TEZĂ DE DOCTORAT TEMA: MANAGEMENTUL ACTIVITĂŢILOR DE PREVENIRE ŞI COMBATERE A ILEGALITĂŢILOR ÎN DOMENIUL DREPTURILOR DE PROPRIETATE INDUSTRIALĂ

ROMÂNIA MINISTERUL AFACERILOR INTERNE ACADEMIA DE POLIŢIE ALEXANDRU IOAN CUZA ŞCOALA DOCTORALĂ ORDINE PUBLICĂ ŞI SIGURANŢĂ NAŢIONALĂ TEZĂ DE DOCTORAT TEMA: MANAGEMENTUL ACTIVITĂŢILOR DE PREVENIRE ŞI COMBATERE A ILEGALITĂŢILOR ÎN DOMENIUL DREPTURILOR DE PROPRIETATE INDUSTRIALĂ Conducător de doctorat Prof. Univ. Dr. ȘTEFAN PRUNĂ Doctorand MARIN (NAE) MARIOARA Teză elaborată în vederea obţinerii titlului de DOCTOR în domeniul Ordine publică şi siguranţă naţională BUCUREŞTI 2014

C U P R I N S INTRODUCERE CAPITOLUL I APARIŢIA ŞI DEZVOLTAREA DREPTURILOR DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ Secţiunea 1 Consideraţii generale despre proprietatea intelectuală 1.1. Apariţia dreptului de proprietate intelectuală la nivel mondial 1.2. Evoluția dreptului de proprietate intelectuală Secțiunea 2 Evoluţia istorică a drepturilor de proprietate intelectuală 2.1. Perioada privilegiilor şi a monopolurilor 2.2. Perioada reglementărilor naţionale 2.3. Perioada internaţionalizării 2.4. Globalizarea 2.4. Istoricul protecţiei proprietăţii intelectuale în România Secţiunea 3 Definirea şi caracteristicile dreptului de proprietate intelectuală 3.1. Definirea conceptului de proprietate intelectuală 3.2. Principalele caracteristici ale dreptului de proprietate intelectuală Secțiunea 4 Controverse în legătură cu legitimitatea protecţiei dreptului de proprietate intelectuală 4.1. Proprietatea materială și cea imaterială 4.2. Aspecte practice 4.3. Patentul - drept de proprietate industrială 4.4. Aspecte consacrate de doctrina națională CAPITOLUL II PROPRIETATEA INDUSTRIALĂ. MANAGE- MENTUL PROTECŢIEI CREAŢIILOR UTILITARE Secţiunea 1 Noţiune, caracteristici şi componenţă 2

1.1. Noțiune 1.2. Caracteristici ale dreptului de proprietate industrială Secţiunea 2 Protecţia creaţiilor tehnice. 2.1. Brevetul de invenție 2.2. Modalităţi de acordare a protecţiei pentru creaţiile tehnice 2.3. Modelul de utilitate 2.4. Desenul și modelul industrial 2.5. Produse semiconductoare Secțiunea 3 Protecţia creaţiilor estetice 3.1. Marca 3.2. Indicaţiile geografice (indicaţiile de provenienţă sau denumirile de origine) 3.3. Numele comercial Secțiunea 4 Alte categorii de drepturi de proprietate industrială 4.1. Concurenţa neloială 4.2. Protecţia know-how-lui CAPITOLUL III MANAGEMENTUL ACTIVITĂŢILOR DE PRO- TECŢIE A DREPTURILOR DE PROPRIETATE INDUSTRIALĂ ÎN LUMEA GLOBALIZATĂ Secţiunea 1 Protecţia proprietăţii intelectuale în era globalizării 1.1. Conceptul de globalizare 1.2. Dreptul de proprietate intelectuală în lumea globală Secţiunea 2 Aspecte de drept comparat în domeniul drepturilor de proprietate intelectuală 2.1. La nivelul ţărilor membre U.E. 2.2. Prevederi penale din legislaţiile altor state Secțiunea 3 Practică judiciară în domeniul drepturilor de proprietate industrială 3.1. Criminalitatea economico-financiară în domeniul de referință 3

3.2. Contrafacerea noua armă a crimei organizate 3.3. Impactul crizei globale în domeniul drepturilor de proprietate intelectuală CAPITOLUL IV REGLEMENTĂRI INTERNAŢIONALE, COMUNI- TARE ŞI NAŢIONALE ÎN DOMENIUL DREPTURILOR DE PROPRIETATE INDUSTRIALĂ Secţiunea 1 Tratate si convenţii internaţionale în domeniu 1.1. Convenţia de la Paris pentru protecţia proprietăţii industriale din 1883 1.2. Convenţia pentru instituirea Organizaţiei Mondiale a Proprietăţii Intelectuale, din 14 iulie 1967 1.3. Aranjamentul de la Madrid privind înregistrarea internaţională a mărcilor, în forma revizuită la Stockholm la 14 iulie 1967 1.4. Aranjamentul de la Haga privind depozitul internaţional de desene şi modele industriale, din 6 noiembrie 1925 1.5. Aranjamentul de la Madrid privind reprimarea indicaţiilor de provenienţă false sau înşelătoare asupra produselor 1.6. Aranjamentul de la Nisa privind clasificarea internaţională a produselor şi serviciilor în vederea înregistrării mărcilor, din 15 iunie 1957 1.7. Aranjamentul de la Lisabona privind protecţia denumirilor de origine şi înregistrarea lor internaţională 1.8. Aranjamentul de la Locarno privind clasificarea internaţională a desenelor şi modelelor industriale, semnat la 8 octombrie 1968 1.9. Tratatul de cooperare în domeniul brevetelor (P.C.T.), adoptat la Washington la 19 iunie 1970 1.10. Aranjamentul de la Strasbourg privind clasificarea internaţională a brevetelor de invenţii din 26 martie 1971 1.11. Tratatul de la Viena privind înregistrarea mărcilor 4

1.12. Aranjamentul de la Viena care instituie clasificarea internaţională a elementelor figurative ale mărcilor, întocmit la Viena la 12 iunie 1973 1.13. Convenţia de la Miinchen privind brevetul european 1.14. Tratatul de la Budapesta privind recunoaşterea internaţională a depozitului de microorganisme în scopul procedurii de brevetare, semnat la 28 aprilie 1977 1.15. Tratat privind dreptul mărcilor, adoptat la Geneva la 27 octombrie 1994 1.16. Convenţia Internaţională pentru Protecţia Noilor Soiuri de Plante (UPOV) Secţiunea 2 Reglementări ale Uniunii Europene în domeniul drepturilor de proprietate industrială 2.1. Directiva 98/71 a Parlamentului European şi a Consiliului, din 13 octombrie 1998, privind protecţia juridică a desenelor şi modelelor 2.2. Directiva 89/104 CEE din 28.12.1988 privind apropierea legislaţiilor referitoare la mărcile comerciale 2.3. Directiva Parlamentului European şi a Consiliului 2004/48 CE din 29 aprilie 2004 privind respectarea drepturilor de proprietate intelectuală 2.4. Convenţie privind acordarea brevetelor europene CAPITOLUL V ORGANIZAŢII INTERNAŢIONALE, REGIONALE ŞI NAŢIONALE CU ATRIBUŢII ÎN DOMENIUL MANAGEMENTULUI DREPTURILOR DE PROPRIETATE INDUSTRIALĂ Secțiunea I Organizații regionale 1.1. OSIM și ORDA 1.2. Oficiul de Armonizare în Piaţa Internă 1.3. Oficiul European de Brevete 1.4. Oficiul Comunitar pentru Varietăţi de Plante 1.5. Institutul European de Inovare şi Tehnologie 5

