplul. (Focus grup părinţi de adolescenţi, Bucureşti) Studiul cantitativ care analizează perioada ani sprijină datele calitative: majoritatea (până la 72% în Bacău) manifestă intenţia de a descuraja consumul de alcool la prietenii care ar începe să manifeste un astfel de comportament, acesta nefiind, însă, un criteriu eliminatoriu pentru continuarea prieteniei. În acelaşi timp, există şi procente relevante care arată comportamentul punitiv, respectiv ruperea relaţiei de prietenie (12% în Constanţa). Procente similare apar în anticiparea reacţiei negative a propriilor prieteni faţă de debutul consumului de alcool.

78 Cercetarea cantitativă adresată copiilor de ani susţine rezultatele celei calitative privind respingerea consumului de alcool la această vârstă (74% în Bucureşti şi Cluj-Napoca), existând însă şi voci care sunt de părere că este admisibil consumul pentru această perioadă de vârstă (valoarea cea mai ridicată aparţinând copiilor din Bucureşti 16%). Tabelul 33. Ce părere ai despre copiii de vârsta ta care consumă băuturi alcoolice? (10-13 ani) Cluj- Bucureşti Bacău % Napoca Iaşi Constanţa N Copiii de vârsta mea nu ar trebui să bea alcool Copiii de vârsta mea pot să bea alcool, dacă asta vor Nu am nicio părere NR Total Analizând opiniile despre cât de pozitiv sau negativ este consumul de alcool, cei mai mulţi adolescenţi de ani consideră că este nociv (de exemplu, Cluj- Napoca 51%). Ei cred că cei de aceeaşi vârstă şi prietenii îl consideră mai puţin periculos (Cluj-Napoca 28%), spre deosebire de părinţi, care sunt evaluaţi ca desconsiderând puternic consumul de alcool (Cluj-Napoca 60%). În ceea ce priveşte consumul ocazional şi cu moderaţie de alcool, adolescenţii din intervalul ani au tendinţa să îl susţină (Cluj-Napoca 35%), imaginându-şi că cei de vârsta lor, inclusiv prietenii sunt şi mai suportivi (Cluj- Napoca 41%, respectiv 45%), prin contrast cu percepţia opiniei despre consum a părinţilor, care are valori scăzute în raport cu cele ale adolescenţilor, dar totuşi destul de ridicate (Cluj-Napoca 26%). Consumul ocazional şi excesiv este mai degrabă dezapreciat, având valori mai ridicate, însă, atunci când se evaluează opinia prietenilor şi celor de aceeaşi vârstă (Cluj-Napoca: adolescenţii respondenţi 3%, cei de aceeaşi vârstă 12%, prietenii 10%, părinţii 1%). În mod similar, consumul frecvent este discreditat, punctele procentuale mai mari care indică aprecierea fiind atribuite percepţiei celor de aceeaşi vârstă (Cluj-Napoca 8%). 77

79 Tabelul 34. Convingeri normative despre consumul de alcool în rândul adolescenţilor de ani Consumul de băuturi alcoolice nu este niciodată un lucru bun la vârsta mea Consumul ocazional şi cu moderaţie de băuturi alcoolice este în regulă la vârsta mea Consumul ocazional de băuturi alcoolice chiar şi în exces este în regulă la vârsta mea Consumul frecvent de băuturi alcoolice este în regulă la vârsta mea dacă asta îşi doreşte o persoană să facă NR NŞ Care dintre următoarele Bucureşti 47% 44% 2% 0% 3% 4% afirmaţii este cea mai apropiată Bacău 52% 34% 2% 2% 5% 5% de ceea ce crezi tu Cluj- despre consumul de băuturi 51% 35% 3% 3% 3% 5% Napoca alcoolice în cazul copiilor/ Iaşi 57% 34% 1% 2% 4% 2% adolescenţilor de vârsta ta? Constanţa 58% 17% 8% 2% 2% 13% Care dintre următoarele Bucureşti 25% 42% 15% 8% 2% 9% afirmaţii crezi că este cea Bacău 32% 37% 11% 8% 4% 8% mai răspândită părere despre consumul de băuturi 28% 41% 12% 8% 3% 9% Cluj- Napoca alcoolice în rândul celor de Iaşi 28% 40% 9% 12% 2% 9% aceeaşi vârstă cu tine? Constanţa 44% 17% 12% 8% 3% 17% Care dintre următoarele afirmaţii este cea mai răspândită părere despre consumul de băuturi alcoolice în rândul prietenilor tăi? 78 Bucureşti 27% 51% 9% 5% 1% 8% Bacău 32% 41% 7% 8% 3% 9% Cluj- Napoca 28% 45% 10% 4% 3% 10% Iaşi 31% 45% 6% 7% 1% 10% Constanţa 43% 26% 5% 5% 3% 18% Care dintre următoarele Bucureşti 57% 32% 0% 1% 0% 8% afirmaţii se apropie cel mai Bacău 60% 23% 1% 1% 4% 10% mult de ceea ce cred părinţii Clujtăi despre consumul de băuturi alcoolice? Iaşi 66% 20% 1% 1% 3% 9% 60% 26% 1% 1% 3% 9% Napoca Constanţa 52% 17% 6% 3% 4% 17% c. Ce cred ceilalţi că ar trebui să fac eu? Cei care consumă alcool sunt conştienţi că este un comportament care este dezaprobat de adulţii cu autoritate din familia lor şi, în general, de societate. Aşa se explică comportamentele asociate de evitare, ascundere, inducere în eroare. Atât consumul de alcool, cât şi fumatul sunt privite, de cei mai mulţi dintre respon-

80 denţi, ca fiind practici distructive. Există însă percepţia că fumatul are efecte insidioase, pe termen lung, în timp ce consumul de alcool poate genera efecte negative imediate: RESPONDENT: acum cred că sunt amândouă la acelaşi nivel, pentru că amândouă fac rău - şi băutura face rău într-o anumita măsură, şi fumatul face rău, dar în timp fumatul ăsta, băutura face rău pe loc. Amândouă cred că, oamenii cred că amândouă categoriile de oameni care beau şi fumează excesiv de mult au o părere foarte proastă despre ei. (I., băiat, 14 ani, Constanţa) Situaţiile cele mai întâlnite se împart astfel: adolescenţi ai căror părinţi sunt de acord cu acest comportament dacă este moderat şi ocazional, ba chiar promovează consumul de alcool, insistând ca adolescentul sau copilul să bea ( Respondent: De exemplu, maică-mea, de când eram parcă prin clasa a treia, tot încerca să mai beau câte oleacă de vin cu ea. Şi-i ziceam: «Bă, mamă, nu-mi place, nu-mi place, mă arde pe gât.» - Focus grup adolescenţi ani, Bacău) şi adolescenţi ai căror părinţi nu sunt de acord cu acest obicei şi, de cele mai multe ori, nici nu sunt la curent că adolescenţii îl practică. De cele mai multe ori, când adolescenţii evaluează opinia cadrelor didactice şi a personalului administrativ din şcoli, se apreciază că există mai degrabă o implicare emoţională de faţadă, decât una reală. Există clemenţă pentru acest obicei şi profesorii sunt înclinaţi să-i creadă pe cei care, ocazional, manifestă simptome de ebrietate sau mahmureală. Oricum, faţă de fumat, care este o practică frecventă în cadrul şcolilor, consumul de alcool în acest context apare foarte rar. Mai este şi cazul mai puţin întâlnit în care un profesor susţine această practică: RESPONDENT: Noi avem un diriginte care ne lasă să bem în excursii, ne-a zis să-i spunem limita fiecăruia, în aşa manieră încât să n-o depăşim, aşa că... dirigintele nostru ştie că bem. (Focus grup adolescenţi, mixt, ani, Bacău) Adolescenţii mai degrabă iau în derâdere măsurile de restricţionare a acestui comportament (de exemplu, ameninţarea scăderii notei la purtare pare că nu are influenţa, în direcţia schimbării, pe care o acordă personalul educaţional), pe când părinţii sunt impresionaţi pozitiv de orice demers suplimentar al şcolii pentru a-l stopa. În cercetarea cantitativă, când se anticipează aşteptările prietenilor, adolescenţii de ani consideră că aceştia au tendinţa de a aştepta de la ei consum ocazional (de exemplu, Bacău 29%), respingându-se strict posibilitatea să fie etichetat ca şi consumator frecvent (Bacău 51%). 79

81 Tabelul 35. Crezi că prietenii tăi se aşteaptă de la tine să consumi ocazional băuturi alcoolice? (adolescenţi ani) Tabelul 36. Crezi că prietenii tăi se aşteaptă de la tine să consumi în mod regulat băuturi alcoolice? (adolescenţi ani) Cluj- Bucureşti Bacău % Napoca Iaşi Constanţa N Cu siguranţă da 22% 21% 22% 19% 23% Probabil că da 36% 29% 31% 36% 26% Probabil că nu 12% 13% 15% 13% 11% Sigur nu 22% 27% 24% 26% 25% NR 1% 2% 1% 1% 3% Nu ştiu 7% 10% 7% 6% 12% Total Cluj- Bucureşti Bacău % Napoca Iaşi Constanţa N Cu siguranţă da 3% 6% 6% 2% 13% Probabil că da 8% 14% 8% 11% 16% Probabil că nu 18% 15% 18% 15% 11% Sigur nu 56% 51% 57% 59% 37% NR 5% 4% 5% 7% 5% Nu ştiu 9% 11% 6% 5% 19% Total Cei mai mulţi adolescenţi de ani presupun că prietenii/cei de vârsta lor au tendinţa să nu considere că alcoolul este cool (de exemplu, în Iaşi: mulţi, aproape toţi prietenii cred că este cool pentru un băiat de vârsta mea să bea alcool băieţii 25%, fetele 33%); mulţi, aproape toţi prietenii cred că este cool pentru o fată de vârsta mea să bea alcool băieţii 22%, fetele 21%). În mod simetric, adolescenţii de anticipează că prietenii/cei de vârsta lor au tendinţa să nu considere consumul de alcool ca fiind dizgraţios/urât (de exemplu, în Iaşi: mulţi, aproape toţi prietenii cred că este dizgraţios/urât pentru un băiat de vârsta mea să bea alcool băieţii 21%, fetele 17%; mulţi, aproape toţi prietenii cred că este dizgraţios/urât pentru o fată de vârsta mea să bea alcool băieţii 28%, fetele 31%). Opinia despre cât de interesant sau urât este consumul de alcool la fete sau băieţi este similară, o uşoară diferenţă apărând în percepţia caracterului repulsiv al băuturii la fete. 80

82 Tabelul 37. Câţi dintre prietenii/cei de vârsta ta crezi că gândesc aşa?... Este cool pentru un băiat de vârsta mea să bea alcool (adolescenţi ani) Niciunul Câţiva Mulţi Aproape toţi NR Nu ştiu Total Bucureşti Băiat 23% 38% 23% 4% 2% 11% 100% Fată 19% 29% 26% 11% 1% 14% 100% Total 21% 33% 25% 8% 1% 13% 100% Bacău Băiat 26% 29% 12% 9% 5% 19% 100% Fată 16% 37% 23% 7% 2% 14% 100% Total 21% 33% 18% 8% 3% 17% 100% Cluj- Napoca Băiat 22% 32% 21% 8% 1% 16% 100% Fată 17% 29% 28% 14% 1% 10% 100% Total 20% 31% 24% 11% 1% 13% 100% Iaşi Băiat 26% 39% 19% 6% 2% 8% 100% Fată 22% 28% 24% 9% 4% 14% 100% Total 24% 33% 22% 7% 3% 11% 100% Constanţa Băiat 44% 17% 6% 9% 3% 20% 100% Fată 4% 41% 24% 31% 100% Total 29% 26% 13% 6% 2% 25% 100% Tabelul 38. Câţi dintre cei de vârsta ta crezi că gândesc aşa?... Este cool pentru o fată de vârsta mea să bea alcool (adolescenţi ani) Niciunul Câţiva Mulţi Aproape toţi NR Nu ştiu Total Bucureşti Băiat 33% 33% 14% 3% 3% 13% 100% Fată 28% 28% 20% 7% 17% 100% Total 31% 30% 17% 5% 2% 15% 100% Bacău Băiat 32% 25% 10% 5% 7% 21% 100% Fată 28% 31% 21% 3% 2% 16% 100% Total 30% 28% 16% 4% 4% 18% 100% Cluj- Napoca Băiat 30% 29% 14% 7% 2% 18% 100% Fată 24% 36% 17% 10% 2% 10% 100% Total 27% 32% 16% 9% 2% 14% 100% Iaşi Băiat 30% 26% 19% 3% 9% 13% 100% Fată 28% 32% 16% 5% 1% 17% 100% Total 29% 29% 18% 4% 5% 15% 100% Constanţa Băiat 31% 26% 7% 6% 6% 24% 100% Fată 20% 33% 15% 31% 100% Total 27% 29% 10% 4% 4% 27% 100% Conceptele religioase par a avea o influenţă redusă, cei mai mulţi respondenţi interpretând ca lipsit de putere faptul că alcoolul este un păcat (de exemplu, 81

83 niciunul de vârsta mea nu crede că să te îmbeţi este un păcat, Bacău 38%), neexistând o diferenţă notabilă între sexe. Procentele la această variantă de răspuns sunt cele mai ridicate în Bucureşti (46%). Aşa cum arată datele cantitative, norma socială dominantă în rândul adolescenţilor este să nu consumi alcool, existând însă o categorie aparte de adolescenţi pentru care norma socială este consumul de alcool. Ei au o pondere de 15% din totalul adolescenţilor respondenţi (ce variază între 10% în Bucureşti şi 24% în Constanţa), fiind în special băieţi, de ani. Acest grup interacţionează mai des cu grupul de prieteni, care ies frecvent în oraş, au un control parental mai scăzut (părinţii nu ştiu cum şi cu cine îşi petrec timpul) şi au un auto-control redus în ceea ce priveşte consumul de alcool Prevalenţa normei sociale a consumului de alcool Grupând populaţia de adolescenţi investigată în funcţie de cele două tipuri de convingeri empirice şi normative rezultă că, pe ansamblul celor 5 oraşe, consumul de alcool are un caracter de normă socială pentru aproximativ 14% dintre adolescenţi. În medie, 55% dintre adolescenţi resping comportamentul de consum de alcool, în timp ce, pentru circa 20% dintre cei intervievaţi, acest comportament este o practică individuală. Tabelul 39. Clasificarea adolescenţilor în funcţie de convingerile empirice şi normative despre consumul de alcool Resping Practică Normă comportamentul individuală socială Neclasificabili Bucureşti 57% 25% 9% 9% Bacău 51% 18% 16% 14% Cluj- Napoca 53% 26% 12% 9% Iaşi 56% 20% 11% 13% Constanţa 61% 8% 23% 8% Total 54% 21% 14% 11% Notă: Clasificarea adolescenţilor a fost obţinută pe baza unei analize de tip cluster, folosind ca variabile de grupare pe cele referitoare la credinţele normative şi cele empirice, după modelul Cristinei Bicchieri Predictori ai intenţiei de a consuma alcool în următoarele şase luni În cazul factorilor care determină intenţia de a consuma băuturi alcoolice în rândul adolescenţilor, analizele de regresie relevă existenţa unor similitudini, dar şi a unor diferenţe semnificative între cei care au consumat şi cei care nu au 82

84 consumat alcool în ultimele 30 de zile, însă în ambele categorii de adolescenţi principalii factori explicativi sunt eficacitatea de sine şi intensitatea normei empirice. Ca şi în cazul fumatului, eficacitatea de sine determină în sens invers intenţia de a bea alcool (creşterea eficacităţii duce la o scădere a intenţiei), în timp ce credinţele empirice despre consumul de alcool au o influenţă directă. În schimb, normele sociale de grup privind consumul de alcool nu acţionează semnificativ asupra intenţiei de a consuma. Totodată, ţinând sub control ceilalţi factori, faptul că părinţii ştiu despre adolescent că bea alcool contribuie la creşterea intenţiei de a consuma în următoarele şase luni. În cazul adolescenţilor care au consumat alcool în ultimele 30 de zile, există alţi patru predictori semnificativi ai intenţiei de consum: - Gradul de conştientizare a riscurilor consumului de alcool acţionează ca un inhibitor al intenţiei de consum, în timp ce avantajele percepute ale consumului de băuturi alcoolice sunt într-o relaţie directă potenţatoare a intenţiei; - Implicarea adolescentului în activităţi extraşcolare şi existenţa unor relaţii tensionate în familie acţionează amândouă în sensul descreşterii intenţiei de a consuma alcool. În cazul adolescenţilor care nu au consumat alcool în ultima lună, factorii specifici care influenţează intenţia de a consuma ţin de practica consumului de alcool în rândul părinţilor. Faptul că mama sau tatăl unui adolescent consumă în mod regulat alcool influenţează în mod semnificativ intenţia exprimată de adolescent de a bea alcool, însă în direcţii diferite: dacă mama consumă în mod regulat alcool, acest fapt contribuie la scăderea intenţiei adolescentului, în timp ce, dacă tatăl este consumator regulat, atunci şi adolescentul manifestă o intenţie mai mare de a consuma alcool. Trebuie de asemenea menţionat că variabilele de status ale adolescentului (vârstă, sex, educaţia părinţilor) nu au o influenţă semnificativă asupra intenţiei de consum de alcool, atunci când controlăm după ceilalţi factori introduşi în analiză. 83

85 Tabelul 40. Modele de regresie multiplă liniară având ca variabilă dependentă intenţia de a consuma băuturi alcoolice în următoarele şase luni Predictori Nu a consumat alcool în ultimele 30 de zile A consumat alcool în ultimele 30 de zile Beta p Beta p Gradul de conştientizare a riscurilor consumului de alcool Percepţia asupra avantajelor consumului de alcool Eficacitate de sine în ce priveşte consumul de alcool Intensitatea normei empirice a consumului de alcool Intensitatea normei sociale a consumului de alcool Părinţii ştiu că adolescentul consumă alcool Vârsta respondentului Nivel educaţie părinţi Frecvenţa interacţiunilor cu prietenii Are părinţi divorţaţi sau cel puţin un părinte migrant Indicator timp petrecut împreună cu părinţii Lipsă control din partea mamei Lipsă control din partea tatălui Mama consumă regulat alcool Tata consumă regulat alcool Implicare în activităţi extraşcolare Este băiat (1 da, 0 nu) Situaţie conflictuală în familie Constantă R N Notă: Coeficienţii de regresie standardizaţi semnificativi diferiţi de zero pentru p=0.05 sunt marcaţi cu gri. Pentru descrierea variabilelor folosite ca predictori, vezi tabelul din Anexa 1. 84

86 4.3. Concluzii Norma socială dominantă în rândul adolescenţilor este să nu consumi alcool, concluziile detaliate fiind următoarele: 1. Vârsta debutului În datele colectate prin cercetarea calitativă, apare o distincţie între comportamentul de degustare şi cel de consum, primul realizându-se de cele mai multe ori în prezenţa unui membru al familiei. Copiii de ani raportează că au consumat prima dată alcool (exceptând consumul de la o reuniune familială, eveniment sau sărbătoare religioasă) în jurul vârstei de ani. Prin contrast, pentru adolescenţii de ani, debutul apare la vârsta de ani. Nu există o diferenţă semnificativă între băieţi şi fete, băieţii începând însă un pic mai devreme decât fetele. 2. Contextul debutului Dacă, pentru comportamentul de degustare, facilitatori par a fi părinţii, în cazul consumului efectiv, factorii favorizanţi predilecţi sunt petrecerile şi prezenţa unui grup de prieteni. Prezenţa părinţilor este considerată factor important de înlesnire a debutului în procente mai scăzute, dar semnificative (de exemplu, Cluj- Napoca 20%). Motivaţia principală care susţine decizia de a bea este faptul că alcoolul este o modalitate prin care se obţine plăcerea. 3. Estimarea consumului de alcool în ultimele 30 de zile Copiii de ani consumă mult mai puţin alcool decât cei de ani, existând o diferenţă notabilă între fete şi băieţi (de exemplu, în Bucureşti, 78% pentru băieţi şi 60% pentru fete). Totuşi, când se evaluează consumul personal de alcool, cei mai mulţi adolescenţi de ani au mai degrabă o situaţie de abstinenţă 14% (Bucureşti) consumând în mai puţin de 2 zile şi 10% având peste 10 zile de consum. În ceea priveşte ultima experienţă de consum, pentru adolescenţii de ani, se păstrează aceiaşi factori facilitatori ca la debut, mai puţin prezenţa părinţilor (de exemplu, în Bacău 11%). 4. Estimarea consumului de alcool în viitor Copiii de ani anticipează în procente semnificative că nu vor bea în perioada următoare. Deşi adolescenţii de ani presupun că există o probabilitate mare să bea în viitor (în procent de 31% în Bucureşti), cei mai mulţi (o distribuţie de peste 50 de puncte procentuale) dintre ei anticipează că se pot abţine în situaţiile facilitatoare de consum. Circumstanţele în care prevăd că pot avea mari dificultăţi de abstinenţă sunt petrecerile ( probabil aş bea, Bucureşti 42%), când sunt în compania prietenilor care beau ( probabil aş bea, Bucureşti 29%), când li se oferă o băutură sau sunt la un concert ( probabil aş bea, Bucureşti 22%). 85

87 5. Grupurile de referinţă Grupul principal de referinţă e constituit din prieteni sau cei de aceeaşi vârstă, pentru adolescenţii de ani, şi din părinţi, pentru copiii de ani. Alte medii cu influenţă sunt televiziunea ştirile legate de consumul de alcool sunt majoritar negative şi internetul, în special mediile online de socializare, cum este Facebook, unde unii adolescenţi îşi împărtăşesc experienţele. 6. Influenţa culturii grupului asupra frecvenţei consumului Datele cercetării calitative indică un consens în grup cu privire la regularitatea consumului de alcool. Adolescenţii care sfidează norma animează reacţiile membrilor prin care se încearcă uniformizarea. Cultura grupului, prin specificul activităţilor în care se implică membrii săi, poate susţine sau nu consumul de alcool. De exemplu, în grupurile sportive axate pe menţinerea sănătăţii se consumă foarte rar alcool, iar în grupurile în care se ascultă muzica rock, se promovează consumul excesiv de alcool. 7. Credinţe despre normalitatea experimentării/consumului ocazional sau frecvent Copiii de ani consideră că este în neregulă să consume alcool la această vârstă, majoritatea (până la 72% în Bacău) manifestând intenţia de a descuraja consumul de alcool la prietenii care ar începe să manifeste un astfel de comportament. La adolescenţii de peste 14 ani, există o tendinţă de a aproba experimentarea, ea scăzând pe măsură ce se evaluează normalitatea consumului ocazional. Consumul frecvent este dezaprobat (Iaşi 2%). 8. Credinţe despre efectele alcoolului Cei mai mulţi adolescenţi susţin ideea că alcoolul are efecte negative. Efectul pozitiv cel mai apreciat este dezinhibarea. 9. Nocivitatea alcoolului şi a tipului de consum Majoritatea adolescenţilor evaluează alcoolul ca fiind nociv (de exemplu, Cluj-Napoca 51%), însă îşi imaginează că prietenii şi cei de aceeaşi vârstă îl consideră mai puţin periculos şi că părinţii sunt cei care îl consideră cel mai dăunător pentru sănătate. Adolescenţilor de ani li se pare că este mai degrabă acceptabil consumul ocazional şi cu moderaţie, atribuind un suport crescut din partea prietenilor şi celor de aceeaşi vârstă, şi scăzut, când se evaluează opinia părinţilor. Consumul ocazional şi excesiv e mai degrabă respins, păstrându-se credinţa că prietenii şi cei de aceeaşi vârstă îl discreditează mai puţin şi părinţii mai mult. 10. Aprecierea aşteptărilor prietenilor faţă de consumul personal Adolescenţii de ani au tendinţa de a se aştepta să fie consideraţi 86

88 consumatori ocazionali (de exemplu, Bacău 29%), dar nu frecvenţi (Bacău 51%). 11. Caracterul cool sau dizgraţios/urât al consumului de alcool Fetele şi băieţii de ani au valori sub 50% atunci când evaluează opinia prietenilor privind caracterul cool sau urât al consumului de alcool, cu procente similare în cazul ambelor sexe. 12. Influenţa conceptelor religioase Religia are o influenţă redusă în ansamblul motivelor privind consumul de alcool (de exemplu, niciunul de vârsta mea nu crede că să te îmbeţi este un păcat, Bacău 38%). 13. Reglare emoţională Alcoolul este utilizat ca instrument de reglare emoţională de către adolescenţii de ani, fiind preponderent o modalitate de a obţine plăcerea (Cluj-Napoca 60%), efectul său pozitiv cel mai apreciat fiind dezinhibarea (Cluj-Napoca 30%). Tot ca instrument de gestionare emoţională pare a fi întrebuinţat şi când apar emoţiile negative disfuncţionale depresie (Cluj-Napoca 6%), anxietate (Cluj-Napoca 7%). 14. Consum problematic de alcool Există o categorie de adolescenţi, cu vârsta de ani, în majoritatea lor băieţi (de exemplu, în Bucureşti, 15% din totalul adolescenţilor respondenţi), pentru care este o normă consumul de alcool. Aceştia interacţionează mai des cu grupul de prieteni, părinţii îi controlează mai puţin şi, în acelaşi timp, au un autocontrol mai redus când consumă alcool. 87

89 5. CONSUMUL DE DROGURI 5.1. Context Consum de droguri este o noţiune care face referire la modele diferite de utilizare a acestora, variind de la consumul experimental, la consumul regulat şi dependent. Riscurile asociate acestui comportament variază în funcţie de modul de consum, de tipul drogului, de frecvenţa utilizării acestuia Practici privind consumul de droguri Raportul Situaţia adolescenţilor din România (2013) realizat de CURS şi ISE, sub egida UNICEF România, reprezintă cea mai recentă şi detaliată sursă de informaţii despre răspândirea şi caracteristicile consumului de droguri în rândul adolescenţilor români. 3,8% dintre adolescenţii din România cu vârste cuprinse între 10 şi 18 ani au consumat cel puţin o dată în viaţă un drog. Prevalenţa la nivel naţional a consumului de-a lungul vieţii este mai ridicată în grupa de vârstă ani (5,4%) şi este de aproape două ori mai mare în rândul adolescenţilor din aceeaşi categorie de vârstă din mediul urban. Vârsta medie de debut al consumului de substanţe este, indiferent de tipul de drog utilizat, mai scăzută în rândul băieţilor (comparativ cu fetele) şi al tinerilor din mediul urban (comparativ cu cei din mediul rural). Cel mai consumat drog este canabis (2,3%), urmat în aceeaşi proporţie (1%) de Ecstasy, SNPP, somnifere, sedative, substanţe halucinogene, inhalanţi. Utilizarea drogurilor în funcţie de tipul lor nu este distribuită în mod egal între diferitele categorii de adolescenţi: fetele consumă mai degrabă medicamente fără prescripţie (sedative, antidepresive, somnifere), iar băieţii droguri tari. Nici un adolescent cu vârsta sub 14 ani şi nici unul din mediul rural nu a declarat că şi-ar fi injectat vreodată droguri. 0,3% dintre adolescenţii din oraşe au declarat, însă, că şi-au injectat droguri. Sursa: Situaţia adolescenţilor din România (CURS, ISE, UNICEF România, 2013). Pentru a înţelege semnificaţia datelor prezentate în analiza următoare este necesar să luăm în considerare şi caracteristicile ofertei de droguri în România. Conform ultimului raport al Agenţiei Naţionale Antidrog (2014), marijuana este cel mai popular drog în România din punct de vedere al extinderii şi al cantităţii 88

