TEMA 6: Elaborarea ofertei de activităţi extraşcolare. Şcoala altfel: să ştii mai multe, să fii mai bun

Curs de formare: Facilitator de învăţare permanentă în şcoală TEMA 6: Elaborarea ofertei de activităţi extraşcolare. Şcoala altfel: să ştii mai multe, să fii mai bun Resurse pentru lectură şi informare Autor: Mihaela Jigău Mai, 2014

CUPRINS 1. Context: rolul actual al şcolii... 3 2. Extraşcolar şi extracurricular: delimitări conceptuale, tipuri şi roluri... 5 3. Reglementări legislative privind activităţile extraşcolare în sistemul educaţional românesc... 7 4. Oferta educaţională a şcolii româneşti între tradiţie şi flexibilitate. Experienţe în domeniul activităţilor extraşcolare... 10 5. Cercetare privind analiza ofertei de activităţi extracurriculare şi extraşcolare la nivelul şcolii româneşti 2014... 13 5.1. Scop şi obiective ale cercetării... 13 5.2. Metode şi instrumente de investigaţie... 13 5.3. Populaţie investigată... 13 5.4. Experienţe şi bune practici privind activităţile extraşcolare... 14 Tipuri şi exemple de activităţi extraşcolare... 14 6. Aprecieri generale privind Şcoala altfel : avantaje, dezavantaje, dificultăţi... 29 CONCLUZII... 31 Referinţe bibliografice... 33 2

1. Context: rolul actual al şcolii Caracteristicile societăţii actuale au schimbat radical rolul şi importanţa şcolii. Până mai ieri singura instanţă cu rol educativ la nivel social, şcoala se confruntă astăzi cu o multitudine de provocări. În primul rând, aşteptările diferitelor instanţe faţă de şcoală s-au schimbat radical: societatea responsabilizează şcoala ca instanţă care să pregătească absolvenţi apţi pentru integrare profesională şi socială; comunităţile vor o reprezentare autentică în şcoală; părinţii aşteaptă ca şcoala să asigure copiilor lor educaţia pe care ei nu o pot oferi; nu în ultimul rând, elevii aşteaptă ca să găsească în şcoală un spaţiu sigur pentru exprimarea propriilor puncte de vedere şi pentru împărtăşirea intereselor lor de cunoaştere. În al doilea rând, performanţele şcolare nu mai au în prezent aceeaşi greutate, în sensul că rezultatele învăţării în contexte nonformale şi informale de educaţie capătă aceeaşi importanţă şi pot fi validate şi recunoscute la nivel formal. În al treilea rând, şcoala trebuie să îşi dezvolte oferta educaţională în funcţie de profilul absolventului solicitat de societate şi de viaţa profesională. În acest context, oferta de educaţie altfel, de activităţi curriculare şi extracurriculare deopotrivă trebuie dezvoltată în acord cu aşteptările actorilor şcolari şi cu nevoile de cunoaştere a acestora. În ultimii ani, relaţia dintre educaţia formală şi cea non-formală s-a aflat din ce în ce mai frecvent în centrul discursului educaţional internaţional. În plan european, iniţiativa promovării rolului important al activităţilor şcolare şi extraşcolare s-a concretizat în recomandările Consiliului Europei, prin Comitetul de Miniştri, în Recomandarea din 30 aprilie 2003. Acest document precizează direcţiile de acţiune referitoare la recunoaşterea statutului echivalent al activităţilor educative şcolare şi extraşcolare, cu cel al educaţiei formale, din perspectiva contribuţiei lor egale la dezvoltarea personalităţii libere a copilului şi a integrării lui în societate. Documentul prevede: - statutul activităţii educative şcolare şi extraşcolare ca dimensiune a procesului de învăţare permanentă; - necesitatea recunoaşterii activităţii educative şcolare şi extraşcolare ca parte esenţială a educaţiei obligatorii; - importanţa activităţii educative şcolare şi extraşcolare pentru dezvoltarea sistemelor relaţionate de cunoştinţe, a abilităţilor şi competenţelor; - oportunitatea oferită de activitatea educativă şcolară şi extraşcolară pentru crearea condiţiilor egale/echitabile de acces la educaţie pentru dezvoltarea deplină a potenţialului personal şi reducerea inegalităţii şi excluziunii sociale; - stimularea implicării copiilor în promovarea valorilor şi principiilor etice: dreptate, toleranţă, pace, cetăţenie activă, respectarea drepturilor omului; 3

- utilizarea potenţialului activităţii educative şcolare şi extraşcolare ca mijloc complementar de integrare socială şi participare activă a copiilor în comunitate; - promovarea cooperării în vederea utilizării diverselor abordări didactice necesare ridicării standardelor calităţii procesului educaţional; - asigurarea resurselor umane şi financiare pentru implementarea şi recunoaşterea valorică a programelor educative şcolare şi extraşcolare din perspectiva rezultatelor învăţării; - recunoaşterea activităţii educative şcolare şi extraşcolare ca dimensiune semnificativă a politicilor naţionale şi europene în acest domeniu. 4

2. Extraşcolar şi extracurricular: delimitări conceptuale, tipuri şi roluri În sistemul românesc de învăţământ sunt utilizate deopotrivă sintagmele activitate extraşcolară şi activitate extracurriculară. Uneori, diferite documente şcolare sau studii în domeniul educaţiei consideră cei doi termeni ca având aceeaşi semnificaţie şi îi utilizează fără nicio diferenţiere, alteori sunt consideraţi termeni complementari şi sunt utilizaţi împreună. Alte documente şi regulamente în domeniul educaţiei utilizează sintagma de activităţi educative şcolare şi extraşcolare. În plan teoretic, se poate fac o anume diferenţiere între cei doi termeni. Activităţile extracurriculare sunt cele care nu intră în domeniul curriculumului oficial, dar au finalităţi menite să susţină în mod direct dezvoltarea competenţelor promovate prin programele şcolare. Activităţile extracurriculare au caracter complementar activităţilor de învăţare realizate la clasă, urmăresc lărgirea şi adâncirea informaţiei şi cultivă interesul pentru diferite domenii de cunoaştere. Astfel de activităţi funcţionează, în general, cu rol de curriculum suplimentar. Activităţile extraşcolare sunt activităţile care intră în sfera educaţiei nonformale, la care pot participa elevii în afara programului şcolii. Acestea au scopuri variate: interacţiune socială, leadership, recreere şi educaţie pentru sănătate, autodisciplină şi creştere a încrederii în sine. Implicarea elevilor în activităţi extraşcolare are o vechime mare în sistemele formale de educaţie. Iniţial, ideea activităţilor extraşcolare era menită să ofere copilului alternative la educaţia şcolară, care necesita un efort intelectual predominant. Astfel, activităţile extraşcolare avea scopul de a oferi copilului posibilitatea să se mişte, să se exprime liber, să facă lucruri care îi plac. Treptat, sfera activităţilor extraşcolare s-a diversificat, iar problematica valorificării educaţiei nonformale în spaţiul şcolii a căpătat din ce în ce mai multă importanţă. În literatura de specialitate străină nu se face o diferenţiere între cei doi termeni, fiind utilizată cu prioritate sintagma extracurricular activities. Literatura de specialitate care analizează subiectul activităţi extracurriculare provine în special din spaţiul american. În studiul de faţă vom utiliza însă sintagma activităţi extraşcolare, mai încetăţenită în spaţiul românesc. Diferiţi autori trec în revistă marea varietate a acestora şi evidenţiază faptul că, în timp, tipologia lor a crescut foarte mult: excursii şi vizite la muzee, vizionarea de filme sau piese de teatru la cinematograf şi teatru, vizite la instituţii publice, excursii la obiective de interes ştiinţific sau comunitar, vizite la alte unităţi de învăţământ, serbări şcolare şi alte activităţi artistice, activităţi sportive, activităţi literare, activităţi ce vizează protecţia mediului etc. 5