Secțiunea II Organizaţia Mondială a Proprietăţii Intelectuale Secțiunea 3 Observatorul European în domeniul contrafacerii şi a piraterie CAPITOLUL VI INDUSTRIA CONTRAFACERILOR ŞI A PIRATERIEI. ANALIZA INFRACŢIUNILOR DIN DOMENIUL DREPTURILOR DE PROPRIETATE INDUSTRIALĂ DIN LEGISLAŢIA NAŢIONALĂ Secţiunea 1 Infracţiunii din domeniul brevetelor de invenţii şi de soi 1.1. Însuşirea calităţii de inventator 1.2. Contrafacerea unei invenţii 1.3. Divulgarea datelor cuprinse în cererea de brevet 1.4. Analiza infracţiunii de contrafacere a unui soi Secţiunea 2 Protecţia designului industrial 2.1. Analiza infracţiunii de însuşire a calităţii de autor a unui desen sau model industrial 2.2. Analiza infracţiunii de contrafacere a unui desen sau model industrial Secţiunea 3 Aspecte de natură penală privind mărcile şi indicaţiile geografice 3.1. Analiza infracţiunilor prevăzute de legea 84 din 1998 Secţiunea 4 Protecţia penală a topografiilor (produselor semiconductoare) 4.1. Contrafacere şi exploatarea comercială fără drept a unei topografii a unui produs semiconductor Secţiunea 5 Concurenţa neloială 5.1. Concurenţa neloială Secțiunea 6 Industria contrafacerilor şi a pirateriei - caracteristici şi impact economico-social 6.1. Pirateria 6.2. Mărfurile pirat 6

6.3. Tehnici de ridicare a produselor pirat cu ocazia efectuării verificărilor economico-financiare 6.4. Constatarea tehnico-ştiinţifică şi expertiza în cazul produselor purtătoare de drept de autor sau drepturi conexe 6.5. Tehnici de verificare economico-financiară în domeniul programelor pentru calculator 6.6. Elemente specifice de întocmire a procesului verbal de constatare 6.7. Contrafacerea 6.8. Cauzele care determină contrafacerea STUDIU DE CAZ Contrafacerea și pirateria în domeniul jocurilor de noroc Secțiunea 1 Despre jocurile de noroc tip slot-machine 1.1. Scurt istoric al apariţiei automatelor de joc 1.2. Despre piraterie şi contrafacere în domeniul jocurilor de noroc 1.3. Contrafacerea unei mărci 1.4. Contrafacerea desenului industrial 1.5. Piratarea programelor de calculator Secțiunea 2 Aspecte practice referitoare la identificarea produselor pirat şi contrafăcute în domeniul slot-machine 2.1. Forma de prezentare 2.2. Componentele hardware 2.3. Programul de joc 2.4. Interfaţa vizuală, auditivă şi modul de operare al jocului 2.5. Meniuri şi opţiuni 2.6. Concluziile expertizei PROPUNERE DE LEGE FERENDA B I B L I O G R A F I E A N E X E 7

INTRODUCERE Protecţia proprietăţii intelectuale a devenit o problemă globală, ca urmare a dezvoltării comerţului mondial cu produse care înglobează drept de autor sau drepturi de proprietate industrială. Protecţia şi promovarea mondială a proprietăţii intelectuale, reprezintă un element de o importanţă vitală, al dezvoltării economice, pirateria şi contrafacerea fiind o problemă transfrontalieră, a cărei abordare trebuie să aibă sprijinul clasei politice dar şi a societăţii civile. Cooperarea şi coordonarea între sectorul public şi cel privat în domeniul contracarării fenomenului, construirea unor capacităţi de luptă împotriva fraudelor care vizează proprietatea intelectuală, promovarea unor reglementări naţionale şi internaţionale care să prevină şi să reprime pirateria şi contrafacerea şi nu în ultimul rând conştientizarea fenomenului, sunt principalele modalităţi de diminuare a riscurilor globale în domeniul protecţiei proprietăţii intelectuale. În evoluţia globalizării, un aspect important îl constituie acordul încheiat între membrii Organizaţiei Mondiale a Comerţului, cunoscut sub denumirea de Acordul Trade - Related Aspects of Intellectual Property Rights (TRIPs) 1, care constituie cel mai complex document multilateral asupra proprietăţii intelectuale la nivel global. În domeniul protecţiei globale a proprietăţii intelectuale acordul TRIPs este considerat un standard mondial care impune reguli internaţionale comune în domeniu şi care reglementează modul în care principiile de bază ale comerţului mondial şi acordurile internaţionale în domeniul protecţiei proprietăţii intelectuale sunt aplicate, modalitatea cea mai adecvată de protejare a proprietăţii intelectuale, 1 Acordul privind unele aspectele ale Drepturilor de Proprietate Intelectuală legate de Comerţ 8

consolidarea legislativă şi practică a acestor drepturi pe teritoriile naţionale statale, rezolvarea diferendelor dintre statele membre OMC 2 precum şi prevederile speciale referitoare la perioada de tranziţie, până la implementarea în totalitate a sistemului. O definiţie universal acceptată a pirateriei sau a contrafacerii nu există, sunt însa definiţii diferite ale termenului si ale activităţilor care sunt în strânsă legătură cu aceasta. Uneori interesul variază în funcţie de contextul în care este folosit. În ţările vorbitoare de limbă engleză, termenul contrafacere este folosit în primul rând pentru încălcarea flagrantă a mărcilor în timp ce pirateria se foloseşte mai mult în legătură cu dreptul de autor. O definiţie mai recentă a contrafacerii adoptată de către Organizaţia Mondială a Comerţului (O.M.C.) 3, menţionează după cum urmează: Contrafacerea mărcilor comerciale ale produselor înseamnă orice fel de marfă, inclusiv ambalaj care poartă, fără a avea autorizaţie, o marcă comercială care este identică cu marca comercială legal înregistrată pentru produsele respective sau care nu se poate distinge în ceea ce priveşte aspectele sale esenţiale de o astfel de marcă comercială şi care, în consecinţă, încalcă drepturile proprietarului mărcii comerciale în discuţie, sub incidenţa legilor ţării în care se face importul. Acordul TRIPs, instituie protejarea globală a dreptului de autor pentru programele de calculator, transmisiunile electronice, producătorii de fonograme şi pentru organismele de radiodifuziune, dar în acelaşi timp oferă artiştilor interpreţi şi executanţi dreptul de a împiedica înregistrările neautorizate, reproducerea şi difuzarea prestaţiilor în direct. 2 Organizaţia Mondială a Comerţului, cu sediul la Geneva, succesoarea Acordului general asupra tarifelor şi comerţului care operează în direcţia reducerii şi abolirii barierelor comerţului internaţional. 3 În art. 51 din Acordul TRIPs. 9

