Inegalitatea veniturilor gospodăriilor în România

Inegalitatea veniturilor gospodăriilor în România Dr. Maria MOLNAR Institutul de Economie Naţională al Academiei Române Abstract Articolul prezintă rezultatele măsurării inegalităţii veniturilor gospodăriilor din România în perioada 1995-2008. A fost utilizat un set de indicatori ai inegalităţii, estimaţi pe baza datelor colectate prin Ancheta Integrată în Gospodării şi Ancheta Bugetelor de Familie, cercetări statistice realizate de Institutul Naţional de Statistică. Estimaţiile tuturor indicatorilor evidenţiază creşterea inegalităţii în 2006 comparativ cu 2000, urmată de o scădere semnifi cativă a acesteia în 2007 şi 2008. Rezultatele referitoare la anii 1995 şi 2000 nu indică o tendinţă la fel de evidentă: unii dintre aceştia arată o uşoară creştere, în timp ce alţii sugerează scăderea inegalităţii sau absenţa unui trend. Articolul reprezintă un prim rezultat al unui proiect de cercetare privind inegalitatea şi polarizarea socială. Cuvinte cheie: venituri disponibile, măsurarea inegalităţii, coefi cientul Gini, indicele Theil, indicii Atkinson, inegalitate intergrupe, redistribuire *** România este unul dintre statele membre ale Uniunii Europene cu cel mai înalt nivel al inegalităţii. In 2008, coeficientul Gini estimat pentru distribuţia veniturilor băneşti disponibile din România (36%) era cu 11 puncte procentuale mai mare decât veniturile estimate pentru Cehia şi Ungaria (cel mai scăzut nivel înregistrat în statele membre ale UE), iar raportul dintre veniturile ce revin celor mai bogaţi şi celor mai săraci 20% dintre locuitori (7:1) era de două ori mai mare. Inegalitatea veniturilor este percepută ca fiind foarte înaltă de majoritatea populaţiei din România, având în vedere că, potrivit Barometrului de Opinie Publică, cea mai mare parte a populaţiei consideră că societatea românească ar trebui să fie mai egalitară decât în prezent (Bădescu, 2003). Această percepţie derivă din creşterea mare a inegalităţii în perioada tranziţiei la economia de piaţă. Creşterea inegalităţii în procesul tranziţiei la economia de piaţă este în mare parte justificată de faptul că aceasta implică şi tranziţia de la distribuţia egalitară la o distribuţie potrivită regulilor şi mecanismelor pieţei: Romanian Statistical Review nr. 7 / 2010

o distribuţie caracterizată printr-o mai mare diferenţiere a veniturilor, impusă de nevoia de a recompensa dificultatea, complexitatea şi responsabilitatea muncii şi rezultatele acesteia, inovativitatea, educaţia, talentul, spiritul antreprenorial şi asumarea riscului în afaceri, recompensă considerată una dintre condiţiile utilizării eficiente a factorilor de producţie şi un motor al dezvoltării economice. Inegalitatea este considerată ca fiind prea mare şi nedreaptă din cauza decalajului enorm dintre condiţiile de viaţă ale majorităţii populaţiei şi viaţa luxoasă, în multe cazuri ostentativ afişată, a celor bogaţi, a faptului binecunoscut că multe dintre averile şi veniturile mari şi foarte mari provin din activităţi sau din capital acumulat în economia subterană, prin încălcarea legii sau prin exploatarea slăbiciunii sistemului juridic, precum şi din fapte de corupţie, în timp ce mulţi săraci nu au nici oportunitatea şi nici posibilitatea/capacitatea de a obţine un loc de muncă, cu atât mai puţin a unuia care să permită realizarea de venituri decente. Nivelul general de trai scăzut în România, comparativ cu cel înregistrat în alte ţări europene, accentuează sentimentul că distribuţia veniturilor este injustă, ceea ce afectează comportamentul economic şi social, precum şi coeziunea socială. Din considerente care ţin deopotrivă de echitate şi eficienţă, inegalitatea şi, în special creşterea excesivă, scăpată de sub control a acesteia, ar trebui să fie un subiect permanent de preocupare pentru decidenţii din politica socială şi economică, precum şi pentru cercetătorii din domeniul social şi din economie. Adoptarea şi aplicarea unor politici sociale şi economice orientate spre readucerea şi menţinerea inegalităţii în limite rezonabile necesită informaţii privind nivelul şi tendinţele de evoluţie ale acesteia, cunoaşterea cauzelor şi factorilor determinanţi, precum şi a legăturii cu dezvoltarea economică şi socială. În România, distribuţia veniturilor a intrat în mai mică măsură în preocupările cercetării economice. Evaluări consistente referitoare la inegalitatea veniturilor şi a consumului au fost realizate în a doua parte a anilor 1990, datorită disponibilităţii unei noi surse de date relevante colectate prin anchetele statistice în gospodării. Date şi informaţii referitoare la indicatorii inegalităţii au fost publicate în câteva rapoarte şi studii realizate sub egida Băncii Mondiale, PNUD, UNICEF, a Comisiei Antisărăcie şi Promovare a Incluziunii Sociale, a Ministerului Muncii şi a Institutului Naţional de Statistică. Doi dintre indicatorii inegalităţii sunt estimaţi anual de Institutul Naţional de Statistică în cadrul sistemului indicatorilor privind incluziunea socială. Studiul ale cărui rezultate sunt prezentate parţial în articol, face parte dintrun proiect de cercetare privind distribuţia veniturilor, având ca prim obiectiv măsurarea inegalităţii şi polarizării veniturilor (Molnar, 2009). Sunt prezentate în articol probleme de ordin metodologic privind măsurarea inegalităţii, rezultatele estimării principalilor indicatori ai Revista Română de Statistică nr. 7 / 2010