Unele studii 1 identifică cinci tipuri de activităţi extraşcolare, în funcţie de implicarea pe care acestea o presupun: - activităţi prosociale, referitoare la voluntariat; - activităţi sportive de echipă; - activităţi de organizare a şcolii (de exemplu, consiliul elevilor); - activităţi artistice (piese de teatru, coruri, serbări şcolare); - cluburi şcolare. Alţi autori 2 identifică o serie de caracteristici de bază ale activităţilor extraşcolare: - cuprind activităţile care sunt organizate de şcoli şi se derulează în incinta acestora ( school-based extracurricular activities ) sau în afară; - au rol complementar activităţilor formale ale şcolii şi se centrează pe activităţi ce vizează dezvoltarea în ansamblu a personalităţii elevilor; - ţin de ansamblul şcoală comunitate familie atât din perspectiva actorilor implicaţi, cât şi a tipurilor de acţiuni derulate; - oferă elevilor posibilităţi de exprimare a identităţii personale şi de dezvoltare plenară a activităţii acestora. De asemenea, studiile menţionate sintetizează un ansamblu de efecte şi implicaţii ale participării la activităţile extraşcolare asupra elevilor: - participarea la activităţi extraşcolare se asociază cu o rată mai mare de frecvenţă a cursurilor şi cu o scădere a ratei abandonului şcolar, prin faptul că motivează elevii să vină la şcoală şi să nu abandoneze cursurile; - activităţile extraşcolare au un impact pozitiv asupra dezvoltării psihologice ale elevilor implicaţi în acestea, pentru că promovează activităţi care valorizează toate aspectele personalităţii copiilor, susţine dezvoltarea stimei de sine şi a autovalorizării, promovează dezvoltarea aptitudinilor şi intereselor de cunoaştere a elevilor; - participarea la activităţi extraşcolare se asociază cu scăderea manifestărilor de violenţă în spaţiul şcolii, prin faptul că au un puternic caracter prosocial; - participarea la activităţi extraşcolare se asociază cu o implicare mai amplă a părinţilor în viaţa şcolii. 1 Eccles, J., Barber, B. (1999), cit. in Ionescu, D., Popescu, R. (2011). Activităţi extraşcolare în ruralul românesc. Dezvoltarea de competenţe cheie la copii şi tineri, Fundaţia Soros, Bucureşti: Ed. Universitară, p. 10. 2 Feldman, A., Matjasko, J. (2005), cit. in Ionescu, D., Popescu, R. (2011). Activităţi extraşcolare în ruralul românesc. Dezvoltarea de competenţe cheie la copii şi tineri, Fundaţia Soros, Bucureşti: Ed. Universitară, p. 14. 6

3. Reglementări legislative privind activităţile extraşcolare în sistemul educaţional românesc În ultimii ani, cadrul legislativ românesc a promovat o serie de aspecte specifice referitoare la organizarea educaţiei nonformale, respectiv la statutul activităţilor extraşcolare în relaţie cu sistemul formal de educaţie. Legea educaţiei naţionale nr. 1/2011 Cadrul legal cu cel mai mare impact actual asupra învăţării permanente este reprezentat de Legea educaţiei naţionale nr. 1/2011, care valorifică principiile educaţiei permanente într-un spaţiu amplu numit Învăţarea pe tot parcursul vieţii. Acesta reglementează cadrul general şi integrator şi stabileşte responsabilităţile în domeniul educaţiei permanente în România. - defineşte conceptul de educaţie şi formare profesională pe tot parcursul vieţii într-un mod integrat şi coerent, ca totalitatea activităţilor de învăţarea realizate de fiecare persoană pe parcursul vieţii în contexte formale, nonformale şi informale, în scopul formării sau dezvoltării competenţelor dintr-o multiplă perspectivă: personală, civică, socială ori ocupaţională (art. 328, al. 2); - precizează reglementări care se adresează unor grupuri ţintă specifice şi variate, în mod tradiţional neglijate de documentele reglatoare anterioare; - stabileşte modalităţile de recunoaştere şi certificare a competenţelor obţinute în contexte educaţionale formale, informale şi non-formale; - defineşte responsabilităţi specifice ale diferitelor instanţe şi promovează un parteneriat activ între ministere şi alte instituţii interguvernamentale în vederea implementării educaţiei permanente; - prevede înfiinţarea centrelor comunitare de învăţare permanentă, cu rol de a implementa, la nivelul comunităţii, politicile şi strategiile în domeniul învăţării pe tot parcursul vieţii. - face referiri la portofoliul de educaţie permanentă şi la consilierea şi orientarea carierei pe tot parcursul vieţii,ca instrumente necesare pentru dezvoltarea personală a fiecărui adult. Pentru punerea în practică a aspectelor referitoare la educaţia permanentă, anterior specificate, au fost elaborate o serie de metodologii secundare la Legea educaţiei naţionale: Metodologia privind utilizarea instrumentelor Europass şi Youthpass şi serviciile de consiliere şi orientare a carierei pe tot parcursul vieţii aprobată prin OMECTS nr. 1804/2012; Metodologia privind organizarea şi funcţionarea centrelor comunitare de învăţare permanentă şi Metodologia pentru identificarea, evaluarea şi recunoaşterea rezultatelor învăţării dobândite în contexte nonformale şi informale aflate în prezent în dezbatere. 7

De asemenea, Legea educaţiei naţionale face prevederi explicite la activităţile extraşcolare: - prevede dreptul egal al tuturor elevilor la activităţi extraşcolare organizate de MEN; - stabileşte contextele în care se derulează activităţile extraşcolare organizate de sistemul educaţional; - face referiri la sursele de finanţare a activităţilor extraşcolare, prin finanţare complementară de la bugetele locale; - defineşte statutul şi rolul palatelor şi cluburilor copiilor ca instanţe instituţionale cu rol de organizare a ofertei de activităţi extraşcolare; - prevede statutul de instructor de educaţie extraşcolar în rândul personalului didactic auxiliar şi condiţiile de ocupare a posturilor de către acesta. Regulamentul de organizare şi funcţionare a unităţilor care oferă activitate extraşcolară (OMECTS nr. 5567/2011) Acest cadru reglementează organizarea şi desfăşurarea activităţilor educative extraşcolare, de tip nonformal în unităţile de învăţământ. Se porneşte de la definirea educaţiei nonformale ca parte integrantă a sistemului naţional de educaţie, alături de educaţia formală, şi de la stabilirea scopului acesteia: educaţia nonformală are ca scop dezvoltarea şi diversificarea competenţelor cheie şi formarea competenţelor specifice în funcţie de domeniul şi profilul activităţii extraşcolare (art. 4). Sunt preluate şi dezvoltate aspectele generale menţionate în legea educaţiei, referitoare la: susţinere financiară; unităţi organizatoare (palate şi cluburi ale copiilor, tabere şcolare, baze sportive, turistice şi de agrement sau alte unităţi acreditate în acest domeniu); condiţii de organizare şi desfăşurare. De asemenea, regulamentul stabileşte contextul de funcţionare a unităţilor care oferă activitate extraşcolară. Regulamentul de organizare a activităţilor cuprinse în calendarul activităţilor educative (OMECTS nr. 3035/2012) Regulamentul este elaborat în acord cu prevederile generale ale legii educaţiei şi cu recomandările europene în domeniu. Regulamentul face referire la organizarea ofertei de activităţi educative, definite drept activităţi care se desfăşoară în afara orelor de curs şi aduc elemente de noutate faţă de disciplinele studiate de elevi prin curriculumul obligatoriu. Ele pot avea la bază informaţiile acumulate şi competenţele dezvoltate de elevi pe parcursul anului şcolar, fiind complementare sau vizând aplicarea practică a acestor informaţii şi competenţe (art. 2, al. 3). Regulamentul reglementează organizarea Calendarului Activităţilor Educative (CAE), care este structurat în trei părţi: Calendarul Activităţilor Educative Naţionale; Calendarul Activităţilor Educative Regionale şi Interjudeţene; Calendarul Activităţilor Educative Judeţene. Aceste calendare sunt elaborate prin selecţia propunerilor de activităţi extraşcolare care vin din partea actorilor şcolari din: inspectorate şcolare, unităţi şcolare, palate şi cluburi ale copiilor, ONG-uri, alţi parteneri. 8