90 aflate pe piaţă, canabisul reprezentând 44% din întreaga cantitate de droguri confiscate în Creşterea interesului, în ultima decadă, pentru droguri sintetice a fost resimţită mai acut în perioada , în 2013 materializându-se prin capturarea a cca comprimate (pastile), comparativ cu aproape comprimate în Droguri precum SNPP (substanţe noi cu proprietăţi psihoactive), deşi înregistrează din 2012 un trend descrescător de comercializare, sunt încă disponibile pe piaţă. În 2013, au fost raportate 20 de judeţe pe harta consumului de SNPP, iar capturi semnificative au fost înregistrate în special în regiunea Moldovei (judeţele Neamţ şi Vrancea), în Oltenia (jud. Olt) şi în Transilvania (jud. Braşov). Deşi au fost încadrate ca substanţe de risc încă din 2011, la nivelul limbajului comun populaţia încă se referă la ele utilizând sintagma droguri legale sau legale 5, aşa cum au devenit cunoscute înainte de a fi reglementate. Judeţul Iaşi înregistrează cel mai mare număr de cazuri de hipnotice şi sedative şi un număr mediu de opiacee şi SNPP, iar judeţul Cluj cel mai mare număr de cazuri de admiteri la tratament pentru consum de canabis. Zonele cu cele mai mari prevalenţe de consum (reflectate prin numărul de cazuri de solicitări de tratament înregistrate) sunt reprezentate de marile centre universitare şi de judeţe de graniţă: Bucureşti, Iaşi, Cluj-Napoca, Sibiu, Târgu-Mureş, Timişoara şi Constanţa. Disponibilitatea drogurilor în România, dar şi interesul pentru acestea se reflectă şi în preţul lor, aflat în continuă scădere. Exceptând cocaina, al cărei preţ rămâne constant şi cel mai ridicat de pe piaţă, pentru toate celelalte droguri preţurile la vânzarea cu amănuntul în 2013 au scăzut cu valori cuprinse între 5% şi 36% Norme sociale privind consumul de droguri Intervenţiile de prevenire şi reducere a consumului de substanţe, bazate pe principii de influenţă socială, în special pe corectarea credinţelor normative (engl. social norms interventions), s-au dovedit eficiente în diminuarea ratelor de consum şi a atitudinilor pozitive faţă de aceste practici. Principala asumpţie a acestei abordări este aceea că atitudinile şi comportamentele indivizilor sunt influenţate de modul în care ei percep (uneori eronat) atitudinile şi practicile semenilor de obicei semenii fiind grupuri de referinţă precum prietenii, cei din aceeaşi generaţie, cei de acelaşi sex sau statut social etc. Astfel, comporta- 5 Din 2011, aceste substanţe intră sub incidenţa Legii nr. 194/2011 privind combaterea operaţiunilor cu produse susceptibile de a avea efecte psihoactive, altele decât cele prevăzute de acte normative în vigoare. 89

91 mentele şi atitudinile indivizilor pot fi prezise de normele sociale pe care ei le percep ca fiind adoptate de semenii lor (Berkowitz, 2004). Studii internaţionale arată că adolescenţii au tendinţa de a atribui semenilor atitudini pozitive faţă de consumul de substanţe (inclusiv de droguri) şi de a supraevalua consumul în rândul acestora. Această practică, spun cercetătorii, creşte riscul de iniţiere sau continuare a practicilor de risc, mai ales atunci când este vorba despre consumul de droguri şi de alcool (Arbour-Nicitopoulos et al., 2010; Pishke et al., 2012; Bewick et al., 2013). Până în prezent, în România nu s-au realizat studii care să exploreze credinţele şi practicile personale ale adolescenţilor legate de consumul de droguri şi nici distanţa dintre acestea şi cele percepute ca fiind acceptate şi predominante în rândul semenilor. De asemenea, nu au fost realizate intervenţii bazate pe corectarea normelor sociale în scopul prevenirii debutului consumului de droguri sau al reducerii acestuia Rezultatele cercetării Vârsta şi contextul debutului Pentru adolescenţii de ani care au experimentat droguri (indiferent de tip), vârsta medie la prima experienţă a fost plasată în intervalul ani. Însă, pentru fetele din Cluj-Napoca şi pentru băieţii din Constanţa, prima experienţă de consum de marijuana a avut loc cu aproape un an mai devreme decât media (la 14 ani). Şi tot între vârsta ani a avut loc debutul consumului de alte droguri pentru băieţii din Bacău, Cluj-Napoca şi Constanţa şi pentru fetele din Iaşi (vezi tabelul 41). Adolescenţii au indicat un context tipic pentru prima experienţă cu drogurile, indiferent că este vorba despre marijuana sau despre alte droguri. Indiferent de oraş, majoritatea respondenţilor au raportat că erau în compania unui grup mic de prieteni şi deveniseră curioşi de efectele drogului. Simţeau nevoia să se distreze, să se simtă bine şi erau la o petrecere într-o noapte de weekend. Acelaşi context a fost evocat în mod frecvent de către respondenţi şi atunci când au fost rugaţi să descrie ultima dată când au consumat droguri. 90

92 Tabelul 41. Indicatori ai prevalenţei consumului de droguri în rândul adolescenţilor de ani Bucureşti Bacău Cluj- Napoca Iaşi Constanţa N % copii care au consumat cel puţin o dată în viaţă marijuana 11% 6% 10% 9% 17% % copii care au consumat cel puţin o dată în viaţă alte droguri 3% 5% 8% 11% 11% % băieţi care au consumat cel puţin o dată în viaţă marijuana 15% 9% 15% 13% 18% % fete care au consumat cel puţin o dată în viaţă marijuana 8% 4% 5% 5% 15% % băieţi care au consumat cel puţin o dată în viaţă alte droguri 4% 5% 9% 13% 15% % fete care au consumat cel puţin o dată în viaţă alte droguri 3% 5% 6% 8% 6% Total - Vârsta medie când au consumat marijuana prima dată Băieţi - Vârsta medie când au consumat marijuana prima dată Fete - Vârsta medie când au consumat marijuana prima dată Total - Vârsta medie când au consumat alte droguri prima dată Băieţi - Vârsta medie când au consumat alte droguri prima dată Fete - Vârsta medie când au consumat alte droguri prima dată % adolescenţi care au consumat marijuana cel puţin o dată în 2% 1% 3% 3% 11% ultimele 30 de zile % adolescenţi care au consumat alte droguri cel puţin o dată în ultimele 30 de zile 1% 1% 2% 3% 6% Consumul de droguri la şcoală, în special cel de marijuana şi de etnobotanice, este menţionat doar de către adolescenţii din Constanţa, Bucureşti şi Cluj- Napoca. Băiat 1, Constanţa: La şcoală, clar! Cel puţin la mine la liceu se consuma. Băiat 2, Constanţa: Sincer, n-am întâlnit. 91

93 92 Băiat 1, Constanţa: La mine la liceu se consuma, cel puţin până anul trecut sau acum doi ani. (Focus grup adolescenţi, mixt, ani, Constanţa) Trăirile pe care le raportează adolescenţii la prima experimentare cu droguri (în special marijuana) sunt în general pozitive sau neutre. Interviurile au relevat în mai multe situaţii că oportunitatea experienţei de iniţiere apare şi în compania unui adult fie că acesta este prietenul de 20 de ani al colegei de clasă sau o rudă mai tânără. MODERATOR: Ce vârstă aveai [când ai fumat prima dată marijuana]? PARTICIPANT (băiat, Constanţa): 15 ani. Eram în Vama Veche cu unchiul meu. Am fost mai mulţi, inclusiv cu mătuşa mea şi cu nişte prieteni ai lor. La un moment dat, am rămas doar eu cu unchiul meu, ceilalţi s-au dus în vilă. Am fost într-un grup, am băut şi unchiul meu venise de la Bucureşti cu nişte iarbă şi atunci am fumat prima dată. MODERATOR: Şi cum ţi s-a părut? Cum ai descrie experienţa aceasta? PARTICIPANT (băiat, Constanţa): Nu ştiu. Eram foarte euforic, foarte ameţit, nu îmi mai simţeam picioarele, nu puteam să ţin nimic în mână, dar eram... eram bine. Mai bine decât când mă îmbătam. (Focus grup adolescenţi, mixt, ani, Constanţa) Credinţe empirice privind consumul de droguri a. Ce fac eu? Prevalenţa consumului de droguri pe sexe respectă modelul general întâlnit, fiind mai ridicată în rândul băieţilor decât al fetelor, indiferent de tipul de drog, indiferent dacă este vorba despre consumul curent sau consumul raportat de-a lungul vieţii (vezi tabelul 41 şi tabelul 42). Tabelul 42. Consumul de marijuana şi alte droguri de-a lungul vieţii în rândul adolescenţilor de ani Nu a consumat niciodată A consumat doar marijuana A consumat doar alte droguri A consumat şi marijuana, şi alte droguri NR Bucureşti Băiat 84% 12% 1% 3% Fată 91% 7% 1% 1% Total 88% 9% 1% 2% Bacău Băiat 85% 6% 3% 2% 4% Fată 91% 2% 3% 3% 2% Total 88% 4% 3% 2% 3%

94 Cluj- Băiat 83% 7% 1% 8% 1% Napoca Fată 91% 1% 2% 4% 2% Total 87% 4% 2% 6% 1% Iaşi Băiat 80% 5% 6% 8% 2% Fată 86% 2% 5% 2% 4% Total 83% 4% 6% 5% 3% Constanţa Băiat 81% 3% 15% 1% Fată 80% 9% 6% 6% Total 80% 6% 11% 3% Consumul de droguri de-a lungul vieţii şi oportunitatea de a consuma droguri sunt raportate şi în rândul adolescenţilor de ani. Bacău este singurul oraş în care adolescenţi din categoria analizată au declarat că au experimentat droguri (2%, N=116); cu toate acestea, în toate oraşele au existat adolescenţi care au raportat că li s-a oferit sau li s-a propus să ia marijuana sau alte droguri 6 (Constanţa 1%, Bucureşti 3%, Bacău 5%, Cluj-Napoca 6%, Iaşi 12%) (vezi tabelele 43 şi 44). Tabelul 43. Ți-a oferit sau ţi-a propus cineva vreodată să fumezi marijuana sau să iei alte droguri? (copii ani) % Da Nu NR Total Tabelul 44. Ai consumat vreodată marijuana sau alte droguri? (copii ani) % Bucureşti Bacău Cluj- Napoca Iaşi Constanţa N Bucureşti Bacău Cluj- Napoca Iaşi Constanţa N Da 2 Nu NR Total Alte droguri este o sintagmă care se referă la orice alte droguri în afară de marijuana. 93

95 În patru din cinci oraşe incluse în studiu, marijuana este principalul drog consumat. Caracterul predominant al consumului de canabis pare mai evident la Bucureşti şi Constanţa (Bucureşti 11% marijuana, 3% alte droguri, Constanţa 17% marijuana, 11% alte droguri) şi mai puţin evident la Bacău şi Cluj- Napoca (Bacău 6% marijuana, 5% alte droguri, Cluj-Napoca 11% marijuana, 8% alte droguri) (vezi tabelul 41). Consumul de alte droguri (cel mai probabil SNPP şi Ecstasy) pare să predomine în Iaşi la categoria de vârstă ani (9% marijuana, 11% alte droguri), având însă valori ridicate şi în Constanţa (11%) şi Cluj-Napoca (8%). Cel mai scăzut procent este raportat în Bucureşti (3%) (vezi tabelul 41). 94 RESPONDENT: De obicei, marijuana nu prea se mai fumează acum. // Se fumează doar shop-uri. (fată, 16 ani, Iaşi) Băiat 1, Constanţa: La mine în cartier, cel puţin, era cartierul plin acum doi ani. MODERATOR: Plin de ce? Băiat 1, Constanţa: De dealeri [de etnobotanice]. Băiat 2, Constanţa: Şi încă sunt. Fată, Constanţa: Da. Băiat, Constanţa: Şi îţi dau droguri cu 15 lei şi te distrugi. (Focus grup adolescenţi, mixt, ani, Constanţa) Între 2% şi 6% dintre adolescenţii de ani intervievaţi au raportat policonsum de droguri 2% la Bucureşti şi Bacău, 6% la Cluj-Napoca şi 5% la Iaşi (vezi tabelul 42). b. Ce fac ceilalţi? Cca 1 din 10 adolescenţi de ani din Bucureşti, Bacău, Iaşi şi Cluj-Napoca declară că ştiu cel puţin un adolescent de vârsta lor (din clasă, din şcoală, de la bloc) care consumă marijuana sau alte droguri. (vezi tabelul 45.) Tabelul 45. Cunoşti copii de vârsta ta care consumă marijuana sau alte droguri? (copii ani) % Bucureşti Bacău Cluj- Napoca Iaşi Constanţa N Da, mulţi Da, câţiva Da, unul singur Nu, niciunul

96 NR Total Adolescenţii sunt înclinaţi să atribuie consumul de droguri în mai mare măsură tinerilor de vârsta lor pe care nu îi cunosc şi în mai mică măsură prietenilor lor. Astfel, 4-5% dintre adolescenţii din Bucureşti, Bacău, Iaşi şi Cluj-Napoca cred că cel puţin jumătate dintre prietenii lor fumează marijuana. 9-11% dintre ei cred că tinerii de vârsta lor, care nu le sunt prieteni, fumează marijuana. Sunt de remarcat şi procentele ridicate de subiecţi care nu au putut aprecia prevalenţa acestor practici ( nu ştiu ) în grupul de prieteni sau în grupul de semeni de aceeaşi vârstă. După cum era de aşteptat, proporţia celor care răspundeau nu ştiu era mai ridicată atunci când respondenţilor li se cerea să evalueze răspândirea practicilor de risc în rândul grupului de semeni de vârsta lor (dar care nu le sunt şi prieteni) şi în cazul consumului de alte droguri (vezi tabelul 46). Tabelul 46. Credinţe empirice legate de răspândirea consumului de droguri în rândul adolescenţilor de ani Câţi dintre prietenii tăi consumă în prezent marijuana? Câţi dintre prietenii tăi consumă în prezent alte droguri în afară de marijuana? Câţi dintre cei de vârsta ta consumă în prezent marijuana? Câţi dintre cei de vârsta ta consumă în prezent alte droguri în afară de marijuana? Nici unul Mai puţin de jumătate Cam jumătate Mai mult de jumătate Toţi NR Nu ştiu Bucureşti 64% 13% 2% 2% 1% 1% 18% Bacău 68% 7% 1% 2% 1% 4% 16% Cluj- Napoca 65% 12% 2% 2% 0% 3% 17% Iaşi 67% 11% 1% 2% 1% 1% 17% Constanţa 45% 8% 6% 5% 8% 4% 23% Bucureşti 70% 5% 0% 0% 0% 1% 22% Bacău 68% 5% 2% 1% 1% 4% 19% Cluj- Napoca 66% 11% 1% 3% 19% Iaşi 65% 12% 1% 0% 2% 19% Constanţa 40% 12% 7% 3% 5% 4% 29% Bucureşti 40% 17% 8% 2% 1% 1% 31% Bacău 45% 10% 4% 3% 1% 4% 32% Cluj- Napoca 38% 16% 7% 2% 0% 3% 34% Iaşi 45% 9% 6% 5% 1% 2% 33% Constanţa 31% 15% 8% 2% 5% 5% 33% Bucureşti 44% 14% 5% 2% 0% 2% 34% Bacău 45% 8% 4% 3% 1% 5% 34% Cluj- Napoca 38% 14% 6% 2% 0% 3% 37% Iaşi 41% 13% 6% 4% 2% 33% Constanţa 33% 9% 9% 4% 5% 6% 35% 95

97 Dintre prietenii tăi, câţi cred că TU consumi marijuana? Dintre prietenii tăi, câţi cred că TU consumi alte droguri? Nici unul Mai puţin de jumătate Cam jumătate Mai mult de jumătate Toţi NR Nu ştiu Bucureşti 75% 3% 1% 1% 3% 2% 15% Bacău 72% 1% 1% 1% 2% 5% 18% Cluj- Napoca 79% 3% 2% 1% 1% 4% 11% Iaşi 74% 2% 2% 1% 1% 4% 16% Constanţa 44% 2% 6% 2% 6% 6% 33% Bucureşti 82% 1% 0% 1% 2% 14% Bacău 73% 1% 1% 1% 5% 18% Cluj- Napoca 81% 3% 1% 1% 1% 4% 10% Iaşi 78% 1% 0% 0% 3% 16% Constanţa 49% 6% 2% 1% 5% 5% 32% Cu toate acestea, spre deosebire de datele întâlnite în Europa (Pishke et al., 2012), adolescenţii din cele cinci oraşe analizate cred cu precădere că nici unul dintre prietenii lor sau cei de vârsta lor nu consumă droguri sau pur şi simplu declară că nu pot estima (vezi tabelul 46). c. Ce cred ceilalţi că fac eu? Majoritatea adolescenţilor (70-80%) nu au idee ce cred părinţii lor despre consumul de droguri sau ştiu că părinţii se aşteaptă ca ei să nu consume (vezi tabelul 47). Tabelul 47. Părinţii tăi (mama, tata sau amândoi) ştiu sau cred că tu consumi marijuana sau alte droguri? (adolescenţi ani) Cluj- Bucureşti Bacău % Napoca Iaşi Constanţa N Părinţii mei ştiu că eu consum marijuana sau alte droguri Părinţii mei nu ştiu, dar cred că eu consum marijuana sau alte droguri Părinţii mei nu ştiu şi nici nu cred că eu consum marijuana sau alte droguri Nu ştiu ce cred părinţii mei NR Nu e cazul / Nu am părinţi Total

98 Şi tot majoritatea se aşteaptă ca prietenii lor să nu creadă despre ei că sunt consumatori de droguri (vezi tabelul 46). Focus-grupurile realizate cu părinţi au relevat în primul rând faptul că aceştia au tendinţa de a atribui adolescenţilor din categoria ani un interes mai scăzut pentru consumul de substanţe. RESPONDENT (G.G., mamă de băiat 12 ani): Da. Cred că n-aţi selectat bine grupul acesta, pentru că copiii noştri sunt cuminţi. Adică şi grupul cu... Sau, mă rog, cel puţin noi aşa credem. [râsete] (Focus grup părinţi de adolescenţi, Bucureşti) Părinţii sunt de părere că anturajul joacă principalul rol în adoptarea comportamentelor de risc, implicit a consumului de droguri. Anturajul negativ este caracterizat, în majoritatea situaţiilor, prin prezenta unor adolescenţi mai mari sau tineri de peste 18 ani, prin disponibilitatea resurselor materiale (ex.: adolescenţi care au părinţi bogaţi sau care frecventează şcoli private) şi prin control parental redus. MODERATOR: Dar credeţi că au acces [la droguri]? PĂRINTE 1 (Bacău): La astea etnobotanice, da. Eu de exemplu stau la Orizont, în P-ţa Sud, am înţeles că era unul pe colţ, undeva între Piaţă şi Frasinului. Era în clasa a 8-a, atunci şi îmi povestea că e o chestie pe-acolo, unde se vând etnobotanice. I-am zis, Băi, îţi trag vreo două. MODERATOR: Acum s-au desfiinţat. PĂRINTE 1 (Bacău): Undeva tot se găsesc. O comercializare ilegală tot e. PĂRINTE 2 (Bacău): Dar asta se întâmplă, zic eu, într-un grup în care sunt posibilităţi financiare. PĂRINTE 1 (Bacău): Da. PĂRINTE 2 (Bacău): Şi libertate. A copilului. (...) PĂRINTE (Bacău): De exemplu, în grupul copilului meu, un băiat de 13 ani, părinţi divorţaţi, mama lucrează la [ ], tata lucrează... mare patron. Suge la două mame, pe româneşte. [Copilul] Are câte de lei în buzunar. (Focus grup părinţi de adolescenţi, Bacău) În afară de anturaj, părinţii cred că atracţia adolescenţilor faţă de consumul de droguri este alimentată de curiozitate, de dorinţa de a se simţi bine, de încercarea de a depăşi probleme psihologice şi, nu în ultimul rând, de nevoia pregnantă la această vârstă de a aparţine, de a fi integraţi, consumul de droguri putându-le asigura intrarea în aşa-zisul rând al lumii (părinte, Bacău). 97

99 De asemenea, situaţia economică a comunităţii este percepută ca având legătură cu disponibilitatea, mai mică sau mai mare, a unor tipuri de droguri. MODERATOR: Dar ştiţi despre ce n-am vorbit, despre droguri din astea [ ], cum ar fi heroina, cocaina sau altele. Unele sunt injectabile [ ]... PĂRINTE 1 (Bacău): Cred că Bacăul e un oraş sărac şi nu au ei bani... PĂRINTE 2 (Bacău): Cred că sunt cazuri izolate. Bucureştiul, Iaşiul, astea. PĂRINTE 3 (Bacău): Eu chiar nu cunosc, dintre toate cunoştinţele pe care le am, care să fie consumator recunoscut. Poate sunt cei care au fost în afară plecaţi o perioadă cu familie, cu ceva, s-au întors şi poate au influenţe de-acolo, dar ceilalţi zic eu că nu. (Focus grup părinţi de adolescenţi, Bacău) Părinţii au în general cunoştinţe insuficiente despre tipurile de droguri disponibile şi despre efectele lor. La fel ca adolescenţii, consideră că fumatul şi consumul de alcool sunt mai puţin periculoase decât consumul de droguri (fără să deosebească, însă, între droguri). PĂRINTE (Bacău): [Despre detectarea consumului de marijuana] Printre analizele pe care le face la sânge, cereţi laboratorului să i se facă. Eu m-am informat foarte mult aşa pe internet, de mirosit nu miroase, doar îl vezi aşa că se uită cam în ceaţă la tine, dar atunci dai vina c-a băut vreo bere, sau un 50 de ceva. Eu aşa văd problema. (...) PĂRINTE 1 (Bacău): Eu cred că dacă încearcă aşa ceva, încearcă ori la o petrecere, ori atunci când este cât mai departe de părinţi. Şi de obicei ei ştiu că ce este drog e periculos. PĂRINTE 2 (Bacău): Ştiu, dar sunt tentaţi să încerce. [ ] MODERATOR: De marijuana vorbiţi? PĂRINTE 1 (Bacău): De etnobotanice, astea mai uşoare. MODERATOR: Credeţi că sunt mai uşoare decât iarba? PĂRINTE 1 (Bacău): Mai uşor ca şi doză, deci nu e ca la marijuana, de nu te mai poţi lăsa.[ ] (Focus grup părinţi de adolescenţi, Bacău) Credinţe normative privind consumul de droguri a. Ce cred că ar trebui să fac eu? Experimentarea consumului de droguri nu este lipsită de interes pentru adolescenţi, indiferent de vârstă. Între 1% (Bucureşti) şi 5% (Constanţa şi Bacău) din- 98

100 tre adolescenţii din categoria de vârstă ani şi-au manifestat intenţia de a consuma droguri în viitorul apropiat. Mai multe variabile analizate sugerează că, în fiecare dintre cele cinci oraşe, majoritatea adolescenţilor demonstrează că au internalizat credinţe ce favorizează respingerea consumului de droguri. Atunci când li se cere să evalueze afirmaţii ce caracterizează această practică, respondenţii menţionează în primul rând pericolul pe care consumul îl reprezintă în raport cu încălcarea legii şi apoi pericolul pentru sănătate. Mai puţin de 10% dintre respondenţii din fiecare oraş sunt de acord cu afirmaţii precum consumul de droguri te face cool sau te face să uiţi de probleme. Majoritatea au încredere în capacitatea lor de a rezista tentaţiei consumului de droguri, indiferent de condiţie fie că sunt trişti, singuri sau plictisiţi, fie că sunt la o petrecere sau într-un grup de prieteni cu acces la droguri. Există o toleranţă mai mare faţă de consumul de marijuana, comparativ cu consumul de alte droguri. De exemplu, între 12% (Bacău) şi 19% (Bucureşti) sunt de părere că Ar trebui să încerci/să consumi marijuana măcar o dată în viaţă, faţă de cei care favorizează experimentarea altor droguri (1% în Bucureşti şi Bacău, 2% în Iaşi şi 3% în Cluj-Napoca, 9% în Constanţa). RESPONDENT: N-am încercat, dar nu mi se pare rău când văd pe alţii că folosesc marijuana. Fiindcă este o plantă naturală. (băiat, 15 ani, Bucureşti) RESPONDENT (I.M., băiat, 16 ani, Bacău): Şi mulţi fac prostia să consume droguri sintetice, crezând că sunt mai puţin periculoase, deşi e chiar invers. Drogurile sintetice, cum ar fi de exemplu, amfetaminele, sunt mai periculoase chiar decât dacă consumi canabis, pentru că au în compoziţia lor mai multe substanţe toxice. Şi niciodată nu ştii, na, consumi marijuana, dar nu ştii ce consumi de fapt. Urmările pot fi mult mai grave, pentru că nu există un medicament, ca să zic aşa, care să contravină reacţiile. Adică, dacă consumi canabis o perioadă mai lungă şi vrei să te laşi, există ajutor, dar dacă consumi droguri sintetice, mai greu găseşti! (Focus grup adolescenţi, mixt, ani, Bacău) MODERATOR: Despre persoanele care fumează marijuana sau iau alte droguri, voi ce părere aveţi? PARTICIPANT 1 (I.A, băiat, 15 ani, Constanţa): Marijuana mie mi se pare ok. Deci, iese din discuţie. PARTICIPANT 2 (B.I., băiat, 16 ani, Constanţa): Marijuana, da. Doar marijuana. Am prieteni care fumează şi mi-au zis: Dacă fu- 99