inegalităţii în perioada 1995-2008 şi evaluarea impactului redistribuirii asupra inegalităţii. Măsurarea inegalităţii veniturilor implică soluţionarea a două probleme metodologice: (i) definirea şi calculul veniturilor (ii) alegerea indicatorilor inegalităţii. Prin măsurarea inegalităţii veniturilor se are în vedere una dintre componentele definitorii ale inegalităţii sociale, categoria de venituri utilizată dealtfel în majoritatea studiilor consacrate evaluării inegalităţii, respectiv veniturile disponibile ale gospodăriilor estimate pe adult echivalent, reprezentând cel mai bun estimator al bunăstării gospodăriilor din perspectiva resurselor acesteia. Veniturile disponibile sunt estimate pe baza informaţiilor colectate prin statistica bugetelor de familie (Ancheta Integrată în Gospodării şi Ancheta Bugetelor de Familie), conform metodologiei cărora, veniturile disponibile ale fiecărei gospodării reprezintă suma veniturilor obţinute de membrii gospodăriei din toate sursele (veniturile brute totale) mai puţin plăţile făcute de gospodării în cadrul redistribuirii (impozite şi contribuţii sociale). Veniturile brute totale cuprind venituri băneşti (câştigurile salariale, venituri băneşti din activităţi independente în agricultură şi neagricole, venituri din proprietate, venituri băneşti din prestaţii/transferuri sociale, transferuri de la alte gospodării şi alte venituri băneşti) şi venituri în natură (valoarea unor beneficii în natură primite de salariaţi şi beneficiarii unor scheme de protecţie socială şi valoarea produselor alimentare şi nealimentare consumate de gospodărie din resurse proprii, respectiv din producţia proprie, din transferuri de la alte gospodării sau primite ca plată pentru munca în gospodărie). Spre deosebire de practica actuală a EUROSTAT, care utilizează veniturile băneşti disponibile în evaluarea inegalităţii, veniturile prezentate în studiul realizat cuprind şi veniturile în natură. Întrucât consumul de produse agroalimentare din resurse proprii reprezintă o componentă importantă a consumului gospodăriilor din România, în special al celor care realizează un nivel scăzut al veniturilor băneşti, neluarea în considerare a acestei componente conduce la o supraevaluare a inegalităţii în România. Prin utilizarea veniturilor disponibile estimate cu includerea veniturilor în natură, se obţine o mai bună evaluare a inegalităţii, iar în cazul distribuţiei veniturilor din România aceasta înseamnă o inegalitate mai mică decât cea estimată pe baza veniturilor băneşti 1. O altă componentă a veniturilor în natură, chiria imputată (valoarea consumului corespunzător utilizării locuinţei aflate în proprietatea gospodăriei) nu este luată în considerare în calculul veniturilor, fiind posibil ca indicatorii inegalităţii să arate un grad mai mic de inegalitate decât cel real, având în vedere că aproape toate gospodăriile Romanian Statistical Review nr. 7 / 2010

ocupă propria locuinţă, iar gospodăriile cu un nivel mai înalt al veniturilor deţin în general şi locuinţe mai bune. Acelaşi efect de minimalizare a inegalităţii derivă din faptul că, din cauza sezonalităţii producţiei agricole şi a designului eşantionului Anchetei bugetelor de familie, cheltuielile efectuate pentru producţia gospodăriei nu pot fi deduse din valoarea micii producţii agricole a gospodăriilor şi implicit din veniturile băneşti şi în natură realizate din această sursă, iar importanţa relativă a acestor cheltuieli este mai mare în cazul gospodăriilor situate în partea inferioară a distribuţiei veniturilor. Veniturile gospodăriilor au fost ajustate în funcţie de componenţa gospodăriei cu ajutorul unei scale de echivalenţă utilizate şi în măsurarea sărăciei absolute în România. Numărul de unităţi adult echivalent din fiecare gospodărie este stabilit pe baza relaţiei, unde A şi C reprezintă numărul de adulţi şi de copii din gospodăria respectivă. Cei doi parametri, α = 0,5 şi θ = 0,9, care exprimă raportul dintre cheltuielile de consum aferente unui copil şi unui adult şi economiile de scară din consumul unei gospodării în funcţie de dimensiunea acesteia, au fost estimaţi pe baza informaţiilor privind cheltuielile de consum ale gospodăriilor Pentru a studia evoluţia inegalităţii veniturilor în cursul unei perioade mai mari au fost utilizate datele colectate prin două cercetări în gospodării: Ancheta Integrată în Gospodării (AIG) şi Ancheta Bugetelor de Familie (ABF), realizate de Institutul Naţional de Statistică (INS) în perioada 1995-2000 şi, respectiv, începând cu 2001. Întrucât modulul referitor la venituri a rămas neschimbat în cele două anchete, estimaţiile indicatorilor inegalităţii sunt comparabile începând cu anul 1995. O anchetă a bugetelor de familie a fost realizată de INS şi înainte de 1995, însă date fiind diferenţele de ordin metodologic nu pot fi estimaţi indicatorii inegalităţii comparabili pentru întreaga perioadă de tranziţie la economia de piaţă. De asemenea, nu dispunem de informaţia necesară evaluării impactului crizei economice asupra inegalităţii veniturilor. Cu privire la evaluarea inegalităţii veniturilor ne referim la inegalitatea generală şi inegalitatea intergrupe. Inegalitatea generală este determinată de veniturile individuale. Este măsurată pe baza datelor referitoare la distribuţia persoanelor/gospodăriilor în funcţie de nivelul veniturilor. Pentru evaluarea inegalităţii veniturilor s-a utilizat un set de indicatori: şase indicatori derivaţi din cuantilele distribuţiei (raportul interchintilic şi interdecilic, raportul dintre veniturile ce revin populaţiei din chintilele şi din decilele extreme şi decalajul absolut interchintilic şi interdecilic raportat la mediană), trei indicatori derivaţi din indicatorii variaţiei (indicele Kuznets/Robin Hood, indicii Éltető-Frigyes şi dispersia logaritmului veniturilor), coeficientul Gini, indicele Theil şi indicii Atkinson. Revista Română de Statistică nr. 7 / 2010

Calculul indicatorilor inegalităţii Raportul interchintilic şi interdecilic este stabilit din a patra şi prima chintilă (Q4/Q1) şi, respectiv, a noua şi prima decilă a distribuţiei (D9/D1), iar decalajul absolut interchintilic şi interdecilic este diferenţa dintre a patra şi prima chintilă [(Q4 Q1)/Me] şi, respectiv, a noua şi prima decilă [(D9-D1)/Me)], normalizate prin raportare la mediană, pentru a asigura comparabilitatea în timp şi spaţiu a indicatorului. Raportul dintre veniturile din chintila superioară şi cea inferioară (S80/S20) este partea din veniturile totale ce revine celor mai bogaţi 20% dintre locuitorii ţării şi partea ce revine celor mai săraci 20%, iar raportul dintre veniturile din decila superioară şi cea inferioară (S90/S10) este partea din veniturile totale ce revine celor mai bogaţi şi, respectiv, celor mai săraci 10% dintre locuitori. Indicele Kuznets, cunoscut şi sub denumirea de indice Robin-Hood, este un raport între jumătatea abaterii medii a veniturilor individuale şi media distribuţiei,, (1) unde x i reprezintă venitul de care dispune persoana i (venitul ce revine pe adult echivalent în gospodăria din care face parte persoana respectivă), venitul mediu şi n numărul populaţiei. Indicele arată dimensiunea transferurilor din veniturile mari (peste medie) către veniturile mici (sub medie) necesare pentru a obţine egalitatea perfectă a veniturilor. Cei trei indici Éltetö-Frigyes măsoară distanţa dintre veniturile medii ale celor care dispun de venituri mai mari şi mai mici ( şi, respectiv,,) decât media generală ( ), precum şi distanţa dintre cele două medii parţiale şi media generală: (2) Dispersia logaritmului veniturilor este calculată pe baza logaritmului veniturilor individuale raportate la media veniturilor,. (3) Coeficientul Gini este o măsură a distanţei medii dintre veniturile individuale luate două câte două fiind estimat conform relaţiei: Romanian Statistical Review nr. 7 / 2010

