Sinteza hotărârilor pronunţate de Curtea de Justiţie a Uniunii Europene în luna decembrie 2013

Transcription

1 Sinteza hotărârilor pronunţate de Curtea de Justiţie a Uniunii Europene în luna decembrie 2013 Domeniul Fiscalitate Hotărâri CJUE, Tribunalul UE Cauzele conexate C-618/11, C-637/11 şi C-659/11, TVI - Articolul 11 secţiunea A alineatul (1) litera (a), alineatul (2) litera (a) şi alineatul (3) litera (c) din A şasea directivă 77/388/CEE a Consiliului din 17 mai 1977 privind armonizarea legislaţiilor statelor membre referitoare la impozitele pe cifra de afaceri sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată: baza unitară de evaluare, precum şi articolul 73, articolul 78 primul paragraf litera (a) şi articolul 79 primul paragraf litera (c) din Directiva 2006/112/CE a Consiliului din 28 noiembrie 2006 privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată trebuie interpretate în sensul că o taxă precum taxa pe difuzare prevăzută de reglementarea portugheză în favoarea artelor cinematografice şi audiovizuale trebuie cuprinsă în baza de impozitare a taxei pe valoarea adăugată datorate pentru serviciile de difuzare de publicitate comercială. Cauza C-563/12, Bdv Hungary Trading - Articolul 146 alineatul (1) şi articolul 131 din Directiva 2006/112/CE privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată se opun unei reglementări naţionale potrivit căreia, în cadrul unei livrări la export, bunurile destinate exportului în afara Uniunii Europene trebuie să fi părăsit teritoriul Uniunii Europene într-un termen fix de 3 luni sau de 90 de zile de la data livrării, în condiţiile în care simpla depăşire a acestui termen are drept consecinţă privarea definitivă a persoanei impozabile de scutirea aferentă acestei livrări. Cauza C-495/12, Commissioners for Her Majesty's Revenue and Customs - Articolul 134 litera (b) din Directiva 2006/112/CE privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată nu exclude de la scutirea prevăzută la articolul 132 alineatul (1) litera (m) din această directivă prestarea de servicii care constă în acordarea, de către o organizaţie fără scop lucrativ care administrează un teren de golf şi propune un sistem de afiliere, a dreptului de a utiliza acest teren de golf vizitatorilor care nu sunt membri ai acestei organizaţii. Articolul 133 primul paragraf litera (d) din Directiva 2006/112 nu permite statelor membre, în împrejurări precum cele din litigiul principal, să excludă de la scutirea prevăzută la articolul 132 alineatul (1) litera (m) din această directivă prestarea de servicii care constă în acordarea dreptului de a utiliza terenul de golf administrat de o organizaţie fără scop lucrativ care propune un sistem de afiliere atunci când această prestare de servicii este efectuată în favoarea unor vizitatori care nu sunt membri ai organizaţiei menţionate. Cauza C-437/12, X - În vederea aplicării articolului 110 TFUE, produsele naţionale similare, comparabile cu un vehicul de ocazie precum cel în discuţie în litigiul principal, a cărui primă utilizare este anterioară datei de 1 februarie 2008 şi care a fost importat şi înmatriculat în Ţările de Jos în anul 2010, sunt vehiculele care se află pe piaţa olandeză şi care prezintă caracteristicile cele mai apropiate de cele ale vehiculului în cauză. Articolul 110 TFUE se opune unei taxe precum taxa pe autoturisme şi pe motociclete în vigoare în anul 2010 dacă şi în măsura în care cuantumul acestei taxe aplicate vehiculelor de ocazie importate cu ocazia înmatriculării lor în Ţările de Jos depăşeşte valoarea reziduală cea mai mică a acesteia încorporată în valoarea vehiculelor de ocazie similare deja înmatriculate în acelaşi stat membru. Achiziţii publice Cauza C-561/12, Nordecon - Articolul 30 alineatul (2) din Directiva 2004/18/CE

