PROCEDURA CAMEREI PRELIMINARE

PROCEDURA CAMEREI PRELIMINARE Prep. univ. drd. Ioana POIANĂ Facultatea de Drept Simion Bărnuţiu Universitatea Lucian Blaga din Sibiu Keywords: preliminary chamber, Law number 135/2010, phase, procedure of judging in the preliminary chamber, preventive measures, judge of the preliminary chamber The procedure of the preliminary chamber Summary The aim of the present paper is to present one of the procedures introduced by Law number 135/2010 regarding the Criminal Procedure Code. The institution is exposed as a innovative phase of the criminal trial, which succeeds the criminal investigation and precedes the first court judgement. Because of this change the new criminal trial will have four phases: the criminal investigation, the preliminary chamber, the judgement and the acomplishment of the court ruling. By introducing this procedure, the legislator of the year 2010 tried to guarantee that some fundamental principles of the criminal trial are respected, rules such as: celerity, legality and equity. It also tried to prevent Romania from being sentenced by the European Court of Human Rights for the excessive length of the criminal trials. The first part of the paper exposes the object and the aim of this procedure. It also announces the appearence of a new actor on the stage of the criminal trial, namelly, the judge of the preliminary chamber. The second part presents the procedure of judging in the preliminary chamber, which consists of: the proceeding measures, the judgement itself, the sentences that can be given, the appeal and the preventive measures in the preliminary chamber. The final part of the article presents arguments in favour of this procedure. 1. Natura juridică Instituţia se prezintă ca o fază inovatoare şi intermediară a procesului penal, care succede urmărirea penală şi precede judecata în primă instanţă. Astfel că noul proces penal român va avea patru faze: urmărirea penală, camera preliminară, judecata şi punerea în executare a hotărârilor judecătoreşti. Un argument în favoarea opiniei potrivit căreia procedura camerei preliminare este o fază a procesului penal şi nu o simplă etapă o constituie faptul că legiuitorul i-a atribuit un titlu distinct în partea specială a Noului Cod de Procedură Penală şi a plasat-o între urmărirea penală reglementată la titlul I şi judecata prevăzută la titlul III. 1

În opinia unor autori, procedura camerei preliminare apare ca o etapă procesuală preliminară judecăţii prevăzută în noul Cod de Procedură penală, în cadrul căreia judecătorul special desemnat în această funcţie verifică legalitatea sesizării instanţei, precum şi a administrării probelor de către organele de urmărire penală 1. Însă aceiaşi autori revin asupra opiniei lor şi afirmă la definiţia fazelor procesuale că pe lângă cele trei faze procesuale enumerate mai sus este reglementată şi camera preliminară 2. 2. Obiectul şi scopul procedurii în camera preliminară Prin introducerea procedurii camerei preliminare s-a garantat respectarea uneia dintre cele patru funcţii judiciare introduse în Noul Cod de procedură penală, respectiv: funcţia de verificare a legalităţii trimiterii sau netrimiterii în judecată 3. Obiectul procedurii este reglementat de art. 342 NCPP potrivit căruia în camera preliminară se urmăreşte verificarea legalităţii privind: sesizarea instanţei, administrarea probelor şi efectuarea actelor de către organele de urmărire penală 4. Prin introducerea procedurii, legiuitorul anului 2010 a urmărit să asigure garanţia unor principii fundamentale ale procesului penal, cum ar fi: celeritatea, legalitatea şi echitatea şi să prevină condamnarea României de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului pentru durata excesivă a procesului penal. Pentru a sublinia