, (4) unde D x este distanţa medie dintre toate veniturile individuale x i şi toate veniturile x j. Indicele Theil este o măsură a entropiei determinate de diferenţele dintre venituri şi este estimat ca medie a raportului dintre veniturile individuale şi media veniturilor, ponderat cu logaritmul aceluiaşi raport:. (5) Clasa de indici Atkinson index este construită pe baza unei funcţii de bunăstare, care implică utilizarea unui parametru cu caracter normativ, ε 0, denumit parametru al aversiunii faţă de inegalitate. Indicii sunt estimaţi pe baza următoarelor două relaţii, în funcţie de ε: şi, pentru ε 1, (6), pentru ε=1. (7) Indicatorii arată o inegalitate mai mare la valori mai mari. În general, limita minimă a intervalului de variaţie a indicilor este zero, ceea ce corespunde unei distribuţii perfect egalitare, cu excepţia raportului interchintilic şi interdecilic, a raportului dintre partea din veniturile totale care revine chintilelor/decilelor extreme şi indicilor Éltetö-Frigyes, în cazul cărora indicatorii sunt egali cu 1, dacă toate veniturile sunt egale. Limita superioară a intervalului de variaţie a coeficientului Gini, a indicilor Kuznets şi Atkinson este 1 (100% atunci când indicatorii sunt exprimaţi în procente). Limita superioară a indicatorilor cuantilici şi a indicilor Éltetö-Frigyes este mai mare decât 1(100%). Indicele Theil poate depăşi 1 (100%), de asemenea. *** S-au estimat mai mulţi indicatori pentru a realiza o evaluare de mai mare fineţe a gradului de inegalitate şi, mai ales, a evoluţiei inegalităţii în România, precum şi pentru a verifica robusteţea concluziilor bazate pe indicatorii estimaţi, întrucât fiecare indicator are avantajele şi limitele sale şi pentru că diferiţi indicatori sunt mai sensibili la modificările care intervin în Revista Română de Statistică nr. 7 / 2010

unele părţi ale distribuţiei (în partea inferioară, de mijloc sau superioară). S-a estimat, de exemplu, coeficientul Gini, care este indicatorul cel mai frecvent utilizat, raportul dintre veniturile ce revin chintilelor extreme, indicii Kuznets/ Robin Hood şi Éltetö-Frigyes datorită uşoarei lor înţelegeri şi interpretări, având totuşi în vedere că primul este mai sensibil la modificările din partea de mijloc a distribuţiei, al doilea numai la cele din partea superioară şi cea inferioară, iar ceilalţi nu sunt sensibili la transferurile realizate în aceeaşi parte a distribuţiei (sub medie/mediană sau deasupra acesteia). Motivul utilizării indicelui Theil este legat de proprietatea acestuia de a permite descompunerea inegalităţii în inegalitate în cadrul grupelor şi intergrupe şi evaluarea măsurii în care diferite caracteristici ale gospodăriilor determină inegalitatea. Argumentul în favoarea utilizării indicilor Atkinson ţine de solida sa fundamentare teoretică şi de posibilitatea măsurării inegalităţii în funcţie de diferite ipoteze referitoare la sensibilitatea societăţii faţă de inegalitate, chiar dacă interpretarea sa nu este uşoară pentru unii dintre utilizatori. Principalul scop al evaluării inegalităţii intergrupe este evidenţierea influeţei unor factori ai inegalităţii veniturilor legaţi de diferite caracteristici ale gospodăriior. Inegalitatea intergrupe este măsurată pe baza veniturilor medii din fiecare grupă. Pe lângă analiza bazată pe raportul dintre media veniturilor din fiecare grupă şi media generală sau dintre mediile diferitelor grupe, indicator statistic frecvent utilizat în astfel de evaluări, s-au estimat şi trei indicatori sintetici: coeficientul de variaţie, indicele Theil şi coeficientul Gini intergrupe. Pentru evaluarea contribuţiei redistribuirii şi a principalelor sale componente (transferurile sociale, din care pensiile şi alte transferuri sociale, impozitele şi contribuţiile sociale) la atenuarea inegalităţii generale sau intergrupe a veniturilor, s-a utilizat diferenţele dintre coeficienţii Gini estimaţi pentru veniturile totale brute înainte de transferurile sociale (inclusiv pensiile), veniturile totale brute înainte de transferurile sociale (exclusiv pensiile), veniturile totale brute după transferurile sociale şi veniturile disponibile. Efectul total al redistribuirii a fost estimat ca diferenţă între coeficienţii Gini ai veniturilor totale brute înainte de transferurile sociale (inclusiv pensiile) şi cei ai veniturilor disponibile, respectiv diferenţa dintre inegalitatea veniturilor de care ar dispune gospodăriile în situaţia ipotetică a absenţei redistribuirii şi inegalitatea veniturilor de care gospodăriile dispun efectiv. Indicatorii inegalităţii în România Indicatorii inegalităţii veniturilor au fost estimaţi pentru anii 1995, 2000, 2006, 2007 şi 2008, ani care marchează trei perioade distincte în evoluţia nivelului şi a distribuţiei veniturilor: o perioadă în care a avut loc o scădere Romanian Statistical Review nr. 7 / 2010

severă a veniturilor disponibile (1995-2000), urmată de o perioadă de creştere susţinută a veniturilor (2001-2006) şi doi ani de creştere accelerată. Veniturile disponibile medii pe adult echivalent au scăzut în perioada 1995-2000 cu 25%, urmare a declinului economic sever înregistrat în această perioadă şi a inflaţiei deosebit de înalte, ceea ce a condus la scăderea în continuare a nivelului de trai deja scăzut, moştenit din anii economiei de comandă şi afectat de primii ani ai tranziţiei la economia de piaţă. După anul 2000 veniturile au crescut an de an, astfel încât în anul 2008 veniturile medii ajunseseră la dublul nivelului înregistrat în 2000. Rata medie anuală de creştere a veniturilor disponibile în perioada 2001-2008 a fost de 9%, dar în 2007 şi 2008 acestea au crescut cu 13% şi, respectiv, 18%. În contextul acestei evoluţii a nivelului veniturilor, a crescut inegalitatea generală a veniturilor: toţi indicatorii atestă un grad mai înalt de inegalitate în anii 2006-2008 comparativ cu 1995 şi 2000. Creşterea inegalităţii a fost mai evidentă în 2006 comparativ cu 2000, perioadă de creştere economică susţinută, însoţită de creşterea veniturilor gospodăriilor. Veniturile mari au crescut mai mult decât cele mici, datorită creşterii mari a veniturilor din proprietate şi a câştigurilor salariale, a instituirii cotei unice de impozitare a veniturilor, creşterii în mai mică măsură a pensiilor 2 şi epuizării potenţialului de creştere a consumului din resurse proprii. În condiţiile în care veniturile au crescut de-a lungul întregii distribuţii (Figura 1) şi veniturile medii au crescut cu 52%, partea din veniturile totale care revine celor mai săraci 20% dintre locuitorii ţării (populaţia cu cele mai mici venituri) a crescut numai cu 39%, iar cea care revine celor mai bogaţi 20% dintre locuitori (populaţia cu cele mai mari venituri) a crescut cu 62%. Veniturile populaţiei din decila inferioară şi din cea superioară au crescut în aceeaşi perioadă cu 38% şi, respectiv, 68%. (Anexa 1). Revista Română de Statistică nr. 7 / 2010