2 privind coordonarea procedurilor de atribuire a contractelor de achiziţii publice de lucrări, de bunuri şi de servicii nu permite unei autorităţi contractante să negocieze cu ofertanţii cu privire la oferte care nu îndeplinesc cerinţele obligatorii stabilite în specificaţiile tehnice ale contractului. Libera circulaţie a lucrătorilor Spaţiul de libertate, securitate şi justiţie Cauza C-514/12, Zentralbetriebsrat - Articolul 45 TFUE şi articolul 7 alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. 492/2011 privind libera circulaţie a lucrătorilor în cadrul Uniunii se opun unei reglementări naţionale în temeiul căreia, pentru stabilirea datei de referinţă pentru promovarea angajaţilor unei colectivităţi teritoriale în treptele de salarizare superioare din categoria lor de salarizare, este luată în considerare întreaga perioadă de activitate realizată fără întrerupere în serviciul acestei colectivităţi, în timp ce orice altă perioadă de activitate este luată în considerare numai în parte. Cauza C-508/12, Vapenik - Articolul 6 alineatul (1) litera (d) din Regulamentul (CE) nr. 805/2004 privind crearea unui titlu executoriu european pentru creanţele necontestate nu se aplică contractelor încheiate între două persoane care nu desfăşoară activităţi comerciale sau profesionale. Cauza C-452/12, NIPPONKOA Insurance Co. - Articolul 71 din Regulamentul (CE) nr. 44/2001 privind competenţa judiciară, recunoaşterea şi executarea hotărârilor în materie civilă şi comercială se opune interpretării unei convenţii internaţionale într-un mod care nu asigură, în condiţii cel puţin la fel de favorabile precum cele prevăzute de acest regulament, respectarea obiectivelor şi a principiilor care stau la baza regulamentului menţionat. Articolul 71 din Regulamentul nr. 44/2001 se opune unei interpretări a articolului 31 alineatul 2 din Convenţia referitoare la contractul de transport internaţional de mărfuri pe şosele, semnată la Geneva la 19 mai 1956, astfel cum a fost modificată prin Protocolul semnat la Geneva la 5 iulie 1978, potrivit căreia o acţiune în constatare negativă sau o hotărâre judecătorească de constatare negativă dintr-un stat membru nu are acelaşi obiect şi aceeaşi cauză precum o acţiune în regres formulată pentru acelaşi prejudiciu între aceleaşi părţi sau succesorii lor în drepturi într-un alt stat membru. Cauza C-9/12, Corman-Collins - Articolul 2 din Regulamentul (CE) nr. 44/2001 privind competenţa judiciară, recunoaşterea şi executarea hotărârilor în materie civilă şi comercială trebuie interpretat în sensul că, atunci când pârâtul are domiciliul în alt stat membru decât cel în care are sediul instanţa sesizată cu litigiul, acesta se opune aplicării unei norme de competenţă naţionale precum cea prevăzută la articolul 4 din Legea belgiană din 27 iulie 1961 privind rezilierea unilaterală a contractelor de concesiune comercială exclusivă cu durată nedeterminată, astfel cum a fost modificată prin Legea din 13 aprilie 1971 privind rezilierea unilaterală a contractelor de concesiune comercială. Articolul 5 punctul 1 litera (b) din Regulamentul nr. 44/2001 trebuie interpretat în sensul că norma de competenţă stabilită la a doua liniuţă a acestei dispoziţii pentru litigiile referitoare la contractele de prestare de servicii îşi găseşte aplicarea în cazul unei acţiuni judiciare prin care un reclamant stabilit într-un stat membru invocă împotriva unui pârât stabilit în alt stat membru drepturi întemeiate pe un contract de concesiune, fiind astfel necesar ca în contractul încheiat de părţi să existe clauze speciale privind distribuţia de către concesionar a mărfurilor vândute de concedent. Este de competenţa instanţei naţionale să verifice dacă această situaţie se regăseşte în litigiul cu care este sesizată. Azil Cauza C-394/12, Abdulahi Articolul 19 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 343/2003 de stabilire a criteriilor şi mecanismelor de determinare a statului membru responsabil de examinarea unei cereri de azil prezentate într-unul dintre statele membre de către un resortisant al unei ţări terţe trebuie interpretat în sensul că,