importanţa introducerii acestei proceduri apar necesare câteva exemple de hotărâri CEDO împotriva României în materie penală. Astfel, de exemplu, în cauza BRAGADIREANU ÎMPOTRIVA ROMÂNIEI, reclamantul în plângerea adresată curţii a invocat şi motivul că procedura penală desfăşurată împotriva sa a fost injustă şi a avut o durată prea lungă. Obiectul procesului penal l-a format infracţiunea de omor deosebit de grav. Procesul a durat 8 ani şi 8 luni. Curtea a hotărât cu 6 voturi la 1 că a fost încălcat art. 6 alin. 1 al Convenţiei privind dreptul la un proces echitabil cu referire la durata procedurii penale 5. Un alt exemplu, îl constituie cauza ROSENGREN ÎMPOTRIVA ROMÂNIEI. Reclamantul a invocat încălcarea art. 6 paragraf. 1 din Convenţie: durata excesivă a procedurilor care a depăşit 9 ani 6. România a fost condamnată şi în cauza CONSTANTIN ŞI STOIAN ÎMPOTRIVA ROMÂNIEI, Curtea a hotărât că în cauza respectivă a fost încălcat art. 6 paragraf. 1 din Convenţie cu privire la echitatea procedurii penale şi prezumţia de nevinovăţie precum şi ca urmare a utilizării mijloacelor de constrângere din partea poliţiei şi a lipsei investigării acestui aspect de către autorităţile interne 7. Un alt exemplu îl constituie cauza STAIANOVA ŞI NEDELCU ÎMPOTRIVA ROMÂNIEI. În cauza amintită Curtea a condamnat România pentru încălcarea dispoziţiilor art. 6 paragraf. 1 din Convenţie, având în vedere că durata procedurii litigioase este excesivă şi nu corespunde cerinţei unui termen rezonabil. Este important de precizat că perioada soluţionării procesului penal având ca obiect o infracţiune de tâlhărie a durat 9 ani şi 4 luni 8. 1 G. Antoniu, C. Bulai, Dicţionar de drept penal şi procedură penală, Edit. Hamangiu, Bucureşti, 2011, p. 110. 2 Ibidem, p. 384. 3 A se vedea art. 3 alin. 1 lit. c din Noul Cod de procedură penală, Editura Hamangiu, Bucureşti, 2011, p. 47. 4 A se vedea Noul Cod de procedură penală, Editura Hamangiu, Bucureşti, 2010, p. 225. 5 A se vedea cauza Bragadireanu împotriva României, hotărârea din 06/03/2008 publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 369 din 04/06/2010, citată de Colecţia Dreptate şi adevăr, Hotărâri CEDO împotriva României în materie penală. Aprecierile Curţii Europene a Drepturilor Omului privind drepturile garantate de Convenţia europeană, Editura Moroşan, Bucureşti, 2011, p. 120-138. 6 A se vedea cauza Rosengren împotriva României, hotărârea din 29/12/2009 publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 169 din 16/03/2010, op. cit., p. 291-299. 7 A se vedea cauza Constantin şi Stoian împotriva României, hotărârea din 29/12/2009, op. cit., p. 299-311; 8 A se vedea cauza Stoianova şi Nedelcu împotriva României, hotărârea din 04/08/2005, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 562 din 16/08/2007, op. cit.,p. 318-323. 2

Aceste condamnări se datorează în mare parte modului în care a fost instrumentată cauza la începutul procesului penal, a faptului că de regulă nu a fost sesizată legal instanţa sau probele nu au fost administrate conform prevederilor legale ori modului în care actele au fost efectuate de către organele de urmărire penală. 3. Durata procedurii în camera preliminară Durata procedurii în cameră preliminară este reglementată de art. 343 NCPP. Articolul fixează o durată minimă în care poate fi efectuată procedura, cea de 15 zile şi o durată maximă, cea de 30 de zile. Legiuitorul subliniază faptul că procedura trebuie să dureze cel puţin 15 zile, astfel ea nu poate fi îndeplinită într-un termen mai scurt decât acesta. Termenul începe să curgă de la data înregistrării dosarului la instanţă. Este important de reţinut că durata se fixează în funcţie de complexitatea cauzei 9. 