101 100 mezi marijuana, da, dar alte droguri, nu. Nu iei orice căcat!. (Focus grup adolescenţi, mixt, ani, Constanţa) Exemplele negative rude sau prieteni a căror viaţă a fost afectată negativ de consumul de droguri reprezintă o sursă importantă de influenţă, cu capacitatea de a diminua atracţia adolescenţilor pentru experimentarea drogurilor: [Nu aş încerca să consum droguri, pentru că] Am avut rude care au făcut asta şi n-au ajuns bine deloc. (A.A., fată, 14 ani, Bucureşti) RESPONDENT (A.M., băiat, 16 ani, Bucureşti): Da, am văzut şi din anturaj ce se-ntâmplă, ce rezultă din chestia aia [consumul de droguri]. Vedem că nu rezultă ceva bine, nu facem chestia aia. (Focus grup adolescenţi de etnie romă, ani, Bucureşti) RESPONDENT (G.P.C., fată, 16 ani, Iaşi): [ ] La mine, influenţa este foarte grea, pentru că am avut un coleg la şcoală care fuma droguri*, zi de zi îl vedeam spart. Prima dată am zis că vreau să încerc şi eu. Când eram în clasa a IX-a, ziceam: Frate, trebuie să încerc să văd cum e!. Dar, după aceea, când îl vedeam pe el în fiecare zi că nici măcar nu putea să se ridice din bancă şi stătea ca un prost, că mereu îl chemau profesorii în faţa clasei, ziceam: Gata, nu!. Şi nu am încercat niciodată să fumez droguri şi nici nu vreau. (Focus grup adolescente, ani, Iaşi) *Notă: este vorba despre etnobotanice, cunoscute în Iaşi sub denumirea shopuri. b. Ce cred că ar trebui să facă ceilalţi? Credinţa normativă dominantă este că adolescenţii, indiferent de vârstă, nu ar trebui să consume droguri. În anumite cazuri, însă, se remarcă o atitudine mai permisivă, mai tolerantă ( Consumul de droguri e în regulă la vârsta mea dacă asta îşi doreşte o persoană să facă şi Este în regulă să încerci măcar o dată droguri la vârsta mea ) atunci când adolescenţii au în vedere consumul de marijuana (comparativ cu alte droguri ) şi când practica este asociată altor adolescenţi, mai degrabă decât prietenilor. În cazul adolescenţilor mai mici (10-13 ani), constatarea că un prieten/o prietenă consumă droguri ar fi urmată de îndepărtarea de acesta/aceasta (cca 1 din 2 respondenţi) sau de încercarea de a-l/o convinge să renunţe la practică (cca 1 din 3 respondenţi). Deşi majoritatea adolescenţilor declară că nu au experimentat vreodată droguri, atitudinile lor faţă de consum sunt mai puţin unitare ( [dacă prietenii află că te droghezi] Pentru unul eşti un ratat, pentru altul eşti un idol, adolescent, 14 ani,

102 Cluj-Napoca). În primul rând, ele se ordonează pe un continuum negativpozitiv. Cei care resping cu tărie drogurile tind să privească practica dintr-o perspectivă sumbră şi fatalistă: drogurile, indiferent de tip, dau dependenţă; dependenţa duce la violenţă, la boală, la deces, la destrămarea familiei; consumul de droguri se asociază adesea cu grupurile infracţionale; cei care încurajează consumul de droguri, inclusiv cei care îţi oferă droguri, sunt infractori sau au de a face cu infractori. Cercetarea calitativă a relevat că, în mod tipic, susţinătorii acestei atitudini sunt adolescenţi care declară: că nu li s-au oferit niciodată droguri sau că nu ştiu de unde ar putea face rost de ele; că în anturajul lor nimeni nu consumă droguri, dar care evocă situaţia unui prieten de familie, a unei rude sau a unui cunoscut din oraş pentru care consumul de droguri a dus la deces, la boală sau la încercare de suicid. RESPONDENT (băiat, Bacău): Este diferenţă de la cer la pământ între ţigară şi droguri. (Focus grup adolescenţi, mixt, ani, Bacău) PARTICIPANT 6 (L.S., băiat, 14 ani, Cluj-Napoca): Nu poţi, sigur mori de la droguri. PARTICIPANT 3 (B.R., băiat, 15 ani, Cluj-Napoca): Nu, nu-i adevărat, depinde ce droguri iei. (Focus grup adolescenţi, mixt, Cluj-Napoca) Există şi o atitudine negativă mai moderată a celor care resping consumul de droguri din raţiuni similare (nu este bun pentru sănătate, este ilegal, dependenţa este periculoasă). În discursul lor, aceştia tind să diferenţieze între droguri uşoare (precum marijuana) şi droguri periculoase (droguri sintetice şi oricare alte droguri), relatează poveşti despre persoane care s-au lăsat, sunt dispuşi să accepte că unii adolescenţi încearcă droguri pentru că au dificultăţi în relaţia cu părinţii sau pentru că s-au lăsat convinşi de prieteni. RESPONDENT (I.F., băiat, 16 ani, Bacău): Unii o iau în râs şi cred că hai să fumăm şi noi o dată, că o să fie starea aia de high, de euforie, şi pe urmă-şi dau seama. Alţii condamnă pe absolut toată lumea care consumă şi îi cataloghează, îi etichetează, uite ăştia sunt nişte drogaţi. Dar sunt şi alţii care au o perspectivă pseudosubiectivă, adică... s-a drogat, dar probabil a avut o problemă acasă, dar este de apreciat că a avut o problemă şi a reuşit să treacă peste ea. Cam astea au fost părerile pe care le-am identificat eu. (Focus grup adolescenţi, mixt, ani, Bacău) Spre capătul opus al spectrului se găsesc adolescenţii care, deşi recunosc norma generală care respinge consumul de droguri de orice fel ( nu e bun, este mai bine să nu te droghezi, poţi să mori de la ele etc.), au o atitudine relativ tole- 101

103 rantă faţă de consum: consideră că fiecare este responsabil pentru propriile alegeri în viaţă, că este specific tinerilor să se simtă tentaţi să încerce lucruri interzise, că nu toate drogurile sunt la fel de periculoase şi că există vârste şi condiţii potrivite pentru a experimenta consumul de substanţe stupefiante. 102 MODERATOR: Dar tu ai spus că ai consumat Terminator din ăsta odată. PARTICIPANT 3 (B.R., băiat, 15 ani, Cluj-Napoca): Da. PARTICIPANT 2 (G.L., băiat, 14 ani, Cluj-Napoca): Deci depinde de cantitate... dar dacă iei deja la pastile, de acolo mori. PARTICIPANT 6 (L.S., băiat, 14 ani, Cluj-Napoca): Gândiţi-vă că o pastilă e cam atât, pastila aia are 15 grame, să consumi 15 grame şi într-un suc. MODERATOR: Dar există o cantitate care ar fi ok să o consume un adolescent? PARTICIPANT 2 (G.L., băiat, 14 ani, Cluj-Napoca): 1 gram sau 2, dar nu mai mult. PARTICIPANT 6 (L.S., băiat, 14 ani, Cluj-Napoca): În orice ţară în care e legal, n-ai voie să consumi mai mult de 1 gram pe zi. MODERATOR: 1 gram de Terminator din ăsta? PARTICIPANT 2 (G.L., băiat, 14 ani, Cluj-Napoca): Da, 1 gram pe zi, n-ai voie să consumi mai mult. Ăsta se cumpără din magazin, în Spania, în Elveţia, nu mai ştiu în ce ţări şi nu oricine şi-l cumpără. MODERATOR: Dar cine are voie să-l cumpere? PARTICIPANT 6 (L.S., băiat, 14 ani, Cluj-Napoca): Trebuie să-ţi faci nişte analize, să se vadă că eşti dependent şi nu te poţi lăsa şi îţi dă în fiecare lună primăria un carneţel şi tu, dacă eşti drogat, arăţi carneţelul ăla la poliţie. PARTICIPANT 2 (G.L., băiat, 14 ani, Cluj-Napoca): Nu ştiu, cred că în Elveţia, nu ştiu exact în ce ţară, are voie să dea unei singure persoane 2 grame pe zi, nu, 1 gram. (Focus grup adolescenţi, mixt, Cluj-Napoca) RESPONDENT (băiat, Constanţa): E o diferenţă între a fuma [marijuana] ocazional, cum a făcut el şi a fuma ca drogaţii care fumează zi de zi şi fumează, ca sparţii, cine-ştie-ce rahaturi. (Focus grup adolescenţi, mixt, ani, Constanţa) Adolescenţii (în special cei care declară că au avut expunere redusă la consumul de droguri) vorbesc despre o ierarhie a gravităţii adicţiilor, adicţia de droguri fiind de departe mai periculoasă decât cea de ţigări sau de alcool. RESPONDENT (adolescent, Bacău): În afară de faptul că [drogurile] sunt ilegale, de ţigări te mai laşi, de alcool te mai laşi. (Focus grup adolescenţi, mixt, ani, Bacău)

104 MODERATOR: dar părinţii sau profesorii [ce spun despre consumul de droguri]? PARTICIPANT 1 (adolescent Bacău): A, nici să n-audă de asta. PARTICIPANT 2 (adolescent Bacău): Dacă de alcool şi ţigări sunt mai permisivi, cu droguri deja se pune problema altfel. PARTICIPANT 1 (adolescent Bacău): Ilegalitate! (Focus grup adolescenţi, mixt, ani, Bacău) RESPONDENT (adolescent, Constanţa): Țigara este acceptabilă, alcoolul este acceptabil, dar drogurile în niciun caz! (Focus grup adolescenţi, mixt, ani, Constanţa) c. Ce cred ceilalţi că ar trebui să fac eu? Majoritatea respondenţilor (80-90%) identifică respingerea consumului de droguri ca aşteptare normativă dominantă atât în grupul de prieteni, cât şi în rândul celor de aceeaşi vârstă. Cu toate acestea, între 1% şi 7% dintre respondenţii din toate cele cinci oraşe cred că prietenii lor ar încuraja consumul de droguri, în special consumul de marijuana Prevalenţa normei sociale a consumului de marijuana şi alte droguri Grupând populaţia de adolescenţi investigată în funcţie de cele două tipuri de convingeri empirice şi normative rezultă că pe ansamblul celor 5 oraşe, consumul de marijuana are un caracter de normă socială pentru aproximativ 6% dintre adolescenţi. În medie, 72% dintre adolescenţi resping consumul de marijuana, în timp ce pentru circa 12% dintre cei intervievaţi acest comportament reprezintă o practică individuală. Tabelul 48. Clasificarea adolescenţilor în funcţie de convingerile empirice şi normative despre consumul de marijuana Resping Practică Normă comportamentul individuală socială Neclasificabili Bucureşti 74% 11% 6% 9% Bacău 74% 11% 3% 12% Cluj-Napoca 75% 11% 6% 8% Iaşi 75% 11% 5% 10% Constanţa 49% 26% 13% 12% Total 72% 12% 6% 10% Notă: Clasificarea adolescenţilor a fost obţinută pe baza unei analize de tip cluster, folosind ca variabile de grupare pe cele referitoare la credinţele normative şi cele empirice, după modelul Cristinei Bicchieri. 103

105 În cazul consumului de alte droguri, pe ansamblu, acest comportament apare ca o practică normată social pentru circa 4% dintre adolescenţi, în timp ce aproape 75% dintre cei investigaţi resping acest comportament, iar pentru 12% consumul de droguri este o practică individuală. Tabelul 49. Clasificarea adolescenţilor în funcţie de convingerile empirice şi normative despre consumul de alte droguri Resping Practică Normă comportamentul individuală socială Neclasificabili Bucureşti 78% 13% 2% 8% Bacău 75% 11% 2% 11% Cluj- Napoca 78% 9% 4% 9% Iaşi 74% 12% 5% 9% Constanţa 56% 23% 9% 12% Total 74% 12% 4% 10% Notă: Clasificarea adolescenţilor a fost obţinută pe baza unei analize de tip cluster, folosind ca variabile de grupare pe cele referitoare la credinţele normative şi cele empirice, după modelul Cristinei Bicchieri Predictori ai intenţiei de a consuma marijuana sau alte droguri Ca şi în cazul intenţiei de a fuma şi de a consuma alcool, factorii explicativi ai intenţiei de a consuma droguri (inclusiv marijuana) sunt în principal eficacitatea de sine şi credinţele empirice şi normative ale adolescenţilor. În cazul celor care nu au luat droguri în ultimul an, intenţia de a consuma în următoarele şase luni este influenţată direct de norma empirică şi cea socială de grup în ce priveşte consumul de marijuana. Altfel spus, cu cât practica consumului de marijuana este mai răspândită în rândul grupului de prieteni şi cu cât convingerile normative legate de consumul de marijuana sunt mai puternice, cu atât şi intenţia exprimată de adolescent este mai mare. Eficacitatea de sine, împreună cu convingerile empirice legate de consumul de alte droguri decât marijuana influenţează în sens descrescător intenţia de a consuma droguri în următoarele şase luni. Intenţia mai este determinată pozitiv de percepţia avantajelor consumului de droguri, dar şi de lipsa controlului parental exercitat de mame. În cazul consumatorilor de droguri (cei care au fumat marijuana sau au luat alte droguri în ultimul an), nu există decât trei predictori semnificativi ai intenţiei de a consuma în următoarele şase luni. Principalii factori care acţionează direct, în sens pozitiv, asupra intenţiei sunt intensitatea normei sociale legate de consumul de marijuana şi avantajele percepute ale consumului de droguri. Cu cât aceste două variabile sunt mai mari, cu atât şi intenţia adolescentului este mai 104

106 mare. Eficacitatea de sine este singurul predictor semnificativ care acţionează în sens negativ asupra intenţiei de consum de droguri. Tabelul 50. Modele de regresie multiplă liniară având ca variabilă dependentă intenţia de a consuma droguri în următoarele şase luni Nu a consumat marijuana sau droguri în ultimul an A consumat marijuana sau droguri în ultimul an Beta p Beta p Gradul de conştientizare a riscurilor consumului de droguri Percepţia asupra avantajelor consumului de droguri Eficacitate de sine în ce priveşte consumul de droguri Norma empirică - consum de marijuana Norma socială - consum de marijuana Norma empirică - consum de alte droguri Norma socială - consum de alte droguri Părinţii ştiu că eu consum droguri Vârsta respondentului Nivel educaţie părinţi Frecvenţa interacţiunilor cu prietenii Are părinţi divorţaţi sau cel puţin un părinte migrant Indicator timp petrecut împreună cu părinţii Lipsă control din partea mamei Lipsă control din partea tatălui Cineva din familie a consumat/consumă droguri Implicare în activităţi extraşcolare Este băiat (1 da, 0 nu) Situaţie conflictuală în familie Constantă R N Notă: Coeficienţii de regresie standardizaţi semnificativi diferiţi de zero pentru p=0.05 sunt marcaţi cu gri. Pentru descrierea variabilelor folosite ca predictori, vezi tabelul din Anexa

107 5.3. Concluzii Majoritatea respondenţilor au internalizat credinţe ce favorizează respingerea consumului de droguri (ex.: drogurile sunt periculoase pentru sănătate, consumul de droguri îţi afectează imaginea socială etc.). În plus, cei mai mulţi adolescenţi au declarat fie că nu pot aprecia câţi dintre semenii lor consumă droguri, fie nici unul nu o face. Deşi credinţele normative ale celor mai mulţi respondenţi descurajează consumul de droguri, printre aceştia se găsesc şi adolescenţi care manifestă atitudini tolerante faţă de droguri şi de consumatori, alimentate de credinţa că fiecare decide pentru sine în viaţă. Norma empirică internalizată de adolescenţi pare să fie aceea că puţini adolescenţi consumă droguri, dublată de o capacitate redusă de a aprecia prevalenţa consumului de droguri (mai ales altele decât marijuana) în rândul semenilor. Mai multe explicaţii sunt posibile pentru această situaţie: respondenţii nu au cunoştinţe (suficiente) despre subiect şi nu pot aprecia prevalenţa comportamentului; respondenţii conştientizează că este un comportament ilicit şi evită să facă aprecieri despre el; prevalenţa reală a practicii este atât de redusă, încât mulţi adolescenţi nu au în grupul de colegi, cunoscuţi sau prieteni persoane care consumă droguri; există o conştiinţă puternică a caracterului ilicit al consumului de droguri, astfel încât adolescenţii care consumă se feresc să o arate celorlalţi. Aceste aspecte ar trebui studiate într-o cercetare separată. Analizând intenţia de a consuma marijuana în următoarele 6 luni la cei care au consumat marijuana sau alte droguri în ultimul an şi la cei care n-au făcut-o, rezultatele au indicat următoarele: - Pentru cei iniţiaţi în consum, probabilitatea de a manifesta intenţia este mai mare la cei care văd avantaje în consumul de droguri (ex.: îţi oferă plăcere) şi identifică o normă care face din consumul de marijuana o practică tolerată în grupul lor de referinţă. Dacă, însă, adolescenţii simt că pot face faţă tentaţiei de a consuma marijuana, atunci scade probabilitatea de a formula intenţia de consum. - În cazul celor care nu au experimentat consumul de droguri, intenţia de consum este prezisă de percepţia unor avantaje asociate cu practica, de credinţa că practica este răspândită între cei de vârsta lor şi totodată că este considerată normală. Marijuana este principalul drog consumat de adolescenţii (14-18 ani) din Bucureşti, Constanţa, Bacău şi Cluj-Napoca. În Iaşi, consumul de marijuana este aproape la fel de frecvent ca cel de alte droguri (cel mai probabil SNPP şi Ecstasy), acesta din urmă apărând ca cel mai răspândit. Cel mai scăzut procent de alte droguri a fost raportat în Bucureşti. 106

108 6. DEBUTUL VIEŢII SEXUALE 6.1. Context Datele cele mai recente şi mai de încredere vin din ultimul studiu realizat de UNICEF în România, conform căruia 15% dintre adolescenţii din România şiau început viaţa sexuală şi vârsta medie a primului contact sexual este de 15 ani şi jumătate (Abraham et al., 2013). Conform Codului Penal din 2014, articolul 220, actul sexual cu o persoană sub 16 ani constituie infracţiune, însă actele sexuale între minori nu cad sub incidenţa legii penale (conform Convenţiei de la Lanzarote din 2007). Aceste date trebuie privite, totuşi, într-un context în care sarcina la adolescente este destul de răspândită, iar sarcina, şi mai ales naşterea, funcţionează ca un impediment în continuarea studiilor pentru tinerele fete (Mureşan, 2014). Conform datelor publicate de Institutul Naţional de Sănătate Publică (Cristea et al., 2013) şi care nu includ sarcinile şi avorturile din clinicile private, în 2012 au fost depistate 619 sarcini la fete sub 15 ani şi de sarcini la fete între 15 şi 19 ani, constituind 9,8% din totalul sarcinilor depistate în România în acel an. Raportul arată că numărul şi ponderea gravidelor sub 15 ani a crescut faţă de anii precedenţi, în ciuda semnalelor de alarmă, şi leagă această tendinţă de lipsa educaţiei sexuale în şcoli. Sarcinile la fetele sub 15 ani sunt considerate sarcini de risc ridicat şi necesită o monitorizare atentă. În acelaşi an, au fost înregistrate un număr de 476 de întreruperi de sarcină la fete sub 15 ani şi 7547 la fete cu vârste între 15 şi 19 ani, în total constituind 9,1% din totalul întreruperilor de sarcină înregistrate în acel an. Raportul subliniază că şi în cazul femeilor foarte tinere, recurgerea la avort este posibil să indice faptul că accesul la servicii de planificare familială şi mijloace contraceptive este ori inegal, ori ineficient (Cristea et al., 2013:26), reflectând un raport al ONU care arată că adolescentele în general folosesc mai puţin mijloacele contraceptive decât adulţii, chiar şi acolo unde acestea sunt totuşi disponibile (UNFPA, 2010). Situaţia educaţiei sexuale formale, prin instituţiile de învăţământ, lasă mult de dorit şi ea se realizează fie punctual, prin eforturile individuale ale unor cadre didactice sau prin programe ale unor ONG-uri, fie prin câteva lecţii în cadrul orelor de Educaţie pentru Sănătate, o materie opţională. Ministerul Educaţiei nu dispune de date care să reflecte gradul de acoperire al acestor lecţii şi oportunităţi educaţionale. În acelaşi timp, orele de educaţie sexuală au devenit un teren de luptă ideologică între doi poli ai societăţii civile: pe de-o parte, organizaţii care se ocupă de drepturi civile, drepturi sexuale şi reproductive, iar pe de altă parte, asociaţii în general cu caracter religios. 107

109 Datele referitoare la determinanţii debutului vieţii sociale în contextul României sunt limitate. Din studii efectuate în alte contexte, reiese că factorii individuali şi cei care ţin de şcoală tind să fie mai importanţi decât compoziţia familiei sau statutul socio-economic în ceea ce priveşte decizia de a avea contact sexual înainte de vârsta de 16 ani (Paul et al., 2000). Vârsta partenerului este legată de luarea deciziei de a începe viaţa sexuală: un partener/o parteneră mai în vârstă creşte şansele debutului vieţii sexuale (Vanoss Marín et al., 2000; Ompad, 2006). De asemenea, în diferite contexte naţionale, consumul de droguri şi alcool poate fi un predictor al debutului timpuriu al vieţii sexuale (Paul et al., 2000; Pedersen et al., 2003). Comportamentul şi aşteptările prietenilor în ceea ce priveşte viaţa sexuală par să aibă o influenţă semnificativă: şansele unui debut timpuriu cresc în rândul adolescenţilor care au prieteni care deja au avut o experienţă sexuală şi în rândul celor care credeau că vor câştiga respectul prietenilor dacă îşi începeau viaţa sexuală (Sieving et al., 2006). Credinţa că cei de aceeaşi vârstă şi-au început deja viaţa sexuală a fost identificată de mai multe studii ca un predictor al intenţiei de a începe viaţa sexuală, al debutului vieţii sexuale şi continuării vieţii sexuale (Buhi şi Goodson, 2007). Acelaşi articol a identificat, în literatura publicată, concluzia că un alt factor de risc, cu putere de predicţie, este timpul petrecut singur acasă (creşterea activităţii sexuale şi iniţierea timpurie a activităţii sexuale). De asemenea, factori cu caracter protector au fost implicarea părinţilor şi percepţia că părinţii ar dezaproba activitatea sexuală (Buhi şi Goodson, 2007). Tendinţa de scădere a vârstei primului contact sexual poate fi legată şi de schimbarea gradului de acceptare, în societate sau în proximitatea adolescenţilor, a activităţii sexuale timpurii (Paul et al., 2000). Intervenţiile din spaţiul românesc în ceea ce priveşte viaţa sexuală a adolescenţilor au fost până acum sporadice, punctuale şi necoordonate. În contextul lipsei unei educaţii sexuale formale, iniţiativele au constat în activităţi ale unor organizaţii neguvernamentale care au programe specifice de educaţie sexuală şi reproductivă (de exemplu, Fundaţia Tineri pentru Tineri, Asociaţia pentru Libertate şi Egalitate de Gen, Societatea de Educaţie Contraceptivă şi Sexuală, Asociaţia Română Anti-SIDA etc.) şi ale unor organizaţii religioase al căror focus îl constituie promovarea abstinenţei şi combaterea avortului (Asociaţia Pro-Vita, diferite asociaţii creştine pentru tineri). Aceste organizaţii oferă şi resurse informative online, sub formă de website-uri. De asemenea, remarcăm apariţia unei pagini web dedicate educaţiei sexuale, Sexul vs. Barza, însă este neclar care este gradul său de utilizare şi răspândire. Un raport din 2006 arată că educaţia sexuală formală, inclusă în curricula şcolară, nu duce la o creştere a comportamentului sexual de risc. Dimpotrivă, treceri în revistă sistematice ale literaturii disponibile au arătat că educaţia sexuală în 108

110 şcoli duce la creşterea conştientizării riscurilor şi a strategiilor de diminuare a lor, la creşterea eficacităţii personale şi la intenţia de a adopta comportamente mai responsabile şi, mai ales, la întârzierea debutului vieţii sexuale. Strategiile recomandate au fost cele largi, complexe, care au inclus comunicarea prin mass media şi tehnici de marketing social (Wellings et al., 2006) Rezultatele cercetării Prevalenţa Datele cantitative arată că în jur de o treime din adolescenţii din eşantion şi-au început viaţa sexuală, diferenţele între oraşe fiind mici. Totuşi, la limita inferioară se situează Iaşi (27%) şi Bacău (30%), iar la limita superioară, Constanţa (35%). Diferenţe mai mari am observat între băieţi şi fete. Dacă, în funcţie de oraş, între 34% şi 47% dintre băieţi şi-au început viaţa sexuală, procentele pentru fete sunt semnificativ mai scăzute: între 15% şi 29%. Este interesant că diferenţele dintre genuri sunt mai mici în Cluj-Napoca (37% din băieţi, faţă de 29% din fete) şi mai mari în Constanţa şi Bucureşti (47% din băieţi pentru ambele şi 15%, respectiv 18% din fete). Tabelul 51. Indicatori privind debutul vieţii sexuale în rândul adolescenţilor de ani % adolescenţi care şi-au început viaţa sexuală % băieţi care şi-au început viaţa sexuală % fete care şi-au început viaţa sexuală Băieţi - Vârsta medie la debutul vieţii sexuale Fete - Vârsta medie la debutul vieţii sexuale Bucureşti Bacău Cluj- Napoca Iaşi Constanţa N % 30% 33% 27% 35% 47% 43% 37% 34% 47% 18% 18% 29% 19% 15% Majoritatea celor care şi-au început viaţa sexuală (între 51% în Bacău şi 68% în Bucureşti) au avut doar un partener în ultimele 12 luni, cu diferenţe semnificative între băieţi şi fete: proporţia fetelor care au avut doar un partener este cu 30% mai mare decât în cazul băieţilor. Un număr îngrijorător (mai mare, din nou, în cazul băieţilor) dintre adolescenţi au avut contacte sexuale cu patru sau mai 109

111 mulţi parteneri în ultimele 12 luni: 6% în Iaşi (limita inferioară) şi 20% în Bacău (limita superioară). Datele pentru Constanţa ies cu totul din tipar: doar 20% au avut doar un partener în ultimele luni şi 43% au avut patru sau mai mulţi. Tabelul 52. Cu câţi parteneri ai avut contacte sexuale în ultimele 12 luni? (adolescenţi de ani care şi-au început viaţa sexuală) sau mai partener parteneri parteneri mulţi NR Total Bucureşti Băiat [N=60] 58% 8% 12% 15% 7% 100% Fată [N=25] 92% 8% 100% Total [N=85] 68% 8% 8% 11% 5% 100% Bacău Băiat [N=89] 42% 12% 10% 26% 11% 100% Fată [N=40] 72% 14% 6% 6% 3% 100% Cluj- Napoca Total [N=129] 51% 13% 9% 20% 9% 100% Băiat [N=61] 48% 10% 16% 21% 5% 100% Fată [N=46] 72% 26% 2% 100% Total [N=107] 59% 17% 10% 12% 3% 100% Iaşi Băiat [N=48] 50% 16% 14% 9% 11% 100% Fată [N=28] 80% 20% 100% Total 61% 17% 9% 6% 7% 100% [N=76] Constanţa Băiat [N=44] 12% 20% 2% 44% 22% 100% Fată [N=8] 63% 38% 100% Total [N=52] 20% 16% 2% 43% 18% 100% Comportamentul declarat al adolescenţilor chestionaţi este cu precădere heterosexual, însă nu în totalitate (între 4 şi 12% au spus că au făcut sex cu persoane de acelaşi sex). În Bucureşti, 8% dintre fete au declarat că au făcut sex doar cu alte fete şi 4% atât cu fete, cât şi cu băieţi. În Bacău, 6% dintre fete au făcut sex doar cu alte fete, iar în Cluj-Napoca şi în Iaşi 2%, respectiv 4% dintre fete au declarat că au făcut sex atât cu fete, cât şi cu băieţi. În ceea ce priveşte băieţii, în Cluj-Napoca, 2% au declarat că au făcut sex doar cu alţi băieţi, în Iaşi şi cu fete, şi cu băieţi, iar în Constanţa, 5% doar cu băieţi şi 2% cu fete şi cu băieţi. 110