CAE reprezintă, în fapt, o ofertă de activităţi extraşcolare ale sistemului educaţional românesc, validată la diferite niveluri de intervenţie şi centralizată periodic, transparentă şi acţionând ca un exemplu de bune practici. Referinţe la resursele umane implicate în organizarea şi desfăşurarea activităţilor extraşcolare Procesul de organizare şi monitorizare a activităţilor extraşcolare în sistemul educaţional implică resurse umane cu atribuţii specifice: - Inspectori de specialitate la nivelul Ministerului Educaţiei Naţionale, în cadrul Direcţiei Generale Educaţie şi Învăţare pe tot Parcursul Vieţii; - inspector educativ / inspector activităţi extraşcolare la nivelul inspectoratelor şcolare judeţene; - consilier educativ / coordonator programe şi proiecte educative şcolare şi extraşcolare la nivelul unităţilor de învăţământ. În cadrul filierei vocaţionale a liceului, una din specializările profilului pedagogic este cea de instructor pentru educaţie extraşcolară. Oferta curriculară stabilită pentru această specializare are în vedere rolurile profesionale ale instructorului de educaţie extraşcolară în spaţiul instituţiilor de învăţământ, precum şi rolurile specifice în diferite alte instituţii în care acesta poate activa (muzee, case de cultură, cluburi, biblioteci, ateliere, asociaţii, biserici, uniuni, săli de expoziţie, familii, spaţii de joacă, spaţii stradale etc). Planurile-cadru de învăţământ (OMECTS nr. 5347/2011) şi programele şcolare (OMEN nr. 5021/2013) pentru această specializare cuprind aspecte de pregătire generală în domeniul psihopedagogic, precum şi aspecte specifice referitoare la: educaţia diferenţiată, joc şi învăţare, managementul grupului, elemente de didactică a diferitelor tipuri de activităţi educaţionale. 9

4. Oferta educaţională a şcolii româneşti între tradiţie şi flexibilitate. Experienţe în domeniul activităţilor extraşcolare Curriculumul formal al sistemului educaţional românesc stabilit prin planurile-cadru de învăţământ şi prin programele şcolare are, prin modul în care a fost proiectat, o serie de aspecte de flexibilitate, care constau în: număr minim maxim de ore pe săptămână, plajă orară, curriculum la decizia şcolii, elemente de flexibilitate în programele şcolare din trunchiul comun, timp de predare la dispoziţia profesorului, în acord cu prevederile Legii educaţiei naţionale (art. 66, al. 5). De asemenea, curriculumul formal este completat de o ofertă din ce în ce mai generoasă şi mai bine structurată de activităţi educative extracurriculare şi extraşcolare. Analiza Calendarului Activităţilor Educative pentru anul 2013 evidenţiază o varietate de activităţi extraşcolare, care se derulează la nivel naţional, regional, judeţean sau la nivel local, în domenii precum: domeniul cultural-artistic (arte vizuale; culturi şi civilizaţii; literatură; teatru; folclor, tradiţii şi obiceiuri; muzică; dans), domeniul ecologie şi protecţia mediului; domeniul educaţie civică, voluntariat, proiecte caritabile; domeniul sportiv turistic; domeniul tehnic; domeniul ştiinţific. O privire mai detaliată în analiza de faţă o vom acorda Programului de activităţi educative extraşcolare şi extra-curriculare Şcoala altfel: să ştii mai multe, să fii mai bun. Obiectivul principal al proiectului vizează în implicarea elevilor şi a profesorilor în activităţi de educaţie non-formală, care să pună în valoare talentele, preocupările extraşcolare şi competenţele elevilor, în domenii cât mai diverse şi interesante. Programul include activităţi din domenii variate precum: activităţi culturale, activităţi tehnico-ştiinţifice, activităţi sportive, activităţi de educaţie pentru cetăţenie democratică, pentru promovarea valorilor umanitare (inclusiv voluntariat, caritate, implicare activă în societate, responsabilitate socială, relaţii şi comunicare etc.); activităţi de educaţie pentru sănătate şi stil de viaţă sănătos (inclusiv referitoare la dependenţă de calculator, siguranţă pe internet etc.); activităţi de educaţie ecologică şi de protecţie a mediului (inclusiv colectare selectivă, economisirea energiei, energie alternativă etc.); activităţi de educaţie rutieră, educaţie pentru reacţii corecte în situaţii de urgenţă etc. Dezvoltarea programului pe parcursul unei săptămâni cuprinse în structura anului şcolar a fost gândită ca loc de întâlnire a propunerilor de activităţi din partea elevilor, a profesorilor, a ONG-urilor cu activitate în domeniul educaţiei şi a altor instanţe reprezentative. O cercetare evaluativă a acestui program a fost realizată de Institutul de ştiinţe ale Educaţiei la nivelul anului 2013. Demersul investigativ a urmărit să evidenţieze în ce măsură acest program şi-a atins obiectivele stabilite, să identifice opiniile participanţilor la program cu privire la oportunitatea, funcţionarea şi valoarea sa adăugată şi să identifice modalităţile de 10

ameliorare sau alte informaţii utile factorilor de decizie. Prezentăm în cele ce urmează câteva concluzii ale cercetării: - Relevanţa programului Ponderi de peste 80% dintre profesori, respectiv dintre părinţi apreciază că programul a fost o reuşită în şcoli. Ponderea cadrelor didactice care apreciază programul descreşte o dată cu nivelul de şcolaritate al copiilor (86,3% în învăţământul primar, 77,9% în învăţământul liceal). În funcţie de mediul de rezidenţă, cadrele didactice care predau în şcoli din mediul rural apreciază în proporţie mai mare programul (87,6% spre deosebire de 77,4% în mediul urban), cel mai probabil ca urmare a faptului că oportunităţile de activităţi nonformale în rural sunt mult mai reduse decât în urban. Cele mai puternice argumente care susţine relevanţa programului fac referire la: diversificarea activităţilor de învăţare, implicarea elevilor în noi activităţi care le pot pune în evidenţă înclinaţiile sau le pot răspunde intereselor de cunoaştere, valorificarea educativă a timpului elevilor, oferirea unui climat relaxat şi prietenos de învăţare, fără presiunea notelor, rolul în completarea curriculumului formal. Criticile programului vizează: aglomeraţia creată la diverse instituţii, percepţia acestui tip de activităţi ca fiind mai puţin important decât orele obişnuite de curs, riscul unor evenimente nedorite (accidente, absenteism etc.), implicarea redusă a unor profesori, reducerea timpului alocat predării. - Raportul aşteptări-rezultate Pentru trei sferturi dintre elevi, activităţile din cadrul Programului Şcoala altfel au răspuns aşteptărilor. Raportul aşteptări-rezultate este mai bun în cazul elevilor din mediul rural şi din unităţi de învăţământ de stat. Acesta descreşte odată cu vârsta, elevii de liceu apreciind în mai mică măsură rezultatele programului în raport cu aşteptările. În ponderi relativ similare, profesorii apreciază că programul a răspuns aşteptărilor. Se remarcă un grad mai mare de satisfacţie în rândul cadrelor didactice din şcoli mediul rural, al celor din învăţământul primar, al celor din învăţământul particular şi al celor din ariile curriculare Arte şi Educaţie fizică şi sport. - Durata programului Durata programului (o săptămână) este apreciată ca fiind adecvată atât de cadrele didactice, cât şi de către părinţi. Mulţi dintre elevi solicită o durată mai mare a programului, pe fondul unui învăţământ organizat doar formal în restul anului şcolar. - Activităţi desfăşurate Activităţile culturale şi sportive au avut cea mai mare pondere în cadrul săptămânii Şcoala altfel, urmate de activităţi de educaţie pentru sănătate, de educaţie ecologică, educaţie rutieră sau pentru situaţii de urgenţă, activităţi tehnice şi ştiinţifice, voluntariat. Preferinţa pentru activităţi de competiţie descreşte odată cu nivelul de şcolaritate, ca urmare a experienţei repetate de competiţie promovată în mod permanent în şcoala românească. - Valoarea adăugată a programului Majoritatea cadrelor didactice şi elevilor consideră că activităţile din cadrul Programului Şcoala altfel au adus un plus de noutate, făcând educaţia atractivă, plăcută. Ameliorarea relaţiilor şi a comunicării în spaţul şcolii este semnalată ca principal efect al programului de către toate categoriile de respondenţi elevi, părinţi, cadre didactice. Pe locurile următoare în ierarhia beneficiilor programului se situează stimularea intereselor copiilor pentru anumite domenii şi posibilitatea acestora de a-şi exprima interesele şi preocupările. 11