În ceea ce priveşte marca de fabrică sau de comerţ, TRIPs propune ca procedura de înregistrare a acestora să fie transparentă, întăreşte protecţia acordată mărcilor de notorietate, şi împiedică utilizarea restricţiilor colaterale pentru invalidarea mărcilor. Prevederile acordului, referitoare la protecţia indicaţiilor geografice, au relevanţă doar în domeniul produselor agricole, putând beneficia de acest gen de protecţie, toţi producătorii unui bun dintr-o zonă geografică desemnată. Desenele şi modelele industriale, beneficiază, conform acordului, de o protecţie pe termen de cel puţin zece ani, statele membre fiind obligate să nu împiedice protejarea tiparelor pentru materialele textile. Aspectele cele mai importante şi totodată cele mai controversate ale acordului se referă la brevetele de invenţie, în mod particular la invenţiile Bio-tehnologice a căror excludere de la brevetare este permisă pentru procedeele biologice de obţinere de vegetale şi animale altele decât microorganismele. Pentru a obţine rezultate în lupta pentru protecţia eficientă a proprietăţii intelectuale, la nivel global, trebuie ca organismele internaţionale din domeniu să coopteze şi alte organe naţionale sau regionale care au competenţă pe această linie, dar şi reprezentanţii industriilor de profil şi organismele care reprezintă titularii de drepturi 4. CAPITOLUL I APARIŢIA ŞI DEZVOLTAREA DREPTURILOR DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ Secţiunea 1 Consideraţii generale despre proprietatea intelectuală 4 Chang, H. Intellectual Property Rights and Economic Development: Historical Lessons and Emerging Issues in the Journal of Human Development, 2001. 10

1.1. Apariţia dreptului de proprietate intelectuală la nivel mondial. Proprietatea intelectuală cuprinde drepturile legale ce rezultă din activitatea de creaţie intelectuală în domeniile: industrial, ştiinţific, literar sau artistic. Imposibilitatea protecţiei prin simpla posesie asupra obiectului proprietăţii intelectuale, reprezintă baza întregului concept al reglementărilor normative privind acest gen de proprietate, care are drept scop apărarea creatorilor şi a altor producători de bunuri şi servicii intelectuale prin cesionarea, pe durată limitată, a dreptului de utilizare a acestor opere sau servicii. În mod tradiţional proprietatea intelectuală se împarte în două ramuri: dreptul de autor şi drepturile conexe şi proprietatea industrială. 1.2. Evoluția dreptului de proprietate intelectuală. Studierea modului în care au apărut şi evoluat drepturile de proprietate intelectuală, are la bază cunoaşterea multiplelor şi complexelor probleme referitoare la evoluţia civilizaţiei materiale şi spirituale ale omenirii. În acest fel, abordarea istorică referitoare la drepturile de proprietate intelectuală, fundamentată pe coordonatele spaţiului şi timpului, deschide o fereastră spre cunoaşterea vremurilor îndepărtate, consolidează imaginea prezentului şi ne ajută să proiectam în viitor această importantă ramură a dreptului. Secțiunea 2 Evoluţia istorică a drepturilor de proprietate intelectuală 2.1. Perioada privilegiilor şi a monopolurilor. Există informaţii potrivit cărora, încă de acum 3000 de ani, meşteşugarii indieni obişnuiau sa-şi graveze semnăturile pe creaţiile lor artistice înainte de a le expedia în Iran, acum 2000 de ani chinezi vindeau bunurile purtând marca lor în zona Mării Mediterane, iar marca ceramică romană 11

FORTIS,..., a devenit atât de renumită, încât a fost copiată şi contrafăcută 5. 2.2. Perioada reglementărilor naţionale. Dezvoltarea producţiei de masă, a unui sistem de distribuţie mai complex a mărfurilor de la producător la consumator, intensificarea comerţului internaţional, au condus la creşterea numărului de produse contrafăcute şi a imitaţiilor. 2.3. Perioada internaţionalizării. Primii paşi făcuţi pentru reuşita internaţionalizării protecţiei proprietăţii intelectuale, s-au concretizat în apariţia măsurilor de protecţie acordate pe bază de reciprocitate în legislaţia internă a unor state. 2.4. Globalizarea. Explozia tehnologică şi informaţională fără precedent, precum şi tendinţa de globalizare care s-a manifestat la nivelul economiei mondiale, concretizată prin expansiunea companiilor multinaţionale, a marilor producători de bunuri şi servicii, au condus la necesitatea unor reglementări juridico-penale, care să protejeze proprietatea intelectuală şi care să încerce să stopeze fenomenul contrafacerilor şi al pirateriei. 2.5. Istoricul protecţiei proprietăţii intelectuale în România. În România crearea unui cadru legal de protecţie a mărcilor a fost iniţiat la 15 aprilie 1879 când a fost promulgată prima lege asupra mărcilor de fabrică şi de comerţ. Secţiunea 3 Definirea şi caracteristicile dreptului de proprietate intelectuală 3.1. Definirea conceptului de proprietate intelectuală. Proprietatea intelectuală, înglobează reglementările, naţionale şi internaţionale, care protejează creaţia spiritului uman în domeniul literar, artistic şi ştiinţific, şi care conferă titularului de drept posibilitatea de a beneficia de pe urma creaţiei intelectuale. 5 R. Pârvu, L. Oprea, M. Dinescu, Introducere în proprietatea intelectuală, Editura Rosetti, Bucureşti, 2001, op.cit.p.169 12

3.2. Principalele caracteristici ale dreptului de proprietate intelectuală. Proprietatea intelectuală se împarte în două ramuri: dreptul de autor, drepturile conexe dreptului de autor şi drepturile sui-generis ale fabricanţilor de baze de date și proprietatea industrială Secțiunea 4 Controverse în legătură cu legitimitatea protecţiei dreptului de proprietate intelectuală 4.1. Proprietatea materială și cea imaterială. Motivaţia originară a protecţiei proprietăţii intelectuale a fost încurajarea muncii artistice şi creatoare prin acordarea unui monopol de scurtă durată asupra unor anumite utilizări ale operelor, monopol ce era conferit unui individ ori unei corporaţii de către autoritate. 4.2. Aspecte practice. În acest sens, în teză am exemplificat câteva probleme practice întâlnite în domeniul protecţiei dreptului de autor. 4.3. Patentul - drept de proprietate industrială. În domeniul brevetelor pentru noile soiuri de plante, informaţia biologică poate fi revendicată astăzi ca proprietate intelectuală. În acest sens, anumite instanţe din Statele Unite ale Americii, au hotărât că: secvenţele genetice pot fi patentate, chiar atunci când secvenţele sunt găsite în natură, atâta vreme cât izolarea lor se realizează prin intermediul anumitor mijloace artificiale. 4.4. Aspecte consacrate de doctrina națională. În opinia noastră, proprietatea intelectuală nu reprezintă o oprelişte în dezvoltarea economică, ci din contră, este motorul acesteia, iar intervenţia statului în ceea ce priveşte reglementarea şi protecţia împotriva monopolurilor de orice fel este benefică. CAPITOLUL II PROPRIETATEA INDUSTRIALĂ. MANAGEMENTUL PROTECŢIEI CREAŢIILOR UTILITARE 13