4. Judecătorul de cameră preliminară Lucrarea anunţă apariţia unui nou actor pe scena dreptului procesual penal, respectiv judecătorul de cameră preliminară. Acesta nu este singurul organ judiciar introdus prin NCPP. Legea nr. 135/2010 a inserat şi judecătorul de drepturi şi libertăţi. Art. 54 NCPP expune care este competenţa acestui organ judiciar, în cadrul instanţei 10. Astfel, judecătorul de cameră preliminară este competent: să verifice legalitatea trimiterii în judecată dispuse de procuror, modul în care au fost administrate probele şi efectuate actele procesuale de către organele de urmărire penală; să soluţioneze plângerile împotriva soluţiilor de neurmărire sau de netrimitere în judecată, precum şi alte situaţii expres prevăzute de lege, cum ar fi să dispună cu privire la luarea unora dintre măsurile preventive. Judecătorul de cameră preliminară se prezintă ca un alt organ judiciar, în cadrul instanţei, însă se deosebeşte de judecătorul de drepturi şi libertăţi prin faptul că cel din urmă participă în faza de urmărire penală, unde este chemat să soluţioneze: cererile, propunerile, plângerile, contestaţiile sau orice alte sesizări privind: măsurile preventive, asigurătorii şi de siguranţă cu caracter provizoriu; actele procurorului, în cazurile prevăzute de lege; încuviinţarea percheziţiilor, a folosirii tehnicilor speciale de supraveghere sau cercetare ori a altor procedee probatorii potrivit legii; administrarea anticipată a probelor, precum şi alte situaţii expres prevăzute de lege 11. 5. Măsuri premergătoare Măsurile premergătoare sunt prevăzute de art. 344 NCPP. Potrivit articolului, dosarul este înregistrat la instanţa competentă, după care se trimite în aceeaşi zi judecătorului de cameră preliminară. Judecătorul de cameră preliminară trebuie să studieze dosarul, să constate care este complexitatea cauzei şi să fixeze în funcţie de aceasta o data la care va soluţiona dosarul. Articolul impune ca o copie certificată a rechizitoriului să fie comunicată de îndată părţilor şi persoanei vătămate, în plic sigilat, la locul de deţinere sau prin agentul procedural al instanţei sesizate, al instanţei în circumscripţia căreia locuiesc sau al instanţei locului indicat de aceasta pentru a fi citate 12. 9 A se vedea Noul Cod de procedură penală, Editura Hamangiu, Bucureşti, 2010, p. 225. 10 G. Antoniu, C. Bulai, op. cit., p. 557. 11 G. Antoniu, C. Bulai, op. cit., p. 167. 12 A se vedea Noul Cod de procedură penală, Editura Hamangiu, Bucureşti, 2010, p. 225-226. 3

În legătură cu părţile procesului penal se impune a se preciza că în prezent, acestea sunt: inculpatul, partea vătămată, partea civilă şi partea responsabilă civilmente 13. Faţă de situaţia actuală, NCPP exclude partea vătămată din rândul părţilor procesului penal 14. Însă NCPP asemeni celui actual, recunoaşte persoana vătămată. În schimb, făptuitorul şi învinuitul au fost înlocuiţi cu termenul de suspect. Desigur acest termen era uzat şi anterior pentru a desemna făptuitorul, însă avea un caracter subsidiar. Astfel că în NCPP suspectul şi persoana vătămată au calitatea de subiecţi procesuali principal 15. Dacă părţile procesului penal sau persoana vătămată nu cunosc limba română li se va trimite o traducere autorizată după copia certificată a rechizitoriului. De asemenea, inculpatului i se aduce la cunoştinţă prin adresa de trimitere a rechizitoriului că până la data stabilită are dreptul de a formula cereri şi ridica excepţii, precum şi dreptul de a-şi angaja un apărător pentru a depune note scrise. Apărătorul inculpatului poate depune note scrise judecătorului de cameră preliminară cu cel puţin 10 zile înainte de data indicată de alin. 2 al art. 344 NCPP 16. În cazul în care apărarea este obligatorie, iar inculpatul nu a angajat un apărător, judecătorul de cameră preliminară desemnează în cauză un avocat din oficiu, care poate depune note