3 în împrejurări în care un stat membru a acceptat preluarea unui solicitant de azil în temeiul criteriului care figurează la articolul 10 alineatul (1) din regulamentul menţionat, şi anume în calitate de stat membru al primei intrări a solicitantului de azil pe teritoriul Uniunii Europene, solicitantul respectiv nu poate pune în discuţie alegerea acestui criteriu decât dacă invocă existenţa unor deficienţe sistemice ale procedurii de azil şi ale condiţiilor de primire a solicitanţilor de azil în acest stat membru, care constituie motive serioase şi întemeiate să se creadă că solicitantul menţionat va fi expus unui risc real de a fi supus unor tratamente inumane sau degradante, în sensul articolului 4 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene. Protecţia consumatorilor Cauza C-413/12, Asociación de Consumidores Independientes - Directiva 93/13/CEE privind clauzele abuzive în contractele încheiate cu consumatorii, precum şi principiile efectivităţii şi echivalenţei nu se opun unei reglementări a unui stat membru potrivit căreia, în materie de acţiuni în încetare exercitate de asociaţiile pentru protecţia consumatorilor, pe de o parte, o astfel de acţiune trebuie exercitată în faţa instanţelor de la sediul sau de la domiciliul pârâtului şi, pe de altă parte, decizia de necompetenţă teritorială pronunţată în primă instanţă nu este supusă apelului. Libertatea stabilire Accesul publicului informaţii de la Cauza C-281/12, Trento Sviluppo şi Centrale Adriatica - O practică comercială trebuie să fie calificată drept înşelătoare în sensul articolului 6 alineatul (1) din Directiva 2005/29/CE privind practicile comerciale neloiale ale întreprinderilor de pe piaţa internă faţă de consumatori, cu modificările ulterioare ( Directiva privind practicile comerciale neloiale ) în cazul în care această practică, pe de o parte, conţine informaţii false sau poate induce în eroare consumatorul mediu şi, pe de altă parte, este de natură să determine o decizie comercială pe care consumatorul nu ar fi luat-o în altă situaţie. Articolul 2 litera (k) din această directivă trebuie interpretat în sensul că intră sub incidenţa noţiunii decizie comercială orice decizie care are legătură directă cu aceea de a achiziţiona sau de a nu achiziţiona un produs. Cauzele conexate C-159/12 - C-161/12, Venturini - Articolul 49 TFUE nu se opune unei reglementări naţionale care nu permite unui farmacist autorizat şi înscris în ordinul profesional respectiv, dar care nu este titularul unei farmacii încadrate în plan, să distribuie cu amănuntul, în parafarmacia al cărei titular este, şi medicamente eliberate pe bază de prescripţie medicală care nu sunt suportate de serviciul naţional de sănătate şi care sunt plătite integral de cumpărător. Comunicatul de presă este disponibil pe site-ul Cauza C-279/12, Fish Legal şi Shirley - Pentru a stabili dacă entităţi precum United Utilities Water plc, Yorkshire Water Services Ltd şi Southern Water Services Ltd pot fi calificate drept persoane juridice care exercită, în temeiul dreptului intern, funcţii în administraţia publică în sensul articolului 2 punctul 2 litera (b) din Directiva 2003/4/CE privind accesul publicului la informaţiile despre mediu şi de abrogare a Directivei 90/313/CEE, este necesar să se examineze dacă aceste entităţi sunt învestite, în temeiul dreptului naţional care le este aplicabil, cu puteri exorbitante în raport cu normele aplicabile în relaţiile dintre persoane de drept privat. Întreprinderi precum United Utilities Water plc, Yorkshire Water Services Ltd şi Southern Water Services Ltd, care furnizează servicii publice în legătură cu mediul, se află sub controlul unui organ sau al unei persoane menţionate la articolul 2 punctul 2 litera (a) sau (b) din Directiva 2003/4, astfel încât ar trebui calificate drept autorităţi publice în temeiul articolului 2 punctul 2 litera (c) din această directivă, dacă aceste întreprinderi nu stabilesc în mod cu adevărat autonom felul în care furnizează aceste servicii, întrucât o autoritate publică aflată sub incidenţa articolului 2 punctul 2 litera (a) sau (b) din directiva menţionată este în măsură să influenţeze în mod decisiv acţiunea întreprinderilor menţionate în domeniul mediului. Articolul 2 punctul 2 litera (b) din Directiva 2003/4 trebuie interpretat în sensul că o persoană care intră sub incidenţa acestei dispoziţii constituie o autoritate publică în