Secţiunea 1 Noţiune, caracteristici şi componenţă 1.1. Noțiune. Proprietatea industrială, cuprinde totalitatea drepturilor asupra creaţiilor geniului uman referitoare la: invenţii, modele de utilitate, desene sau modele industriale, mărci de fabrică, de comerţ sau de servicii, topografii de circuite integrate, soiuri de plante sau rase de animale, nume comerciale, indicaţii de provenienţă sau denumiri de origine, protecţia împotriva concurenţei neloiale 6. 1.2. Caracteristici ale dreptului de proprietate industrială. Protejarea dreptului de proprietate industrială, nu reprezintă o obligaţie, ci o facultate sau o posibilitate recunoscută de actele normative în vigoare, titularului de drepturi., care poate fi o persoana fizică sau o persoană juridică. Secţiunea 2 Protecţia creaţiilor tehnice. 2.1. Brevetul de invenție. Primul privilegiu cu drepturi exclusive, a fost acordat în Ţara Românească la 28 mai 1800, de către domnitorul Alexandru Moruzi, pentru a construi şi exploata o fabrică de testemeluri 7 - la Mânăstirea Mărcuţa din Bucureşti, pentru o durată de 15 ani, cu interdicţia de a nu fi fabricate sau confecţionate de altcineva asemenea produse. 2.2. Modalităţi de acordare a protecţiei pentru creaţiile tehnice. Legea în vigoare, nu dă o definiţie, ca atare invenţiei, dar având în vedere practica românească în domeniu, putem definii invenţia ca fiind o creaţie tehnică sau ştiinţifică care reprezintă o soluţie tehnică date unei probleme tehnice. 2.3. Modelul de utilitate. Modelul de utilitate mai este cunoscut în domeniul proprietăţii industriale sub denumirea de invenţia mică, la nivel mondial existând o reală preocupare pentru armonizarea legislaţiei în domeniu. 6 G.Bucşă, T Popescu, Dicţionar ilustrat de proprietate intelectuală, Editura OSIM, Bucureşti, 2003, p. 209 7 ţesătorie de tulpanuri de basmale, năframe, şaluri 14

2.4. Desenul și modelul industrial. Desenul industrial, reprezintă aspectul exterior, fără rol funcţional, al unui produs utilitar plan sau bidimensional. Modelul industrial reprezintă aspectul exterior, fără rol funcţional, al unui produs utilitar tridimensional. 2.5. Produse semiconductoare. Prin topografie a unui circuit integrat, se înţelege dispunerea tridimensională a unor elemente ale unui circuit integrat din care cel puţin un element este activ, şi a interconexiunilor circuitului integrat. Secțiunea 3 Protecţia creaţiilor estetice 3.1. Marca. Mărcile pot fi: semne, de genul cuvinte, nume de persoane, desene, litere, cifre, elemente figurative, forme tridimensionale, forme ale produselor sau ale ambalajelor, combinaţii de culori, şi orice combinaţie a acestor semne. 3.2. Indicaţiile geografice (indicaţiile de provenienţă sau denumirile de origine). În ceea ce priveşte indicaţia geografică, nu există o definiţie unanim acceptată, legea română 8 prevede că indicaţia geografică constituie o denumire care serveşte la identificarea unui produs dintr-o ţară, regiune sau localitate, în cazul în care o calitate, o reputaţie sau alte caracteristici determinante sunt sau pot fi în mod esenţial atribuite acestei origini geografice. 3.3. Numele comercial. Numele comercial reprezintă denumirea sau firma sub care o persoană juridică, legal înregistrată, îşi desfăşoară activitatea şi sub care semnează, şi care are ca principal rol, individualizarea sau deosebirea de celelalte firme ale altor persoane juridice existente. În ţara noastră numele comercial beneficiază de protecţia legală 9, cu toate că nu există obligativitatea înregistrării numelui comercial ca marcă. 8 Legea 84/1998 privind mărcile şi indicaţiile geografice 9 Potrivit prevederilor Legii nr. 11/1991, privind combaterea concurenţei neloiale, cu modificările şi completările prevăzute de: Legea nr. 21/1996; Legea nr. 298/2001; Legea nr. 187/2012 și Legea nr. 255/2013 15

Secțiunea 4 Alte categorii de drepturi de proprietate industrială 4.1. Concurenţa neloială. Concurenţa neloială reprezintă 10 totalitatea actelor de concurenţă care contravin practicilor cinstite în materie industrială sau comercială. 4.2. Protecţia know-how-lui. Know-how sau echivalentul francez savoir-faire înseamnă a şti cum să faci sau a şti să faci, iar cuvintele sunt traduse în limba română cu înţelesul de pricepere, dibăcie, cunoaştere, secrete, metode de lucru 11. CAPITOLUL III MANAGEMENTUL ACTIVITĂŢILOR DE PROTECŢIE A DREPTURILOR DE PROPRIETATE INDUSTRIALĂ ÎN LUMEA GLOBALIZATĂ Secţiunea 1 Protecţia proprietăţii intelectuale în era globalizării 1.1. Conceptul de globalizare. În ceea ce priveşte globalizarea, nu există o definiţie unitară a acesteia, motiv pentru care în teză am prezentat câteva din cele mai relevante astfel de definiţii. 1.2. Dreptul de proprietate intelectuală în lumea globală. Fenomenul globalizării în domeniul proprietăţii intelectuale a interesat şi interesează din ce în ce mai multă lume, şi are un impact real pe multiple planuri ale vieţii socioeconomice. Secţiunea 2 Aspecte de drept comparat în domeniul drepturilor de proprietate intelectuală 2.1. La nivelul ţărilor membre U.E. am prezentat aspecte din următoarele state: Austria, Bulgaria, Danemarca, Franţa, Germania, Grecia, Marea Britanie, Polonia, Portugalia, Suedia și Spania. 10 În accepţiunea Convenţiei de la Paris 11 Dicţionar englez-român, Institutul de lingvistică, Editura Academiei, Bucureşti, 1974, p.423 16