- Parteneriate Datele din chestionar au arătat că principalii parteneri ai şcolilor în săptămâna dedicată Programului Şcoala altfel au fost părinţii şi instituţiile culturale şi educative. ONG-urile ocupă ultimul loc în rândul parteneriatelor, în special în mediul rural. În funcţie de mediul de rezidenţă, instituţiile culturale şi educative ocupă primul loc în mediul urban, iar părinţii, în mediul rural. Părinţii sunt parteneri principali în învăţământul primar şi gimnazial, iar instituţiile cultural-educative, în învăţământul liceal, fapt care arată tendinţa de scădere a implicării părinţilor în viaţa şcolii odată cu creşterea vârstei copiilor. Pe lângă contextele organizatorice anterior menţionate, la nivelul sistemului educaţional au fost implementate şi o serie de alte proiecte cu rol în domeniul promovării activităţilor extraşcolare. Un exemplu de astfel de proiect susţinut din fondurile europene este Proiectul Oferte educaţionale inclusive extracurriculare şi extraşcolare pentru formarea stilului de viaţă sănătos şi a cetăţeniei active pentru copii din comunităţi dezavantajate, cu precădere rurale în învăţământul preuniversitar din România, promovat de Ministerul Educaţiei Naţionale. Activităţile proiectului au fost variate: oferte educaţionale extraşcolare şi extracurriculare (concursuri sportive, activităţi voluntare, activităţi de creaţie etc.), campanie naţională de informare, tabere de vară, cursuri de formare pentru factori de decizie din sistemul educaţional, pentru cadre didactice şi pentru elevi voluntari. 12

5. Cercetare privind analiza ofertei de activităţi extracurriculare şi extraşcolare la nivelul şcolii româneşti 2014 5.1. Scop şi obiective ale cercetării Această cercetare a fost realizata în cadrul proiectului şi a avut ca scop analizarea ofertei de activităţi extracurriculare şi extraşcolare din unităţile de învăţământ preuniversitar românesc, din perspectiva relevanţei acestora pentru învăţarea de-a lungul întregii vieţi şi a importanţei lor pentru dezvoltarea competenţelor elevilor. Principalele obiective pe care şi le-a propus cercetarea, pe baza colectării de informaţii relevante, au fost următoarele: identificarea tipurilor de activităţi extraşcolare implementate la nivelul şcolilor româneşti şi a rolului acestora din perspectivă curriculară; analizarea resurselor umane implicate în organizarea şi derularea activităţilor extraşcolare, din perspectiva suficienţei, rolurilor specifice, a nivelului motivaţional; identificarea dificultăţilor şcolilor în dezvoltarea ofertei de activităţi extraşcolare şi a modalităţilor de depăşire a acestora. 5.2. Metode şi instrumente de investigaţie Demersul investigativ a utilizat o strategie combinată de cercetare, care îmbină atât metode cantitative, cât şi metode calitative de investigaţie: analzia documentară, Ancheta prin chestionar adresat cadrelro didactice, managerilor din domeniul educaţiei; ancheta prin interviu individual semistructurat cu decidenţi şi alte categorii de responsabilităţi în aria activităţilor extraşcolare; inspectori de specialitate de la nivelul inspectoratelor şcolare judeţene. Principalele informaţii solicitate prin intermediul interviului individual au vizat în special aprofundarea aspectelor urmărite prin chestionar, cu accent pe priorităţi ale politicilor educaţionale şi dificultăţi la nivel naţional şi regional în promovarea activităţilor extraşcolare în sistemul educaţional românesc. 5.3. Populaţie investigată Ancheta realizată în vederea analizei ofertei de activităţi extraşcolare în sistemul de învăţământ românesc s-a adresat cadrelor didactice cu sau fără funcţie de conducere din instituţiile de învăţământ, personalului didactic din instituţiile cu rol în organizarea, monitorizarea activităţii didactice la nivelul judeţelor, din instituţiile responsabile cu formarea continuă a cadrelor didactice, din instituţiile responsabile cu activitatea extraşcolară. 13

La ancheta realizată la nivel naţional, au participat 672 de cadre didactice, care îşi desfăşoară activitatea în instituţii şcolare din mediul urban (71%) sau din mediul rural (29%). 5.4. Experienţe şi bune practici privind activităţile extraşcolare Tipuri şi exemple de activităţi extraşcolare Activităţile extraşcolare organizate şi desfăşurate la nivelul şcolii reflectă interesul şi disponibilitatea elevilor, cadrelor didactice, părinţilor pentru anumite acţiuni, dar şi capacitatea instituţiei şcolare şi a actorilor acesteia de a le desfăşura. Un fapt este cert: activităţile extraşcolare contribuie din plin la dezvoltarea cognitivă, afectivă, volitivă, relaţională a tuturor celor implicaţi. Conform declaraţiilor repondenţilor participanţi la anchetă, cele mai des întâlnite activităţi extraşcolare care s-au desfăşurat în şcoala în care îşi desfăşoară activitatea sunt: vizite, excursii, drumeţii; celebrarea unor sărbători; serbări şcolare; activităţi cu părinţii; activităţi sportive. Ponderea crescută a vizitelor şi excursiilor (97,6%) în cadrul activităţilor extraşcolare se datorează pe de o parte, varietăţii largi a domeniilor de cunoaştere pe care le acoperă, iar pe de altă parte, nevoii elevilor de relaxare. Mai mult, acest tip de activitate este recomandată în sugestiile metodologice din unele programe şcolare, fiindu-i recunoscută valoarea în planul dezvoltării cunoaşterii şi al dezvoltării personale. Tematicile şi obiectivele în jurul cărora se desfăşoară acest tip de activitate extraşcolară ţin, în egală măsură, de creativitatea cadrelor didactice şi de interesele şi nevoile elevilor. Tabel 1. Tipuri de activităţi extraşcolare desfăşurate la nivelul şcolilor (%) Ce activităţi extraşcolare aţi desfăşurat în anul şcolar trecut? Da Nu NonR cercuri pe discipline şcolare 78,4 15,7 5,9 activităţi sportive 93,1 4,6 2,3 vizite, excursii, drumeţii 97,6 1,2 1,2 serbări şcolare 96,5 2,6 0,9 celebrarea unor sărbători 96,8 1,8 1,4 celebrarea zilei şcolii 71,9 24,6 3,5 olimpiade şcolare 82,4 13,8 3,8 cluburi ale elevilor 42,4 51,5 6,1 14