scrise cu cel puţin 3 zile înainte de data stabilită. Cererile şi excepţiile formulate de inculpat sau de apărătorul acestuia se comunică parchetului, care poate răspunde în scris până la termenul de soluţionare stabilit de judecătorul de cameră preliminară. În cazul în care rechizitoriului îi lipseşte vreuna dintre menţiunile obligatorii sau dacă nu au fost respectate condiţiile prevăzute de art. 329 care reglementează actul de sesizare a instanţei, judecătorul de cameră preliminară dispune acoperirea omisiunilor în cel mult 5 zile şi sesizează în acest sens conducătorul parchetului care a emis rechizitoriul 17. 6. Procedura de judecată în camera preliminară Procedura de judecată în camera preliminară este reglementată de art. 345 NCPP 18. Judecata în cameră preliminară se desfăşoară în camera de consiliu, fără participarea părţilor şi a procurorului. Judecătorul este obligat să verifice competenţa instanţei sesizate şi să se pronunţe asupra cererilor formulate şi a excepţiilor ridicate. Dacă judecătorul constată că instanţa sesizată nu este competentă, el trebuie să procedeze potrivit dispoziţiilor art. 50 NCPP privind declinarea de competenţă şi art. 51 NCPP care reglementează conflictul de competenţă 19. În această fază pot fi administrate probe. Probele obţinute prin tortură, precum şi cele derivate din acestea sunt excluse şi nu pot fi avute în vedere la judecata în fond a cauzei 20. Judecătorul hotărăşte prin încheiere motivată asupra legalităţii privind: sesizarea instanţei, administrarea probelor şi efectuarea actelor de către organele de urmărire penală. Soluţiile care pot fi pronunţate de judecătorul de cameră preliminară sunt: de începere a judecăţii şi de restituire a cauzei la parchet 21. Începerea judecăţii se dispune dacă judecătorul de cameră preliminară constată că în cursul urmăririi penale probele au fost administrate în conformitate cu dispoziţiile legii şi instanţa a fost legal sesizată. 13 A se vedea art. 23 şi 24 din Codul de procedură penală, Editura Hamangiu, Bucureşti, 2010, p. 215. 14 A se vedea art. 32 alin. 2 din Noul Cod de procedură penală, Editura Hamangiu, Bucureşti, 2010, p. 58. 15 A se vedea art. 33 din Noul Cod de procedură penală, Editura Hamangiu, Bucureşti, 2010, p.58. 16 A se vedea art. 344 din Noul Cod de procedură penală, Editura Hamangiu, Bucureşti, 2010, p. 225. 17 A se vedea Noul Cod de procedură penală, Editura Hamangiu, Bucureşti, 2010, p. 220-221. 18 A se vedea Noul Cod de procedură penală, Editura Hamangiu, Bucureşti, 2010, p. 226. 19 Ibidem, p. 65-66. 20 A se vedea art. 102 din Noul Cod de procedură penală, Editura Hamangiu, Bucureşti, 2010, p. 86-87. 21 A se vedea art. 346 din Noul Cod de procedură penală, Editura Hamangiu, Bucureşti, 2010, p. 226-227. 4

După începerea judecăţii, legalitatea sesizării poate fi contestată doar pentru motive noi, care nu au putut fi invocate în procedura camerei preliminare. Restituirea cauzei la parchet se dispune dacă: în urma sesizării, conducătorul parchetului care a emis rechizitoriul, în condiţiile art. 344 alin. 6, nu a luat măsuri pentru acoperirea omisiunilor; toate probele din cursul urmăririi penale au fost administrate cu încălcarea prevederilor legale sau sesizarea instanţei este nelegală. În situaţia în care rechizitoriul priveşte mai multe fapte sau persoane, dispoziţia de începere a judecăţii se limitează numai la faptele şi persoanele pentru care s-a constatat îndeplinirea condiţiilor prevăzute de lege. În cazul în care judecătorul de cameră preliminară constată că una sau mai multe probe au fost administrate cu încălcarea dispoziţiilor legale, dispune informarea conducătorului parchetului care a emis rechizitoriul. În termen de 24 de ore de la informare, conducătorul parchetului comunică judecătorului dacă menţine dispoziţia de trimitere în judecată. În cazul în care conducătorul parchetului menţine cererea de începere a judecăţii, judecătorul de cameră preliminară dispune prin încheiere începerea judecăţii. Restituirea cauzei la parchet se dispune în cazul în care conducătorul parchetului nu răspunde în termenul prevăzut de lege ori arată că nu menţine cererea de începere a judecăţii. 