2.2. Prevederi penale din legislaţiile altor state am prezentat cele mai relevante aspecte din SUA. Secțiunea 3 Practică judiciară în domeniul drepturilor de proprietate industrială 3.1. Criminalitatea economico-financiară în domeniul de referință. Pentru o abordare cât mai riguroasă a temei vom proceda la o scurtă prezentare a paşilor urmaţi de România în cadrul procesului de aderare la U.E., finalizaţi prin semnarea la 25 aprilie 2005, la Luxemburg, a tratatului de aderare, tratat care a stat la baza procesului de ratificare, ce a permis intrarea ţării noastre la data de 01 ianuarie 2007 în Uniunea Europeană. 3.2. Contrafacerea noua armă a crimei organizate. În ceea ce priveşte pirateria şi contrafacerile - componentă importantă a criminalităţii pe verticală - în statele membre U.E. dar şi în statele dezvoltate, statisticile relevă o creştere substanţială a fenomenului dar şi o diversificare substanţială a activităţilor ilegale. 3.3. Impactul crizei globale în domeniul drepturilor de proprietate intelectuală. Ultimi ani au fost marcaţi de evenimente semnificative în lumea financiară, care au generat puternice tensiuni în economia globală, materializate în prăbuşiri ale unor fonduri de investiţii, descoperirea unor uriaşe fraude bancare şi instrumentarea scandalurilor de evaziune fiscală în care au fost implicate nume sonore la nivel mondial. CAPITOLUL IV REGLEMENTĂRI INTERNAŢIONALE, COMUNITARE ŞI NAŢIONALE ÎN DOMENIUL DREPTURILOR DE PROPRIETATE INDUSTRIALĂ Secţiunea 1 Tratate si convenţii internaţionale în domeniu. 1.1. Convenţia de la Paris pentru protecţia proprietăţii industriale din 1883 17

1.2. Convenţia pentru instituirea Organizaţiei Mondiale a Proprietăţii Intelectuale, din 14 iulie 1967 1.3. Aranjamentul de la Madrid privind înregistrarea internaţională a mărcilor, în forma revizuită la Stockholm la 14 iulie 1967 1.4. Aranjamentul de la Haga privind depozitul internaţional de desene şi modele industriale, din 6 noiembrie 1925 1.5. Aranjamentul de la Madrid privind reprimarea indicaţiilor de provenienţă false sau înşelătoare asupra produselor 1.6. Aranjamentul de la Nisa privind clasificarea internaţională a produselor şi serviciilor în vederea înregistrării mărcilor, din 15 iunie 1957 1.7. Aranjamentul de la Lisabona privind protecţia denumirilor de origine şi înregistrarea lor internaţională 1.8. Aranjamentul de la Locarno privind clasificarea internaţională a desenelor şi modelelor industriale, semnat la 8 octombrie 1968 1.9. Tratatul de cooperare în domeniul brevetelor (P.C.T.), adoptat la Washington la 19 iunie 1970 1.10. Aranjamentul de la Strasbourg privind clasificarea internaţională a brevetelor de invenţii din 26 martie 1971 1.11. Tratatul de la Viena privind înregistrarea mărcilor 1.12. Aranjamentul de la Viena care instituie clasificarea internaţională a elementelor figurative ale mărcilor, întocmit la Viena la 12 iunie 1973 1.13. Convenţia de la Miinchen privind brevetul european 1.14. Tratatul de la Budapesta privind recunoaşterea internaţională a depozitului de microorganisme în scopul procedurii de brevetare, semnat la 28 aprilie 1977 1.15. Tratat privind dreptul mărcilor, adoptat la Geneva la 27 octombrie 1994 18

1.16. Convenţia Internaţională pentru Protecţia Noilor Soiuri de Plante (UPOV) Secţiunea 2 Reglementări ale Uniunii Europene în domeniul drepturilor de proprietate industrială 2.1. Directiva 98/71 a Parlamentului European şi a Consiliului, din 13 octombrie 1998, privind protecţia juridică a desenelor şi modelelor 2.2. Directiva 89/104 CEE din 28.12.1988 privind apropierea legislaţiilor referitoare la mărcile comerciale 2.3. Directiva Parlamentului European şi a Consiliului 2004/48 CE din 29 aprilie 2004 privind respectarea drepturilor de proprietate intelectuală 2.4. Convenţie privind acordarea brevetelor europene CAPITOLUL V ORGANIZAŢII INTERNAŢIONALE, REGIONALE ŞI NAŢIONALE CU ATRIBUŢII ÎN DOMENIUL MANAGEMENTULUI DREPTURILOR DE PROPRIETATE INDUSTRIALĂ Secțiunea 1 Organizații regionale 1.1. OSIM și ORDA 1.2. Oficiul de Armonizare în Piaţa Internă. (OAPI) este o agenţie a Uniunii Europene responsabilă cu promovarea şi administrarea mărcii comunitare (din 1994) şi a designului comunitar înregistrat (din 2003). 1.3. Oficiul European de Brevete. (EPO), cu sediul la Munchen, face parte din Organizaţia Europeană a Brevetului, instituită prin Convenţia privind Brevetul European, are ca principală sarcină eliberarea brevetului european de invenţie. 1.4. Oficiul Comunitar pentru Varietăţi de Plante. Oficiul protejează la nivel comunitar drepturile amelioratorului asupra noilor soiuri de plante aparţinând tuturor genurilor şi 19

speciilor de plante, incluzând, printre altele, hibrizii între genuri şi specii. 1.5. Institutul European de Inovare şi Tehnologie. (EIT), înfiinţat în anul 2008, are ca principală misiune consolidarea capacităţii de inovare în comunitatea europeană, prin cooperarea deplină a principalilor actori europeni din triunghiul cunoaşterii care sunt învăţământul superior, cercetarea şi întreprinderile. Secțiunea 2 Organizaţia Mondială a Proprietăţii Intelectuale Secțiunea 3 Observatorul European în domeniul contrafacerii şi a piraterie CAPITOLUL VI INDUSTRIA CONTRAFACERILOR ŞI A PIRATERIEI. ANALIZA INFRACŢIUNILOR DIN DOMENIUL DREPTURILOR DE PROPRIETATE INDUSTRIALĂ DIN LEGISLAŢIA NAŢIONALĂ Secţiunea 1 Infracţiunii din domeniul brevetelor de invenţii şi de soi 1.1. Însuşirea calităţii de inventator. Însuşirea fără drept, în orice mod, a calităţii de inventator constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă 12. Împăcarea înlătură răspunderea penală 13. 1.2. Contrafacerea unei invenţii. Încălcarea dispoziţiilor art. 32 alin.(2) 14 constituie infracţiunea de contrafacere şi se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă. 12 Legea nr. 64 din 11 octombrie 1991 republicată şi actualizată privind brevetele 13 Conform prev. art. 40 pct. 1 şi art. 247 din Legea nr. 187/2012, începând cu data de 1 februarie 2014 (data intrării în vigoare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal) 14 Potrivit art. 32 alin. 2 este interzisă efectuarea, fără consimţământul titularului, a următoarelor acte: a) fabricarea, folosirea, oferirea spre vânzare, vânzarea sau importul în vederea folosirii, oferirii spre vânzare ori vânzării, în cazul în care obiectul brevetului este un produs; b) utilizarea procedeului, precum şi folosirea, oferirea spre vânzare, vânzarea sau importul în aceste scopuri al produsului obţinut direct prin procedeul brevetat, în cazul în care obiectul brevetului este un procedeu. 20

