T E Z A D E D O C T O R A T -rezumat-

MINISTERUL APĂRĂRII NAŢIONALE NECLASIFICAT UNIVERSITATEA NAŢIONALĂ DE APĂRARE Carol I Comisar şef de poliţie Tiberiu Iulian IVANCEA T E Z A D E D O C T O R A T -rezumat- TEMA: GEOPOLITICA RESURSELOR ENERGETICE ŞI IMPACTUL ASUPRA SECURITĂŢII CONDUCĂTOR DE DOCTORAT Gl (r) prof. univ. dr. Teodor FRUNZETI Teză elaborată în vederea obţinerii titlului de DOCTOR în Ştiinţe Militare şi Informaţii - Bucureşti 2014 -

CUPRINS INTRODUCERE 5 CAPITOLUL I. SECURITATEA ENERGETICĂ ŞI DIMENSIUNEA SA ECONOMICĂ 10 1.1. Securitatea energetică 10 1.1.1. Evoluţia conceptului 10 1.1.2. Principii-cheie ale securităţii energetice? 12 1.1.3. Resurse alternative - apariţie şi utilizare 13 1.2. România şi criza economică mondială în contextul energetic 22 1.2.1. Apariţia crizelor energetice-factori generatori 22 1.2.2. Interesele economice în regiunea Mării Negre. 25 1.3. Zona lărgită a Mării Negre - zonă cu important potenţial energetic 34 1.3.1. Caracteristici geopolitice 34 1.3.2. Zona Mării Negre zonă de interes politic, economic şi militar 37 1.3.3. Factori de risc la adresa securităţii naţionale 39 1.3.4. Securitatea maritimă în zona Mării Negre 44 1.3.5 Evoluţii privind stabilitatea şi securitatea în zona Mării Negre. Surse de conflict 47 CAPITOLUL 2. GEOSTRATEGIA PUTERILOR ENERGETICE GLOBALE ŞI REGIONALE 52 2.1. Geostrategia puterilor energetice globale 52 2.1.1. SUA 52 2.1.2. China 62 2.1.3. Rusia 72 2.2. Geostrategia puterilor energetice regionale 80 2.2.1. Zona Mării Caspice 80 2.2.2. Zona Golfului Persic 84 2.3. Geostrategia energetică a UE 93 2

2.3.1. Securitatea energetică a UE 93 2.3.2. Politica energetică a UE 98 CAPITOLUL 3. INDUSTRIA GAZELOR NATURALE NECONVENŢIONALE EXPLORAREA GAZELOR DE ŞIST ŞI A GAZELOR NATURALE LICHEFIATE_105 3.1 Gazele de şist: fracturarea pieţei gazelor naturale convenţionale 106 3.1.1. Prezentare generală şi impact global 107 3.1.2. Obstacole în extracţia gazelor de şist 112 3.1.3. Perspective pentru extracţia europeană 116 3.2 Gazul natural lichefiat: securitate în lichiditate 121 3.2.1 Prezentare generală şi impact global 121 3.2.2 Obstacole în calea investiţiilor 124 3.2.3. Perspectivele de expansiune a gazului natural lichefiat (GNL) european 128 3.3 Implicaţiile politice ale modificării podului energetic 134 3.3.1. Rusia: Moscova va accepta această modificare? 135 3.3.1.1. Politici interne 135 3.3.1.2. Relaţiile externe 141 3.3.2. Regiunea Caspică: pe viitor o nouă Mare a Nordului 146 3.3.2.1. Relaţiile externe 147 3.3.2.2. Politicile interne 149 3.3.3. Uniunea Europeană: liberalizarea pieţei infrastructură critică 150 3.3.3.1. Politicile interne 150 3.3.3.2. Relaţiile externe 157 CONCLUZII 164 BIBLIOGRAFIE 179 ACRONIME ŞI ABREVIERI 186 3

INTRODUCERE Creşterea importanţei factorului energetic cu privire la politicile globale din ultima vreme, susţinută cu sporirea proceselor de dezvoltare şi reformatare geopolitică a spaţiului global este o direcţie tot mai pregnantă, dar şi firească a prezentului nostru, care actualizează în mod inedit chestiunea securităţii naţionale şi dimensiunea pe care o capătă acea sta în politica externă. În circumstanţele actuale reconturarea puterilor geopolitice, apelarea la chestiunea securităţii naţionale, ce acumulează în sine un element geopolitic de o importanta specială, ne indică, mai întâi de toate, faptul că supravieţuirea fizică a statului, ca parte integrantă a sistemului politic internaţional, depinde în mare măsură de resursele disponibile şi de posibilităţile şi capacităţile de a le valorifica. Tema actuală a acestei teze este impusă de nevoia conştientizării a trei elemente constituente ale relaţiilor actuale internaţionale, ce sunt necesare pentru o construire unitară a ordinii mondiale policentrice şi ca una dintre dispoziţiile de organizare şi dezvoltare a acesteia. Cele trei componente de care discutam sunt: securitatea energetică şi geostrategia puterilor energetice şi noile resursele energetice. Problemele vechi şi controversate ale lumii contemporane boom-ul demografic, necontrolat în anumite zone ale planetei şi îmbătrânirea accentuată a populaţiei în alte zone, lipsa resurselor de apă, reducerea rezervelor de hrană, diminuarea resurselor energetice, precum şi degradarea accentuată a mediului pe areale extinse s-au acutizat şi au devenit probleme deosebite, cu efecte nebănuite. În ultimele decenii ale secolului XX, alte fenomene şi-au făcut apariţia: terorismul, crima organizată şi proliferarea armelor de nimicire în masă. Complementar, intensificarea conflictelor locale şi regionale, determinate de cauze de natură etnică, religioasă, teritorială sau ideologică, cu un puternic substrat economic, au impus dezvoltarea şi amplificarea mijloacelor non- 5