7. Contestaţia Împotriva încheierii judecătorului de cameră preliminară se poate face contestaţie. Termenul de contestaţie este de 3 zile de la comunicare. Contestaţia apare ca o nouă cale de atac şi se judecă de către judecătorul de cameră preliminară de la instanţa ierarhic superioară celei sesizate. În cazul în care instanţa sesizată este Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, contestaţia se judecă de către completul competent potrivit legii 22. Dispoziţiile art. 343-345 NCPP care reglementează durata procedurii în camera preliminară, măsurile premergătoare şi procedura de judecată, se aplică în mod corespunzător. 8. Măsurile preventive în procedura de cameră preliminară Măsurile preventive în procedura de cameră preliminară sunt prevăzute de art. 348 NCPP. Potrivit NCPP măsurile preventive sunt: reţinerea, controlul judiciar, controlul judiciar pe cauţiune, arestul la domiciliu şi arestarea preventivă 23. Astfel se poate observa că legiuitorul anului 2010 a exclus măsurile procesuale preventive restrictive de libertate privind obligarea de a nu părăsi localitatea şi obligarea de a nu părăsi ţara. De asemenea, noul cod a introdus o măsură nouă, cea a arestului la domiciliu prin care inculpatul este obligat să nu părăsească imobilul în care locuieşte pe o perioadă determinată. Judecătorul de cameră preliminară sau cel de drepturi şi libertăţi ori instanţa de judecată poate dispune ca pe durata arestului la domiciliu inculpatul să poarte permanent un sistem electronic de supraveghere 24. Totodată au fost modificate măsurile procesuale preventive ale liberării provizorii sub control judiciar şi a liberării provizorii pe cauţiune. Legiuitorul nu a modificat doar denumirea celor două măsuri, ci şi modalitatea de aplicare 25. 22 A se vedea art. 347 din Noul Cod de procedură penală, Editura Hamangiu, Bucureşti, 2010, p. 227. 23 A se vedea art. 202 alin. 4 din Noul Cod de procedură penală, Editura Hamangiu, Bucureşti, 2010, p. 149. 24 A se vedea art. 218-222 din Noul Cod de procedură penală, Editura Hamangiu, Bucureşti, 2010, p. 163-167. 25 A se vedea art. 211-217 din Noul Cod de procedură penală, Editura Hamangiu, Bucureşti, 2010, p. 157-163. 5

Dintre măsurile enumerate, judecătorul de cameră preliminară este chemat să se pronunţe asupra luării măsurilor preventive privind controlul judiciar în formă simplă sau pe cauţiune, arestul la domiciliu şi arestarea preventivă. În privinţa controlului judiciar simplu sau pe cauţiune, judecătorul de cameră preliminară poate să se pronunţe cu privire la luarea măsurii faţă de inculpat în această fază. Alături de acest organ judiciar nou introdus, NCPP recunoaşte dreptul procurorului de a lua cele două măsuri preventive în cursul urmăririi penale, însă doar în mod excepţional, ţinând seama de nevoile urgente ale urmăririi penale şi în mod provizoriu. Măsurile pot fi luate pentru cel mult 5 zile. Ordonanţa procurorului prin care a dispus una dintre cele două măsuri va trebui confirmată de către judecătorul de drepturi şi libertăţi. De asemenea, acest drept este recunoscut şi instanţei în faza judecăţii. Astfel, dacă actualul CPP conferă doar instanţei de judecată dreptul de a adopta aceste măsuri atât în faza de urmărire penală cât şi în faza judecăţii, NCPP dispune că în cursul urmăririi penale această măsură poate fi luată de procuror, lăsând instanţa să o dispună în faza camerei preliminare