112 Tabelul 53. Persoana/persoanele cu care ai făcut sex până acum a/au fost? (adolescenţi de ani care şi-au început viaţa sexuală) Bucureşti Bacău Cluj- Napoca Iaşi Constanţa Doar fete Doar băieţi Şi fete, şi băieţi NR Total Băiat [N=60] 100% 100% Fată [N=25] 8% 88% 4% 100% Total [N=85] 74% 25% 1% 100% Băiat [N=89] 98% 2% 100% Fată [N=40] 6% 91% 3% 100% Total [N=129] 70% 27% 3% 100% Băiat [N=61] 98% 2% 100% Fată [N=46] 96% 2% 2% 100% Total [N=107] 55% 43% 1% 1% 100% Băiat [N=48] 95% 5% 100% Fată [N=28] 92% 4% 4% 100% Total [N=76] 61% 33% 5% 2% 100% Băiat [N=44] 90% 5% 2% 2% 100% Fată [N=8] 100% 100% Total [N=52] 76% 20% 2% 2% 100% Vârsta şi contextul debutului a. Vârsta debutului vieţii sexuale Din datele cantitative reiese că vârsta primului contact sexual a avut loc pentru acesti adolescenţi între 14 si 16 ani, vârsta băieţilor fiind mai mică decât a fetelor: pentru băieţi, vârstele sunt cuprinse între 14 şi 15,2 ani, iar pentru fete între 15,5 şi 16,2 ani. 111

113 112 b. Contextul debutului vieţii sexuale Pentru unii, dar nu majoritatea, dintre cei intervievaţi, contextul în care şi-au început viaţa sexuală implică, nesurprinzător, consumul de alcool: PARTICIPANT 2 (G.L., băiat, 14 ani): Da, prima dată, am fost la ea acasă şi ne-am îmbătat. Şi după aia am ştiut că am făcut-o că fata era trează, dar eu nu mai eram treaz. (Focus grup adolescenţi, mixt, Cluj-Napoca) Un alt context e dat de petreceri (fără menţiunea consumului de alcool, deşi e posibil), însă legat mai mult de ocazia împlinirii unei vârste (14, 15 ani). Din datele cantitative reiese că, pentru 14%-17% dintre băieţii din oraşele în care au fost folosite chestionare, contextul primului act sexual a implicat şi alcool, iar pentru fete, între 0% si 9%, cu excepţia Constanţei, unde alcoolul a fost consumat de 33% din fete. Cifrele în ceea ce priveşte drogurile sunt şi mai mici, între 3 şi 7% pentru băieţi, din nou cu o extremă ce necesită cercetări suplimentare, 67% pentru fete. Din interviuri, începutul vieţii sexuale pare să fie mai mult legat de experimentare sau de parcurgerea unui fel de rit al trecerii, mai ales pentru băieţi, şi mai puţin de un moment anume, de dovedire a unui angajament, în cadrul unei relaţii. Momentele sunt atât planificate, cât şi neplanificate (de obicei, diferit pentru cei doi parteneri). Din prelucrarea chestionarelor reiese, însă, că, pentru aproximativ jumătate din fete şi aproximativ o cincime din băieţi, primul contact sexual a avut loc în contextul unei relaţii mai lungi de 6 luni, iar pentru aproximativ 60% din fete şi aproximativ o treime din băieţi, acest prim contact a avut loc după o discuţie despre acest lucru. Aceasta sugerează că, în general, primul contact sexual este mai puţin spontan şi făcut după o oarecare cântărire, iar decizia implică evaluarea acestui pas în contextul unei relaţii şi o discuţie cu partenerul. Este interesant de remarcat că, pentru fete, ar putea să fie o decizie mai degrabă cerebrală: mai puţin de 19% au declarat că erau foarte dornice de sex, pe când procentul băieţilor este mult mai mare, 36-37%. Constanţa, din nou, prezintă proporţii care ies din acest tipar (doar 33% dintre fete se aflau întro relaţie de peste 6 ani şi nici una nu a discutat despre posibilitatea de a face sex cu partenerul înainte ca actul sexual să aibă loc, iar 33% erau foarte dornice de sex). Cei intervievaţi au povestit, de asemenea, despre colegi, prieteni sau alţi adolescenţi din mediul lor care şi-au început viaţa sexuală. Cele mai multe exemple se refereau la fete, iar contextul era unul de presiune mai mult sau puţin directă de a face sex pentru a rămâne într-o relaţie. Scenariul pare să se repete: o fată face sex la cererea băiatului, după aceea, el o părăseşte.

114 OPERATOR INTERVIU: Dar în mediul în care trăieşti tu, ai aflat de fete care au fost forţate sau presate să aibă relaţii sexuale? RESPONDENT: Da, şi păcălite de prieteni, am mai auzit cazuri. OPERATOR INTERVIU: Adică, ce-nseamnă păcălite? RESPONDENT: Adică o săptămână, două se dau bine pe lângă ele şi dup-aia le propun să facă şi dacă ele refuză, le păcălesc, adică... OPERATOR INTERVIU: Cum adică? RESPONDENT: Adică le zic că o să fie bine, că el nu e genul de băiat care să fie cum sunt alţi băieţi şi după câteva săptămâni le trag ţeapă. OPERATOR INTERVIU: Le părăsesc, sau cum? RESPONDENT: Da. Le lasă şi gravide, pe unele. OPERATOR INTERVIU: Cunoşti astfel de cazuri? RESPONDENT: Da. OPERATOR INTERVIU: Şi ce fac fetele care rămân gravide, păstrează copilul sau fac avort? RESPONDENT: Păstrează, dar îl dau la centru. OPERATOR INTERVIU: Cât de multe situaţii de genul ăsta ştii? RESPONDENT: Doar o persoană. (L.D.G., fată, 16 ani, Bacău) RESPONDENT: Şi asta fac băieţii: Nu-mi dai sex, gata, ai liber!. (E., fată, 13 ani, Cluj-Napoca) RESPONDENT: Mai sunt cazuri în care îţi începi viaţa sexuală cu o persoană şi dup-aia te părăseşte şi dup-aia se laudă cu tine. OPERATOR INTERVIU: Se laudă cu ce s-a întâmplat. RESPONDENT: Da. OPERATOR INTERVIU: Cunoşti astfel de cazuri? RESPONDENT: Da. OPERATOR INTERVIU: Şi cum se simt fetele, sau cum reacţionează fetele cărora li s-a întâmplat asta? RESPONDENT: Se simt prost, aiurea. (L.D.G., fată, 16 ani, Bacău) Nesurprinzător, în loc ca adolescenţii să simtă compasiune faţă de aceste fete sau să li se trezească un spirit justiţiar, ei condamnă sau pun sub semnul ridicolului deciziile astfel luate, fetele fiind considerate proaste şi responsabile pentru propriile probleme. c. Semnificaţia socială a debutului vieţii sexuale OPERATOR INTERVIU: Ce consideri ca fiind sex? RESPONDENT: Un pas foarte important dintr-o relaţie. Nu neapărat să ai prietenă cu beneficii. Aia e total altceva, aia nu e ok. OPERATOR INTERVIU: Ăla nu e sex? 113

115 114 RESPONDENT: E curvă. Aia e pentru plăcere, dar în momentul când ai o prietenă şi începi să ţii mult la ea, chiar dacă e numai o iubită, mai sunt şi altele. E un pas foarte, foarte important într-o relaţie, mai ales dacă ea vrea, acuma no, băieţii sunt care-s şi foarte curajoşi şi mândri şi hai şi automat zice pa, deci da e o prostie ca să zic aşa. (L.P., băiat, 17 ani, Cluj-Napoca) Cea mai evidentă concluzie ar putea fi legată de diferenţele de gen în semnificaţia socială a debutului vieţii sexuale. Fetele sunt privite negativ, ca fiind compromise, uşoare, cu consecinţe majore pentru reputaţia şi uneori chiar siguranţa lor. Începutul vieţii sexuale cel puţin din ceea ce ne-au comunicat respondenţii nu înseamnă independenţă, autonomie, control asupra propriei sexualităţi şi asupra propriului corp. A începe viaţa sexuală este, pentru o adolescentă supusă presiunilor semenilor, un joc din care nu are decât de pierdut. Ruşinea, nevoia de a se ascunde, relaţia negativă cu propriul corp pe care îl vede ca fiind un obiect destinat altcuiva începe în această perioadă, prin experienţe directe şi prin poveşti despre colege şi prietene. Plăcerea, de partea fetei, este rareori o posibilitate, iar atunci când constituie un focus, este condamnată. OPERATOR INTERVIU: Ce părere ai despre adolescenţii care şiau început viaţa sexuală? RESPONDENT: Trebuia să aştepte. Adică au toată viaţa să facă sex. Le trebuie acum?! OPERATOR INTERVIU: Ce părere crezi că au ceilalţi oameni despre ei? Ceilalţi, adică familie, profesori, prieteni. RESPONDENT: Îi cataloghează, gen curvă. Pentru băieţi... Lor nu le face nimic. Pur şi simplu, li se spune: Să nu mi-o aduci cu burta la gură!. (E., fată, 13 ani, Cluj-Napoca) RESPONDENT: Pentru că am stat de vorbă cu ei, i-am cunoscut şi majoritatea, majoritatea ştiu. Adică ceva de genul Uite-o, mă, pe aia care şi-a început viaţa sexuală. Ce... [râde] OPERATOR INTERVIU: Adică cum vorbesc despre ea? RESPONDENT: Nu e tratată bine, nu mai are respect. [ ] OPERATOR INTERVIU: Fete, la fete te referi. RESPONDENT: Da. La băiat e altceva, părerea mea. Dar ca fată, să-ţi începi viaţa sexuală atât de devreme nu-i ok. Cel puţin pentru mine, persoana aia valorează nimic. (A., fată, 14 ani, Constanţa) OPERATOR INTERVIU: În realitate se întâmplă diferit puţin. Adică voiam să te întreb, fetele uneori sunt văzute uşoare? RESPONDENT: Da, da, asta da. Asta e corect. Era şi un fel de glumă [pufneşte] care a ieşit printre...dacă vreţi, v-o zic. OPERATOR INTERVIU: Da, da. RESPONDENT: Era o fată şi se duce la băiat De ce, voi băieţii, când vă culcaţi cu multe fete sunteţi consideraţi cool, iar noi fetele

116 suntem considerate târfe?. Se gândeşte el şi spune Păi, fii atentă! Imaginează-ţi un lacăt care ar putea fi deschis de mai multe chei. Ar fi un lacăt de rahat, nu?. Da. Eh, acuma imaginează-ţi o cheie care ar putea deschide orice lacăt din lume. Nu ar fi o cheie briliantă? (V.O.P., băiat, 17 ani, Bacău) Diferenţele de gen devin clare şi în ceea ce priveşte caracterul public sau privat al informaţiei că un adolescent şi-a început viaţa sexuală. Respondenţii au indicat, în mod uniform, faptul că fetele tind să păstreze această informaţie secretă, privată, pe când băieţii sunt mult mai înclinaţi să o facă publică. Pentru fete, a se afla că şi-au început viaţa sexuală poate fi un motiv de ruşine, de compromitere, în timp ce pentru băieţi, ar putea fi un motiv de mândrie, de dovedire a popularităţii şi a bărbăţiei. RESPONDENT: Cred că băieţii povestesc mai mult despre asta. Fetele o ţin mai intim. Eventual la prietene mai povestesc, în rest...băieţii se laudă, ca un fel de colecţie de diplome. Medalii. (V.O.P., băiat, 17 ani, Bacău) MODERATOR: Deci băieţii povestesc. Şi fetele povestesc? PARTICIPANT 1 (adolescent, Bacău): Fetele, nu cred. PARTICIPANT 2 (adolescent, Bacău): În general, nu. Doar prietenelor foarte apropiate, cred. RESPONDENT (adolescent, Bacău): Dar băieţii, când se strâng...cu ţigara nu, doar berea. Am observat că la astfel de subiecte nu se fumează, doar se bea. RESPONDENT (adolescent, Bacău): Bănuiesc că cei care-o fac tind să folosească nişte superlative... RESPONDENT (adolescent, Bacău): Exact. Este un cerc vicios, dacă cineva o face, se cheamă masculul alfa, apoi cineva vrea să-i ia locul şi face şi el. Şi deja sunt 2 masculi alfa şi mai trebuie să vină a treia persoană şi până la urmă se ajunge ca un întreg grup să o facă, doar pentru că cineva a bravat, aşa, în faţa tuturor. RESPONDENT (adolescent, Bacău): De obicei, la noi, la băieţi, se spune că au făcut. Nu povestesc ceea ce se întâmplă în timpul lui. Doar că au făcut. RESPONDENT (adolescent, Bacău): A fost fantastic, fata a fost frumoasă, da, a fost bună. (Focus grup adolescenţi, mixt, ani, Bacău) Mai mult decât atât, pentru fete, informaţia că şi-au început viaţa sexuală le poate expune la atenţie nedorită din partea colegilor băieţi sau chiar violenţă. 115

117 RESPONDENT: Că sunt curve, că Adică, dacă află o persoană despre tine că ai început viaţa sexuală, mai ales că eşti fată, nu mai ai cum să mai scapi. Adică, te jignesc, te fac în toate felurile, te iau la bătaie. OPERATOR INTERVIU: Da? Au fost cazuri? RESPONDENT: Da. Eram cu un grup de prieteni, altul, nu Aşa, şi ştiam despre o fată care era de vârsta mea care şi-a început viaţa OPERATOR INTERVIU: Da, intimă, da. RESPONDENT: Sexuală. OPERATOR INTERVIU: Aşa. RESPONDENT: Aşa, şi un prieten de-al meu s-a dus la ea şi a început să o facă în toate felurile, să o jignească şi la un moment dat i-a chemat şi pe ceilalţi şi i-a zis dacă vrea o partidă şi cu el. Şi a zis că nu. Şi după aia au început să o jignească, să o bată, să-i tragă hainele. [râde] (A., fată, 14 ani, Constanţa) În cazul majorităţii respondenţilor care indicau această diferenţă de gen în ceea ce priveşte semnificaţia socială a începerii vieţii sexuale, o făceau necritic, însuşindu-şi fără a chestiona sau respinge accepţiuni generale din societate. În cazul unuia dintre focus grupuri (mixt, adolescenţi mai în vârstă), discuţia a indicat faptul că acesta nu este cazul pentru toţi şi că atitudinea critică faţă de aşteptări (care funcţionează în ceea ce priveşte vârsta de debut) poate fi extinsă şi în ceea ce priveşte interpretarea diferenţelor de gen. PARTICIPANT 1 (adolescent, Bacău): De exemplu, la o anumită vârstă, faptul că un băiat şi-a început viaţa sexuală poate să fie chiar un motiv de laudă. PARTICIPANT 2 (adolescent, Bacău): Da. RESPONDENT (adolescent, Bacău): Că uite bă, ăsta are gagică şi chestii de-astea. RESPONDENT (adolescent, Bacău): Da, pentru un băiat, dar pentru o fată, cade în extrema cealaltă. RESPONDENT (adolescent, Bacău): Eu nu-nţeleg de ce în societatea asta, un băiat care-şi începe viaţa sexuală devine gentleman, nu ştiu cum să-i spun... RESPONDENT (adolescent, Bacău): Macho, şmecher. RESPONDENT (adolescent, Bacău): Macho, şi o fată care-şi începe viaţa sexuală, e curvă. Eu nu-nţeleg de ce, mi se pare acelaşi lucru. Într-adevăr, fetele pot să aibă alte consecinţe... RESPONDENT (adolescent, Bacău): Asta se-ntâmplă şi când e vorba de înşelat în cuplu, adică bărbaţii au voie să-nşele, femeile nu. Societatea incriminează femeile. (Focus grup, mixt, ani, Bacău) 116

118 d. Surse de informaţii sau sprijin Din nou, ne-a fost dificil să trasăm concluzii clare şi reguli stricte care să explice care sunt sursele de informaţii şi de sprijin/consultare preferate pentru adolescenţii care fie au început viaţa sexuală, fie sunt interesaţi de subiect. Persoanele de referinţă preferate şi implicate în discuţii despre viaţa sexuală sunt, cum era de aşteptat, mai degrabă prietenii apropiaţi, mai ales în cazul fetelor. Totuşi, unii adolescenţi au indicat dorinţa de a discuta despre sex cu o persoană mai în vârstă/mai experimentată, în unele cazuri părinţii sau prieteni/cunoştinţe mai în vârstă (20-25 ani). În general, adolescenţii ascund de părinţi faptul că au început viaţa sexuală sau fac cunoscut acest lucru doar dacă deja există discuţii în acest sens. Unul dintre adolescenţi a indicat explicit că ar prefera să fie întrebat şi consideră că este datoria părinţilor să facă acest lucru, şi nu datoria lui să îi informeze. Unele discuţii despre sex cu părinţii există, însă unii adolescenţi, mai ales cei mai tineri, au indicat faptul că nu doresc să aibă aceste discuţii, se simt inconfortabil. Părinţii par să se simtă la fel de inconfortabil, iar adolescenţii dintr-un focus grup au relatat cu umor cum părinţii lor încearcă să ducă aceste discuţii indirect, prin metafore, pilde, şi referinţe la reportaje de la televizor. OPERATOR INTERVIU: Şi cum afli ce este? RESPONDENT: Părinţi. OPERATOR INTERVIU: De la părinţi? RESPONDENT: Da. OPERATOR INTERVIU: Ok. Tu ai vorbit cu părinţii? Mi-ai spus că nu ai vorbit cu părinţii despre asta. RESPONDENT: Dar se mai aude aşa ceva. Mai trag şi eu cu ochiul. OPERATOR INTERVIU: Unde se mai aude? RESPONDENT: Adică acasă aud. Adică părinţii stau într-o cameră cu uşa închisă, iar eu mai trag cu ochiul, să aud ce spun. (R.C., băiat, 10 ani, Bacău) Pentru fete, educaţia sexuala din partea părinţilor înseamnă, în general, avertismente despre pericolul sarcinii şi necesitatea de a avea grijă de ele. Nu am întâlnit indicaţii că există abordări pozitive ale sexului, în sensul că actul sexual este normalizat în anumite condiţii în care fata poate să controleze ceea ce se întâmplă. Lecţia este, de obicei, de a se păzi şi a se păstra. 117

119 OPERATOR INTERVIU: Ce ţi-au zis? RESPONDENT: E, că eu sunt fată şi ar trebui să am grijă de mine, să nu fac aşa ceva la vârsta asta că nu e normal. [ ] OPERATOR INTERVIU: Dar ţi-au spus măcar cum să te protejezi sau ceva? RESPONDENT: [oftează] ştiu cum, dar ei nu mi-au zis cum. [râde] Ei nu mi-au spus despre acest lucru că nu i-am lăsat, am vrut să evit acest subiect pentru că nu-mi place să vorbesc cu părinţii despre aceste lucruri. (A., fată, 14 ani, Constanţa) Doar câţiva adolescenţi au menţionat ceea ce ar putea constitui ore de educaţie sexuală, care, în general, sunt scurte şi, de fapt, sărace în informaţii. Unele dintre aceste ore vin chiar din partea profesorilor de religie, întâmpinate cu mai multă sau mai puţină seriozitate de către elevi. RESPONDENT (adolescent, Bacău): Am avut o discuţie dintr-asta odată şi a deviat total de la ora de religie, şi profesoara era acolo să ne spună că de fapt nu-i bine, şi noi eram, dar de ce, doamnă?. RESPONDENT (adolescent, Bacău): Sunt discuţii tabu şi ăsta e un prim fapt pentru care se-ntâmplă chestiile astea, pentru că nu sunt discuţii. RESPONDENT (adolescent, Bacău): Da, şi majoritatea nu vor să deschidă subiectul ăsta, pentru că...încep să râdă, în faţă critică lucrul ăsta, dar în spate nu e chiar aşa. (Focus grup, mixt, ani, Bacău) OPERATOR INTERVIU: Da, dar la şcoală v-a explicat cineva să vă protejaţi? Despre viaţa sexuală, ceva? Unde? Când? RESPONDENT: Da, acum doi ani. La ora de religie. OPERATOR INTERVIU: Într-a VIII-a? RESPONDENT: Într-a VII-a. OPERATOR INTERVIU: Aşa. Şi ce v-a spus? RESPONDENT: A încurcat o profesoară de religie clasele şi în loc să le povestească celor mai mari, ne-a povestit nouă. Ne-a povestit cum să se protejeze fetele şi nu ştiu ce. Ne-a arătat cum arată copiii în burtă. Ne-a povestit cum a rămas însărcinată şi copilul ei murise în burtă [ ] (I., băiat, 14 ani, Constanţa) Nu surprinzător, sursele de informaţii cele mai bogate şi mai la îndemână vin din folosirea media atât internet, cât şi jocuri şi comunicare electronică. Copiii sunt expuşi, că vor, că nu vor, unor imagini pornografice (au fost menţionate doar femei sexualizate), pot căuta orice informaţie doresc pe internet şi schimbă, prin intermediul reţelelor de socializare sau al grupurilor de discuţie sau joc, tot felul de materiale cu conţinut sexual. 118

120 RESPONDENT: Există internet, logic, toţi băieţii, toate fetele se uită, sunt site-uri. Mii de site-uri. Netul e cel mai bun învăţător, logic, da, a fost ok. (L.P., băiat, 17 ani, Cluj-Napoca) RESPONDENT: Am doar wi-fi şi cu el mă joc, mai caut alte jocuri. OPERATOR INTERVIU: Ok. RESPONDENT: Dar mai văd şi poze de astea. Cu fete care îşi arată tot felul de părţi... din alea. OPERATOR INTERVIU: Aha. Ok. Şi cum ajungi la pozele astea? RESPONDENT: Păi, nu ştiu. Eu tot dau până când găsesc jocul şi după aceea tot îmi arată poze, poze, cu fete. OPERATOR INTERVIU: Aha. RESPONDENT: Din alea mari. (R.C., băiat, 10 ani, Bacău) RESPONDENT: Am tot felul de colegi care-şi trimit tot felul de... au un grup al lor, foşti colegi care-şi trimiteau poze cu tot felul de fete, dar m-au băgat şi pe mine, dar după aia am ieşit. (I., băiat, 14 ani, Constanţa) e. Violenţă, coerciţie Din poveştile respondenţilor a reieşit că situaţiile în care o adolescentă este presată indirect să întreţină relaţii sexuale, de teama de a nu fi părăsită de prieten, sunt destul de dese. Situaţiile în care coerciţia era directă şi clară, însoţită de violenţă fizică, sunt mai rare, însă nu inexistente. Câţiva dintre respondenţi au relatat astfel de situaţii în care s-au aflat prieteni sau cunoscuţi de-ai lor. OPERATOR INTERVIU: Nu, ok. În cercurile tale de prieteni ştii de cazul în care vreo persoană care a trecut printr-o situaţie a fost forţată să aibă? RESPONDENT: Da. OPERATOR INTERVIU: A fost forţată, deşi nu dorea lucrul ăsta? RESPONDENT: Da. OPERATOR INTERVIU: Povesteşte-mi puţin despre acest caz. RESPONDENT: O vecină din alt bloc, o cheamă I. [ ] şi a fost într-un parc şi avea ceva prieteni în alt cartier şi a venit după ea şi a băgat-o în dubă şi a dus-o, şi după aia s-a întors acasă şi o mers la medic cu maică-sa şi nu o păţit nimic. OPERATOR INTERVIU: Ce înseamnă că nu a păţit nimic, ce anume înseamnă? RESPONDENT: [ ] adică nu o urât-o. OPERATOR INTERVIU: Avuseseră un contact sexual pe care ea nu şi l-a dorit? RESPONDENT: Da. 119

121 OPERATOR INTERVIU: Şi nu o păţit nimic înseamnă că nu o rămas gravidă? RESPONDENT: Da. OPERATOR INTERVIU: Ok. Şi cum s-a încheiat povestea asta? RESPONDENT: Ca şi cum nu s-ar fi întâmplat. OPERATOR INTERVIU: Au făcut-o nevăzută, ca şi cum... RESPONDENT: Da. (L.S.D., băiat, 13 ani, Cluj-Napoca) Pentru una dintre respondente, ameninţarea violenţei era incorporată în pericolul începerii vieţii sexuale: OPERATOR INTERVIU: De ce? RESPONDENT: Pentru că pe mine mă înspăimântă. Adica îmi este frică... OPERATOR INTERVIU: Ți-e frică de ce? Ce te înspăimântă la asta? RESPONDENT: Păi nu ştiu... OPERATOR INTERVIU: Ce ţi se pare aşa înspăimântător? RESPONDENT:...eu cred că...nu este...am văzut şi pe stradă cum o fluiera, cum o urca în maşină şi...de asta îmi este frică. OPERATOR INTERVIU: Ți-e frică să nu ţi se întâmple şi ţie. RESPONDENT: Da. (I.D., fată, 10 ani, Bacău) În general, atunci când erau întrebaţi ce părere au despre astfel de situaţii şi cum se poziţionează, respondenţii au condamnat astfel de comportamente, fără ezitare şi au precizat că şi prietenii lor ar fi de aceeaşi părere. Nominal, deci, violenţa sexuală e condamnată şi un act sexual ne-consensual este considerat nedorit şi chiar nelegitim. Astfel de comportamente au fost patologizate şi declarate nenormale. Totuşi, au fost respondenţi care au sugerat că e posibil ca victima o fată să fi trimis semnale greşite sau să fi provocat violenţa într-un fel sau altul. OPERATOR INTERVIU: Ce părere ai tu despre situaţii de genul ăsta, de fete care au fost violate sau constrânse, sau de băieţi? RESPONDENT: Cele care au fost violate au dat ele ceva semne băieţilor. OPERATOR INTERVIU: I-au provocat? RESPONDENT: Da. Băieţii, dac-au văzut că i-au provocat, s-au gândit la tot felul de posibilităţi. OPERATOR INTERVIU: Că e disponibilă. RESPONDENT: Da. Dar ea la momentul actual, că nu, că nu. Sentâmplă tot felul de cazuri şi cu chestiile astea. OPERATOR INTERVIU: Şi la băieţi? RESPONDENT: Şi la băieţi e la fel. (C., băiat, 14 ani, Cluj- Napoca) 120