4 ceea ce priveşte toate informaţiile despre mediu pe care le deţine. Societăţi comerciale precum United Utilities Water plc, Yorkshire Water Services Ltd şi Southern Water Services Ltd, care pot constitui o autoritate publică în temeiul articolului 2 punctul 2 litera (c) din directiva menţionată doar în măsura în care, atunci când furnizează servicii publice în domeniul mediului, se află sub controlul unui organ sau al unei persoane menţionate la articolul 2 punctul 2 litera (a) sau (b) din aceeaşi directivă, nu sunt obligate să furnizeze informaţii despre mediu în cazul în care este cert că acestea nu se raportează la furnizarea unor astfel de servicii. Ajutoare de stat Cauza C-262/12, Vent De Colère şi alţii - Articolul 107 alineatul (1) TFUE trebuie interpretat în sensul că un mecanism de compensare integrală a supracosturilor impuse unor întreprinderi ca urmare a unei obligaţii de achiziţionare a electricităţii de origine eoliană la un preţ superior celui al pieţei, a cărui finanţare este suportată de toţi consumatorii finali de electricitate de pe teritoriul naţional, precum cel care rezultă din Legea nr din 10 februarie 2000 privind modernizarea şi dezvoltarea serviciului public de electricitate, astfel cum a fost modificată prin Legea nr din 7 decembrie 2006 privind sectorul energiei, constituie o intervenţie prin intermediul resurselor de stat. Comunicatul de presă este disponibil pe site-ul Cauzele C-111/10, C-117/10, C-118/10, C-121/10, Comisia/Consiliul - Curtea a respins acţiunile Comisiei împotriva deciziilor Consiliului privind acordarea de către Lituania, Polonia, Letonia şi Ungaria de ajutoare de stat pentru achiziţionarea de terenuri agricole în perioada Prin adoptarea deciziilor atacate, Consiliul luase în considerare schimbarea majoră a împrejurărilor legată de efectele produse în cursul anilor 2008 şi 2009 de criza economică şi financiară asupra sectorului agricol al acestor state. Comunicatul de presă este disponibil pe site-ul Cauza C-272/12 P, Comisia/Irlanda ş.a. Curtea a anulat Hotărârea Tribunalului Uniunii Europene din 21 martie 2012, Irlanda şi alţii/comisia (T-50/06 RENV, T-56/06 RENV, T-60/06 RENV, T-62/06 RENV şi T-69/06 RENV) prin care acesta a anulat Decizia 2006/323/CE a Comisiei din 7 decembrie 2005 privind scutirea de acciză pentru uleiurile minerale folosite drept combustibil în producţia de alumină în regiunea Gardanne, în regiunea Shannon şi în Sardinia, pusă în aplicare de Franţa, de Irlanda şi, respectiv, de Italia şi a trimis cauzele spre rejudecare Tribunalului Uniunii Europene. Asigurare directă de viaţă Telecomunicaţii Cauza C-209/12, Endress - Articolul 15 alineatul (1) din A doua directivă 90/619/CEE de coordonare a actelor cu putere de lege şi a actelor administrative privind asigurarea directă de viaţă, de stabilire a dispoziţiilor destinate să faciliteze exercitarea eficientă a libertăţii de a presta servicii şi de modificare a Directivei 79/267/CEE, astfel cum a fost modificată prin Directiva 92/96/CEE, coroborat cu articolul 31 alineatul (1) din această ultimă directivă se opune unei dispoziţii naţionale care nu recunoaşte deţinătorului poliţei de asigurare un drept de renunţare decât pentru o perioadă de cel mult un an de la plata celei dintâi prime de asigurare, chiar şi în cazul în care acesta nu a fost informat despre dreptul său de renunţare. Cauza C-202/12, Innoweb - Articolul 7 alineatul (1) din Directiva 96/9/CE privind protecţia juridică a bazelor de date trebuie interpretat în sensul că un operator care publică pe internet un metamotor de căutare dedicat efectuează o reutilizare a ansamblului sau a unei părţi substanţiale a conţinutului unei baze de date protejate de articolul 7 menţionat atunci când acest metamotor de căutare dedicat: furnizează utilizatorului final un formular de căutare care oferă, în esenţă, aceleaşi funcţionalităţi ca formularul bazei de date; traduce în timp real cererile utilizatorilor finali în motorul de căutare cu care este echipată baza de date, în aşa fel încât sunt explorate toate datele din această bază, şi