sau a judecăţii. De asemenea, dacă în prezent cele două instituţii sunt aplicabile numai în cazul unui învinuit sau inculpat arestat preventiv în prealabil, Noul Cod de procedură penală reglementează controlul judiciar ca alternativă la arestarea preventivă. În schimb, la fel ca în actualul cod, asupra luării măsurilor preventive privind arestul la domiciliu şi arestarea inculpatului este competentă să se pronunţe exclusiv instanţa. Însă acesta se divide în trei categorii: judecătorul de drepturi şi libertăţi pentru faza de urmărire penală, judecătorul de cameră preliminară pentru această fază şi instanţa de judecată pentru faza judecăţii. Judecătorul de cameră preliminară trebuie să dispună, la cerere sau din oficiu, cu privire la luarea, menţinerea, înlocuirea, revocarea sau încetarea de drept a măsurilor preventive. De asemenea, el trebuie să se pronunţe asupra cererilor, propunerilor, plângerilor şi contestaţiilor privitoare la măsurile preventive. Instanţa de judecată dispune cu privire la aceste acte printr-o încheiere motivată care se comunică inculpatului şi procurorului care au lipsit la pronunţare. Împotriva încheierilor prin care judecătorul de cameră preliminară dispune asupra măsurilor preventive pot formula contestaţie inculpatul şi procurorul. Termenul pentru formularea contestaţiei este de 48 de ore de la pronunţare sau, după caz, de la comunicare 26. Prin introducerea contestaţiei, legiuitorul anului 2010 a înlăturat recursul care în actualul Cod figurează ca o cale de atac ce poate fi exercitată împotriva încheierilor prin care instanţa dispune cu privire la măsura arestării preventive şi a liberării condiţionate sub control judiciar sau pe cauţiune. Contestaţia se depune la instanţa a cărei hotărâre se atacă şi se înaintează, împreună cu dosarul cauzei, judecătorului de cameră preliminară de la instanţa ierarhic superioară, în termen de 48 de ore de la înregistrare. În cazul în care asupra măsurilor preventive a dispus judecătorul de cameră preliminară de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, contestaţia va fi judecată de completul de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. Nu sunt suspensive de executare contestaţiile formulate împotriva încheierii prin care s-a dispus luarea sau menţinerea unei măsuri preventive ori prin care s-a constatat încetarea de drept a acesteia. NCPP obligă instanţa să se pronunţe asupra contestaţiei formulate de inculpat în termen de 5 zile de la înregistrare. În schimb, în cazul în care procurorul formulează contestaţie împotriva încheierii prin care s-a dispus revocarea unei măsuri preventive sau înlocuirea unei măsuri preventive cu o altă măsură, se soluţionează înainte de expirarea duratei măsurii preventive dispuse anterior. La soluţionarea contestaţiei, judecătorul de cameră preliminară este obligat să citeze inculpatul. 26 A se vedea art. 206 din Noul Cod de procedură penală, Editura Hamangiu, Bucureşti, 2010, p. 152-153. 6

Soluţionarea contestaţiei se face în prezenţa inculpatului, cu excepţia cazului când acesta lipseşte nejustificat, este dispărut, se sustrage ori din cauza stării sănătăţii, din cauză de forţă majoră sau stare de necesitate nu poate fi adus în faţa judecătorului. Însă în toate cazurile, este garantat dreptul la apărare al inculpatului, asistenţa juridică pentru inculpat de către un avocat ales sau numit din oficiu fiind obligatorie 27. După cum se poate observa NCPP reia dispoziţiile art. 171 alin. 2 din actualul Cod de Procedură Penală. Participarea procurorului este obligatorie. Dacă sunt întrunite condiţiile prevăzute de lege pentru admiterea contestaţiei, judecătorul de cameră preliminară de la instanţa ierarhic superioară poate dispune luarea uneia dintre măsurile preventive prevăzute la art. 202 alin. 4 