122 f. Contracepţie, infecţii cu transmitere sexuală Metoda contraceptivă pomenită cu precădere în ceea ce priveşte mai ales cunoştinţele, dar în unele cazuri şi utilizarea este prezervativul. Adolescenţii ştiu că prezervativul protejează împotriva unei sarcini nedorite şi acesta este principalul mod de utilizare. Infecţiile cu transmitere sexuală nu au fost menţionate decât de câteva ori, iar în două dintre aceste cazuri, în relaţie cu posibilitatea utilizării serviciilor unor lucrătoare sexuale. Tabelul 54. Cât de des ai folosit prezervativul (tu sau partenerul tău) în ultimele 12 luni? (adolescenţi de ani care şi-au început viaţa sexuală) La fiecare contact sexual Ocazional Niciodată Nu a avut relaţii sexuale în ultimele 12 luni NR Total Bucureşti Băiat [N=60] 62% 22% 5% 10% 2% 100% Fată [N=25] 56% 32% 8% 4% 100% Total [N=85] 60% 25% 6% 7% 2% 100% Bacău Băiat [N=89] 49% 20% 11% 8% 11% 100% Fată [N=40] 39% 24% 17% 2% 17% 100% Cluj- Napoca Total [N=129] 46% 22% 13% 6% 13% 100% Băiat [N=61] 57% 27% 10% 7% 100% Fată [N=46] 61% 28% 9% 2% 100% Total 59% 27% 9% 1% [N=107] 4% 100% Iaşi Băiat [N=48] 55% 25% 4% 4% 12% 100% Fată [N=28] 44% 26% 19% 4% 7% 100% Total [N=76] 51% 25% 9% 4% 11% 100% Constanţa Băiat [N=44] 43% 34% 7% 5% 11% 100% Fată [N=8] 38% 63% 100% Total [N=52] 37% 35% 15% 4% 10% 100% Credinţe empirice a. Ce fac eu? În cazul celor intervievaţi şi care au declarat explicit că şi-au început viaţa sexuală, debutul vieţii sexuale se situează în jurul vârstei de ani, cu câteva excepţii notabile (un băiat care şi-a început viaţa sexuală la 10 ani, altul la 13 ani). Cu o singură excepţie, respondenţii care au declarat că şi-au început viaţa sexuală nu ataşau ruşine sau regret începerii vieţii sexuale. Atitudinile moralizatoare sau mai conservatoare au fost prezente, însă, aşa cum se vede mai ales în rândul celor care nu şi-au început încă viaţa sexuală. 121

123 Dintre adolescenţii care au declarat că şi-au început viaţa sexuală, în jur de jumătate au avut primul contact sexual în jurul vârstei de ani, cu diferenţe mici între oraşe, Constanţa fiind cu 10 procente în urma celorlalte. În jur de o cincime şi-au început viaţa sexuală în intervalul ani, iar un procent mai mic la peste 17 ani. Conform acestor date cantitative, diferenţele semnificative se observă însă între băieţi şi fete, atât în ceea ce priveşte debutul, cât şi vârsta lui. Fetele par să îşi înceapă viaţa sexuală mai târziu decât băieţii: 14-15,2 ani la băieţi şi 15,5-16,2 ani la fete, cu diferenţa cea mai mare la Constanţa (2 ani) şi cea mai mică la Iaşi (0,3 ani) (vezi tabelul 51). 122 b. Ce fac ceilalţi? Estimările celor intervievaţi în ceea ce priveşte semenii lor sunt extrem de variate şi nu ar putea fi neapărat uniformizate într-un fel de regulă. Totuşi, cei care şi-au început viaţa sexuală tind să facă estimari mai generoase în ceea ce priveşte proporţia şi comportamentul celor care şi-au început viaţa sexuală care pot fi, de altfel, bazate pe o realitate obiectivă şi pe nişte determinanţi sociali şi culturali care au favorizat debutul propriei vieţi sexuale. Datele obţinute din cercetarea cantitativă oferă o imagine mai clară ele sunt punctate în secţiunile de mai jos. Din răspunsurile la chestionar, reiese că adolescenţii estimează, în general, că mai puţini din cei din cercul lor de prieteni (atât fete, cât şi băieţi) şi-au început viaţa sexuală decât adolescenţii de aceeaşi vârstă din ţară. Diferenţele sunt mai mari în cazul fetelor. De exemplu, 34% din fetele din Bucureşti au spus că nici una dintre prietenele lor nu şi-a început viaţa sexuală, însă doar 6% din fetele de aceeaşi vârstă sunt în aceeaşi situaţie; 10% au spus că mai mult de jumătate din prietene au avut deja contact sexual, faţă de 26% din fetele de aceeaşi vârstă. Un număr destul de mare au declarat că nu pot face estimări, chiar şi în cazul prietenilor şi al prietenelor (între 22% şi 40%, majoritatea situându-se în jur de 30%). Tabelul 55. Credinţe empirice referitoare la începerea vieţii sexuale în rândul adolescenţilor de ani (eşantion băieţi) Câţi dintre prietenii tăi băieţi şi-au început deja viaţa sexuală? Nici unul Mai puţin de jumătate Cam jumătate Mai mult de jumătate Toţi Nu ştiu NR Bucureşti 17% 13% 17% 20% 10% 25% Bacău 12% 18% 11% 17% 13% 28% 1% Cluj- Napoca 12% 15% 12% 16% 9% 34% 2% Iaşi 14% 16% 18% 16% 10% 25% 2% Constanţa 10% 7% 7% 14% 28% 26% 7%

124 Câte dintre prietenele tale şi-au început deja viaţa sexuală? Câţi dintre băieţii de vârsta ta şi-au început deja viaţa sexuală? Câte dintre fetele de vârsta ta şi-au început deja viaţa sexuală? Dintre prietenii tăi, câţi cred că TU ţiai început deja viaţa sexuală? Nici unul Mai puţin de jumătate Cam jumătate Mai mult de jumătate Toţi Nu ştiu NR Bucureşti 17% 15% 14% 11% 4% 38% 1% Bacău 13% 17% 11% 15% 7% 35% 1% Cluj- Napoca 14% 14% 15% 12% 5% 38% 2% Iaşi 21% 9% 16% 16% 3% 32% 4% Constanţa 14% 5% 10% 18% 17% 29% 6% Bucureşti 9% 11% 21% 20% 5% 33% 1% Bacău 7% 17% 11% 19% 10% 35% 2% Cluj- Napoca 7% 16% 14% 16% 5% 40% 2% Iaşi 11% 12% 16% 24% 4% 31% 2% Constanţa 7% 6% 15% 15% 17% 34% 6% Bucureşti 8% 16% 19% 17% 4% 36% 2% Bacău 9% 14% 13% 17% 7% 38% 2% Cluj- Napoca 8% 13% 14% 16% 5% 41% 2% Iaşi 13% 8% 16% 21% 3% 35% 6% Constanţa 10% 6% 10% 17% 16% 35% 7% Bucureşti 24% 7% 7% 11% 17% 34% Bacău 21% 7% 11% 9% 14% 37% 1% Cluj- Napoca 28% 10% 8% 6% 13% 32% 3% Iaşi 23% 14% 11% 7% 15% 28% 2% Constanţa 13% 4% 8% 11% 20% 38% 6% Tabelul 56. Credinţe empirice referitoare la începerea vieţii sexuale în rândul adolescenţilor de ani (eşantion fete) Câţi dintre prietenii tăi băieţi şi-au început deja viaţa sexuală? Câte dintre prietenele tale şi-au început deja viaţa sexuală? Nici unul Mai puţin de jumătate Cam jumătate Mai mult de jumătate Toţi Nu ştiu NR Bucureşti 18% 9% 11% 16% 13% 32% 2% Bacău 19% 12% 12% 19% 9% 29% Cluj- Napoca 15% 13% 15% 21% 8% 28% 1% Iaşi 9% 16% 14% 14% 11% 32% 4% Constanţa 8% 14% 9% 9% 22% 32% 5% Bucureşti 34% 19% 11% 10% 5% 21% 1% Bacău 26% 18% 15% 14% 3% 25% Cluj- Napoca 19% 16% 19% 17% 6% 22% 1% Iaşi 15% 25% 16% 9% 4% 30% 3% Constanţa 13% 19% 9% 19% 8% 27% 5% 123

125 Câţi dintre băieţii de vârsta ta şi-au început deja viaţa sexuală? Câte dintre fetele de vârsta ta şi-au început deja viaţa sexuală? Dintre prietenii tăi, câţi cred că TU ţi-ai început deja viaţa sexuală? Bucureşti 6% 12% 7% 32% 10% 33% 1% Bacău 9% 13% 13% 21% 8% 36% 0% Cluj- Napoca 6% 11% 21% 17% 6% 39% 1% Iaşi 5% 11% 15% 25% 4% 35% 4% Constanţa 8% 14% 14% 14% 13% 32% 5% Bucureşti 12% 11% 19% 26% 3% 29% 2% Bacău 10% 13% 16% 24% 2% 33% 2% Cluj- Napoca 6% 10% 21% 22% 4% 36% 1% Iaşi 6% 13% 20% 23% 4% 33% 2% Constanţa 8% 24% 14% 9% 5% 35% 5% Bucureşti 59% 5% 6% 2% 5% 22% 1% Bacău 55% 7% 5% 3% 4% 25% 2% Cluj- Napoca 42% 13% 5% 4% 7% 29% 1% Iaşi 48% 9% 1% 5% 8% 26% 4% Constanţa 37% 14% 5% 37% 8% c. Ce cred ceilalţi că fac eu? Întrebaţi câţi dintre prietenii lor ştiu sau cred că ei şi-au început deja viaţa sexuală, aproximativ o treime din fete şi din băieţi au spus că nu ştiu, indicând faptul că totuşi această chestiune nu este una discutată deschis, nici chiar între prieteni. În jur de un sfert dintre băieţi au spus că nici unul dintre prietenii lor nu cred că ei şi-au început viaţa sexuală (faţă de aproximativ jumătate din fete). Peste 13% din băieţi au spus că toţi prietenii lor cred că ei şi-au început deja viaţa sexuală, faţă de 4-8% în cazul fetelor. În ceea ce priveşte gradul de cunoaştere în rândul părinţilor, estimările adolescenţilor sunt similare, deşi nu atât de uniforme: în mare, adolescenţii declară că părinţii lor nu ştiu şi nu cred că ei şi-au început viaţa sexuală, din nou, cu diferenţe simţitoare între fete şi băieţi procentul fetelor care au declarat acest lucru este cu mult mai mare decât al băieţilor (diferenţe de aprox. 20 de procente). Este interesant că, la o comparaţie între procentul celor care şi-au început viaţa sexuală şi procentul celor care declară că părinţii lor ştiu sau cred acest lucru, apar diferenţe semnificative, atât în rândul fetelor, cât şi al băieţilor. De exemplu, în Bucureşti, deşi 47% din băieţi şi 18% din fete şi-au început deja viaţa sexuală, doar 35% dintre băieţi şi 10% dintre fete spun că părinţii lor spun sau cred acest lucru. Aceste date sugerează, aşa cum indică şi interviurile, că adolescenţii nu sunt foarte deschişi cu părinţii lor despre aceste lucruri şi încearcă să păstreze începutul vieţii sexuale secret. 124

126 Tabelul 57. Părinţii tăi (mama, tata sau amândoi) ştiu sau cred că tu ţi-ai început deja viaţa sexuală? (adolescenţi ani) Bucureşti Bacău Cluj- Napoca Iaşi Constanţa Băiat [N=126] Fată [N=138] Total [N=264] Băiat [N=190] Fată [N=196] Total [N=386] Băiat [N=158] Fată [N=156] Total [N=315] Băiat [N=127] Fată [N=130] Total [N=257] Băiat [N=87] Fată [N=53] Total [N=140] Părinţii mei ştiu că eu mi-am început viaţa sexuală Părinţii mei nu ştiu, dar cred că mi-am început viaţa sexuală Părinţii mei nu ştiu şi nici nu cred că eu mi-am început viaţa sexuală Nu ştiu ce cred părinţii mei 26% 9% 23% 33% 10% 50% 19% 18% 4% 37% 26% 13% 13% 32% 34% 8% 5% 53% 22% 10% 9% 42% 28% 19% 9% 23% 33% 13% 8% 48% 18% 16% 8% 36% 26% 14% 6% 38% 29% 8% 5% 58% 12% 11% 6% 48% 20% 26% 11% 13% 36% 9% 6% 44% 35% 19% 9% 25% 36% NR 10% 18% 14% 9% 12% 11% 15% 13% 14% 14% 19% 16% 15% 6% 11% Credinţe normative a. Ce cred că ar trebui să fac eu? La întrebarea Crezi că până la vârsta ta ar fi trebuit să îţi începi viaţa sexuală?, răspunsurile arată un tipar similar în toate oraşele, cu o uşoară deviere în Constanţa. În celelalte patru oraşe, procentul creşte uşor, aproape liniar, de la 5-8% Cu siguranţă da, până la 31-37% Cu siguranţă nu. Dacă examinăm răspunsurile pe cele două genuri, observăm că fetele tind să se aglomereze mai mult înspre nu decât băieţii: fetele s-au plasat în una din variantele de nu în proporţii de 70-77%, faţă de 13-15% în variantele de da, în timp ce pentru băieţi, 125

127 proporţiile erau de 40-43% nu şi, respectiv, 40-46% da. Cu alte cuvinte, fetele sunt de părere că mai degrabă ele nu ar trebui să fi început viaţa sexuală până acum, pe când în ceea ce priveşte băieţii, părerile sunt ambivalente. Tabelul 58. Crezi că până la vârsta ta ar fi trebuit să îţi fi început viaţa sexuală? (adolescenţi ani) Cu siguranţă da Probabil că da Probabil că nu Sigur nu NŞ NR Total Băiat 13% 33% 22% 18% Bucureşti [N=126] 15% 0% 100% Fată 3% 12% 26% 44% [N=138] 15% 1% 100% Total 8% 22% 24% 31% [N=264] 15% 0% 100% Băiat 16% 28% 23% 17% Bacău [N=190] 13% 3% 100% Fată 2% 12% 18% 57% [N=196] 11% 1% 100% Total 9% 20% 21% 37% [N=386] 12% 2% 100% Cluj- Băiat 8% 32% 19% 23% Napoca [N=158] 17% 1% 100% Fată 1% 12% 23% 48% [N=156] 16% 1% 100% Total 5% 22% 21% 35% [N=315] 16% 1% 100% Băiat 10% 30% 24% 19% Iaşi [N=127] 13% 3% 100% Fată 2% 12% 26% 51% [N=130] 9% 2% 100% Total 6% 21% 25% 35% [N=257] 11% 2% 100% Băiat 24% 25% 12% 14% Constanţa [N=87] 17% 8% 100% Fată [N=53] 0% 19% 19% 45% 17% 0% 100% Total 15% 23% 14% 26% [N=140] 17% 5% 100% b. Ce cred eu că ar trebui să facă ceilalţi? Adolescenţii intervievaţi par să se polarizeze înspre două abordări, una care leagă debutul vieţii sexuale de maturitatea biologică şi cealaltă de maturitatea mentală, inclusiv independenţa socială şi economică. Deşi diferite, cele două abordări aduc în prim plan dezvoltarea capacităţii reproductive (ca oferind baza pentru posibilitatea actului sexual sau pentru pericolul actului sexual, sub forma sarcinii nedorite). O a treia abordare venind dinspre băieţii care şi-au început 126

128 deja viaţa sexuală, sau declară că şi-au început-o este una de bravadă şi de încurajare a trăirii clipei. De asemenea, există diferenţe clare între aşteptările referitoare la fete şi la băieţi, diferenţe care reflectă atât norme mai largi, ale societăţii, cât şi semnificaţia pe care înşişi adolescenţii o acordă începerii vieţii sexuale. Părerea cea mai larg exprimată este că un adolescent ar trebui să îşi înceapă viaţa sexuală atunci când este pregătit şi când poate să îşi asume consecinţele unui act sexual, când este capabil/capabilă de a duce o viaţă independentă. Adeseori, acest moment este legat şi de momentul căsătoriei începutul vieţii sexuale ar trebui să apară în contextul unei relaţii serioase sau chiar al unei căsătorii. OPERATOR INTERVIU: Când crezi că este momentul potrivit pentru un tânăr să îşi înceapă viaţa sexuală? RESPONDENT: Cred că atunci când îşi găseşte persoana cu care crede că poate avea un viitor, casă, copii şi aşa mai departe, deci cu persoana aceea [ ] OPERATOR INTERVIU: N-ai putea să o găseşti şi înainte de 16 ani? RESPONDENT: Ba da, dar, indiferent cât ai vrea şi dacă vrei ca persoana să nu facă puşcărie, dacă află tatăl sau amândoi părinţii, atunci trebuie să aştepţi. Sau, nu ştiu, sunt persoane ca mine care cred că nu e normal la vârsta asta. Ăsta e răspunsul [ ] (C., fată, 13 ani, Cluj-Napoca) OPERATOR INTERVIU: Ce părere ai despre cei care şi-au început viaţa sexuală la 18 ani sau mai târziu? RESPONDENT: Este bine dacă are loc de muncă şi reuşesc să-şi facă o familie. OPERATOR INTERVIU: Ok, dar ce părere crezi că au ceilalţi oameni despre ei? RESPONDENT: Eu cred că nu au nici o părere. OPERATOR INTERVIU: Adică o părere rea sau bună sau nu au nici un fel de părere? RESPONDENT: Nu ştiu, între. OPERATOR INTERVIU: Că nu e treaba lor, înţeleg. Care crezi că este momentul potrivit pentru un tânăr să-şi înceapă viaţa sexuală? RESPONDENT: Când are casa lui, când ştie că o să aibă cu ce să întreţină pe copil şi să ştie că prietena sau iubita nu este vagaboandă şi nu fuge şi (L.S.D., băiat, 13 ani, Cluj-Napoca) În unele cazuri, momentul începerii vieţii sexuale a fost legat de maturitatea biologică şi mai ales de dezvoltarea capacităţii reproductive. Fetele, mai ales, vor fi capabile să îşi înceapă viaţa sexuală când se dezvoltă ovarele (G.L., băiat, 15 ani, participant focus grup Cluj-Napoca), însă în multe cazuri, dezvoltarea capacităţii reproductive a fost dată drept motivaţie pentru o amânare a în- 127

129 ceperii vieţii sexuale pentru fete. Pericolul sarcinii, care este foarte real în imaginaţia acestor copii, creează pentru mulţi o diferenţă între aşteptările pentru băieţi şi cele pentru fete. Este interesant că referinţele la contracepţie sau avort ca posibile soluţii pentru ameninţarea sarcinii nedorite au fost minime, şi mai mult în relaţie cu educaţia sexuală formală (efectuată de către diriginte/profesori), fără nicio relaţie cu practica. Nici una dintre fetele active sexual nu au indicat folosirea de pilule contraceptive şi, în general, prezervativele au fost destul de puţin menţionate. 128 MODERATOR: Dar ce părere aveţi despre cei care şi-au început viaţa sexuală? PARTICIPANT 1 (adolescentă, Bacău): Eu cred că trebuie să alegi un moment în care eşti pregătit pentru consecinţe. Mai ales dacă eşti fată. Bine, şi dacă te protejezi, nu eşti protejat 100% şi dacă se-ntâmplă, Doamne-fereşte, să rămâi însărcinată, trebuie să te gândeşti că de fapt, copilul ăla nu are nicio vină şi nu trebuie să-l avortezi, nu trebuie să faci prostie după prostie. Afli că eşti însărcinată şi te duci repede şi faci avort, de ce trebuie să plătească copilul ăla pentru inconştienţa ta? PARTICIPANT 2 (adolescentă, Bacău): Şi nu eşti dezvoltată din punct de vedere fizic pentru aşa ceva, consecinţele pot fi naşpa. (Focus grup adolescenţi, mixt, ani, Bacău) OPERATOR INTERVIU: Nu ştii. Ok...Ce părere crezi că au oamenii despre adolescenţii care îşi încep viaţa sexuală înainte de 16 ani? Sau mai devreme de 16 ani? RESPONDENT: Nu au o părere foarte bună. OPERATOR INTERVIU: De ce? RESPONDENT: Pentru că...spun că încă sunt mici şi...încă...nu au...cum să spun?...nu au...nu că n-au voie. Nu e recomandat! OPERATOR INTERVIU: De ce nu? RESPONDENT: Pentru că...fetele pot rămâne însărcinate. De asta. (I.D., fată, 10 ani, Bacău) Cei care şi-au început deja viaţa sexuală tind să privească pozitiv debutul mai timpuriu al vieţii sexuale: OPERATOR INTERVIU: Ce părere ai despre adolescenţii care şiau început viaţa sexuală la 16 ani sau mai devreme? RESPONDENT: Nu am nicio părere rea. E foarte normal. Oricum o să o facă. Decât să fie prea târziu, e bine şi vârsta asta. Ştiu şi persoane care au 32 de ani şi n-au primit un sărut în viaţa lor. (L.P., băiat, 17 ani, Cluj-Napoca) OPERATOR INTERVIU: Ce părere ai despre adolescenţii care şiau început viaţa sexuală la 16 ani sau mai devreme?

130 RESPONDENT: Mai bine mai devreme decât mai târziu, că d-aia OPERATOR INTERVIU: Aşa e. (Râsete). Dar ce părere crezi că au ceilalţi oameni despre ei? RESPONDENT: Păi nu mai contează părerea lor atâta timp cât tu te simţi bine. (I., fată, 15 ani, Cluj-Napoca) MODERATOR: Ce părere aveţi voi despre adolescenţii care nu şiau început viaţa sexuală? PARTICIPANT 2 (G.L., băiat, 14 ani, Cluj-Napoca): Proşti. PARTICIPANT 3 (B.R., băiat, 15 ani, Cluj-Napoca): Aşa e bine. Până la 18 ani, îţi trăieşti viaţa la maxim. (Focus grup adolescenţi, mixt, Cluj-Napoca) În ceea ce priveşte numerele (vârste exacte) indicate, nu există consistenţă şi reguli uniforme. Singurele tendinţe pe care le-am putut observa sunt că (1) cei tineri tind să indice o vârstă mai înaintată (18 ani, majorat, căsătorie) ca fiind acceptabilă (confluând propriile norme cu cele sociale la care se raportează); (2) cei care nu şi-au început viaţa sexuală tind să indice, de asemenea, o vârstă mai înaintată ca fiind de preferat (tot în jur de 18 ani); (3) cei care şi-au început viaţa sexuală indică vârste apropiate de vârsta propriului debut şi, mai mult decât atât, indică diferenţe conştiente şi asumate între normele personale şi cele ale adulţilor. Răspunsurile la chestionare indică diferenţe foarte pronunţate între vârsta de debut sexual pentru fete şi cea pentru băieţi. În funcţie de oraş, între 0 şi 1% dintre cei chestionaţi spun că 15 ani sau mai puţin ar fi o vârstă potrivită pentru fete, faţă de procente situate între 11 şi 20% pentru băieţi (diferenţele sunt între 11 şi 20 de procente). La limita superioară, adică vârsta de 18 ani şi peste, diferenţele sunt şi ele foarte mari, între 40 şi 52% pentru fete şi între 18 şi 33% pentru băieţi (cu diferenţe de de procente). Procentele mari de adolescenţi care indică vârste mai înaintate ca vârste potrivite pentru debutul vieţii sexuale confirmă impresia lăsată de interviuri, şi anume o viziune mai conservatoare. Tabelul 59. Care crezi că este vârsta potrivită pentru începerea vieţii sexuale în cazul unui băiat? (eşantion băieţi ani) Cluj- Bucureşti Bacău % Napoca Iaşi Constanţa Eşantion băieţi, N= <= 14 ani 6% 11% 8% 6% 13% 15 ani 9% 5% 6% 5% 7% 16 ani 22% 16% 11% 13% 13% 17 ani 15% 8% 8% 17% 7% 129

131 peste 18 ani 25% 26% 33% 24% 18% Nu ştiu 19% 29% 31% 28% 34% NR 4% 5% 4% 7% 8% Total 100% 100% 100% 100% 100% Vârsta medie Tabelul 60. Care crezi că este vârsta potrivită pentru începerea vieţii sexuale în cazul unei fete? (eşantion fete ani) Cluj- Bucureşti Bacău % Napoca Iaşi Constanţa Eşantion fete, N= <= 15 ani 1% 1% 16 ani 6% 3% 8% 5% 6% 17 ani 9% 8% 8% 13% 9% peste 18 ani 47% 49% 52% 48% 40% Nu ştiu 32% 36% 30% 30% 45% NR 6% 4% 1% 5% Total 100% 100% 100% 100% 100% Vârsta medie Întrebaţi direct ce cred despre începerea vieţii sexuale la vârsta lor, adolescenţii au răspuns, din nou, diferit în funcţie de gen, băieţii înclinând să fie mai deschişi faţă de acest comportament, pe când fetele au tins să fie mai conservatoare. Aproximativ 46% dintre băieţi au spus că există lucruri mai importante (faţă de peste 70% dintre fete), în jur de 30% - că este în regulă să-şi fi început viaţa sexuală deja (faţă de 13-16% fete), şi 6% să fi avut deja parteneri multipli (faţă de 0-1%). Procentele din Constanţa ies puţin din tipar, cu diferenţe mai puţin pronunţate şi cu un număr mai mare de respondenţi care au răspuns nu ştiu. 130

132 Tabelul 61. Credinţe normative referitoare la debutul vieţii sexuale în rândul băieţilor de ani Eşantion băieţi Există alte lucruri mai importante la vârsta mea decât să-ţi începi viaţa sexuală Este în regulă să-ţi fi început deja viaţa sexuală la vârsta mea Este în regulă să fi avut deja mai mulţi parteneri de sex la vârsta mea NŞ NR Care dintre următoarele afirmaţii este cea mai Bacău 46% 30% 4% 14% 6% Bucureşti 46% 30% 6% 16% 3% apropiată de ceea ce Clujcrezi tu despre începerea vieţii sexuale în 49% 28% 5% 14% 4% Napoca Iaşi 46% 33% 7% 7% 7% cazul copiilor/ adolescenţilor de vârsta ta? Constanţa 28% 29% 11% 26% 6% Care dintre următoarele afirmaţii crezi că este Bacău 34% 35% 7% 19% 5% Bucureşti 16% 50% 10% 20% 4% cea mai răspândită părere despre începerea 24% 45% 9% 19% 3% Cluj- Napoca vieţii sexuale în rândul Iaşi 21% 56% 8% 11% 4% celor de aceeaşi vârstă cu tine? Constanţa 22% 30% 6% 35% 6% Care dintre următoarele afirmaţii este cea mai răspândită părere despre începerea vieţii sexuale în rândul prietenilor tăi? Care dintre următoarele afirmaţii este cea mai apropiată de ceea ce cred părinţii despre începerea vieţii sexuale? Bucureşti 26% 42% 11% 19% 2% Bacău 37% 33% 4% 21% 5% Cluj- Napoca 30% 40% 7% 20% 3% Iaşi 27% 49% 8% 13% 3% Constanţa 27% 23% 10% 34% 6% Bucureşti 43% 27% 4% 23% 4% Bacău 50% 19% 2% 20% 10% Cluj- Napoca 55% 15% 1% 24% 4% Iaşi 58% 17% 3% 16% 6% Constanţa 26% 17% 7% 36% 14% 131

