IMPLEMENTAREA STRATEGIEI NAŢIONALE ȘI PLANULUI DE ACŢIUNI PRIVIND REFORMA SISTEMULUI REZIDENŢIAL DE ÎNGRIJIRE A COPILULUI ÎN MOLDOVA PE ANII

RAPORT DE EVALUARE IMPLEMENTAREA STRATEGIEI NAŢIONALE ȘI PLANULUI DE ACŢIUNI PRIVIND REFORMA SISTEMULUI REZIDENŢIAL DE ÎNGRIJIRE A COPILULUI ÎN MOLDOVA PE ANII 2007 2012

RAPORT DE EVALUARE IMPLEMENTAREA STRATEGIEI NAŢIONALE ȘI PLANULUI DE ACŢIUNI PRIVIND REFORMA SISTEMULUI REZIDENŢIAL DE ÎNGRIJIRE A COPILULUI ÎN MOLDOVA PE ANII 2007 2012 de Peter Evans 2013

CZU 364.2+351.84(478)(047) E 93 Autor: Peter Evans Colectarea datelor: Peter Evans şi IMAS (Mihaela Negru, Elena Donos şi Oxana Valcova) Procesarea datelor şi interpretarea statistică: Doru Petruți, Mihaela Negru, Elena Donos, Peter Evans Coordonare: UNICEF Moldova Sanja Saranovic, Coordonator Protecţia Copilului Silvia Lupan, Coordonator de proiecte în Protecția Copilului Elena Laur, Specialist Monitorizare și Evaluare Terre des hommes Moldova Mariana Ianachevici, Manager de Program Fotografii: 2012 / Peter Evans Evaluarea a fost realizată cu suportul metodologic şi financiar al UNICEF Moldova şi contribuţia financiară a Fundaţiei OAK. Guvernul Republicii Moldova a lansat reforma sistemului de îngrijire a copilului în 2006 cu scopul de a crea o reţea de asistenţi sociali comunitari, a dezvolta servicii de sprijin familial şi servicii alternative de tip familial şi a reorganiza instituţiile rezidenţiale de îngrijire a copilului. Strategia naţională şi Planul de acţiuni privind reforma sistemului rezidenţial de îngrijire a copilului pe anii 2007 2012 a fost aprobată de Guvernul Republicii Moldova în iulie 2007. Această evaluare, realizată în perioada martie iunie 2012, analizează implementarea Strategiei naţionale şi a Planului de acţiuni. Această publicaţie a fost pregătită de Terre des hommes Moldova şi reprezintă o traducere din limba engleză. Descrierea CIP a Camerei Naţionale a Cărţii Evans, Peter. Implementarea strategiei naţionale şi planului de acţiuni privind reforma sistemului rezidenţial de îngrijire a copilului în Moldova pe anii 2007-2012 : Raport de evaluare / Peter Evans ; coord.: Sanja Saranovic [et al.]. Chişinău : Reprezentanţa din Republica Moldova a Fundaţiei Terre des hommes, Lausanne-Elveţia, 2013 (Tipogr. Dira-Ap ). 114 p. 100 ex. ISBN 978-9975-4497-1-7. Opiniile exprimate în acest raport aparţin autorului şi nu reflectă în mod neapărat punctul de vedere al donatorului sau Guvernului. ISBN: 978-9975-4497-1-7

5 cuprins Abrevieri... 7 Contextul evaluării... 8 Mulţumiri... 9 Sumar executiv...11 Preliminarii...17 Obligaţii internaţionale...19 Teoria schimbării...20 Programul de Ţară al UNICEF pentru Moldova 2007 2011...20 Contextul social şi economic al reformelor sistemului de îngrijire a copilului...21 Instituţiile rezidenţiale din Moldova...23 Constituenţii cheie în Strategia naţională...24 Strategia națională și Planul de acțiuni gradul de implementare...24 Scopul și Metodologia evaluării...27 Domeniul de aplicare şi ţinta...28 Obiectivul general...28 Metodologia de evaluare...29 Surse de date primare...29 Surse de date secundare...31 Constatări...35 Evaluarea relevanței: În ce măsură implementarea Strategiei naționale și a Planului de acțiuni reflectă prioritățile reformelor în domeniul social, în general, și în cel de protecție a copilului, în particular?...36 Evaluarea eficacității: În ce măsură implementarea reformei sistemului rezidențial de îngrijire a copilului duce la obținerea rezultatelor prevăzute în Strategia națională și Planul de acțiuni?...41 Evaluarea eficienței: În ce măsură gestionarea implementării reformei sistemului rezidențial de îngrijire a copilului a asigurat respectarea termenelor stabilite?...48 Evaluarea impactului: În ce măsură și în ce mod implementarea reformei sistemului rezidențial de îngrijire a copilului a reușit să amelioreze situația copiilor, în special, a celor săraci, vulnerabili și marginalizați?...54 Evaluarea durabilității: În ce măsură rezultatele obținute sunt durabile?...64 Evaluarea abordării bazate pe respectarea drepturilor omului: În ce măsură rezultatele proiectului contribuie la realizarea drepturilor copilului și în ce măsură au contribuit la abordarea aspectelor interdisciplinare cheie?...68 Concluzii...71 Ipoteză contrafactuală...75 Constatări neaşteptate...75 Lecţii învăţate...76

6 Evaluarea implementării Strategiei naţionale şi Planului de acţiuni privind reforma sistemului rezidenţial de îngrijire a copilului în Moldova pe anii 2007 2012 Recomandări...79 ANEXE Sumarul recomandărilor...86 Anexa 1: Termeni de Referință...88 Anexa 2: Sumarul Planului de acţiuni al Strategiei naţionale pe anii 2007 2012...94 Anexa 3: Persoanele intervievate şi vizitele în teren... 106 Anexa 4: Raportul lunar al instituţiilor rezidenţiale... 110 Anexa 5: Structurile publice locale responsabile de monitorizarea protecţiei copilului... 111 Anexa 6: Planurile de protecţie socială comunitară... 113 Tabele şi figuri Figura 1: Lanţul rezultatelor Strategiei naţionale şi Planului de acţiuni...21 Figura 2: Cauzele abandonului copiilor...23 Figura 3: Copii aflaţi în plasament la 1 iunie 2012...41 Figura 4: Contribuții relative la reducerea numărului de copii în instituțiile rezidenţiale...45 Figura 5: Forme de protecție a copiilor aprobate de Comisia pentru protecția copilului aflat în dificultate, 2011...55 Figura 6: Forme de protecţie de tip familial aprobate de Comisia pentru protecția copilului aflat în dificultate, 2011...55 Figura 7: Lecţii învăţate...77 Tabel 1: Interviuri cu copii şi îngrijitori în familii...31 Tabel 2: Interviuri cu copii plasaţi în instituții rezidențiale...31 Tabel 3: Obiectivele Planului de acţiuni...42 Tabel 4: Dezinstituţionalizarea efectuată de ONG-uri, 2007 2011...44 Tabel 5: Cheltuielile publice pentru îngrijirea rezidențială și cea alternativă, 2007 2010...52 Tabel 6: Cheltuielile publice pentru îngrijirea rezidențială a copiilor pe Ministere, 2007 2010...52 Tabel 7: Proporția cheltuielilor totale pentru îngrijirea rezidențială a copiilor pe Ministere...52

7 Abrevieri APL BM CDC FG ME Autoritate publică locală Banca Mondială Convenţia ONU privind Drepturile Copilului Focus grup Ministerul Educaţiei (18.09.2009 prezent) MET Ministerul Educaţiei şi Tineretului (04.07.2006 18.09.2009) MF MMPSF MPSFC MS ONG OPM OSC TACIS UE UNICEF Ministerul Finanţelor Ministerul Muncii, Protecţiei Sociale şi Familiei (18.09.2009 prezent) Ministerul Protecţiei Sociale, Familiei şi Copilului (24.11.2006 18.09.2009) Ministerul Sănătăţii Organizaţie neguvernamentală Oxford Policy Management Organizaţie a societăţii civile Asistenţă Tehnică pentru Comunitatea Statelor Independente Uniunea Europeană Fondul Naţiunilor Unite pentru Copii Notă: Unitatea de implementare a Planului-Cadru de Transformare a instituţiilor rezidenţiale este denumită în continuare Unitatea de Dezinstituţionalizare.

8 Evaluarea implementării Strategiei naţionale şi Planului de acţiuni privind reforma sistemului rezidenţial de îngrijire a copilului în Moldova pe anii 2007 2012 Contextul evaluării Această evaluare a fost comandată de UNICEF Moldova, Guvernul Republicii Moldova şi ONG-urile partenere în anul 2012 şi a fost gestionată în numele partenerilor de Terre des hommes, Moldova. Lucrul în teren pentru evaluare a fost efectuat în perioada martie iunie 2012 de către experţii IMAS Marketing şi Sondaje, Chişinău, Moldova cu suportul unui expert internaţional în protecţia copilului, Peter Evans. Strategia naţională şi Planul de acţiuni privind reforma sistemului rezidenţial de îngrijire a copilului a fost aprobată de Guvernul Republicii Moldova în luna iulie 2007 cu aplicare la nivel naţional. Această evaluare a examinat implementarea prezentei Strategii în toată ţara cu excepţia regiunii transnistrene.

9 Mulţumiri Această evaluare nu ar fi fost realizată fără eforturile herculiene ale Marianei Ianachevici de la Terre des hommes, Moldova, care a organizat logistica lucrului în teren cu energie, imaginaţie şi tenacitate. În plus, ea a oferit evaluatorilor sfaturi înţelepte. Îi sunt foarte recunoscător colegei şi partenerei mele de la IMAS în procesul de evaluare, Mihaela Negru. Ea a contribuit la evaluare cu înţelepciunea şi experienţa pe care o deţine şi cu răbdare infinită la întrebările mele. Noi am fost asistaţi de către Elena Donos şi Oxana Valcova, ambele de la IMAS, care au realizat interviurile cu copiii. Apreciez timpul şi contribuţiile generoase oferite de către intervievaţi, care au oferit cu toţii informaţie pertinentă ce ne-a consolidat înţelegerea reformei sistemului de îngrijire a copilului din Moldova. Persoanele intervievate au inclus reprezentanţi ai ministerelor de resort, autorităţilor publice locale, serviciilor de protecţie a copilului, UNICEF, membri ai organizaţiilor neguvernamentale, părinţi, asistenţi parentali profesionişti şi copii. Toate omisiunile şi erorile întâlnite în acest raport îmi aparţin şi nu trebuie să fie atribuite altor părţi cu excepţia cazurilor când este indicat altfel. Peter Evans 2 martie 2013 Îmi place să trăiesc cu părinţii mei şi ador mirosul supei făcute de mama mea. Annisa, fată reintegrată în familia biologică dintr-o instituţie, în discursul ei la conferinţa naţională privind reformele în sistemul de îngrijire rezidenţială a copilului şi educaţia incluzivă, Chişinău, 23 martie 2012

10 Evaluarea implementării Strategiei naţionale şi Planului de acţiuni privind reforma sistemului rezidenţial de îngrijire a copilului în Moldova pe anii 2007 2012

Sumar executiv 11 Sumar executiv

12 Evaluarea implementării Strategiei naţionale şi Planului de acţiuni privind reforma sistemului rezidenţial de îngrijire a copilului în Moldova pe anii 2007 2012 În iulie 2007, Guvernul Republicii Moldova a aprobat o Strategie naţională şi un Plan de acţiuni privind reforma sistemului rezidenţial de îngrijire a copilului. La acel moment, în orfelinatele şi şcolile-internat din Moldova erau plasaţi 12.000 copii. Studiile anterioare au arătat că majoritatea copiilor plasaţi în îngrijire rezidenţială aveau cel puţin un părinte sau chiar ambii părinţi în viaţă. Unii copii aveau disabilităţi - de la uşoare până la severe. Studiile au arătat că majoritatea copiilor fuseseră plasaţi în instituţiile rezidenţiale ca soluţie la sărăcia familiei. Majoritatea copiilor erau plasaţi în şcoli-internat generale sau auxiliare, care erau subordonate Ministerului Educaţiei. Alţi copii cu disabilităţi erau plasaţi în două instituţii ale Ministerului Muncii, Protecţiei Sociale şi Familiei; una pentru băieţi şi alta pentru fete. Două instituţii pentru copii sub trei ani erau subordonate Ministerului Sănătăţii, iar o a treia instituţie pentru copii mici era subordonată Direcţiei Municipale pentru Protecţia Drepturilor Copilului din Chişinău. Alte două instituţii subordonate Ministerului Sănătăţii primesc în plasament copii infectaţi sau afectaţi de tuberculoză. Scopul Strategiei naţionale şi Planului de acţiuni era de a asigura şi respecta dreptul copilului de a creşte în familie. Obiectivele generale ale Planului de acţiuni erau de a reduce cu 50% numărul copiilor, care locuiau în afara familiei şi a reorganiza instituţiile rezidenţiale pentru a susţine copiii în familii. Autorităţile centrale şi locale şi ONG-urile urmau să lucreze împreună pentru a implementa Planul de acţiuni. Planul de acţiuni al Strategiei naţionale conţinea şapte componente şi peste 60 de Activităţi al căror scop era de a: 1. Modifica cadrul legal pentru a asigura protecţia copiilor vulnerabili 2. Dezvolta servicii comunitare locale pentru susţinerea copiilor şi familiilor 3. Dezvolta competenţele personalului în vederea asigurării unei protecţii mai bune a copiilor vulnerabili 4. Reorganiza instituţiile rezidențiale pentru a susţine copiii şi familiile 5. Redirecţiona resursele financiare publice de la instituţiile rezidenţiale spre serviciile comunitare 6. Schimba opinia publică privind îngrijirea rezidenţială, şi 7. Monitoriza serviciile destinate copiilor şi familiilor Scopul evaluării a fost de a analiza: Relevanţa Strategiei naţionale şi Planului de acţiuni privind reforma sistemului rezidenţial de îngrijire a copilului în Moldova Eficacitatea implementării pentru realizarea scopurilor şi obiectivelor Strategiei naţionale Durabilitatea reformelor Planului de Acţiuni Eficienţa cu care au fost gestionate Activităţile din Planul de acţiuni Impactul reformelor asupra copiilor şi familiilor vulnerabile şi Gradul în care implementarea Activităţilor a contribuit la promovarea echitabilă a drepturilor copiilor. Această evaluare a Strategiei naţionale şi Planului de acţiuni a fost realizată la comanda UNICEF şi partenerilor săi guvernamentali pentru a evalua rezultatele şi realizările implementării Strategiei naţionale şi Planului de acţiuni. Evaluarea a fost realizată în perioada martie iunie 2012 de către un expert internaţional în protecţia copilului ajutat de o companie din Moldova cu experienţă în cercetări în domeniul politicilor sociale. Evaluarea relevanţei Guvernul Republicii Moldova este pe punctul de a lansa o consultare naţională ce va precede elaborării unei Strategii Naţionale privind Protecţia Copilului şi Familiei. Evaluatorii au fost informaţi că constatările şi concluziile acestei evaluări a Strategiei naţionale şi Planului de acţiuni privind reforma sistemului rezidenţial de îngrijire a copilului pe anii 2007-2012 vor contribui la consultarea naţională. Noua Strategie Naţională privind Protecţia Copilului şi Familiei va folosi o abordare mai largă faţă de necesităţile de protecţie pentru a include sănătatea, traficul şi exploatarea copiilor şi familiilor, nu doar vulnerabilitatea la instituţionalizare. Evaluatorilor li s-a comunicat că Ordinul nr. 255 din 25 aprilie 2012 al Ministrului Educaţiei stipulează că alte 23 de instituţii rezidenţiale ale Ministerului Educaţiei urmează să fie reorganizate sau închise până în 2015. Este aparent că majoritatea copiilor dezinstituţionalizaţi sunt din şcoli-internat generale şi auxiliare şi nu din instituţii speciale pentru copii cu disabilităţi sau copii mici. Efectele măsurilor de prevenire au fost simţite

Sumar executiv 13 într-o măsură mai mare. ONG-urile şi directorii instituţiilor speciale pentru copii cu disabilităţi şi copii mici au vorbit despre eforturile întreprinse pentru a preveni plasamentele în instituţiile speciale prin acordarea sprijinului familiilor, care şi-ar fi plasat copiii în instituţii dacă nu ar fi beneficiat de acest sprijin. Evaluarea eficacităţii Fiecare din cele şapte componente ale Planului de acţiuni este asociată cu unul sau mai multe obiective ce urmează a fi atinse prin una sau mai multe Activităţi din cele 61. Revizuind rezultatele Activităţilor Planului de acţiuni, evaluatorii consideră că 34 din 61 de Activităţi au fost realizate integral sau parţial. Obiectivul critic al Componentei nr. 5 a Planului de acţiuni: Elaborarea unui mecanism financiar eficient şi flexibil de redirecţionare a resurselor financiare de la sistemul rezidenţial spre serviciile comunitare şi de tip familial nu a fost atins în momentul realizării evaluării. După evaluarea realizată în teren, Guvernul a aprobat Regulamentul privind utilizarea de către autorităţile publice locale a economiilor obţinute din închiderea unei instituţii pentru susţinerea copiilor dezinstituţionalizaţi în familii şi în şcolile de cultură generală. În general, obiectivele specifice ale Planului de acţiuni au fost considerate realiste, cu toate că evaluatorii conchid că, probabil, a fost prea ambiţios de a planifica că toţi copiii şi familiile din Moldova vor avea acces la servicii sociale comunitare şi de tip familial calitative până în 2012. Pentru aceasta ar fi fost necesară consolidarea capacităţilor tehnice ale celor 32 de raioane şi ale municipiilor din Moldova de a instrui şi angaja asistenţi sociali comunitari competenţi, a gestiona procesul de dezinstituţionalizare şi serviciile de prevenire, precum şi a dezvolta servicii comunitare noi. Cu toate acestea, există exemple excelente de APL, care au dezvoltat procese şi servicii de susţinere a copiilor şi familiilor, exemple care demonstrează ce poate fi realizat. Dacă numărul de 12.000 copii menţionaţi în Hotărârea Guvernului nr. 784 Strategia naţională aflaţi în îngrijire rezidenţială, reprezintă cifra de reper, atunci numărul copiilor plasaţi în instituţii rezidenţiale la începutul lunii iunie 2012 s-a redus cu 54% (5576 copii în îngrijirea rezidenţială). Reducerea numărului de copii plasaţi în instituţii este, parţial, consecinţa reducerii generale a populaţiei de copii în Moldova, precum şi a intervenţiilor directe şi indirecte ale APL şi ONG-urilor de prevenire a intrărilor noi în instituţii şi de dezinstituţionalizare a copiilor. Majoritatea copiilor dezinstituţionalizaţi din instituţii s-au întors în familiile biologice sau extinse. Foarte puţini copii, aproximativ 270, trăiesc în familiile asistenţilor parentali profesionişti. Potrivit Unităţii de Dezinstituţionalizare din cadrul Ministerului Educaţiei, la începutul lunii iunie 2012, în 80 de case de copii de tip familie trăiesc 359 copii. Evaluarea durabilităţii Rezultatele acestei evaluări urmează să informeze noua strategie pentru o reformă mai amplă a sistemului de protecţie a copilului şi familiei. Totuşi, până când vor fi întreprinse acţiuni practice de redirecţionare a economiilor obţinute din închiderea instituţiilor şi reducerea numărului de copii instituţionalizaţi spre finanţarea serviciilor alternative locale, trebuie să existe un anumit nivel de îndoială referitor la durabilitatea asigurată de Guvern şi dezvoltarea ulterioară a serviciilor dacă şi când va fi sistat suportul financiar extern. În cazul când resursele donatorilor internaţionali, care susţin ONG-urile în procesul de implementare a reformelor, vor fi redirecţionate pentru alte scopuri, nu putem presupune că ONG-urile îşi vor continua activitatea la acelaşi nivel, decât dacă autorităţile publice centrale vor fi mai insistente în susţinerea administraţiilor raionale mai puţin active pentru a contracta prestarea serviciilor de prevenire şi dezinstituţionalizare de la ONG-urile locale. Evaluarea eficienţei Elaborarea Strategiei naţionale şi Planului de acţiuni a avut loc într-o perioadă când protecţia drepturilor copiilor ţinea exclusiv de competenţa Ministerului Educaţiei. Ulterior, în martie 2007, responsabilitatea de protecţie a drepturilor copiilor a fost transferată Ministerului Protecţiei Sociale, Familiei şi Copilului (predecesorul Ministerului Muncii, Protecţiei Sociale şi Familiei), Direcţiei protecţia familiei şi drepturilor copilului.

14 Evaluarea implementării Strategiei naţionale şi Planului de acţiuni privind reforma sistemului rezidenţial de îngrijire a copilului în Moldova pe anii 2007 2012 Planul de acțiuni, aprobat și publicat de către Guvern, deleagă responsabilitatea de gestionare a implementării Activităților Ministerului Educației, Ministerului Muncii, Protecției Sociale şi Familiei sau autorităţilor publice locale, cu toate că şi Ministerul Sănătății are în sarcina sa implementarea unei Activități. Ministerului Muncii, Protecției Sociale și Familiei îi este atribuită responsabilitatea de a gestiona implementarea a 47 din cele 61 de Activități prevăzute de Planul de acțiuni. Ministerul Educației a adoptat o abordare pragmatică de a accepta responsabilitatea de management pentru Activitățile, care ţin în mod clar de competenţa Ministerului și a luat măsuri pentru cazurile în care Ministerul are responsabilitatea de management. Evaluatorii identifică 15 Activități, care nu au fost realizate sau au fost realizate doar parțial pentru care Planul de acțiuni desemnează drept instituție responsabilă Ministerul Protecției Sociale, Familiei și Copilului (MPSFC). Consiliul național pentru coordonarea reformei sistemului rezidențial de îngrijire a copilului și dezvoltarea educației incluzive a fost instituit de Ministerul Educației în luna iunie 2010 după trei ani de la lansarea Strategiei naționale. Consiliul, care este un mecanism extrem de vital pentru coordonarea acțiunilor inter-ministeriale și ale ONG-urilor, este prezidat de un înalt funcționar al Ministerului Educaţiei. Conform Strategiei naționale, Ministerul Muncii, Protecției Sociale și Familiei are sarcina de coordonare la nivel național, prin urmare, era de aşteptat că acest Minister va prezida Consiliul național. Evaluatorilor le-a fost comunicat că, un obstacol semnificativ în procesul de dezinstituționalizare este lipsa serviciilor alternative pentru copiii integraţi în familii și școlile generale. Acest lucru este de înțeles odată ce economiile financiare nu au fost transferate administrațiilor publice locale. Evaluatorilor le-a fost comunicat că unele Secţii/Direcții raionale de Asistenţă Socială şi Protecţie a Familiei au fost reticente în a suporta costurile pentru susținerea copiilor și familiilor vulnerabile fără finanțare adițională, atunci când aceste costuri puteau fi puse pe seama autorităţilor publice centrale prin plasarea copiilor în instituțiile rezidențiale finanțate de acestea. Evaluatorii au fost informaţi că, economiile obţinute din reducerea numărului de copii în instituțiile rezidențiale ale Ministerului Educației au fost realocate pentru acoperirea cheltuielilor asociate cu instituțiile rămase. Acest lucru este confirmat de sistemul de raportate BOOST al Ministerului Finanțelor, care arată că, cheltuielile anuale consolidate în instituțiile rezidențiale au crescut de la 14.100 lei pentru un copil în 2006, la 36.300 lei pentru un copil în 2011. O cerință fundamentală pentru implementarea schimbării organizaționale este accesul și folosirea informației corecte și actualizate. Evaluatorii au fost informaţi că datele cu privire la intrări şi ieşiri în şi din instituţiile rezidenţiale și cu privire la copiii şi adulţii, care beneficiază de servicii sociale sunt raportate de către directorii de instituţii şi autorităţile raionale Biroului Naţional de Statistică cu o periodicitate de şase luni. Biroul Naţional de Statistică publică informaţiile în Buletinul Statistic, dar cifrele nu sunt totalizate pentru a arăta numărul total de copii plasaţi în instituții, iar informația este depăşită cu multe luni. Evaluarea impactului Evaluatorilor li s-a comunicat că plasamentele în instituții pentru copii sub trei ani și copii cu disabilități au fost reduse prin acțiuni de prevenire. Totuși, marea majoritate a copiilor, care au fost dezinstituționalizați, provin din școli-internat generale subordonate Ministerului Educației. Doar recent a început să fie acordată atenţie dezinstituționalizării copiilor din școlile-internat auxiliare ale Ministerului Educației. Evaluatorii au fost informaţi că, unele ONG-uri au început lucrul cu copiii cu disabilități, care locuiesc în instituții cu evaluarea situației acestora pentru a-i sprijini să se întoarcă în familiile lor. Evaluatorii au aflat că un ONG planifică să lucreze cu Ministerul Sănătății în privinţa copiilor plasaţi într-o instituție rezidențială pentru copii infectați sau afectați de tuberculoză. Dezinstituționalizarea copiilor din școlile-internat generale a fost eficientă şi datorită faptului că a fost introdus moratoriu asupra intrărilor noi în instituțiile respective. Evaluatorilor nu li s-a comunicat despre moratoriul asupra intrărilor noi în anumite instituții pentru copii cu disabilități, instituții pentru copii sub 3 ani sau instituții pentru copii afectați de tuberculoză. Prin urmare, există

Sumar executiv 15 probabilitatea că copiii vor continua să fie plasaţi în aceste instituții până la instituirea moratoriului asupra acestora. Evaluarea contribuţiei la respectarea drepturilor copilului Evaluatorii au fost informaţi că nu există o reprezentare excesivă a băieților sau a fetelor în instituţii. De asemenea, s-a comunicat că, copiii din minorităţile etnice nu sunt supra-reprezentați în instituţii. Lipsa unui sistem eficient de management al informaţiei în asistenţa socială pentru instituţiile rezidenţiale sau de management de caz face dificilă verificarea acestor afirmaţii. Implementarea Planului de acţiuni contribuie la respectarea dreptului de a creşte într-o familie pentru copiii reintegraţi şi copiii a căror instituţionalizare a fost prevenită. Cu toate acestea, peste 5500 copii continuă să trăiască în instituţii, cu toate implicaţiile ce rezultă pentru sănătatea, educaţia şi dezvoltarea lor. Promovarea drepturilor copiilor cu disabilități pare deosebit de dificilă. Recomandări În continuare, urmează un sumar al recomandărilor. 1. A continua activitatea de dezinstituționalizare, cu accent sporit pe copiii cu disabilități și copiii mici plasaţi în instituții pe lângă copiii, care trăiesc în instituțiile subordonate Ministerului Educației. 2. A planifica și redirecționa economiile obţinute în rezultatul dezinstituționalizării pentru finanțarea serviciilor comunitare destinate copiilor și familiilor vulnerabile. 3. A investiga de ce în familiile asistenţilor parentali profesionişti trăiesc cu mult mai puţini copii decât în instituțiile rezidenţiale. 4. A examina sistemele de management al informaţiei în asistenţa socială din alte țări pentru a găsi soluții potrivite pentru Moldova. 5. A adopta un proces provizoriu şi slab tehnologizat de monitorizare a intrărilor şi ieşirilor din instituțiile rezidenţiale. 6. Guvernul trebuie să preia cheltuielile pentru funcționarea Unității de Dezinstituţionalizare din cadrul Ministerului Educației. 7. Responsabilitatea de coordonare a acțiunilor în cadrul reformelor sistemului de îngrijire a copilului trebuie să fie transferată Consiliului Național pentru Protecția Drepturilor Copilului din cadrul Cancelariei de Stat. Vice-președintele Consiliului Național pentru Protecția Drepturilor Copilului să raporteze periodic Viceprim-ministrului despre progresul reformei. 8. A implementa acțiuni pentru îmbunătățirea eficienței și eficacității schemei de ajutor social. 9. A institui un sistem de Planificare anuală a Protecției Sociale Comunitare de către APL în vederea implementării priorităților stipulate în politicile guvernamentale din domeniul protecției sociale. 10. APL, autorităţile publice centrale și ONG-urile urmează să convină asupra aranjamentelor de transfer al responsabilității manageriale autorităţilor publice locale pentru fiecare instituție rezidențială în mod individual. 11. A îmbunătăți eficacitatea asistenților sociali comunitari în implementarea planurilor individuale de dezinstituționalizare și prevenire pentru copii prin integrarea instruirii asistenţilor într-un sistem reglementat la nivel național.

16 Evaluarea implementării Strategiei naţionale şi Planului de acţiuni privind reforma sistemului rezidenţial de îngrijire a copilului în Moldova pe anii 2007 2012

Preliminarii 17 Preliminarii

18 Evaluarea implementării Strategiei naţionale şi Planului de acţiuni privind reforma sistemului rezidenţial de îngrijire a copilului în Moldova pe anii 2007 2012 În anul 2006, Guvernul Republicii Moldova a lansat reformele sistemului de îngrijire a copilului cu scopul de a crea o reţea de asistenţi sociali comunitari, a dezvolta servicii de sprijin familial şi servicii alternative de tip familial şi a reorganiza instituţiile rezidenţiale de îngrijire a copilului. Strategia naţională şi Planul de acţiuni privind reforma sistemului rezidenţial de îngrijire a copilului pe anii 2007-2012 a fost aprobată de Guvernul Republicii Moldova în iulie 2007. Această evaluare, realizată în perioada martie iunie 2012, analizează implementarea Strategiei naţionale şi Planului de acţiuni. Evaluarea examinează acţiunile şi activităţile referitoare la reforma sistemului rezidenţial de îngrijire a copilului în Moldova. Evaluarea nu examinează contextul mai larg al sprijinului autorităţilor acordat copiilor şi familiilor vulnerabile, în special, schema de ajutor social. Evaluarea este oportună, deoarece Strategia naţională şi Planul de acţiuni se încheie în 2012, astfel încât evaluarea trebuie să identifice lecţiile învăţate în procesul de implementare a Strategiei naţionale şi Planului de acţiuni. Aceste lecţii învăţate trebuie să informeze o strategie nouă în anul 2012, care este în proces de elaborare de către Guvernul Republicii Moldova pentru o reformă mai amplă a sistemului de protecţie a copilului şi familiei. Se preconizează că, rezultatele acestei evaluări vor informa strategia nouă. Cadrul legal pentru Strategia națională și Planul de acţiuni este alcătuit din trei componente: 1. Hotărârea Guvernului nr. 784 din 09.07.2007 pentru aprobarea Strategiei naționale și Planului de acțiuni privind reforma sistemului rezidențial de îngrijire a copilului pe anii 2007-2012. 2. Anexa 1 la Hotărârea Guvernului nr. 784, care expune Strategia națională. 3. Anexa 2 la Hotărârea Guvernului nr. 784, care conţine Planul de acțiuni propriu-zis. Conform Anexei 1, scopul Strategiei naționale și a Planului de acțiuni este: asigurarea şi respectarea dreptului copilului de a creşte în mediu familial. Conform Anexei 2, obiectivele generale ale Planului de acțiuni sunt: Reducerea cu 50% a numărului de copii separaţi de mediul familial. Reorganizarea instituțiilor rezidențiale în conformitate cu planul general de transformare. Planul naţional de acțiuni cuprinde șapte componente. Fiecare componentă este asociată cu unul sau mai multe obiective. Componentele şi obiectivele Planului de acțiuni sunt prezentate mai jos: 1. Schimbări în cadrul legal și politic. Obiectiv: Racordarea cadrului legal şi instituţional de protecţie a copilului şi familiei la politicile internaţionale în vederea asigurării şi respectării dreptului copilului de a creşte într-un mediu familial. Obiectiv: Asigurarea coordonării adecvate a tuturor acţiunilor în cadrul Reformei sistemului rezidenţial de îngrijire a copilului. 2. Dezvoltarea serviciilor sociale familiale și comunitare. Obiectiv: Asigurarea accesului copilului şi familiei sale la servicii sociale familiale şi comunitare calitative. 3. Consolidarea capacităţilor specialiştilor în protecţia copilului. Obiectiv: Crearea unui sistem național de formare continuă în paralel cu serviciul şi recalificare a specialiştilor din domeniul protecţiei copilului şi familiei. 4. Reorganizarea instituţiilor rezidenţiale. Obiectiv: Reorientarea sistemului rezidenţial spre comunitate şi familie. 5. Redirecționarea resurselor financiare din sistemul rezidențial către serviciile comunitare. Obiectiv: Dezvoltarea unui mecanism financiar eficient şi flexibil de redirecţionare a resurselor financiare din sistemul rezidenţial către serviciile comunitare şi de tip familial. 6. Monitorizarea şi evaluarea Planului de acţiuni Obiectiv: Consolidarea capacităţii de monitorizare la toate nivelurile sistemului de protecţie a copilului şi familiei. Obiectiv: Îmbunătăţirea calităţii serviciilor de protecţie a copilului şi familiei în conformitate cu standardele de calitate. 7. Mobilizarea socială şi comunicarea schimbării. Obiectiv: Formarea opiniei publice şi a persoanelor implicate în protecţia copilului şi familiei referitor la necesitatea reformării sistemului rezidenţial de îngrijire a copilului.