5 prezintă rezultatele găsite utilizatorului final în formatul exterior al site-ului său internet, reunind repetările într-un singur element, însă într-o ordine întemeiată pe criterii care sunt comparabile cu cele utilizate de motorul de căutare al bazei de date în cauză pentru prezentarea rezultatelor. Societăţi comerciale Vize Cauza C-174/12, Hirmann - Articolele 12, 15, 16, 18, 19 şi 42 din A doua Directivă 77/91/CEE de coordonare, în vederea echivalării, a garanţiilor impuse societăţilor comerciale în statele membre, în înţelesul articolului [48 al doilea paragraf CE], pentru protejarea intereselor asociaţilor sau terţilor, în ceea ce priveşte constituirea societăţilor comerciale pe acţiuni şi menţinerea şi modificarea capitalului acestora, astfel cum a fost modificată prin Directiva 92/101/CEE a Consiliului din 23 noiembrie 1992, nu se opun unei reglementări naţionale care, în cadrul transpunerii Directivelor 2003/71/CE privind prospectul care trebuie publicat în cazul unei oferte publice de valori mobiliare sau pentru admiterea valorilor mobiliare la tranzacţionare şi de modificare a Directivei 2001/34/CE; 2004/109/CE privind armonizarea obligaţiilor de transparenţă în ceea ce priveşte informaţia referitoare la emitenţii ale căror valori mobiliare sunt admise la tranzacţionare pe o piaţă reglementată şi de modificare a Directivei 2001/34/CE şi 2003/6/CE privind utilizările abuzive ale informaţiilor confidenţiale şi manipulările pieţei (abuzul de piaţă), pe de o parte, prevede răspunderea unei societăţi pe acţiuni, în calitate de emitentă, faţă de un cumpărător de acţiuni ale aceleiaşi societăţi ca urmare a încălcării obligaţiilor de informare prevăzute de aceste din urmă directive şi, pe de altă parte, impune, în temeiul acestei răspunderi, obligaţia societăţii în cauză de a răscumpăra acţiunile şi de a restitui cumpărătorului suma care corespunde preţului de achiziţie a acţiunilor. Articolele 12 şi 13 din Directiva 2009/101/CE de coordonare, în vederea echivalării, a garanţiilor impuse societăţilor în statele membre, în înţelesul articolului [48 al doilea paragraf CE], pentru protejarea intereselor asociaţilor sau terţilor trebuie interpretate în sensul că nu se opun unei reglementări naţionale care, în împrejurări precum cele din cauza principală, prevede anularea cu efect retroactiv a contractului de achiziţionare de acţiuni. Articolele 12, 15, 16, 18, 19 şi 42 din A doua directivă 77/91, astfel cum a fost modificată prin Directiva 92/101, precum şi articolele 12 şi 13 din Directiva 2009/101 trebuie interpretate în sensul că răspunderea instituită de reglementarea naţională în discuţie în litigiul principal nu este în mod necesar limitată la valoarea acţiunilor la data formulării solicitării, calculată la cursul acestora dacă societatea este cotată la bursă. Cauza C-84/12 Koushkaki - Articolul 23 alineatul (4), articolul 32 alineatul (1) şi articolul 35 alineatul (6) din Regulamentul (CE) nr. 810/2009 privind instituirea unui Cod comunitar de vize (Codul de vize) trebuie interpretate în sensul că autorităţile competente ale unui stat membru nu pot refuza, în urma examinării unei cereri de viză uniformă, să elibereze o astfel de viză unui solicitant decât în cazul în care poate fi invocat în privinţa acestuia unul dintre motivele pentru respingerea cererii de viză enumerate în aceste dispoziţii. Autorităţile menţionate dispun în cadrul examinării acestei cereri de o largă marjă de apreciere, în ceea ce priveşte condiţiile de aplicare a acestor dispoziţii şi evaluarea faptelor pertinente, pentru a stabili dacă poate fi invocat în privinţa solicitantului unul dintre aceste motive de refuz. Articolul 32 alineatul (1) din Regulamentul nr. 810/2009 coroborat cu articolul 21 alineatul (1) din acesta trebuie interpretat în sensul că obligaţia autorităţilor competente ale unui stat membru de a elibera o viză uniformă este supusă condiţiei să nu existe o îndoială întemeiată cu privire la intenţia solicitantului de a părăsi teritoriul statelor membre înainte de expirarea vizei solicitate, având în vedere situaţia generală din ţara în care locuieşte solicitantul şi caracteristicile proprii acestuia, stabilite în raport cu informaţiile furnizate de acesta din urmă. Regulamentul nr. 810/2009 nu se opune unei dispoziţii din cadrul reglementării unui