NCPP, respectiv: controlul judiciar, controlul judiciar pe cauţiune sau arestul la domiciliu ori poate dispune majorarea cuantumului cauţiunii. În cauzele în care faţă de inculpat s-a dispus o măsură preventivă, judecătorul de cameră preliminară verifică legalitatea şi temeinicia măsurii preventive 28. Verificarea măsurilor preventive începe cu emiterea de către procuror a rechizitoriului şi trimiterea înscrisului respectiv împreună cu dosarul cauzei la judecătorul de cameră preliminară de la instanţa competentă. Înscrisurile trebuie trimise cu cel puţin 5 zile înainte de expirarea duratei măsurii preventive. Judecătorul de cameră preliminară trebuie să verifice din oficiu legalitatea şi temeinicia măsurii preventive, înainte de expirarea duratei de 3 zile de la înregistrarea dosarului. Se impune citarea inculpatului. Totodată, judecătorul de cameră preliminară este obligat să dispună menţinerea măsurii preventive faţă de inculpat când constată că temeiurile care au determinat luarea măsurii se menţin sau există temeiuri noi care justifică o măsură preventivă. În cazul în care au încetat temeiurile care au determinat luarea sau prelungirea măsurii arestării preventive şi nu există temeiuri noi care să o justifice ori în cazul în care au apărut împrejurări noi din care rezultă nelegalitatea măsurii preventive, judecătorul de cameră preliminară dispune prin încheiere revocarea acesteia şi punerea în libertate a inculpatului, dacă nu este arestat în altă cauză. În tot cursul procedurii judecătorul de cameră preliminară este obligat să verifice periodic, din oficiu, dar nu mai târziu de 30 de zile, dacă subzistă temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive şi a măsurii arestului la domiciliu. 9. Argumente în favoarea procedurii După cum se poate observa din lecturarea articolului, procedura camerei preliminare prezintă o serie de avantaje. În primul rând, apare ca o garanţie pentru soluţionarea cu celeritate a cauzei în fond şi evitarea principalelor probleme existente, respectiv: tergiversarea nejustificată a cauzelor şi nefinalizarea dosarelor din motive procedurale. În al doilea rând, procedura încearcă să respecte standardele Curţii Europene a Drepturilor Omului în materie penală. În al treilea rând, înlătură toate lacunele din actualele dispoziţii procesual penale, în care examinarea legalităţii rechizitoriului şi a probelor administrate în cursul urmăririi penale împiedicau pe durată nedeterminată începerea cercetării judecătoreşti. În al patrulea rând, procedura elimină posibilitatea restituirii ulterioare, în faza de judecată a dosarului la parchet, datorită faptului că legalitatea trimiterii în judecată şi a probatoriului sunt soluţionate în această fază. 27 A se vedea art. 205 din Noul Cod de procedură penală, Editura Hamangiu, Bucureşti, 2010, p. 151-152. 28 A se vedea art. 348 din Noul Cod de procedură penală, Editura Hamangiu, Bucureşti, 2010, p. 227. 7

În al cincilea rând, procedura contribuie la îmbunătăţirea calităţii actului de justiţie, prin reglementarea punctuală atât sub aspectul termenului în care judecătorul trebuie să se pronunţe, maxim 30 de zile de la înregistrarea cauzei şi nu mai puţin de 15 zile. În al şaselea rând, prin condiţiile impuse procedura asigură respectarea principiului echităţii, ca regulă fundamentală a procesului penal, judecătorul fiind chemat să stabilească dacă raportat la modul în care s-a desfăşurat urmărirea penală se poate proceda la judecata în fond 29. Având în vedere cele expuse, procedura camerei preliminare apare ca o instituţie benefică şi modernă, un filtru suplimentar al procesului penal care va garanta respectarea unor principii fundamentale. 29 A se vedea Noul Cod de procedură penală. Expunere de motive, Editura Hamangiu, Bucureşti, 2010, p. 28-29. 8