Preliminarii 19 Strategia prevede expres că acţiunile întreprinse de către Ministere şi organele administrației publice locale pentru implementarea Activităţilor vor duce la realizarea Obiectivelor generale ale Planului de acţiuni. Prezenta Strategie promovează ideea bazată pe necesitățile și dreptul copilului de a crește în familie sau într-un mediu familial indiferent de vârstă, boală, disabilitate sau școala în care învaţă. 1 Obligaţii internaţionale Republica Moldova a aderat la Convenția Națiunilor Unite privind Drepturile Copilului în anul 1993. Aderarea a obligat Guvernul Republicii Moldova să respecte prevederile acestei Convenţii. Preambulul Convenției prevede: Convinşi că familia, unitatea fundamentală a societăţii, şi mediul natural pentru creşterea şi bunăstarea tuturor membrilor săi, şi în mod deosebit copiii, trebuie să beneficieze de protecţia şi asistenţa de care au nevoie pentru a putea să joace pe deplin rolul său în societate, Recunoscând că pentru deplina şi armonioasa dezvoltare a personalităţii sale, copilul trebuie să crească într-un mediu familial, într-o atmosferă de fericire, dragoste şi înţelegere. Articolul 3 al Convenției prevede clar că părinții au obligația să aibă grijă de copiii lor. Același Articol solicită guvernelor să susțină părinții să aibă grijă de copiii lor. 1. În toate deciziile care îi privesc pe copii, fie că sunt luate de instituţii publice sau private de ocrotiri sociale, de către tribunale, autorităţi administrative sau de organe legislative, interesele superioare ale copilului trebuie să fie luate în considerare cu prioritate. 2. Statele părţi se angajează să asigure copilului protecţia şi îngrijirile necesare pentru bunăstarea sa, ţinând cont de drepturile şi obligaţiile părinților săi, 1 Anexa nr. 1 la Hotărârea Guvernului Republicii Moldova nr. 784 din 09.07.2007 privind aprobarea Strategiei naționale și Planului de acțiuni privind reforma sistemului rezidențial de îngrijire a copilului pe anii 2007-2012, publicată la 20 iulie 2007 în Monitorul Oficial Nr. 103-106, Art.823, p. 2. ale tutorilor săi, ale altor persoane legal responsabile pentru el, şi vor lua, în acest scop, toate măsurile legislative şi administrative corespunzătoare. 3. Statele părţi vor veghea ca funcţionarea instituţiilor, serviciilor şi lăcaşelor care au responsabilităţi faţă de copii şi asigură protecția lor să fie conformă cu normele fixate de către autorităţile competente, în special, în domeniul securităţii şi sănătăţii, şi în ceea ce priveşte numărul şi competenţa personalului lor ca şi în privinţa unui control corespunzător. 2 Liniile Directoare pentru Îngrijirea Alternativă a Copiilor salutate de Adunarea Generală a ONU în 2009 întăreşte responsabilitatea guvernelor de a depune toate eforturile pentru a permite copilului să rămână sau să revină în îngrijirea părinţilor săi sau a altor membri ai familiei, după caz. Statul trebuie să asigure faptul că familiile au acces la diverse forme de sprijin în procesul de îngrijire a copilului 3. În Observaţiile sale Finale, Comitetul pentru Drepturile Copilului a menţionat, deosebita îngrijorare cu privire la numărul mare de copii care sunt plasaţi în instituţii, mulţi dintre care nu sunt orfani. De asemenea, remarcă cu îngrijorare faptul că, în aceste instituţii, copiii sunt neglijaţi şi supuşi unor tratamente defectuoase şi, din cauza lipsei de resurse, nu beneficiază de condiţii adecvate de trai şi de îngrijire sau de servicii de bază corespunzătoare. 4 Efectele negative ale plasamentului în instituţii rezidenţiale asupra copiilor au fost recunoscute şi anterior 5. 2 Convenția ONU cu privire la Drepturile Copilului, Art.3. Preluată de pe http://www2.ohchr.org/english/law/crc.htm la 15/08/2012. 3 Consiliul ONU pentru Drepturile Omului, Liniile Directoare pentru Îngrijirea Alternativă a Copiilor, 15 iunie 2009. Disponibile la http://daccess-dds-ny.un.org/doc/undoc/ LTD/G09/142/13/PDF/G0914213.pdf?OpenElement accesate la 27/02/2013. 4 Comitetul ONU pentru Drepturile Copilului. Observaţii Finale: Republica Moldova. 20 februarie 2009. Descărcate de pe http://www2.ohchr.org/english/bodies/crc/docs/co/ CRC-C-MDA-CO3.pdf la 27/02/2013. 5 Vezi, de ex.: Gudbrandsson, B. 2004. Copiii în instituţii: prevenirea şi îngrijirea alternativă. Comitetul European pentru Coeziune Socială. Descărcat de pe http://www.crin.

20 Evaluarea implementării Strategiei naţionale şi Planului de acţiuni privind reforma sistemului rezidenţial de îngrijire a copilului în Moldova pe anii 2007 2012 Prin urmare, Strategia națională şi Planul de acţiuni privind reforma sistemului rezidenţial de îngrijire a copilului pe anii 2007 2012 poate fi văzută în contextul obligaţiilor internaţionale ale Guvernului Republicii Moldova de a susţine copiii în familii şi drept recunoaştere implicită a faptului că îngrijirea în instituţiile rezidenţiale nu este în interesul suprem al copilului. Strategia națională şi Planul de acţiuni stabileşte o cale spre schimbare. Astfel, dreptul copiilor de a creşte în familie va fi asigurat într-o măsură mai mare prin: modificarea cadrului legal privind protecţia copilului şi familiei dezvoltarea serviciilor comunitare şi de tip familial consolidarea capacităţilor specialiştilor din domeniul asistenţei sociale reorganizarea instituţiilor rezidenţiale redirecţionarea resurselor financiare spre susţinerea serviciilor comunitare, şi schimbarea opiniei publice faţă de îngrijirea acordată în instituţii. Teoria schimbării O Teorie a Schimbării 6 poate fi identificată în Strategia națională şi Planul de acţiuni. Beneficiarii ţintă ai Strategiei naționale şi Planului de acţiuni urmau să fie copiii plasaţi în instituţiile din Moldova. Scopul Strategiei naționale şi Planului de acţiuni era de a permite la cel puţin 50% din copiii aflaţi în instituţii în 2007 să se întoarcă în familia biologică sau într-o altă familie, astfel încât să fie respectat dreptul copilului prevăzut în CDC de a creşte în familie. Strategia națională şi Planul de acţiuni stabilesc un termen pentru atingerea acestui scop 2012. Fiecare componentă a Planului de acţiuni este asociată cu una sau mai multe Activităţi, peste 60 în total, fiecare din ele fiind asociată cu anumiţi Indicatori, structura principală responsabilă de Activitate, Parteneri în cadrul Activităţii, perioada de org/docs/resources/treaties/crc.40/gdd_2005_ce_children_institutions.pdf la 27/02/2013. Williamson J. and A Greenberg, 2010. Familii, nu orfelinate. Better Care Network. Descărcat de pe http://www.crin.org/ docs/families%20not%20orphanages.pdf la 27/02/2013. 6 Vezi http://www.hfrp.org/evaluation/the-evaluation-exchange/issue-archive/evaluation-methodology/an-introduction-to-theory-of-change implementare şi structura sau structurile guvernamentale desemnate cu responsabilitate financiară pentru Activitate. Anexa 2 reprezintă un tabel ce conţine cele şapte componente ale Planului de acţiuni, obiectivele pentru fiecare componentă, Activităţile asociate cu fiecare componentă, Rezultatele scontate ale Activităţilor şi Indicatorii asociaţi cu fiecare Rezultat scontat. Lanţul rezultatelor Strategiei naționale şi Planului de acţiuni este prezentat în Figura 1 (p.21). Strategia menţionează prioritatea politică pe care Guvernul o acordă reformei îngrijirii rezidenţiale, colaborarea dintre autorităţile locale şi centrale şi asistenţa tehnică oferită de ONG-uri. De asemenea, Strategia menţionează constrângerile potenţiale, inclusiv serviciile insuficiente de sprijin familial, capacitatea limitată a APL de a preveni separarea copilului de familie şi de a acorda servicii de sprijin familial, migraţia în creştere a familiilor în căutarea unui loc de muncă şi rezistenţa exercitată de angajaţii instituţiilor. Programul de Ţară al UNICEF pentru Moldova 2007 2011 Programul de Ţară al UNICEF pentru Moldova 2007 2011 7 a fost elaborat de Guvernul Republicii Moldova şi UNICEF în baza Cadrului de Asistenţă pentru Dezvoltare al Naţiunilor Unite (UNDAF), Observaţiilor Finale ale Comitetului pentru Drepturile Copilului şi lecţiilor învăţate. O componentă a Programului a fost de a susţine strategiile de prevenire în reformele Guvernului în domeniul protecţiei sociale, care ar permite copiilor şi familiilor vulnerabile să acceseze serviciile sociale şi prestaţiile băneşti. Această abordare urma să contribuie, printre altele, la reducerea numărului de copii rămaşi fără îngrijire părintească şi reducerea plasamentelor în îngrijirea rezidenţială. În plus, Programul intenţiona să reducă cu 30% numărul de copii plasaţi în instituţii. 7 UNICEF Moldova. 2007. Programul de Ţară 2007-2011. Descărcat de pe http://www.unicef.org/spanish/about/ execboard/files/moldova_final_approved_cpd_19_ Jan2007.pdf la 27/02/2013.

Preliminarii 21 Figura 1: Lanţul rezultatelor Strategiei naţionale şi Planului de acţiuni Sumarul bugetului (mii dolari SUA) pentru UNICEF Moldova 2007-2011 este arătat mai jos 8. Resurse permanente Alte resurse Total Protecţia copilului 1,000 7,000 8,000 HIV/SIDA 600 3,600 4,200 Acces echitabil la servicii calitative 700 3,700 4,400 Protecţia socială şi drepturile copilului 695 500 1,195 Inter-sectorial 600 450 1,050 Total 3,595 15,250 18,845 Contextul social şi economic al reformelor sistemului de îngrijire a copilului Republica Moldova îşi reformează sistemul de protecție a copilului de mai mulţi ani deja, în special, după aderarea sa la Convenția Națiunilor Unite privind Drepturile Copilului. Protecția copilului a fost subiectul multor dezbateri politice ample variind de la migrație și trafic până la educație, sănătate și asistență socială. În ritmul 8 Ibid., p.6. și acoperirea reformei sistemului de îngrijire a copilului s-au produs două schimbări semnificative, prima în anul 2002, iar a doua în 2006. În anul 2002, Guvernul a elaborat un concept național de protecție a copilului și familiei, iar în anul următor a aprobat Strategia Națională privind Protecția Copilului și Familiei pentru anii 2003 2008. Acesta a fost primul document care a subliniat direcțiile strategice fundamentale pentru îmbunătățirea sistemului de protecție a copilului din Republica Moldova. Acest document a

22 Evaluarea implementării Strategiei naţionale şi Planului de acţiuni privind reforma sistemului rezidenţial de îngrijire a copilului în Moldova pe anii 2007 2012 propus reforma cadrului legal și instituțional, inclusiv elaborarea Legii privind asistența socială și a regulamentelor cu privire la standarde; consolidarea competenţelor profesionale ale angajaţilor din sistemul de îngrijire a copilului prin instruirea asistenților sociali și dezvoltarea serviciilor sociale comunitare şi specializate pentru copii și familii aflate în dificultate. În 2006, Guvernul a lansat reforma în sistemul de îngrijire a copilului. Aceasta avea drept scop instituirea unei rețele de asistenți sociali comunitari, dezvoltarea serviciilor de sprijin familial și a serviciilor alternative de tip familial, precum și reorganizarea instituțiilor rezidențiale de îngrijire a copilului. A fost creat Ministerul Protecției Sociale, Familiei și Copilului (MPSFC) cu responsabilități ce includeau şi protecția copilului și familiei. Ministerul a fost, ulterior, redenumit în Ministerul Muncii, Protecției Sociale și Familiei (MMPSF). În 2006, a început pregătirea unei Strategii naționale și a unui Plan de acțiuni privind reforma sistemului rezidenţial de îngrijire a copilului. În acea perioadă, responsabilitatea pentru politica de protecție a copilului ţinea exclusiv de Ministerul Educației. Competențele funcționale privind protecția drepturilor copilului au fost atribuite Ministerului Protecției Sociale, Familiei și Copilului în martie 2007 în baza Hotărârii Guvernului nr. 283 din 14.03.2007, prin înființarea Direcției politici de protecție a familiei și drepturilor copilului în cadrul Ministerului. Strategia națională și Planul de acțiuni privind reforma sistemului rezidențial de îngrijire a copilului pe anii 2007 2012 au fost aprobate de Guvernul Republicii Moldova în iulie 2007, iar Programul național privind crearea sistemului integrat de servicii sociale 2008 2012 a fost aprobat în 2008. Potrivit unui raport 9 elaborat de Oxford Policy Management (OPM) pentru o consultare subregională privind 9 Evaluarea sistemului de îngrijire a copilului în Moldova: Raport final. (2009). Oxford: Oxford Policy Management. Evaluarea a fost realizată de Oxford Policy Management (OPM), companie de consultanță din Regatul Unit al Marii Britanii și al Irlandei de Nord, împreună cu EveryChild Moldova. Echipa a fost condusă de Clare O Brien din cadrul OPM (manager de proiect), iar coordonatorul național a fost Stela Grigoraş de la EveryChild. Pentru mai multe informații scrieţi pe adresa clare.obrien@opml.co.uk. protecția copilului care a fost găzduită de Guvernul Republicii Moldova și UNICEF în noiembrie 2009, unele dintre caracteristicile definitorii ale cadrului politic pentru protecția copilului în Moldova includ scăderea populației și rata înaltă a migrației; fluctuațiile în creșterea economică, inclusiv criza financiara globală continuă; și elaborarea și implementarea politicilor de descentralizare și proceselor naționale de planificare și bugetare. Ponderea copiilor în numărul total al populației scade rapid în timp ce numărul și ponderea persoanelor în vârstă crește considerabil. În perioada 2009 2020, numărul copiilor în Moldova va scădea de la 773.000 (la o populație totală de 3,57 milioane) la aproximativ 665.000. Copiii sub 18 ani constituie 727.171 la 1 ianuarie 2012 (sursa: www.statistica.md). Prin urmare, este de așteptat că, în anii următori, se va pune un accent mai mare pe vârstnici. Provocarea pentru susținătorii reformei în domeniul protecției copilului este de a asigura ca această reformă rămâne a fi o prioritate în continuare. Se consideră că mulți copii au un părinte peste hotare. Migrația părinților și a altor membri ai familiei poate avea efecte sociale și economice atât pozitive cât și negative asupra copiilor. Raportul anual al MMPSF 10 pentru 2010 indică că 17,1% din copii locuiesc în familii unde cel puțin un părinte lucrează peste hotare. Fiecare al zecelea copil trăieşte într-o familie în care mama este peste hotare. 5,2% de copii trăiesc în familii unde tata este plecat peste hotare, în timp ce 1,5% de copii au ambii părinți peste hotare. Traficul, atât de adulți cât și de copii, este considerat o problemă, care afectează grav Republica Moldova. Politici pentru soluționarea acestei probleme sunt elaborate pe larg începând cu anul 2002, însă implementarea lor este mai lentă. Numărul cunoscut al copiilor, care sunt victime directe ale traficului nu este mare, dar mult mai mulți copii sunt considerați a fi în risc de a fi traficaţi sau afectați de traficul membrilor familiei. Criza financiara globală ar putea avea un impact deosebit de negativ asupra familiilor cu membri migranți, 10 Guvernul Republicii Moldova (2011), Ministerul Muncii, Protecției Sociale și Familiei. Raport anual 2010. Chișinău: Ministerul Muncii, Protecției Sociale și Familiei, p.110. Preluat de pe: http://mpsfc.gov.md/file/rapoarte/rsa%20 2010%20en.pdf la 19/08/2012.

Preliminarii 23 deoarece ar putea reduce veniturile familiilor și spori numărul persoanelor, care se întorc acasă. În același timp, există riscul de diminuare a veniturilor publice și ale ONG-urilor, ceea ce face mai greu pentru aceştia să ofere sprijin familiilor aflate în dificultate. Descentralizarea luării deciziilor către organele administrației publice locale a afectat protecția copilului și alte aspecte ale politicii de protecție socială. Protecția drepturilor copilului este atribuită în responsabilitatea atât a primăriei cât și a administraţiei raionale. Acest lucru permite identificarea unor soluții adecvate la nivel local pentru problemele ce ţin de protecția copilului. În 2006, UNICEF şi partenerii săi guvernamentali au comandat o cercetare a cauzelor plasării copiilor în instituţiile rezidenţiale din Moldova 11. Cercetarea a examinat cauzele instituţionalizării a 207 copii. Constatările cercetării sunt prezentate în figura de mai jos. Figura 2: Cauzele abandonului copiilor Soluţiile autorităţilor centrale şi locale, precum şi ale ONG-urilor pentru necesităţile copiilor instituţionalizaţi vor trebui să abordeze cauzele instituţionalizării. Este necesar atât sprijin bănesc cât şi asistenţă socială nemonetară. Instituţiile rezidenţiale din Moldova Potrivit unui raport 12 întocmit pentru UNICEF și Ministerul Educației, în 2007, 11.544 copii trăiau în 67 instituții rezidențiale din Moldova. 10.516 copii erau plasați în 62 de instituții subordonate Ministerului Educației și Tineretului. MMPSF are în subordine două instituții rezidențiale pentru copii cu disabilități (Hâncești și Orhei), cu toate că mai multe persoane plasate în ambele instituții au peste 18 ani. Două instituții pentru copii cu vârsta de până la 6 ani (Chișinău și Bălți) și două sanatorii pentru copii infectați sau afectați de tuberculoză se află în subordinea Ministerului Sănătății (MS). O a treia instituție pentru copii cu vârsta de până la 6 ani este subordonată Direcției Municipale pentru Protecția Drepturilor Copilului din mun. Chișinău. Numărul copiilor plasați în sanatoriile pentru copii infectați sau afectați de tuberculoză în 2007 nu este indicat în Raportul OPM EveryChild. Eşantionul a fost destul de mic, dar oricum oferă o marjă de eroare de 6% la un nivel de încredere de 90%. Concluziile cercetării sunt: Chiar dacă cauzele instituţionalizării copiilor în sistemul rezidenţial sunt multiple şi complexe, cele patru cauze principale depistate de acest studiu trebuie să fie reflectate minuţios. Acestea sunt: dificultăţile financiare, mamă solitară, abuz/neglijare şi sănătatea copilului. 11 Abandonul copiilor în Republica Moldova, (2006) Chişinău: UNICEF Moldova, p. 41. Descărcat de pe http://www.unicef.org/moldova/childabandonmenteng_with_coverpage.pdf la 28/02/2013. Nu sunt cunoscute cifre exacte despre numărul copiilor, care erau plasaţi în instituțiile ce nu sunt subordonate Ministerului Educației în 2007, dar raportul OPM EveryChild din 2009 citează un Raport Social Anual al Guvernului pentru 2006, care indică că 200 de copii erau plasaţi în cele trei instituții pentru copii cu vârsta de până la 6 ani, iar 679 copii trăiau în instituțiile pentru copii cu disabilități subordonate Ministerului Protecției Sociale, Familiei și Copilului 13. Numărul copiilor plasați în sanatoriile pentru copii infectați sau afectați de tuberculoză în 2007 nu este indicat in Raportul OPM EveryChild. 12 Raport privind evaluarea rapidă a instituțiilor rezidențiale de îngrijire a copiilor din Moldova (2007) elaborat în cadrul proiectului Dezvoltarea serviciilor sociale pentru familiile vulnerabile și copiii în situație de risc, (TACIS 2) cu suportul UNICEF și UE TACIS, p. 6. 13 OPM 2009, op. cit., p.85.

24 Evaluarea implementării Strategiei naţionale şi Planului de acţiuni privind reforma sistemului rezidenţial de îngrijire a copilului în Moldova pe anii 2007 2012 Constituenţii cheie în Strategia naţională Hotărârea Guvernului nr. 784 din 9 iulie 2007 privind aprobarea Strategiei naționale și a Planului de acțiuni 14 este semnată de către Prim-ministru și contrasemnată de către Miniștrii Educației și Tineretului; Protecției Sociale, Familiei și Copilului, Finanțelor și Sănătății. Hotărârea nr. 784 prevede: Ministerele, alte autorităţi publice centrale şi locale vor asigura implementarea prevederilor Strategiei naţionale şi Planului de acţiuni şi vor prezenta anual, până la data de 31 ianuarie, Ministerului Educaţiei şi Tineretului informaţie privind implementarea acestora. Ministerul Educaţiei şi Tineretului va sintetiza informaţia respectivă şi, până la 1 martie, va prezenta Guvernului raportul anual generalizat cu privire la implementarea Planului de acţiuni de reformă a sistemului rezidenţial de îngrijire a copilului pe anii 2007-2012. Aceasta indică clar că Ministerul Educației și Tineretului (în prezent Ministerul Educației) urma să-și asume responsabilitatea primară de a analiza și raporta asupra acțiunilor întreprinse de către alte ministere și autoritățile publice locale în vederea implementării Strategiei. Cu toate acestea, Anexa 2 a Hotărârii nr. 784 indică: La nivel naţional, rolul principal de coordonare şi monitorizare a tuturor acţiunilor, programelor, iniţiativelor şi politicilor în domeniul protecţiei copilului şi familiei revine Ministerului Muncii, Protecţiei Sociale şi Familiei 15. Această prevedere stipula clar că Ministerul Protecției Sociale, Familiei și Copilului (MPSFC) urma să-și asume toată responsabilitatea pentru coordonarea și monitorizarea implementării Planului de acțiuni. Această divizare a responsabilităților între două Ministere, una de analiză și raportare și cealaltă de coordonare și monitorizare va fi abordată mai târziu în acest raport. În afară de contrasemnarea Hotărârii nr. 784, Ministerului Sănătăţii nu-i revin alte roluri şi responsabilităţi 14 Hotărârea Guvernului Nr.784. Op.cit. 15 Hotărârea Guvernului Nr.784. Op.cit., p.3. conform Strategiei naționale și Planului de acțiuni în procesul de reformă a sistemului rezidențial, iar Direcția Municipală pentru Protecția Drepturilor Copilului din mun. Chișinău nu este menţionată în general. La acest aspect vom reveni mai târziu în prezentul raport. Anexa 2 la Hotărârea nr. 784 se referă la rolul societății civile în atragerea fondurilor și a experienței internaționale pentru implementare. Această Anexă descrie organizaţiile neguvernamentale internaționale drept parteneri cheie în implementarea Strategiei, care contribuie la cofinanţarea unor acţiuni, acordarea asistenţei tehnice şi diseminarea bunelor practici. Nici Anexa 1 şi nici Anexa 2 nu atribuie vreun rol copiilor și familiilor în implementarea Strategiei naționale și Planului de acțiuni 16. Strategia națională și Planul de acțiuni gradul de implementare Strategia și Planul de acțiuni acoperă perioada 2007 2012. Conform Termenilor de Referință pentru această evaluare publicați de UNICEF, Guvernul Republicii Moldova planifică elaborarea unei strategii noi în 2012 16 Nota autorului. Pentru exemple de participare a copiilor în elaborarea politicilor vezi: Williams, E. (2004). Participarea copiilor şi schimbarea politicilor în Asia de Sud. Childhood Poverty Research and Policy Centre (CHIP), Documentul de lucru 6. Descărcat la 16/08/2012 de pe http://www.childhoodpoverty.org/ index.php/action=documentfeed/doctype=pdf/id=86/ Guerra, G. (2002). Cetățenia nu are vârstă: Participarea copiilor în actul de guvernare și în bugetul municipal al Barra Mansa, Brazilia în Children, Youth and Environments, 15(2) Descărcat la 13/10/2012 de pe http://www.colorado.edu/ journals/cye/15_2/15_2_09_citizenshipknowsnoage.pdf O Malley, K. (2004). Participarea copiilor și a tinerilor în procesele SCERS: Lecții din experiența Salvați Copiii. London: Save the Children UK. Descărcat la 16/08/2012 de pe http://www.crin.org/docs/resources/publications/hrbap/ PRSPS_children_young_people.pdf Vezi şi Kränzl-Nagl, R. & Zartler, U. (2009) Participarea copiilor în școală și comunitate. Perspective europene. In Percy-Smith, B. & N Thomas (eds) Manual privind participarea copiilor și tinerilor. Teorie și practică, London: Routledge Kirby, P & Bryson, S. (2002). Măsurând magia. Evaluarea și cercetarea participării tinerilor în luarea deciziilor publice. London: Carnegie Young People Initiative. Descărcat la 13/10/2012 de pe http://www.carnegieuktrust.org.uk/files/ main/measure%20the%20magic.pdf

Preliminarii 25 pentru o reformă mai amplă în domeniul protecției familiei și copilului. Se preconizează că rezultatele acestei evaluări vor informa noua strategie. Implementarea Strategiei naţionale a cuprins teritoriul controlat de autorităţile Republicii Moldova, fără regiunea transnistreană. Pentru regiunea autonomă Găgăuzia se aplică condiţii speciale. Unica schimbare semnificativă în Strategia naţională şi Planul de acţiuni pe durata implementării sale a fost redenumirea Ministerului Protecţiei Sociale, Familiei şi Copilului (MPSFC) în Ministerul Muncii, Protecţiei Sociale şi Familiei (MMPSF).

26 Evaluarea implementării Strategiei naţionale şi Planului de acţiuni privind reforma sistemului rezidenţial de îngrijire a copilului în Moldova pe anii 2007 2012

Scopul și metodologia evaluării 27 Scopul și metodologia evaluării

28 Evaluarea implementării Strategiei naţionale şi Planului de acţiuni privind reforma sistemului rezidenţial de îngrijire a copilului în Moldova pe anii 2007 2012 Conform Termenilor de Referință pentru această evaluare, Guvernul Republicii Moldova planifică elaborarea unei noi strategii pentru o reformă mai amplă în domeniul protecției copilului şi familiei. Pentru a determina impactul reformei actuale în sistemul de îngrijire a copiilor asupra vieții acestora, pentru a înțelege mai bine punctele forte și punctele slabe ale implementării Strategiei naționale și Planului de acțiuni în vederea efectuării unor ajustări ulterioare și elaborarea unei noi strategii este necesară o evaluare externă. Se preconizează că rezultatele acestei evaluări vor informa elaborarea strategiei noi. Se preconizează că evaluarea va fi luată în considerare de Guvernul Republicii Moldova, UNICEF, organizaţiile neguvernamentale internaționale, ONG-urile și organizațiile societății civile din Moldova. Obiectivul general al acestei evaluări este de a evalua rezultatele calitative și cantitative, precum și realizările implementării Strategiei naționale și Planului de acțiuni pe parcursul anilor 2007 2012 în raport cu obiectivele planificate. Obiectivele specifice prevăzute în Termenii de Referință pentru evaluare 17 sunt: De a oferi o perspectivă privind progresul reformei în sistemul de îngrijire a copilului și a elabora recomandări strategice pentru următorii pași în procesul de reformă, care să fie relevante pentru toţi constituenţii. De a evalua locul și tangențele Strategiei naționale și Planului de acțiuni privind reforma sistemului rezidențial de îngrijire a copilului cu reformele în sistemul de îngrijire a copilului. De a evalua impactul reformei asupra vieții copiilor, în special, asupra celor mai vulnerabili din ei. Domeniul de aplicare şi ţinta Evaluarea cuprinde toată ţara cu accent pe regiunile geografice unde Strategia naţională şi Planul de acţiuni sunt modelate la nivel de instituţie. 17 Vezi Anexa 1 pentru textul integral al Termenilor de Referință Obiectivul general Obiectivul general este de a evalua rezultatele calitative și cantitative, precum și realizările implementării Strategiei naționale și Planului de acțiuni privind reforma sistemului rezidențial de îngrijire a copilului pe anii 2007 2011. Evaluarea trebuie să ia în consideraţie următoarele criterii și întrebări de evaluare: Evaluarea relevanței În ce măsură implementarea Strategiei naționale și a Planului de acțiuni reflectă prioritățile reformelor în domeniul social, în general, și în cel de protecție a copilului, în particular? Evaluarea eficacității În ce măsură implementarea reformei sistemului rezidențial de îngrijire a copilului a dus la atingerea rezultatelor stipulate în Strategia națională și Planul de acțiuni? Evaluarea durabilității Cât de durabile sunt rezultatele obținute? Evaluarea eficienței În ce măsură gestionarea implementării reformei sistemului rezidențial de îngrijire a copilului a asigurat respectarea termenelor stabilite? Evaluarea impactului În ce măsură și în ce mod implementarea reformei sistemului rezidențial de îngrijire a copilului a reușit să îmbunătățească situația copiilor, în special, a celor săraci, vulnerabili și marginalizați? Criteriile adiționale care urmează a fi evaluate în măsura posibilă sunt: Acoperirea: Ce grupuri vulnerabile de copii au fost cuprinse? Au fost acoperiţi copiii vulnerabili, inclusiv fetele, copiii din familii cu venituri mici, minorități etnice, copiii abandonați în rezultatul migrației, etc.? Coordonarea: Cum a fost definit și divizat mecanismul de coordonare între Guvern, UNICEF și ONG-urile partenere? Care a fost rolul MMPSC, al Ministerului Educației și al altor actori cheie în coordonarea activităților? Care a fost rolul UNICEF și al altor agenții donatoare?