Principalii indicatori ai inegalităţii veniturilor disponibile Tabelul 1 1995 2000 2006 2007 2008 Raportul dintre veniturile din chintila superioară şi din cea inferioară (S80/S20) 4,5 4,6 5,4 5,1 4,9 Raportul intechintilic (Q4/Q1) 2,3 2,4 2,5 2,5 2,5 Decalajul absolut interchintilic [(Q4-Q1)/Me], % 82 87 95 94 91 Raportul dintre veniturile din decila superioară şi din cea inferioară (S90/S10) 7,0 7,2 8,7 8,2 7,7 Raportul intedecilic (D9/D1) 3,5 3,9 4,2 4,1 4,0 Decalajul absolut interdecilic [(D9-D1)/Me],% 131 140 153 149 144 Indicele Kuznets/Robin Hood 0,206 0,208 0,230 0,225 0,216 Indicii Éltetö-Frigyes EF 1 2,36 2,30 2,54 2,53 2,41 EF 2 1,54 1,51 1,60 1,59 1,55 EF 3 0,65 0,66 0,63 0,63 0,64 Dispersia logaritmului veniturilor 0,308 0,330 0,392 0,368 0,352 Coeficientul Gini 0,296 0,296 0,328 0,320 0,308 Indicele Theil 0,189 0,158 0,216 0,200 0,173 Indicii Atkinson ε = 0,25 0,043 0,038 0,050 0,046 0,041 ε = 0,50 0,079 0,074 0,093 0,087 0,079 ε = 1 0,143 0,141 0,171 0,161 0,150 ε = 2 0,274 0,278 0,401 0,306 0,288 Sursa: Ancheta Integrată în Gospodării şi Ancheta Bugetelor de Familie (estimări) Creşterea mai rapidă a veniturilor înregistrată în anii 2007 şi 2008 a fost însoţită de o schimbare de trend în evoluţia inegalităţii: aceasta a scăzut, în special în anul 2008, în condiţiile în care veniturile mici au crescut mai rapid decât cele mari. Veniturile din primele patru chintile au crescut cu 39%, 38%, 37% şi, respectiv, 36%, iar cele din chintila superioară au crescut numai cu 27% (Anexa 1). Scăderea inegalităţii a fost determinată în principal de majorarea salariului minim garantat şi a nivelului pensiilor, legată în mare măsură de Romanian Statistical Review nr. 7 / 2010

faptul că 2007 şi 2008 au fost ani electorali. Salariul minim a fost majorat de la 330 lei lunar, în 2006, la 390 lei, în 2007, şi la 500 lei şi, respectiv, la 540 lei, în primele nouă şi în ultimele trei luni ale anului 2008. Pensia medie de asigurări sociale de stat şi cea pentru agricultori au crescut de la 311 lei şi, respectiv, 117 lei lunar, în 2006, la 523 lei şi, respectiv, 159 lei, în 2007, şi la 593 lei şi, respectiv, 253 lei, în 2008. Astfel, pensia medie reală de asigurări sociale de stat a crescut cu 23% în 2007 şi 34% în 2008, în condiţiile în care salariul mediu real a crescut cu 15% şi, respectiv, 14%. A fost majorată şi alocaţia de stat pentru copii de la 25 lei lunar, în 2006 şi 2007, la 40 lei în 2008, majorare cu impact mai mare asupra veniturilor mici. Parada lui Pen în anii 2000, 2006 şi 2008 şi curbele creşterii veniturilor disponibile Figura 1 2500 2008 Venituri, RON lunar/ae, preuri ianuarie 2008 2000 1500 1000 500 2006 2000 0 1 10 19 28 37 46 55 64 73 82 91 populaia (centile) Rate de cretere a veniturilor, % 70 60 50 40 30 20 10 0 2006/2000 1 10 19 28 37 46 55 64 73 82 91 Populaţia (centile) 99 Revista Română de Statistică nr. 7 / 2010

50 Rate de cretere a veniturilor, % 40 30 20 10 0 2008/2006 1 10 19 28 37 46 55 64 73 82 91 100 Populaţia (centile) Valorile estimate ale indicatorilor nu mai evidenţiază aceeaşi tendinţă a inegalităţii între 1995 şi 2000. Indicatorii derivaţi din chintilele şi decilele distribuţiei, dispersia logaritmului veniturilor şi indicele Atkinson (ε=2) arată o uşoară creştere a inegalităţii, indicele Theil, indicii Éltetö-Frigyes şi indicii Atkinson (ε=0.25 şi ε=0.5) sugerează scăderea acesteia, în timp ce conform coeficientului Gini, indicelui Kuznets/Robin Hood şi indicelui Atkinson (ε=1) inegalitatea nu s-a modificat în această perioadă. Diferenţele în semnalul dat de indicatori în legătură cu evoluţia inegalităţii derivă din măsura în care scăderea veniturilor a afectat diferitele zone ale distribuţiei: scădere mai mare în partea inferioară comparativ cu partea superioară şi o scădere mare a veniturilor mari (Figura 2 şi Anexa 1): ratele de scădere a veniturilor din primele nouă decile au variat (descrescător) între 29% şi 23%, iar veniturile din ultima decilă au scăzut cu 28%. Parada lui Pen în anii 1995 şi 2008 şi curba creşterii veniturilor disponibile Figura 2 Venituri, RON lunar/ae, preuri ianuarie 20008 1600 1400 1200 1000 800 600 400 200 1995 2000 0 1 10 19 28 37 46 55 64 73 82 91 Populaţia (centile) 99 Romanian Statistical Review nr. 7 / 2010

