COMPLICAŢII PRECOCE DUPĂ TUR-P C Catarig 1, R Boja 2, V Oşan 2, L Schwartz 1, S Nedelcu 1, O Golea 1, A Chiujdea 1, O Mălău 1, I Muntoi 1, L Vass 2, B Uzun 1 1 Spitalul Clinic de Urgenţă, Tg. Mureş; 2 Clinica de Urologie, UMF Tg.Mureş Corespondenţă: Dr Catarig Cristian Clinica de Urologie Spital Clinic Judeţean de Urgenţă Tg.Mureş, Str.Dr.Gh.Marinescu nr.1, Tg-Mureş Tel.: 0265-217526 Cuvinte cheie: complicaţii imediate, HBP, TURP REZUMAT Introducere. Rezecţia prostatică transuretrală (TURP) reprezintă principala modalitate terapeutică minim invazivă folosită în chirurgia hipertrofiei benigne de prostată (HBP). Material şi metodă. In acest studiu s-au luat în considerare complicaţiile imediate care au survenit în TURP în ultimii 6 ani (2000 şi 2005). Acestea au fost: perforaţia capsulei, deschiderea de sinus venos, sindromul TUR, hemoragia, febră/frison. Rezultate. Intre 2000 şi 2005 s-au efectuat 1.268 TURP la pacienţi cu vârsta cuprinsă între 48 şi 92 ani. Greutatea ţesutului adenomatos rezecat a fost între 10 şi 80 gr. Timpul rezecţiei a fost între 15 min şi 100 min. Complicaţiile imediate în TURP au fost: perforaţia capsulei 9 cazuri, deschidere de sinus venos 11 cazuri, sindrom TUR 9 cazuri, hemoragie masivă la 28 cazuri, febră/frison la 69 cazuri. Discuţii. Complicaţia cea mai frecventă a fost febra/frison, mai ales la pacienţi cu urini infectate. Perforaţia capsulei sau deschiderea sinusului venos a necesitat întreruperea rezecţiei transuretrale. In cazurile cu hemoragie masivă s-a administrat sânge izo-grup. Cea mai agresivă complicaţie rămâne
sindromul TUR, din cele 9 cazuri, 2 s-au soldat cu decesul pacientului. Concluzii. TURP rămâne metoda de elecţie în tratamentul HBP, cu toate complicaţiile imediate posibile. Această metodă este totuşi limitată de greutatea HBP care urmează să fie rezecat, în condiţiile folosirii unui lichid de irigaţie hipoton.. Introducere Una din suferinţele majore a bărbaţilor cu vârsta de peste 50 de ani, în proporţie de peste 80%, este cauzată de apariţia HBP.(1) Rezecţia endoscopică a prostatei (TURP) reprezintă principala modalitate terapeutică, minim invazivă folosită în chirurgia HBP. Ea se adresează HBP cu dimensiuni de până la 60 gr. (4,5) Material şi metodă Bazându-ne pe experienţa acumulată începând cu anul 1979, de când se practică TURP în Clinica Urologică Tg-Mureş, am efectuat un studiu retrospectiv, luând în considerare complicaţiile imediate care au survenit în TURP. Din cazuistica clinicii, am ales bolnavii la care, în ultimii 6 ani (2000-2005), s-a practicat TURP. Complicaţiile imediate semnalate au fost: perforaţia capsulei prostatice, deschiderea de sinus venos, sindromul TUR, hemoragia, febra/frison. (2,3,4,5) Rezultate Studiul s-a efectuat asupra celor 1.268 TURP efectuate la pacienţi cu HBP între anii 2000 şi 2005 (Tabel 1). Tabel 1. Dinamica anuală a rezecţiilor transuretrale pentru HBP Anul Nr of TURP 2001 170 2002 208
Anul Nr of TURP 2003 211 2004 227 2005 264 T o t a l 1.268 Pacienţii cuprinşi în studiu au vârsta cuprinsă între 48 şi 92 ani. Rezecţia transuretrală a HBP a durat între 15 min şi maxim 100 min, iar greutatea ţesutului adenomatos rezecat a fost între 10 şi 80 gr. Complicaţiile imediate în TUP au fost: perforaţia capsulei prostatice în nouă cazuri, deschiderea sinusului venos în 11 cazuri, sindrom TUR în nouă cazuri (din care două s-au soldat cu decesul pacientului), sângerare masivă la 28 cazuri şi febră/frison la 69 cazuri (Tabel 2). Tabel 2. Complicaţiile rezecţiei transuretrale pentru HBP Complicaţii Nr. pacienţi % Perforaţia capsulei 9 0,70 Sinus venos 11 0,86 Sindrom TUR 9 0,70 Sângerare 28 2,20 Febră/frison 69 5,44 T o t a l 126 9,93 Discuţii pacienţii cu TURP. S-au luat în considerare complicaţiile intraoperatorii şi imediat postoperatorii apărute la Perforaţia parţială sau totală a capsulei prostatice sau deschiderea unui sinus venos a necesitat întreruperea rezecţiei, drenaj uretrovezical şi antibioterapie corespunzătoare. Rezecţia a fost continuată după o perioadă de temporizare, în funcţie de evoluţia cazului.
Sângerarea masivă datorită deschiderii unui vas arterial a necesitat reintervenţia endoscopică cu revizia lojei prostatice şi electrocoagulare ţintită, la care s-a asociat transfuzia sanguină şi antibioterapia. (1,2,5) medicamentos. Febra/frisonul, ca prim semn a bacteriemiei, au fost cupate prin tratament Cea mai agresivă complicaţie a fost apariţia sindromului TUR, sindrom clinico-biologic determinat de absorbţia intravasculară importantă a lichidului de irigaţie din timpul rezecţiei transuretrale prin deschiderea plexurilor venoase, vezico-prostatice. Strategia terapeutică a fost adaptată particularităţilor fiecărui caz, în funcţie de statusul clinico-biologic al acestuia. (2,3,5) Cu toate acestea, două cazuri s-au soldat cu decesul pacientului. Concluzii 1. Deşi au apărut alternative terapeutice noi, TURP rămâne gold standard în tratamentul HBP de tip obstructiv 2. Limita de greutate care poate fi rezecată şi apariţia complicaţiilor imediate nu fac decât să întărească afirmaţia că TURP rămâne metoda de elecţie în HBP Bibliografie 1. Oşan V, Catarig C, Imbăruş M, Negruţ I, Nicolescu D. Tratamentul endoscopic al complicaţiilor precoce şi tardive ale adenomectomiei deschise şi transuretrale. Al V-lea Simpozion Naţional de Endourologie, Bucureşti, 4-6 Mai 1995 2. Fourchade R. Early complications of transurethral resection of prostate (TUR:P). XIII-th Congress of EAU- March 21-25, Barcelona, 1998
3. Heide C.et al. Early detection of TUR syndrome, Klinikum Grosshadern. Pub.Med., oct.1977 4. Stephen WL.et al. Transurethral Resection of the Prostate. Department of Urology Ohio emedicine Urology, october 3, 2006 5. Nicolescu D et al. Bazele chirurgiei endourologice. Ed.Dinamis Print Timişoara, 1997