Scopul și metodologia evaluării 29 Ce cred copiii aflați în îngrijire rezidențială și copiii reintegrați în familii biologice sau integraţi în servicii de tip familial, în special, copiii săraci, vulnerabili și marginalizați despre îmbunătățirea situației lor? Ce s-a îmbunătățit și ce nu s-a schimbat? Care sunt recomandările lor pentru viitor în această privință? Evaluarea abordării bazate pe respectarea drepturilor omului și aspectelor intersectoriale relevante În ce măsură rezultatele proiectului contribuie la realizarea drepturilor copiilor și în ce măsură au contribuit la abordarea aspectelor intersectoriale cheie? În esenţă, această evaluare va încerca să răspundă la întrebările de mai sus și va determina, de asemenea, relevanţa, eficacitatea şi eficienţa implementării Activităţilor stipulate în Planul de acţiuni. Metodologia de evaluare Natura unei inițiative naționale de politică socială cum este Strategia națională și Planul de acțiuni presupune utilizarea unei varietăţi de metode și instrumente pentru a evalua implementarea strategică şi operaţională la nivelul autorităţilor publice centrale şi locale și impactul său asupra vieții copiilor şi familiilor. Drept urmare, pentru a obține datele necesare pentru evaluare, în perioada 26 martie 9 iunie 2012 a fost folosită o gamă vastă de metode printre care: Revizuirea din oficiu a documentelor cheie. Interviuri semi-structurate cu constituenţii, inclusiv copii și familii. Vizite de studiu în instituții și familii. Discuții în focus grupuri. Un sondaj telefonic național. Surse de date primare Au fost organizate interviuri semi-structurate cu funcționari din cadrul Ministerului Educației, Ministerului Muncii, Protecției Sociale și Familiei, Ministerului Sănătății, Ministerului Finanțelor și Consiliului Național pentru Protecția Drepturilor Copilului. Au avut loc vizite și interviuri semi-structurate cu administraţia Secţiilor/Direcțiilor raionale de Asistență Socială și Protecție a Familiei din raioanele Leova, Floreşti, Orhei, Comrat, Făleşti, Bălţi, Sîngerei, Hînceşti și Ungheni, precum şi a Direcției pentru Protecția Drepturilor Copilului din mun. Chișinău, unde au fost implementate activitățile de reformă. Au fost realizate interviuri semi-structurate cu angajaţii UNICEF și cu managerii ONG-urilor active în reforma sistemului rezidențial. În perioada 29 martie 3 mai 2012, au fost organizate interviuri semi-structurate individuale cu președinții sau secretarii a cinci Comisii raionale pentru protecția copilului aflat în dificultate: No Localitatea Funcţia 1 Chişinău Președintele Comisiei pentru protecția copilului aflat în dificultate 2 Ungheni Președintele Comisiei pentru protecția copilului aflat în dificultate 3 Leova Președintele Comisiei pentru protecția copilului aflat în dificultate 4 Făleşti Secretarul Comisiei pentru protecția copilului aflat în dificultate 5 Sîngerei Președintele Comisiei pentru protecția copilului aflat în dificultate Interviurile semi-structurate individuale au fost înregistrate și transcrise. În perioada 26 martie 4 aprilie 2012, au fost efectuate vizite de studiu în următoarele instituții rezidențiale pentru a discuta cu directorii sau reprezentanții acestora, a examina instituţiile și a efectua interviuri semi-structurate cu copiii: 1. Casa Aşchiuţă, Asociaţia AVE Copiii. Moldova, Chişinău, 2. Școala-internat subordonată Ministerului Educației, Leova, 3. Centrul de plasament temporar și reabilitare pentru copii de vârstă fragedă, subordonat Primăriei mun. Chișinău, Direcția Municipală pentru Protecția Drepturilor Copilului, 4. Școala-internat nr. 2, subordonată Primăriei mun. Chișinău, Direcția Generală Educație, Tineret şi Sport, 5. Centrul de plasament temporar și reabilitare pentru copii de vârstă fragedă, subordonat Ministerului Sănătății, Chișinău,

30 Evaluarea implementării Strategiei naţionale şi Planului de acţiuni privind reforma sistemului rezidenţial de îngrijire a copilului în Moldova pe anii 2007 2012 6. Centrul de plasament temporar al orfanilor și absolvenților școlilor-internat Vatra, Chișinău, 7. Școala-internat pentru copii orfani și copii rămaşi fără îngrijire părintească, s. Văscăuți, raionul Florești, subordonată Ministerului Educației, 8. Școala-internat pentru copii cu deficiențe mintale (băieți), or. Orhei, subordonată Ministerului Muncii, Protecției Sociale și Familiei. A fost efectuată o vizită de studiu la un centru multifuncțional cu o componentă rezidențială considerabilă, amplasat într-o fostă instituție rezidențială din s. Cupcui, raionul Leova. Constrângerile de timp şi de logistică ale evaluării nu au permis efectuarea unui studiu cantitativ privind copiii aflaţi în instituții, copiii reintegrați din instituții și copiii, care trăiesc în servicii substitutive de tip familial. Cu toate acestea, vizitele în teren și interviurile semi-structurate cu un şir de copii instituţionalizaţi și copii reintegrați, precum şi cu copii care trăiesc în servicii substitutive de tip familial au permis acumularea unor experiențe și opinii concludente în ceea ce privește impactul reformelor asupra copiilor. Copiii au fost încurajați să-şi povestească istoriile cu ajutorul cuvintelor și/sau desenelor, după preferinţă. De asemenea, au fost vizitaţi îngrijitorii şi asistenții parentali profesioniști. Au fost realizate interviuri semi-structurate cu copii plasaţi în instituții rezidențiale, case de copii de tip familie, familii ale asistenţilor parentali profesionişti și cu copii reintegrați în familia biologică sau extinsă. (Tabelul 1 şi 2, p.31) Lista completă a persoanelor vizitate / intervievate este prezentată în Anexa 3. Rezultatele şi concluziile interviurilor reflectă exclusiv opiniile participanţilor şi nu pot fi extrapolate la întreaga populaţie. Datele pot fi interpretate ca şi tendinţe, dar confirmarea implică folosirea unor date cantitative. Două discuţii în focus grup cu absolvenţii instituţiilor moderate de IMAS au fost organizate la Chișinău și Bălți. Participanţii au fost selectaţi în funcţie de următoarele criterii: Absolvenţi ai instituţiilor rezidenţiale Limba vorbită: română / moldovenească sau rusă Genul: feminin şi masculin, în număr egal Discuţia s-a bazat pe un ghid elaborat în conformitate cu obiectivele studiului. Participanţii s-au bucurat de o atmosferă liberă şi deschisă, astfel încât fiecare a avut posibilitatea să-şi exprime ideile şi opiniile. Participanţii la două focus grupuri au fost selectați din listele de absolvenţi oferite de ONG-urile: Amici dei Bambini, Centrul de Informare şi Documentare privind Drepturile Copilului, Centrul Vatra, Chişinău şi Centrul Drumul spre casă, Bălţi. Participanţii erau absolvenţi ai instituţiilor rezidenţiale, care sunt susținuți, în prezent, de aceste organizaţii; rezultatele studiului trebuie să fie interpretate și din această perspectivă. Discuțiile au fost înregistrate şi transcrise. Scopul interviurilor le-a fost explicat intervievaţilor şi ei au putut alege de a participa sau nu. Participanţii au fost asiguraţi că răspunsurile lor vor fi anonime şi că informaţia obţinută în cadrul interviurilor şi focus grupurilor va fi utilizată în mod confidenţial şi păstrată în siguranţă. În lunile aprilie şi mai 2012, au avut loc cinci discuții în focus grupuri moderate de IMAS, cu implicarea a şapte nouă asistenţi sociali comunitari din raioanele Făleşti, Leova, Sîngerei, Ungheni şi Chişinău. Discuţiile au fost înregistrate şi transcrise. Un sondaj reprezentativ național a fost realizat telefonic de IMAS în perioada 25 29 mai 2012 cu un eşantion de 805 persoane cu vârsta de 18 ani și mai mult, rezidenți ai Republicii Moldova pentru a evalua percepţia şi înţelegerea lor privind reformele în sistemul rezidenţial de îngrijire. IMAS-INC Chișinău este membru ESOMAR, care implementează şi respectă Codul Internaţional al ICC/ESO- MAR de Bune Practici în Marketing sau Cercetări Sociale. Criteriile pentru eșantionarea stratificată au inclus 12 unități administrativ teritoriale (UAT), mediul de reşedinţă (urban rural), mărimea localităților urbane (patru tipuri), tipul localităților rurale (comună/sat). Etapa de randomizare: localitatea (96 localități selectate). Mărimea eşantionului este reprezentativă pentru populaţia adultă a Republicii Moldova, cu excepția regiunii transnistrene. Marja maximă de eroare este de ± 3,5%. (Tabelul Structura eşantionului, p.32)

Scopul și metodologia evaluării 31 Tabel 1: Interviuri cu copii şi îngrijitori în familii Numărul vizitelor Interviuri cu îngrijitorii Interviuri cu copiii Familiile asistenţilor parentali profesionişti 5 5 6 copii cu vârsta cuprinsă între 6 și 14 ani Case de copii de tip familie 5 5 11 copii cu vârsta cuprinsă între 6 și 16 ani Reintegrați în familie biologică / extinsă 7 7 4 copii cu vârsta cuprinsă între 5 și 17 ani Copii a căror separare de familie a fost prevenită 3 3 0 18 Tabel 2: Interviuri cu copii plasaţi în instituții rezidențiale Instituția Localitatea Interviuri cu copii Școala internat nr. 2 Chişinău 4 copii cu vârsta cuprinsă între 11 și 17 ani Centrul de plasament temporar și reabilitare a copiilor Bălţi 2 copii cu vârsta cuprinsă între 4 și 6 ani Şcoala-internat pentru copii orfani și copii rămaşi fără îngrijire părintească, subordonată ME Bălţi 4 copii cu vârsta cuprinsă între 7 și 15 ani Centrul municipal de plasament temporar și reabilitare pentru copii de vârstă fragedă Chişinău 2 copii cu vârsta cuprinsă între 5 și 6 ani Centrul de plasament temporar și reabilitare pentru copii Chişinău 2 copii cu vârsta cuprinsă între 5 și 6 ani Școala-internat pentru copii cu deficiențe mintale (băieți) Orhei 4 băieți cu vârsta cuprinsă între 16 și 22 ani Şcoala-internat pentru copii orfani și copii rămaşi fără îngrijire părintească Leova 4 copii cu vârsta cuprinsă între 11 și 16 ani Şcoala-internat pentru copii orfani și copii rămaşi fără îngrijire părintească Floreşti 4 copii cu vârsta cuprinsă între 8 și 16 ani Număr total de interviuri 26 Înregistrările şi transcrierile interviurilor, precum şi datele de identificare personală ale persoanelor intervievate la telefon vor fi stocate în siguranţă de IMAS şi nu vor fi prezentate nimănui fără autorizarea UNICEF sau fără hotărârea instanţei de judecată. Surse de date secundare A fost realizată o revizuire din oficiu a documentelor furnizate de UNICEF și alți parteneri ai reformei. Documentele consultate includ trei rapoarte anuale pentru anii 2008, 2009 și 2010 ale Ministerului Educației privind procesul de reformă și alte două rapoarte și note informative oferite de către Unitatea pentru Dezinstituționalizare din cadrul Ministerului Educației. 18 Interviuri cu copii nu au fost efectuate din cauza vârstei fragede a acestora (mai puţin de 5 ani). Au fost observate relațiile dintre părinţi/îngrijitori și alți membri ai familiei cu copii, precum și comportamentul copiilor și starea lor psiho-emoțională generală. Alte documente consultate au inclus: Rapoartele Sociale Anuale pentru 2010 și 2011 ale Ministerului Muncii, Protecției Sociale și Familiei Evaluarea îngrijirii copilului în Moldova realizată de OPM EveryChild în 2009, care a fost menţionată mai sus Un studiu comandat de UNICEF în 2009 privind costul neimplementării reformelor 19. Observaţiile finale ale Comitetului pentru Drepturile Copilului din 20 februarie 2009 privind implementarea CDC în Republica Moldova 20. 19 Raportul privind evaluarea costului lipsei de acţiuni în implementarea Planului de acțiuni al Strategiei naționale privind reforma sistemului rezidențial de îngrijire a copilului pe anii 2007 2012 (2009). Chișinău: Fundația pentru Cercetare Socială și Economică CASE Moldova. 20 Comitetul pentru Drepturile Copilului, Analiza rapoartelor prezentate de statele părți în baza art. 44 al Convenției, Observații Finale: Republica Moldova, Oficiul Înaltului Comisar ONU pentru Drepturile Omului, accesat la http:// www2.ohchr.org/english/bodies/crc/docs/co/crc-c-mda- CO3.pdf la 21/04/2012.

32 Evaluarea implementării Strategiei naţionale şi Planului de acţiuni privind reforma sistemului rezidenţial de îngrijire a copilului în Moldova pe anii 2007 2012 Structura eşantionului: Variabila Grupul Respondenți Procent Sex Masculin 304 37,8 Feminin 501 62,2 18-29 ani 230 28,6 Vârstă 30-44 ani 203 25,2 45-59 ani 223 27,7 Mai mult de 60 de ani 149 18,5 Studii medii incomplete 106 13,2 Școală generală sau școală profesională 292 36,3 Studii Liceu/colegiu 179 22,2 Studii superioare/masterat/doctorat 225 28 Nu știu/fără răspuns 3 0,4 Auto-angajat 29 3,6 Angajat 311 38,6 Ocupație Temporar nu lucrează 111 13,8 Nu lucrează 349 43,4 Fără răspuns 5 0,6 Moldovean/român 655 81,4 Grup etnic Altul (rus/ucrainean) 148 18,4 Nu știu/fără răspuns 2 0,2 Nici unul/doar necesarul 473 58,8 Venituri (gospodărie) Decent 321 39,9 Fără răspuns 11 1,4 Copii în gospodărie Da 396 49,2 Nu 409 50,8 Municipiu 188 23,4 Reședință Urban 147 18,3 Rural 470 58,4 TOTAL 805 100,0 Cercetarea longitudinală privind reintegrarea copiilor în Moldova: Faza 1 și 2. Primele două faze ale unui proiect de cercetare longitudinală efectuată de EveryChild examinează reintegrarea copiilor din îngrijirea rezidenţială în Republica Moldova. Raportul nu este încă publicat, dar o copie a acestuia a fost pusă la dispoziția evaluatorilor. Lucrul în teren în cadrul cercetării a inclus interviuri cu 43 de copii cu vârste între 7 şi 14 ani din raioanele Călăraşi, Făleşti şi Ungheni, care au fost reintegraţi din instituţii. Au fost obţinute date cantitative de la patru ONG-uri: EveryChild, Lumos, Keystone International și CCF Moldova, care implementează activ Planul de acțiuni în 17 instituții rezidențiale cu privire la: Numărul de copii reintegraţi din instituţii în familii biologice sau extinse, sau plasați în serviciul de asistenţă parentală profesionistă între anii 2007 şi 2012 Numărul de copii care au absolvit instituţiile între anii 2007 şi 2012 Numărul de copii al căror plasament în instituții a fost prevenit între anii 2007 şi 2012

Scopul și metodologia evaluării 33 Datele exacte privind numărul copiilor plasaţi în instituții sunt fragmentate între mai multe ministere și APL. Prin urmare, evaluarea s-a bazat pe datele furnizate de Unitatea de Dezinstituţionalizare din cadrul Ministerului Educaţiei referitoare la numărul oficial de copii plasaţi în instituții la 1 iunie 2012. Datele privind cheltuielile publice pentru instituţiile rezidenţiale şi pentru îngrijirea alternativă au fost obţinute din baza de date online (BOOST) 21 publicată de Ministerul Finanțelor al Guvernului Republicii Moldova. 21 Bugetul public naţional (consolidat) accesat la 23/05/2012 la www.mf.gov.md/ro/boost/

34 Evaluarea implementării Strategiei naţionale şi Planului de acţiuni privind reforma sistemului rezidenţial de îngrijire a copilului în Moldova pe anii 2007 2012

Constatări 35 Constatări

36 Evaluarea implementării Strategiei naţionale şi Planului de acţiuni privind reforma sistemului rezidenţial de îngrijire a copilului în Moldova pe anii 2007 2012 Evaluarea relevanței: În ce măsură implementarea Strategiei naționale și a Planului de acțiuni reflectă prioritățile reformelor în domeniul social, în general, și în cel de protecție a copilului, în particular? În ce măsură implementarea Strategiei naționale și a Planului de acțiuni este oportună și relevantă pentru elaborarea unor politici și acte legislative noi? În rezultatul schimbărilor politice ce au urmat după alegerile parlamentare din iulie 2009, guvernul nou a efectuat o serie de reforme legislative. În 2010, a fost adoptată legea privind serviciile sociale. Această lege este prima dintr-un şir de acte legislative, care va fi urmată de Legea privind acreditarea, precum şi de modificări la Legea privind achiziţiile publice, care, împreună, vor stabili cadrul pentru achiziţii publice de servicii sociale de la prestatori neguvernamentali, inclusiv OSC. Noua Lege cu privire la serviciile sociale permite în mod explicit autorităţilor locale şi centrale să contracteze servicii sociale de la actori neguvernamentali, inclusiv OSC. Legea enumeră formele juridice disponibile în prezent de OSC (asociaţii, fundaţii şi instituţii), în calitate de furnizori posibili de servicii sociale şi stabileşte drepturile prestatorilor, inclusiv participarea lor la identificarea necesităților de servicii şi de acces la ofertele publice de finanţare. Luând în consideraţie rolul practic al ONG-urilor naţionale şi internaţionale în implementarea Strategiei naţionale şi Planului de acţiuni în ultimii cinci ani, Legea poate fi extrem de importantă pentru acţiunile ulterioare de reformare a sistemului de îngrijire a copilului pe măsură ce donatorii internaţionali își retrag sprijinul financiar acordat ţării. În conformitate cu noua Lege privind serviciile sociale, toate serviciile sociale, indiferent de prestator, public sau privat, vor trebui să fie acreditate. Legea privind acreditarea, adoptată de Guvernul Republicii Moldova în iunie 2012, oferă o definiţie mult mai detaliată pentru serviciile sociale. Acest aranjament generează unele întrebări practice, cum ar fi ce se va întâmpla cu acele servicii pe care OSC vor dori să le lanseze ca o inovaţie adică servicii, care nu există în prezent. Va fi necesar ca ele să fie acreditate înainte ca OSC să le poată presta? Aceasta şi alte întrebări vor trebui să fie clarificate de către părţile interesate în procesul de implementare a Legii privind acreditarea. Evaluatorii au fost informaţi de către un înalt funcționar din cadrul Ministerului Finanțelor că, în momentul efectuării lucrului în teren în procesul de evaluare, a fost elaborat un regulament privind redirecţionarea economiilor obţinute din reducerea numărului de copii plasaţi în instituţiile subordonate ME către MMPSF și APL, care este în proces de consultare cu ministerele de resort. Acest regulament reprezintă baza pentru o serie de alte Activităţi ale Planului de acţiuni. Regulamentul a fost aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 351 din 29 mai 2012. Regulamentul îngheață bugetul instituției în momentul în care este instituit moratoriu asupra intrărilor noi. Regulamentul permite APL să redirecționeze resursele financiare pentru susținerea reintegrării şcolare a copiilor care sunt dezinstituţionalizaţi. Evaluatorii au fost informaţi că, în timp ce Regulamentul susține reintegrarea copiilor din instituții rezidenţiale, acesta nu este o soluție pentru dezvoltarea pe termen lung a serviciilor comunitare de susținere a copiilor în familii. Guvernul Republicii Moldova este pe punctul de a lansa o consultare la nivel naţional înainte de elaborarea unei Strategii Naţionale privind Protecţia Copilului şi Familiei. Evaluatorilor li s-a comunicat că constatările şi concluziile acestei evaluări a Strategiei naționale și a Planului de acţiuni privind reforma sistemului rezidențial de îngrijire a copilului pe anii 20072012 vor contribui la consultarea naţională. Noua Strategie Naţională privind Protecţia Copilului şi Familiei va avea o abordare mai largă a necesităților de protecţie și va include sănătatea, traficul şi exploatarea copiilor şi familiilor, nu doar vulnerabilitatea la instituţionalizare. Evaluatorii au fost informați că Ordinul Ministrului Educației, nr. 255 din 25 aprilie 2012 stipulează că alte 23 de instituții rezidențiale subordonate Ministerului Educației urmează să fie reorganizate sau închise până în 2015. În ce măsură implementarea Strategiei naționale și Planului de acțiuni satisface necesitățile grupurilor țintă?

Constatări 37 Anexa 1 la Hotărârea Guvernului nr. 784, Strategia naţională privind reforma sistemului rezidenţial de îngrijire a copilului stipula că peste 12.000 de copii trăiau în 68 de instituţii rezidențiale până în 2007. De fapt, dreptul, dacă nu necesitatea, acestor copii de a trăi în familie le-a fost refuzat, chiar dacă acest lucru era justificat în unele cazuri. Potrivit Unității de Dezinstituţionalizare din cadrul Ministerului Educaţiei, numărului copiilor în instituţii la începutul lunii iunie 2012 şi lipsiți de dreptul de a trăi în familie s-a redus la 5576 22. Această reducere se datorează parţial scăderii generale a populaţiei copiilor în Moldova 23, care este discutată mai jos. Absolvirea instituţiilor de către copiii mai mari este un alt factor al reducerii numărului de copii în instituțiile rezidenţiale. Realitatea este că mai puţini copii sunt lipsiți de dreptul de a trăi în familie decât în 2007. Dar copiii au şi alte necesități şi drepturi; necesitatea de a fi protejaţi de abuz şi exploatare, necesitatea unui regim alimentar adecvat, necesitatea de adăpost, educaţie, îmbrăcăminte adecvată, căldură şi afecţiune emoțională 24. Altceva este dacă aceste necesități ale copiilor reintegraţi în familiile biologice sau plasaţi în servicii substitutive de tip familial, sau a căror plasare în instituții a fost prevenită sunt satisfăcute. Discuţiile în focus grupuri cu absolvenţii instituţiilor au dezvăluit unele dintre deficienţele acoperirii necesităților acestora în îngrijirea rezidenţială. Participanţii au declarat că părăsirea instituţiei rezidențiale era dificilă pentru majoritatea tinerilor, care veneau la Chişinău pentru a lucra sau a-şi continua studiile. Unii din ei au spus că nu aveau nici un fel de suport şi s-au confruntat cu dificultăţi considerabile din cauza diferenţelor dintre viaţa la internat şi viaţa din afara acestuia. 22 Conform Raportului Anual 2012 al Unității de Dezinstituţionalizare din cadrul ME, la 1 iunie 2012, 4664 copii erau plasaţi în 50 de instituții subordonate ME, 629 copii în cele două instituții subordonate MMPSF, 219 copii în instituțiile MS, iar 64 copii în instituțiile subordonate Direcției Municipale pentru Protecția Drepturilor Copilului, Chișinău (5576 copii în total). În cadrul unei ședințe extinse a Consiliului național pentru coordonare a fost raportat că 210 copii sub 18 ani erau plasaţi în două instituții subordonate MMPSF, restul fiind adulți. 23 Sursă: Biroul Național de Statistică al Republicii Moldova accesat la 16/08/2012 la http://www.statistica.md/category.php?l=en&idc=103& 24 Maslow, A.H. (1943). Teoria motivării umane. Psychological Review 50, p.370-396. Sunt unii care dormeau afară pe scaun, când prima dată au venit aici (în Chişinău). [Absolvent al unei instituții. 25 ani. Chişinău] O provocare este faptul că statutul juridic al absolvenţilor nu este întotdeauna stabilit la timp. Unii absolvenţi au spus că s-au confruntat cu dificultăţi, care i-au împiedicat să se bucure de anumite avantaje; burse sociale, cazare în cămine studenţeşti, scutiri de la plata taxei de şcolarizare. Persoanele de la colegiul unde vroiam să mă înmatriculez cereau acte în ordine de statut. Eu nu le aveam. Şi ei telefonau la gimnaziu să întrebe, să concretizeze dacă există aşa persoană. Şi să nu critic şcoala, că eu mă mândresc că am absolvit gimnaziul-internat, dar nu prea am rămas satisfăcut de atitudinea directorilor care sunt acolo, conducerea, deoarece aceştia de la colegiu telefonau acolo să întrebe dacă eu exist acolo şi ce statut am, ăştia ai lor făceau aşa o panică şi când m-am dus să iau actele de la ei, au început să răcnească la mine De ce nu te-ai dus acolo unde te-am trimis noi să înveţi?, adică la Sîngerei nu ştiu pe unde. Pe când eu aveam posibilitate, aveam o reuşită destul de bună la note şi vroiam să absolvesc aici în capitală, să mă duc în domeniul transportului. E foarte dificil. [Absolvent al unei instituții. Băiat. 21 de ani. Chişinău] Fiind intervievați, mulţi copii plasaţi în instituţii au declarat, la începutul discuţiei, că sunt mulţumiţi de viaţa din școala-internat şi că nu ar schimba nimic în viaţa lor. Cu toate acestea, pe parcursul interviului, ei au recunoscut că ar schimba mai multe lucruri în viața lor în instituție: ei ar vrea să aibă mai multă libertate, să nu trăiască conform unui program strict și sa fie mai fericiți. Ne trezim dimineața. După ce ne trezim, ne spălăm şi ne pregătim pentru micul dejun. Luăm micul dejun şi mergem la lecţii. Avem o jumătate de oră să ne pregătim pentru lecţii şi să recapitulăm temele. După lecţii, luăm prânzul. După prânz, avem diferite activități. De exemplu, eu sunt pasionată de chimie, avem această activitate şi ne pregătim pentru ea. Apoi, avem ceva timp liber pe care îl putem folosi pentru a ne plimba sau a discuta

38 Evaluarea implementării Strategiei naţionale şi Planului de acţiuni privind reforma sistemului rezidenţial de îngrijire a copilului în Moldova pe anii 2007 2012 Apoi, avem timpul destinat temelor pentru acasă de la 16.30 la 19.00. Apoi, luăm cina şi mergem în dormitorul nostru, stăm puţin afară, vorbim şi ne întoarcem în dormitor pentru a ne pregăti de somn [Fată, 15 ani, Şcoală-internat, Chişinău] Avem regim pentru toată ziua. [Băiat, 12 ani, Şcoală-internat, Chișinău] Copiii mai mari au arătat o atitudine de resemnare față de regimul pe care trebuie să-l respecte la școala-internat şi faţă de anumite limitări ale libertăţii. M-am obişnuit. Noi toţi suntem aici din cauza vieţii dificile, aşa că trebuie să acceptăm acest lucru şi să fim recunoscători pentru că avem un adăpost şi un loc pentru a studia. [Fată, 16 ani, Şcoală-internat, Bălţi] Da, noi ne-am obişnuit deja. [Fată, 15 ani, Şcoală-internat, Chişinău] Nu, m-am obişnuit aici şi oricum e mai bine aici decât acasă. [Băiat, 16 ani, Şcoală-internat, Leova] Unii copii din instituţii au vorbit despre dorinţa lor de a trăi în familie. Să am o casă pe malul mării. Marea niciodată nu am văzut-o. [Băiat, 16 ani, Şcoală-internat, Chişinău] Să învie mama. Aşa uneori vreau să mi-o imaginez şi nu pot. Numai părul. [Băiat, 16 ani, Şcoală-internat, Văscăuţi] Să am familie. Bună, muncitoare, gospodari, să aibă grijă de mine, să nu fie certuri în familie. [Băiat, 16 ani, Şcoală-internat, Leova] O familie. Mama, tata şi fratele. [Băiat, 17 ani, Şcoală-internat, Orhei] Nu. Eu ştiu ce îmi doresc, vreau să mă duc acasă. [Băiat, 21 ani, Şcoala-internat, Orhei] Să am mamă, să am soră, să am tata. Să mă ajute la bine şi la greu. [Băiat, 21 ani, Şcoală-internat, Orhei] Dar eu încă nu m-am gândit. Nu ştiu Gata, m-am gândit. Să mi-o aducă pe sora mea, Carolina. [Fată, 11 ani, Casă de tip familie, Floreşti] Este evident că majoritatea copiilor dezinstituționalizați vin preponderent din şcoli-internat generale și auxiliare şi nu din instituţii speciale pentru copiii cu disabilități sau copii mici. Efectele măsurilor de prevenire au fost simţite pe o scară mult mai largă. ONG-urile şi directorii instituţiilor speciale pentru copii cu disabilități şi copii mici au vorbit despre eforturile depuse pentru a preveni admiterea în instituţiile speciale prin acordarea de sprijin familiilor, care şi-ar fi plasat copiii în instituţii dacă nu ar fi primit acest sprijin. Provocările dezinstituţionalizării copiilor cu disabilităţi din instituţiile de la Orhei şi Hîncești au fost subliniate de şeful Direcției politici de protecţie a familiei şi drepturilor copilului din cadrul MMPSF la o întâlnire cu evaluatorii. Dezinstituționalizarea copiilor din instituţia de la Orhei este extrem de dificilă. Atunci când este dificil de a-i reintegra în familiile biologice sau extinse, ei optează pentru forme alternative, dar acestea sunt extrem de costisitoare pentru autorităţile publice locale, având în vedere complexitatea problemelor pe care le au aceşti beneficiari. Prin urmare, este foarte dificil de a convinge autorităţile locale să dezvolte aceste servicii sociale şi, chiar mult mai complicat, este de a plasa o persoană într-un astfel de serviciu, în special atunci când beneficiarul nu este din raionul respectiv, a fost abandonat la naştere şi nu este în jurisdicţia vreunei autorităţi locale. Atenția evaluatorilor a fost atrasă, în repetate rânduri, asupra dificultăților copiilor dezinstituționalizați, în special, copiilor cu disabilități, care au pierdut legătura cu localitatea de baştină. APL în raza cărora se află instituția erau reticente să-și asume responsabilitatea pentru toți

Constatări 39 copiii din această instituție, mulți dintre care nu aveau legături familiale în raioanele respective. Mai jos sunt făcute recomandări pentru a stimula APL să elaboreze propuneri pentru îngrijirea copiilor, care pot să nu aibă nici o legătură familială într-un raion. În ce măsură implementarea Strategiei naționale și Planului de acțiuni ţine cont de rezultatele eforturilor anterioare ca bază pentru intervențiile planificate? Abordarea faţă de îngrijirea copilului este în continuă schimbare de mai mulţi ani, în special, după aderarea Moldovei la Convenţia Naţiunilor Unite privind Drepturile Copilului în anul 1993. Dezvoltările timpurii includ adoptarea Legii cu privire la drepturile copilului în 1994 şi Legii cu privire la tineret în 1999, introducerea formării universitare în asistenţă socială în 1995 şi instituirea Consiliului Naţional pentru Protecţia Drepturilor Copilului (CNPDC) în 1998. Reforma sistemului de îngrijire a copilului a crescut în intensitate în jurul anului 2002, când Comitetul pentru Drepturile Copilului şi-a făcut publice observaţiile finale cu privire la primul raport al Republicii Moldova privind implementarea CNUDC. Ca răspuns, Guvernul a elaborat Concepţia Naţională privind Protecţia Copilului şi Familiei. În 2003, Guvernul Republicii Moldova a aprobat Strategia Naţională privind Protecția Copilului şi Familiei pe anii 2003-2008. Acesta era primul document, care sublinia direcţiile strategice fundamentale pentru îmbunătăţirea sistemului de protecție a copilului în Republica Moldova. Acest document a recomandat reforma legislativă şi instituţională, inclusiv elaborarea Legii cu privire la asistenţa socială şi a regulamentului cu privire la standarde, precum și dezvoltarea resurselor umane în domeniul îngrijirii copilului, inclusiv formarea profesională a asistenţilor sociali comunitari; şi dezvoltarea serviciilor sociale specializate și comunitare pentru copiii și familiile aflate în dificultate. Între anii 2002 2006, protecţia copilului a devenit o prioritate vizibilă în programele societăţii civile, iar constituenţi precum UNICEF, EveryChild (prin intermediul proiectului UE TACIS 1) şi alţii au colaborat cu Guvernul în procesul de dezvoltare a sistemului de îngrijire a copilului, inclusiv crearea unui serviciu de prevenire a instituţionalizării şi a serviciilor de asistenţă a copiilor şi familiilor, cum sunt centrele de zi și centrele de plasament temporar. Ei au oferit asistenţă tehnică, sprijin în consolidarea capacităţilor și au pilotat servicii alternative. Prin urmare, perioada 2002 2006 poate fi considerată faza preliminară a procesului de reformă. A doua etapă a început în luna mai 2006, când Republica Moldova a lansat oficial reforma în sistemul de îngrijire a copilului. Principalele obiective ale reformei au inclus crearea unei reţele de asistenţi sociali comunitari, dezvoltarea serviciilor de sprijin familial pentru a preveni separarea copiilor de familie, reintegrarea copiilor în familiile biologice, dezvoltarea serviciilor alternative de tip familial, reorganizarea instituțiilor rezidențiale de îngrijire a copiilor și instituirea MPSFC, care să fie responsabil de reforma sistemului de îngrijire a copilului. În ianuarie 2007, a fost instituit un nou minister pentru a produce rezultate în domeniul protecţiei sociale, iar Ministerul Educaţiei şi Tineretului, cum era denumit atunci, continua să lucreze în domeniul dezinstituţionalizării. Ulterior, în acelaşi an, Strategia națională și Planul de acţiuni privind reforma sistemului rezidenţial de îngrijire a copilului pe anii 2007-2012 au fost aprobate de către Guvernul Republicii Moldova. Alte dezvoltări legislative şi de politici au continuat începând cu anul 2007. În martie 2007, în cadrul MPSFC a fost instituită Direcția pentru protecția familiei și copilului în baza Hotărârii Guvernului nr. 283 din 14.03.2007. MPSFC a creat rețeaua de asistenți sociali comunitari la nivel național, recrutarea și managementul acestora fiind asigurate de autorităţile raionale. Programul naţional privind dezvoltarea sistemului integrat de servicii sociale 2008 2012 a fost aprobat în decembrie 2008. De asemenea, a fost aprobată Legea cu privire la serviciile sociale. Acordarea suportului extern pentru Guvern a continuat în cadrul proiectelor UE TACIS 2 şi TACIS 3, precum şi în cadrul proiectului finanţat de DFID / SIDA pentru a susţine reforma serviciilor de asistență socială, împreună cu eforturile depuse de Fondul de