Rate de sc dere a veniturilor, % 0-5 -10-15 -20-25 -30-35 2000/1995 1 10 19 28 37 46 55 64 73 82 91 Populaţia (centile) Indicatorii care sunt mai sensibili la modificarea veniturilor mari sugerează scăderea inegalităţii, cei mai sensibili la modificările din zona veniturilor mici arată creşterea inegalităţii, iar cei care sunt la fel de sensibili la modificările din toate părţile distribuţiei nu evidenţiază evoluţia într-o direcţie sau alta a inegalităţii. Cele două curbe Lorenz estimate pentru anii 1995 şi 2000 se intersectează în ultimul sfert al distribuţiei, ceea ce înseamnă că pentru cea mai mare parte a distribuţiei inegalitatea a fost mai mare în 2000 decât în 1995 şi numai în partea superioară a scăzut în aceeaşi perioadă (Anexa 2). Dacă avem în vedere dificultăţile mari cu care se confruntă gospodăriile din parte inferioară a distribuţiei, faptul că scăderea mare a veniturilor acestora înseamnă renunţarea la satisfacerea unora dintre nevoile elementare ale membrilor acestora, oarecum şi sensibilitatea relativ mare a societăţii româneşti la creşterea incidenţei şi profunzimii sărăciei, putem aprecia că şi în această perioadă a avut loc o anumită creştere a inegalităţii, aşa cum sugerează indicatorii mai sensibili la modificările din partea inferioară a sărăciei. Inegalitatea a crescut mai mult în primii ani ai tranziţiei la economia de piaţă (1990-1994), perioadă marcată de un puternic declin economic, de inflaţie şi de scădere severă a gradului de ocupare a populaţiei, în special a ocupării salariale, de apariţie şi explozie a şomajului şi de deplasare a masei de salariaţi din unităţile industriale închise spre agricultura de subzistenţă şi/sau spre sistemul de pensii, precum şi de eroziunea masivă a puterii de cumpărare a salariilor, pensiilor, celorlalte venituri băneşti şi a economiilor, concomitent cu creşterea gradului de diferenţiere a cîştigurilor salariale. Conform unor evaluări bazate pe datele colectate de vechea Anchetă a Bugetelor de Familie, coeficientul Gini al inegalităţii veniturile disponibile, estimate pe gospodărie, a crescut de la 0,237 în 1989 la 0,264 în 1994, iar cel al veniturilor brute ale gospodăriilor, estimate per capita, a crescut de la 0,233 la 0,286 în aceeaşi perioadă (UNU/WIDER). Revista Română de Statistică nr. 7 / 2010

Rezultatele estimării indicatorilor inegalităţii evidenţiază şi creşterea inegalităţii intergrupe. Pe parcursul celor două perioade de scădere şi de creştere a veniturilor, unele grupe de gospodării au pierdut mai mult sau au câştigat mai puţin decât altele, astfel încât decalajele dintre veniturile diferitelor categorii de gospodării au crescut între 1995 şi 2008. Datele referitoare la veniturile medii estimate pe adult echivalent evidenţiază diferenţe mari între veniturile gospodăriilor grupate în funcţie de statutul ocupaţional şi nivelul de educaţie a capului gospodăriei şi între veniturile gospodăriilor din mediul urban şi rural. Diferenţe dintre veniturile medii estimate în funcţie de tipul gospodăriei şi pe regiuni sunt de asemenea importante. Raportul dintre veniturile medii estimate pe grupe de gospodării şi media generală, precum şi indicatorii sintetici intergrupe (indicii Theil, coeficienţii Gini şi coeficienţii de variaţie) arată o tendinţă de creştere a inegalităţii intergrupe în perioada 1995-2007 şi scăderea acesteia în 2008, cu excepţia grupării după mediul de rezidenţă şi regiune (Anexa 3). Indicii Theil intergrupe, după principalele caracteristici ale gospodăriilor Figura 3 0,060 0,050 0,040 0,030 0,020 0,010 0,000 Statutul ocupaional al capului gospodăriei Nivelul de educaie a capului gospodăriei Prezena cel puin a unui salariat în gospodărie 1995 2000 2006 2007 2008 Tipul gospodăriei Mediul de rezidenă Regiunea de rezidenă La diferenţele dintre veniturile gospodăriilor grupate în funcţie de statutul ocupaţional al capului gospodăriei, se presupune că gospodăriile al căror cap de gospodărie este o persoană ocupată au venituri mai mari decât cele al căror cap de gospodărie este şomer sau inactiv, întrucât volumul veniturilor realizate de gospodărie depinde de poziţia membrilor săi pe piaţa muncii. Potrivit datelor obţinute prin Ancheta Bugetelor de Familie, în România numai veniturile medii ale gospodăriilor a căror persoană de referinţă este salariat sunt mai mari decât media generală 3. Gospodăriile de agricultori au unul dintre cele mai mici niveluri ale veniturilor, apropiate de cele ale gospodăriilor a căror persoană de referinţă este şomer. În 2008, veniturile medii ale acestor două grupe de gospodării au fost Romanian Statistical Review nr. 7 / 2010

cu 39% şi, respectiv, cu 49% mai mici decât media generală şi de două ori mai mici decât cele ale gospodăriilor de salariaţi. În timp, în condiţiile creşterii rapide a câştigurilor salariale, decalajul de venituri dintre gospodăriile de agricultori şi de şomeri şi cele de salariaţi a crescut. Aceeaşi tendinţă a fost înregistrată şi de decalajul dintre veniturile medii ale gospodăriilor a căror persoană de referinţă este lucrător pe cont propriu în activităţi neagricole sau este inactivă (alt statut decât cel de pensionar) şi cele ale gospodăriilor de salariaţi. În ceea ce priveşte gospodăriile al căror cap de gospodărie este pensionar, deşi pensiile sunt mult mai mici decât câştigurile salariale, decalajul dintre veniturile medii ce revin pe adult echivalent în aceste gospodării şi în gospodăriile de salariaţi nu este la fel de mare, datorită faptului că primele sunt în general gospodării de dimensiuni mai mici, iar o parte a lor sunt gospodării mixte, în componenţa cărora sunt şi salariaţi. Decalajul dintre veniturile gospodăriilor de pensionari şi cele ale gospodăriilor de salariaţi a crescut, în special în perioada cuprinsă între anii 2000 şi 2007. În anul 2008 a avut loc o scădere semnificativă a acestuia datorată creşterii mari a nivelului pensiilor; creştere care a determinat şi o scădere semnificativă a inegalităţii intergrupe, aşa cum arată şi coeficientul de variaţie, coeficientul Gini şi indicele Theil. Gospodăriile care au în componenţă cel puţin un salariat (sau un patron) au în general venituri mai mari decât cele în care nu există aceste categorii de persoane active. În 2008, veniturile disponibile medii ale gospodăriilor din primul grup au fost cu 50% mai mari decât cele ale gospodăriilor din al doilea grup, iar decalajul dintre veniturile celor două grupe a fost mai mare în anii 2006-2008 comparativ cu 1995 şi 2000. Venituri disponibile medii pe adult echivalent, după statutul ocupaţional al capului gospodăriei Figura 4 lei lunar/ae, pre uri ianuarie 2008 900 800 700 600 500 400 300 200 100 0 Salariat Lucr tor pe cont propriu Agricultor omer Pensionar 1995 2000 2006 2007 2008 Altul Revista Română de Statistică nr. 7 / 2010