militare de securitate internaţională, instrumental militar al forţei fiind ultima măsură dorită 1. Balanţa de putere mondială a fost modificată, fără îndoială, odată cu sfârşitul Războiului Rece. După prăbuşirea comunismului, într-o serie de ţări cu tradiţie, s-a simţit nevoia de schimbare şi de apariţie a unor noi mecanisme care să conducă la promovarea şi consolidarea unei noi ordini politico-economice internaţionale. Apariţia globalizării, prin integrarea economiilor lumii, a favorizat creşterea economică, dar a produs şi efecte secundare, cum ar fi adâncirea decalajelor economice, pauperizarea anumitor zone, criminalitatea transfrontalieră şi migraţia ilegală. Evoluţia securităţii mondiale este determinată de nivelul gradului de interdependenţă şi interacţiune în domeniile economic, politic, tehnologic şi cultural cu implicaţii deosebite în domeniul creşterii stabilităţii relaţiilor internaţionale. În perioada actuală, regulile competiţiei internaţionale sunt stabilite de puterea tehnologică, de forţa economică a statelor şi de resursele energetice, făcându-se tot mai puţin apel la războiul clasic. Astfel, în primul capitol, vom cuantifica rolul securităţii energetice, în lumea contemporană, luând în considerare spaţiul României şi zona lărgită a Mării Negre. Secolul XXI este un secol al interdependenţelor, în care elementul caracteristic şi integrator îl constituie globalizarea. Aceasta este rezultatul dezvoltării tehnologice ţară precedent şi, în special, a evoluţiei tehnologiei informaţiei, care a determinat, mai mult ca niciodată, o comprimare fără precedent a spaţiului şi timpului. Globalizarea are atât consecinţe pozitive, cât şi negative, acestea din urmă fiind preponderent de natură nemilitară şi semimilitară. 1 Dr. Teodor Frunzeti, dr. Vladimir Zodian - Lumea 2007, Enciclopedie Politică şi Militară (Studii strategice şi de securitate, Ed. Centrului Tehnic Editorial al armatei, Bucureşti 2007) 6

Caracteristic acestui început de mileniu este faptul că pe arena internaţională evoluează o multitudine de actori - state, organizaţii internaţionale interguvernamentale şi neguvernamentale, trusturi media, mari corporaţii multinaţionale, structuri ale crimei organizate, organizaţii teroriste şi altele asemenea. Toţi aceşti actori dezvoltă între ei relaţii de competiţie sau de colaborare. Aceste relaţii se dezvoltă în funcţie de interesele comune sau divergente, cât şi de apartenenţa sau nu la sisteme comune de valori. Polarizarea centrelor de putere, evoluţia de la sistemul bipolar, specific sfârşitului Războiului Rece, trecerea printr-un sistem unipolar, având drept putere globală dominantă SUA şi reconfigurarea unui sistem multipolar, aşa cum de fapt a fost întotdeauna sistemul internaţional înainte de sfârşitul celui de- Al Doilea Război Mondial, constituie evoluţia firească a lumii contemporane, determinată de dispariţia antagonismului ideologic dintre două sisteme complet opuse - capitalismul şi comunismul - şi care a fost caracteristica principală a Războiului Rece. Confruntarea lumii cu atacurile teroriste de la 11 septembrie a generat reevaluarea şi modificarea modului în care politica mondială, securitatea şi apărarea sunt definite, promovate şi realizate. Cooperarea actorilor internaţionali cu interese generale comparativ cu cele de grup (statele, organizaţiile internaţionale, coaliţiile) a devenit principala modalitate, cu eficienţă dovedită, de reacţie în faţa unei ameninţări neconvenţionale, difuze şi extrem de virulente, precum terorismul. Adaptarea la mediul internaţional de securitate a devenit un clişeu în literatura de specialitate. În prezent, conceptul care caracterizează acest efort globalizat este transformarea economică şi politică a organizaţiilor de securitate. Reforma şi transformarea sunt procese necesare, obligatorii, impuse atât de de realitatea aflată în continuă evoluţie cât şi de de resursele (naturale, economice, umane, financiare) din ce în ce mai rare şi mai greu de obţinut. Studierea şi analizarea comportamentului actorilor, a cauzelor ce determină acest comportament şi instrumentelor specifice pe care fiecare în parte, state sau 7

entităţi nonstatale, le promovează şi utilizează, reprezintă priorităţi ale analiştilor politici şi ale mediului academic. Lumea nu poate fi schimbată, nu poate deveni un loc mai bun şi mai sigur pentru specia umană fără a opera o schimbare în prioritizarea diferitelor obiective ale politicii mondiale şi interne. Fiinţa umană şi comunitatea umană trebuie să devină sau să redevină prioritatea absolută. Statele şi organizaţiile interguvernamentale trebuie să pună în centrul politicii lor priorităţile securităţii, bunăstării şi asigurării drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale cetăţenilor în slujba cărora trebuie să se afle. Geostrategia, ca teorie şi disciplină ştiinţifică, are în ziua de astăzi un rol important în a umaniza gestionarea puterii în mediul internaţional şi global. Ea are rolul de a demonstra modul în care principalii actori - statali şi nonstatali - gestionează puterea în funcţie de caracteristicile specifice mediului geografic şi natural şi în care elaborează şi aplică strategii de acţiune specifice utilizării instrumentelor de putere, adaptat potenţialului fiecăruia în parte. Este important să se înţeleagă care este mecanismul intim al luării deciziilor în politica internaţională, să se înţeleagă de ce lucrurile se petrec aşa cum se petrec şi, mai ales, să se înţeleagă faptul că de multe ori, dacă nu chiar de cele mai multe ori, imaginea anumitor evenimente, fapte, decizii sau alte realităţi este diferită de realitatea însăşi. Realitatea şi imaginea sa constituie astfel una dintre principalele provocări ale politicii internaţionale şi globale. Astfel, în capitolul 2 examinăm problematica influenţei puterilor energetice globale şi regionale analizată prin strategiile de politică externă promovate de acestea. Securitatea energetică a devenit un sinonim cheie în definirea peisajului de securitate contemporană. Deşi criza petrolieră din anul 1973 este probabil, cea mai semnificativă dispută energetică din istoria modernă, conflictele pe tema energiei continuă să afecteze naţiunile şi cetăţenii din întreaga lume. Conflictele energetice cu Rusia, din prima decadă a secolului XXI, servesc drept exemple grăitoare de insecuritate energetică contemporană. Dezacordul din anul 2006 dintre Rusia şi Ucraina, privind resursele de gaz, a oprit livrarea a 100 de 8