40 Evaluarea implementării Strategiei naţionale şi Planului de acţiuni privind reforma sistemului rezidenţial de îngrijire a copilului în Moldova pe anii 2007 2012 Investiţii Sociale şi programele de asistenţă socială ale Băncii Mondiale şi altele. Obiectivele Strategiei naționale și Planului de acțiuni pot fi realizate în perioada stabilită? Hotărârea Guvernului nr. 784 privind Strategia naţională şi Planul de acţiuni stabileşte pentru Strategia națională următoarele obiective generale şi specifice 25 : Obiective generale: reorganizarea instituțiilor rezidențiale conform unui plan general de transformare. Obiective: ajustarea cadrului legal şi constituțional privind protecția copilului şi familiei la politicile internaționale; asigurarea copiilor şi familiilor cu acces la servicii sociale comunitare şi de tip familial de calitate; consolidarea competenţelor profesionale ale angajaților sistemului; crearea unui mecanism financiar eficient şi flexibil de redirecționare a resurselor financiare de la sistemul rezidențial către serviciile sociale comunitare şi de tip familial; consolidarea capacităților de monitorizare, evaluare şi supervizare la toate nivelurile sistemului de protecție a copilului şi familiei; creşterea gradului de informare publică şi mobilizarea societății în ceea ce priveşte necesitatea reformei sistemului rezidențial de îngrijire a copilului. Probabil, presupunerea că toți copiii şi familiile din Moldova vor avea acces la servicii sociale comunitare şi de tip familial de calitate până în 2012 nu era realistă. Acest lucru ar fi implicat consolidarea capacității tehnice a tuturor celor treizeci şi două de raioane şi municipii din Moldova de a instrui şi repartiza asistenți sociali competenți să gestioneze dezinstituționalizarea şi serviciile de prevenire, precum şi să dezvolte servicii comunitare noi. Cu toate acestea, există exemple excelente de APL, care au dezvoltat procese şi servicii de susţinere a copiilor şi familiilor cum sunt: Centrul de plasament pentru cuplul mamă-copil şi Centrul de plasament de tip familial Small Group 25 Hotărârea Guvernului nr.784. op.cit., 2 Home pentru copii cu disabilități, municipiul Chişinău Casă comunitară pentru copii cu disabilități, or. Orhei Centrul pentru copii cu disabilitați, Cahul Centrul de plasament pentru cuplul mamă - copil, Corneşti Centrul de servicii sociale pentru tineri, Cahul Alte APL au lucrat cu ONG-urile în vederea recrutării, instruirii şi susținerii asistenţilor parentali profesionişti. Unele APL şi ONG-uri au realizat procese captivante de implicare a copiilor în dezvoltarea serviciilor comunitare. Modelul Educației Incluzive, care este implementat în multe APL este un serviciu inovativ de suport pentru copiii cu cerinţe educaţionale adiționale în şcolile generale. Aceste exemple demonstrează ce poate fi realizat. Au fost dezvoltate proceduri şi sisteme pentru instruirea asistenților sociali comunitari în administrarea ajutorului social, dar mai jos sunt exprimate îndoieli dacă rata anuală înaltă a fluctuației în rândurile asistenților sociali comunitari şi instruirea lor iniţială relativ scurtă sunt suficiente pentru a le permite să ofere copiilor servicii eficiente de prevenire şi reintegrare. Evaluatorii au fost informaţi că în luna mai 2012, cu o întârziere de aproximativ patru ani, a fost aprobat Regulamentul privind redirecționarea resurselor financiare în cadrul reformării instituţiilor rezidențiale pentru finanțarea serviciilor comunitare. Evaluatorilor le-a fost comunicat că Regulamentul lega transferul resurselor financiare de la o instituție spre o APL pentru cheltuielile directe de îngrijire şi educație de copiii dezinstituționalizați din instituţia respectivă. Mai jos, sunt prezentate argumente, care demonstrează că acesta nu este un mecanism financiar flexibil. În continuare este constatat faptul că absența unui sistem eficient şi exact de management al informaţiei în asistenţa socială la nivel local şi național împiedică monitorizarea şi evaluarea eficientă a politicilor guvernamentale şi a priorităților reformei sistemului de îngrijire a copilului. Informația exactă şi oportună este esențială pentru ca angajaţii şi managerii strategici locali să supervizeze implementarea politicii.

Constatări 41 Desigur, pot exista mai multe opinii referitor la cât de realiste erau obiectivele, dar, având în vedere perioada de cinci ani a Strategiei, evaluatorii consideră că termenul stabilit pentru realizarea lor era realist. evaluarea eficacității: în Ce MăSură implementarea reformei SiSteMului rezidențial de îngrijire A CoPilului duce la obţinerea rezultatelor Prevăzute în StrAtegiA națională și PlAnul de ACțiuni? Au fost atinse rezultatele planificate (calitative și cantitative)? Numărul copiilor plasaţi în instituţii la începutul lunii iunie 2012 conform datelor furnizate de Unitatea de Dezinstituţionalizare din cadrul Ministerului Educaţiei este prezentat în figura de mai jos. Figura 3: Copii aflaţi în plasament la 1 iunie 2012. Sursa: Unitatea de Dezinstituţionalizare a ME Baza de date TransMonEE 26 indică că numărul copiilor 26 baza de date TransMonEE (Monitorizare Transformativă pentru Echitate Consolidată) este menținută de Oficiul Regional UNICEF pentru țările ECECSI. Această bază de date cuprinde o gamă vastă de date despre problemele sociale şi economice relevante situației şi bunăstării copiilor, tinerilor şi femeilor din țările Europei Centrale şi de Est şi Comunităţii Statelor Independente (ECECSI). baza de date este actualizată în fiecare an datorită colaborării dintre birourile Naționale de Statistică din țările ECECSI. Conform bazei de date TransMonEE, numărul copiilor în îngrijire rezidențială (la 100.000 locuitori cu vârsta între 0-17 ani) în 2010 (cele mai recente cifre disponibile) în Ucraina era de 1062,1. În Moldova - 950,2. În România - 590,4. aflaţi în instituții la sfârşitul anului 2006 era de 11551. Dar dacă luăm drept cifră de reper numărul menționat în Hotărârea Guvernului nr. 784 Strategia naţională 12.000 copii, numărul de copii care trăiesc în instituţii în afara mediului familial la începutul lunii iunie 2012 s-a redus cu 54% (5576 copii instituţionalizaţi). După cum a fost menţionat mai sus, Planul de acţiuni cuprinde şapte componente. Fiecare componentă este asociată cu unul sau mai multe obiective, care urmează să fie atinse prin realizarea unei sau mai multor Activități din totalul de 61. Evoluția implementării Activităților a fost analizată la o şedinţă a unui evaluator cu reprezentanții Unității de Dezinstituţionalizare din cadrul Ministerul Educaţiei la 6 aprilie 2012. Comentariile Unităţii de Dezinstituţionalizare privind implementarea Activităților sunt expuse în coloana 4 din Anexa 2. Examinând rezultatele Planului de Acțiuni expuse în coloana 6, Anexa 2, evaluatorii consideră că 34 din cele 61 de Activităţi au fost realizate integral sau parțial. Opinia evaluatorilor cu privire la realizarea obiectivelor componentelor Planului de acţiuni este rezumată în tabelul de mai jos. Analizând rezultatele Activităților Planului de acțiuni indicate în Anexa 2, cititorii pot decide singuri dacă Obiectivele Planului de acțiuni au fost atinse integral, parțial sau nu au fost atinse deloc. Progresul în implementarea Activităţilor în cadrul Componentei nr. 2 Oferirea accesului copilului şi familiei sale la servicii comunitare şi de tip familial calitative a fost semnificativ în raioanele unde APL au avut ONG-urile drept parteneri. Progrese mai mici au fost înregistrate în raioanele unde nu au lucrat ONG-uri. Există exemple concrete de progrese în implementarea Activităţilor în cadrul Componentei nr. 4 Reorientarea sistemului rezidenţial de îngrijire spre comunitate şi familie, care oferă suport unor copii cu disabilităţi sau copii mai mari, care urmează să absolvească instituţiile, dar numărul total de instituţii subordonate Ministerului Educaţiei continuă să fie foarte înalt. Până în prezent, au fost înregistrate progrese nesemnificative în privinţa reorientării îngrijirii rezidenţiale a copiilor sub 3 ani din instituţiile subordonate MS şi DMPDC din mun. Chişinău sau din instituţiile pentru copii cu disabilităţi subordonate MMPSF.

42 Evaluarea implementării Strategiei naţionale şi Planului de acţiuni privind reforma sistemului rezidenţial de îngrijire a copilului în Moldova pe anii 2007 2012 Obiectivul critic al componentei nr. 5 din Planul de acţiuni: Dezvoltarea unui mecanism financiar eficient şi flexibil de redirecţionare a resurselor financiare din sistemul rezidenţial către serviciile comunitare şi de tip familial nu a fost atins până la efectuarea evaluării. Acest lucru este discutat mai jos. Implementarea celor trei Activităţi din cadrul Componentei nr. 6 Monitorizare şi Evaluare a înregistrat progrese nesemnificative. Potrivit Unităţii de Dezinstituţionalizare, au fost alocate resurse financiare pentru crearea unei baze de date a copiilor şi familiilor în dificultate şi a serviciilor de care beneficiază acestea, dar nici una din bazele de date dezvoltate nu este funcţională. Urma să fie creat un sistem de acreditare şi licenţiere a prestatorilor de servicii, dar acest lucru nu s-a întâmplat. A fost creat un sistem de Inspecţie Socială, dar, la moment, aceasta verifică doar prestaţiile băneşti, nu şi calitatea serviciilor sociale nemonetare. Un ONG implementează un plan de continuare a susţinerii copiilor cu care a lucrat pentru integrarea lor în îngrijire familială. Copiii şi îngrijitorii lor au fost intervievaţi la scurt timp după ce au părăsit instituţia pentru a le colecta reacţiile şi opiniile. Aceiaşi copii au fost intervievaţi la intervale ulterioare pentru a afla cum au evoluat opiniile şi experienţele lor. Aceasta este o practică excelentă din partea unui ONG, dar ea nu înlocuieşte un program mai amplu de monitorizare şi evaluare din partea Guvernului. În ce măsură și în ce mod implementarea reformei sistemului rezidențial de îngrijire a copilului a răspuns la schimbarea condițiilor externe și la efectele neplanificate (atât pozitive cât și negative) relevante pentru rezultatele scontate? Ce strategii au fost folosite pentru a ține cont de schimbarea contextului? Aceste strategii au fost reuşite? Tabel 3: Obiectivele Planului de acţiuni Cadrul legal și instituțional Ajustarea cadrului legal şi instituţional de protecţie a copilului şi familiei la politicile internaţionale în vederea asigurării şi respectării dreptului copilului de a creşte în mediu familial Asigurarea coordonării adecvate a tuturor acţiunilor din cadrul Reformei Sistemului Rezidenţial de Îngrijire a Copilului Dezvoltarea serviciilor sociale comunitare şi de tip familial Asigurarea accesului copilului şi familiei la servicii sociale comunitare şi de tip familial de calitate Îmbunătăţirea nivelului profesional al angajaţilor Crearea sistemului național de formare continuă şi recalificare a specialiştilor din domeniul protecţiei copilului şi familiei Reorganizarea instituțiilor rezidențiale Reorientarea sistemului rezidenţial spre comunitate şi familie Redirecționarea resurselor financiare de la sistemul rezidențial spre serviciile comunitare Dezvoltarea unui mecanism financiar eficient şi flexibil de redirecţionare a resurselor financiare din sistemul rezidenţial către serviciile comunitare şi de tip familial Monitorizare și evaluare Consolidarea capacităţii de monitorizare la toate nivelurile sistemului de protecţie a copilului şi familiei Îmbunătăţirea calităţii serviciilor de protecţie a copilului şi familiei în conformitate cu standardele de calitate Comunicare, promovare și mobilizare socială Formarea opiniei publice şi a tuturor persoanelor implicate în protecţia copilului şi familiei referitor la necesitatea reformei sistemului rezidenţial de îngrijire a copilului Realizat parţial Realizat parţial Realizat parţial Nerealizat Realizat parţial Nerealizat Nerealizat Nerealizat Realizat

Constatări 43 Conform Raportului Social Anual al MMPSF pentru 2010 27 : În anul 2010, nivelul sărăciei în Republica Moldova a scăzut față de 2009 cu 4,4%, ajungând la 21,9%. Ca și în anii precedenți, copiii sunt afectați de sărăcie mai mult decât adulţii. În condițiile în care ponderea persoanelor sărace s-a redus per ansamblu, totuși, fiecare al patrulea copil (24,2%) trăiește în sărăcie absolută, iar 1,9% de copii în sărăcie extremă. Astfel, circa 188,6 mii copii sub 18 ani sunt din familii cu un consum sub pragul sărăciei absolute (1015,9 lei), iar aproape 14,8 mii de copii au un consum lunar sub pragul sărăciei extreme (549,4 lei). Raportul Anual continuă: Rata sărăciei copiilor din mediul rural depășește de trei ori rata sărăciei copiilor din mediul urban. Astfel, fiecare al treilea copil din localităţi rurale trăieşte în sărăcie absolută comparativ cu fiecare al zecelea copil din mediul urban. Guvernul a reacţionat la această situație prin includerea familiilor sărace în sistemul de ajutor social, dar, după cum este menționat mai jos, acest sistem nu acoperă unele din cele mai sărace familii din Moldova. Mai multe persoane consultate de către evaluatori au declarat că atenţia şi fondurile donatorilor internaționali ar putea fi în curând redirecţionate către ţările din Orientul Mijlociu unde acțiunile recente din anii 2011 și 2012 au determinat schimbări în mediul politic. Având în vedere că multe activități din Planul de acțiuni în anumite instituţii au fost implementate de ONG-uri finanţate de donatori internaţionali, continuarea dezinstituționalizării copiilor rămaşi în instituţii ar putea avea loc în contextul reducerii finanţării. Diminuarea sprijinului donatorilor pentru reformele din domeniul îngrijirii rezidenţiale a copiilor face tot mai necesară aprobarea legislației primare şi secundare de către Guvernul Republicii Moldova pentru a permite autorităţilor publice centrale şi locale să contracteze servicii de la ONG-uri. 27 Guvernul Republicii Moldova (2011), Ministerul Muncii, Protecției Sociale și Familiei. Raport Anual 2010. Chișinău. Ministerul Muncii, Protecției Sociale și Familiei, p.108. Descărcat la 19/08/2012 de pe http://mpsfc.gov.md/file/ rapoarte/rsa%202010%20en.pdf În ce măsură implementarea reformei sistemului rezidențial de îngrijire a copilului a contribuit la reducerea servicii de numărului la ONG-uri. copiilor aflați în să contracteze îngrijire rezidențială? Potrivit datelor furnizate de Unitatea de Dezinstituţionalizare, numărul de copii plasaţi în instituţii rezidenţiale la începutul lunii iunie 2012 s-a redus cu 54% față de nivelul anului 2007. Raportul CASE 28 pentru UNICEF estima că numărul de copii în instituţii ar putea scade cu 13% între 2008 și 2014 chiar dacă nu ar fi întreprinsă nici o acţiune de reformă, iar rata instituţionalizării ar rămâne constantă, din cauza reducerii totale a populaţiei de copii mai mici de 14 ani. Într-un sistem echilibrat, numărul copiilor, care absolvesc instituțiile rezidenţiale ar fi echilibrat de intrările noi. Dar, deoarece populația de copii eligibili este în scădere, numărul absolvenţilor instituțiilor rezidenţiale va depăși numărul intrărilor noi cu 13%, conform estimărilor CASE. Cert este că numărul de copii plasaţi în instituţii s-a redus cu 6424 către începutul lunii iunie 2012 față de nivelul din 2007. Alţi factori direcți şi indirecți, pe lângă schimbările demografice, au avut impact asupra numărului de copii, care trăiesc în instituţiile rezidenţiale. Factorii direcți includ intervenţiile ONG-urilor în anumite instituţii în vederea reintegrării copiilor, plasării copiilor în servicii substitutive de tip familial şi oferirii diferitor tipuri de sprijin în scopul prevenirii instituţionalizării. ONG-urile care au lucrat cu instituțiile rezidenţiale și APL pentru dezinstituționalizarea copiilor includ: CCF Moldova EveryChild Asociaţia Keystone International Moldova Lumos Factorii indirecţi 29 includ: Campanii informaționale naționale și locale inițiate de Guvern și organizațiile donatoare, precum UNICEF, USAID și ONG-uri, pentru a spori gradul de conștientizare a efectelor instituționalizării asupra copiilor. 28 CASE Moldova. Op.cit., p.21-22. 29 Deși menţionate drept indirecte, aceste acțiuni sunt Activitățile Planului de acțiuni nr.:15,16,18,24, 25, 59 şi 60 conform enumerării în Anexa 2.

44 Evaluarea implementării Strategiei naţionale şi Planului de acţiuni privind reforma sistemului rezidenţial de îngrijire a copilului în Moldova pe anii 2007 2012 Elaborarea programului de asistență socială de către MMPSF și acordarea prestaţiilor băneşti pentru atenuarea sărăciei acute. Majorarea numărului de asistenţi sociali comunitari de către MMPSF. Efectele instruirii şi conștientizării rolului asistenţilor sociali în comunitate de susținere a dezinstituționalizării și măsurilor de prevenire. Activitatea Comisiilor raionale pentru protecția copilului aflat în dificultate, care controlează plasamentele în instituțiile rezidenţiale. Instruiri pentru primari în protecția copilului prestate de UNICEF. Intervenții de sprijin al familiei și copilului realizate de UNICEF și ONG-uri precum: Amici dei Bambini, Centrul de Informare şi Documentare privind Drepturile Copilului şi altele. În plus, există un număr de ONG-uri locale mai mici, care lucrează în vederea sprijinirii copiilor şi familiilor reducând astfel riscul instituţionalizării copiilor. Colaborare mai bună şi mai eficientă între structurile de sănătate şi de asistenţă socială pentru prevenirea instituţionalizării copiilor. Alte programe și proiecte implementate de diferiţi constituenţi pentru prevenirea încălcării drepturilor copiilor și îmbunătățirea sistemului de protecție socială, etc. Datele privind numărul de copii reintegraţi în familia biologică sau extinsă sau plasați în familiile asistenţilor parentali profesionişti din instituţiile rezidenţiale, precum şi copii a căror instituţionalizare a fost prevenită, furnizate de ONG-uri sunt rezumate în tabelul de mai jos. Cele patru ONG-uri au lucrat, unele din 2007, împreună cu APL-urile și administraţia instituțiilor în vederea dezinstituţionalizării şi prevenirii în 17 instituţii. ONG-urile nu sunt specificate, deoarece tabelul nu este destinat pentru comparaţii între ONG-uri. Unele ONGuri au lucrat în domeniul reintegrării şi prevenirii într-o măsură mai mare decât altele. Unele ONG-uri au lucrat în mai multe instituţii decât alte ONG-uri. Prin urmare, cifrele pentru un ONG nu pot fi comparate cu cifrele pentru un alt ONG. Scopul tabelului este de a indica contribuţia cantitativă a ONG-urilor în ceea ce privește reintegrarea şi prevenirea în vederea reducerii generale a numărului de copii în instituţii rezidenţiale. Tabel 4: Dezinstituţionalizarea efectuată de ONG-uri, 2007 2011 Copii reintegrați în familii biologice, familii extinse sau substitutive Copii a căror instituţionalizare a fost prevenită de ONG-uri ONG 1 169 530 ONG 2 516 249 ONG 3 188 97 ONG 4 58 449 931 1,325 Referitor la termenul prevenire este necesar să facem o avertizare. Evaluatorilor nu li s-a comunicat un criteriu definitiv acceptat de către ONG-uri şi Guvern conform căruia se poate considera că un copil a fost prevenit de la instituţionalizare. Susţinerea familiilor în accesarea prestaţiilor băneşti reducând astfel sărăcia familiei duce la diminuarea riscului ca părintele să-şi plaseze copilul într-o instituţie. Pe de altă parte, părintele poate să nu se gândească niciodată la instituţionalizarea copilului indiferent cât de săracă este familia. Este foarte probabil că fiecare ONG foloseşte criterii puţin diferite pentru a număra cazurile de prevenire a instituţionalizării. Un criteriu folosit uneori în alte ţări pentru a considera că a fost prevenită instituţionalizarea unui copil constă în acţiunile de asistenţă socială efectuate în momentul în care părintele s-a adresat la autorităţi cu solicitarea de a admite plasarea copilului în îngrijire rezidenţială, care duc la retragerea solicitării de către părinte sau respingerea cererii de către autorități. A doua avertizare se referă la termenul reintegrare. Evaluatorilor nu le-a fost prezentat un criteriu definitiv acceptat de către ONG-uri şi Guvern conform căruia un copil poate fi considerat reintegrat cu succes în familia biologică sau extinsă. Un ONG a adoptat un criteriu în două etape. Copilul este considerat reunit (reunificarea familiei) cu familia biologică sau extinsă din momentul în care copilul părăseşte instituţia pentru a locui cu familia. Copilul este considerat reintegrat cu succes după o anumită perioadă de timp cu condiţia că situația familială nu s-a înrăutăţit, iar copilul nu a revenit în instituţie. ONG-ul, pe bună dreptate, a afirmat că perioada când copilul poate fi considerat reintegrat cu succes variază de la o familie la alta. Pentru statisticile şi planificările viitoare ar putea fi util de a considera că un copil reunit

Constatări 45 a fost reintegrat cu succes dacă situaţia familială nu s-a înrăutăţit în decurs de şase luni de la reunificare şi nu a dus la întoarcerea copilului în instituţia rezidenţială. Figura de mai jos prezintă contribuţiile relative asigurate prin Activităţi directe şi indirecte ale Planului de acţiuni şi consecinţele faptului că numărul de absolvenți ai instituțiilor depășește numărul intrărilor din cauza declinului general al populaţiei țintă de copii la nivel național estimat în raportul CASE. Figura 4: Contribuții relative la reducerea numărului de copii în instituțiile rezidenţiale A treia avertizare se referă la plasarea copiilor în aşa-numitele centre de plasament temporar. Unele autorităţi locale consideră aceste centre drept alternative pentru plasamentele în îngrijirea rezidenţială. De exemplu, cifrele prezentate MMPSF de către Comisia pentru protecția copilului aflat în dificultate din raionul Orhei arată că 75 de copii au fost plasaţi în centre de plasament temporar în 2011, comparativ cu 31 de copii plasaţi în instituţiile rezidenţiale. Comisia din Căuşeni a plasat 20 de copii în centrele de plasament temporar şi 20 de copii în instituţiile rezidenţiale în anul 2011. Comisia din Hâncești a plasat 29 de copii în centrele de plasament temporar şi 29 de copii în instituţiile rezidenţiale în 2011. Este rezonabil de a considera centrele de plasament temporar drept alternative pentru instituţiile rezidenţiale în cazul în care copiii se află în aceste centre pe o perioadă relativ scurtă, până la o lună, timp în care sunt făcute planuri pe termen lung pentru îngrijirea lor. Cu toate acestea, un reprezentant al unui ONG le-a declarat evaluatorilor că unii copii rămân în aceste centre până la 12 luni. Evident, acesta nu este un termen temporar, iar astfel de plasamente trebuie să fie considerate drept o altă formă de îngrijire rezidenţială. Mai jos este făcută o recomandare privind sistemul de management al informaţiei în asistenţa socială, care, printre altele, ar trebui să monitorizeze durata aflării copiilor în centrele de plasament temporar. Potrivit unui reprezentant al unui ONG intervievat de către evaluatori, unele Comisii emit avize pozitive pentru instituţionalizare chiar dacă în raioanele respective nu există instituţii rezidenţiale. Aceasta înseamnă că unii copii sunt plasați în îngrijire rezidenţială în alte raioane. Mai jos este făcută o recomandare privind monitorizarea originii copiilor plasaţi în instituţiile rezidenţiale folosind sistemul de management al informaţiei în asistenţa socială. Un factor important, care influenţează plasarea copiilor în instituţiile rezidenţiale este atitudinea publicului larg din Republica Moldova. Guvernul şi ONG-urile au organizat campanii de informare chiar înainte de aprobarea Planului de acțiuni cu scopul de a schimba opinia publică cu privire la îngrijirea rezidenţială. În cadrul acestei evaluări, IMAS a realizat un sondaj telefonic pe un eşantion reprezentativ de adulţi din Republica Moldova. Nu există date de reper pentru a compara schimbarea atitudinii publice, dar sondajul oricum a fost elocvent. Un număr considerabil de respondenţi a auzit de campanii de publicitate cu privire la situaţia copiilor, deşi unele campanii au fost menţionate de către respondenţi mai mult decât altele. Campania Eu sunt singur Tu poți fi familia mea a fost menționată de aproape 50% din respondenţi. 84% dintre respondenţi s-au arătat preocupați de situaţia copiilor din şcolile-internat într-o anumită măsură sau foarte mult. O proporţie şi mai mare de respondenţi (93%) erau îngrijorați într-o anumită măsură sau foarte mult de copiii rămaşi fără îngrijire părintească. Respondenţii au avut, în general, o atitudine pozitivă faţă de motivele pentru care oamenii pot avea grijă de un copil drept alternativă la instituţionalizare. 37% consideră că aceste persoane sunt motivate de intenţia de a face o faptă bună pentru societate şi doar 10% au considerat că motivaţia consta în remunerarea pentru prestarea serviciilor de îngrijire. 26% din respondenţi s-ar gândi la posibilitatea de a găzdui un copil din îngrijirea rezidenţială.

46 Evaluarea implementării Strategiei naţionale şi Planului de acţiuni privind reforma sistemului rezidenţial de îngrijire a copilului în Moldova pe anii 2007 2012 Această proporţie a crescut la 40%, în cazul în care aceste persoane ar beneficia de instruire şi remunerare pentru îngrijirea unui copil. Marea majoritate consideră că vor fi susţinuți de familie şi de vecini, dacă vor îngriji de un copil dintr-o instituţie. Fiind întrebați ce măsuri ar lua în cazul în care ar fi lucrat peste hotare, majoritatea respondenţilor au declarat că ar încerca să ia copiii cu ei sau s-ar înţelege cu alţi membri ai familiei ca aceştia să aibă grijă de copii. Doar 2% au spus că şi-ar plasa copilul într-o instituţie. Dar, atunci când li s-a adresat o întrebare de verificare, În cazul copiilor aflaţi în dificultate, ce credeţi că este cel mai bine pentru copil? O proporţie considerabilă de respondenţi (21%) au declarat că copiii ar trebui să fie plasați într-o şcoală-internat. Respondenții percepeau diferit noţiunea în dificultate, dar, având în vedere că întrebarea era asociată cu alte întrebări referitoare la abilitatea părinților de a îngriji, putem presupune că un copil în dificultate este asociat de către respondenți drept copil ai cărui părinți sunt incapabili de a avea grijă de el. Marea majoritate a respondenţilor (98%) au aprobat contactul social dintre copiii lor şi copiii aflaţi în instituţii rezidenţiale, deşi 28% nu ar dori ca copilul lor să studieze în aceeaşi clasă cu un copil, care are disabilităţi fizice sau mintale. În ce măsură implementarea reformei sistemului rezidențial de îngrijire a copilului contribuie la majorarea numărului de copii îngrijiţi în servicii substitutive de tip familial și de copii plasaţi în îngrijire rezidenţială? Ce gândesc copiii înşişi despre îmbunătățirile în această privință (Au existat îmbunătățiri? De ce / De ce nu? etc.)? Strategia naţională nu conţine cifre de reper privind numărul copiilor, care trăiau în familii substitutive în 2007. Raportul OPM EveryChild a extras cifre din mai multe surse, care ar putea să nu fie pe deplin satisfăcătoare. Raportul OPM EveryChild face referire la cifrele 30 din Rapoartele Sociale Anuale ale Biroului Naţional de Statistică, care indică că numărul de copii, care trăiau în instituţii în anul 2007 era de 1215 la 100.000 de locuitori. Raportul OPM EveryChild citează baza de date 30 OPM, op.cit., p.129. TransMonEE 31 2009, care indică că numărul de copii, care trăiau în tutelă în 2007 era de 778 la 100.000 de locuitori. Cu toate acestea, nu toţi copiii din tutelă trăiesc în familii. Unii pot fi în tutela directorilor de instituţii sau a angajaţilor direcțiilor raionale de asistenţă socială. Raportul OPM EveryChild indică că, în anul 2007, 45 copii trăiau în familiile asistenților parentali profesionişti. În februarie 2013, în răspunsul la acest raport, MMPSF a raportat că, în 2012, existau 160 de asistenţi parentali profesionişti şi 87 de case de copii de tip familie, care găzduiau 602 copii. Direcţia politici de protecţie a familiei şi drepturilor copilului din cadrul MMPSF a recunoscut numărul relativ mic de copii plasaţi în familiile asistenților parentali profesionişti şi în casele de copii de tip familie faţă de numărul mult mai mare de copii, care continuă să trăiască în instituţii rezidenţiale şi a explicat cauzele dezvoltării lente a acestor servicii: Salariile mici achitate părinţilor-educatori şi, mai ales, asistenţilor parentali profesionişti. Nivelul scăzut al alocaţiilor pentru îngrijirea copilului acordate părinţilor-educatori şi asistenţilor parentali profesionişti. Lipsa asistenţilor parentali profesionişti specializaţi pentru a îngriji de copiii cu necesităţi speciale (disabilităţi, probleme de comportament). Necesitatea ca asistenţii parentali profesionişti să aibă un venit suplimentar pentru a completa salariul mic de asistent parental profesionist duce la faptul că puţini asistenţi parentali profesionişti pot sta acasă permanent pentru a avea grijă de copiii mici. Au fost elaborate standardele / modificările necesare la regulamentele relevante? Potrivit oficialilor din cadrul Unității de Dezinstituţionalizare a ME, au fost făcute următoarele modificări la regulamentele relevante: A fost adoptat un Act statutar pentru a permite angajarea asistenților sociali în instituțiile rezidențiale. MMPSF a adoptat Regulamentul privind managementul de caz. Au fost elaborate Regulamente și Standarde pentru 31 Conform bazei de date TransMonEE, numărul copiilor plasaţi în asistenţă parentală profesionistă sau tutelă (la 100.000 populaţie cu vârsta cuprinsă între 0-17 ani) în 2010 în Romania era de 1064,2, în Moldova - 977,1, în Ucraina - 856,0.