Împăcarea înlătură răspunderea penală 15. Brevetul de invenţie conferă titularului sau un drept exclusiv de exploatare a invenţiei pe întreaga sa durată de protecţie 16. 1.3. Divulgarea datelor cuprinse în cererea de brevet. Constituie infracţiune, divulgarea de către personalul Oficiului de Stat pentru Invenţii şi Mărci, precum şi de către persoanele care efectuează lucrări în legătură cu invenţiile, a datelor cuprinse în cererile de brevet, până la publicarea lor şi se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 3 ani sau cu amendă 17. 1.4. Analiza infracţiunii de contrafacere a unui soi. Constituie infracţiunea de contrafacere, şi se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă, efectuarea, fără autorizaţia titularului brevetului de soi, a oricărui act prevăzut la art.30 alin.(1) 18, precum şi a oricărui act din cele prevăzute în norma de incriminare. Secţiunea 2 Protecţia designului industrial 2.1. Analiza infracţiunii de însuşire a calităţii de autor a unui desen sau model industrial. Însuşirea fără drept, în orice mod, a calităţii de autor al desenului sau modelului industrial şi se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 2 ani 15 Conform art. 40 pct. 2 şi art. 247 din Legea nr. 187/2012, începând cu data de 1 februarie 2014 (data intrării în vigoare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal) 16 Potrivit art. 33 alin. (1), din Legea nr. 64/1991 17 Conform art. 40 pct. 3 şi art. 247 din Legea nr. 187/2012, începând cu data de 1 februarie 2014 (data intrării în vigoare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal) 18 Titularul de brevet pentru soi beneficiază de dreptul exclusiv de exploatare a noului soi şi de dreptul de a interzice oricărei persoane sa efectueze, fără autorizaţia sa, următoarele acte privind materialul de înmulţire sau materialul recoltat aparţinând soiului protejat: a) producerea sau reproducerea; b) condiţionarea în scopul înmulţirii; c) oferirea spre vânzare; d) vânzarea sau orice alta forma de comercializare; e) importul; f) exportul; g) depozitarea pentru unul dintre scopurile prevăzute la lit. a)-f). 21

sau cu amendă. Împăcarea înlătură răspunderea penală 19. 2.2. Analiza infracţiunii de contrafacere a unui desen sau model industrial. Săvârşirea fără drept a oricărui act prevăzut la art. 30, după data înregistrării desenului sau modelului, constituie infracţiunea de contrafacere şi se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 2 ani ori cu amendă. Împăcarea înlătură răspunderea penală. Secţiunea 3 Aspecte de natură penală privind mărcile şi indicaţiile geografice 3.1. Analiza infracţiunilor prevăzute de legea 84 din 1998. Constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă săvârşirea, fără drept, a faptelor incriminate de textul legislativ. Secţiunea 4 Protecţia penală a topografiilor (produselor semiconductoare) 4.1. Contrafacere şi exploatarea comercială fără drept a unei topografii a unui produs semiconductor. Exploatarea comercială sau producerea fără drept a unei topografii protejate ori a unui produs semiconductor în care este încorporată o topografie protejată sau a unui element de circuit care încorporează un astfel de produs semiconductor, în măsura în care acest element continuă să conţină o topografie, dacă fapta a fost comisă după data publicării înregistrării topografiei în Registrul naţional al topografiilor, constituie infracţiunea de contrafacere şi se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă 20. Împăcarea înlătură răspunderea penală. 19 Legea nr. 129/1992, privind desenul şi modelul industrial, Republicată în M. Of. al României, Partea I, nr. 242 din 4 aprilie 2014 20 Legea nr. 16 din 6 martie 1995 privind protecţia topografiilor produselor semiconductoare, republicată, în M. Of. al României, Partea I, nr. 211 din 25 martie 2014, în temeiul art. 248 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 757 din 12 noiembrie 2012, rectificată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 117 din 1 martie 22

Secţiunea 5 Concurenţa neloială 5.1. Concurenţa neloială. Persoana care săvârşeşte un act de concurenţă neloială va fi obligată să înceteze sau să înlăture actul, să restituie documentele confidenţiale însuşite în mod ilicit de la deţinătorul lor legitim şi, după caz, să plătească despăgubiri pentru daunele pricinuite, conform legislaţiei în vigoare. Secțiunea 6 Industria contrafacerilor şi a pirateriei - caracteristici şi impact economico-social 6.1. Pirateria. Pirateria constă în copierea neautorizată a operei protejate prin drept de autor sau drepturi conexe, în scopuri comerciale ori necomerciale, precum şi vânzarea neautorizată a operei copiate, activitate executată de o terţă persoană, fără consimţământul sau autorizarea titularilor de drept. 6.2. Mărfurile pirate. Conform prevederilor legale în vigoare 21, mărfurile pirat sunt definite ca fiind: toate copiile, indiferent de suport, inclusiv copertele, realizate fără consimţământul titularului de drepturi sau al persoanei legal autorizate de acesta şi care sunt executate, direct ori indirect, total sau parţial, de pe un produs purtător de drepturi de autor sau de drepturi conexe ori de pe ambalajele sau copertele acestora. 6.3. Tehnici de ridicare a produselor pirat cu ocazia efectuării verificărilor economico-financiare. Un aspect, deosebit de important pentru desfăşurarea ulterioară a activităţilor în cadrul dosarului de urmărire penală din domeniul drepturilor de autor şi a drepturilor conexe îl 2013, cu modificările ulterioare, dându-se textelor o nouă numerotare, modificată prin Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 365 din 30 mai 2012 cu modificările ulterioare. 21 Cf. prev. art. 136 indice 6 alin.(8) din Legea 8 din 1996 privind dreptul de autor şi drepturile conexe, cu modificările şi completările în vigoare. 23

constituie modul în care echipa de control asigură produsele ridicate în vederea definitivării cercetărilor. 6.5. Tehnici de verificare economico-financiară în domeniul programelor pentru Calculator. Considerăm că sunt necesare şi utile câteva precizări cu privire la regulile generale, ce trebuiesc respectate cu ocazia verificărilor efectuate de poliţiştii specializaţi de la investigarea fraudelor la societăţi sau instituţii în unde sunt utilizate programe pentru calculator. 6.6. Elemente specifice de întocmire a procesului verbal de constatare. În teză am prezentat elementele specifice unei verificări economico-financiare în domeniul software, care trebuie să fie menţionate în procesul verbal încheiat cu această ocazie. 6.7. Contrafacerea. Creşterea continuă a populaţiei globului, creşterea exponenţială a necesităţilor pentru anumite categorii de mărfuri, perfecţionarea profesională, lipsa de educaţie în domeniu, a unor segmente de consumatori, sunt principalii factori socio-economici care favorizează activităţile frauduloase de piratare şi contrafacere. 6.8. Cauzele care determină contrafacerea STUDIU DE CAZ CONTRAFACEREA ȘI PIRATERIA ÎN DOMENIUL JOCURILOR DE NOROC Secțiunea 1 Despre jocurile de noroc tip slot-machine 1.1. Scurt istoric al apariţiei automatelor de joc. Aparatele automate de jocuri de noroc, cunoscute în zilele noastre sub denumirea de slot-machine, au fost inventate cu mai mult de un secol în urmă de către August Fey 22, un mecanic german, care a emigrat în San Francisco. 1.2. Despre piraterie şi contrafacere în domeniul jocurilor de noroc. Criminalitatea în domeniul drepturilor de 22 numele anterior Charles Fey, a se vedea în acest sens http://en.wikipedia.org/wiki/charles_fey 24