milioane de metri cubi de gaze naturale în Europa. În anul 2007, conflictul energetic Rusia - Belarus a afectat radical economia Germaniei. Ulterior, în anul 2009, în timpul unui conflict cu Rusia, privind preţul gazelor, Ucraina a sistat furnizarea de gaze din conducta proprie către Europa, într-o încercare de a o ţine ostatec. Cu toate acestea, inovaţiile din sectorul gazelor naturale neconvenţionale, cum ar fi gazele de şist şi gazele naturale lichefiate (GNL ) au influenţat în mod radical relaţiile de securitate energetică dintre Rusia, fostele republici sovietice şi Europa. În ultimul capitol tratăm tema industriei gazelor naturale neconvenţionale explorarea gazelor de şist şi a gazelor naturale lichefiate. În primul rând, vom face referire la situaţia actuală privind piaţa de gaze neconvenţionale, la perspectivele privind explorarea gazelor şi controversele pe această temă. Aşadar, în acest capitol vom face comparaţii între piaţa contemporană a gazelor naturale de conductă şi piaţa actuală de gaze neconvenţionale, va analiza ramificaţiile pe care cele două pieţe le au asupra securităţii energetice europene şi eurasiatice, perspectivele de viitor pentru extinderi, precum şi posibilele surse de dispută, ceea ce va conduce la o examinare a implicaţiilor politice viitoare. 9

CAPITOLUL I. SECURITATEA ENERGETICĂ ŞI DIMENSIUNEA SA ECONOMICĂ 1.1. Securitatea energetică 1.1.1. Evoluţia conceptului Problemele majore cu care s-a confruntat omenirea în ultima perioadă au impus, ca o necesitate, reconfigurarea conceptului de securitate, care a reuşit să se dezvolte şi să capete consistenţă, chiar dacă n-au fost înregistrate conflicte militare deosebite. Deşi de sorginte recentă, conceptul de securitate energetică a cunoscut mai multe accepţiuni, împărtăşite de grupuri mai mici sau mai mari de specialişti 2. Pentru unii, securitatea energetică înseamnă producerea energiei necesare în propria ţară şi o dependenţă cât mai redusă de importurile externe, având 3 dimensiuni: asigurarea unor surse alternative de aprovizionare, identificarea unor rute energetice alternative şi securizarea surselor şi rutelor de transport existente. Realităţile actuale demonstrează că marii consumatori ar trebui să renunţe la utopia independenţei energetice totale şi să accepte independenţa energetică 3. Alţii, percep securitatea energetică precum o pălărie ce acoperă multe preocupări legate de energie, creştere economică şi putere politică. Poziţia ocupată în circuitul şi clasamentul economic determină viziunea asupra securităţii energetice. Pe cale de consecinţă, industriile energetice energofage şi consumatorii doresc preţuri rezonabile şi au în vedere posibile întreruperi ale aprovizionării. Companiile de petrol şi gaze afirmă că accesul la noi rezerve, dezvoltarea unei noi infrastructuri şi regimuri de investiţii stabile sunt elemente critice în procesul de asigurare a securităţii energetice. 2 Dr. Teodor Frunzeti, dr. Vladimir Zodian - Lumea 2007, Enciclopedie Politică şi Militară (Studii strategice şi de securitate, Ed. Centrului Tehnic Editorial al armatei, Bucureşti 2007) 3 D.Yergin, Ensuring Energy Security, in Foreign Affairs March/April 2006 10

Companiile puternice sunt preocupate în integritatea reţelelor, de riscurile de subminare a aprovizionării şi securităţii infrastructurii datorită acţiunilor teroriste, precum şi de mărimea capacităţii excedentare, rezervele strategice şi surplusul de infrastructură. În concluzie, preţurile şi diversitatea surselor de aprovizionare, de-a lungul circuitului economic, reprezintă componentele critice ale securităţii energetice. Securitatea energetică este percepută diferit şi de marii actanţi ai scenei economice, astfel: - pentru S.U.A., termenul înseamnă reducerea dependenţei de resursele din Golful Persic. - Securitatea energetică a Europei poate fi asigurată, în condiţiile în care Federaţia Rusă se obligă să asigure hidrocarburile necesare, fapt ce-i asigură Moscovei acces pe pieţele occidentale. - Pentru China, securitatea energetică înseamnă atât securitatea aprovizionării (acces la resurse), cât şi securitatea cererii (consum energetic echilibrat şi protecţia mediului). Anumite teme de securitate economică şi, în special, liberalizarea pieţei energetice din Rusia, sunt intens dezbătute cu ocazia desfăşurării unor Summituri G.8. La Summit-ul G.8 desfăşurat la St. Petersburg, din luna iulie 2006, trebuia să fie semnat un acord care să permită accesul companiilor energetice ruseşti pe pieţele occidentale, în schimbul recunoaşterii principiilor economice internaţionale şi accesului investitorilor străini pe piaţa energetică a Federaţiei Ruse, discuţii şi negocieri care continuă şi în prezent 4. Secretarul General al NATO, Jaap de Hoop SCHEFFER, a recunoscut public necesitatea de a include, pe agenda Alianţei Nord-Atlantice, tema securităţii energetice. În prezent, din motive evidente, inclusiv posibilitatea ca teroriştii să atace resursele noastre energetice, este rezonabil ca aliaţii să discute acest lucru 5. 4 G.8 Summit St. Petersburg, Russia, 2006 5 Jaap de Hoop SCHEFFER, Speech at the 42 nd Munich Conference on Security Policy, February 4th, 2006 11