Constatări 47 Serviciul sprijin familial. A fost creat un registru al prestatorilor Serviciului sprijin familial. A fost aprobat un ordin al MMPSF, care descrie mecanismul de supervizare a asistenţilor sociali. Ordinul prevede că trebuie să existe un asistent social supervizor pentru a superviza activitatea a 3-5 asistenţi sociali comunitari din zonă (3-4 sate vecine). Supervizorul este un asistent social comunitar, care are sarcina suplimentară de a-i superviza pe alţi asistenţi sociali. Supervizorul primeşte o remunerare suplimentară pentru această sarcină. Potrivit oficialilor din cadrul Unității de Dezinstituţionalizare din cadrul ME, nu au fost făcute următoarele modificări în regulamentele existente sau nu au fost elaborate următoarele regulamente noi: Proiectul Regulamentului privind componența și funcțiile autorităților tutelare a fost elaborat, dar nu a fost aprobat. Nu a fost elaborat regulamentul privind instruirea continuă, atestarea, acreditarea și calificarea specialiştilor din domeniul protecției copilului și familiei. Nu au fost elaborate amendamente sau prevederi noi pentru a permite angajarea altor profesionişti în instituţiile de protecţie a copilului şi familiei după recalificarea acestora şi pentru a le menţine experienţa de lucru şi gradul de recalificare în vederea atribuirii unei categorii noi de salarizare. Cu toate acestea, legislaţia actuală nu-i împiedică pe oameni să obţină recalificare pentru posturi noi. Nu au fost elaborate prevederi pentru a-i stimula pe angajatori să angajeze absolvenți ai instituțiilor rezidențiale. Nu au fost elaborate prevederi sau regulamente privind oferirea locuințelor sau apartamentelor absolvenților instituțiilor rezidențiale. Potrivit reprezentanților Unității de Dezinstituţionalizare din cadrul ME, la Chişinău au existat câteva încercări de a oferi apartamente sociale copiilor orfani, dar acesta este un proces foarte lent. Probabil, cel mai important regulament sau prevedere, care nu era adoptată până la momentul efectuării acestei evaluări, este regulamentul, care permite redirecţionarea economiilor obţinute din reducerea numărului de copii în instituţiile rezidenţiale şi închiderea instituţiilor către MMPSF și autorităţile publice locale pentru a finanţa dezvoltarea serviciilor comunitare. În conformitate cu Planul de acţiuni, acest regulament urma să fie aprobat în anul 2008. Un funcționar de vârf al MF le-a declarat evaluatorilor că un proiect al regulamentului a fost elaborat și transmis ME în 2011. Evaluatorilor li s-a comunicat că proiectul regulamentului a fost adoptat de Guvern la 29 mai 2012. Potrivit notei informative fără titlu, care a fost transmisă evaluatorilor de Unitatea de Dezinstituţionalizare, banii economisiți de la închiderea instituţiilor aproximativ 14 milioane de lei au fost redirecţionați pentru a acoperi cheltuielile instituţiilor rezidenţiale ale ME, care continuă să activeze 32. În ce măsură implementarea reformei sistemului rezidențial de îngrijire a copilului a contribuit la realizarea drepturilor copiilor în cadrul sistemului de protecție a copilului? Moldova a aderat la Convenţia ONU privind Drepturile Copilului în 1993. CDC prevede că copiii au 40 de drepturi esenţiale din care unul este dreptul de a creşte într-o familie 33. Aplicând analiza propusă de raportul CASE privind reducerea numărului de copii în instituții datorită reducerii generale a populației de copii eligibili în Moldova, 75% din 6424 de copii au părăsit instituţiile rezidenţiale către începutul lunii iunie 2012 datorită intervenţiilor directe și indirecte de dezinstituționalizare și prevenire stipulate de Planul de acţiuni pentru reformă. Aceasta înseamnă că a fost respectat dreptul a peste 6500 de copii de a creşte într-o familie. În caz contrar, aceşti copii ar fi rămas în instituţii. Cu toate acestea, nu putem afirma că toate drepturile acestor copii au fost respectate. Numai un studiu detaliat al copiilor reintegraţi sau al celor preveniți de la instituţionalizare va dezvălui modul în care au fost respectate sau nu alte drepturi ale copiilor. Un drept deosebit de important în contextul reformei sistemului rezidențial şi al dezinstituționalizării este dreptul copiilor de a participa la deciziile care îi afectează. Interviurile cu copiii 32 Unitatea de Dezinstituţionalizare a ME, op.cit., p.4. 33 Preambulul CDC.

48 Evaluarea implementării Strategiei naţionale şi Planului de acţiuni privind reforma sistemului rezidenţial de îngrijire a copilului în Moldova pe anii 2007 2012 integrați în familia biologică sau extinsă arată că unii din ei consideră că acest drept nu a fost respectat pe deplin. Un alt drept al copiilor, care este la fel de important în contextul reformei sistemului de îngrijire rezidențială este dreptul la educație. Planurile eficiente de reintegrare a unui copil dintr-o instituție rezidențială în școala din comunitate trebuie să includă o bună pregătire a copilului și a școlii cu asigurarea sprijinului suplimentar acolo unde este necesar. Din interviurile recente cu cadrele didactice de sprijin din şcolile unde învaţă copiii reintegraţi reiese că, în unele raioane au fost întreprinse acţiuni inovative la capitolul Educație Incluzivă pentru a pregăti mai bine şcolile pentru reintegrare şi a oferi sprijin eficient diriginţilor şi elevilor. Lipsa datelor cu privire la genul şi etnia copiilor afectaţi de reforme indică că nu este posibil de a spune dacă reformele au fost implementate fără discriminare. Evaluarea eficienței: În ce măsură gestionarea implementării reformei sistemului rezidențial de îngrijire a copilului a asigurat respectarea termenelor stabilite? Cât de bine a fost gestionată implementarea reformei sistemului rezidențial de îngrijire a copilului? În ce măsură activitățile au fost implementate în modul în care au fost planificate inițial, cât de flexibilă a fost gestionarea reformei sistemului rezidențial de îngrijire a copilului pentru adaptare la schimbările apărute în necesități? Planul de acţiuni atribuie rolul de lider în implementarea Activităţilor ME, MMPSF sau APL, deși MS, de asemenea, este responsabil pentru o Activitate. MMPSF îi este atribuită responsabilitatea de management pentru 47 din cele 61 Activități ale Planului de acțiuni. Când evaluatorii au întrebat despre aceasta, reprezentanţii Unităţii de Dezinstituţionalizare le-au explicat că, la începutul implementării Strategiei naţionale şi Planului de acţiuni intenţia era de a face o separare în cadrul instituţiilor rezidenţiale între serviciile educaţionale (ME) şi serviciile de îngrijire (MMPSF). În consecinţă, s-a considerat că MMPSF trebuie să aibă rolul de lider. Cu toate acestea, separarea nu a fost susţinută de Guvern, dar nu s-au făcut modificări la rolul de lider al Ministerului desemnat în Planul de acţiuni publicat. Competențele funcționale de protecție a drepturilor copilului au fost atribuite Ministerului Protecției Sociale, Familiei și Copilului în martie 2007 în baza Hotărârii Guvernului nr. 283 din 14.03.2007 prin înființarea Direcţiei politici de protecţie a familiei şi drepturilor copilului în cadrul Ministerului. Examinarea de către evaluatori a rezultatelor Activităţilor din Planul de acţiuni prezentate în anexa 2 sugerează că ME a adoptat o abordare pragmatică de a accepta rolul de lider pentru Activităţile care, în mod clar, ţin de competenţa Ministerului şi a acționat în cazurile în care Ministerul are responsabilitatea de management. Evaluatorii au identificat 15 Activităţi care nu au fost realizate 34 şi care, în Planul de acțiuni, sunt atribuite MMPSF drept Structură responsabilă. Implementarea eficientă şi eficace a Planului de acţiuni obligă Ministerele să acționeze în domeniile lor de competență, dar și să coordoneze cu alte Ministere în cazul în care acţiunea are implicaţii ce depăşesc sfera lor de competență. Planul de acţiuni are consecinţe importante pentru ME, MMPSF, MS, administrația publică locală și MF. Aceasta implică schimbări la scară largă pentru personalul instituţiilor rezidenţiale, autoritate şi funcţii noi pentru APL în ceea ce privește protecţia şi asistența socială, descentralizare semnificativă pentru planificarea şi acordarea protecţiei sociale copiilor şi familiilor, un rol tot mai mare al autorităţilor centrale în monitorizarea implementării priorităţilor politicii de către APL şi, nu în ultimul rând, schimbări mari în bugetele Ministerelor. Toate acestea necesită o coordonare și planificare minuţioasă pentru a asigura eficacitatea. Activitatea nr. 17 din Planul de acţiuni, Componenta 1 Cadrul juridic şi instituţional, se referă la crearea unui 34 Vezi Anexa 2, Activitatea Nr: 1, 10, 12, 13, 14,16, 26, 27, 35, 36, 41, 52, 53, 57, 58.

Constatări 49 Comitet de Conducere pentru implementarea Strategiei naţionale şi Planului de acţiuni. Prin Ordinul ME nr. 338 din 14 iunie 2010, a fost creat Consiliul naţional pentru coordonarea reformei sistemului rezidenţial de îngrijire a copilului şi dezvoltarea educaţiei incluzive 35, care este prezidat de către un înalt oficial din cadrul ME. Este de menționat că, Consiliul naţional pentru coordonare - un mecanism extrem de esenţial pentru coordonarea acțiunilor inter-ministeriale şi ale ONG-urilor - a fost înființat la trei ani după lansarea Strategiei naționale și Planului de acțiuni. De asemenea, trebuie de menționat că, Consiliul naţional este prezidat de către ME și nu de MMPSF. În conformitate cu Anexa nr. 1 la Hotărârea Guvernului nr. 784, Strategia naţională, MMPSF are responsabilitatea coordonării la nivel național şi, prin urmare, ar fi normal ca MMPSF să prezideze Consiliul național. Membrii Consiliului naţional sunt reprezentanţi de la: Ministerul Finanțelor Ministerul Muncii, Protecției Sociale și Familiei Ministerul Sănătății UNICEF Femeia şi copilul Protecţie şi sprijin, Criuleni Keystone EveryChild CCF Moldova LUMOS Centrul Speranţa În timp ce a fost instituită o structură pentru coordonarea acţiunilor naţionale, managementul coordonat pare să fi fost mai puţin eficient în cel puţin o direcţie, şi anume, întârzierea menţionată mai sus a aprobării de către Guvern a Regulamentului privind redirecţionarea resurselor financiare în cadrul reformei instituțiilor rezidenţiale subordonate ME către MMPSF şi către direcțiile de asistenţă socială și învățământ din cadrul administraţiei publice locale pentru finanțarea serviciilor comunitare și cadrelor didactice de sprijin pentru copiii reintegraţi în şcolile generale. În raioane au fost create instituţii de protecție a copilului, cu o structură puțin diferită în mun. Chișinău. Acestea sunt descrise în Anexa 5. Structurile cheie în 35 Consiliul pentru coordonarea reformei sistemului rezidenţial de îngrijire a copilului şi dezvoltarea educaţiei incluzive. implementarea Strategiei naționale și Planului de acțiuni la nivel local sunt Secţiile/Direcțiile raionale de Asistență Socială și Protecție a Familiei. Fiecare Secţie/Direcție este supervizată de către un Vice-președinte al Consiliului Raional responsabil de domeniul social. Fiecare Secţie/Direcție este condusă de către un şef de Secţie/ Direcție, care gestionează o echipă de specialiști în domeniul social și asistenți sociali comunitari. Secţiile/ Direcțiile de Asistență Socială și Protecție a Familiei sunt responsabile pentru dezvoltarea serviciilor sociale primare și specializate și pentru evaluarea, asistenţa și monitorizarea copiilor dezinstituționalizați și a copiilor preveniți de la plasarea în instituții rezidenţiale. A fost accentuat faptul că implementarea reformei în domeniul îngrijirii copilului de către autorităţile centrale și locale trebuie să fie examinată în contextul descentralizării planificării serviciilor și prestării altor servicii publice, nu doar a celor de protecție a copilului și familiei. Evaluatorilor le-a fost comunicat că descentralizarea limitează sau inhibă capacitatea autorităţilor centrale, și anume, a MMPSF și Direcției politici de protecţie a familiei şi drepturilor copilului, de a defini în ce mod APL implementează politica și strategia privind reforma sistemului rezidenţial de îngrijire a copilului. Oficialii din cadrul Unităţii de Dezinstituţionalizare din cadrul ME le-au declarat evaluatorilor că, un obstacol semnificativ în procesul de dezinstituţionalizare este lipsa serviciilor alternative pentru copii în familii şi la şcoală. Acest lucru este de înţeles în cazul în care resursele financiare economisite nu au fost transferate către MMPSF şi autoritățile publice locale. Evaluatorii au fost informaţi că unele Secţii/Direcții raionale de Asistenţă Socială și Protecție a Familiei au refuzat să suporte cheltuielile de susţinere a copiilor şi familiilor vulnerabile fără finanţare suplimentară atunci când aceste costuri puteau fi transferate pe seama autorităţilor publice centrale prin plasarea copiilor în instituțiile rezidențiale finanțate de autorităţile publice centrale. După cum se menționează mai sus, nota informativă fără titlu din 2011 a Unităţii de Dezinstituţionalizare indica că economiile au fost redirecţionate în cadrul ME în vederea finanțării instituţiilor rezidenţiale rămase deschise. Lipsa alternativelor pentru plasamentul în îngrijirea rezidenţială a fost remarcată în interviuri cu membrii

50 Evaluarea implementării Strategiei naţionale şi Planului de acţiuni privind reforma sistemului rezidenţial de îngrijire a copilului în Moldova pe anii 2007 2012 Comisiilor pentru protecția copilului aflat în dificultate, care au declarat că se confruntă cu dificultăţi la crearea serviciilor alternative de îngrijire a copilului şi au spus că serviciile existente sunt suprasolicitate. Ei cred că aceste resurse sunt suficiente. Noi credem că ele nu sunt suficiente. Nu este cazul să spunem că familiile ar putea aştepta şi noi nu suntem capabili de a plasa imediat copiii în îngrijire alternativă În prezent, noi nu credem că există resurse suficiente. Atâta timp cât continuăm să plasăm copiii în centre rezidenţiale, resursele nu sunt suficiente. [Specialist principal la Direcţia de asistenţă socială şi protecţie a familiei, Făleşti] O cerinţă fundamentală pentru gestionarea schimbării organizaţionale este accesul şi utilizarea informaţiilor exacte şi oportune. Angajaţii Unităţii de Dezinstituţionalizare le-au declarat evaluatorilor că informaţia cu privire la plasamente şi dezinstituționalizare și cu privire la copiii şi adulţii, care beneficiază de servicii de protecţie socială este raportată Biroului Naţional de Statistică de către directorii instituţiilor şi administraţiile raionale cu o periodicitate de şase luni. Ulterior, Biroul Naţional de Statistică publică informaţia într-un Buletin Statistic, dar cifrele nu sunt compilate pentru a arăta numărul total de copii în instituții rezidenţiale, iar informația se învecheşte cu multe luni. Unitatea de Dezinstituţionalizare se bazează pe aceste buletine pentru planificarea şi monitorizarea informaţiei. Evaluatorii nu au fost informaţi despre un sistem de management al informaţiei mai modern pentru monitorizarea schimbărilor în procesul de reformă. Mai jos este făcută o recomandare pentru o soluție slab tehnologizată de monitorizare a numărului copiilor aflați în instituții până la găsirea unei soluții complete de sistem național de management al informaţiei în asistența socială. Al doilea obiectiv general al Planului de acţiuni este de a reorganiza instituţiile rezidenţiale de îngrijire în conformitate cu planul general de reorganizare. Planul-cadru pentru reorganizarea instituţiilor rezidenţiale a fost aprobat prin Ordinul ME nr.744 din 6 octombrie 2009, aproape trei ani în urmă. Planul de reorganizare este important din mai multe motive. Planul-cadru specifică exact proporția plasamentelor în familiile asistenţilor parentali profesionişti şi casele de copii de tip familie și a plasamentelor în instituțiile rezidenţiale: un plasament într-o casă de copii de tip familie sau în serviciul de asistenţă parentală profesionistă la trei plasamente rezidențiale 36. Din aceste considerente, putem afirma că, până la sfârşitul implementării Planului de acţiuni în 2012, trebuie să fie create 1700 plasamente în serviciul de asistenţă parentală profesionistă şi casele de copii de tip familie. Ţinta stabilită de plasamente în serviciul de asistenţă parentală profesionistă şi casele de copii de tip familie este legată de numărul de locuri rezidenţiale şi nu de necesităţile evaluate de Secţiile/Direcţiile raionale de Asistenţă Socială şi Protecţie a Familiei pentru copiii, care urmează să fie plasaţi în familiile asistenţilor parentali profesionişti şi în casele de copii de tip familie. Asocierea numărului de locuri în servicii alternative cu numărul de locuri rezidenţiale poate să nu fie cea mai eficientă modalitate de planificare a serviciilor costisitoare. În răspunsul la acest raport în 2013, MMPSF a declarat că mulţi copii au fost reintegraţi în familia biologică sau extinsă, astfel fiind redus numărul potenţial de copii, care ar fi putut fi îngrijiţi în serviciul de asistenţă parentală profesionistă sau în casele de copii de tip familie. Reprezentantul Ministerului a declarat că recrutarea asistenţilor parentali profesionişti şi crearea caselor de copii de tip familie ţinea de responsabilitatea APL, care erau constrânse de bugetul şi resursele umane limitate. Reprezentantul Ministerului a afirmat că cererea neacoperită de servicii de acest fel a fost raportată de APL Ministerului pentru a fi incorporată în procesul de planificare a bugetului naţional. Planul-cadru al ME, de asemenea, stabileşte obiectivele de planificare pentru serviciile de zi şi de asistență psiho-socială pentru copiii cu probleme de comportament sau cu disabilități, o altă sarcină pe care ar trebui să şi-o asume MMPSF în baza necesității evaluate de aceste servicii de către Secţiile/Direcțiile de Asistenţă Socială şi Protecţie a Familiei. Mai potrivit pentru ME, Planul-cadru stabilește criterii pentru identificarea instituţiilor subordonate ME, care 36 Planul-cadru pentru reorganizarea sistemului rezidenţial de îngrijire a copilului. Anexă la Ordinul Nr. 744 al Ministerul Educației din 6 octombrie 2009, para.2.2.

Constatări 51 urmează a fi închise şi a consecințelor pentru personalul angajat în instituţiile selectate pentru închidere. Planurile de a reorganiza şcolile-internat generale şi auxiliare, care continuă să activeze constau în reducerea numărului de copii plasaţi în fiecare instituţie 37, ceea ce reprezintă o abordare foarte prudentă a reorganizării. În cadrul întâlnirii din 5 aprilie 2012 cu evaluatorii, şeful Direcției politici de protecţie a familiei şi drepturilor copilului din cadrul MMPSF a declarat că au existat limite referitoare la capacitatea Ministerului de a influenţa implementarea Planului de acţiuni de către autorităţile publice locale. Dezvoltarea serviciilor sociale este o competenţă a autorităţilor locale, a declarat şeful Direcției. Șeful Direcției le-a comunicat evaluatorilor că abilitatea Ministerelor de a modela dezvoltarea serviciilor de către autorităţile publice locale a fost constrânsă de alte politici naționale de descentralizare a planificării serviciilor și transfer al serviciilor la nivel local, nu doar protecția copilului și familiei. Administrația centrală, reprezentată de Minister, are autoritatea de a defini priorităţile politicii naţionale. Acesta are, de asemenea, dreptul şi obligaţia de a aloca finanţe din bugetul central autorităţilor locale pentru implementarea politicii şi priorităţilor naţionale sau de a refuza finanţarea iniţiativelor, care nu sunt în concordanță cu politicile şi priorităţile naţionale. Administrația centrală, de ex. Ministerul, de asemenea, are datoria de a ajuta şi sprijini autorităţile locale la implementarea acestor politici în cazurile când autorităţile locale nu au capacităţile tehnice necesare. Anexa 1 la Strategia naţională şi Planul de acţiuni prevede expres: Ministerul Muncii, Protecţiei Sociale şi Familiei este responsabil de elaborarea şi promovarea politicilor de protecţie a copilului şi familiei, coordonarea şi monitorizarea tuturor programelor, iniţiativelor şi acţiunilor în acest domeniu 38 (sublinierea autorului). În răspunsul la acest raport, în 2013, un reprezentant al MMPSF a declarat că evaluatorii nu au înţeles limitele puterii de influenţă a Ministerului sau autorităţilor publice locale, sugerând că aceasta ar contraveni principiilor autonomiei locale şi descentralizării. Reprezentantul a declarat că autorităţile publice locale trebuie să decidă cu privire la implementare în dependenţă de priorităţi şi probleme la nivel local. Balanţa dintre responsabilitatea autorităţilor centrale de a stabili priorităţile politicii şi bugetului naţional şi gradul de libertate şi autonomie pentru APL de a decide priorităţile proprii este, evident, ceva ce trebuie să fie coordonat de către politicienii şi oficiali. Evaluatorii consideră că este posibil ca balanţa să nu fi fost realizată integral în privinţa dezvoltării serviciilor alternative de tip familial în Moldova. După cum se poate observa în Anexa 2, unele Activităţi din Planul de acţiuni au fost implementate în perioada de implementare a planului, iar altele nu. Acest lucru este de înţeles deoarece acţiunile unor Activităţi depind de acţiunile finalizate în cadrul altor Activități predecesoare. O Activitate fundamentală de care depindeau multe altele este Activitatea nr. 52 din Componenta 5: Redirecționarea resurselor financiare de la sistemul rezidenţial de îngrijire a copilului către serviciile comunitare: Elaborarea şi aprobarea Regulamentului cu privire la mecanismele de descentralizare, asigurare şi redirecţionare a resurselor financiare de la nivelul central către nivelul local, de la instituţiile rezidenţiale către serviciile comunitare şi de tip familial. Această activitate urma să fie finalizată până în 2008, dar, la momentul elaborării acestui raport, proiectul regulamentului nu era încă aprobat, deși, ulterior, a fost aprobat și adoptat de către Guvern în luna mai 2012. Cât de eficient au fost folosite resursele financiare? În ceea ce priveşte cheltuielile financiare pentru instituţiile rezidenţiale şi serviciile comunitare, documentul OPM EveryChild indica, Cheltuielile pentru alternativele îngrijirii rezidenţiale au fost de cinci ori mai mari în 2008 decât în 2004, în timp ce cheltuielile pentru instituţiile rezidenţiale au crescut cu 122%. 37 Planul-cadru al ME. Ibid., al.9.4 şi 10.4. 38 Hotărârea Guvernului Nr. 784, Anexa 1, op.cit., al.4.1.

52 Evaluarea implementării Strategiei naţionale şi Planului de acţiuni privind reforma sistemului rezidenţial de îngrijire a copilului în Moldova pe anii 2007 2012 Cu toate acestea, raportul OPM EveryChild indică mai departe, Aceasta înseamnă că, cheltuielile pentru instituţiile rezidenţiale în 2008 au fost cu 149 milioane lei mai mari decât în 2004, în timp ce cheltuielile pentru alte forme de îngrijire a copilului au crescut cu doar 17 milioane lei în această perioadă. Deci, cheltuielile pentru instituţiile rezidenţiale au în continuare o pondere enormă. 39 După cum este menţionat mai sus, nota informativă a Unității de Dezinstituţionalizare prezentată evaluatorilor indica că economiile obţinute din închiderea instituţiilor rezidenţiale au rămas în cadrul Ministerului Educaţiei pentru a finanţa celelalte instituţii rezidenţiale. Raportul OPM EveryChild concluziona, Cea mai mare parte a resurselor disponibile pentru serviciile sociale destinate copiilor este alocată instituţiilor rezidenţiale în pofida interesului recunoscut al Guvernului de a dezvolta servicii alternative, care pot oferi costuri mai mici pe unitate şi vor putea acoperi mai mulţi oameni. Acest lucru este recunoscut pe larg de mulţi ani. Este necesar de a găsi o modalitate de a transfera resursele de la instituţiile rezidenţiale către bugetele raionale. Această provocare are două laturi: fondurile urmează să fie transferate din sectorul educaţiei în sectorul protecţiei sociale şi din bugetul central în bugetele locale. Fără acest transfer de resurse, sistemul nu se poate dezvolta conform strategiilor guvernamentale. Aceasta trebuie să fie una din priorităţile de bază pentru reforma sistemului de îngrijire a copilului. 40 Utilizând cifrele extrase din sistemul financiar informațional BOOST al MF, modificarea cheltuielilor publice între 2006 şi 2010 este prezentată mai jos. Cifrele privind cheltuielile din 2011 nu erau disponibile la momentul scrierii raportului. Tabel 5: Cheltuieli publice pentru îngrijirea rezidențială și cea alternativă, 2007 2010 (mii lei) Nivelul autorității 41 2007 2008 2009 2010 Autorităţile centrale Autorităţile locale Majorare 2007-10 165.5 190.6 203.7 210.1 27% 66.5 75.3 92.8 108.6 63% Total 232.0 265.9 296.5 318.7 37% Tipul serviciilor Îngrijire rezidențială 231.2 265.9 292.1 312.6 35% Îngrijire alternativă n/d n/d 4.5 6.1 Total 231.2 265.9 296.6 318.7 37% Tabel 6: Cheltuieli publice pentru îngrijirea rezidențială a copilului pe Ministere, 2007 2010 (mii lei) 2007 2008 2009 2010 Ministerul Educației 123.6 138.8 145.6 151.8 MMPSF (liniile de buget 124; 450) 17.2 20.4 22.6 23.5 Ministerul Sănătății 24.7 31.4 35.6 34.8 Total 165.5 190.6 203.8 210.1 Tabel 7: Proporția cheltuielilor totale pentru îngrijirea rezidențială a copilului pe Ministere 2007 2008 2009 2010 Ministerul Educației 75% 73% 71% 72% MMPSF (liniile de buget 124; 450) 10% 11% 11% 11% Ministerul Sănătății 15% 16% 17% 17% Total 100% 100% 100% 100% 39 OPM, op.cit., p.70. 40 OPM, op.cit., p.71. 41 Date privind îngrijirea rezidențială din Sistemul informațional BOOST al MF, liniile de buget: 056, 057, 058, 068, 113, 115, și 124. Sistemul BOOST nu oferă date privind serviciile alternative de îngrijire, care au fost obținute direct de la MF. Serviciile alternative de îngrijire includ asistența parentală profesionistă și casele de copii de tip familie.

Constatări 53 După cum a fost menţionat mai sus, angajaţii Unității de Dezinstituţionalizare au afirmat că economiile obţinute din reducerea numărului de copii în instituţiile rezidenţiale subordonate ME au fost realocate spre celelalte instituţii rezidenţiale ale ME. Acest lucru este confirmat de sistemul de raportare BOOST al MF, care arată că cheltuielile anuale consolidate în instituţiile rezidenţiale au crescut de la 14100 lei în 2006 la 36300 lei în 2010 per copil (de la 951 Euro la 2450 Euro 42 ). Asistenţii parentali profesionişti primesc un salariu lunar de 760 1120 lei, în funcţie de studii şi vechimea în muncă în această calitate 43. Salariul anual al asistentului parental profesionist este suplimentat cu o plată zilnică pentru fiecare copil în plasament plus o indemnizaţie anuală pentru îmbrăcăminte 44. Costul anual calculat per copil plasat în serviciul de asistenţă parentală profesionistă este între 20265 şi 24105 lei în funcţie de categoria de salarizare a asistentului paternal profesionist, ceea ce reprezintă aproximativ jumătate din costul întreţinerii unui copil într-o școală-internat la situaţia din 2010. Costurile pentru susținerea unui copil într-o familie sunt şi mai mici. Diferenţa dintre costul anual pe copil în unul din centrele pentru copii de vârstă fragedă şi în serviciul de asistenţă parentală profesionistă este şi mai surprinzătoare. Sistemul BOOST al MF indică: costul anual per copil pentru anul 2010 într-un centru pentru copii de vârstă fragedă a fost de 140.000 lei. Hotărârea Guvernului nr. 924 prevede că plăţile pentru asistenții parentali profesionişti sunt făcute din bugetele autorităţilor publice locale. Dacă autorităţile publice locale nu primesc finanţare suplimentară şi asistenţă tehnică pentru dezvoltarea asistenţei parentale profesioniste, este clar de ce acestea încearcă să transfere costurile de îngrijire către instituțiile rezidențiale finanțate din bugetul central. Este foarte probabil că există copii printre cei care se află încă în plasament în instituţii rezidenţiale, care ar putea fi îngrijiți acasă sau în asistenţa parentală profesionistă la costuri mai mici. Din cele spuse mai sus nu reiese că resursele financiare publice sunt folosite eficient pentru a promova formele alternative de îngrijire și a susţine copiii și familiile vulnerabile. Managementul reformei sistemului rezidențial de îngrijire a copilului a asigurat coordonarea cu alte intervenții similare pentru a încuraja sinergia și a evita suprapunerile? Evaluatorii au fost informaţi de către şeful Direcţiei politici de asigurare a egalităţii de gen şi prevenirea violenţei din cadrul MMPSF despre o iniţiativă a Guvernului de combatere a violenţei în familie. Deoarece violenţa în familie are un efect major direct şi indirect asupra copiilor, iniţiativa reprezintă o suprapunere cu reforma sistemului rezidenţial şi sprijinul acordat copiilor în familii. Șeful Direcţiei a vorbit despre modificările legislative efectuate pentru a permite persoanelor autorizate să se adreseze în instanţe cu solicitarea de a fi emise ordonanţe de protecţie a victimelor violenţei în familie. Șeful Direcţiei a declarat că au fost înmânate instrucţiuni în scris organelor de poliţie, asistenţilor sociali şi medicilor de familie privind măsurile juridice de protecţie, dar a recunoscut că o problemă semnificativă a constituit-o consolidarea capacităţilor asistenţilor sociali şi ale altor actori. Ar trebui să existe o sinergie între instruirea în protecţia copilului asociată cu reformele în domeniul îngrijirii copilului şi instruirea în identificarea soluţiilor la violenţa în familie. Acest aspect este discutat mai jos la capitolul durabilitate. 42 Rata de schimb valutar la 31/05/2012: 6,749 Euro la 100 lei. 43 Hotărârea Guvernului Nr. 924 din 31/12/2009. 44 Legea Nr. 276 din 18/12/2008 cu privire la modificarea şi completarea Legii Nr. 355-XVI din 23/12/2005 privind sistemul de salarizare în sectorul public.