publicarea revistei şcolii 69,0 27,7 3,3 construirea/actualizarea site-ul şcolii 70,3 23,7 6,0 activităţi cu părinţii (formare, consiliere, a doua şansă etc.) 95,3 3,4 1,3 schimburi de elevi în cadrul unor proiecte europene 41,9 52,0 6,1 schimburi de cadre didactice în cadrul unor proiecte europene 46,0 46,0 8,0 alte activităţi în cadrul unor proiecte ale şcolii 67,9 12,8 19,3 Altele (concursuri, activităţi ecologice, de consiliere, de prim ajutor şi protecţie civilă etc.) 41,9 0,0 58,1 Celebrarea unor sărbători, cum ar fi Ziua Naţională, ziua eroilor, ziua femeii etc. sunt momente în care elevii sunt implicaţi în alte activităţi decât cele desfăşurate în mod curent în clasă, dar care au valoare informativă şi formativă de necontestat pentru toţi participanţii. Acest tip de activitate îşi dovedeşte utilitatea în special prin faptul că aduce laolaltă şcoala şi comunitatea. De multe ori celebrarea sărbătorilor se realizează împreună cu reprezentanţi ai comunităţii locale, valoarea acestui tip de activitatea şcolară constând, pe de o parte, în dezvoltarea unor ataşamentului faţă de spaţiul şi comunitatea de apartenenţă, cu impact asupra construirii identităţii individuale şi colective, iar pe de altă parte, în dobândirea unor informaţii direct de la alte surse decât cele folosite în mod curent în spaţiul şcolar. Serbările şcolare, organizate în aproape toate şcolile din învăţământul românesc, pun şi ele laolaltă şcoala şi comunitatea, dar valoarea lor constă mai curând în faptul că elevii sunt cei care se prezintă comunităţii cu achiziţiile lor dobândite în contexte formale, nonformale, informale. Nu excludem, însă, posibilitatea ca membrii comunităţii să fie implicaţi în mod activ în organizarea şi desfăşurarea serbărilor şcolare. La polul opus al axei care marchează desfăşurarea activităţilor extraşcolare se află schimburile de elevi în cadrul unor proiecte europene (41,9%) şi cluburi ale elevilor (42,4%). Schimburile de elevi sunt un bun prilej pentru aceştia de a fi implicaţi în contexte de învăţare diferite de cele cu care sunt obişnuiţi, de a cunoaşte şi interacţiona cu semeni din medii şi culturi diferite de ale lor şi de a transmite elemente ale capitalului lor cognitiv. Frecvenţa relativ scăzută a acestui tip de activitate în raport cu celelalte activităţi extraşcolare menţionate, marchează pe de o parte un interes scăzut al şcolii de a implementa proiecte focalizate pe interschimburile de elevi, pe de altă parte, dificultatea de a implementa astfel de proiecte, având în vedere faptul că aceste acţiuni necesită costuri şi aprobări din partea instituţiilor superioare, considerate uneori dificil de obţinut. Cluburile elevilor (42,4%) sunt activităţi extraşcolare care îi direcţionează pe elevi spre anumite domenii prestabilite. Exemplele sunt extrem de variate şi ţin de creativitatea celor care au iniţiativa de a le organiza. Pentru buna funcţionare a acestora şi frecventarea lor de cât mai mulţi elevi este necesară consultarea acestora pentru a răspunde nevoilor şi 15

intereselor lor. Nu acest aspect, însă, le determină slaba reprezentare în cadrul activităţilor extraşcolare, ci mai curând lipsa de iniţiativă a cadrelor didactice, lipsa spaţiilor în care aceste cluburi să fie organizate, lipsa mijloacelor şi materialelor care să facă posibilă desfăşurarea activităţilor specifice din cadrul cluburilor. Cert este că aceste cluburi constituie un context prielnic dezvoltării personale a elevilor, dar şi că funcţionarea acestora ar fi un factor activ în prevenirea şi combaterea abandonului şcolar. Impactul pe care activităţile extraşcolare îl au asupra elevilor, dar şi comunităţii depinde atât de tipurile de acţiuni şi tematicile pe care le abordează, dar şi de frecvenţa cu care acestea sunt organizate şi desfăşurate. În mod evident, specificitatea unor activităţi extraşcolare nu permite organizarea lor decât ocazional, însă sunt alte activităţi care pot fi şi este de dorit a fi organizate cu o frecvenţă crescută astfel încât beneficiul la nivelul dezvoltării elevilor să fie crescut. Tocmai pentru că organizarea şi desfăşurarea activităţilor extraşcolare sunt uneori condiţionate de factori externi, ele trebuie astfel gândite şi planificate pentru a răspunde permanent nevoilor elevilor de învăţare, dezvoltare, relaţionare, recreere. Buna planificare şi intercorelare a activităţilor extraşcolare scade considerabil riscul de supraîncărcare a programului elevilor şi suprasolicitare a acestora. Ancheta desfăşurată în rândul cadrelor didactice arată că există activităţi extraşcolare desfăşurate săptămânal, lunar, semestrial sau anual. De remarcat este faptul că activităţile extraşcolare cel mai des menţionate a fi desfăşurate în şcoală au o frecvenţă, de regulă, semestrială. Aceasta este dată atât de bugetul de timp care trebuie alocat pregătirii activităţii, de resursele financiare şi materiale implicate, dar şi de calendarul evenimentelor care prilejuiesc organizarea activităţilor extraşcolare (celebrarea unor sărbători). Conform informaţiilor furnizate de cadrele didactice participante la anchetă, există activităţi organizate săptămânal, iar printre acestea cel mai des întâlnite sunt activităţile cu părinţii (22,9%). Valoarea lor constă atât în dezvoltarea unor cunoştinţe şi competenţe părinţilor, cât şi în consolidarea relaţiei părinte copil cu impact direct asupra reuşitei şcolare. Există alte două tipuri de activităţi cu o frecvenţă săptămânală care se remarcă în cadrul anchetei: cercuri pe discipline şcolare (11,7%) şi activităţi sportive (10,8%). Aceste activităţi sunt, de regulă, destinate exclusiv elevilor, fără a implica alţi membri ai comunităţii, valoarea lor constând în special în dezvoltarea unor cunoştinţe şi aptitudini în continuarea celor dezvoltate în mod formal, la orele de curs. Activităţile cu părinţii şi activităţile sportive nu pot fi întotdeauna organizate săptămânal, dar există pentru cel puţin jumătate dintre şcolile reprezentate în cadrul anchetei, interesul de a organiza astfel de activităţi cel puţin o dată pe lună. Tot lunar sunt organizate activităţi care vizează celebrarea unor sărbători (27,1%), actualizarea site-ului şcolii (22,9%), vizitele cu scop educativ (22%). Anual sunt organizate acele activităţi care sunt condiţionate de calendarul evenimentelor (celebrarea zilei şcolii, olimpiadele şcolare), dar şi de costuri financiare şi de timp crescute (publicarea revistei şcolii, schimburi de cadre didactice în cadrul unor proiecte). 16

Fig. 1. Frecvenţa organizării activităţilor extraşcolare 100,0 80,0 60,0 40,0 20,0 0,0 saptamanal o data/de doua ori pe semestru nu am realizat acest tip de activitate lunar o data/de doua ori pe an Obiective ale activităţilor extraşcolare Activităţile extraşcolare au scopuri multiple, urmărind dezvoltarea de ansamblu a elevilor (cognitiv, afectiv, volitiv, relaţional) prin propunerea unei serii de activităţi care să răspundă cât mai bine nevoilor şi intereselor lor, ţinând cont, totuşi, de resursele umane şi materiale de care dispune şcoala. Conform datelor furnizate de cadrele didactice participante la anchetă, cele mai multe activităţi extraşcolare au ca principal obiectiv dezvoltarea unui climat prietenos în şcoală, 93,8% dintre repondenţi afirmând că activităţile extraşcolare din instituţiile în care lucrează răspund în mare (43,9%) şi foarte mare măsură (49,8%) acestui obiectiv. Concept promovat şi apropriat din ce în ce mai mult în instituţiile de învăţământ, şcoala prietenoasă este instituţia care contribuie la creşterea participării la educaţie şi, implicit, acţionează în vederea prevenirii şi reducerii abandonului şcolar, este instituţia care promovează incluziunea şi încurajează progresul individual. Un alt obiectiv major al activităţilor extraşcolare constă în dezvoltarea relaţiei şcoală familie comunitate, iar prin specificul lor aceste activităţi îi pun laolaltă pe elevi, profesori, părinţi, reprezentanţi ai comunităţii nu doar pentru a-şi prezenta experienţele, ci pentru a coopera, a lucra împreună. Câştigul la nivelul fiecărui grup din relaţia şcoală familie comunitate constă nu doar în acumularea de informaţii, ci şi în creşterea încrederii în sine şi în celălalt, creşterea stimei de sine şi a respectului pentru celălalt, dezvoltarea sentimentului de apartenenţă la o comunitate lărgită din care elevul provine şi căreia trebuie să i se redea ca membru activ. 17