Conceptul Strategic al NATO prevede protejarea resurselor vitale de aprovizionare ca fiind una din problemele critice ale membrilor organizaţiei. Prin urmare, securitatea energetică nu mai este doar o problemă economică, ea devine mult mai importantă, chiar vitală, cu implicaţii politico-militare. Procesul de globalizare a promovat, cu mai multă insistenţă, o serie de mari companii multinaţionale, cu putere tehnologică, financiară şi economică în domeniul politico-economic mondial: Exxon Mobil (valoare de piaţă 362 miliarde dolari), P.P. (225 miliarde), Shell (205 miliarde), Gazprom (184 miliarde), PetroChina (172 miliarde), Total (154 miliarde), Chevron (126 miliarde), ENI (114 miliarde), Petrobras Petroleo Brasil (100 miliarde), Coroco Ph. (83 miliarde) etc. 6. În concluzie, securitatea energetică nu este ameninţată doar de terorism, tulburări politice, conflicte armate, piraterie, ea este vulnerabilă şi la fenomene naturale (uragane, cutremure, inundaţii) sau distrugeri provocate de mâna omului. Securitatea energetică trebuie să ţină cont de provocările pe care le aduce cu sine procesul de globalizare, disfuncţionalităţile sau vulnerabilităţile dintr-o zonă a lumii, afectează consumatorii din întreaga lume. -//- 6 Dr. Teodor Frunzeti, dr. Vladimir Zodian - Lumea 2007, Enciclopedie Politică şi Militară (Studii strategice şi de securitate, Ed. Centrului Tehnic Editorial al armatei, Bucureşti 2007) 12

CAPITOLUL 2. GEOSTRATEGIA PUTERILOR ENERGETICE GLOBALE ŞI REGIONALE 2.2. Geostrategia puterilor energetice regionale 2.2.1. Zona Mării Caspice Din punct de vedere geografic, Marea Caspică este localizată la graniţa dintre Europa şi Asia, fiind delimitată de Munţii Caucaz, la vest, Munţii Elburz, la sud şi de Deşertul Ustiurt, la est. Aici, în zona Caucazului, există mai multe focare de conflict simultane, uneori acestea fiind şi interdependente, iar tensiunile din zonă au implicaţii nu numai asupra stabilităţii zonei, ci privesc şi ameninţă şi securitatea Vestului. De-a lungul timpului, această mare a fost cunoscută sub peste 40 de denumiri, acesta fiind un argument în a susţine faptul că ea a constituit dintotdeauna un element important în ecuaţiile geopolitice, geoeconomice şi geostrategice ale lumii. Regiunea Mării Caspice este considerată a fi cea mai importantă zonă din punctul de vedere al resurselor energetice, după Golful Persic. Conform prognozelor, în anul 2020, la nivel global se va consuma cu 30% mai mult petrol decât în prezent. Iar în aceste condiţii, regiunea Mării Caspice pare să asigure resursele energetice pentru dezvoltarea economică viitoare. Bazinul Mării Caspice adăposteşte al treilea zăcământ de petrol al lumii, după cele din Golful Persic şi Siberia. In raportul Departamentului de Stat al SUA din 1997 prezentat Congresului se remarca faptul că, dispunând de rezerve potenţiale (posibil de extras), care ating 200 miliarde barili de petrol (în jur de 27,5 miliarde tone), regiunea caspică poate deveni jucătorul nou cel mai important pe piaţa mondială a petrolului în deceniul următor. Cât despre rezervele de gaze naturale, sunt identificate în regiune rezerve de 7 trilioane m3 şi estimate rezerve de 20-22 trilioane m 7. Cifre mari. Şi cum un adevărat festin 7 Noul proiect geopolitic al Rusiei http://geopolitics.ro/noul-proiect-geopolitic-al-rusiei/ 80

atrage multă lume, instinctele de posesiune, dorinţele de acaparare, alianţele şi jocurile strategice nu au întârziat să apară 8. Contradicţiile, tensiunile, crizele şi conflictele din Caucaz formează un adevărat complex de insecuritate la frontiera sudică a F. Ruse şi la confluenţa Europei de Est cu Asia Centrală şi de Est 5. La baza acestei situaţii trebuie puse cauze etnice, politice, religioase, economice, culturale, acumulări de resentimente istorice şi recente. Lor li se adaugă influenţele unor tendinţe şi ale unor actori internaţionali majori, în contextul mutaţiilor geopolitice şi geoeconomice produse la încheierea Războiului Rece şi în decursul integrării Caucazului în circuitul economiei mondiale. Specificul regiunii, de spaţiu al afirmării unor vechi şi noi entităţi etno-politice, pune în lumină mai accentuat decât în Balcani componenta religioasă a conflictelor într-un spaţiu tradiţional de ciocnire frontală între creștinism si islamism. Zona include opt foste republici sovietice: Kazahstan, Kîrgîztan, Tadjikistan, Uzbekistan, Turkmenistan (prezentat anterior datorită necesităţii abordării separate), Azerbaidjan, Armenia şi Georgia, cărora li se alătură, de unii politologi, Turcia, Afganistan şi Iran. Unii o numesc şi Balcanii Euroasiei, datorită diversităţilor etnice, a frontierelor trasate arbitrar în perioada colonială de către puterile străine. O parte din statele amintite stau pe adevărate rezervoare uriaşe, de hidrocarburi. Astfel, Azerbaidjanul, situat pe malurile Mării Caspice, este considerat un fel de robinet care deschide rezervorul de hidrocarburi din bazinul Mării Caspice. Cu o producţie de 15 milioane tone de petrol şi 5,3 milioane mc de gaze naturale, plus rezerve greu de estimat, Azerbaidjanul este în atenţia tuturor puterilor economice ale lumii dornice sa se înfrupte din bogăţiile sale. Şi alte republici fost-sovietice sunt mari producătoare: Kazahstan (39,7 miliarde tone petrol şi 10,7 mc de gaze în 2001, locul 19 în lume la producţie), Uzbekistan (7,3 milioane tone de petrol şi 52,2 miliarde mc de gaze în 2001), Tadjikistan (cu ceva petrol, 31.000 tone în 1996, şi gaze, 32 milioane mc), Turkmenistan (cu petrol, 8 milioane tone în 2001, dar gaze în cantităţi 8 http://geopolitics.ro/zona-marii-caspice-premise/ 81