54 Evaluarea implementării Strategiei naţionale şi Planului de acţiuni privind reforma sistemului rezidenţial de îngrijire a copilului în Moldova pe anii 2007 2012 Evaluarea impactului: În ce măsură și în ce mod implementarea reformei sistemului rezidențial de îngrijire a copilului a reușit să amelioreze situația copiilor, în special, a celor săraci, vulnerabili și marginalizați? Acoperire: Care grupuri vulnerabile de copii au fost cuprinse? Au fost cuprinse grupurile vulnerabile de copii, inclusiv fete, copii din familii cu venituri mici, minorități etnice, copii abandonați în rezultatul migrației, etc.? Potrivit unui raport 45 întocmit în 2008 pentru MET şi UNICEF, cel mai răspândit motiv de plasare a copiilor în instituţiile rezidenţiale a fost dificultatea financiară a familiei. Alte motive legate de sărăcie au inclus: părinte solitar, lipsa unei locuinţe şi decesul unui părinte. Prin urmare, se poate presupune că, copiii din familiile cu venituri mici au fost afectați de dezinstituţionalizare sau instituţionalizarea lor a fost prevenită prin oferirea asistenţei sociale şi altor forme de sprijin. Termenii de Referinţă ai acestei evaluări nu prevăd determinarea eficacităţii prestaţiilor băneşti pentru reducerea sărăciei familiei, dar un studiu recent 46 al eficacității noului program de ajutor social orientat spre acoperirea celor mai dezavantajați copii și familii a constatat că doar 7000 din cele mai sărace persoane din familiile cu copii (22%) sunt acoperite, la moment, de programul de ajutor social, în timp ce celelalte 30000 persoane nu sunt acoperite. Prin urmare, ajutorul social nu reuşeşte să acopere pe cei mai săraci oameni. 47 45 Cara, A. et al., (2008). Raport cu privire la activităţile realizate în cadrul proiectului Copii separaţi de mediul familial. Chişinău: Ministerul Educaţiei şi Tineretului şi UNICEF, p.23. 46 Otter, T. & Vladicescu, N. (2011). Impactul prestațiilor băneşti asupra familiilor cu copii în contextul trecerii de la un sistem de protecție socială bazat pe categorii la unul bazat pe testarea veniturilor. Raport final. Santa Cruz, Bolivia: ECI-Managing Human Development. p.34. 47 Există oportunități pentru îmbunătățirea eficacității și eficienței ajutorului social. Guvernul Republicii Moldova. Curtea de Conturi. Decizia nr. 1 din 15.10.2010. Raport de audit al performanței. Publicat la 23.03.2010 în Monitorul Oficial, Nr.39-40, Art.7. Preluat la 4/09/2012 de pe www. În cadrul vizitelor în instituții și interviurilor aprofundate cu managerii ONG-urilor, evaluatorii au fost informaţi că nici băieții și nici fetele nu erau supra-reprezentați în instituţiile rezidenţiale. De asemenea, evaluatorilor li s-a comunicat că, copiii din minorităţile etnice nu erau supra-reprezentați în instituţii. Lipsa unui sistem eficient de management al informaţiei în asistența socială pentru instituţiile rezidenţiale sau de management de caz face dificilă verificarea acestor afirmaţii. Mai jos este făcută o recomandare privind o soluție slab tehnologizată de monitorizare a genului copiilor aflați în instituții până la găsirea unei soluții complete de un sistem eficient de management al informaţiei în asistența socială. Evaluatorilor li s-a comunicat că numărul plasamentelor copiilor mai mici de trei ani şi copiilor cu disabilităţi în instituţiile rezidenţiale a fost redus prin acţiuni de prevenire. Cu toate acestea, marea majoritate a copiilor, care au fost dezinstituţionalizaţi din instituțiile rezidențiale au venit de la școlile-internat generale ale Ministerului Educației. Doar relativ recent a început să fie acordată atenție dezinstituționalizării copiilor din școlile-internat auxiliare ale Ministerului Educației. Evaluatorilor le-a fost comunicat că unele ONG-uri au început să acopere copiii cu disabilități din instituții, cu evaluarea situației acestora în vederea susţinerii întoarcerii lor în familie. Evaluatorilor le-a fost comunicat că un ONG planifică colaborarea cu MS în privinţa copiilor plasaţi într-o instituție pentru copii infectați sau afectați de tuberculoză. Dezinstituționalizarea copiilor din școlile-internat generale a fost parţial eficientă, deoarece au fost stabilite moratorii asupra intrărilor noi în instituțiile menţionate. Evaluatorilor nu le-a fost comunicat despre moratorii asupra intrărilor noi în anumite instituții pentru copiii cu disabilități, instituții pentru copii sub 3 ani sau instituții pentru copii afectați de tuberculoză. Prin urmare, este probabil că copiii vor continua să fie admiși în aceste instituții până când şi asupra lor va fi impus moratoriu. Succesul în reducerea admiterilor în instituțiile subordonate ME se datorează, de asemenea, parţial Comisiilor lex.justice.md/index.php?action=view&view=doc&lang=1&id=334063

Constatări 55 raionale pentru protecţia copilului aflat în dificultate. Conform regulamentului de funcţionare a acestor Comisii, toate plasamentele în instituții rezidenţiale subordonate Ministerului Educației sau Ministerului Muncii, Protecției Sociale și Familiei trebuie să fie examinate de Comisia raională pentru protecţia copilului aflat în dificultate. Respectarea acestei proceduri oferă posibilitatea de a face o evaluare socială a necesităților copilului și de a elabora un plan de sprijin alternativ. Evaluarea poate indica golurile de servicii adecvate pentru copilul cu disabilități sau copilul de vârstă fragedă, dar golul identificat trebuie să informeze un plan de dezvoltare a serviciilor comunitare. Raportul Anual al MMPSF pentru 2011 oferă informații privind activitățile Comisiilor raionale pentru protecția copilului aflat în dificultate 48. Raportul se referă la acțiunile întreprinse în vederea optimizării activităţii Comisiilor. Ordinul nr. 279 din 31 mai 2011 a fost aprobat cu suporturile de curs și curriculumul pentru instruirea membrilor Comisiilor pentru protecția copilului aflat în dificultate, inclusiv: conceptualizarea sistemului de prevenire a separării de familie, obiectivele și principiile sistemului, componentele esențiale ale sistemului de prevenire a separării copilului de familie, inclusiv conceptualizarea formelor și serviciilor de protecție a familiei acordate copiilor și familiilor în dificultate în scop de instruire în domeniul asistenței sociale, și principiile sistemului de prevenire a separării de familie. Figura 5: Forme de protecție a copiilor aprobate de Comisia pentru protecția copilului aflat în dificultate, 2011 Raportul Anual al MMPSF pentru 2011 menţionează că, din cei 378 de copii plasați în instituții de către Comisii, 145 de copii au fost plasați din cauza lipsei unor alternative potrivite. Raportul Anual al MMPSF pentru 2011, de asemenea, furnizează informații cu privire la volumul de lucru tot mai mare al Comisiilor. Este remarcată tendința ascendentă a numărului de cazuri examinate, de la 1568 cazuri în 2009, 2906 cazuri examinate în 2010 la 3402 cazuri în 2011. Raportul Anual al MMPSF pentru 2011 sugerează că, Comisiile pentru protecția copilului aflat în dificultate au încercat foarte mult să susțină copiii în familii. Figura 6: Forme de protecţie de tip familial aprobate de Comisia pentru protecția copilului aflat în dificultate, 2011 Raportul Anual al MMPSF pentru 2011 oferă informații privind deciziile Comisiei raionale pentru protecția copilului aflat în dificultate, prezentate în diagramele de mai jos. 48 Guvernul Republicii Moldova, Ministerul Muncii, Protecției Sociale și Familiei (2012). Raport Anual 2011. Ministerul Muncii, Protecției Sociale și Familiei. Preluat la 27/09/2012 de pe http://mpsfc.gov.md/file/rapoarte/rsa%202011%20 20.07.12MMPSF.pdf p123-126 Interviurile cu preşedinţii și secretarii Comisiilor pentru protecția copilului aflat în dificultate au indicat impactul

56 Evaluarea implementării Strategiei naţionale şi Planului de acţiuni privind reforma sistemului rezidenţial de îngrijire a copilului în Moldova pe anii 2007 2012 local al reformelor sistemului de îngrijire a copilului. Odată cu lansarea reformelor, s-a intensificat activitatea Comisiilor. Numărul cazurilor care trebuiau să fie examinate a crescut, la fel ca și numărul şi durata şedinţelor Comisiilor. Noi am avut perioade când procesul de instituţionalizare era foarte activ. Aceasta s-a întâmplat în 2011, chiar şi în 2010. Dar noi am fixat şedinţe ordinare de două ori pe lună. Astfel, noi ne întâlneam la fiecare două săptămâni. Atât de multe cazuri erau. [Președinte, Comisia pentru protecţia copilului aflat în dificultate, Ungheni] Depinde. În primul an, când a fost iniţiată reforma îngrijirii copiilor în instituţiile rezidenţiale, mai ales că noi la Leova avem o instituție foarte mare aproape 470 copii erau la început. Nou am avut o avalanşă enormă. Fiecare şedinţă de lucru dura şapte ore. Noi aveam şedinţe în fiecare săptămână. Existau probleme serioase atunci. Apoi, spiritele sau calmat. Permiteţi-mi să vă prezint din anul 2008, de la început până în 2012, până în luna februarie. Eu am făcut o statistică, 71 de cazuri, 98 de copii. Multe dintre aceste cazuri se dublează, se repetă. Cazul este monitorizat şi revizuit. [Președinte, Comisia pentru protecţia copilului aflat în dificultate, Leova] Impactul eforturilor APL și ale ONG-urilor de prevenire a plasării băieților în Școala-internat pentru copii cu disabilități mintale (băieți) din Orhei este impresionant. Directorul școlii-internat a informat evaluatorii că numărul plasamentelor în școală a scăzut brusc în ultimii ani; doi băieți admiși în 2010, nici unul în 2011 și doi până la moment în 2012. Coordonare: Cum au fost definite și divizate mecanismele de coordonare între Guvern, UNICEF și ONG-urile partenere? Care a fost rolul MMPSF și al Ministerului Educației și al altor actori cheie în coordonarea activităților? Care a fost rolul UNICEF și altor agenții donatoare? După cum s-a menţionat, evaluatorii au fost informaţi că un Consiliu pentru coordonarea reformei sistemului rezidenţial de îngrijire a copilului şi dezvoltarea educaţiei incluzive a fost creat în 2010 pentru a superviza implementarea Strategiei naţionale şi a Planului de acţiuni. Evaluatorii au fost informaţi că, Consiliul s-a întrunit de 10 ori în anul 2011. Membrii Consiliului sunt reprezentanții Ministerelor de resort şi celor strategice, UNICEF, ONG-urilor şi APL unde sunt implementate reformele. Consiliul Național pentru Protecția Drepturilor Copilului din cadrul Cancelariei de Stat a avut o ședință în 2011 pentru a discuta progresele în reforma sistemului rezidențial de îngrijire a copilului. Membrii Consiliului includ reprezentanți ai ministerelor de resort și celor strategice, ONG-urilor, OSC. Consiliul nu are funcția de monitorizare sau coordonare a acțiunilor reformei. În timp ce coordonarea între ministerele responsabile de instituţiile rezidenţiale şi ONG-urile cu expertiză tehnică şi finanţare este importantă, anumite aspecte precum reglementările întârziate privind transferul economiilor de la ME la MMPSF și APL țin doar de decizia Guvernului. La fel, monitorizarea progreselor cu privire la o strategie şi plan de acțiuni ale Guvernului este, într-o mare măsură, competenţa Guvernului. La acest aspect vom reveni mai târziu. Ce cred copii din îngrijirea rezidențială și copiii reintegrați în familiile biologice sau integraţi în servicii alternative, în special, cei săraci, vulnerabili și marginalizați despre îmbunătățirea situației lor? Ce s-a îmbunătățit și ce nu? Care sunt recomandările lor pentru viitor în această privință? Pe lângă impactul reformelor în domeniul îngrijirii copilului asupra sistemelor, structurilor și proceselor, reformele, de asemenea, au avut un impact individual asupra copiilor și familiilor. Studiul longitudinal realizat de EveryChild citează unii copii cu opinii pozitive. Sentimentele copiilor în ceea ce priveşte întoarcerea acasă Majoritatea copiilor au vrut să meargă acasă (şi acest lucru era mai pronunţat dacă ei aveau deja prieteni acasă) sau, cel puţin, au vrut să fie cu părinţii lor sau cu familia extinsă, deşi a fost remarcabil faptul că majoritatea copiilor nu au exprimat emoţii foarte

Constatări 57 puternice pentru aceste opţiuni, de parcă sentimentele lor erau, în general, inhibate. Sentimente despre întoarcerea acasă E bine acolo la internat, dar cu părinţii e mai bine (băiat (B), Călăraşi) Am fost foarte fericită [când mi s-a spus că mă voi întoarce acasă]. Eram fericită că voi locui tot timpul acasă cu familia mea (fată (F), Ungheni) Eu cred că toţi copii ar trebui să meargă acasă sau în alte familii, să se bucure de faptul că au o casă (F, Făleşti) Nicăieri nu e mai bine ca acasă Nicăieri nu e mai bine ca acasă Acasă e mai bine decât printre străini (B, Ungheni) (B, Ungheni) (B, Făleşti) Când a fost întrebat dacă vrea să meargă acasă: Şi da şi nu. Eu vroiam să merg acasă pentru că îmi este dor de părinţi. Dar acasă eu nu am prieteni (B, Ungheni) Mi-a plăcut [la şcoala auxiliară], dar dacă se închide, eu nu am altă opţiune, voi veni să trăiesc aici [acasă] (B, Călăraşi) Cu toate acestea, în timp ce copiii vroiau să fie cu părinţii sau cu familia extinsă, majoritatea din ei au exprimat îngrijorări serioase cu privire la integrarea lor în școlile comunitare. Aceasta era partea care nu-i încânta în ideea de a părăsi instituţia. 49 Majoritatea absolvenţilor instituțiilor rezidenţiale care au participat la discuţii în focus grupuri organizate de IMAS studiau la colegii sau şcoli profesionale. Unii din ei au deja experienţă de muncă. În cele mai multe cazuri, tinerii găsesc locuri de muncă necalificate. După cum 49 EveryChild 2012, op.cit., p.14. este menționat mai sus, părăsirea instituţiei rezidențiale a fost dificilă pentru cei mai mulți tineri, care au venit la Chişinău pentru a lucra sau a studia. Principalele surse de sprijin menţionate de absolvenţi au fost: ONG-urile Instituțiile guvernamentale Familia ONG-urile i-au ajutat pe unii absolvenţi prin acordarea consultanţei şi îndrumărilor cu privire la studii şi formare, prin susţinerea lor la obţinerea documentaţiei necesare, înmatricularea în colegii şi şcoli profesionale, găsirea unui loc de trai. ONG-urile au achitat chiar şi taxa de studii pentru primul an de studii pentru unii tineri. Un alt tip de sprijin este cel moral şi psihologic. Învăţăm. Şi acolo noi raportăm notele, absenţele. Ceea ce ţine de cheltuirea banilor, facem planul, raportul. [FG1, F, Absolvent de instituție, 18 ani, Chişinău] Fiecare avem asistentul social, cum ar fi un părinte, ne mai ducem, ne mai întreabă cum la noi. [FG1. F. Absolvent de instituţie. 19 ani. Chişinău] Am fost la diferite training-uri, şedinţe de grup psihologice şi altele, după care s-a făcut un program de orientare profesională, chiar şi contractul (pentru studii) a fost achitat. [FG1, B, Absolvent de instituţie, 21 de ani, Chişinău] De la început, când eram în şcoala-internat, când învăţam, doamnele veneau şi făceau seminare cu noi, cu orientarea profesională. Şi după ce am absolvit gimnaziul acolo, fiecare şi-a ales instituţia în care vrea să înveţe şi ne-au ajutat cât de cât. Chiar foarte mult, nu puţin, dar chiar foarte mult ne-au ajutat. [FG2, F, Absolvent de instituţie, 19 ani, Bălţi] Eu am mers la primărie şi acolo mi-am făcut o cunoştinţă. Ea a spus că eu voi intra la colegiu şi voi locui la Drumul spre casă. [FG2, B, Absolvent de instituţie, 21 de ani, Bălţi] Pe noi 3 ne-au ajutat. Noi am fost implicaţi într-un proiect. [FG2, B, Absolvent de instituție, 18 ani, Bălţi]

58 Evaluarea implementării Strategiei naţionale şi Planului de acţiuni privind reforma sistemului rezidenţial de îngrijire a copilului în Moldova pe anii 2007 2012 Nu toţi oamenii au încredere. Unii spun că, dacă am accepta sprijinul lor, oamenii vor râde de mine sau vor crede că sunt foarte slab sau ceva de genul asta. De exemplu, au existat mai multe oportunităţi pentru colegii mei de a primi suport, dar numai două persoane şi-au manifestat interesul. [FG1, B, Absolvent de instituție, 21 de ani.,chişinău ] Guvernul oferă 5000 de lei (circa 300 de Euro) tinerilor la absolvirea instituţiilor rezidenţiale. Absolvenţii salută acest lucru, dar au spus că nu toți sunt capabili să gestioneze această sumă într-un mod adecvat şi util, pentru că aceștia sunt primii bani pe care ei îi administrează independent. Tinerii care sunt orfani continuă să primească sprijin financiar din partea Guvernului în formă de bursă socială. Totuşi, în opinia lor, bursa de stat nu este suficientă pentru cei care studiază. Suntem cu toţii de acord şi realizăm că bursa socială este foarte mică. [FG1, B, Absolvent de instituţie, 21 de ani, Chişinău] Statul ne-a ajutat un pic, dar acum noi trebuie să ne descurcăm singuri. Totul depinde de noi. Dacă suntem capabili să facem ceva, vom reuşi, dacă nu nu vom reuşi nimic. [FG1, B, Absolvent de instituţie, 25 de ani, Chişinău 2] Nu toate ONG-urile, care lucrează în domeniul dezinstituţionalizării au componenta de sprijin al absolvenților. Există centre de plasament temporar pentru absolvenţii instituțiilor rezidențiale în Chişinău şi Bălţi, dar acestea au capacităţi limitate şi oferă doar sprijin temporar. Ştiu diferite modele de reorganizare a instituţiilor care sunt sprijinite de ONG-uri. ONG-urile lucrează cu toţi copiii, inclusiv absolvenţi, deci ele lucrează cu tot procesul de reintegrare, îi susţin pe ei şi familiile lor la reintegrare, le susţin viitorii paşi în sistemul de învăţământ pentru formare profesională şi aşa mai departe. Dar alte ONG-uri nu se ocupă de absolvenţi, ele ştiu că copiii vor absolvi [reprezentant al ONG] Unii tineri au fost susţinuți de către membrii familiei. În unele cazuri, ei sunt susţinuţi de frații lor mai mari, care lucrează în străinătate. Participanții care au părinţi, de obicei, menţin relaţiile cu ei, chiar dacă situaţia părinţilor nu este bună. Dar, unii participanţi nu şi-au putut ierta părinţii pentru că i-au abandonat. Alții nu menţin nici o relaţie cu familiile lor chiar dacă au făcut eforturi semnificative pentru a le găsi ei nu au putut să ajungă la un nivel de înţelegere cu familia lor. De fapt, sora mea mai mare este peste hotare şi noi comunicăm frecvent şi aceasta nu este o problemă, ea mă ajută să rezolv problemele şi mă susţine. [FG1, F, Absolvent de instituţie, 18 ani, Chişinău] Când am învăţat la şcoala-internat, eu niciodată nu i-am văzut nici pe mama, nici pe tata, nici pe frate, nici pe soră. Tot în secret era. Mama nu i-a spus surorii mele că eu mă aflu în viaţă. Sora mea până acum nu mă poate găsi pe mine. Mi-am găsit verişorii. Şi după ce i-am găsit, am înţeles că degeaba i-am căutat, pentru că atunci când cu oameni străini vorbesc, sunt oameni străini buni, am lucrat cu ei, mai bine găseşti limbă comună decât cu neamuri, cu ai tăi. [FG1, B, Absolvent de instituție, 25 de ani, Chişinău 2] Pe mine m-a ajutat mult sora, şi susţinere morală, şi financiară. Mă ajută. Până în prezent comunicăm. Mă ajută. Eu am o poveste mai dificilă. Nu locuiesc cu părinţii din clasa I. am fost educat în altă familie. Dar sora suntem fraţi după tată. Şi acum ea e peste hotare. În copilărie mai greu. Ea încă nu era aranjată. Dar acum e în regulă. [FG2, B, Absolvent de instituţie, 18 ani, Bălţi] Mie unchiul m-a ajutat să intru la studii. [FG2, B, Absolvent de instituţie, 18 ani, Bălţi 5] Durerea și confuzia unor absolvenți era palpabilă. Eu nu vreau (să ţin legătura cu părinţii). Aşa s-a întâmplat. Aşa e viaţa. Eu nu sunt de vină. Dacă ar fi dorit trebuiau acasă să ne crească. Trebuiau să locuiască undeva, să câştige bani, să dea nişte studii copilului etc. Vrei să spui că tu eşti de vină atunci

Constatări 59 când te părăseşte tata sau mama? Eu nu sunt vinovat de aceasta. De ce eu trebuie să merg la ei, dacă ei mi-au oferit aşa o viaţă? De ce? Ca eu să umblu pe undeva? Pentru ce? Ca apoi să vin la ei şi să le spun Mamă, tată, nu aţi avut dreptate? Lasă să se apropie ei primii, dacă vor dori. De ce ne-au dat viaţă pe acest pământ, ca apoi noi toţi să suferim?? [FG2, B, Absolvent de instituţie, 20 de ani, Bălţi] Sunt unii care pur şi simplu stau lângă geam şi aşteaptă că ei vor fi luaţi. E o speranţă care nu se stinge. [FG2, B, Absolvent de instituţie, 18 ani, Bălţi] Dar unii deja înţeleg că trebuie să-şi înceapă viaţa lor. [FG2, B, Absolvent de instituţie, 17 ani, Bălţi] Trebuie să te împaci cu gândul că gata, nu o să mai vină nimeni după tine. [FG2, B, Absolvent de instituţie, 18 ani, Bălţi] Orice copil aşteaptă. [FG2, F, Absolvent de instituţie, 19 ani, Bălţi] Interviurile cu copiii plasaţi în instituţii indică unele modalităţi de îmbunătăţire a situaţiei lor. Respondenţii au evitat, în mare parte, să vorbească despre viaţa lor în instituţie. Răspunsurile lor standard sunt că ei sunt mulţumiţi de viaţa lor în şcoala-internat, că lor le place totul şi că este mai bine la şcoala-internat decât acasă. Cu toate acestea, după mai multe întrebări în cadrul interviului, ei au recunoscut că ar schimba un şir de lucruri în viaţa lor din instituţie: ar dori să aibă mai multă libertate, să nu trăiască după un program strict şi să fie mai fericiți. Copiii au declarat că viața în familie este diferită de viața într-o instituție rezidențială. Ei nu au un program zilnic conform căruia trebuie să trăiască. Unor copii le este mai greu să descrie o zi obișnuită din viața lor; zilele diferă una de alta. Ne jucăm, facem lecţii, stăm [B, 12 ani, Făleşti, asistenţă parentală profesionistă] Ne ducem la o vecină şi ne jucăm cu băiatul ei şi cu fata. [B, 10 ani, Făleşti, asistenţă parentală profesionistă] Cu bicicleta ne plimbăm, ne uităm la televizor, ne jucăm [B, 12 ani, Făleşti, asistenţă parentală profesionistă] Există diferenţe revelatoare în ceea ce priveşte dorinţele copiilor plasaţi în îngrijire rezidenţială şi ale celor plasați în servicii alternative. Copiii din instituţiile rezidenţiale, de cele mai multe ori, își doresc o familie, o casă şi să părăsească şcoala-internat. Dorințele copiilor din instituțiile rezidențiale Să aibă o familie Să se ducă acasă Să fie mai bun la învățătură Să fie fericit O casă O casă pe malul mării Să crească Să fie mama în viață O lume fără violență și sărăcie O mamă mai bună Dorințele copiilor plasaţi în servicii alternative Calculator Sănătate Să fie cu frații O familie O profesie O jucărie Să nu plece din familia actuală Să se joace mai mult Copiii din serviciile alternative vizitate s-au adaptat diferit la şcoala şi familia nouă. Unii copii și-au făcut prieteni foarte repede, alţii s-au ataşat de unul din copiii biologici din familie. Unii părinţi-educatori și asistenți parentali profesionişti au menţionat că, la început, copiii erau agresivi cu colegii lor. Cu toate acestea, comportamentul s-a schimbat cu timpul. L-au primit bine. Pur şi simplu el ulterior a început ba să sară la bătaie, ba a luat un cactus şi i l-a pus unei fetiţe pe gât. A zis Am vrut să văd dacă el înghimpă sau nu. Atunci încearcă pe tine! Fetiţa a început desigur să plângă. [F, asistent parental profesionist, Truşeni]

60 Evaluarea implementării Strategiei naţionale şi Planului de acţiuni privind reforma sistemului rezidenţial de îngrijire a copilului în Moldova pe anii 2007 2012 Şi se temea de toate celea Cu Cătălina, cu fata mea, dormea mai mult, numai cu dânsa. Fără dânsa nu făcea un pas. Şi atâta noroc am avut, că era vara şi ea era acasă. El dormea cu dânsa, mânca cu dânsa, toate celea. Şi s-a obişnuit, câte oleacă, câte oleacă s-a deprins. [F, părinte-educator, Clişova Nouă, casă de copii de tip familie] Unii asistenţi parentali profesionişti şi părinţi-educatori au spus că primele zile ale copiilor în familia lor erau dificile. Copiii erau speriați, nu vroiau să vorbească, strigau, etc. Aceste comportamente speriau familiile, care erau disperate şi se simțeau incapabile. Aceste comportamente au dispărut după ceva timp. El chiar ţipa aşa AAAA!. Fără motiv. Costea prima săptămână zicea De unde l-ai adus? Ne gândeam că o să zică alţii că cine ştie ce-i facem, îl torturăm. [F, asistent parental profesionist, Durleşti] Se temea, îi părea că-l duc la medici, îi părea că undeva îl duc. Dar când l-am dus la medici, nici nu m-am putut coborî din maşină. Dar pe urmă s-a dat. Aveam nişte bobocei mititei se uita şi ţipa, vedea fluturi şi ţipa. De toate celea se temea. Avem o pisică cu motănaşi aici mititei, Doamne fereşte când îi vedea, ei se duceau pe la picioarele lui, dar el, când îi vedea, se făcea negru. Atâta ştia să facă AAA!, ţipa. [F, părinte-educator, Clişova Nouă, casă de copii de tip familie] Toți părinţii-educatori și asistenții parentali profesioniști au spus că, pentru copii, viața în familie e mai bună decât într-o școală-internat. Potrivit lor, diferenţele cele mai evidente sunt: Au mai multă libertate Pot vedea un model de familie Au parte de educaţie din partea mamei și tatălui Primesc iubirea și grija familiei Trăiesc o copilărie normală Are mai multă libertate, în primul rând. Are mai mult spaţiu. Acolo stătea între 4 pereţi, în dormitorul ăsta micuţ, în apartamentele acestea nici nu ştiu ce serie, care cu dormitor micuţ, bucătăria micuţă. Şi el avea voie să se ducă doar la veceu şi înapoi. [F, asistent parental profesionist, Durleşti] Libertate mai multă au. Acolo nimic, dar aici şi să gătească, şi să facă aceea. Chiar ca un părinte. Nu poţi să fii ca o mamă de sânge, dar oricum mă strădui. Îi mai întreb ce vor de mâncare şi unul îmi dă azi comandă, mâine altul. Dar acolo în internat lor nu le dau lucrurile acestea. Le dau voie la joacă, mai greşesc, îi mai ocărăsc. Dar e altfel, ca un părinte mă strădui şi eu. e unul îl mângâi şi pe celălalt. Dacă le ocărăsc, pe amândouă le ocărăsc. Dacă le dau câte o bomboană, la amândouă le dau, şi lui Vasilică îi dau, şi lui Adrian că şi acestuia îi plac bomboanele. [F, părinte-educator, Clişova Nouă, casă de copii de tip familie] Copiii care trăiesc în servicii alternative sunt mai predispuşi să-şi exprime supărarea sau tristeţea. Deschiderea spre exprimarea emoţiilor depinde de durata aflării în serviciul alternativ: cu cât mai mult se află copilul în familie cu atât mai des acesta apelează la părinţii-educatori / asistenţii parentali profesionişti în situaţii dificile. Unii asistenţi parentali profesionişti şi părinţi-educatori au remarcat că, în prima perioadă, copiii erau cu mult mai închişi şi reţinuţi. Când sunt bucuroşi, deja îi văd că se râd. Dar când s-a întâmplat ceva, şede aşa tăcută iar. Şi atunci zic că ceva are, ceva este. Şi-i zic Nu vrei să vorbeşti cu mine, nu vorbi. Dar nici eu nu o să vorbesc cu tine. Şi apoi singurică începe [F, părinte-educator, Clişova Nouă, casă de copii de tip familie] Cu mama ne sfătuim. Mă duc la mama Mama, gata, eu nu mai vorbesc cu dânsa. Trece puţin timp şi iar vorbim. [F, 11 ani, Floreşti, casă de copii de tip familie]

Constatări 61 Asistenţii parentali profesionişti şi părinţii-educatori simt responsabilitatea pentru viitorul copiilor pe care îi au în îngrijire. Majoritatea sunt conştienţi că unii copii nu se vor întoarce în familia biologică sau nu vor fi adoptaţi, de aceea îngrijitorii sunt cei care trebuie să aibă grijă ca viitorul acestor copii să fie unul cât mai bun. Viitorul? Cum o să-l facem noi. O să crească mari, o să fie soldaţi şi o să le facem nunţi, o să creştem nepoţii. [F, părinte-educator, Clişova Nouă, casă de copii de tip familie] Discuţiile în focus grupuri cu absolvenţii instituţiilor rezidenţiale au furnizat mai multe informaţii despre experienţele copiilor în instituţii. Tinerii absolvenţi ai instituţiilor rezidenţiale sunt obişnuiţi să se bazeze doar pe propria persoană. De multe, ori nevoia de comunicare a copiilor este neglijată. Fiindcă acolo la şcolile-internat, nu vreau să spun de rău, dar de cele mai multe ori educatorii sau chiar cadrele care lucrează acolo nu prea ascultă copiii, cât de cât să-i asculte, să le înţeleagă problema. Noi parcă suntem condamnaţi de ceva, adică ai făcut, eşti vinovat şi punct, nu stau de vorbă. [FG1, F3] Participanţii la focus grupuri au afirmat că, în multe instituţii, copiii poartă uniforme, dormitoarele sunt amenajate la fel, copiii primesc aceleaşi cadouri. Absolvenţii menţionează că, copiii nu au libertatea să-şi planifice timpul care este încărcat cu activităţi pe care sunt obligaţi să le realizeze. Noi nu aveam timp liber. Era tot pe ore, era regim. După masă deodată pe teren. Numai că ce nu mi-a plăcut că tema de meditaţie era, tema pentru acasă să ne-o facem, erau prea multe ore şi aveam mai puţin timp liber. [FG1, B4] O altă critică exprimată de către participanţi a fost că în aceste instituţii nu sunt formate persoane independente. Prea mult îi dădăcesc într-un sens oarecare. Dimineaţa îi trezesc, seara îi culcă, la mîncare îi cheamă. [FG1, F4] Trebuie să începi să organizezi timpul. Dar asta e greu. Nu e greu, dar e foarte greu. [FG2, B5] Mulţi copii din şcolile-internat se tem de greutăţi şi de responsabilităţi. Fiindcă odată ce tu eşti integrat într-o organizaţie, tu trebuie să fii responsabil, trebuie să fii punctual, trebuie să îndeplineşti cerinţele. Ai şi drepturi, dar ai şi obligaţii odată ce eşti integrat. Şi atunci când văd că au aşa de multe obligaţii, se tem şi de asta se gândesc Eu pentru 1000 de lei să fac asta? Nu pot. Asta e imposibil ca eu să fac! Nu pot! Nu-i în puterile mele!. Şi ei fug de asta şi găsesc altele [FG1, F3] Chiar dacă au crescut separaţi de părinţi, mulţi tineri absolvenţi se gândesc să-şi întemeieze cândva o familie. Unii o fac foarte repede după absolvire. Pentru ei este o cale mai uşoară continuând să se bazeze, în mod special, pe ajutorul primit de la stat sau de la alte organizaţii, care, după părerea lor, sunt obligate să îi ajute. Alţii consideră că întemeierea unei familii este o mare responsabilitate; experienţa de îngrijire în instituţie le-a format speranţele şi aspiraţiile pentru viitorul lor. Jumătate din colegii mei îs căsătoriţi deja, unii au şi copii. [FG1, B3] Sunt şi copii de aceştia care poate nu au pe cineva, dar dacă aveau tăria asta de caracter să reuşească, că reuşeşti dacă vrei, aleg calea cea mai uşoară: să te căsătoreşti la 16 ani sau să începi să consumi alcool sau nu ştiu ce acolo, să lucrezi la un lucru care poate nu-i atât de convenabil şi de corect să-l faci la vârsta noastră. Şi găsesc altă modalitate de a face bani uşor sau să se aranjeze foarte uşor undeva, care pe viitor nu o să-i prindă bine. Aşa că eu cred că orice copil are posibilitate. [FG1, F3] Aşa s-a format deja mentalitatea şi lui (absolventului instituţiei) îi pare că toţi sunt obligaţi lui să-i facă. Numai el nu-i obligat să facă nimic. [FG1, F3]