Potrivit indicilor Theil intergrupe, în 2008, inegalitatea generală a veniturilor era determinată în proporţie de 13% de statutul ocupaţional al capului gospodăriei şi impactul acestui factor s-a dublat între 1995 (8%) şi 2007 (15%). A crescut şi influenţa prezenţei cel puţin unui salariat în componenţa gospodăriei (Anexa 3). Cele mai mari diferenţe între venituri sunt cele legate de educaţie, întrucât posibilitatea de a găsi un loc de muncă bine plătit, de a realiza eficient o activitate independentă sau de a iniţia o afacere de succes, ca şi nivelul veniturilor din muncă şi al pensiei depind în mare măsură de nivelul de educaţie atins. În 2008, nivelul mediu al veniturilor gospodăriilor a căror persoană de referinţă avea studii universitare era de 2,8 ori mai mare decât cel al veniturilor unei gospodării în care capul gospodăriei absolvise cel mult învăţământul primar, iar decalajul a crescut de la 2,1 în 1995 la 2,3 în 2000 şi 3,0 în 2006, datorită creşterii mai rapide a veniturilor persoanelor cu studii superioare (Figura 5). Coeficientul de variaţie intergrupe, cel mai înalt comparativ ce coeficienţii aferenţi altor caracteristici ale gospodăriei, arată o creştere mare a inegalităţii veniturilor în funcţie de nivelul de educaţie, de la 23% în 1995 la 36% şi, respectiv, 34% în 2007 şi 2008. Educaţia este factorul cu cea mai mare influenţă asupra inegalităţii veniturilor. Conform indicilor Theil, în 2008, diferenţele dintre veniturile medii înregistrate pe grupe în funcţie de nivelul de educaţie a capului gospodăriei au determinat 29% din inegalitatea generală, mai mult decât dublul influenţei aceluiaşi factor în 1995 (12%). Tipul gospodăriei este, de asemenea, un important factor de diferenţiere a veniturilor gospodăriilor estimate pe adult echivalent. Datele evidenţiază diferenţe semnificative între veniturile gospodăriilor cu şi fără copii în întreţinere, precum şi între veniturile persoanelor singure sau ale cuplurilor de vârstnici şi cele ale persoanelor singure sau cuplurilor mai tinere. În 2008, veniturile medii ale persoanelor singure mai tinere de 65 ani erau cu 60% mai mari decât cele de care dispunea un părinte singur cu copii în întreţinere, cele ale gospodăriilor formate din doi adulţi mai tineri de 65 ani erau cu 10%, 38% şi, respectiv, de două ori mai mari decât ale gospodăriilor formate din doi adulţi cu un copil, cu doi copii şi cu trei sau mai mulţi copii în întreţinere, iar veniturile gospodăriilor formate din trei sau mai mulţi adulţi fără copii în întreţinere depăşeau cu 32% pe cele ale gospodăriilor fără copii. În ceea ce priveşte gospodăriile formate din trei sau mai mulţi adulţi cu copii în întreţinere, a rezultat că în România sunt multe gospodării de acest tip: 13,4% din numărul de gospodării şi 23,6% din populaţie, în 2008. Dimensiunea lor medie depăşeşte cinci persoane, fiind în mare măsură gospodării multigeneraţionale, formate cu scopul susţinerii rudelor aflate în dificultate (vârstnici aflaţi în grija familiei copiilor lor sau altor rude, ca şi familii tinere sau părinţi singuri cu copii care locuiesc împreună cu părinţii, din cauză că nu dispun de o locuinţă proprie sau de veniturile necesare întreţinerii familiei. Romanian Statistical Review nr. 7 / 2010

Este o formă tradiţională de solidaritate în cadrul familiei extinse, ceea ce explică în parte nivelul relativ scăzut al veniturilor acestui tip de gospodărie şi incidenţa relativ mare a sărăciei în rândul acestor gospodării. lei lunar/ae, preuri ianuarie 2008 Veniturile disponibile medii pe adult echivalent, după nivelul de educaţie a capului gospodăriei 1400 1200 1000 800 600 400 200 0 1995 2000 2006 2007 2008 Universitar Postliceal Liceal Profesional Gimnazial Primar sau f r scoal Figura 5 Nivelul considerabil mai înalt al veniturilor de care dispun gospodăriile din mediul urban comparativ cu cele ale gospodăriilor din mediul rural (cu 52%, în 2008) face ca rezidenţa în mediul urban să constituie un avantaj faţă de rezidenţa în mediul rural. Diferenţa dintre veniturile de care dispun gospodăriile din cele două medii este determinată de diferenţele de statut ocupaţional al populaţiei din cele două medii, de faptul că gospodăriile de agricultori şi pensionarii din sistemul de pensii pentru agricultori (al căror nivel a fost extrem de scăzut până la instituirea pensiei sociale minime, în 2009) trăiesc în mediul rural, iar majoritatea salariaţilor lucrează şi locuiesc în mediul urban. De asemenea, o mare parte dintre vârstnicii singuri (în special femei), dintre gospodăriile cu trei şi mai mulţi copii şi dintre gospodăriile cu trei sau mai mulţi adulţi cu copii trăiesc în mediul rural, ca şi o mare parte dintre gospodăriile a căror persoană de referinţă are un nivel scăzut de educaţie. Subdezvoltarea agriculturii, a economiei rurale în general, persistenţa agriculturii de subzistenţă şi absenţa oportunităţilor de ocupare a unui loc de muncă salariată şi de asigurare a nivelului de educaţie şi formare profesională necesar adaptării la condiţiile noi ale mediului economic constituie principalii factori determinanţi ai nivelului scăzut al veniturilor din mediul rural. Mediul de rezidenţă explică mai mult decât o zecime din inegalitatea veniturilor (12% în 2008). Factorii care determină inegalitatea veniturilor între regiunile de dezvoltare sunt aceeaşi, întrucât diferenţele dintre veniturile medii ale gospodăriilor din cele Revista Română de Statistică nr. 7 / 2010

opt regiuni sunt legate în cea mai mare măsură de distribuţia populaţiei pe medii de rezidenţă. Cel mai înalt nivel al veniturilor este înregistrat în regiunea Bucureşti- Ilfov, iar cel mai scăzut în regiunea Nord-Est. În 2008, venitul disponibil mediu al gospodăriilor din regiunea Bucureşti-Ilfov era cu 65% mai mare decât cel al gospodăriilor din regiunea Nord-Est, iar decalajul a crescut mult faţă de 1995 şi 2000 (38% şi, respectiv, 40%). Decalajul dintre regiunea Bucureşti-Ilfov şi celelalte regiuni este mare şi în creştere: în 2008, veniturile din prima regiune erau cu 36-65% mai mari decît în celelalte regiuni, mult mai mare decât în 1995 (1-38%) şi 2000 (14-40%). Datele evidenţiază, de asemenea, că veniturile din toate regiunile din estul şi sudul ţării (Nord-Est, Sud-Est, Sud şi Sud-Vest) sunt mai mici decât cele din regiunile din vestul şi centrul ţării (Vest, Nord-Vest şi Centru). Impactul redistribuirii asupra inegalităţii veniturilor Coeficienţii Gini estimaţi pentru diferite forme ale veniturilor gospodăriilor relevă diferenţe mari şi în creştere între inegalitatea veniturilor înainte şi după redistribuire, adică înainte şi după transferurile sociale şi plata impozitelor şi contribuţiilor sociale (Anexa 4). În 2008, coeficientul Gini al veniturilor brute înainte de transferurile sociale şi cel al veniturilor disponibile au fost de 0,465 şi, respectiv, 0,308. Se poate presupune că redistribuirea a determinat o diminuare a inegalităţii veniturilor cu 34%. Cea mai mare parte a efectului redistribuirii s-a datorat transferurilor sociale (80%, din care 67% pensiilor şi 13% celorlalte transferuri sociale). Contribuţia redistribuirii la atenuarea inegalităţii a crescut în perioada cuprinsă între anii 1995 şi 2000, de la 27% la 34%. Coeficienţii Gini ai inegalităţii veniturilor disponibile şi impactul redistribuirii Figura 6 0,40 0,30 0,20 0,10 0,00-0,10-0,20 0,296 0,296-0,088-0,097-0,117-0,118-0,126-0,019-0,022 0,328 0,320 0,308-0,031-0,033-0,031 1995 2000 2006 2007 2008 Inegalitatea veniturilor disponibile (coeficienii Gini) Efectul impozitelor i contribuiilor sociale Efectul transferurilor sociale Romanian Statistical Review nr. 7 / 2010