foarte mari, 43,8 milioane mc în 2000). Până la destrămarea URSS,aceste cinci republici atât de bogate în petrol şi gaze erau în sfera exclusivă a sovietelor. Acum, este o dispută acerbă pentru a obţine o cotă cât mai mare din exporturi, implicit profituri, de către statele interesate, mari consumatoare. Spre deosebire de alte zone, cum ar fi zona Golfului Persic, amintitele state sunt într-o zonă continentală, departe de căile maritime de transport. Ca urmare, soluţia transferurilor hidrocarburilor este construirea de conducte magistrale de mare capacitate: oleoducte şi gazoducte. Acestea trebuie să traverseze şi teritoriile altor state, pe tot parcursul trebuind să existe condiţii bune de securitate şi stabilitate politică şi socială. Ori, zona se caracterizează prin instabilitate, care este generată tocmai de interesele divergente ale marilor concurenţi: SUA, Rusia, China, Uniunea Europeană, Japonia, Turcia. Competiţia fiind mare şi de durată (mai ales că, potrivit specialiştilor, în timp ce rezervele din zona Golfului Persic si Arabia Saudită sunt în declin, acestea sunt abia la începutul extracţiilor intense), principalii competitori s-au grupat. Marea Caspică reprezintă cel de-al treilea mare depozit de energie, după Golful Persic şi după Siberia rusească, fiind considerat ultimul vast rezervor de energie al lumii. Se ştie că, în 1998, Boris Elţîn şi preşedintele kazah Nursultan Nazarbaev au semnat un acord ce diviza partea nordică a Mării Caspice şi care deschidea drumul exploatării întinselor rezerve de hidrocarburi pe porţiunea kazahă a mării. Exista o clauză că numai plafonul maritim putea fi forat, pescuitul şi drepturile maritime urmând să fie exploatate împreună de statele ce înconjoară Marea Caspică: Rusia, Iran, Kazahstan, Azerbaidjan şi Turkmenistan, Acordul a deschis calea unei competiţii acerbe între riveranii Caspicii care, la rândul lor, încearcă să stabilească, pe cont propriu, relaţii cu parteneri internaţionali. Numai că transportarea petrolului şi a gazelor către pieţele internaţionale a rămas nereglementată, lăsând loc disputelor deschise şi litigiilor teritoriale. Pe de altă parte, ruta petrolului prin această regiune instabilă politic implică şi probleme de mediu. Sau mai bine zis, argumentul ecologic este manipulat, atât de Rusia, cât şi de Iran. 82

Nemulţumite că traseele cele mai avantajoase ale petrolului şi gazelor naturale tind să le ocolească, prin construirea unei conducte pe sub fundul mării, la care au acces toti, aceste ţări au ajuns chiar să invoce motive ecologice, pentru a bloca un astfel de proiect. în realitate, frustrarea Moscovei şi a Teheranului provin din faptul că aceste conducte comune, care ar urma să treacă prin teritoriile lor, vor cauza pierderi de milioane de dolari, pentru ca în acordul din 1998 se stipulează că pentru forările sub plafonul marii nu se încasează taxe de tranzit. De asemenea, printr-o astfel de politică, Rusia şi Iranul s-ar fi văzut puse în situaţia de a pierde controlul efectiv asupra regiunii. Iranul, de asemenea, a obiectat în privinţa unei conducte sub plafonul mării. Teheranul a spus că Marea Caspică nu poate fi divizată în sectoare şi că petrolul aparţine tuturor celor 5 state (Rusia, Iran, Kazahstan, Azerbaidjan şi Turkemenistan). Ulterior, Iranul a declarat că ar putea fi de acord cu divizarea Marii Caspice, doar dacă aceasta s- ar face în părţi egale, ceea ce ar fi însemnat că Teheranul să controleze 20% din plafonul maritim, în timp ce o împărţire firească, în acord cu legislaţia internaţională, i-ar fi acordat mai puţin de 10%. Totuşi, surse occidentale au afirmat că motivul adevărat al Iranului de a întârzia construirea unei conducte submarine, era speranţa că SUA îşi vor retrage opoziţia lor şi vor susţine o conductă mai ieftină ce ar fi putut să traverseze Iranul. Recent, Ayatolahul Iranului, Ali Khamenei, a lansat propunerea de creare, împreună cu Rusia, a unei structuri de colaborare în domeniul gazelor naturale, după modelul OPEC. Cele două state deţin împreună circa jumătate din rezervele mondiale de gaze. Zona Mării Caspice este astăzi una dintre cele mai importante zone geostrategice de pe glob. -//- 83

CONCLUZII Schimbări majore s-au înregistrat în scenariul strategic European în anul 2014, nu numai în Uniunea Europeană Schimbări majore au avut loc în scenariul energetic geostrategic european de-a lungul anului 2014, în cadrul Uniunii Europene (Acordul Consiliului Europei în ceea ce privește cadrul de acțiune în materie climatică și de energie pentru anul 2030, cuplarea piețelor de energie electrică,, etc.), şi, concomitent cu criza UE (Ucraina, tensiunile din Orientul Mijlociu și Africa de Nord, scăderea prețului petrolului, angajamentele comune de cooperare între China și America de Nord referitoare schimbările climatice și energia curată, etc.) statele membre ale UE au definit şi pus în aplicare a politici energetice foarte importante, prin realizarea unui echilibru adecvat între obiectivele competitive, securitate și durabilitate. Politica energetică europeană necesită un management exercitat pe două niveluri. În primul rând, statele membre și instituțiile comunitare trebuie să coopereze îndeaproape, atât în scopul de a dezvolta politici comune cât şi să menţină legătura cu politicile puse deja în aplicare de către fiecare țară, care ar trebui să se fie diferite, tocmai pentru a se asigura că acestea sunt în concordanță cu obiectivele comune. În al doilea rând, în contrast cu ceea ce se întâmplă pe plan intern în cadrul UE, competiţia precede cooperarea şi acest lucru se întâmplă nu numai la nivelul statelor membre ci, de asemenea, la nivelul instituţiilor comunitare care promovează acţiuni economice europene comune. În scopul de a evalua importanța strategică a acestor noi resurse de energie, trebuie să ia în considerare resursele de petrol și gaze neconvenționale alături de un număr de tendințele existente în ceea ce priveşte cererea şi aprovizionarea cu energie la nivel global. Acestea includ scăderea consumului de energie în 163