133 Tabelul 62. Credinţe normative referitoare la debutul vieţii sexuale în rândul fetelor de ani Eşantion fete Există alte lucruri mai importante la vârsta mea decât să-ţi începi viaţa sexuală Este în regulă să-ţi fi început deja viaţa sexuală la vârsta mea Este în regulă să fi avut deja mai mulţi parteneri de sex la vârsta mea NŞ NR Care dintre următoarele afirmaţii este cea mai apropiată de ceea ce crezi tu despre începerea vieţii sexuale în cazul copiilor/ adolescenţilor de vârsta ta? Care dintre următoarele afirmaţii crezi că este cea mai răspândită părere despre începerea vieţii sexuale în rândul celor de aceeaşi vârstă Bucureşti 75% 16% 7% 2% Bacău 76% 13% 1% 10% 1% Cluj-Napoca 71% 22% 6% Iaşi 74% 16% 9% 1% Constanţa 54% 9% 37% Bucureşti 31% 49% 5% 13% 2% Bacău 36% 40% 5% 18% 1% Cluj-Napoca 25% 53% 11% 11% 1% Iaşi 16% 60% 4% 18% 2% Constanţa 59% 19% 4% 19% cu tine? Care dintre următoarele Bucureşti 53% 24% 4% 18% 2% afirmaţii este cea mai Bacău 50% 27% 4% 18% 1% răspândită părere despre începerea vieţii Cluj-Napoca 43% 37% 4% 16% Iaşi 46% 30% 4% 19% 2% sexuale în rândul prietenilor tăi? Constanţa 37% 24% 5% 32% 4% Care dintre următoarele afirmaţii este cea mai Bacău 83% 2% 1% 10% 4% Bucureşti 79% 5% 1% 11% 2% apropiată de ceea ce Cluj-Napoca 80% 5% 13% 1% cred părinţii despre Iaşi 84% 2% 9% 5% începerea vieţii sexuale? Constanţa 65% 9% 18% 8% c. Ce cred eu că ceilalţi cred că ar trebui să fac? Prietenii Întrebaţi ce cred ei că prietenii lor se aşteaptă de la ei în privinţa începerii vieţii sexuale, răspunsurile date sunt destul de echilibrat răspândite pe plaja de opţiuni, de la cu siguranţă da până la cu siguranţă nu. Este interesant, totuşi, că procentele aferente opţiunilor cu da, însumate, sunt uşor mai ridicate decât cele care indică comportamentul declarat (cu câteva procente), ceea ce ne face să credem că adolescenţii de fapt simt o uşoară presiune din partea prietenilor 132

134 de a începe viaţa sexuală, prin aşteptările acestora. Diferenţa este mai mare în cazul celor din Constanţa. Părinţii Adolescenţii, cu puţine excepţii, cred cu tărie că părinţii si adulţii din viaţa lor sunt de părere că ar trebui să îşi înceapă viaţa sexuală după 18 ani, că o vârstă mai fragedă aparţine copilăriei şi că au cu toţii suficient de mult timp pentru sex după ce ajung la vârsta maturităţii. Convingerea este mai puternică când este vorba despre fete, motivul invocat fiind, din nou, pericolul sarcinii. În ceea ce priveşte băieţii, mai există mici excepţii în care părinţii unora i-au sfătuit să aibă grijă şi să nu lase vreo fată însărcinată. Aceasta nu înseamnă că adolescenţii îşi însuşesc aceste norme. Cum am menţionat mai sus, propria experienţă şi mai ales propriul debut al vieţii sexuale creează o distanţă între normele părinţilor şi ale lor. OPERATOR INTERVIU: Ce părere crezi că au ceilalţi oameni despre adolescenţii care şi-au început viaţa sexuală la 16 ani sau mai devreme? RESPONDENT: Oamenii, în general, cred că suntem proşti. Cred că suntem proşti, că mai avem timp. Eu consider că la 16 ani e destul de ok. (L.P., băiat, 17 ani, Cluj-Napoca) OPERATOR INTERVIU: Corect. Când spun ceilalţi oameni mă refer la familie, profesori, prieteni, alte persoane pe care tu le cunoşti. Ce părere ai despre cei care şi-au început viaţa sexuală la 18 ani sau chiar mai târziu? RESPONDENT: Că bine au făcut. OPERATOR INTERVIU: Ce crezi că cred ceilalţi oameni despre ei? RESPONDENT: Îi felicită. OPERATOR INTERVIU: Că şi-au amânat începerea vieţii sexuale? RESPONDENT: Da. (N.I.A., fată, 15 ani, Cluj-Napoca) RESPONDENT: Cred că şi ei sunt mândri de persoanele acelea că, de fete, cel puţin: Bravo, eşti încă virgină. (M.I.C., băiat, 15 ani, Cluj-Napoca) OPERATOR INTERVIU: Ce crezi că cred alţi oameni despre ei, despre tinerii ăştia care-şi încep viaţa sexuală la ani? RESPONDENT: Că sunt nişte copii, nu ştiu ce fac, se prostesc, dar le mai spun că suntem în sec. 21, nu mai suntem pe timpurile voastre. (C., băiat, 14 ani, Cluj-Napoca) Datele cantitative confirmă în mare parte aceste concluzii, mai ales în ceea ce priveşte diferenţele de gen. Băieţii îşi imaginează părinţii mult mai permisivi decât fetele: între 15% şi 27% dintre băieţi au spus că părinţii lor cred că e în regulă ca cineva de vârsta lor să-şi fi început viaţa sexuală la vârsta lor, faţă de numai 2-9% dintre fete (din nou, datele din Constanţa ies uşor din linia celorlalte). 133

135 Prevalenţa normei sociale a debutului timpuriu al vieţii sexuale Grupând populaţia de adolescenţi investigată în funcţie de cele două tipuri de convingeri empirice şi normative rezultă că, pe ansamblul celor 5 oraşe, debutul timpuriu al vieţii sexuale are un caracter de normă socială pentru aproximativ 30% dintre adolescenţii băieţi şi 13% dintre fete. În medie, 57% dintre adolescente şi 27% dintre băieţi resping debutul timpuriu al vieţii sexuale. Pentru 26% dintre fete şi 35% dintre băieţi, debutul vieţii sexuale reprezintă o alegere individuală, neinfluenţată de existenţa unei norme sociale specifice. Tabelul 63. Clasificarea adolescenţilor în funcţie de credinţele empirice şi normative referitoare la debutul vieţii sexuale Resping Practică Normă comportamentul individuală socială Neclasificabili Bucureşti Băiat 27% 35% 35% 3% Fată 58% 28% 12% 2% Bacău Băiat 28% 37% 28% 6% Fată 64% 20% 13% 3% Cluj- Băiat 28% 40% 26% 6% Napoca Fată 52% 27% 19% 2% Iaşi Băiat 34% 29% 29% 9% Fată 62% 22% 11% 5% Constanţa Băiat 17% 32% 39% 11% Fată 35% 52% 6% 7% Total Băiat 27% 35% 30% 7% Fată 57% 26% 13% 3% Notă: Clasificarea adolescenţilor a fost obţinută pe baza unei analize de tip cluster, folosind ca variabile de grupare pe cele referitoare la credinţele normative şi cele empirice, după modelul Cristinei Bicchieri Predictori ai intenţiei de a face sex în următoarele 6 luni Analiza multivariată a factorilor care determină intenţia adolescenţilor de a face sex în următoarele şase luni relevă existenţa unor modele explicative diferite în funcţie de gen şi începerea vieţii sexuale. Pentru băieţii adolescenţi care nu şi-au început viaţa sexuală, principalii predictori ai intenţiei de a face sex sunt intensitatea normei sociale privind debutul vieţii sexuale şi frecvenţa interacţiunilor cu prietenii. Presiunea grupului de prieteni asupra adolescentului pare a fi singurul determinant al intenţiei acestuia de a-şi începe viaţa sexuală, atunci când ţinem sub control restul variabilelor din model. Avantajele percepute sau riscurile asociate sexului, eficacitatea de sine sau variabilele de status nu au nicio influenţă asupra intenţiei băieţilor adolescenţi de a-şi face debutul sexual. 134

136 În cazul băieţilor care şi-au început viaţa sexuală, există doi factori care favorizează intenţia de a face sex în următoarele şase luni şi doi factori inhibitori. Din prima categorie fac parte convingerile empirice legate de comportamentul sexual al băieţilor adolescenţi şi faptul că părinţii ştiu că aceştia şi-au început viaţa sexuală. În cea de-a doua categorie se includ gradul de conştientizare a riscurilor asociate practicării sexului şi eficacitatea de sine, amândoi factorii acţionând în sensul reducerii intenţiei băieţilor de a face sex. Norma socială sau variabilele de status nu au influenţă semnificativă asupra intenţiei de a face sex în cazul băieţilor care sunt deja activi sexual. Tabelul 64. Modele de regresie multiplă liniară având ca variabilă dependentă intenţia de a face sex în următoarele şase luni, la băieţi Predictori Băieţi care şi-au început viaţa sexuală Băieţi care nu şi-au început viaţa sexuală Beta p Beta p Gradul de conştientizare a riscurilor sexului Percepţia asupra avantajelor sexului Eficacitatea de sine în legătură cu debutul vieţii sexuale Norma empirică - comportament sexual Norma socială - comportament sexual Părinţii ştiu că mi-am început viaţa sexuală Vârsta respondentului Nivel educaţie părinţi Frecvenţa interacţiunilor cu prietenii Are părinţi divorţaţi sau cel puţin un părinte migrant Indicator timp petrecut împreună cu părinţii Lipsă control din partea mamei Lipsă control din partea tatălui Implicare în activităţi extraşcolare Situaţie conflictuală în familie Constantă R N Notă: Coeficienţii de regresie standardizaţi semnificativi diferiţi de zero pentru p=0.05 sunt marcaţi cu gri. Pentru descrierea variabilelor folosite ca predictori, vezi tabelul din Anexa

137 În cazul fetelor care şi-au făcut debutul sexual, analiza multivariată a relevat un singur predictor semnificativ al intenţiei de a face sex, acesta fiind intensitatea normei empirice legate de comportamentul sexual. Altfel spus, cu cât practicarea sexului este mai răspândită în cadrul grupului de prieteni, cu atât fetele exprimă o intenţie mai clară de a face sex în următoarele şase luni. Influenţele eficacitatăţii de sine, percepţiei avantajelor şi riscurilor, norma socială sau variabilele de status nu acţionează semnificativ asupra intenţiei de a face sex în rândul acestor fete adolescente. În schimb, pentru fetele care nu şi-au început viaţa sexuală, modelul explicativ al intenţiei de a face sex conţine mult mai mulţi predictori. Doi dintre aceştia acţionează în sensul reducerii intenţiei, şi anume conştientizarea riscurilor asociate sexului şi implicarea adolescentelor în activităţi extraşcolare. Factorii care acţionează pozitiv asupra intenţiei de a face sex ţin în primul rând de normativitate (socială şi empirică), de vârsta fetei şi de frecvenţa interacţiunilor cu grupul de prieteni. În cazul fetelor care încă nu şi-au început viaţa sexuală, presiunea grupului acţionează semnificativ în sensul determinării intenţiei acestora de a-şi face debutul sexual. Tabelul 65. Modele de regresie multiplă liniară având ca variabilă dependentă intenţia de a face sex în următoarele şase luni, la fete Predictori Fete care şi-au Fete care nu şi-au început viaţa sexuală început viaţa sexuală Beta p Beta p Gradul de conştientizare a riscurilor sexului Percepţia asupra avantajelor sexului Eficacitatea de sine în legătură cu debutul vieţii sexuale Norma empirică - comportament sexual Norma socială - comportament sexual Părinţii ştiu că mi-am început viaţa sexuală Vârsta respondentului Nivel educaţie părinţi Frecvenţa interacţiunilor cu prietenii Are părinţi divorţaţi sau cel puţin un părinte migrant Indicator timp petrecut împreună cu părinţii Lipsă control din partea mamei Lipsă control din partea tatălui Implicare în activităţi extraşcolare

138 Predictori Fete care şi-au Fete care nu şi-au început viaţa sexuală început viaţa sexuală Beta p Beta p Situaţie conflictuală în familie Constantă R N Notă: Coeficienţii de regresie standardizaţi semnificativi diferiţi de zero pentru p=0.05 sunt marcaţi cu gri. Pentru descrierea variabilelor folosite ca predictori, vezi tabelul din Anexa Concluzii Atitudinile şi credinţele adolescenţilor în ceea ce priveşte momentul debutului vieţii sexuale reflectă în mare măsură atitudinile populaţiei, cu excepţia cazurilor în care viaţa sexuală a fost deja începută. Adolescenţii intervievaţi sunt de părere că viaţa sexuală ar trebui începută atunci când persoana este matură şi poate să îşi asume consecinţele unei relaţii sexuale sarcina. Momentul indicat este 18 ani sau chiar căsătoria. Cei care şi-au început deja viaţa sexuală recunosc atitudinile societăţii, însă nu şi subscriu şi indică vârste mai scăzute (apropiate propriului debut) pentru începerea vieţii sexuale. Semnificaţia începerii vieţii sexuale pentru adolescenţi reflectă, de asemenea, valorile şi atitudinile societăţii şi este puternic genizată. Debutul vieţii sexuale este, cum am menţionat şi mai sus, pentru băieţi, o chestiune de rit de trecere, de experimentare şi mai puţin legată de dezvoltarea unei relaţii. Pentru fete, cel puţin din poveştile despre terţe persoane, este legat de relaţii şi de speranţa că relaţia va ţine mai mult timp, iar decizia de a face sex poate fi descrisă ca fiind una de presiune. Dacă, pentru băieţi, începerea vieţii sexuale ca adolescent este normalizată şi chiar apreciată, pentru fete este un moment care le marchează respectabilitatea şi, chiar dacă contextul era unul de coerciţie indirectă, ele poartă întreaga responsabilitate pentru această pierdere de respectabilitate. Cu mici excepţii (fete mai în vârstă), această diferenţă nu era privită critic ci, dimpotrivă, normalizată. De aceea, fetele în general menţin secretă informaţia că şi-au început viaţa sexuală. Contextul practic al începerii vieţii sexuale este unul de oportunitate şi mai puţin de planificare. Adolescenţii intervievaţi au indicat faptul că începerea vieţii sexuale s-a produs în momente mai speciale, marcate de lipsa adulţilor şi uneori de consumul de alcool (zile de naştere, excursii, accesul la spaţii private). Acest lucru este semnificativ, mai ales dacă îl corelăm cu răspândirea redusă a mijloacelor contraceptive. În acelaşi timp, posibilitatea actului sexual este ceva ce este 137

139 în multe cazuri discutat înainte şi apare în contextul unei relaţii, mai ales pentru fete. Grupul de referinţă cel mai important este cel al prietenilor, iar practica şi atitudinile prietenilor par să influenţeze (sau cel puţin să se coreleze cu) momentul debutului vieţii sexuale. Surprinzător, părinţii nu sunt un partener semnificativ de discuţie sau o sursă importantă de informaţii, ci mai degrabă prietenii şi media. Şi părinţii, şi copiii evită în mod sistematic discuţii deschise şi oneste despre sexualitate, iar cele care au loc se rezumă, în final, la pericolul sarcinii. Băieţii învaţă că pot face ce doresc atâta timp cât nu lasă o fată însărcinată, iar fetele învaţă că corpul lor este ceva aflat sub asalt şi trebuie păzit, fără informaţii precise despre cum ar face asta (în afara abstinenţei). Şcoala oferă puţine oportunităţi de discuţie şi informare şi nici acelea nu sunt luate în serios de către adolescenţi. În ciuda faptului că în şcoli există o infrastructură pentru informare şi că mulţi dintre adolescenţi au indicat nevoia de a discuta cu o persoană mai în vârstă despre sex şi sexualitate, şcoala joacă un rol minor, aproape inexistent în educaţia sexuală a adolescenţilor. Din nou, informaţia (adeseori sub formă de pornografie sau pseudo-informaţii) pare să ajungă la adolescenţi dinspre media (în special website-uri şi jocuri), via prieteni. În concluzie, decizia de a începe viaţa sexuală şi de a o continua este luată fără o bază informaţională, de multe ori fără planificare folositoare şi fără sprijin în afara grupului restrâns de prieteni. 138

140 7. FACTORI PSIHOLOGICI CARE INFLUENŢEAZĂ COMPORTAMENTELE DE RISC Cercetarea calitativă a furnizat ocazia identificării, în discursul participanţilor, a numeroşi factori favorizanţi şi protectivi pentru practicile de risc analizate Factori favorizanţi ai consumului de tutun, alcool, droguri Comportamentul este interesant pentru grupul în care este integrat adolescentul şi este practicat de majoritatea prietenilor; Grupul de prieteni face presiuni asupra adolescentului ca să iniţieze acest comportament, o atitudine ambivalentă sau negativă faţă de consum fiind criticată (respingerea acestui comportament fiind echivalată cu trăsături negative de caracter, cum ar fi lipsa de curaj), sau adolescentul este ameninţat chiar cu pierderea prieteniei; Interpretarea consumului de substanţe ca fiind un instrument de reglare emoţională. De exemplu, alcoolul sau marijuana, prin efectul anxiolitic (în perioadele cu stres intens). Adolescentul se simte mai relaxat şi mai sociabil, într-o etapă formativă caracterizată prin nesiguranţă şi, adeseori, prin anxietate socială; Căutarea senzaţiei de aplatizare emoţională, de amorţire emoţională pentru cei care au dificultăţi de a gestiona emoţii negative intense; Dorinţa de a experimenta ceva interzis; Revoltă faţă de o atitudine restrictivă a persoanelor cu autoritate din viaţa adolescentului sau faţă de lipsa de atenţie, interes; Plictiseală; Ritual de iniţiere în maturitate: RESPONDENT (adolescent, Bacău): Plus că e dorinţa asta nebună de a face să părem cât mai maturi. Adolescenţii nu mai vor să fie adolescenţi, copiii nu mai vor să fie copii, ei vor să fie direct persoane mature. Evident, fără responsabilităţile care corespund maturităţii, dar cu libertăţile care corespund acestei etape. (Focus grup adolescenţi, mixt, ani, Bacău) Imitarea modelului parental; Dorinţa de a epata (prin nonconformism), de a-i impresiona pe cei din anturaj sau o persoană anume (de exemplu, de sex opus); 139

141 Disocierea de valorile unui grup (cel al adulţilor în situaţia în care se percepe ca negativă atitudinea acestora faţă de tutun, alcool sau droguri) pentru a-şi dovedi apartenenţa la un altul (cel de adolescenţi), ca parte a procesului de definire a propriei identităţi şi de exprimare a autonomiei; Prilej de socializare, de întărire a legăturilor de grup; Somnifer, pentru consumul de alcool: RESPONDENT: De obicei, beau o bere cât să îmi fie somn. Sau, dacă nu pot să dorm, beau. Pur şi simplu, mă duc într-un local, comand o bere. (E., fată, 15 ani, Cluj-Napoca) Comportamentul din timpul stării de ebrietate, care poate fi considerat de către alţi adolescenţi ca fiind original, nonconformist şi care aduce un plus de atenţie şi creşte stima de sine a adolescentului; Utilizarea predilectă a stilurilor de coping (prin care adolescentul face faţă problemelor şi găseşte soluţii) disfuncţionale (care pot conduce la o rezolvare dezadaptativă, pot bloca sau agrava problema). Un exemplu ar fi dezangajarea mentală, prin care se produce disocierea de obstacolul intern. Astfel, prin starea de conştiinţă modificată care apare ca urmare a intoxicării cu substanţe, situaţia dificilă poate părea neimportantă sau poate fi dată uitării Factori protectivi împotriva consumului de tutun, alcool, droguri Un grup de prieteni cu o opinie defavorabilă consumului (excesiv) de substanţe; Un exemplu foarte negativ, în familie, de dependenţă de substanţe sau de boli cronice asociate consumului de substanţe; Existenţa unei persoane pe care adolescentul o alege drept model, care nu consumă alcool, dar face parte din grupul de prieteni, dintre care cei mai mulţi consumă alcool, tutun sau droguri; Interdicţia părinţilor de a consuma substanţe, cuplată cu percepţia că aceştia se sacrifică în procesul parental (mai ales în situaţii de pauperitate sau de monoparentalitate); Preocupare pentru viaţa sănătoasă/teama de boală; Dorinţa de a se controla în mediul social; Un program foarte aglomerat, care nu lasă timp pentru genul acesta de activităţi; 140

142 Un stil parental democrat, colaborativ, în care se utilizează comunicarea asertivă, nu există interdicţii rigide, se argumentează deciziile şi se încurajează gândirea critică Factori favorizanţi ai debutului timpuriu al vieţii sexuale Băieţii, în plin proces de construire a propriei identităţi, sunt sensibili la ceea ce se promovează social (nu doar de către semenii lor prieteni, colegi, ci şi de adulţi) ca fiind trăsături ale masculinităţii, pe care încearcă să le imite, pentru a nu apărea sentimentul incongruenţei de gen. Caracteristicile masculine legate de exprimarea sexualităţii presupun debut timpuriu al vieţii sexuale, libido crescut, frecvenţă mare a raporturilor sexuale, potenţă sexuală. Conformismul faţă de ceea ce este perceput ca fiind normă socială privind manifestarea sexualităţii e utilizat, de asemenea, pentru a regla procesul de auto-valorizare. Pentru cei care au nevoie de validare exterioară, apare dorinţa de a împărtăşi celorlalţi (aproape nediscriminativ) experimentele sexuale, exagerând anumite aspecte ale propriului comportament sau al partenerei. Fetele primesc mesaje contradictorii: pe de o parte, că este ruşinos să îşi piardă virginitatea, pe de altă parte, că este important să investească în relaţii. Presiunea pe care o resimt din partea băieţilor pentru a-şi începe viaţa sexuală creează un conflict interior, pentru că apare pericolul pierderii relaţiei şi beneficiilor personale sau sociale anexate acesteia. În prima categorie, intră bunăstarea emoţională care apare ca urmare a ataşamentului faţă de partener, a sentimentului de iubire, a satisfacerii nevoii de contact fizic şi a calităţii interacţiunilor din relaţie, dar şi validarea feminităţii şi atractivităţii sexuale. În cea de-a doua, mai ales pentru fetele care îşi reglează stima de sine în funcţie de ce se proiectează în relaţia cu ceilalţi, apare o pierdere importantă de status şi, deci, consecutiv, este afectată imaginea de sine. Alte situaţii sunt cele în care există relaţii sexuale pasagere, motivele invocate fiind nevoia de a experimenta sau chiar trocul relaţional, fetele devenind disponibile sexual ca monedă de schimb pentru posibilitatea unei relaţii. Atitudinea dispreţuitoare sau chiar violentă faţă de fetele care îşi încep viaţa sexuală, inclusiv faţă de cele cu care au avut raporturi sexuale, îşi are originea în opinia socială negativă despre debutul timpuriu al vieţii sexuale la adolescente. Această percepţie descalificantă se cuplează cu cea legată de justeţea lipsei de empatie şi de reactivitate emoţională din palierul tristeţe-ruşine-compasiune şi încurajarea emotivităţii din zona iritare-supărare-furie la populaţia de sex masculin. Genul acesta de emoţii cel mai adesea se asociază cu comportamente agresive, care, în acelaşi timp, sunt considerate ca fiind specific masculine. 141

143 Există o diferenţă semnificativă în modul în care se stimulează social asocierea actului sexual cu afectivitatea specifică ataşamentului sau iubirii romantice la fete şi la băieţi. La băieţi, se încurajează social clivajul dintre afect şi raporturile sexuale, prin contrast cu modul în care se percepe atitudinea fetei faţă de comportamentul sexual. Alţi factori de risc, în afară de cei culturali privind rolul de gen, sunt: Stil parental prea autoritar sau prea lax, Auto-depreciere (inclusiv imagine corporală deficitară), auto-agresiune, auto-sabotaj, Neglijenţă şi abuz parental (inclusiv abuz sexual), Crize familiale: divorţ, moartea unui membru al familiei, Ruperea relaţiei cu partenerul de cuplu, Dificultăţi în reglarea emoţională Factori protectivi împotriva debutului timpuriu al vieţii sexuale Părinţi care încurajează comunicarea, exprimarea emoţională, spiritul critic, Părinţi care oferă iubire şi respect necondiţionat, Părinţi care oferă un model funcţional de relaţie de cuplu, Valorizarea romantismului actul sexual ca expresie a unor afecte de tipul iubire, simpatie, admiraţie, Un grup de prieteni care temporizează începerea vieţii sexuale, Paradoxal, relaţia proastă cu imaginea de sine corporală poate întârzia debutul vieţii sexuale, dar se poate asocia cu depresie şi comportamente auto-abuzive. 142

144 8. CONCLUZII 8.1. Generale În rândul adolescenţilor incluşi în studiu predomină credinţele normative care descurajează iniţierea sau menţinerea comportamentelor de risc. Acestea sunt văzute ca indezirabile, nesănătoase, reflectându-se negativ asupra imaginii sociale a celui care le practică. În acelaşi timp, însă, predomină percepţia conform căreia fumatul, consumul de alcool şi activitatea sexuală sunt mult mai răspândite în rândul celor de vârsta lor decât sunt în realitate. Întotdeauna ceilalţi sunt mai înclinaţi decât respondentul către comportamentele studiate. Adolescenţii manifestă însă dificultăţi în a aprecia câţi dintre semenii lor consumă droguri. Totodată, adolescenţii au credinţa empirică (de această dată susţinută de realitate) că probabilitatea practicării comportamentelor studiate creşte odată cu vârsta. Părinţii împărtăşesc şi ei credinţa empirică conform căreia copiii lor practică în mai mică măsură comportamente de risc decât cei de aceeaşi vârstă. Grupul de prieteni joacă un rol important în iniţierea sau menţinerea practicilor de risc. Adolescenţii raportează că adoptarea comportamentelor de risc depinde în mai mică măsură de presiunea directă a grupului de semeni (în care cineva îi încurajează verbal să încerce un comportament de risc), şi mai degrabă de presiunea indirectă. Aceasta exploatează dorinţa adolescenţilor de a simţi că aparţin grupului şi mai ales că sunt în sincron cu starea generală de spirit (de exemplu, când toată lumea se distrează sau se simte bine). Răspunsul mai redus la presiunea directă îşi poate avea sursa în credinţa normativă larg internalizată printre adolescenţi, conform căreia practicile de risc sunt nedorite. Cultura grupului influenţează şi ea iniţierea comportamentelor de risc, frecvenţa sau modalitatea lor de practicare. De exemplu, în grupurile în care membrii au preocupări sportive şi sunt interesaţi de performanţă sau de menţinerea sănătăţii, consumul de alcool pare mai puţin răspândit şi mai puţin frecvent. Grupul de prieteni îşi exercită influenţa nu doar prin valorizarea trăsăturilor comune ale membrilor grupului, ci şi prin promovarea distincţiei faţă de alte grupuri. Aşa cum arată şi alte cercetări (Killen & Rutland, 2011; Nesdale, 2004), adolescenţii care aparţin unui grup pot discrimina alte grupuri cu atitudini diferite faţă de practicile de risc, folosind cuvinte sau comportamente derogatorii faţă de aceştia (de exemplu, pentru adolescenţii care consumă rar 143