proprietate intelectuală a devenit o problemă globală, având un pronunţat caracter transfrontalier, efectele sale negative implicând adesea încălcări grave ale drepturilor omului, pierderi financiare şi daune economice statelor, punând în pericol viaţa şi sănătatea a numeroase fiinţe umane, constituind o ameninţare la adresa securităţii naţionale a statelor, putând avea un efect devastator asupra societăţii umane. 1.3. Contrafacerea unei mărci. În România, au fost identificate mărci şi desene industriale contrafăcute de jocuri de noroc tip slot-machine, dar şi programe de calculator piratate utilizate în industria jocurilor de noroc. 1.4. Contrafacerea desenului industrial. Drepturile asupra desenelor industriale sunt recunoscute şi protejate pe teritoriul României prin înregistrarea acestora la OSIM şi prin eliberarea unui certificat de înregistrare care constituie titlul de protecţie pentru desenul industrial. 1.5. Piratarea programelor de calculator. Regimul juridic al protecţiei creaţiilor din diverse domenii, inclusiv al programelor pentru calculator, considerat ca o creaţie intelectuală, prezenta diferenţe semnificative în statele europene, anterior anilor 1990, de natură să afecteze şi să perturbe Piaţa Unică, la care se adaugă utilizarea masivă a anumitor opere, printre care şi programele de calculator. Secțiunea 2 Aspecte practice referitoare la identificarea produselor pirat şi contrafăcute în domeniul slot-machine 2.1. Forma de prezentare 2.2. Componentele hardware 2.3. Programul de joc 2.4. Interfaţa vizuală, auditivă şi modul de operare al jocului 2.5. Meniuri şi opţiuni 2.6. Concluziile expertizei 25

PROPUNERE DE LEGE FERENDA Protecţia proprietăţii intelectuale, reprezintă o îndatorire a statului român, care prin prevederile actelor normative interne, cât şi prin aderarea la convenţiile, aranjamentele, protocoalele şi tratatele internaţionale, face dovada că obiectul creaţiei spiritului uman reprezintă o problemă de interes major, care este tratată cu seriozitatea necesară. Apreciem că, legislaţia românească în domeniul dreptului de autor, a drepturilor conexe, a dreptului suigeneris al titularului bazei de date şi a drepturilor de proprietate industrială, este în cea mai mare parte armonizată cu prevederile convenţiilor şi tratatelor internaţionale, dar şi cu cele ale directivelor Uniunii Europene. În acest sens, considerăm că majorarea limitelor pedepselor şi mărirea cuantumului amenzilor ce pot fi aplicate pentru încălcarea drepturilor de proprietate intelectuală, este justificată, pe de o parte de faptul că fenomenul contrafacerilor şi al pirateriei a luat o amploare fără precedent în ultimii 10 ani, producând pagube, atât titularilor de drepturi cât şi societăţii în ansamblul ei prin prejudicierea bugetelor naţionale sau a bugetului Comunitar, iar pe de altă parte, considerăm că funcţia de prevenire a pedepsei, poate depinde de asprimea şi duritatea acesteia dar şi de certitudinea şi inevitabilitatea aplicării acesteia. Principala problemă în domeniul prevenirii şi combaterii infracţiunilor la dreptul proprietăţii intelectuale, constă în aplicarea incoerentă şi total nesatisfăcătoare a prevederilor actelor normative în vigoare de către procurorii din cadrul parchetelor şi respectiv de către judecătorii care instrumentează acest gen de infracţiuni. Un pas înainte, în domeniul aplicării legii penale uniform, s-a făcut odată cu prevederile Planului de acţiune 26

pentru implementarea Strategiei naţionale în domeniul proprietăţii intelectuale, adoptat prin Hotărârea de Guvern nr.1174/2005, unde, unul din obiectivele propuse îl reprezintă întărirea capacităţii administrative a Ministerului Public, concretizată prin înfiinţarea în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a unui Serviciu pentru coordonarea activităţii procurorilor în domeniul drepturilor de proprietate intelectuală. Constituirea acestei structuri a fost necesară, fiind vizate în principal două componente, respectiv asigurarea unei supravegheri şi a unei coordonări obiective a activităţilor de constatare şi cercetare a infracţiunilor din domeniul drepturilor de proprietate intelectuală, efectuate de poliţişti specializaţi din structurile Inspectoratului General al Poliţiei Române - Direcţia de Investigare a Fraudelor şi Inspectoratului General al Poliţiei de Frontieră. În vederea funcţionării legale şi eficiente a acestui Serviciu, Ministrul Justiţiei a emis Ordinul nr.412/c/25.01.2006, în temeiul căruia Serviciul funcţionează. Ulterior, prevederea în cauză a fost modificată, în conformitate cu Legea nr.356/2006, prin abrogarea art.209 alin.5 şi 6 C.p.p. şi art.21 alin.3 C.p.p. care au condus la desfiinţarea Biroului de combatere a infracţiunilor în domeniul drepturilor de proprietate intelectuală din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi care a produs o serie de consecinţe practice negative. Astfel, această măsură a atras după sine declinarea de îndată a dosarelor aflate în supravegherea Biroului în diverse stadii de instrumentare, la unităţile de parchet competente din teritoriu şi încărcarea volumului de lucru al acestora. De asemenea, o parte din aceste in fracţiuni au fost comise pe raza mai multor Curţi de Apel, aspect care, în urma declinării dosarelor, a îngreunat continuarea cercetărilor de către o singură unitate de parchet (spre exemplu: în 27

conformitate cu art.132 alin.2 C.p.p., există o serie de acte de urmărire penală care nu pot fi efectuate prin comisie rogatorie). Divizarea activităţii de urmărire penală s-a reflectat şi în faza de judecată, deoarece în practică, în măsura în care nu există elemente de criminalitate organizată, instanţele au pronunţat hotărâri judecătoreşti contradictorii, care în fapt privesc aceleaşi infracţiuni şi aceleaşi persoane între care există legături infracţionale, dar care au fost trimise în judecată de parchete diferite. Nu în ultimul rând, trebuie subliniată atribuţia biroului de monitorizare lunară a cauzelor complexe, prin intermediul căreia se realizează o evidenţă obiectivă a situaţiei infracţionale în materia drepturilor de proprietate intelectuală la nivelul întregii ţări. Având în vedere aceste aspecte, considerăm că, în contextul în care România este membră a Uniunii Europene şi este absolut necesar combaterea eficientă a fenomenului contrafacerii şi pirateriei, se impune continuarea activităţii Biroului de combatere a infracţiunilor în domeniul drepturilor de proprietate intelectuală - aşa cum aceasta a fost stabilită prin Ordin al Ministrului Justiţiei - şi pe cale de consecinţă, menţinerea în vigoare a dispoziţiilor procedurale reglementate de dispoziţiile art.209 alin.5 şi 6 C.p.p. şi art.217 alin.3 C.p.p. În ceea ce priveşte o mai bună gestionare a problemelor din domeniul drepturilor de proprietate intelectuală, precum şi în vederea eliminării neajunsurilor, care pot apărea în practica judiciară în acest domeniu, propunem de lege ferenda, elaborarea şi adoptarea unui COD AL PROPRIETĂŢII INTELECTUALE ROMÂN, care să sistematizeze şi să reglementeze unitar, în conformitate cu prevederile acordurilor şi convenţiilor internaţionale la care România este parte, dar şi cu directivele Uniunii Europene în domeniul, dreptului de 28