economiile dezvoltate din cauza încetiniri creșterii economică, o mai mare eficiență și creşterea dependenței de combustibili alternativi. După incidentul de la Fukushima producerea de energie nucleară a generat o îngrijorarea crescută față de gestionarea mediului, schimbările climatice, precum și faţă de dorința unui număr tot mai mare de ţări de a folosi tehnologii energetice curate. În plus, producerea de resurse energetice din utilizarea de petrol și gaze neconvenționale este într-un stadiu incipient și afacere ăn acest domeniu pe termen lung are momentan multe necunoscute cum ar fi profilul de producţie şi sustenabilitatea acestor resurse. De aceea, atunci când vine vorba de extrapolarea trendurilor pe termen lung în ceea ce priveşte fenomenul energetic este foarte dificil să fii încrezător într-un viitor favorabil. În capitolul 1 am scos în evidenţă cum zona Mării Negre a rămas un spaţiu activ din punct de vedere al evenimentelor politice, economice şi chiar militare care ar putea afecta securitatea regională şi globală. Potenţialul conflictual existent în zonă, de la conflictele îngheţate la cele în stare latentă şi în derulare, coroborate cu existenţa unor grupări teroriste şi elemente ale crimei organizate, precum şi cu interesul crescând al unor actori statali şi non statali faţă de resursele strategice din Caucaz, Asia Centrală şi Orientul Mijlociu şi de nevoia controlului accesului la acestea, va determina o concentrare substanţială de forţe, mijloace şi, nu în ultimul rând, de investiţii importante. În aceste condiţii, este posibil ca, în următorii 10-15 ani, bazinul Mării Negre şi zona adiacentă acestuia să devină nu numai element de dispută, ci şi cheia securităţii regionale şi continentale. Focarele de criză/conflict din proximitatea bazinului Mării Negre vor continua să preocupe organismele internaţionale de securitate şi vor impune în mod deosebit intervenţia unor forţe multinaţionale de stabilitate dintre care nu pot lipsi forţele Alianţei Nord-Atlantice. Pe plan economic, se va înregistra o blocare, cel puţin pentru o perioadă medie de timp, a proiectelor energetice spre Europa, inclusiv a proiectului 164

conductei Nabucco, concomitent cu impunerea Rusiei ca factor ce poate condiţiona funcţionarea conductei Baku - Tbilisi - Ceyhan. Lipsa unor soluţii pentru aceste conflicte îngheţate care iată, se pot reaprinde în orice moment, este un impediment major pentru continuarea integrării regiunii Mării Negre în spaţiul euroatlantic şi pentru construirea unei Europe sigure şi stabile. Starea de insecuritate şi teama reuşesc să menţină existenţa statelor de facto din jurul Pontului Euxin, tot aceste stări fiind cele care au dus la declanşarea conflictelor armate de la sfârşitul anilor 80 începutul anilor 90. Insecuritatea resimţită de populaţie este o caracteristică a vieţii de zi cu zi în aceste zone, definind strategiile politice în regiunile separatiste. Valoarea strategică a zonei Mării Negre va continua să crească pe măsura conştientizării reale a importanţei sale de către toţi actorii politici cu interese în regiune, globali şi regionali, şi a definirii şi aplicării unor politici specifice. Uniunea Europeană va trebui să elaboreze o strategie mai nuanţată şi mai cuprinzătoare pentru regiunea Mării Negre, care să depăşească cadrul actual al iniţiativei Sinergia Mării Negre şi să aibă în vedere înfiinţarea unui Acord de cooperare la Marea Neagră, care să includă UE, Turcia şi toate statele cu litoral la Marea Neagră cu statut de parteneri egali, urmărind totodată implicarea deplină a Rusiei, şi care ar putea, într-o etapă ulterioară, să devină o Uniune a Mării Negre. Un astfel de cadru multilateral ar oferi ţărilor participante posibilitatea de a-şi consolida cooperarea cu UE în numeroase domenii de acţiune şi ar permite totodată Uniunii Europene să joace un rol mai activ în soluţionarea pe cale paşnică a conflictelor din această regiune, care va contribui în acest fel, la realizarea securităţii regionale. China și Rusia au probleme, dar China nu poate reprezenta o amenințare semnificativă la interesele de bază rusești. Există probleme economice și politice, desigur, dar China nu se află în centrul preocupărilor strategice ale Rusiei. 165

Pentru Rusia, preocuparea strategică covârșitoare este fosta Uniune Sovietică, fără a deveni însă obiectivul său primordial. Ucraina este un element cheie, și un joc politic și economic de lungă durată şi totodată complex este în curs. Al doilea joc este în Asia Centrală, unde Rusia îşi afirmă în mod sistematic puterea. Al treilea este in ţările baltice, în care nu a făcut încă primul pas deşi nu există conflict în Caucazul de Nord, această zonă va oferi totdeauna oportunităţi pentru reafirmarea puterii Rusiei în sud. Politica externă a Rusiei este construită în jurul necesităţii de a cumpăra timp pentru a finaliza evoluției sale. - // - Preţul petrolului a atins recent cote minime istorice, iar piețele bursiere internaţionale sunt extrem de sensibile la declaraţii politice venite din partea unor regimuri autoritare, cum ar fi cel iranian. Resursele energetice generează politici internaţionale, în direcţii uneori necunoscute, în acest context internaţional acut, criza gazului provocată de neînţelegerile dintre Rusia şi Ucraina, respectiv Uniunea Europeana, anului trecut a scos în evidenţă dependenţa ţărilor europene în special a celor din Centrul şi Estul Europei, de importurile de energie. În privinţa gazului natural, dependenţa Uniunii Europene de importuri din Rusia se situează în acest moment la 40% şi este prevăzută să crească la 60% până în 2030. Datorita rezervelor naturale de care dispune (o treime din rezervele mondiale de gaz), Rusia devine un actor important în problema securităţii alimentării cu hidrocarburi la nivel global. Ambiţiile de superputere energetică internaţională ale Rusiei au fost resimţite acut de ţări din fostul spaţiu sovietic - proaspetele regimuri portocalii, ca cele din Georgia sau Ucraina - pentru care alimentarea cu gaz a avut sincope pe perioada iernii, dar şi de către ţări membre ale Uniunii Europene. Uniunea Europeana speră să își reducă dependența de importurile de gaze din Rusia cu ajutorul așa-numitului Coridor Sudic, o posibila alăturare a Iranului la proiect după ridicarea sancțiunilor impuse de tarile din Vest fiind așteptata să contribuie semnificativ la creșterea livrărilor către Europa. 166