Creşterea participării şcolare este un alt obiectiv major al activităţilor extraşcolare, în opinia cadrelor didactice, 85% dintre acestea recunoscându-i valoarea în mare şi foarte mare măsură. Acest obiectiv corelează cu cel care vizează dezvoltarea unui climat prietenos în şcoală care, implicit, contribuie la creşterea participării şcolare. Prin acţiunile propuse care pun în valoare nu doar capacităţile cognitive ale elevilor şi relaţionarea cadru didactic elev, activităţile extraşcolare evidenţiază calităţi personale şi facilitează relaţionarea cu diferiţi actori ai comunităţii, în contexte variate fapt ce, pentru elevi este un stimul semnificativ pentru frecventarea şcolii. Tabel 2. Obiective ale activităţilor extraşcolare (%) Obiective În foarte mare măsură În mare măsură În mică măsură În foarte mică măsură Nu ştiu/numi dau seama susţinerea activităţilor curriculare prevăzute în programele şcolare petrecerea timpului liber al elevilor orientarea şcolară şi profesională a elevilor creşterea participării şcolare/ atragerea elevilor la şcoală pregătirea elevilor cu performanţe şcolare ridicate pregătirea elevilor cu performanţe şcolare mai slabe dezvoltarea unui climat şcolar prietenos dezvoltarea relaţiei şcoală familie dezvoltarea relaţiei şcoală comunitate inovarea metodelor de predareinvatare-evaluare 28,1 50,9 11,2 4,3 1,3 30,6 49,8 12,1 2,4 0,6 19,1 48,2 20,5 5,0 1,3 37,5 47,5 9,6 2,2 0,8 21,2 37,9 25,8 7,8 2,8 19,7 44,0 23,3 5,0 1,5 49,8 43,9 2,7 0,8 0,3 41,4 43,6 9,3 1,9 0,3 36,.9 48,2 9,4 1,9 0,6 25,3 47,5 17,4 3,9 1,9 18

Conform opiniilor cadrelor didactice, activităţile extraşcolare răspund mai puţin pregătirii suplimentare a copiilor, fie că este vorba despre cei cu performanţe ridicare, fie că este vorba despre cei cu performanţe şcolare slabe. Pregătirea suplimentară a elevilor este uneori menţionată de cadrele didactice ca activitate extraşcolară, dar în puţine cazuri ea se realizează diferenţiat pe niveluri de performanţă (33,7% apreciază că activităţile extraşcolare răspund în mică şi foarte mică măsură nevoii de pregătire suplimentară a elevilor cu performanţe ridicate, respectiv 28,3% răspund în mică şi foarte mică măsură nevoii de pregătire suplimentară a elevilor cu performanţe scăzute). Probabil în mentalul colectiv de la nivelul şcolii s-a implementat ideea că elevii cu performanţe scăzute pot beneficia de ajutorul profesorilor de sprijin, motiv pentru care este de aşteptat ca activităţile de recuperare, de lucru diferenţiat, suplimentar cu elevii cu performanţe scăzute să fie organizate şi desfăşurate de personalul calificat în acest domeniu. Pentru elevii cu performanţe şcolare crescute există, uneori, ore de lcuru suplimentar, dar acestea sunt organizate mai curând în preajma concursurilor şi olimpiadelor şcolare la care urmează să participe elevii. Ponderea relativ scăzută a acestei categorii de elevi influenţează slaba reprezentare a măsurii în care pregătirea suplimentară a elevilor cu performanţe şcolare crescute contribuie la realizarea scopului activităţilor extraşcolare. Mai multe exemple sunt întâlnite în cazul claselor terminale când cadrele didactice de la disciplinele la care se susţin examenele naţionale, desfăşoară ore de lucru suplimentar cu întreaga clasă. Valorificarea participării la activităţile extraşcolare la nivelul evaluării curente a elevilor Participarea la activităţile extraşcolare contribuie în mod semnificativ la dezvoltarea cognitivă, relaţională, afectivă a elevilor. Achiziţiile dobândite în contextele de învăţare din activităţile extraşcolare le pot servi elevilor ca suport pentru învăţare în activităţile de la clasă, motiv pentru care participarea (activă) la activităţile extraşcolare ar trebui valorificată, dar şi încurajată în permanenţă. Mai mult, valorificarea experienţei dobândite în cadrul activităţilor extraşcolare în activităţile de la clasă ar constitui un stimul major pentru o implicare şi mai bună a elevilor în cadrul acelor acţiuni, pentru creşterea spiritului de iniţiativă a acestora. 19

Fig. 2. Valorificarea participării la activităţi extraşcolare în evaluarea curentă Nu cred ca Nu stiu/numi dau activitatile extrascolare ar seama trebui sa 3% conteze in evalaure 11% Categoric da, chiar daca sistemul actual nu permite intotdeauna acest lucru 26% Da, in cadrul portofoliului de invatare permanenta al elevilor 45% Da, dar numai in limitele sistemului Da, doar la anumite actual de evaluare discipline 6% 9% Datele de anchetă evidenţiază faptul că cele mai multe cadre didactice consideră că experienţele din cadrul activităţilor extraşcolare trebuie valorificate în portofoliul de învăţare permanentă al elevilor (45%). Acesta conţine produsele elaborate de elevi în cadrul tuturor activităţilor la care participă şi care urmăreşte să evalueze progresul în pregătirea şcolară şi profesională a elevului, să sporească gradul de conştientizarea de către elev a evoluţiei propriei învăţări sau să indice nivelul de dezvoltare din punct de vedere cognitiv, afectiv şi psihomotor al elevului 3. Valorificarea experienţelor în cadrul portofoliului de învăţare permanentă nu valorizează, însă, efectiv achiziţiile dobândite în contexte nonformale în cadrul activităţilor curente de la clasă, cu toate că aceasta ar fi o oportunitate pentru a întări legătura dintre formal şi nonformal la nivelul şcolii. Sunt unele cadre didactice care depăşesc limitele formale ale criteriilor de evaluare curentă şi iau în considerare cunoştinţele, competenţele, deprinderile elevilor dobândite în cadrul activităţilor extraşcolare. Cu o pondere de 26% în rândul cadrelor didactice participante la anchetă, profesorii care valorizează achiziţiile din contexte nonformale în evaluarea formală sunt cei care au înţeles că la nivelul clasei există personalităţi care trebuie înţelese şi evaluate diferit, în funcţie de capacităţile şi interesele lor. Priceperea, creativitatea cadrului didactic nu constă doar în buna organizare a activităţii de predare-învăţare, ci şi în capacitatea lui de a pune laolaltă criteriile formale de evaluare cu specificitatea şi complexitatea fiecărui individ format în contexte şcolare şi extraşcolare. 3 Țibu, S., Botnariuc, P. (coord.) (2009). Susţinerea autonomiei tinerilor şi a participării acestora la viaţa activă. Bucureşti: Institutul de Ştiinţe ale Educaţiei, p. 21. 20