6 stat membru, precum cea în discuţie în litigiul principal, care prevede că, atunci când sunt îndeplinite condiţiile de eliberare prevăzute de acest cod, autorităţile competente au posibilitatea să elibereze o viză uniformă solicitantului, fără să se precizeze că sunt obligate să elibereze această viză, în măsura în care o astfel de dispoziţie poate fi interpretată într-un mod care este conform articolului 23 alineatul (4), articolului 32 alineatul (1) şi articolului 35 alineatul (6) din codul menţionat. Comunicatul de presă este disponibil pe site-ul Agricultură Cauza C-500/11, Fruition Po - Articolul 11 din Regulamentul (CE) nr. 2200/96 privind organizarea comună a pieţei în sectorul fructelor şi legumelor, cu modificările ulterioare, trebuie interpretat în sensul că, pentru a putea îndeplini condiţiile de recunoaştere prevăzute de această dispoziţie, o organizaţie de producători care a încredinţat unor terţi desfăşurarea activităţilor esenţiale pentru recunoaşterea sa în temeiul dispoziţiei menţionate este obligată să încheie un acord contractual care să îi permită să rămână responsabilă de această desfăşurare de activităţi şi de controlul global al gestiunii, astfel încât organizaţia respectivă să păstreze, în ultimă instanţă, puterea de control şi, dacă este cazul, de intervenţie în timp util asupra acestei desfăşurări de activităţi pe toată durata acordului. Instanţa naţională competentă are sarcina să verifice, în fiecare caz în parte şi ţinând seama de toate împrejurările pertinente din speţă, inclusiv natura şi întinderea activităţilor externalizate, dacă organizaţia de producători vizată a păstrat un asemenea control. Concurenţă Cauzele C-446/11 P, C-447/11 P, C-448/11 P, C-449/11 P, C-455/11 P, Comisia/Edison Curtea a respins recursurile societăţilor implicate în înţelegerea pe piaţa înălbitorilor. Amenzile aplicate acestor societăţi au rămas definitive. Comunicatul de presă este disponibil pe site-ul Statutul funcţionarilor Uniunii Cauza C-166/12, Casta - Articolul 11 alineatul (2) din anexa VIII la Regulamentul (CEE, Euratom, CECA) nr. 259/68 de stabilire a Statutului funcţionarilor Comunităţilor Europene, precum şi a Regimului aplicabil celorlalţi agenţi ai Comunităţilor Europene şi de instituire a unor măsuri speciale aplicabile temporar funcţionarilor Comisiei, astfel cum a fost modificat, trebuie interpretat în sensul că un stat membru poate stabili valoarea capitalului reprezentând drepturile de pensie întemeindu-se fie pe metoda echivalentului actuarial, fie pe cea a valorii forfetare de răscumpărare, fie chiar pe alte metode, în măsura în care suma care urmează a fi transferată reprezintă material drepturile de pensie dobândite în temeiul exercitării activităţilor anterioare ale funcţionarului respective. Articolul 11 alineatul (2) nu se opun utilizării unei metode de calcul al capitalului reprezentând drepturile de pensie dobândite anterior precum cea definită de reglementarea cehă, chiar dacă această metodă conduce la stabilirea valorii capitalului care urmează a fi transferat în sistemul de pensii al Uniunii la un nivel care nu atinge nici măcar jumătate din contribuţiile plătite de funcţionar şi de fostul său angajator la sistemul naţional de pensii. Pentru calcularea valorii capitalului reprezentând drepturile de pensie dobândite în sistemul naţional de pensii şi care va fi transferat în sistemul de pensii al Uniunii, nu trebuie să se ţină seama de perioada în care funcţionarul era deja afiliat la acest din urmă sistem.