62 Evaluarea implementării Strategiei naţionale şi Planului de acţiuni privind reforma sistemului rezidenţial de îngrijire a copilului în Moldova pe anii 2007 2012 Eu cred că niciunul din noi nu ar dori ca copiii lor să ajungă pe acelaşi drum pe care l-am avut noi. De aceea e şi o responsabilitate foarte mare. [FG1, B3] Când va fi (să am familie), eu cred că copiii mei nu vor fi aşa (cum am fost eu). [FG2, B3] Vrem ca copiii noştri să nu ajungă aşa ca şi noi. [FG2, B5] În situaţia noastră noi ne uităm şi-i apreciem foarte mult pe acele persoane care au grijă de copiii lor. Noi tot vrem aşa ceva. Totul ajunge la familie. [FG2, B2] Cei care au participat la focus grupuri afirmă că întemeierea unei familii este o responsabilitate pe care ei nu şi-o pot asuma în momentul de faţă. Principalul impediment, în viziunea lor, este că ei nu au o locuinţă permanentă. Mulţi participanţi sunt optimişti pentru că sunt tineri, pot munci şi nu le este frică de greutăţi. Cea mai mare dorinţă a lor totuşi este să aibă o casă. Pentru ca să ai familie şi copii trebuie să ai unde trăi, casa ta. Dacă nu ai unde trăi, de ce să faci copilul tău să se chinuiască. [FG1, B2] (Dacă aş avea o baghetă magică) să fac aşa dintr-o dată să apară o locuinţă. [FG1, B3] Unii participanţi nu au o reţea largă de sprijin la părăsirea instituţiilor. Ei se bazează doar pe propria persoană atunci când întâmpină greutăţi. Unii din ei dezvoltă greu încrederea în sine şi în alţi oameni. Eu chiar şi acum, sunt unele lucruri care mi-i greu, dar nu apelez la nimeni şi încerc să fac singură, chiar dacă durează mai mult timp. Da, e mai bine singură. [FG1, F4] Am prieteni. Pe profesorii noştri îi consider ca prieteni. Asistentul social la mine e ca prieten. Şi colegele de cameră tot. [FG1, F2] Sunt unele situaţii când pur şi simplu ţii totul în tine şi nu poţi spune nimănui nimic. Nu deseori, dar se întâmplă. [FG2, B1] Nu ne place să spunem ceva la prieteni, că nu toţi te înţeleg. [FG2, F1] Eu niciodată nu am avut încredere în nimeni. Nici chiar în fratele meu nu aveam încredere. Aveam încredere doar într-un singur frate şi în soră. Dar nu aveam încredere în cel de-al doilea frate. Chiar şi acum rudele, nu contează cine, ei te dezamăgesc. Ei se vor uita la tine cu nişte ochi sinceri [FG2, B3] Singur pentru tine. Uneori îţi pui întrebarea La ce bun toate acestea?. Şi, într-o asemenea stare, nu mai vrei nimic, pur şi simplu ai aşa o dorinţă După asta te calmezi şi începi să judeci raţional, înţelegi totul. Sensul nu e greu de găsit. E greu să crezi că vei putea face asta. Toţi îţi pun beţe în roate sau îţi aruncă pietre în spate. [FG2, B1] Printre lucrurile cele mai dureroase exprimate de către unii tineri nu sunt nici pedepsele şi nici condiţiile de trai, ci aşteptarea. Tinerii absolvenţi şi-au amintit de colegii care aşteptau mereu că cineva va veni să-i ia acasă. Dacă unii copii mergeau acasă, în week-end, de sărbători sau în vacanţă, alţii rămâneau în şcoala-internat tot anul. Cel mai greu a fost când ajungeai sâmbăta, duminica şi vedeai că toţi se duc acasă şi tu rămâi în cămin acolo (la colegiu). Asta a fost tot greu. Şi asta până ştiu şi pe urmă nu te mai întreabă. [FG2, F1] Că trebuiai să rămâi în cămin (la colegiu). Şi prima jumătate de an toţi te satură Dar ce rămâi în cămin? Dar ce stai în cămin? N-ai unde te duce?. [FG2, B5] Momentul separării de instituţia rezidenţială este unul dificil pentru unii absolvenţi participanţi la discuţiile în focus grupuri. Ei au menţionat că ar dori/au avut dorinţa măcar pentru scurt timp să se întoarcă în instituţie, acolo unde au crescut împreună cu colegii şi profesorii.

Constatări 63 Ce aş spune eu? Nu ştiu. De fiecare dată când mă duc acolo, ceea ce am în gând, sincer să vă spun, aş spune că aş vrea să mă mai întorc încă măcar pentru un an aici ca să învăţ. Am aşa o tendinţă, pentru că am trăit toată viaţa acolo şi mă trage doar acolo. E greu fără colegi, fără profesori, mai ales că atâta timp i-ai cunoscut. Şi la un moment dat toţi se duc în diferite părţi. [FG2, B3] Eu chiar din clasa întâi mă gândesc să mă duc. Nu numai pe un an. Din clasa I încă o dată. [FG2, B5] E ca o familie mare. Şi ca şi în fiecare familie, sunt interesele proprii şi majoritatea claselor se divizează în grupe. În clasă sunt câteva grupe. Aceştia se plimbă cu aceştia şi la aceia nu se poate de apropiat. Fac una, a doua, a treia şi nouă ne este dor după toate acestea. [FG2, B1] Da, e o familie. Şi tu ai fost rupt din această familie. [FG2, M6] Ceea ce îşi amintesc cel mai des absolvenţii instituţiilor sunt: programul rigid, şotiile, unii educatori, condiţiile de trai mai bune faţă de cele din cămine, cadourile mult aşteptate de sărbători, activităţile sportive, competiţiile. Eu îmi aduc aminte de multe ori de condiţiile care erau acolo şi care acum îs la cămin. Îs foarte bune acolo condiţiile. Şi acum când trăim la cămin, eu permanent vreau să mă duc acolo în cameră. Spălam pe jos şi dimineaţa, şi seara, ştergeam praful permanent. [FG1, F2] Şi eram mulţi de la început. Eram foarte mulţi. Pe urmă, cu timpul, s-au dus clasele şi au rărit şi numărul de copii. Şi am avut mai bune condiţii. [FG1, B4] Cadourile care le primeam. Aşteptam, Doamne! Chiar acum când am petrecut noi Anul Nou, Crăciunul stăteam şi mă gândeam Doamne, eu acum trebuia să primesc cadouri. [FG1, F2] Când venea Anul Nou sau Paştele. Când veneau sărbătorile, aşteptam mai repede. Aşteptam ziua în care o să vină cadourile. [FG1, F1] Noi ne aducem aminte tot Erau săli de sport, ne ocupam cu sportul, aveam competiţii Noi nu aveam timp liber. Era tot pe ore, era regim. După masă deodată pe teren. Numai că ce nu mi-a plăcut că tema de meditaţie era, tema pentru acasă să ni-o facem, erau prea multe ore şi aveam mai puţin timp liber. [FG1, B4] La şcoala-internat o zi seamănă cu alta. E totul identic. Nu se petrece nimic nou. Şi asta devine aşa rutină, rutina asta te plictiseşte. Devii aşa parcă faci totul ca nu ştiu În fiecare zi e acelaşi lucru. Tu ştii că la ora asta trebuie să te scoli, la ora asta trebuie să te duci la ore, la ora asta trebuie să vii, la ora asta trebuie să faci asta. Fiecare oră era calculată. [FG1, F3] Eu am avut o educatoare care, orice ar fi făcut clasa noastră, lua toată vina asupra sa. O chema L***. Ea nu era dintre acei oameni care, dacă ai făcut ceva, se ducea la director şi-i spunea Acesta şi acesta au făcut asta. Nu era trădătoare. Ea mai era certată uneori şi de către director. [FG2, B3] Dar noi fugeam noaptea la magazin. Nu noi ne duceam, dar îi trimiteam pe cei mai mici la magazin, peste fereastră. Şi el fuge la magazin. Şi odată l-am văzut pe unul şi l-am ridicat. Şi paznicul a luminat cu lanterna în noi. Noi numai l-am ridicat, i-am văzut mâna şi imediat îi dăm drumul. Şi el cade. Şi el încă ne înjura direct. [FG2, B1] Noi la şcoală am avut un educator pe timp de noapte şi aşa s-a întâmplat că eu am lovit-o cu perna peste cap. Totul a fost în regulă. Eu îl aşteptam pe un băiat, dar în locul lui a venit ea. [FG2, B6]

64 Evaluarea implementării Strategiei naţionale şi Planului de acţiuni privind reforma sistemului rezidenţial de îngrijire a copilului în Moldova pe anii 2007 2012 Din comentariile absolvenţilor participanţi la discuţiile în focus grupuri reieşea clar că viaţa în instituţie nu era atât de rea şi că viaţa în afara instituţiei nu este atât de bună. Evaluarea durabilității: În ce măsură rezultatele obținute sunt durabile? În ce constă rolul de lider al Guvernului și care sunt perspectivele pentru dezvoltarea ulterioară a intervențiilor de acest tip după ce se va încheia suportul extern? În ce măsură grupurile țintă relevante (ministere, experți, ONGuri, grupuri de beneficiari) au fost implicate în implementarea şi monitorizarea reformei sistemului rezidențial de îngrijire a copilului? UNICEF le-a declarat evaluatorilor că Guvernul planifică să elaboreze o strategie nouă în 2012 pentru o reformă mai amplă a sistemului de protecţie a copilului şi familiei. Prin urmare, rezultatele acestei evaluări vor informa noua strategie. Dar, până când vor fi luate măsuri concrete pentru a redirecționa economiile obţinute din închiderea instituţiilor şi reducerea numărului de copii instituţionalizaţi către finanţarea serviciilor alternative ale APL, există îndoieli cu privire la durabilitatea asigurată de Guvern şi continuarea dezvoltării serviciilor după finalizarea sprijinului financiar extern. Raportul Anual al Unității de Dezinstituţionalizare pentru 2012 indică că șase instituții au fost închise în anul 2012, altele patru urmează să fie închise în 2012, iar patru instituții urmează a fi reorganizate în acelaşi an. ME a adoptat un Ordin 50 privind închiderea a nouă școli-internat generale, 10 școli-internat auxiliare, trei școli-internat speciale și o școală-internat de tip sanatorial până în 2015. Mai puţin evident este dacă capacitatea tehnică de reformare a sistemului rezidenţial de îngrijire a copilului va fi durabilă în cazul în care donatorii internaţionali se vor retrage. reintegrare a copiilor din instituţii, precum și în cadrul focus grupurilor cu asistenţii sociali comunitari, evaluatorii au identificat două tipuri sau categorii de asistenți sociali comunitari persoane-cheie în prevenirea instituţionalizării şi în asigurarea și monitorizarea reintegrărilor. Evaluatorii au remarcat o categorie de asistenți sociali comunitari angajați de Secţiile/Direcţiile raionale de Asistenţă Socială şi Protecţie a Familiei, fiecare din ei fiind încărcat cu un volum mare de lucru legat de administrarea pensiilor şi prestaţiilor băneşti cu presupunerea că ei vor gestiona cazurile de prevenire şi reintegrare. Evaluatorii, de asemenea, au identificat o a doua categorie de asistenţi sociali comunitari asociați cu anumite ONG-uri partenere, care lucrează cu instituţiile rezidenţiale în vederea reintegrării copiilor în familia biologică sau extinsă, pentru a preveni intrările noi şi, într-o măsură mai mică, a organiza plasamentele în serviciul de asistenţă parentală profesionistă. Trei din patru ONG-uri, care implementează dezinstituționalizarea au negociat acorduri ce prevăd că asistenții sociali comunitari implicaţi în dezinstituționalizare vor fi absorbiți/angajați de autorităţile publice locale. Evaluatorilor li s-a comunicat că asistenţii sociali comunitari angajaţi de către APL au beneficiat de o formare iniţială relativ scurtă de două săptămâni oferită de Secţiile/Direcţiile raionale de Asistenţă Socială, urmată de instruiri continue periodice. Eficacitatea acestor formări inițiale atât de limitate în furnizarea competențelor suficiente pentru a gestiona prevenirea, reintegrarea şi plasamentul în serviciile alternative trebuie să fie pusă la îndoială. Experienţa de dezinstituţionalizare din alte ţări arată că asistenţii sociali comunitari nu pot combina în mod eficient această responsabilitate cu responsabilitatea de administrare a prestaţiilor băneşti şi pensiilor. Asistenţii sociali care au participat la focus grupuri au fost critici în ceea ce privește formarea pe care au primit-o. Unii chiar au numit-o haotică. În cadrul vizitelor în raioane organizate pentru a observa procesul de prevenire a instituţionalizării şi de 50 Guvernul Republicii Moldova, Ordinul Ministerului Educaţiei Nr.255 din 25 aprilie 2012.

Constatări 65 Noi suntem de la început, noi cei care am împlinit 5 ani. Dar ştiţi cum, noi am lucrat, am mai lucrat şi cu proiectul FACT. Ei aveau uneltele altele, ai noştri alte unelte. Fiecare asistent, cum l-a ajuns capul, aşa a făcut, aşa a implementat şi e haos. [F, 43 ani, asistent social de 5 ani, raionul Ungheni] De abia acum se formează standardele. [F, 37 ani, asistent social de 5 ani, raionul Ungheni] Alții au fost mai apreciativi. În HIV/SIDA am fost instruiţi, în trafic de fiinţe umane, în procesul acesta de supervizare. În multe domenii. Pentru mine a fost util. [ ] Am aflat toate metodele de protejare, cum să lucrăm cu astfel de persoane, fiindcă noi nu trebuie să facem discriminare. [F, 25 de ani, asistent social de 3 ani, raionul Sîngerei] Din cauza dificultăţilor întâlnite în munca de zi cu zi, în special, numărul foarte mare de cazuri pe care asistenţii sociali comunitari trebuie să le gestioneze, utilitatea acestor instruiri este adesea compromisă. Unii asistenţi sociali susţin că nu duc lipsă de cunoştinţe, ci de posibilitatea de a aplica în practică tot ceea ce învaţă. Cunoştinţe avem,dar nu avem timp ca să le aplicăm în practică. Nu reuşim. Sunt multe. Chiar într-adevăr, dacă am activa într-o direcţie, cu o categorie de persoane, poate ar fi mai uşor. Dar aşa [F, 43 de ani, asistent social de 5 ani, raionul Făleşti] Evaluatorilor li s-a comunicat că fluctuația anuală în rândul asistenților sociali comunitari este înaltă. Reprezentanţii Unității de Dezinstituţionalizare au menţionat un raport elaborat de către consultanți externi pentru MMPSF privind funcționarea programului de ajutor social. Angajaţii Unității de Dezinstituţionalizare le-au declarat evaluatorilor că raportul 51 făcea referire la fluctuația foarte înaltă în rândul asistenților sociali comunitari 58% în Călărași, 71% în Florești și 33% în 51 Evaluatorii nu au putut obține o copie a acestui raport și nu pot confirma aceste cifre. mun. Chișinău. Fluctuația înaltă de personal înseamnă irosirea investiţiilor în formare şi pierderea cunoştinţelor şi a experienţei dobândite la locul de muncă. Fluctuaţia asistenţilor sociali este foarte mare. Prima cauză sunt salariile mici sau insuficiente. Situaţia este destul de interesantă. În timp ce un asistent social dintr-o localitate rurală acoperă 3000 de locuitori, un asistent social dintr-o localitate urbană acoperă 5000 de locuitori şi acest număr poate să nu pară atât de mare. Dar, având în vedere situaţia social-economică din Republica Moldova, este destul de complicat şi dificil pentru ei să lucreze şi să acopere toate cerinţele. Fişele lor de post specifică clar sarcinile şi responsabilităţile pe care le au, dar, uneori, ei fac mai mult decât este prevăzut şi, de la lansarea reformei în acest domeniu, eu nu pot spune că volumul de muncă s-a dublat, în unele cazuri, acesta chiar s-a triplat. Deoarece a fost introdusă o prestaţie bănească nouă ceea ce am menţionat mai sus alocaţia pentru perioada rece a anului şi ajutorul social, care necesită un volum mare de muncă şi asistenţii sociali nu au timp suficient pentru a se ocupa de managementul de caz, serviciile sociale şi lucrul cu comunitatea. Iată de ce, asistenţii sociali se ocupă în prezent numai de prestaţii băneşti. Eu nu pot spune că ei nu fac deloc management de caz. Ei fac, dar într-o proporţie foarte mică şi nu în corespundere cu aşteptările noastre. [oficial de vârf, MMPSF] În ceea ce priveşte resursele umane, vreau să vorbesc despre obstacole. În 2007, a fost creată reţeaua naţională de asistenţi sociali şi aşteptările erau foarte mari, în special, în ceea ce priveşte prevenirea instituţionalizării copiilor. Din păcate, fluctuaţia de cadre este destul de înaltă. [oficial, Unitatea de Dezinstituţionalizare] Totodată, evaluatorilor le-a fost comunicat faptul că asistenţii sociali comunitari asociați cu activitatea ONG-urilor de închidere sau reformare a unei instituţii au beneficiat de o instruire mult mai profundă de la ONG-ul responsabil de implementare, care, de asemenea, a acordat suport tehnic şi supervizare continuă. Asistenţii sociali au activat în echipe mobile de sprijin reciproc şi au fost asigurați cu vehicul şi şofer pentru a

66 Evaluarea implementării Strategiei naţionale şi Planului de acţiuni privind reforma sistemului rezidenţial de îngrijire a copilului în Moldova pe anii 2007 2012 face vizite la domiciliu. Cel mai important este faptul că ei nu sunt sustraşi de sarcini legate de pensii şi prestaţii băneşti. Asistenţii sociali comunitari, care lucrează în aceste condiţii trebuie să fie mai eficienți în realizarea prevenirii, reintegrării şi plasării în servicii alternative. Capacitatea ONG-urilor de a asigura acest nivel de eficienţă a asistenților sociali va scădea aproape la sigur în cazul în care sprijinul donatorilor internaţionali va fi reorientat spre alte ţări. De aceea, trebuie să fie examinată durabilitatea reformei sistemului rezidenţial de îngrijire a copilului în cazul în care asistența donatorilor internaționali se va încheia, iar echipele de asistenți sociali implicaţi în reforma sistemului rezidenţial de îngrijire a copilului sprijinite la moment de ONG-uri nu vor fi preluate de autorităţile publice locale. Opţional, APL ar putea contracta ONG-urile pentru prestarea serviciilor de prevenire şi dezinstituţionalizare, dacă acest lucru ar fi fost permis de legislaţia primară şi secundară, iar Guvernul ar fi alocat bani pentru aceasta. Trei din patru ONG-uri, care implementează dezinstituţionalizarea, au negociat acorduri de preluare de către structurile APL a asistenţilor sociali comunitari implicaţi în procesul de dezinstituţionalizare. Un ONG gestionează nouă echipe multidisciplinare mobile ale căror salarii şi costuri de funcţionare sunt acoperite de ONG-uri pe un termen de doi ani. Ulterior, costurile urmează să fie preluate de APL. Asistenţii sociali comunitari din cadrul acestor echipe sunt plătiţi conform aceleiaşi grile de salarizare ca şi asistenţii sociali comunitari angajaţi de Secţiile/Direcţiile raionale de Asistenţă Socială şi Protecţie a Familiei. Costurile pentru două echipe au fost preluate deja de către APL. Un alt ONG are un acord prin care asistenţii sociali comunitari implicaţi în procesul de dezinstituţionalizare sub supravegherea acestuia sunt angajaţi de către direcția raională de asistenţă socială. Asistenţii sociali comunitari implicați în procesul de dezinstituţionalizare sunt plătiţi conform aceleiaşi grile de salarizare ca şi asistenţii sociali implicați în prestarea asistenţei sociale. Durabilitatea echipelor mobile de dezinstituţionalizare angajate de al treilea ONG va fi asigurată pe două căi. Prima opţiune prevede că administraţia raionului îşi va asuma responsabilitatea pentru salarii şi costurile de funcţionare a echipei (lor). Opţiunea 2 prevede că una sau mai multe echipe se va înregistra la nivel local în calitate de ONG. Salariile asistenţilor sociali comunitari angajaţi de către ONG-uri sunt cu 50-60 Euro mai mari decât ale asistenților sociali comunitari angajaţi direct de către administraţia raională. O administraţie raională poate fi reticentă în a prelua aceste cheltuieli salariale suplimentare pe viitor. O preocupare menţionată de unii intervievaţi se referă la clădirile, care rămân după închiderea instituţiilor rezidenţiale. Ei au spus că clădirile goale au fost transferate în gestiunea APL fără finanţare pentru întreţinere. Unele clădiri sunt deteriorate şi în proces de distrugere. Unii intervievaţi şi-au exprimat îngrijorarea că organele APL ar putea fi tentate să permită unui ONG sau unei organizații comerciale să deschidă o nouă instituţie rezidenţială în aceste clădiri. Un oficial de vârf al autorităţilor de stat a sugerat că acestea ar putea fi folosite pentru îngrijirea rezidenţială a persoanelor în vârstă. Utilizarea clădirilor pentru orice tip de îngrijire rezidenţială ar fi un pas înapoi. Dacă ele nu pot fi folosite pentru servicii de susţinere a comunităţii sau pentru uz comercial, de ex. pentru producere sau agricultură, atunci demolarea lor ar fi o soluţie, deşi acest lucru implică costuri financiare. Absolvenţii instituţiilor rezidenţiale, care au participat la focus grupuri organizate de IMAS şi-au exprimat scepticismul cu privire la reforme. Ei consideră că serviciile alternative sunt o soluţie bună pentru copiii rămaşi fără îngrijire părintească, dar nu cred că reforma va fi implementată, deoarece, în opinia lor, timpul planificat nu este suficient pentru a-i pregăti pe îngrijitori şi asistenții parentali profesionişti. Ei trebuie să pregătească părinţii pentru aceasta. Dar va trebui foarte mult timp, aproximativ 20 de ani, pentru a schimba situaţia. [FG1, B, Absolvent de instituţie, 21 de ani, Chişinău] Participanţii au spus că, după ce numărul de copii a scăzut, iar condiţiile au devenit mai bune, în camere au început să trăiască mai puţini copii, iar în clase să fie mai puţini elevi. După părerea lor, formarea unor centre

Constatări 67 rezidenţiale pentru un număr mai mic de copii care ar frecventa şcoala comunitară este o soluţie potrivită. de a forma din şcoli-internat în centre de plasament temporar de 7-8 persoane, ca să nu mai locuiască atât de mulţi, ca să se simtă cel puţin ca acasă, adică să fie ca asistenţii sociali să formeze o familie şi copiii să trăiască Şi ideea asta îmi pare mult mai eficientă decât cea de a fi ţinuţi pe un teritoriu, să nu vadă nimic, şi apoi îi dai drumul la 16 ani. [FG1, F. Absolvent de instituție. 18 ani. Chișinău] Directorul unui ONG a subliniat mecanismele de implementare în raioanele unde operează ONG-ul respectiv. Ea a explicat că acţiunile sunt ghidate de un grup comun de coordonare, al cărui membri sunt vice-preşedintele raionului responsabil de probleme sociale, şefii direcțiilor raionale relevante, ONG-uri relevante şi reprezentanţii Comisiei pentru protecția copilului aflat în dificultate. Grupul comun de coordonare este susţinut de un sub-grup tehnic format din specialişti raionali în protecţia familiei, copiilor rămaşi fără îngrijire părintească şi în educaţia incluzivă, directorul instituţiei rezidenţiale, angajaţii organelor de poliţie, membrii Comisiei pentru problemele minorilor și Inspectorul pentru minori. În raion a fost creat un sub-grup de asistenţi sociali format din asistenţi sociali comunitari şi supervizorii lor, un profesor şcolar, un poliţist şi Inspectorul pentru minori. După cum s-a menţionat mai sus, Consiliul naţional, care coordonează acţiunile reformei cuprinde reprezentanți ai Ministerelor şi ONG-urilor, dar nu conţine şi o voce directă a copiilor şi familiilor afectate de reforme. Recent, un ONG a înființat Consilii Consultative ale Copiilor în raioanele în care activează ONG-ul. Membrii acestor Consilii sunt copii cu vârsta cuprinsă între 13 şi 17 ani. Ei monitorizează aplicarea drepturilor prevăzute în CDC în şcoli şi serviciile locale şi sporesc nivelul de informare despre drepturile prevăzute în CDC în rândul elevilor și profesorilor. Grupurile de monitorizare ale copiilor, care activează în Leova și Orhei au colectat date și au prezentat rapoarte. Ei au elaborat un raport privind dreptul la educație, care a fost prezentat la nivel de raion și Consiliului Național pentru Protecția Drepturilor Copilului. Fluctuaţia înaltă în rândul asistenţilor sociali, volumul înalt de lucru legat de administrarea asistenţei băneşti şi de implementarea dezinstituţionalizării, precum şi de monitorizarea copiilor în familii, şi sistemul aprobat de MF pentru redirecţionarea resurselor financiare obţinute din procesul de dezinstituţionalizare constituie o ameninţare pentru eforturile ulterioare de dezinstituţionalizare a copiilor şi prestare a serviciilor de sprijin familial. În ce măsură contribuie activitățile asociate cu implementarea reformei sistemului rezidențial de îngrijire a copilului la sporirea capacităților instituționale ale actorilor / constituenţilor? În ce măsură resursele umane (profesioniști / experți), atât de nivel național cât și local, au fost împuternicite să continue transferul de cunoștințe? Dacă structurile de planificare şi monitorizare de nivel raional, menționate de către directorul unui ONG, vor fi folosite şi în alte raioane, poate exista un anumit nivel de optimism că experienţa şi cunoştinţele respective vor fi încorporate cel puţin în raioanele în care au lucrat ONG-urile. Dar, ONG-urile nu implementează reforma sistemului de îngrijire a copilului în toate raioanele din Republica Moldova. În cazul în care banii donatorilor internaţionali vor fi redirecţionaţi în altă parte, nu putem presupune că activitatea ONG-urilor va continua la acelaşi nivel, cu excepţia cazului în care MMPSF îşi va asuma un rol mult mai activ de susţinere a APL raionale, care sunt mai puţin active în contractarea prestării serviciilor de prevenire şi dezinstituţionalizare de la ONG-urile locale. Şeful Direcției politici de protecţie a familiei şi drepturilor copilului din cadrul MMPSF le-a declarat evaluatorilor că Secţiile/Direcţiile raionale de Asistenţă Socială şi Protecţie a Familiei au avut responsabilitatea pentru formarea asistenţilor sociali comunitari persoane-cheie în serviciile de prevenire şi dezinstituţionalizare. Potrivit reprezentantului MMPSF, Ministerul a organizat două cicluri de formare iniţială şi un ciclu de formare continuă pentru toţi asistenţii sociali comunitari în perioada 2007-2010. În aceeaşi perioadă, specialiştii în protecţia copilului au beneficiat de un şir de instruiri tematice în

68 Evaluarea implementării Strategiei naţionale şi Planului de acţiuni privind reforma sistemului rezidenţial de îngrijire a copilului în Moldova pe anii 2007 2012 domeniul lor de competenţă şi au participat la formarea formatorilor. Formarea specialiştilor din cadrul Secţiilor/Direcţiilor raionale de Asistenţă Socială şi Protecţie a Familiei a fost efectuată în baza Curriculumului şi suportului de curs aprobate prin Ordinul Ministrului Muncii, Protecţiei Sociale şi Familiei. Printr-un alt ordin al Ministrului a fost aprobată Strategia pentru Dezvoltarea Formării Profesionale Continue a lucrătorilor angajaţi în sistemul de asistenţă socială. Este discutabil dacă aceasta este cea mai eficientă cale de a investi în competenţele tehnice şi profesionale ale personalului cheie cu responsabilităţi de protecţie a copilului. Care este viabilitatea financiară / economică pentru durabilitatea rezultatelor Strategiei naționale și Planului de acțiuni? Perioada de implementare a Strategiei naţionale şi Planului de acţiuni se încheie în 2012. În acest sens, viabilitatea financiară a sa nu este foarte relevantă. Cu toate acestea, ME a emis un Ordin privind închiderea sau reorganizarea mai multor instituții până în 2015. Evaluatorii au fost informaţi, de asemenea, că Guvernul Republicii Moldova este pe cale să înceapă un proces de consultare cu scopul de a elabora o strategie naţională mai vastă de protecţie a copilului şi familiei. Viabilitatea financiară a acestor acţiuni va fi pusă la îndoială dacă; economiile obţinute din închiderea instituţiilor nu vor fi redirecționate către serviciile alternative şi educaţia incluzivă finanţarea donatorilor internaţionali pentru reforma sistemului de îngrijire a copilului va scădea, iar Guvernul nu va compensa deficitul. Evaluarea abordării bazate pe respectarea drepturilor omului: În ce măsură rezultatele proiectului contribuie la realizarea drepturilor copilului și în ce măsură au contribuit la abordarea aspectelor interdisciplinare cheie? Implementarea Strategiei naționale și Planului de acțiuni a contribuit activ la promovarea drepturilor copilului? Implementarea Planului de acţiuni contribuie la respectarea drepturilor copiilor reintegraţi şi copiilor preveniți de la instituţionalizare de a creşte în familie, dar peste 5500 copii continuă să se afle în instituţii cu toate implicaţiile pentru sănătatea, educaţia şi dezvoltarea lor. După cum este menţionat mai sus, certitudinea că toate celelalte drepturi ale copiilor sunt respectate nu este atât de mare. Promovarea drepturilor copiilor cu disabilităţi pare a fi deosebit de dificilă. Evaluatorii au fost informaţi de către directorul Centrului de plasament temporar şi reabilitare pentru copii de vârstă fragedă din Chişinău aflat în subordinea Ministerului Sănătăţii că, copiii s-au aflat în Centru, în mediu, timp de 12 luni înainte de a se muta într-o familie sau în alte servicii. Cu toate acestea, directorul unui ONG a menţionat că copiii fără disabilităţi petrec mai puţin timp în instituţiile pentru copii sub trei ani decât copiii cu disabilităţi. Ea le-a spus evaluatorilor că 8 din 13 copii, care s-au aflat în instituţie mai mult de doi ani erau copii cu disabilităţi. Un ONG lucrează în cadrul reformei rezidențiale cu instituţia rezidenţială specială pentru băieţi şi bărbaţi cu disabilităţi intelectuale din Orhei, dar evaluatorii nu au fost informați despre o iniţiativă similară la instituţia rezidenţială specială pentru fete cu disabilităţi intelectuale din Hîncești. Situaţia copiilor cu disabilităţi din instituţiile din Orhei şi Hîncești pare a fi deosebit de greu de rezolvat.