Redistribuirea are un efect egalizator mai mare asupra inegalităţii dintre veniturile gospodăriilor grupate după statutul ocupaţional al capului gospodăriei, datorită faptului că pentru anumite grupe de gospodării prestaţiile sociale constituie principala sursă de venituri, iar impozitele şi contribuţiile sociale cad, în principal, în sarcina altor categorii de gospodării. În 2008, coeficientul Gini intergrupe estimat pentru veniturile disponibile medii ale gospodăriilor grupate după statutul ocupaţional al capului gospodăriei a fost cu 57% mai mic decât cel estimat pentru veniturile brute înainte de transferurile sociale. Cea mai mare parte a acestei diferenţe reprezintă efectul transferurilor sociale (70%), însă efectul impozitelor şi contribuţiilor sociale este mai mare decât asupra inegalităţii generale (30%, comparativ cu 20%). Impactul redistribuirii asupra inegalităţii veniturilor gospodăriilor grupate în funcţie de prezenţa cel puţin unui salariat/ patron în componenţa gospodăriei şi de tipul gospodăriei este de asemenea mare, dar impactul asupra inegalităţii dintre veniturile gospodăriilor grupate după nivelul de educaţie, mediul de rezidenţă şi regiune este mai mic (Anexa 5). Concluzii Statistică social - economică În România, distribuţia veniturilor este marcată de nivelul general scăzut şi de inegalitatea relativ mare şi în creştere. Inegalitatea a crescut pe parcursul perioadei de tranziţie la economia de piaţă, în perioadele de declin economic şi de creştere economică, deopotrivă, cu unele întreruperi ale acestei tendinţe, legate de alegeri în principal. La început inegalitatea a crescut din cauză că multe gospodării au suferit pierderi de venituri, mai mari sau mai mici, determinate de inflaţia înaltă şi recesiunea economică, iar altele s-au îmbogăţit, prin mijloace corecte sau incorecte. Mai târziu, inegalitatea s-a mărit din cauza creşterii veniturilor din proprietate, a salariilor şi a veniturilor din activităţi independente legate de anumite profesii şi locuri de muncă, în condiţiile persistenţei unui mare număr de gospodării cu venituri mici şi foarte mici, legate de absenţa calificării şi posibilităţilor de ocupare, ca şi de sarcini familiale mari. Criza care afectează economia României pentru al doilea an are un puternic impact negativ asupra veniturilor gospodăriilor, având în vedere că a întrerupt tendinţa de creştere accelerată a veniturilor din anii care au precedat criza şi a determinat pierderi de venituri pentru un număr din ce în ce mai mare de şomeri, ca şi pentru multe persoane ocupate (salariaţi sau lucrători independenţi). Aşa crescut numărul gospodăriilor cu venituri mici şi este posibil ca cei aflaţi în partea inferioară a distribuţiei să devină mai săraci în termeni absoluţi, iar inegalitatea să crească. Efectele crizei au lovit şi persoanele/gospodăriile aflate la mijlocul distribuţiei şi în zona veniturilor mari, astfel încât este dificil de afirmat dacă inegalitatea a crescut sau nu comparativ cu anii precedenţi. Revista Română de Statistică nr. 7 / 2010

Deşi nivelul protecţiei sociale este relativ scăzut, redistribuirea veniturilor are o contribuţie importantă la atenuarea inegalităţii, în special prin intermediul transferurilor sociale. Totuşi, pentru a diminua inegalitatea înregistrată în anii 2006-2008 şi pentru a preveni creşterea excesivă a acesteia, redistribuirea veniturilor nu este suficientă. Contribuţia sa poate fi îmbunătăţită, prin creşterea nivelului de protecţie şi prin creşterea eficienţei sistemului de protecţie, ca şi prin asigurarea resurselor necesare, inclusiv prin colectarea mai bună a impozitelor şi contribuţiilor sociale şi prin alocarea mai multor resurse pe măsura creşterii economice, cunoscut fiind faptul că ponderea cheltuielilor de protecţie socială în PIB este foarte scăzută comparativ cu nivelul european al acestui indicator. Pentru reducerea inegalităţii prin contribuţia la reducerea numărului populaţiei cu venituri mici, este importantă promovarea unor politici orientate spre creşterea şi îmbunătăţirea structurii ocupării, în special a ocupării celor care au dificultăţi în găsirea unui loc de muncă, de reducere a ocupării informale şi a celei din economia subterană, de stimulare a participării la muncă. De importanţă mare pentru reducerea sărăciei şi scăderea inegalităţii este dezvoltarea agriculturii, a economiei rurale în general, precum şi dezvoltarea regiunilor în care nivelul veniturilor este scăzut, după cum perfecţionarea educaţiei şi a pregătirii profesionale şi asigurarea de şanse egale de participare la educaţie constituie un factor care poate contribui la reducerea inegalităţii pe termen lung. Note 1. Diferenţa dintre coeficienţii Gini estimaţi pe baza veniturilor disponibile, calculate cu includerea şi, respectiv, excluderea consumului din resurse proprii (principala component a veniturilor în natură), a fost în 2008 de patru puncte procentuale. 2., Câştigurile salariale nete reale au crescut în perioada 2001-2006 cu 64%, iar pensia medie reală de asigurări sociale de stat cu 55%. 3. În general, cele mai mari sunt veniturile gospodăriilor a căror persoană de referinţă este patron, dar datele statistice referitoare la această categorie de gospodării nu permit estimaţii relevante referitoare la veniturile medii ale acesteia, din cauza ratei mari de non-răspuns înregistrat în cadrul Anchetei statistice. Bibliografie - Asad A., Murthi M., Yemtsov R., Murrugarra E., Dudwick N., Hamilton E., Tiongson E. (2005), Growth, Poverty, and Inequality. Eastern Europe and the Former Soviet Union, The World Bank, Washington DC. - Atkinson A.B. (1970), On the Measurement of Inequality, Journal of Economic Theory, 2(1970): 244-63. - Bădescu, G. (2003) Atitudini si perceptii privind inegalitatea socială în România (Attitudes and Perceptions on Social Inequality in Romania. Public Opinion Barometer Survey Report), Open Society Institute international Policy Fellowships, http://www.policy.hu/index. php?m=publication&id=21052. - Betti, G. and Lemmi A.. eds.(2008), Advances on Income Inequality and Concen- Romanian Statistical Review nr. 7 / 2010