145 sau moderat alcool, cei care exprimă vizibil preferinţa pentru un consum excesiv sunt şmecheri, fără demnitate şi, invers, cei care beau des consideră că abstinenţii sunt proşti sau pămpălăi ). Prima experienţă de consum de alcool, tutun sau droguri are loc, în cele mai multe situaţii, la o petrecere (alături de alţi adolescenţi), în compania unor prieteni, în weekend sau în alte momente în care nu există control parental (ex.: părinţii sunt plecaţi în concediu sau la un eveniment). Deşi există interdicţii legale privind comercializarea de alcool şi de ţigări către minori, adolescenţii nu le privesc ca pe obstacole reale în procurarea acestor substanţe, relatând că cei mai mulţi comercianţi nu respectă prevederile legii. Pentru cei din categoria ani, cumpărarea de droguri (în special marijuana şi substanţe noi cu proprietăţi psihoactive) este privită tot ca un act fezabil, deşi este mai dificilă decât procurarea de alcool sau ţigări. Chiar şi cei care nu au experimentat droguri declară că, dacă şi-ar dori, ar putea identifica un prieten care are un prieten care are un alt prieten etc. care ştie de unde se pot procura droguri. Adolescenţii desconsideră şi minimizează rolul programelor educaţionale şi de prevenire al căror focus este terorismul despre sănătate, mai precis un discurs moralizator în care accentul este pus pe consecinţele negative ale practicilor de risc asupra sănătăţii. Consumul de substanţe (mai ales cel de alcool şi de ţigări) este indicat ca sursă de reglare emoţională pentru adolescenţi (le folosesc pentru a se simţi bine sau mai bine). O serie de factori psihosociali încurajează/descurajează intenţia de a iniţia sau păstra comportamentele de risc în viitorul apropiat ( Cât de probabil este ca în următoarele 6 luni să ). Intenţia de a fuma este prezisă de: norma empirică (percepţia că respectivul comportament este răspândit în rândul semenilor) credinţa normativă (eu cred că ar trebui să iniţiez comportamentul şi cred că şi ceilalţi se aşteaptă să o fac) faptul că părinţii ştiu că fumez implicarea în activităţi extraşcolare Intenţia de a consuma băuturi alcoolice este prezisă de: faptul că părinţii ştiu că beau 144

146 percepţia unor avantaje ale practicii (ex.: este distractiv, te simţi bine etc.) Intenţia de a consuma droguri este prezisă de: norma empirică (percepţia că respectivul comportament este răspândit în rândul semenilor) credinţa normativă (eu cred că ar trebui să iniţiez comportamentul şi cred că şi ceilalţi se aşteaptă să o fac) Intenţia de a începe viaţa sexuală este prezisă de: norma empirică (percepţia că respectivul comportament este răspândit în rândul semenilor) credinţa normativă (eu cred că ar trebui să iniţiez comportamentul şi cred că şi ceilalţi se aşteaptă să o fac) interacţiuni frecvente cu prietenii Există însă şi factori care scad probabilitatea manifestării intenţiei de a iniţia sau păstra aceste practici: Auto-eficacitatea în raport cu rezistenţa la comportamentul de risc (engl. self-efficacy) prezice o probabilitate scăzută a intenţiei de a iniţia/păstra comportamentul. Percepţia unor riscuri ale practicii acţionează asupra comportamentului sexual, reducând intenţia declarată de a avea contact sexual în următoarele 6 luni în rândul băieţilor care şi-au început viaţa sexuală şi al fetelor care nu au început-o. Implicarea în activităţi extraşcolare, deşi se asociază cu o probabilitate crescută de a declara intenţia de a fuma, se asociază cu o probabilitate scăzută de a manifesta intenţia de a bea alcool sau de a începe viaţa sexuală (în cazul fetelor care nu sunt active sexual) Despre fumat Deşi fumatul este considerat un comportament indezirabil de către copii şi adolescenţi, încălcarea interdicţiei fumatului este relativ facilă, din mai multe motive: este o practică răspândită în populaţia generală; este percepută ca fiind şi mai răspândită în rândul adolescenţilor decât este în realitate; încălcarea interdicţiei este percepută ca afectând mai ales sănătatea individului şi mai puţin imaginea lui sociala. Astfel, pentru copii şi mai ales pentru adolescenţi, fumatul reprezintă un fenomen de devianţă tolerată. 145

147 8.3. Despre consumul de alcool A gusta băuturi alcoolice este perceput de adolescenţi ca o practică acceptabilă, care nu face rău, fiind întâlnită mai ales până la vârsta de 14 ani. Adolescenţii au relatat cum adulţii din familie oferă copiilor şi adolescenţilor ocazia de a bea o înghiţitură de vin, bere sau şampanie cu prilejul unei petreceri, pentru că vinul face sânge (spun bunicii) sau pentru a satisface curiozitatea copilului. Există şi situaţii în care ingestia de alcool este accidentală (ex.: atunci când alcoolul sub formă de lichid incolor se găseşte într-un recipient în casă şi este confundat cu apa). Astfel de experienţe pot avea loc chiar şi la vârste mult mai mici, cum ar fi 7-8 ani. Deşi consumul de alcool este considerat în general nociv, în categoria de vârstă ani experimentarea practicii, consumul de alcool ocazional şi mai ales cel de băuturi cu concentraţie redusă de alcool (ex.: berea cu gust de fructe) sunt considerate neproblematice, spre deosebire de consumul excesiv tot devianţă tolerată, ca şi în cazul fumatului. Experimentarea şi consumul ocazional de alcool sunt apreciate ca fiind acceptabile mai ales atunci când au loc în prezenţa unui adult sau cu acordul acestuia (la o petrecere în familie, la un meci de fotbal, în casă în faţa televizorului etc.). Prevalenţa consumului de alcool creşte de cca 2-3 ori atunci când adolescenţii trec din grupa de vârsta ani în grupa ani. Indiferent de oraş, între 50 şi 70% dintre adolescenţii mai mari declară că au consumat cel puţin o dată în viaţă o băutură alcoolică. Percepţia comună tuturor grupurilor intervievate este că adolescenţii mai în vârstă consumă mai mult alcool decât ceilalţi. Dacă luăm în considerare şi concluziile proiectului EU-DAP (The EUropean Drug addiction prevention trial project), adolescenţii mai tineri, raportându-se la cei mai mari ca la modele, etaloane, vor fi încurajaţi să consume băuturi alcoolice, dorind să se identifice cu generaţia celor mai în vârstă. Stilurile parentale pot influenţa consumul de alcool la adolescenţi. Stilul parental care restricţionează puternic consumul de alcool are un efect limitat în această direcţie, ba chiar încurajează involuntar exacerbarea comportamentului opus. În acelaşi timp, stilul democrat prin care se argumentează atitudinea negativă faţă de consumul de alcool poate funcţiona ca un factor de protecţie, dar nu pare a fi determinant pentru acest tip de comportament, dacă nu este aplicat consecvent şi dacă nu este dublat de stimularea spiritului critic şi, aşa cum susţine şi J. Birdwell (2014), de satisfacerea nevoilor importante în copilăria timpurie (valorizare, afecţiune, securitate). 146

148 Consumul excesiv de alcool la adolescenţi are o legătură cu gestionarea dificilă a problemelor emoţionale. Alcoolul este utilizat ca reglator emoţional în momentele de depresie (Constanţa 5% - Bacău 12%) sau de anxietate (Constanţa 3% - Bacău 10%), cea mai influentă motivaţie de iniţiere a comportamentului de consum (Constanţa 34%-60%), precum şi de menţinere a constanţei acestui comportament (Iaşi 34% - Constanţa 62%) fiind dorinţa de a obţine plăcere. Convingerile privind rolul pozitiv al consumului de alcool includ consumul de alcool te ajută să uiţi de probleme (Constanţa 18%, Iaşi 23%, Cluj-Napoca 32%) şi consumul de alcool te face să fii mai dezinhibat (Constanţa 24%, Bacău, Cluj-Napoca 35%). Adolescenţii intervievaţi care relatau momente de consum excesiv le atribuiau o conotaţie paleativă, efectul alcoolului amorţind emoţiile negative disfuncţionale pe care nu ştiau cum să le reducă sau elimine. Acest stil de coping dezadaptativ poate evidenţia şi o stimă de sine redusă, comportamentul dezinhibat, care sfidează normele sociale asociate cu maturitatea, oferindu-le posibilitatea de a se remarca, de a fi văzuţi şi admiraţi de anumite grupuri de adolescenţi Despre consumul de droguri Majoritatea adolescenţilor declară fie că nu pot aprecia câţi prieteni sau semeni consumă droguri, fie că, după părerea lor, nici unul nu consumă droguri. Capacitatea de a estima numărul celor care consumă droguri este cu atât mai scăzută cu cât este vorba despre alte droguri decât marijuana. Deşi majoritatea respondenţilor au internalizat credinţe care favorizează respingerea consumului de droguri, atitudinile lor faţă de acest subiect sunt mult mai fragmentate, variind pe un continuum de la negativ (respingere) la pozitiv (acceptare) Despre debutul vieţii sexuale Atât datele cantitative, cât şi cele rezultate din interviuri şi focus-grupuri au relevat câteva norme sociale la care se raportează aceşti adolescenţi: Vârsta debutului sexual ar trebui să fie atunci când persoana este matură, autonomă şi capabilă să îşi asume consecinţele unui contact sexual (înţelese prin sarcină). La nivel de discurs, ideile de responsabilitate şi autonomie sunt asociate cu atingerea vârstei de 18 ani sau cu căsătoria, cele două momente marcând transformarea individului într-o persoană acceptabilă. Cu toate acestea, întâlnim o percepţie genizată asupra vârstei medii considerate potrivite pentru 147

149 debutul vieţii sexuale. Ea depăşeşte 18 ani doar în cazul fetelor, în cazul băieţilor respondenţii indicând vârsta de ani. Semnificaţia începerii vieţii sexuale este puternic genizată, cu consecinţe importante pentru vârsta debutului, raportarea la experienţă şi rolul pe care activitatea sexuală o joacă în viaţa adolescenţilor. Pentru băieţi, începerea vieţii sexuale este un rit de trecere, de dovedire a bărbăţiei, un focus al homosocialităţii şi al construirii unei solidarităţi între prieteni. Este o informaţie care devine publică şi are valoare pozitivă. Pentru fete, începerea vieţii sexuale nu are întotdeauna aceleaşi conotaţii pozitive. Dimpotrivă, poate fi o ruşine, o ameninţare de a-şi vedea reputaţia compromisă. În multe relatări, începerea vieţii sexuale este asociată cu sentimente de teamă şi de insecuritate. Începerea vieţii sexuale în adolescenţă este ţinută în secret, mai ales de către fete şi nu este discutată nici chiar cu prietenele. Începerea vieţii sexuale are loc predominant în contextul unei relaţii, atât pentru băieţi, cât şi pentru fete. Există, însă, diferenţe de gen şi sub acest aspect. Fetele raportează în cercetarea calitativă că, pentru ele, debutul vieţii sexuale are loc adesea în contextul unor presiuni directe sau indirecte exercitate fie de partener (care poate ameninţa că se retrage din relaţie dacă nu primeşte ceea ce cere), fie de norma socială (promovată de părinţi, de educatori sau de mass media) conform căreia primul contact sexual trebuie să fie rezultatul dragostei, al unui ataşament profund faţă de partener. În spiritul acestui discurs normativ, reţinerea fetelor de a iniţia activitatea sexuală poate fi privită de partenerii lor ca o lipsă a dragostei. Nu se vorbeşte despre sex cu adulţii, fie că sunt părinţi sau educatori este una dintre normele răspândite în rândul adolescenţilor. Adolescenţii şi părinţii nu comunică (eficient, continuu) în ceea ce priveşte viaţa sexuală. Ambele părţi par să evite aceste discuţii, cu mici excepţii, iar atunci când discută, abordarea este negativă sau prohibitivă, concentrată pe riscul de sarcină pe care îl reprezintă sexul neprotejat. Sexul este un subiect ruşinos, delicat, în afara comunicării de zi cu zi, iar părinţii nu par pregătiţi pentru a oferi tinerilor informaţiile necesare unei asumări responsabile a vieţii lor sexuale. Adolescenţii se tem ca părinţii să nu afle despre debutul lor sexual. 148

150 9. RECOMANDĂRI Această secţiune prezintă o serie de recomandări generale valabile pentru prevenirea mai multor practici de risc şi o serie de recomandări specifice, potrivite anumitor comportamente de risc analizate Generale Dezvoltarea unor programe de prevenire a debutului timpuriu al vieţii sexuale şi consumului de tutun şi alcool centrate pe modificarea normelor sociale legate de aceste practici. Astfel, se recomandă: - Schimbarea normei empirice legate de aceste comportamente, mai precis modificarea credinţei cum că aceste practici sunt răspândite în rândul adolescenţilor. Adolescenţii trebuie să înveţe că aceste practici NU sunt frecvente în rândul celor de vârsta lor. - Modificarea credinţelor normative care fac din fumat şi din consumul ne-problematic de alcool practici de devianţă tolerată şi în rândul adolescenţilor. Schimbarea credinţelor normative se poate face prin disocierea acestor comportamente de valori importante pentru o persoană aflată la vârsta adolescenţei (ex.: independenţă, imagine cool etc.). - Direcţionarea intervenţiilor către grupurile cele mai vulnerabile din perspectiva practicării comportamentelor de risc sau a intenţiei de a iniţia comportamentele. Evitarea campaniilor de informare şi de prevenire a riscurilor centrate pe tehnica terorismului despre sănătate adică adoptă mesaje care vorbesc despre pericolele şi consecinţele negative ale acestor comportamente. Ori de câte ori este posibil, mesajele de prevenire trebuie livrate de persoane etalon din aceeaşi generaţie, iar profilul acestor persoane trebuie adaptat la caracteristicile grupului ţintă. Intervenţiile de prevenire şi reducere a comportamentelor de risc în rândul adolescenţilor trebuie să fie proiectate diferit, în funcţie de grupul ţintă căruia i se adresează. De exemplu, sunt necesare intervenţii diferite pentru întârzierea debutului fumatului şi pentru reducerea sau abandonul fumatului. Managementul imaginii de sine este o preocupare importantă a adolescenţilor, de aceea ei vor fi receptivi la mesaje care le pot creşte sau descreşte capitalul de imagine în rândul semenilor. 149

151 Dezvoltarea şi implementarea unor programe de dezvoltare a inteligenţei emoţionale la copii şi adolescenţi pe toată perioada de şcolarizare. Aceste programe ar putea fi implementate în şcoli, dar şi în cadrul organizaţiilor neguvernamentale, care ar colabora cu inspectoratele şcolare. Acest tip de programe ar preveni iniţierea practicilor de risc şi ar putea oferi instrumente de gestionare afectivă pentru cei care traversează perioade dificile. Dezvoltarea unor programe de formare continuă dedicate personalului didactic. Scopul acestor cursuri ar fi dezvoltarea de abilităţi pentru recunoaşterea semnelor de fragilitate psihică la adolescenţi (care poate determina angajarea în practici de risc), precum şi a semnelor de consum problematic de substanţe (ţigări, alcool, droguri). De asemenea, personalul didactic ar putea fi informat despre procedura de referire către reţeaua de servicii de asistare psihologică gratuită din mediul guvernamental (direcţiile de asistenţă socială şi protecţia copilului, serviciul public de asistenţă socială etc.) sau nonguvernamental, precum şi către alţi furnizori. Acest tip de program ar putea fi implementat prin inspectoratele şcolare sau externalizat, în baza unei colaborări cu furnizorii de cursuri din mediul privat. Dezvoltarea de servicii de petrecere a timpului liber dedicate adolescenţilor. Acestea ar putea să sprijine dezvoltarea responsabilităţii şi a spiritului critic sau să construiască medii de socializare pe tematici diferite, care să ajute procesul de identificare a vulnerabilităţilor sociale şi emoţionale şi să îi ghideze în depăşirea lor într-o manieră adaptativă. Dezvoltarea unor intervenţii de identificare rapidă, consiliere şi referire către servicii specializate a părinţilor/tutorilor care prezintă consum problematic de alcool sau droguri. Aceste intervenţii pot fi dezvoltate în cadrul cabinetelor de medicină generală, spitalelor, serviciilor sociale generale sau specializate (de exemplu, cele destinate grupurilor vulnerabile, persoanelor sărace), pe lângă structuri de educaţie timpurie. Una dintre cele mai frecvente credinţe raportate de respondenţi este aceea a unei ierarhii a adicţiilor, în care consumul de droguri (de orice tip şi cu orice frecvenţă) este mai nociv decât adicţia de tutun şi alcool. Această credinţă, deşi poate fi protectivă împotriva debutului consumului de droguri, poate facilita iniţierea şi continuarea consumului de alcool şi de tutun în rândul adolescenţilor. Sunt necesare intervenţii care să ajute la corectarea acestei credinţe. 150

152 9.2. Specifice Pentru descurajarea consumului de alcool în rândul adolescenţilor, sunt necesare intervenţii de denormalizare a consumului ocazional, a experimentării acestuia sau a consumului de băuturi alcoolice cu gust de fructe (toate aceste comportamente apărând în prezent ca fiind acceptabile). Denormalizarea se poate realiza prin punerea în contrast şi separarea acestor practici de valorile asociate adolescenţei independenţă, experimentare, autenticitate, temperament cool, imperturbabil. Dezvoltarea unei campanii de comunicare adresate populaţiei generale, care să informeze despre efectele alcoolului la copil şi adolescent. Această campanie ar avea drept scop prevenţia comportamentului de facilitare a debutului, corectând opiniile eronate conform cărora alcoolul ar fi un adjuvant pentru o stare optimă de sănătate. Informaţiile ar trebui să prezinte suportul ştiinţific al acestora, fiind livrate de reprezentanţi recunoscuţi social pentru performanţa profesională. Complementar, ar trebui ca aceste date să fie dublate de cele referitoare la modul în care degustarea iniţială poate fi mai mult decât satisfacerea unei curiozităţi, şi anume începutul unui comportament care poate deveni patologic. Consumul de droguri nu este un fenomen absent în categoria de vârstă ani, deşi este semnificativ mai frecvent în categoria ani. Acest lucru, împreună cu vârsta medie de debut, sugerează că intervalul de vârstă ani este, într-adevăr, un punct de cotitură pentru cei mai mulţi, din punct de vedere al adoptării practicilor de risc. Părinţii şi educatorii trebuie încurajaţi să se informeze în legătură cu consumul de substanţe, indiferent de vârsta adolescentului pe care îl au în grijă. De asemenea, au nevoie să dobândească abilităţi care să-i ajute să recunoască şi să încerce să soluţioneze situaţiile critice care apar în viaţa adolescenţilor, în special în jurul vârstei tipice de iniţiere a consumului de droguri. Întrucât oraşele par să aibă profiluri diferite în funcţie de predominanţa şi popularitatea unor droguri sau a altora, măsurile de prevenire trebuie să aibă în vedere acest aspect. Astfel, în Bucureşti sunt probabil necesare intervenţii centrate pe consumatorii de marijuana, pe când în celelalte oraşe ar trebui acordată o atenţie egală (însă folosind abordări diferite), consumatorilor de marijuana şi celor de droguri sintetice. Realizarea de studii care să identifice principalele surse care alimentează dificultatea adolescenţilor de a evalua prevalenţa comportamentelor de risc în grupul de semeni, mai ales a consumului de droguri. Este vorba despre un nivel scăzut de expunere a adolescenţilor la consumul de droguri? lipsa de cu- 151

153 noştinţe despre tipurile de droguri şi efectele lor? conştiinţa caracterului ilegal al consumului de droguri în România şi teama de a vorbi despre acest subiect? Alte cauze? Pentru întârzierea debutului vieţii sexuale, se recomandă: - intervenţii care să încurajeze adolescenţii să se raporteze pozitiv la norma responsabilităţii şi a autonomiei personale, asociind adoptarea acestei norme cu practici precum contracepţia, negocierea relaţiei cu partenerul, planificarea familială. - Intervenţii destinate băieţilor, care să modifice norma actului sexual ca reuşită personală în aceea a actului sexual ca reuşită relaţională. - Intervenţii destinate fetelor, care să modifice relaţia acestora cu propriul corp şi propria sexualitate, prin crearea unui sentiment de autonomie personală (corporală, relaţională şi emoţională), prin de-negativizarea sexului şi transformarea sa într-un domeniu de abordat predominant prin raportarea la propria persoană, la propriile nevoi şi planuri. - Intervenţii destinate adulţilor (părinţi, educatori) pentru dezvoltarea abilităţilor de abordare a tematicilor sexuale în discuţiile cu adolescenţii, pentru acumularea de cunoştinţe legate de sexualitate şi de cultura sexualităţii la adolescenţi. - Dezvoltarea unor programe complexe de educaţie sexuală, eliberate de discursuri ideologice şi adaptate vieţii şi situaţiei reale a adolescenţilor. 152

154 10. INDICATORI Din perspectiva recomandărilor formulate, o strategie de prevenire şi reducere a comportamentelor de risc analizate ar trebui să urmărească modificarea normelor sociale care încurajează adoptarea şi menţinerea comportamentelor de risc în rândul adolescenţilor în scopul: 1. Reducerii prevalenţei comportamentelor de risc în rândul adolescenţilor 2. Reducerii vârstei de debut a comportamentelor de risc Stadiul modificării normelor sociale ar putea fi măsurat utilizând indicatori precum: Ponderea adolescenţilor care cred că majoritatea adolescenţilor (>50%) practică comportamentele de risc vizate. Norma va putea fi considerată modificată dacă ponderea la finalul intervenţiei este mai redusă decât la începutul ei. Valoarea medie a indicelui credinţei normative pentru consumul de tutun, marijuana şi debutul vieţii sexuale. Credinţa normativă intensă se asociază direct cu intenţia de a practica aceste comportamente. Indicele va fi compus din răspunsurile la cele trei întrebări din modelul teoretic utilizat Ce cred eu că ar trebui să fac? Ce cred că ar trebui să facă ceilalţi ca mine? Ce cred ceilalţi că ar trebui să fac eu? De exemplu, în cazul fumatului, indicele a fost calculat utilizând itemii C7.4, C8 şi C16 din chestionarul pentru cercetarea cantitativă. Ponderea adolescenţilor care declară că au o eficacitate de sine ridicată pentru a rezista iniţierii sau păstrării comportamentului de risc (alcool, tutun, droguri) în anumite condiţii. Indicatorul se poate măsura utilizând pentru fiecare comportament scale asemănătoare cu cele dezvoltate în chestionarul din cercetarea cantitativă la întrebările C19, D19, E19. Datele sugerează că o bună eficacitate de sine prezice o probabilitate mai mare de a nu iniţia sau de a nu păstra comportamentele de risc. Indicatorii care ar putea măsura rezultatul unei astfel de strategii sunt: Ponderea adolescenţilor care declară că au practicat comportament de risc de-a lungul vieţii. Ponderea trebuie să scadă la finalul intervenţiei. Ponderea adolescenţilor care declară că au practicat comportamentul de risc în ultimele 30 zile. Ponderea trebuie să scadă la finalul intervenţiei. 153

155 Vârsta medie a debutului comportamentului de risc vizat.vârsta trebuie să crească la finalul intervenţiei. Pentru măsurarea tuturor indicatorilor de mai sus se recomandă utilizarea anchetei sociologice cu eşantion reprezentativ de adolescenţi cu vârsta între 10 şi 18 ani care sunt expuşi la intervenţie, astfel încât măsurarea să se realizeze la începutul şi la finalul acesteia. De asemenea, trebuie avut în vedere că, pentru modificarea valorilor indicatorilor de mai sus, sunt necesare intervenţii pe durată lungă (de exemplu, 3-5 ani). 154

156 BIBLIOGRAFIE Abraham, D. (coord.) et al. (2013). Situaţia adolescenţilor din România. Raport final. UNICEF România. Arbour-Nicitopoulos, K.P. et al. (2010). Social Norms of Alcohol, Smoking, and Marijuana Use Within a Canadian University Setting. Journal of American College Health, Volume 59, Issue 3, pages Aronson, E. (1992). The Return of the Repressed: Dissonance Theory Makes a Comeback. Psychological Inquiry, Volume 3, Issue 4, pages Ajzen, I., Fishbein, M. (1980). Understanding Attitudes and Predicting Social Behavior. Englewood Cliffs, NJ: Prentice-Hall. Becker, H.S. (1953). Becoming a Marihuana User. The American Journal of Sociology, Volume 59, Issue 3, pages Berkowitz, A.D. (2004). The Social Norms Approach: Theory, Research and Annotated Bibliography. Disponibil la: (Accesat: 25 septembrie 2014). Bewick, B.M. et al. (2013). Promoting improvements in public health: Using a Social Norms Approach to reduce use of alcohol, tobacco and other drugs. Drugs: education, prevention and policy, Volume 20, Issue 4, pages Bicchieri, C. (2006). The Grammar of Society: The Nature and Dynamics of Social Norms. New York: Cambridge University Press. Birdwell, J., Gheorghe, D., Reynolds, L., Moraru, A. (2014). Stiluri parentale şi influenţa asupra consumului de alcool la minori. Un raport Demos în colaborare cu IPP. Londra: Magdalen House. Boncu, Ş. (2000). Devianţa tolerată. Iaşi: Editura Universităţii Al. I. Cuza. Buhi, E.R., Goodson, P. (2007). Predictors of Adolescent Sexual Behavior and Intention: A Theory-Guided Systematic Review. Journal of Adolescent Health, Volume 40, Issue 1, pages CAN (2012). The 2011 ESPAD Report. Substance Use Among Students in 36 European Countries. Stockholm. Disponibil la: _10_29.pdf Cristea, C. et al. (2013). Asistent a gravidelor s i evident a i ntreruperii cursului sarcinii i n 2012 comparativ cu Lucrare publicată de Centrul Naţional de 155

157 Statistică şi Informatică în Sănătate Publică, Institutul Naţional de Sănătate Publică, Bucureşti. Goffman, E. [1959](2003). Viaţa cotidiană ca spectacol. Bucureşti: Editura Comunicare.ro. Killen, M., Rutland, A. (2011). Children and Social Exclusion: Morality, Prejudice, and Group Identity. Oxford: Wiley-Blackwell. Matza, D. (1969). Becoming Deviant. Englehood Cliffs, NJ: Prentice-Hall. McAlaney, J., Bewick, B.M., and Bauerle, J. (2010). Social Norms Guidebook: A Guide to Implementing the Social Norms Approach in the UK. University of Bradford, University of Leeds, Department of Health: West Yorkshire, UK. Miller, D.T., McFarland, C. (1987). Pluralistic Ignorance: When Similarity is Interpreted as Dissimilarity. Journal of Personality and Social Psychology, Volume 53, Issue 2, pages Miller, D.T., McFarland, C. (1991). When Social Comparison Goes Awry: The Case of Pluralistic Ignorance. Chapter 11 in Suls, J and Wills, T.A (Eds), Social Comparison: Contemporary Theory and Research, Hillsdale, NJ: Lawrence Erlbaum. Moreira, M.T., Smith, L.A., Foxcroft, D. (2009). Social norms interventions to reduce alcohol misuse in university or college students. Cochrane Database of Systematic Reviews, Issue 3. Mureşan, C. (2014). Impact of Pregnancy and Motherhood on Educational Enrollment. Working Paper, Centre for Population Studies, Babeş Bolyai University, Cluj-Napoca, Romania. Nesdale, D. (2004). Social Identity Processes and Children s Ethnic Prejudice. In Bennett, M. & Sani, F., The Development of the Social Self (pp ). New York: Psychology Press. OECD (2012). Health at a Glance: Europe OECD Publishing. Disponibil la Ompad, D.C. et al. (2006). Predictors of Early Initiation of Vaginal and Oral Sex Among Urban Young Adults in Baltimore, Maryland. Archives of Sexual Behavior, Volume 35, Issue 1, pages Page, R.M., Scanlan, A. and Gilbert, L. (1999). Relationship of the Estimation of Binge-Drinking Among College Students and Personal Participation in Binge Drinking: Implications for Health Education and Promotion. Health Education, Volume 30, pages