Coridorul Sudic, o inițiativa a Comisiei Europene pentru importul gazelor naturale din Azerbaidjan și tarile învecinate, inclusiv Iran, către sudul Europei, va deveni operațional cel mai probabil în 2019 și va avea o capacitate inițiala de 10 miliarde metri cubi pe an. Din perspectiva geostrategiei, oportunitățile politice ale spaţiului geografic se corelează cu cele ce decurg din ansamblul resurselor puterii economice şi comerţului, informaţiile, educaţia, viabilitatea şi modernitatea sistemelor politice, coerenţa. În acest perimetru se operează cu modele geostrategice, construite prin ceea ce s-a numit metoda deservabilităţii parţiale. Modelele geostrategice îndeplinesc o funcţie dublă: ele sunt atât modele de diagnoză, identificând, de pildă,, turbulenţa geostrategică sau chiar războiul geostrategic cât, şi modelele tendenţionale prin încorporarea unor scenarii evolutive, prin estimarea unor tendinţe şi evaluarea probabilităţii de concretizare a acestora. Geostrategia şi modelele geostrategice evidenţiază un cuplu categorial definitoriu: tensiunea geostrategică şi echilibrul. 167

BIBLIOGRAFIE Al-Shahi, Ahmed, Lawiess, Richard I., Middle East and North African immigrants in Europe, Routledge, 2005 Anderson, James, Geopolitics of European Union enlargement: the fortress empire, Routledge, 2007 Baker Institute. Shale Gas and U.S. National Security Baker Institute Policy Report, Number 49. Houston: Rice University Baker Institute, October 2011. Bari, I., Probleme globale contemporane, Editura Economică, Bucureşti, 2003 Barna, Cristian, Parteneriatul Euro-Mediterranean: Uniunea Europeană şi Orientul Mijlociu Extins, anul III, nr. 13 Băhnăreanu C., Arma energetică în contextul relaţiilor internaţionale ale începutului de secol XXI, Editura Universităţii Naţionale de Apărare Carol I Bucureşti, 2007 Blockmans, S., Lazowski, A., The European Union and Its Neighbours: A Legal Appraisal of the EU's Policies of Stabilisation, Partnership and Integration, Cambridge University Press, 2006 Bretherton, C., Vogler, J., The European Union as a global actor, Routledge, 2006 Browne, P., The longest journey: resettling refugees from Africa, UNSW Press, 2006 Cohen, A., Energy Security in the Caspian Basin In Energy Security Challenges for the 21st Century: A Reference Handbook. Ed., Gal Luft and Anne Korin. Washington, D.C.: Library of Congress Cataloging-in-Publication Data, 2009. Collon,M., Monopoly - L'Otan ă la Conquete du monde, EPO, Bruxelles, March 2000 180

De Leo, L., The immigrant threat:the integration of old and new migrants in western Europe since 1850, University of Illinois Press, 2005 De Tinguy, A., Moscova şi lumea. Ambiţia grandorii: o iluziei, Editura Minerva, Bucureşti, 2008 Dobrescu, P., Globalizare şi integrare europeana, Bucureşti, 2007-2008, note de curs Maşter Managementul Proiectelor Domjan, P. and Stone, M. A Comparative Study of Resource Nationalism in Russia and Kazakhstan 2004 2008 Europe-Asia Studies 62, no. 1 (January 6, 2010): 35 62. Ebel, R. and Menon R., ed. Energy and Conflict in Central Asia and the Caucasus. New York: Rowman & Littlefield Publishers, 2000. Engdahl, W. F., Monsanto Buys 'Terminator' Seeds Company, Global Research, August 27, 2006 Fernández, R. The EU and Natural Gas from Central Asia: Is Nabucco the Best Option? Madrid: Real Instituto Elcano, 2010. Frunzeti, T., Geostrategie, Editura Centrului Tehnic Editorial al Armatei, Bucureşti, 2009 Frunzeti, T., Zodian, V., Lumea 2005. Enciclopedie politică şi militară (Studii strategice şi de securitate), Editura Centrului Tehnic Editorial al Armatei, Bucureşti, 2005 Frunzeti, T., Zodian, V., Lumea 2007. Enciclopedie politică şi militară (Studii strategice şi de securitate), Editura Centrului Tehnic Editorial al Armatei, Bucureşti, 2007 Frunzeti, T., Zodian, V., Lumea 2009. Enciclopedie politică şi militară (Studii strategice şi de securitate), Editura Centrului Tehnic Editorial al Armatei, Bucureşti, 2009 Frunzeti, T., Zodian, V., Lumea 2011. Enciclopedie politică şi militară (Studii strategice şi de securitate), Editura Centrului Tehnic Editorial al Armatei, Bucureşti, 2011 181