tration Measures. Routledge, London and New York. - Champernown, D.G. and Cowell F.A. (1998), Economic inequality and income distribution, Cambridge University Press, Cambridge. - Cowell, F.A. (2006), Inequality: Measurement, London School of Economics and Political Science STICERD, Distributional Analysis Research Programme Discussion Paper (DARP), 86. - Tendinţe sociale, 2001,..., 2009, Institutul Naţional de Statistică - Coordonate ale nivelului de trai. Veniturile şi consumul populaţiei, 2001,..., 2008, Institutul Naţional de Statistică - Aspecte ale calităţii vieţii, 1995,..., 2000, Instititul Naţional de Statistică - Litchfield J. A. (1999), Inequality: Methods and Tools, Text for World Bank s Web Site on Inequality, Poverty, and Socio-economic Performance, http://www.worldbank. org/poverty/inequal/index.htm. - Milanovic, B. (1999), Explaining the increase in inequality during transition, Economics of transition, 7(2): 299-341. - Molnar, M. (2009) Distribuţia veniturilor populaţiei din România. Inegalitate si polarizare, Institutul de Economie Naţională Academia Română. - Molnar, M. (2005) Caracteristici ale distributiei veniturilor. Inegalitate si polarizare, Institutul Naţional Statistică şi Societatea Română de Statistică, Seminarul Naţional Octav Onicescu, Bucureşti, 5 iunie 2005. - OECD (2008), Growing Unequal: Income Distribution and Poverty in OECD Countries, OECD, Paris. - Piketty, T. (2004), Économie des inégalités, 5 e edition, Paris: La Découverte. - Poenaru, M. (2009) Politica sociala in Romania. Provocari actuale si viitoare, Academia Română, Institutul de Economie Naţională. - Sautory, O. (1996) Les principales mesures d inégalité, Insee Méthodes, 69-70- 71: 235-267, http://jms.insee.fr/files/documents/1996/533_1-jms1996_s3-1_sautory.pdf - Sen, A. K. (1973), On Economic Inequality, Clarendon Press, Oxford. - Theil, H. (1967), Economics and Information Theory, Amsterdam: North Holland. - UNU/WIDER World Income Inequality Database (WIID2C). - Voinea, L. and Mihaescu F. (2009) The Impact of the Flat Tax Reform on Inequality. The Case of Romania, Romanian Journal of Economic Forecasting, 6(4): 19-41. - Wolfson M.C. (1997), Divergent Inequality Theory and Empirical Results, Research Paper Series Analytical Studies Branch, No. 66 (Revised), Statistics Canada. Revista Română de Statistică nr. 7 / 2010

Rate de creştere/scădere a veniturilor disponibile (%) Anexa 1 Cuantile Medii 2000/1995 2006/2000 2008/2006 2000/1995 2006/2000 2008/2006 Mediana -25 45 38 Chintile Chintile Q1-26 41 39 MQ1-28 39 39 Q2-25 44 38 MQ2-26 42 38 Q3-25 47 36 MQ3-25 45 37 Q4-23 51 35 MQ4-24 49 36 MQ5-26 62 27 Decile Decile D1-29 41 38 MD1-29 38 39 D2-26 41 39 MD2-28 40 39 D3-26 42 38 MD3-26 42 38 D4-25 44 38 MD4-26 43 38 D5-25 45 38 MD5-25 45 38 D6-25 47 36 MD6-25 46 37 D7-24 49 35 MD7-24 48 36 D8-23 51 35 MD8-24 50 35 D9-22 54 31 MD9-23 52 33 MD10-28 68 24 Valorile curbei Lorenz corespunzătoare decilelor distribuţiei veniturilor disponibile Anexa 2 Valorile curbei Lorenz (%) Creşterea (+)/scăderea (-) valorilor curbei 1995 2000 2006 2008 2000 / 1995 2006 / 2000 2008 / 2006 10 3.4 3.3 3.0 3.1 - - + 20 8.5 8.2 7.6 7.9 - - + 30 14.7 14.4 13.3 13.9 - - + 40 22.0 21.6 20.1 21.0 - - + 50 30.2 29.9 28.0 29.1 - - + 60 39.4 39.2 37.0 38.4 - - + 70 49.8 49.8 47.4 49.0 - - + 80 61.8 62.0 59.5 61.3 + - + 90 75.9 76.7 74.3 76.1 + - + Romanian Statistical Review nr. 7 / 2010

Indicatorii inegalităţii intergrupe a veniturilor disponibile ale gospodăriilor grupate în funcţie de caracteristici ale gospodăriei în anii 1995-2008 Anexa 3 1995 2000 2006 2007 2008 Coeficientul de variaţie (%) după: Statutul ocupaţional al capului gospodăriei 17.6 19.7 22.6 24.3 20.5 Prezenţa/absenţa cel puţin a unui salariat/patron 12.0 16.8 19.6 21.2 17.2 Nivelul de educaţie a capului gospodăriei 22.6 26.0 35.1 35.6 33.5 Tipul gospodăriei 16.7 17.2 18.7 18.5 17.8 Mediul de rezidenţă 10.7 12.4 19.8 20.0 20.2 Regiunea 10.0 9.2 14.9 15.3 15.5 Coeficientul Gini după: Statutul ocupaţional al capului gospodăriei 0.078 0.107 0.119 0.130 0.108 Prezenţa/absenţa cel puţin a unui salariat/patron 0.057 0.083 0.096 0.103 0.083 Nivelul de educaţie a capului gospodăriei 0.113 0.127 0.173 0.178 0.168 Tipul gospodăriei 0.095 0.097 0.103 0.104 0.101 Mediul de rezidenţă 0.053 0.062 0.098 0.100 0.100 Regiunea 0.054 0.049 0.068 0.071 0.071 Indicele Theil după: Statutul ocupaţional al capului gospodăriei 0.014 0.020 0.026 0.030 0.022 Prezenţa/absenţa cel puţin a unui salariat/patron 0.007 0.014 0.020 0.024 0.015 Nivelul de educaţie a capului gospodăriei 0.023 0.030 0.054 0.056 0.050 Tipul gospodăriei 0.004 0.006 0.012 0.012 0.007 Mediul de rezidenţă 0.006 0.008 0.020 0.020 0.021 Regiunea 0.005 0.004 0.010 0.011 0.011 Indicele Theil general 0.189 0.158 0.216 0.200 0.173 Indicii Theil intergrupe, în % faţă de indicele general Statutul ocupaţional al capului gospodăriei 8 13 12 15 13 Prezenţa/absenţa cel puţin a unui salariat/patron 4 9 9 12 9 Nivelul de educaţie a capului gospodăriei 12 19 25 28 29 Tipul gospodăriei 2 4 6 6 4 Mediul de rezidenţă 3 5 9 10 12 Regiunea 3 3 5 5 6 Revista Română de Statistică nr. 7 / 2010