O pondere mai scăzută în cadrul eşantionului supus investigaţiei consideră că activitatea extraşcolară nu trebuie cuprinsă în evaluările curente (11%), chiar dacă este deja recunoscută valoarea cognitivă, relaţională a achiziţiilor din contextele nonformale pentru dezvoltarea elevului. Probabil este vorba aici de cadre didactice care urmează grile şi criterii standardizate de evaluare sau care privesc progresul elevilor doar prin prisma performanţelor la testările naţionale, a progresului şcolar de la un nivel de educaţie la altul. Există o categorie de cadre didactice care se desprinde uşor de cea anterior menţionată, care începe să manifeste deschidere spre valorificarea achiziţiilor dobândite în activităţi extraşcolare. Sunt acele cadre didactice care acceptă valorificarea achiziţiilor din contexte extraşcolare, dar numai la anumite discipline (6%). Probabil dezvoltarea unor programe de formare continuă care să-i înveţe pe profesori cum să îmbine formalul cu nonformalul în evaluarea curentă, ar creşte ponderea celor care ar folosi în mod categoric participarea elevilor la activităţi extraşcolare, chiar dacă sistemul actual nu permite acest lucru. Niveluri ale valorizării activităţilor extraşcolare de către diferite categorii de actori şcolari Activitatea extraşcolară la care participă elevii este valorizată diferit în evaluarea curentă, în funcţie de disponibilitatea disciplinei şi deschiderea pe care cadrele didactice o au pentru a include în grilele lor de evaluare itemi cu referire la achiziţiile din contextele nonformale. Pentru o cât mai strânsă corelare între dezvoltarea de ansamblu a elevilor prin intermediul activităţilor extraşcolare şi evaluarea curentă la clasă, valoarea activităţilor extraşcolare pentru învăţare trebuie să fie recunoscută şi promovată de toţi actorii şcolii. Facem aici referire la toate categoriile de actori care au legătură cu întreg contextul şcolar: cadre didactice şi elevi, personal didactic cu funcţie de conducere, părinţi, alţi actori ai comunităţii care relaţionează cu şcoala. Tabel 3. Măsura în care actorii şcolii valorizează activităţile extraşcolare Actorii şcolii În foarte mică măsură În mică măsură În mare măsură În foarte mare măsură Nu ştiu/numi dau seama echipa manageriala 3,4 9,8 35,9 45,2 2,2 cadre didactice 3,2 15,3 47,8 28,5 1,2 elevi 2,7 13,3 43,4 36,1 1,0 parinti 8,8 32,2 35,8 15,7 2,2 inspectori scolari 4,5 17,0 33,5 27,5 12,9 alti actori din afara scolii 15,7 22,1 18,7 6,5 32,1 21

Conform datelor de anchetă, reprezentanţii echipelor manageriale valorizează cel mai mult activităţile extraşcolare (35,9% în mare măsură şi 45,2% în foarte mare măsură). Probabil procentul crescut al acestora se datorează şi faptului că au o vedere de ansamblu asupra tuturor activităţilor extraşcolare desfăşurate în instituţiile de învăţământ şi înţeleg valoare învăţării în diferite contexte transdisciplinar, interdisciplinar mai bine decât colegii lor care sunt focalizaţi pe disciplinele pe care le predau. Mai mult, participarea la diferite programe de formare special destinate echipelor manageriale, în cadrul cărora s-a accentuat acest aspect, este un alt argument în favoarea bunei reprezentări a managerilor şcolari în cadrul actorilor care recunosc valoarea activităţii extraşcolare pentru învăţare. Participanţii la anchetă consideră că elevii valorizează foarte mult activităţile extraşcolare în învăţare. 79,5% dintre repondenţi recunosc importanţa pe care elevii o acordă achiziţiilor din cadrul contextelor nonformale, atât în cadrul procesului instructiv-educativ, cât şi pentru dezvoltarea lor personală. Buna reprezentare a elevilor ca actori ai şcolii care recunosc valoarea activităţilor extraşcolare pentru învăţare nu este surprinzătoare, dat fiind faptul că ei sunt cei direct şi efectiv implicaţi în desfăşurarea acestor activităţi. Ei sunt cei care, chiar dacă nu au o vedere generală asupra întregii oferte extraşcolare din instituţia şcolară de apartenenţă, înţeleg importanţa acţiunilor nonformale desfăşurate în şcoală pentru propria lor dezvoltare. La rândul lor, cadrele didactice sunt observatori direcţi ai beneficiilor activităţilor extraşcolare pentru învăţare. Ei sunt cei care se implică în mod direct în organizarea şi desfăşurarea activităţilor extraşcolare, dar sunt şi cei care pot observa imediat impactul pe care aceste activităţi îl au la nivelul elevilor. 76,3% dintre participanţii la anchetă consideră ca personalul didactic recunoaşte valoarea şi importanţa activităţilor extraşcolare pentru învăţare. Buna reprezentare a acestora în cadrul anchetei semnalează un fapt pozitiv, anume deschiderea cadrelor didactice spre recunoaşterea achiziţiilor din contexte nonformale. Chiar dacă ponderea celor care folosesc efectiv în evaluare achiziţiile elevilor din activităţile extraşcolare este încă mică, recunoaşterea valorii învăţării în contexte extraşcolare este un semn că ponderea celor care corelează achiziţiile dobândite de elevi în diferite contexte în evaluarea curentă, este în creştere. Categorii de participanţi la activităţile extraşcolare La activităţile extraşcolare pot participa diferite categorii de actori ai şcolii sau ai comunităţii. Buna reprezentare a lor în cadrul activităţilor derulate cu elevii în afara orelor de curs, contribuie la succesul acţiunilor întreprinse. Dacă elevii şi cadrele didactice sunt categorii de actori fără de care activităţile extraşcolare nu au loc, părinţii, reprezentanţii comunităţii sau ai agenţilor economici, elevi şi profesori din alte şcoli sunt categorii cu o reprezentare variabilă. Potrivit datelor furnizate de ancheta realizată în rândul personalului didactic, elevii şi cadrele didactice din şcoală sunt principalii participanţi la activităţile extraşcolare. Faptul nu surpinde întrucât aceste activităţi sunt organizate de personalul didactic din şcoală împreună cu elevii doritori să se implice în astfel de acţiuni, în beneficiul elevilor. Dincolo de aceşti participanţi 22

tradiţionali la activităţile şcolare sunt întâlniţi părinţii şi profesorii consilieri. Dacă părinţii sunt uneori surprinşi doar în postura de spectatori ai activităţilor desfăşurate, profesorii consilieri iau parte activ atât la organizarea, cât şi la desfăşurarea activităţilor extraşcolare. Tabel 4. Măsura în care actorii şcolari au participat la activităţi extraşcolare Actori şcolari In In foarte In mare In mică foarte mare măsură măsură mică Deloc măsură măsură elevi 68.4 28.5 1.1 0.3 0.2 parinti 8.0 36.2 37.3 10.2 2.4 cadre didactice din scoala 44.5 43.9 6.8 1.3 0.0 profesori consilieri 32.5 38.9 15.1 2.6 7.6 inspectori scolari 4.5 23.7 31.3 18.9 16.5 reprezentati ai agentilor economici (firme, intreprinderi) 2.4 15.2 38.4 22.1 17.4 reprezentati ai autoritatilor locale 5.6 27.3 34.0 18.3 9.6 reprezentanti ai unor organizatii nonguvernamentale 5.0 20.1 31.4 16.6 21.6 elevi din alte scoli 6.7 25.9 32.6 15.7 12.6 cadre didactice din alte scoli 5.4 22.8 37.3 16.5 13.1 personalitati, profesionisti in anumite domenii 3.5 19.5 36.1 17.4 18.2 alti actori scolari 2.0 10.5 27.9 21.5 34.6 O slabă reprezentare la activităţile extraşcolare se remarcă în cazul agenţilor economici. Aceştia ar putea fi un actor activ în viaţa şcolii prin promovarea specificului acţiunilor desfăşurate în cadrul lor, printre elevi, prin atragerea elevilor pentru stagii de practică sau voluntariat în cadrul lor, prin desfăşurarea unor acţiuni comune, prin finanţarea sau sponsorizarea unor acţiuni din şcoală. 60.5% dintre repondenţi afirmă că agenţii economici au participat în mică şi foarte mică măsură la activităţile extraşcolare. La acest procent se adaugă 17.4% reprezentând ponderea celor care afirmă că agenţii economici nu au participat deloc la astfel de activităţi. În condiţiile acestea putem afirma că între şcoală şi agenţii economici nu există cooperari în cadrul acţiunilor extraşcolare decât ocazional. Încurajarea parteneriatului între şcoală şi agenţii economici prin implicarea acestora din urmă în activităţile extraşcolare, ar fi în beneficiul tuturor celor implicaţi, motiv pentru care o mai bună popularizare a importanţie activităţilor şcolare şi extraşcoalre printre acenţii economic ar fi bineveită, la fel cum ar fi şi sensibilizarea promotorilor activităţilor extraşcolare pentru găsirea permanentă de noi parteneri pentru desfăşurarea lor. Conform datelor de anchetă poate fi emisă o concluzie generală: activităţile extraşcolare tind să aibă la nivelul şcolilor un profil bine conturat: se desfăşoară cu elevii şi cadrele didactice din şcoală, părinţii şi reprezentanţii comunităţii fiind categoriile din afara spaţiului şcolar care participă uneori la aceste acţiuni. Chiar dacă schimburile interşcoli, invitaţia unor specialişti din diferite domenii, atragerea reprezentanţilor ONG-urilor în activităţile extraşcolare le-ar 23