158 Paul, C. et al. (2000). The determinants of sexual intercourse before age 16. Journal of Adolescent Health, Volume 27, Issue 2, pages Pedersen, W., Samuelsen, S.O., Wichstrom, L. (2003). Intercourse Debut Age: Poor Resources, Problem Behavior, or Romantic Appeal? A Population-Based Longitudinal Study. The Journal of Sex Research, Volume 40, Issue 4, pages Perkins, H.W., Meilman, P.W., Leichliter, J.S., Cashin, J.R., Presley, C.A. (1999). Misperceptions of the Norms for the Frequency of Alcohol and Other Drug Use on College Campuses. Journal of American College Health, Volume 47, Issue 6, pages Pishcke, C.R. et. al. (2012). A feasibility trial to examine the social norms approach for the prevention and reduction of licit and illicit drug use in European University and college students. BMC Public Health, Volume 12, p Prentice, D.A., Miller, D.T. (1993). Pluralistic Ignorance and Alcohol Use on Campus: Some Consequences of Misperceiving the Social Norm. Journal of Personality and Social Psychology, Volume 64, Issue 2, pages Prochaska, J.O., DiClemente, C.C. (1984). The Transtheoretical Approach: Crossing Traditional Boundaries of Therapy. Homewood, IL: Dow Jones-Irwin. Sieving, R.E. et al. (2006). Friends Influence on Adolescents First Sexual Intercourse. Perspectives on Sexual and Reproductive Health, Volume 38, Issue 1, pages Tajfel, H. (1978). The social psycholoy of minorities. London: Minority Rights Group. The EUropean Drug addiction prevention (EU-Dap) trial project. UNFPA (2010). How Universal is Access to Reproductive Health? A review of the evidence. New York, United Nations Population Fund. Vanoss, Marín B. et al. (2000). Older boyfriends and girlfriends increase risk of sexual initiation in young adolescents. Journal of Adolescent Health, Volume 27, Issue 6, pages Wellings et al. (2006). Sexual behaviour in context: a global perspective. The Lancet Sexual and Reproductive Health Series, October WHO Regional Office for Europe (2010). European Status Report on Alcohol and Health 2010, pages Disponibil la data/assets/pdf_file/0004/128065/e94533.pdf 157

159 ANEXE Anexa 1. Descrierea variabilelor folosite ca predictori în analizele de regresie Variabilă Descriere Are părinţi divorţaţi sau cel puţin un părinte migrant Cineva din familie a consumat/consumă droguri Eficacitate de sine în ce priveşte consumul de alcool Eficacitate de sine în ce priveşte consumul de droguri Variabilă de tip dummy, ia valoarea 1 dacă adolescentul are părinţi divorţaţi sau cel puţin un părinte plecat în străinătate. Variabilă de tip dummy, ia valoarea 1 dacă adolescentul are pe cineva în familie care consumă sau a consumat droguri. Indicator compus calculat ca medie a răspunsurilor individuale la întrebarea Cât de sigur eşti că ai putea rezista fără să consumi băuturi alcoolice în următoarele situaţii? 1. Când vezi pe alţii că beau alcool / 2. Când eşti cu prieteni care beau alcool / 3. Când eşti singur / 4. Când eşti nervos sau agitat / 5. Dacă cineva ţi-ar oferi o băutură / 6. Când eşti plictisit / 7. Când eşti la o petrecere sau într-un club / 8. Când ieşi de la şcoală / 9. Când mergi la un concert, festival sau un eveniment sportiv (ex. meci de fotbal) / 10. Când prietenul tău cel mai bun bea. Scală: 1 Cu siguranţă aş bea; 2 Probabil aş bea; 3 Probabil nu aş bea; 4 Cu siguranţă nu aş bea. Indicator compus calculat ca medie a răspunsurilor individuale la întrebarea Cât de sigur eşti că ai putea rezista fără să consumi droguri (marijuana sau altele) în următoarele situaţii? 1. Când vezi pe alţii că fumează marijuana sau iau alte droguri / 2. Când eşti cu prieteni care fumează marijuana sau iau alte droguri / 3. Când eşti singur / 4. Când eşti nervos sau agitat / 5. Dacă cineva ţi-ar oferi droguri / 6. Când eşti plictisit / 7. Când eşti la o petrecere sau într-un club / 8. Când ieşi de la şcoală / 9. Când mergi la un concert, festival sau un eveniment sportiv (ex. meci de fotbal) / 10. Când prietenul tău cel mai bun fumează marijuana sau ia alte droguri. Scală: 1 158

160 Variabilă Descriere Eficacitatea de sine în ce priveşte rezistenţa la a fuma Eficacitatea de sine în legătură cu debutul vieţii sexuale Frecvenţa interacţiunilor cu prietenii Gradul de conştientizare a riscurilor consumului de alcool Cu siguranţă aş consuma; 2 Probabil aş consuma; 3 Probabil nu aş consuma; 4 Cu siguranţă nu aş consuma. Indicator compus calculat ca medie a răspunsurilor individuale la întrebarea Cât de sigur eşti că ai putea rezista fără să fumezi ţigări în următoarele situaţii? 1. Când vezi pe alţii fumând / 2. Când eşti cu prieteni care fumează / 3. Când eşti singur / 4. Când eşti nervos sau agitat / 5. Dacă cineva ţi-ar oferi o ţigară / 6. Când eşti plictisit / 7. Când eşti la o petrecere sau într-un club / 8. Când aştepţi pe cineva sau să intri undeva / 9. Când eşti în pauză la şcoală sau după ce se termină orele la şcoală / 10. Când prietenul tău cel mai bun fumează. Scală: 1 Cu siguranţă aş fuma; 2 Probabil aş fuma; 3 Probabil nu aş fuma; 4 Cu siguranţă nu aş fuma. Indicator compus calculat ca medie a răspunsurilor individuale la întrebarea Cât de uşor sau de dificil crezi că îţi va fi să amâni începerea vieţii sexuale până te simţi pregătit(ă) 1. Atunci când partenerul tău/partenera ta te presează să faci sex? / 2. Atunci când majoritatea prietenilor tăi îşi vor fi început viaţa sexuală? Scală: 1 Foarte dificil; 2 Destul de dificil; 3 Destul de uşor; 4 Foarte uşor. Indicator compus de tip scor factorial obţinut prin analiza componentelor principale folosind ca variabile manifeste itemii de la întrebarea În câte din ultimele 7 zile te-ai văzut/întâlnit cu prietenii tăi 1 Acasă la tine sau la ei? / 2. Afară, în zona în care locuiţi? / 3. (aţi ieşit) În oraş? Scală de la 0 la 7, unde 0 înseamnă niciodată, iar 7 - în fiecare zi. Indicele KMO are valoarea 0.640, iar variaţia totală explicată de factorul principal este de 56%. Indicator compus calculat ca medie a răspunsurilor individuale la întrebarea În ce măsură eşti de acord sau în dezacord cu următoarele afirmaţii despre consumul de alcool? 1. Consumul de alcool te face să faci lucruri pe care pe urmă le regreţi / 2. Consumul de alcool te face să îţi pierzi cumpătul şi să devii violent / 3. Consumul de alcool te face să te simţi rău / 4. Consumul de alcool îmi poate face probleme la 159

161 Variabilă Descriere Gradul de conştientizare a riscurilor consumului de droguri Gradul de conştientizare a riscurilor fumatului Gradul de conştientizare a riscurilor sexului Implicare în activităţi extraşcolare Indicator timp petrecut împreună cu părinţii şcoală / 5. Consumul de alcool e periculos pentru că dă dependenţă. Scală: 1 Dezacord total; 2 Dezacord; 3 Nici acord, nici dezacord; 4 Acord; 5 Acord total. Indicator compus calculat ca medie a răspunsurilor individuale la întrebarea În ce măsură eşti de acord sau în dezacord cu următoarele afirmaţii despre consumul de droguri? 4. Consumul de droguri este periculos pentru sănătate / 5. Persoanele care consumă droguri ajung să aibă probleme cu legea. Scală: 1 Dezacord total; 2 Dezacord; 3 Nici acord, nici dezacord; 4 Acord; 5 Acord total. Indicator compus calculat ca medie a răspunsurilor individuale la întrebarea În ce măsură eşti de acord sau în dezacord cu următoarele afirmaţii despre fumat? 4. Fumatul îţi îngălbeneşte dinţii / 5. Fumatul te face să ai respiraţie urât mirositoare / 7. Fumatul îţi afectează plămânii / 10. Fumatul le face rău şi celor din jur care nu fumează / 11. Dacă fumezi mult timp poţi face cancer la plămâni sau te poţi îmbolnăvi grav de inimă / 12. Fumatul te irită pe gât / 14. Fumatul provoacă dependenţă / 15. Persoanele care fumează pot avea dificultăţi în a face copii. Scală: 1 Dezacord total; 2 Dezacord; 3 Nici acord, nici dezacord; 4 Acord; 5 Acord total. Indicator compus calculat ca medie a răspunsurilor individuale la întrebarea În ce măsură eşti de acord sau în dezacord cu următoarele afirmaţii? Sexul te face...? 1. Să-ţi pierzi stima de sine / 2. Să te simţi vinovat(ă) / 3. Să capeţi o reputaţie proastă / 4. Să-ţi dezamăgeşti părinţii / 10. Să iei o boală cu transmitere sexuală / 11. Să rămâi însărcinată / Să laşi o fată însărcinată / 13. Să iei note mici la şcoală. Scală: 1 Dezacord total; 2 Dezacord; 3 Nici acord, nici dezacord; 4 Acord; 5 Acord total. Indicator compus obţinut prin numărarea răspunsurilor adolescentului la întrebarea În prezent, ce activităţi extraşcolare desfăşori în timpul liber într-un cadru organizat cum ar fi un club, asociaţie sau cerc tematic? Indicatorul ia valori de la 0 la 7. Indicator compus de tip scor factorial obţinut prin analiza componentelor principale, folosind ca variabile manifeste itemii de la întrebarea În timpul unei săptămâni 160

162 Variabilă Descriere Intensitatea normei empirice a consumului de alcool Intensitatea normei empirice a fumatului Intensitatea normei sociale a consumului de alcool obişnuite, cât de des faci următoarele lucruri cu unul dintre sau cu ambii tăi părinţi? 1. Luaţi masa de seară împreună / 2. Vă uitaţi la televizor împreună / 3. Mergeţi la cumpărături împreună / 4. Vorbiţi despre întâmplările de peste zi / 5. Jucaţi diverse jocuri împreună sau faceţi alte activităţi distractive în casă / 6. Faceţi sport sau alte activităţi în aer liber / 7. Ieşiţi în oraş împreună (la restaurant, film etc.). Scală de la 0 la 4, unde 0 înseamnă niciodată, iar 4 - în fiecare zi. Indicele KMO are valoarea 0.868, iar variaţia totală explicată de factorul principal este de 50%. Indicator compus de tip scor factorial obţinut prin analiza componentelor principale, folosind 3 variabile manifeste: 1. Consum de alcool - ce fac eu / 2. Consum de alcool - ce fac alţii / 3. Consum de alcool - ce cred ceilalţi că fac eu. Cele trei variabile au fost obţinute prin rescalarea în intervalul 0-4 a răspunsurilor la întrebările: 1. Cu aproximaţie, în câte din ultimele 30 de zile ai consumat băuturi alcoolice? / 2. Câţi dintre prietenii tăi consumă în prezent băuturi alcoolice? şi 3. Dintre prietenii tăi, câţi cred că TU consumi băuturi alcoolice? Indicele KMO are valoarea 0.675, iar variaţia totală explicată de factorul principal este de 73%. Indicator compus de tip scor factorial obţinut prin analiza componentelor principale, folosind 3 variabile manifeste: 1. Fumat - ce fac eu / 2. Fumat - ce fac alţii / 3. Fumat - ce cred ceilalţi că fac eu. Cele trei variabile au fost obţinute prin rescalarea în intervalul 0-4 a răspunsurilor la întrebările: 1. Cu aproximaţie, în câte din ultimele 30 de zile ai fumat ţigări? / 2. Câţi dintre prietenii tăi fumează ţigări? şi 3. Dintre prietenii tăi, câţi cred că TU fumezi? Indicele KMO are valoarea 0.666, iar variaţia totală explicată de factorul principal este de 74%. Indicator compus de tip scor factorial obţinut prin analiza componentelor principale, folosind 3 variabile manifeste: 1. Consum de alcool - ce cred că ar trebui să fac / 2. Consum de alcool - ce cred că ar trebui să facă ceilalţi / 3. Consum de alcool - ce cred ceilalţi că ar trebui eu să fac. Cele trei variabile au fost obţinute prin rescalarea 161

163 Variabilă Descriere Intensitatea normei sociale a fumatului Lipsă control din partea mamei Lipsă control din partea tatălui în intervalul 0-4 a răspunsurilor la întrebările: 1. După părerea ta, crezi că este în regulă să consumi băuturi alcoolice în mod frecvent la vârsta ta? / 2. Care dintre următoarele afirmaţii este cea mai apropiată de ceea ce crezi tu despre consumul de băuturi alcoolice în cazul copiilor/adolescenţilor de vârsta ta? şi 3. Crezi că prietenii tăi se aşteaptă de la tine să consumi în mod regulat băuturi alcoolice? Indicele KMO are valoarea 0.580, iar variaţia totală explicată de factorul principal este de 52%. Indicator compus de tip scor factorial obţinut prin analiza componentelor principale folosind 3 variabile manifeste: 1. Fumat - ce cred că ar trebui să fac / 2. Fumat - ce cred că ar trebui să facă ceilalţi / 3. Fumat - ce cred ceilalţi că ar trebui eu să fac. Cele trei variabile au fost obţinute prin rescalarea în intervalul 0-4 a răspunsurilor la întrebările: 1. După părerea ta, crezi că ar fi în regulă să fumezi zilnic la vârsta ta? / 2. Care dintre următoarele afirmaţii este cea mai apropiată de ceea ce crezi tu despre fumat în cazul copiilor/adolescenţilor de vârsta ta? şi 3. Prietenii tăi se aşteaptă ca tu să fumezi ţigări? Indicele KMO are valoarea 0.631, iar variaţia totală explicată de factorul principal este de 54%. Indicator compus de tip scor factorial obţinut prin analiza componentelor principale, folosind ca variabile manifeste itemii de la întrebarea Cât de multe crezi că ştie cu adevărat mama ta despre 1. Cine sunt prietenii tăi? / 2. Cum îţi cheltuieşti banii? / 3. Unde îţi petreci timpul după şcoală? / 4. Unde te duci seara când ieşi afară? / 5. Ce faci în timpul tău liber? Scală de la 1 la 3: 1 Cred că ştie multe; 2 Cred că ştie puţine; 3 Nu cred că ştie nimic. Indicele KMO are valoarea 0.831, iar variaţia totală explicată de factorul principal este de 56%. Indicator compus de tip scor factorial obţinut prin analiza componentelor principale, folosind ca variabile manifeste itemii de la întrebarea Cât de multe crezi că ştie cu adevărat tatăl tău despre 1. Cine sunt prietenii tăi? / 2. Cum îţi cheltuieşti banii? / 3. Unde îţi petreci timpul după şcoală? / 4. Unde te duci seara când ieşi afară? / 162

164 Variabilă Descriere Mama consumă regulat alcool Mama fumează (1 da, 0 nu) Nivel educaţie părinţi Norma empirică - comportament sexual Norma empirică - consum de alte droguri 5. Ce faci în timpul tău liber? Scală de la 1 la 3: 1 Cred că ştie multe; 2 Cred că ştie puţine; 3. Nu cred că ştie nimic. Indicele KMO are valoarea 0.877, iar variaţia totală explicată de factorul principal este de 70%. Variabilă de tip dummy, ia valoarea 1 dacă, la întrebarea Care dintre următoarele afirmaţii se potrivesc părinţilor tăi şi fraţilor tăi/surorilor tale?, adolescentul a răspuns că mama lui consumă alcool regulat, dar cu moderaţie sau consumă regulat şi uneori mai întrece măsura. Variabilă de tip dummy, ia valoarea 1 dacă, la întrebarea Care dintre următoarele afirmaţii se potrivesc părinţilor tăi şi fraţilor tăi/surorilor tale?, adolescentul a răspuns că mama lui fumează zilnic. Indicator compus calculat ca medie a răspunsurilor individuale la întrebarea Ce studii au părinţii tăi? 1. Mama / 2. Tata. Scală: 8 Şcoală generală; 12 Liceu/şcoală profesională; 16 Studii superioare. Indicator compus de tip scor factorial obţinut prin analiza componentelor principale, folosind 3 variabile manifeste: 1. Sex - ce fac eu / 2. Sex - ce fac alţii / 3. Sex - ce cred ceilalţi că fac eu. Cele trei variabile au fost obţinute prin rescalarea în intervalul 0-4 a răspunsurilor la întrebările: 1. Cu câţi parteneri ai avut contacte sexuale în ultimele 12 luni? 2. Câţi dintre prietenii tăi băieţi/ prietenele tale fete şi-au început deja viaţa sexuală? şi 3. Dintre prietenii tăi, câţi cred că TU ţi-ai început deja viaţa sexuală? Indicele KMO are valoarea 0.704, iar variaţia totală explicată de factorul principal este de 74%. Indicator compus de tip scor factorial obţinut prin analiza componentelor principale, folosind 3 variabile manifeste: 1. Consum de alte droguri - ce fac eu / 2. Consum de alte droguri - ce fac alţii / 3. Consum de alte droguri - ce cred ceilalţi că fac eu. Cele trei variabile au fost obţinute prin rescalarea în intervalul 0-4 a răspunsurilor la întrebările: 1. Ai consumat vreodată / în ultimele 30 de zile / în ultimul an alte droguri 163

165 Variabilă Descriere Norma empirică - consum de marijuana Norma socială - comportament sexual Norma socială - consum de alte droguri (etnobotanice, heroină, ecstasy, cocaină etc.)? 2. Câţi dintre prietenii tăi consumă în prezent alte droguri în afară de marijuana? şi 3. Dintre prietenii tăi, câţi cred că TU consumi alte droguri? Indicele KMO are valoarea 0.632, iar variaţia totală explicată de factorul principal este de 63%. Indicator compus de tip scor factorial obţinut prin analiza componentelor principale, folosind 3 variabile manifeste: 1. Consum de marijuana - ce fac eu / 2. Consum de marijuana - ce fac alţii / 3. Consum de marijuana - ce cred ceilalţi că fac eu. Cele trei variabile au fost obţinute prin rescalarea în intervalul 0-4 a răspunsurilor la întrebările: 1. Ai consumat vreodată / în ultimele 30 de zile / în ultimul an marijuana? 2. Câţi dintre prietenii tăi consumă în prezent marijuana? şi 3. Dintre prietenii tăi, câţi cred că TU consumi marijuana? Indicele KMO are valoarea 0.708, iar variaţia totală explicată de factorul principal este de 72%. Indicator compus de tip scor factorial obţinut prin analiza componentelor principale, folosind 3 variabile manifeste: 1. Sex - ce cred că ar trebui să fac / 2. Sex - ce cred că ar trebui să facă ceilalţi / 3. Sex - ce cred ceilalţi că ar trebui eu să fac. Cele trei variabile au fost obţinute prin rescalarea în intervalul 0-4 a răspunsurilor la întrebările: 1. Crezi că până la vârsta ta ar fi trebuit să îţi fi început viaţa sexuală? / 2. Care dintre următoarele afirmaţii este cea mai apropiată de ceea ce crezi tu despre începerea vieţii sexuale în cazul copiilor/adolescenţilor de vârsta ta? şi 3. Crezi că prietenii tăi/cei de vârsta ta se aşteaptă de la tine să îţi fi început deja viaţa sexuală? Indicele KMO are valoarea 0.700, iar variaţia totală explicată de factorul principal este de 73%. Indicator compus de tip scor factorial obţinut prin analiza componentelor principale, folosind 3 variabile manifeste: 1. Consum de alte droguri - ce cred că ar trebui să fac / 2. Consum de alte droguri - ce cred că ar trebui să facă ceilalţi /3. Consum de alte droguri - ce cred ceilalţi că ar trebui eu să fac. Cele trei variabile au fost obţinute 164

166 Variabilă Descriere Norma socială - consum de marijuana Părinţii ştiu că adolescentul consumă alcool Părinţii ştiu că adolescentul consumă droguri Părinţii ştiu că adolescentul fumează prin rescalarea în intervalul 0-4 a răspunsurilor la întrebările 1. După părerea ta, crezi că: Este în regulă pentru mine să consum alte droguri la vârsta mea? / 2. Care dintre următoarele afirmaţii este cea mai apropiată de ceea ce crezi tu despre consumul de alte droguri (etnobotanice, heroină, ecstasy, cocaină etc.) în cazul copiilor/adolescenţilor de vârsta ta? şi 3. Prietenii tăi se aşteaptă să consumi alte droguri? Indicele KMO are valoarea 0.589, iar variaţia totală explicată de factorul principal este de 51%. Indicator compus de tip scor factorial obţinut prin analiza componentelor principale, folosind 3 variabile manifeste: 1. Consum de marijuana - ce cred că ar trebui să fac / 2. Consum de marijuana - ce cred că ar trebui să facă ceilalţi / 3. Consum de marijuana - ce cred ceilalţi că ar trebui eu să fac. Cele trei variabile au fost obţinute prin rescalarea în intervalul 0-4 a răspunsurilor la întrebările: 1. După părerea ta, crezi că: Este în regulă pentru mine să consum marijuana la vârsta mea? / 2. Care dintre următoarele afirmaţii este cea mai apropiată de ceea ce crezi tu despre consumul de marijuana în cazul copiilor/adolescenţilor de vârsta ta? şi 3. Prietenii tăi se aşteaptă să consumi marijuana? Indicele KMO are valoarea 0.584, iar variaţia totală explicată de factorul principal este de 56%. Variabilă de tip dummy, ia valoarea 1 dacă, la întrebarea Părinţii tăi (mama, tata sau amândoi) ştiu sau cred că tu bei alcool?, adolescentul a răspuns: Părinţii mei ştiu că eu consum alcool. Variabilă de tip dummy, ia valoarea 1 dacă, la întrebarea Părinţii tăi (mama, tata sau amândoi) ştiu sau cred că tu consumi droguri?, adolescentul a răspuns: Părinţii mei ştiu că eu consum droguri. Variabilă de tip dummy, ia valoarea 1 dacă, la întrebarea Părinţii tăi (mama, tata sau amândoi) ştiu sau cred că tu fumezi?, adolescentul a răspuns: Părinţii mei ştiu că eu fumez. 165

167 Variabilă Descriere Părinţii ştiu că adolescentul şi-a început viaţa sexuală Percepţia asupra avantajelor consumului de alcool Percepţia asupra avantajelor consumului de droguri Percepţia asupra avantajelor fumatului Percepţia asupra avantajelor sexului Variabilă de tip dummy, ia valoarea 1 dacă, la întrebarea Părinţii tăi (mama, tata sau amândoi) ştiu sau cred că tu ţi-ai început deja viaţa sexuală?, adolescentul a răspuns: Părinţii mei ştiu că mi-am început viaţa sexuală. Indicator compus calculat ca medie a răspunsurilor individuale la întrebarea În ce măsură eşti de acord sau în dezacord cu următoarele afirmaţii despre consumul de alcool? 1. Consumul de alcool te ajută să îţi faci prieteni / 2. Consumul de alcool te ajută să uiţi de probleme / 3. Consumul de alcool te ajută în relaţia cu sexul opus / 4. Consumul de alcool te face să fii mai dezinhibat / 5. Consumul de alcool te face să te descurci mai bine la şcoală. Scală: 1 Dezacord total; 2 Dezacord; 3 Nici acord, nici dezacord; 4 Acord; 5 Acord total. Indicator compus calculat ca medie a răspunsurilor individuale la întrebarea În ce măsură eşti de acord sau în dezacord cu următoarele afirmaţii despre consumul de droguri? 1. Consumul de droguri este relaxant / 2. Consumul de droguri este distractiv / 3. Consumul de droguri te face cool / 8. Consumul de droguri te ajută să uiţi de probleme. Scală: 1 Dezacord total; 2 Dezacord; 3 Nici acord, nici dezacord; 4 Acord; 5 Acord total. Indicator compus calculat ca medie a răspunsurilor individuale la întrebarea În ce măsură eşti de acord sau în dezacord cu următoarele afirmaţii despre fumat? 1. Fumatul te relaxează / 2. Prietenii te plac mai mult dacă fumezi / 3. Fumatul te face să te simţi mai matur / 6. Fumatul îndepărtează timiditatea / 8. Fumatul te scoate în evidenţă / 9. Fumatul te ajută sa te integrezi în grup / 13. Fumatul reduce plictiseala. Scală: 1 Dezacord total; 2 Dezacord; 3 Nici acord, nici dezacord; 4 Acord; 5 Acord total. Indicator compus calculat ca medie a răspunsurilor individuale la întrebarea În ce măsură eşti de acord sau în dezacord cu următoarele afirmaţii? Sexul te face...? 5. Să te simţi mai atrăgător(oare) / 6. Să previi despărţirea de iubitul tău/iubita ta /

168 Variabilă Descriere Situaţie conflictuală în familie Tatăl consumă regulat alcool Tatăl fumează (1 da, 0 nu) Să te simţi mai apropiat de partenerul/a tău/ta / 8. Să te integrezi mai bine în grupul de prieteni / 9. Să fii mai popular(ă)/admirat(ă) / 12. Să te bucuri cu adevărat de corpul tău / 14. Să te simţi fericit(ă) / 15. Să obţii alte lucruri pe care ţi le doreşti. Scală: 1 Dezacord total; 2 Dezacord; 3 Nici acord, nici dezacord; 4 Acord; 5 Acord total. Indicator compus de tip scor factorial obţinut prin analiza componentelor principale, folosind ca variabile manifeste întrebările: 1. Cât de bine se înţeleg părinţii tăi? 2. Cât de bine te înţelegi tu cu mama ta? şi 3. Cât de bine te înţelegi tu cu tatăl tău? Scala: 1 Foarte bine; 2 Uneori bine, alteori mai puţin bine; 3 Nu prea bine. Indicele KMO are valoarea 0.621, iar variaţia totală explicată de factorul principal este de 56%. Variabilă de tip dummy, ia valoarea 1 dacă, la întrebarea Care dintre următoarele afirmaţii se potrivesc părinţilor tăi şi fraţilor tăi/surorilor tale?, adolescentul a răspuns că tatăl lui consumă alcool regulat, dar cu moderaţie sau consumă regulat şi uneori mai întrece măsura. Variabilă de tip dummy, ia valoarea 1 dacă, la întrebarea Care dintre următoarele afirmaţii se potrivesc părinţilor tăi şi fraţilor tăi/surorilor tale?, adolescentul a răspuns că tatăl lui fumează zilnic. 167

169