Constatări 69 Reintegrarea copiilor cu disabilităţi sau plasarea lor în servicii alternative constituie o provocare mare, dar, după cum a declarat un reprezentant al unui ONG, acest lucru trebuie să fie însoţit de eforturi de schimbare a atitudinii publicului larg faţă de disabilitate pentru a integra cu succes copiii cu disabilităţi în societate. Constatările sondajului telefonic efectuat de IMAS, care sunt prezentate mai jos, sugerează că există motive de a considera că atitudinea publicului larg față de copiii cu disabilități poate fi mai deschisă. 85% din respondenți au declarat că ar permite copilului lor să se joace cu un copil cu disabilități. 80% din respondenți au declarat că ar fi de acord ca copilul lor să trăiască în aceeaşi casă cu un copil cu disabilități. 73% au declarat că ar permite ca copilul lor să studieze în aceeași clasă cu un copil cu disabilități. Interesant este faptul că proporția persoanelor care au exprimat o atitudine pozitivă a fost, mai mult sau mai puțin, egală în toate categoriile de vârstă. Răspunsurile pozitive nu au venit doar de la generațiile mai tinere. Angajaţii Unității de Dezinstituţionalizare le-au declarat evaluatorilor că Activităţile nr. 7 şi 8 din Componenta 3 a Planului de acţiuni Elaborarea şi implementarea programelor de instruire pentru îngrijirea, recuperarea şi protecţia copiilor cu disabilități. şi Introducerea modulului Recuperarea şi protecţia copilului cu disabilităţi în curriculumul de formare continuă a specialiştilor din alte domenii, care, în activitatea lor, interacţionează cu copiii cu disabilităţi şi familiile lor nu au fost implementate. Ei au spus că au fost elaborate Manuale Operaţionale pentru a susține serviciile sociale specializate ale Keystone: casa comunitară, echipa mobilă, locuința protejată și asistentul personal. Manualele urmează să fie aprobate de MMPSF. Unitate de Dezinstituţionalizare, de asemenea, a elaborat un ghid, Proceduri standardizate de lichidare a instituțiilor rezidențiale, care încă nu a fost aprobat. În ce măsură și în ce mod Strategia națională și Planul de acțiuni asigură non-discriminarea și echitatea? Strategia națională și Planul de acțiuni sunt sensibile la dimensiunea de gen? După cum este menționat mai sus, copiii cu disabilităţi şi copiii sub trei ani nu par să fi beneficiat de acțiunea reformei în aceeaşi măsură ca şi alţi copii. Constituenţii guvernamentali şi neguvernamentali intervievaţi de către evaluatori au spus că copiii din minorităţile etnice nu sunt supra-reprezentaţi în instituţii. Asistenţii sociali care au participat la discuţiile în focus grupuri au declarat că nu există o supra-reprezentare a copiilor Romi în instituţiile rezidenţiale. Problema e că (Romii) abandonează şcoala. Vină la şcoală. Trebuie să umbli să-i rogi. Ştiu tot timpul că azi nu are cu ce se încălţa. I-am cumpărat de încălţat. Mâine nu are cu ce se îmbrăca. Şi asta e. Dar aşa discriminare nu. [F, 41 ani, asistent social de 3 ani, raionul Făleşti] La mine Romii din teritoriu sunt familii organizate, disciplinate. Nu sunt murdari, cum sunt alţii că umblă. Se duc la şcoală, peste hotare. [F, 45 ani, asistent social de 5 ani, raionul Sîngerei] Sunt la evidenţă. Câteodată ni se cere o statistică, numărul total de Romi pe care îl avem în sat şi noi trebuie să-i luăm la evidenţă. Fetiţa în fiecare an merge la tabără cu copiii moldoveni şi nu-s probleme. Niciodată nu am avut probleme. Este acceptată în grup. [F, de 25 de ani, asistent social de 3 ani, raionul Sîngerei] Ei pot să creeze probleme din altă parte: că nu frecventează regulat şcoala, însuşita, grădiniţa. [F, 37 ani, asistent social de 5 ani, raionul Ungheni] Dacă să luăm aşa, la drept vorbind, ei au 10 copii, dar pe toţi îi ţin. Ei la internate nu dau. [B, de 24 de ani, asistent social 7 luni, raionul Ungheni] N-au acte. Vin, solicită ajutor, nu au acte. [F, 32 ani, asistent social 5 luni, raionul Ungheni] Sunt mai puţini predispuşi să instituţionalizeze. Cu ei mai degrabă să te duci în instanţe, să-i faci xerocopii, să-i faci toate documentele. [F, 32 ani, asistent social de 4 luni, raionul Leova] Un reprezentant al unui ONG crede că băieţii sunt instituţionalizaţi într-o măsură mai mare, deoarece, ei pot prezenta un comportament mai dificil în şcoli, iar plasarea lor într-o instituţie rezidenţială poate fi o soluţie la comportamentul

70 Evaluarea implementării Strategiei naţionale şi Planului de acţiuni privind reforma sistemului rezidenţial de îngrijire a copilului în Moldova pe anii 2007 2012 dificil. Un alt reprezentant al ONG-urilor crede că este mai uşor de a plasa fete în familiile asistenţilor parentali profesionişti decât băieţi. Dar, fără un sistem eficient şi exact de management al informaţiei, care să urmărească caracteristicile de gen şi alte caracteristici ale copiilor din instituţii sau preveniţi de la instituţionalizare nu este posibil de a verifica aceste afirmaţii. O bază naţională de date, care ar înregistra şi urmări soluţiile APL pentru copiii şi familiile vulnerabile ar permite managerilor strategici şi operaţionali şi evaluatorilor să observe dacă şi când au loc cazuri de discriminare în instituţii rezidenţiale, în familiile biologice sau în serviciile alternative. Evaluatorii presupun că o astfel de bază de date ar duce evidenţa datelor despre gen şi apartenenţa etnică. Activitatea nr. 1 din Componenta 5 Monitorizare şi Evaluare prevedea crearea unei baze naţionale de date online privind copiii şi familiile aflate în dificultate. Această bază de date ar trebui să permită urmărirea datelor despre gen şi apartenenţa etnică în procesul de luare a deciziilor cu privire la plasamente şi dezinstituţionalizare. După cum a fost menţionat, acest sistem informaţional nu a fost dezvoltat, de aceea, nu este posibil de a spune dacă implementarea Planului de acţiuni a fost sensibilă la dimensiunea de gen şi a fost non-discriminatorie. Nici una din cele 61 Activităţi ale Planului de acţiuni nu abordează explicit posibilitatea unei dimensiuni de gen sau echitate în plasamentele rezidenţiale sau în acţiunile de dezinstituţionalizare a copiilor în familii. Studiul cauzelor abandonului copiilor menţionate 52 nu indică dacă există sau nu o dimensiune de gen sau echitate la plasarea copiilor în instituţii. La realizarea lucrului în teren pentru această evaluare, IMAS a asigurat un echilibru de băieţi şi fete în discuţiile în focus grupuri şi în interviurile individuale. Echilibrul de gen în rândul intervievaţilor pentru sondajul telefonic a fost reprezentativ pentru populaţia adultă a Republicii Moldova fără regiunea transnistreană. 52 UNICEF (2006). Abandonul copiilor în Republica Moldova. Op.cit.

concluzii 71 concluzii

72 Evaluarea implementării Strategiei naţionale şi Planului de acţiuni privind reforma sistemului rezidenţial de îngrijire a copilului în Moldova pe anii 2007 2012 Evaluarea relevanţei 1. Implementarea Strategiei naționale și Planului de acțiuni 2007 2012 a rezultat din Strategia Națională precedentă privind Protecția Copilului și Familiei 2003 2008. Acesta a fost primul document, care a trasat direcțiile strategice fundamentale pentru îmbunătățirea sistemului de protecție a copilului din Republica Moldova. Există legături clare între Strategia naţională și Planul de acțiuni 2007 2012 şi legislația primară, în special, Legea privind serviciile sociale adoptată în 2010. Guvernul intenționează să elaboreze o nouă strategie pentru o reformă mai amplă de protecție a copilului și familiei. Experiența dobândită prin implementarea Strategiei naționale și Planului de acțiuni 2007 2012 va fi de neprețuit la elaborarea și implementarea unei strategii noi şi mai largi de protecție a copilului și familiei. 2. Cu excepția obiectivului, asigurarea copiilor și familiilor cu acces la servicii sociale comunitare şi de tip familial calitative, obiectivele Strategiei naționale și Planului de acțiuni 2007 2012 erau realiste și realizabile. Este probabil nerezonabil de a crede că serviciile comunitare şi de tip familial ar putea fi implementate în toate raioanele ţării până în 2012. Cu toate acestea, copiii și familiile din raioanele în care ONG-urile și APL au conlucrat activ la implementarea Planului de acțiuni, au acces la servicii sociale comunitare și de educaţie incluzivă. Acestea servesc drept model de implementare pentru alte raioane unde astfel de servicii nu există încă. Evaluarea eficacităţii 3. Se pare că există o neconcordanță sau o lipsă de claritate între priorităţile politicii autorităţilor centrale privind protecţia copiilor şi familiilor vulnerabile şi implementarea acestor priorităţi de către unele APL. Reforma sistemului rezidenţial de îngrijire pare să fi avansat în raioanele unde există un angajament personal și liderism al oficialilor de nivel înalt, susţinute de expertiza tehnică a ONG-urilor. Sunt necesare structuri şi procese pentru a stimula raioanele mai lente să implementeze priorităţile Guvernului și să ofere îndrumări APL, care acționează contrar politicilor autorităţilor centrale. 4. Planul de acțiuni conține 61 de Activități implementarea cărora are drept scop realizarea obiectivelor generale ale Strategiei naționale. Evaluatorii consideră că 33 de Activități au fost finalizate. Unele din aceste 33 de Activități au fost finalizate doar în raioanele în care ONG-urile au conlucrat cu APL la implementarea reformei. În raioanele în care nu a existat acelaşi nivel de asistenţă tehnică din partea ONG-urilor, aceste Activități nu au fost implementate. Reieșind din aceasta, evaluatorii conchid că cele șapte Componente și obiectivele lor specifice au fost realizate parţial sau nu au fost realizate deloc. 5. Numărul copiilor care trăiesc în instituţii a fost redus conform Obiectivului General nr. 1 al Planului de acţiuni. Un şir de factori au contribuit la această reducere. Raportul CASE la care s-a făcut referire mai sus, a calculat că numărul copiilor aflați în instituții s-ar fi redus, chiar dacă Guvernul și ONG-urile nu ar fi lucrat împreună la implementarea reformei, deoarece numărul copiilor mari, care absolvesc instituțiile ar fi depășit numărul intrărilor noi ca rezultat al reducerii generale a populației de copii în ţară. 6. Realitatea este că reducerea acestui număr depășește reducerea estimată cauzată de schimbările demografice. Evaluatorii concluzionează că aproximativ 75% din reducerea numărului de copii aflați în instituții între 2007 și începutul anului 2012 s-a datorat implementării Planului de acțiuni de către Guvern și ONG-uri pentru prevenirea intrărilor și dezinstituționalizarea copiilor din instituții. 7. Totuşi, peste 5200 copii continuă să se afle în instituţiile rezidenţiale. Necesitatea ca ei să trăiască în instituţii nu a fost evaluată în mod sistematic de către un personal instruit şi este foarte probabil că mulţi dintre ei ar putea fi reintegraţi în familia biologică sau extinsă sau plasaţi în servicii alternative, dacă va fi necesar, cu prestaţii de asistenţă socială şi / sau sprijin suplimentar în şcoala generală. Evaluarea durabilităţii 8. Există mai multe aspecte referitoare la angajarea asistenţilor sociali comunitari; fluctuația extrem de înaltă a angajaţilor, care a fost raportată MMPSF de către consultanții externi și de câteva persoane intervievate, formarea lor iniţială scurtă de două săptămâni, precum şi capacitatea de a gestiona prevenirea şi dezinstituţionalizarea copiilor. Fluctuația

concluzii 73 înaltă de cadre trebuie să-i îngrijoreze pe manageri. Aceasta reprezintă o pierdere a investiţiilor făcute în instruire, care are, de asemenea, un cost financiar. Două săptămâni de instruire iniţială plus instruirea continuă pot fi suficiente pentru a gestiona administrarea pensiilor şi prestaţiilor băneşti, iar pierderea investiţiilor făcute în instruire cauzată de fluctuația înaltă de cadre nu poate afecta semnificativ eficienţa administrării prestaţiilor băneşti. Evaluatorii nu exprimă o viziune în privinţa acestei chestiuni. Dar experienţa internaţională indică că abilităţile şi cunoştinţele în asistenţa socială suficiente pentru a asigura protecţie, prevenire şi dezinstituţionalizare eficientă a copilului nu pot fi dobândite într-un curs de formare de două săptămâni şi instruiri continue periodice. ONG-urile implicate în reforme par să fi dezvoltat un alt tip de asistent social comunitar, instruit în mod special şi cu capacităţi mai mari de a se concentra asupra acţiunilor de reformă. În cazul în care Guvernul planifică abordări mai largi de protecţie a copilului şi familiei, probabil acum este momentul să ia în consideraţie instituţionalizarea tipului evoluat de asistent social comunitar în structurile de stat şi un sistem naţional consecvent de formare şi educaţie pentru specialiştii în protecţia copilului şi familiei. 9. Energia şi angajamentul ME în reforma sistemului rezidenţial de îngrijire a copilului reduc la maximum probabilitatea că reformele sale s-ar putea inversa şi că Ministerul va deschide instituţii noi sau va permite ca numărul de copii plasaţi în îngrijire rezidențială să crească din nou. În acest sens, reformele ME sunt durabile. 10. Capacitatea ME și APL de a continua procesul de reformă în ceea ce priveşte cele 23 de instituţii identificate pentru închidere în perioada 2012-2015 depinde fie de capacitatea ONG-urilor de a asigura finanţarea donatorilor pentru implementarea acţiunilor, fie de contractarea de către Guvern a serviciilor de implementare a reformelor de la ONG-uri. Finanţarea din partea donatorilor nu este asigurată, iar regulamente care ar permite contractarea nu au fost aprobate de Guvern. În acest sens, durabilitatea este sub semnul întrebării. Evaluarea eficienţei 11. Reţinerea de patru ani în adoptarea unui regulament privind redirecţionarea resurselor financiare de la instituţiile rezidenţiale către APL a încetinit dezvoltarea serviciilor alternative de îngrijire şi de educaţie incluzivă. 12. Constituenţii intervievaţi de către evaluatori au declarat că lipsa de alternative comunitare la îngrijirea rezidenţială a constituit un obstacol pentru continuarea dezinstituţionalizării. Este puţin probabil că toți cei 5200 copii, care se află încă în instituţii vor fi reintegraţi în familia biologică sau extinsă, de aceea, vor fi necesare familii substitutive pentru unii dintre ei. O parte din copiii, care au nevoie de familii substitutive pot fi adoptați, dar vor fi şi alţi copii care nu sunt adoptabili din punct de vedere juridic. Probabil mulţi din ei ar putea trăi în familiile asistenților parentali profesionişti dacă aceştia din urmă vor fi recrutaţi. Numărul relativ mic de familii de asistenţi parentali profesionişti şi case de copii de tip familie nu este proporțional cu numărul de copii, care se află încă în instituţiile rezidenţiale. 13. Reforma sistemului rezidenţial de îngrijire a copilului presupune managementul schimbării; schimbarea modalităţii de îngrijire a copiilor vulnerabili, schimbarea modalităţii de susţinere a familiilor să aibă grijă de copiii lor, schimbarea modului de activitate a angajaţilor din domeniul îngrijirii copiilor, modificarea legilor şi regulamentelor, structurilor, politicilor, procedurilor şi capacităţilor. Este întotdeauna dificil de a schimba modul în care oamenii sunt obișnuiți să lucreze, iar rezistenţa faţă de dezinstituţionalizare în instituţiile rezidenţiale poate fi înţeleasă şi previzibilă. Aceasta rezistenţă trebuie să fie depăşită. ME şi ONG-urile au făcut ca schimbarea să se producă în instituţiile subordonate ME, care sunt planificate pentru închidere. Cu toate acestea, analiza Activităţilor din Planul de acţiuni indică că mai este necesar de a schimba modul în care sunt îngrijiţi copiii cu disabilități, copiii sub trei ani și alți copii plasaţi în instituții specializate. 14. Reţinerea în instituirea Consiliului național pentru coordonarea reformei sistemului rezidențial de îngrijire a copilului și dezvoltarea educației incluzive este regretabilă. Este evidentă necesitatea unui dialog la nivel înalt între Ministere şi ONG-uri pentru a face schimb de informaţii şi idei şi este bine

74 Evaluarea implementării Strategiei naţionale şi Planului de acţiuni privind reforma sistemului rezidenţial de îngrijire a copilului în Moldova pe anii 2007 2012 că Consiliul respectiv a fost creat. Cu toate acestea, reţinerile în implementarea Activităților din Planul de acţiuni, în special, dar nu doar a Regulamentului privind redirecţionarea resurselor financiare arată că o abordare mai activă şi mai determinată a Guvernului faţă de managementul schimbării ar fi asigurat implementarea mai eficientă şi eficace a Planului de acţiuni. Implementarea unor Activități ţine de responsabilitatea exclusivă a Guvernului, nu a ONG-urilor. Punerea în aplicare a acestor Activități în timp util şi în mod eficient ţine de decizia Guvernului, nu de coordonare cu ONG-urile. 15. În vederea monitorizării implementării politicilor și priorităților Guvernului, managerii APL și managerii strategici din cadrul administrației centrale trebuie să aibă acces la date corecte și actualizate referitoare la ratele de ocupare și fluctuație a copiilor în instituții, și utilizarea serviciilor de prevenire şi celor alternative. Colectarea actuală de date pentru gestionarea eficientă a serviciilor de îngrijire a copilului este fragmentată și, adesea, învechită în momentul în care ajunge la managerii strategici. Acest lucru face mai dificilă și ineficientă monitorizarea politicilor privind reformele sistemului de îngrijire a copilului. Evaluatorilor le-a fost sugerat că ar trebui efectuat un studiu privind copiii, care, la moment, sunt plasaţi în instituții; numărul, vârsta, sexul, motivul plasării, adresa de domiciliu, etc. Evaluatorii au examinat această sugestie, dar au respins-o. Un astfel de studiu ar fi costisitor și ar arăta doar tabloul la un anumit moment în timp. Prin urmare, acest studiu ar avea o valoare limitată. Managerii trebuie să fie capabili să observe și să monitorizeze schimbările și tendinţele de-a lungul timpului. Dacă managerii ar avea acces la date corecte și actualizate pentru a monitoriza utilizarea serviciilor de îngrijire a copilului, ei ar fi mai bine poziționați pentru a întreprinde acțiuni de remediere pentru implementarea Activităților Strategiei naționale și Planului de acțiuni. 16. Unitatea de Dezinstituţionalizare din cadrul ME este o resursă neprețuită pentru managementul şi monitorizarea procesului de reformă. Personalul unităţii a acumulat experienţă şi cunoştinţe semnificative privind lucrurile care funcţionează şi reprezintă un depozit important de memorie organizaţională. Totuşi, eficacitatea Unității este limitată de lipsa informaţiilor actualizate privind plasamentele şi dezinstituționalizarea, copiii plasaţi în familii substitutive şi copiii preveniți de la instituţionalizare. Misiunea sa se limitează la supravegherea instituțiilor ME, dar nu și ale MMPSC, MS sau ale Primăriei mun. Chișinău. Aceasta nu este o utilizare eficientă a unei resurse atât de valoroase. Este înţeles faptul că costurile de funcţionare a Unității de Dezinstituţionalizare sunt suportate de UNICEF. Aceasta nu este o soluție pe termen lung pentru o resursă managerială, care este absolut esențială pentru responsabilitatea Guvernului de a monitoriza implementarea reformelor în sistemul de îngrijire a copilului. În viitor, Unitatea poate să nu mai fie finanţată de către UNICEF. Dacă UNICEF va trebui să-și retragă sprijinul financiar pentru această unitate, gestionarea și monitorizarea reformelor va deveni şi mai dificilă, iar durabilitatea va fi pusă sub semnul întrebării. Unitatea de Dezinstituţionalizare nu este o dotare opțională sau un lux neimportant. Ea este fundamentală pentru responsabilitatea Guvernului de a-şi monitoriza propriile politici și strategii. Această viziune nu este împărtăşită de MMPSF. În răspunsul la acest raport, reprezentantul Ministerului a spus că responsabilitatea pentru gestiunea şi durabilitatea reformelor ţine de Consiliul naţional pentru coordonare, autorităţile centrale şi locale şi partenerii de dezvoltare. Reprezentantul Ministerului a declarat că fiecare constituent în procesul de reformă ar putea fi reprezentat în cadrul unui grup de lucru, care ar fi responsabil de monitorizare şi analiză. Viziunea reprezentantului Ministerului este că importanţa Unităţii de Dezinstituţionalizare pentru reforma îngrijirii rezidenţiale este exagerată. Evaluarea impactului 17. Copiii fără disabilităţi plasaţi în şcolile-internat generale și auxiliare subordonate ME au fost principalii beneficiari ai reformelor sistemului rezidenţial de îngrijire a copilului şi dezinstituţionalizării, iar Ministerul a identificat alte 23 instituţii ale ME pentru reorganizare sau închidere până în 2015. Cu toate acestea, cele două instituţii pentru copii cu disabilităţi din subordinea MMPSF, instituţia pentru copii de vârstă fragedă subordonată

concluzii 75 Direcţiei Protecţia Drepturilor Copilului din mun. Chişinău sau instituţiile pentru copii de vârstă fragedă şi sanatoriile subordonate MS nu beneficiază de acelaşi nivel energic de reformare a sistemului rezidenţial de îngrijire. Copiii cu disabilităţi, copiii afectaţi de tuberculoză şi copiii de vârstă fragedă au dreptul de a fi îngrijiţi în familie sau servicii de tip familial în aceeaşi măsură ca şi copiii fără disabilităţi. Experienţa internaţională arată că acest lucru poate fi făcut în cazul în care provocările sunt abordate cu energie şi imaginaţie. 18. Planul-cadru de reorganizare a sistemului rezidenţial de îngrijire a copilului publicat în 2009 limitează prudent reorganizarea instituţiilor rămase la restricţionarea numărului maxim de copii pe instituţie. ME şi ONG-urile au acumulat cunoștințe şi experiență de dezinstituționalizare începând cu anul 2009 şi sunt, probabil, acum mult mai puțin precaute. Acestea au declarat pentru evaluatori că sunt motivate să reducă în continuare numărul de copii în instituţii şi numărul total de instituţii. În consecinţă, Planul-cadru este depăşit şi trebuie să fie revizuit. 19. Consiliul național pentru coordonarea reformei sistemului rezidențial de îngrijire a copilului și dezvoltarea educației incluzive a demonstrat cooperarea administrației centrale, ONG-urilor și APL în vederea implementării reformelor în instituțiile subordonate ME. Consiliul național a avut un impact mai mic asupra reformelor instituțiilor subordonate altor Ministere, precum și asupra dezvoltării proceselor alternative din cadrul administrației centrale locale și a politicilor de protecție a copilului și familiei. Evaluarea abordării bazate pe drepturile omului 20. Strategia națională privind reforma sistemului rezidențial de îngrijire a copilului pe anii 2007 2012 recunoaște expres responsabilitatea Statului de a respecta prevederile CDC a ONU și a respecta dreptul copilului de a crește într-o familie. Dar, dreptul de a crește într-o familie este doar unul din drepturile copilului. Implementarea reformelor până în prezent a avut un impact mai mic asupra copiilor cu disabilități și copiilor mici plasaţi în instituții. Mai există multe de făcut pentru a asigura promovarea drepturilor copilului. Intenția Guvernului de a consulta și a elabora o strategie amplă privind protecția copilului și familiei reprezintă o oportunitate de a extinde protecția drepturilor copilului. 21. Strategia propriu-zisă nu menţionează nimic despre posibilitatea că există sau ar trebui să existe o dimensiune de gen şi echitate în elaborarea sau implementarea Strategiei sau Planului de acţiuni. Absența unui sistem eficace și eficient de management al informaţiei în asistenţa socială nu permite evaluatorilor să stabilească dacă reformele au fost implementate cu accent pe echitate și non-discriminare. Ipoteză contrafactuală O ipoteză contrafactuală pentru explicarea reducerii numărului de copii în instituţiile rezidenţiale poate fi găsită în raportul CASE citat mai sus 53. Care ar fi situaţia dacă Strategia naţională şi Planul de acţiuni nu ar fi fost implementate? Raportul CASE a estimat că numărul de copii plasaţi în îngrijire rezidenţială ar fi scăzut cu 13% în perioada 2008 2014 chiar dacă nu ar fi fost întreprinse acţiuni de reformă, iar rata instituţionalizării ar fi rămas constantă, din cauza reducerii generale a populaţiei ţintă de copii sub 14 ani. Într-un sistem echilibrat, numărul copiilor, care absolvesc instituţiile ar fi fost echilibrat cu intrările noi. Dar, deoarece populaţia eligibilă de copii este în scădere, numărul absolvenţilor l-ar fi depăşit pe cel al intrărilor noi cu 13%, conform estimărilor CASE. Realitatea este că, până la începutul lunii iunie 2012, numărul copiilor plasaţi în instituţiile rezidenţiale s-a redus cu 54% faţă de nivelul anului 2007. Acest lucru susţine concluzia că implementarea Strategiei naţionale şi Planului de acţiuni a contribuit la reducerea numărului de copii în instituţiile din Moldova. Constatări neaşteptate Evaluatorii s-au aşteptat la o reducere mai mare a numărului de instituţii legată într-o măsură mai mare de scăderea considerabilă a numărului de copii instituţionalizaţi. Potrivit unui raport 54 pregătit pentru UNICEF şi 53 CASE Moldova, op.cit, p.21-22. 54 Raport privind evaluarea rapidă a instituţiilor rezidenţiale

76 Evaluarea implementării Strategiei naţionale şi Planului de acţiuni privind reforma sistemului rezidenţial de îngrijire a copilului în Moldova pe anii 2007 2012 ME, în 2007 11.544 copii se aflau în 67 instituţii rezidenţiale din Moldova. 10.516 copii erau plasaţi în 62 instituţii subordonate Ministerului Educaţiei şi Tineretului. Conform Raportului Anual al Unităţii de Dezinstituţionalizare din cadrul ME pentru anul 2012, către 1 iunie 2012, 4664 copii erau plasaţi în 50 instituţii ale ME, 629 copii erau instituţionalizaţi în două instituţii ale MMPSF, 219 copiii erau plasaţi în patru instituţii ale MS, iar 64 copii erau plasaţi în instituţia subordonată Direcţiei Municipale pentru Protecţia Drepturilor Copilului. (5576 copii în total). La o şedinţă lărgită a Consiliului naţional pentru coordonare s-a raportat că, în cele două instituţii ale MMPSF, 210 persoane plasate erau copii sub 18 ani în timp ce ceilalţi erau adulţi. Potrivit cifrelor Unităţii de Dezinstituţionalizare, numărul de copii, care se aflau în instituţii în luna iunie 2012 s-a redus cu 54%, dar numărul total de instituţii subordonate ME, MS şi MMPSF s-a redus doar de la 67 la 57. Se pare că, în Republica Moldova, există în continuare o capacitate mare de instituţionalizare. Evaluatorii nu s-au aşteptat să găsească atât de puţini copii în serviciul de asistenţă parentală profesionistă în 2012. În răspunsul la acest raport, reprezentantul MMPSF a declarat că dezvoltarea serviciului de asistenţă parentală profesionistă este responsabilitatea APL şi nu a autorităţilor centrale şi că recrutarea şi menţinerea asistenţilor parentali profesionişti ar fi limitată de salariul mic al acestora. Cercetarea privind cauzele abandonului copiilor realizată în 2006 55 indica unele situaţii familiale eventual periculoase, care duceau la plasarea copiilor în instituţii. Evaluatorii se întreabă dacă toate aceste situaţii eventual periculoase au fost rezolvate pentru copiii, care nu se mai află în instituţii şi trăiesc cu părinţii lor sau în familia extinsă. elaborarea unei strategii extinse privind protecţia şi promovarea bunăstării copiilor şi familiilor. În opinia evaluatorilor, există lecţii ce trebuie să fie învăţate din implementarea Strategiei naţionale şi Planului de acţiuni privind reforma sistemului rezidenţial de îngrijire a copilului, care ar putea fi aplicate eficient într-o strategie mai amplă pentru copii şi familii. Unele lecţii pot avea o rezonanţă mai mare decât altele, dar, în opinia evaluatorilor, neimplementarea Activităţii nr. 56 Crearea unei baze naţionale de date a copiilor şi familiilor aflate în dificultate, a limitat capacitatea managerilor strategici şi operaţionali de a monitoriza impactul Planului de acţiuni, şi, nu în ultimul rând, a urmări dacă au avut loc cazuri de discriminare în baza genului sau apartenenţei etnice. Interviurile cu absolvenţii instituţiilor şi copiii plasaţi în îngrijire rezidenţială au arătat că copiii şi tinerii sunt absolut capabili de a vorbi despre viaţa lor în instituţii. Unele ONG-uri au creat mecanisme la nivelul APL prin care tinerii pot discuta politicile principale, care au impact asupra lor şi asupra semenilor lor, cum ar fi integrarea copiilor cu disabilităţi în comunitate şi şcoala generală. Acest lucru sugerează că copiii pot şi trebuie să participe la elaborarea politicilor la nivel naţional. Experienţa autorităţilor centrale şi locale şi a ONG-urilor, care lucrează împreună în cadrul unui plan național de acţiuni trebuie să fie cu siguranţă o lecţie aplicabilă în alte domenii. Lecţiile învăţate 56, care ar putea fi generalizate pentru alte schimbări majore de politici ale Guvernului sunt prezentate în figura de mai jos. Lecţii învăţate Strategia naţională şi Planul de acţiuni abordează un aspect al politicii cu privire la protecţia copilului şi familiei, chiar dacă aceasta este o politică importantă; dezinstituţionalizarea şi reforma sistemului rezidenţial de îngrijire. În 2012, Guvernul intenţionează să consulte pentru copii din Moldova (2007), op.cit., p.6. 55 UNICEF (2006), op.cit. 56 OCDE-DAC (2002). Glosarul termenilor cheie în evaluare şi managementul bazat pe rezultate. Evaluarea şi eficacitatea ajutorului nr.6 descărcat de la http://www.oecd.org/development/peer-reviews/2754804.pdf la 02/03/2013.

concluzii 77 Figura 7: Lecţii învăţate