autor, a drepturilor conexe, a dreptului sui-generis al fabricantului de baze de date şi al drepturilor de proprietate industrială. În acest sens propunem o sistematizare a Codului în felul următor: Titlul I Dreptul de autor, drepturile conexe şi dreptul suigeneris al fabricantului de baze de date Titlul II Brevetele de invenţie Titlul III Noile soiuri de plante şi rase de animale Titlul IV Modelele de utilitate Titlul V Design industrial (Desene şi modele industriale) Titlul VI Topografii produselor semiconductoare (circuite integrate) Titlul VII Mărcile şi indicaţiile geografice Titlul VIII Concurenţa neloială Titlul IX Combaterea Pirateriei şi a Contrafacerilor Titlul X Respectarea drepturilor de proprietate intelectuală în vamă Un prim aspect de noutate în domeniu îl constituie reglementarea modelului de utilitate sau mica invenţie, aşa cum este cunoscut în literatura de specialitate, necesar dezvoltării întreprinderilor mici şi mijlocii şi nu numai. Protecţia modelului de utilitate, este necesară pentru a servi scopurilor de asigurare a protecţiei unui obiect de proprietate industrială, cu cerinţe mai puţin riguroase şi cu o durată mai scurtă în comparaţie cu un brevet de invenţie clasic. Protecţia penală a drepturilor de proprietate intelectuală, va fi reglementată distinct în cadrul titlurilor 8 şi 9, unde se va avea în vedere eliminarea prevederilor similare, existente în acest moment în legile speciale dar şi în Codul penal. Astfel propunem de lege ferenda, abrogarea art. 299, art. 300 şi art. 301 C. pen., şi a prevederii similare din art.5, al Legii 11/1991, privind combaterea concurenţei 29

neloiale modificată şi completată, precum şi a altor paralelisme existente în actele normative din domeniu de referinţă. De asemenea propunem de lege ferenda introducerea în Codul Proprietăţii Intelectuale, a prevederilor art. 297 C. pen, referitoare la înşelăciunea cu privire la calitatea mărfurilor, a art. 298 C. pen., divulgarea secretului economic, şi a art. 313 C. pen., falsificarea de alimente şi alte produse. Considerăm necesară, incriminarea separată în cadrul Codului Proprietăţii Intelectuale, a infracţiunilor de evaziune fiscală şi contrabandă săvârşite ca urmare a nerespectării legislaţiei specifice în domeniul drepturilor de proprietate intelectuală. Propunerea referitoare la Codul Proprietăţii Intelectuale Român, a avut la bază, prevederile Codului proprietăţii intelectuale francez, adoptat în 1992 şi modificat în 1997, şi respectiv a Codului proprietăţii intelectuale portughez, din 1985, modificat în 1991. Considerăm ca propunerea făcută, dacă va fi pusă în practică, va reprezenta un pas înainte în activitatea de protecţie a drepturilor de proprietate intelectuală, ea fiind chemată să desăvârşească şi să îmbunătăţească, protejarea valorilor culturale naţionale şi o promovare fermă a acestora. Este imperios necesar ca dreptul de autor, drepturile conexe şi drepturile de proprietate industriale, să beneficieze de reglementări sigure, sistematizate şi uniform aplicate, pe teritoriul naţional şi internaţional, care să asigure o consacrare juridică în forme eficiente, astfel încât, creaţiile literare, artistice sau ştiinţifice să contribuie la înfăptuirea progresului spiritual şi material al societăţii mondiale. 30

B I B L I O G R A F I E Legislaţie, documente oficiale Acte normative naţionale 1. Constituţia României, publicată în Monitorul Oficial al României nr.233 din 1991, revizuită prin Legea nr.429/2003, aprobată prin referendum la 18-19.10.2003 şi republicată în Monitorul Oficial al României nr.767 din 2003. 2. Codul penal al României, adoptat prin Legea nr.301/2004, publicată în Monitorul Oficial al României nr.575 din 2004 3. Codul Fiscal al României, în vigoare de la 1 ianuarie 2007, cu modificările şi completările până la data de 01 noiembrie 2007 4. Decretul nr. 321/1956 privind dreptul de autor, publicat în Buletinul Oficial, Partea I-a, nr. 18 din 27 iunie 1956 5. Decretul nr. 1.175 din 28 decembrie 1968 privind ratificarea Convenţiei pentru instituirea Organizaţiei Mondiale a Proprietăţii Intelectuale, publicat în Buletinul Oficial, Partea I-a, nr. 1 din 6 ianuarie 1969 6. Decizia ORDA nr. 1/1997 pentru acordarea Avizului de funcţionare şi de exercitare a drepturilor ca organism de gestiune colectiva a drepturilor de autor Societăţii pentru Drepturi de Autor în Cinematografie şi Audiovizual a Autorilor şi Realizatorilor (DACIN-SARA), publicată în Monitorul Oficial al României nr. 109 din 2 iunie 1997 7. Decizia ORDA nr. 3/1997, pentru avizarea funcţionarii ca organism de gestiune colectivă a drepturilor patrimoniale de autor în domeniul muzical a Asociaţiei Uniunea Compozitorilor şi Muzicologilor din România - Asociaţia pentru Drepturi de Autor (UCMR-ADA), publicată în Monitorul Oficial al României nr. 58 din 8 aprilie 1997 8. Decizia ORDA nr. 4/1997, de acordare a avizului de funcţionare şi exercitare a drepturilor ca organism de gestiune colectivă a drepturilor conexe Centrului Roman pentru Administrarea Drepturilor Artiştilor Interpreţi (CREDIDAM), publicată în Monitorul Oficial al României nr. 57 din 4 aprilie 1997 9. Decizia ORDA nr. 8/1997, pentru avizarea funcţionării ca organism de gestiune colectivă a drepturilor de autor în domeniul operelor scrise a Fondului Literar, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 138 din 1 iulie 1997 10. Decizia ORDA nr. 5/1997, pentru avizarea funcţionării ca organism de gestiune colectivă a drepturilor conexe în domeniul muzical a Uniunii Producătorilor de Fonograme din România (UPFR), 31