Garrison, J. A. and Ahad, A. Explaininfg the Central Asian Energy Game: Complex Interdependence and How Small States Influence Their Big Neighbors Asian Perspective 35, (2011): 381 405. Geantă, N., Strategii energetice în Asia Centrală. II Geopolitica. Anul VII, nr. 32(4), 2009 Geante, R., Le Kazakhstan ou la geopolitique de l'eurasisme. II Le Monde diplomatique, Novembre, 2010 Gebrewold-Tochalo, De Belachew, Africa and Fortress Europe: threats and opportunities, Ashgate Publishing, Ltd., 2007 Ghaleb, A. Natural Gas as an Instrument of Russian State Power Letort Paper. Strategic Studies Institute-U.S. Army War College. October 2011. Gibney, M. J., Hansen, R., Immigration and asylum: from 1900 to the present, ABC-CLIO, 2005 Giddens, A., Europa în epoca globală, Editura Ziua, Bucureşti, 2007 Gnesotto, N., Grevi, G., The new global puzzle. What world for the EU in 2025?, European Union, Institute for Security Studies, Paris, 2006 Gresh, A., Radvanyi, J., Rekacewicz, Philippe, Samary, Catherine, Vidai, Dominique, Atlas - Le monde diplomatique, SC Societatea de Editură LMD SRL, Bucureşti, 2006 Griffin, R. Gazprom looks to Restructure European Gas Assets Platts Oilgram News. September 26, 2012. Accessed November 6, 2012. http://www.lexis- nexis.com/. Hâldan R., Islamul şi Oceanul Planetar, în Geopolitica, Anul IX, Nr. 43 (4/2011), Editura TOP FORM, Bucureşti, 2011 Howorth, J. Security and Defence Policy in the European Union. Basingstoke: Palgrave Macmillan, 2007. Hurst, C. Liquefied Natural Gas: The Next Prize? In Energy Security Challenges for the 21st Century: A Reference Handbook. Ed., Gal Luft and Anne Korin. Washington, D.C.: Library of Congress Cataloging-in-Publication Data, 2009. 182

James, S., Security in the Black Sea Region, back to Realpolitik?, articol apărut în jurnalul Southeast European and Black Sea Studies, voi. 8, nr. 2, iun. 2008. Joppke, C., Selecting by origin: ethnic migration in the liberal state, Harvard University Press, 2005 Kaczmarski, Marcin. Domestic Sources of Russia s China Policy, Problems of Post- Communism 59, no. 2 (April 2012): 3 17. Karaosmanoglu, Aii (2001), Turkey's objectives in the Caspian region. in The Security of the Caspian Sea Region. Edited by Gennady Chufrin. Oxford University Press Kemp, Geoffrey, Corey Johnson, and Tim Boersma. The Shale Gas Boom: Why Poland Is Not Ready German Marshall Fund of the United States. Khanna, P.. Lumea a doua. Imperii şi influenţă în noua ordine globală, Editura Polirom, 2008 Larsson, R., Nord Stream, Sweden and Baltic Sea Security. Swedish Defense Research Agency: Stockholm, 2007. Lazăr, M., Strategiile Uniunii Europene în Orientul Mijlociu, Geopolitica, anul III, nr.13 Lucas, R., International migration and economic development: lessons from low-income countries, Edward Elgar Publishing, 2005 Moran, T. The Globalization of America s Defense Industries: Managing the Threat of Foreign Dependence International Security 15, no. 1 (1990): 57 99. Moştoflei, C., Popa,V., Rolul UE în asigurarea securităţii globale, Edit. Universităţii Naţionale de Apărare, Bucureşti, 2008 Mureşan, M., Toma, Ghe., Provocările începutului de mileniu, Editura U.N.Ap., Bucureşti, 2004 Neguţ, S., Geopolitica.Universul puterii, Editura Meteor Press, Bucureşti, 2008 Popescu, D., Conducerea afacerilor, Editura Scripta, Bucureşti, 1998 183

Rădoi,F., Securitatea energetică - concept şi realităţi, Forumul regional al energiei - FOREN, Neptun, 2008 Roberts, P., Sfârşitul petrolului. În pragul unui dezastru, Editura Litera Internaţional, Bucureşti, 2008 Rumer, E., Jeffrey Simon, Contribuţie la strategia euroatlantică pentru Regiunea Mării Negre, Editura UNAp Bucureşti, 2006 Scaesteanu, R., Magistrala NATO-portocalie pentru petrolul din Caspica?, ziarul România liberă din 19 Octombrie 2005 Schröer, A. European Energy Security: A New Pattern of External Stability and Internal Risks American Institute for Contemporary German Studies. Smith, K. E., European Union foreign policy in a changing world, Wiley- Blackwell Stănişoară, M., Promovarea regiunii Mării Negre este şi în interesul statelor UE, ziarul ZIUA din 06.05.2006 Teixeira, N. S., The International Politics of Democratization: Comparative Perspectives, Taylor & Francis, 2008 Telo, M., European Union and new regionalism: regional actors and global governance in a post-hegemonie era, Ashgate Publishing, Ltd.. 2007 Thachuk, K., Transnaţional Threats Smuggling and Trafficking in Arms, Drugs, and Human Life, Greenwood Publishing Group, 2007 Toma, Gheorghe, Cearapin, T., Homotescu, G., De la securitate individuală la securitate colectivă, Editura Biotera, 2003 Trenin, D., Post-Imperium: A Eurasian Story. Washington, D.C.: Carnegie Endowment for International Peace, 2011. United States Senate. Energy and Security from the Caspian to Europe A Minority Staff Report prepared for the use of the Committee on Foreign Relation. Vallelersundi, A., Palacio, The Barcelona Process. A Euro-Mediterranean North-South Partnership, 2004 184

Verrastro, F. A. The Role of Unconventional Oil and Gas: A New Paradigm for Energy Center for Strategic and International Studies. Walker, J. W., and S. Enders Wimbush. Eurasia s Hinge: It s More than just Energy, German Marshall Fund of the United States. Wilkinson, P., Homeland security in the UK: future preparedness for terrorist attack since 9/11, Taylor & Francis, 2007 Yergin, D. Ensuring Energy Security Foreign Affairs 85, no. 2 (Mar 2006): 69. Youngs, R., Energy Security: Europe's New Foreign Policy Challenge, Taylor & Francis, 2009 185