face cu mult mai atractive şi mai profitabile pentru toţi cei implicaţi, ele rămân în mai mică măsură reprezentate la nivelul şcolilor. Nivelul la care sunt organizate activităţile extraşcolare Unul dintre marile avantaje ale activităţilor extraşcolare constă în libertatea pe care o lasă celor care le organizează în a-şi alege tematica, acţiunile specifice desfăşurate în cadrul fiecărei activităţi extraşcolare, grupurilor cărora li se adresează etc. Chiar dacă aceste activităţi asigură o astfel de libertate, cei care organizează activităţile extraşcolare sunt destul de ritualişti în ceea ce fac. De regulă actvităţile extraşcolare se desfăşoară la nivelul clasei de elevi (45.6%) sau al întregii şcoli (30.3%) şi în mai puţine situaţii la nivelul grupelor de vârstă sau de aptitudini/intese. Fig. 3. Nivelul la care sunt organizate activităţile extraşcolare 50,0 45.%6 40,0 30,0 20,0 10,0 0,0 30.3% 24.0% la nivelul claselor de elevi la nivelul întregii şcoli pe grupuri diferite de vârstă, în funcţie de aptitudinile şi interesele elevilor Sunt rar menţionate cazurile în care activităţile extraşcolare sunt organizate pe discipline, indiferent de clasa în care este înscris elevul. Elevii au ocazia în cadrul acestor activităţi să înveţe de la colegi mai mari noţiuni specifice unui domeniu, dar care lor nu le sunt accesibile în acel moment. Mai mult, aceste grupuri tematice, îi dezvoltă foarte mult pe elevi, în sensul responsabilizării lor în transmiterea de informaţii, formarea de competenţe, creşterii cooperării şi întrajutorării, dar şi a stimei de sine şi respectului pentru ceilalţi. Cele mai multe activităţi extraşcolare se desfăşoară la nivelul clasei. Acest fapt nu dă elevilor posibilitatea interacţiunii cu colegi de alte vârste, din alte şcoli, alte medii sociale şi culturale, şi nici cu prea mulţi profesionişti din diferite domenii. Din această cauză considerăm că ar fi benefic pentru elevi sensibilizarea celor care organizează activităţile 24

extraşcolare pentru diversificarea experienţelor intergeneraţionale, interşcolare, transdisciplinare. Persoane resursă în organizarea activităţilor extraşcolare Succesul activităţilor extraşcolare depinde de corelarea unei serii de factori cum ar fi: atractivitatea tematicii abordate, buna coordonare a activităţilor, implicarea cât mai multor actori ai şcolii şi comunităţii cu experienţe relavante pentru activitatea desfăşurată. Ancheta realizată în rândul cadrelor didactice a evidenţiat faptul că de cele mai multe ori activităţile extraşcolare sunt organizate de cadre didactice şi elevi, la nivelul clasei. Chiar dacă sunt organizate la nivelul grupului restrâns al unei clase de elevi, activităţile extraşcolare au nevoie de susţinerea altor actori ai şcolii, în funcţie de specificitatea lor. Practica arată că, în afară de elevi (62,3%), cei mai activi în sprijinirea activităţilor extraşcolare sunt managerii unităţilor de învăţământ (47,5%) şi câţiva profesori (40,8%) care se remarcă prin implicare crescută indiferent de specificul activităţii extraşcolare desfăşurate. Ponderea crescută a elevilor în acordarea de sprijin în vederea organizării şi desfăşurării activităţilor extraşcolare nu surprinde. Ei sunt principalii beneficiari ai acestor activităţi, ei sunt principalii actori ai activităţilor şi, de multe ori, acestea sunt organizate ca răspuns la nevoile lor. Implicarea echipei manageriale a şcolii în activităţile extraşcolare este, ca şi în cazul elevilor, chiar dacă la alt nivel, implicită, ţinând cont de faptul că echipa managerială coordonează activităţile extraşcolare de la nivelul instituţiei de învăţământ, monitorizează desfăşurarea acestora şi se implică efectiv acolo unde este nevoie, indiferent de tipul activităţii şi de nivelul la care se desfăşoară. Datele de anchetă relevă faptul că în multe şcoli există un grup restrâns de cadre didactice active la nivelul activităţilor extraşcolare. Aceştia se implică atât ca iniţiatori, cât şi ca organizatori şi susţinători ai celor care organizează activităţi extraşcolare. În acest grup restrâns, menţionat de 40,8% dintre repondenţi, intră acele cadre didactice care au înţeles rolul educaţiei nonformale în devenirea elevilor şi care valorifică achiziţiile din contexte nonformale în evaluarea curentă a elevilor, chiar dacă nu există reglementări în acest sens. 25

Fig. 4. Actori care oferă sprijin în organizarea şi desfăşurarea activităţilor extraşcolare 70,0% 60,0% 50,0% 40,0% 30,0% 20,0% 10,0% 0,0% 62,3% 47,5% 40,8% 28,0% 29,8% 17,8% 16,0% 13,5% 16,0% 9,0% 4,6% 2,5% Mai puţin de o treime dintre repondenţi (29,8%) menţionează sprijinul acordat de părinţi în organizarea şi desfăşurarea activităţilor extraşcolare. Aceştia sunt mai activi în organizarea serbărilor şi excursiilor. Rolul şi implicarea părinţilor în cadrul activităţilor extraşcolare ar creşte dacă, de exemplu, la activităţile cu părinţii s-ar lua mai mult în sensul informării şi sensibilizării lor în vederea implicării în activităţile extraşcolare. Mai mult, pentru creşterea participării părinţilor la aceste activităţi, ar trebui să se ţină cont atunci când se stabileşte calendarul activităţilor, de disponibilităţile de timp ale părinţilor, de specificul activităţilor din comunitate (activităţi în care părinţii sunt implicaţi în mod curent), de posibilităţile de acţiune şi interesele părinţilor. Surprinzător este faptul că directorul educativ este menţionat e o pondere scăzută a cadrelor didactice ca fiind un sprijin în organizarea şi desfăşurarea activităţilor extraşcolare (4,6%). Prin specificul activităţii sale este de aşteptat ca directorul educativ să fie principalul actor al şcolii care susţine activităţile extraşcolare, care promovează şi facilitează legăturile dintre educaţia formală, nonformală şi informală, care acţionează în vederea implicării în activităţile şcolii a cât mai multor actori din şcoală şi comunitate. De remarcat este şi faptul că, în general, cadrele didactice care se implică în activităţile şcolare resimt mai mult sprijin din partea unor actori din afara şcolii şi din partea membrilor propriilor familii decât de la directorii educativi din şcoli. Concluzia pe care o desprindem aici vizează nu doar nevoia cadrelor didactice active în activităţile extraşcolare de a primi sprijin în acţiunile lor din partea cât mai multor actori ai şcolii, ci şi nevoia de a exista o persoană la nivelul şcolii a căror atribuţii să vizeze exclusiv activităţile extraşcolare. O astfel de persoană ar fi principala resursă atât în planificarea, organizarea şi monitorizarea activităţilor extraşcolare, cât şi în susţinerea celorlalte care didactice care au iniţiativă în acest sens. În aceste condiţii, 26