Dubla taxare survenită în urma ajustărilor de preţuri de transfer Matei Daniela Facultatea de Contabilitate şi Informatică de Gestiune, anul III daniela.matei.23@gmail.com Coordonatorii lucrării Ichim Narcisa Senior Consultant, Deloitte Tijani Leila Senior Consultant, Deloitte Rezumat. Lucrarea de faţă doreşte să prezinte pe scurt aspecte legate de preţurile de transfer, ce sunt şi ce presupun acestea, dar şi noţiuni generale legate de dubla impunere, modul în care apare şi legatura dintre ele. Dacă prima parte conţine mai mult aspecte teoretice legate de preţurile de transfer, în cea de-a doua parte am incercat să prezint aspect mai practice care să faciliteze o mai bună înţelegere a temei abordate. Cuvinte cheie: preţuri de transfer, dubla impunere, metode utilizate, ajustare de preţuri de transfer, dosar de preţuri de transfer. Clasificare JEL: H29. Clasificare REL: 13Z. 1. Introducere Preţurile de transfer au devenit un subiect foarte des întâlnit atunci când vine vorba de fiscalitate şi tendinţele din această zonă. Este un lucru cunoscut faptul că peste o treime din comerţul la nivel mondial se realizează între societăţi care fac parte dintr-un grup, iar dacă ne uităm şi mai în detaliu, respectiv la tranzacţiile prin care se transfer tehnologii, ponderea tranzacţiilor poate creşte până la 80%. In Romania autorităţile fiscale prezintă din ce în ce un mai mare interes în abordarea acestui segment atunci când efectuează controale. Astfel, cu cât numărul controalelor creşte cu atât mai mult creşte riscul ca autorităţile fiscale să propună ajustări. Aceste ajustări pe lângă faptul că modifică baza fiscal a societăţii, determinând o corecţie a impozitului pe profit, dobânzi şi penalităţi de întârziere, dau naştere şi unei duble impunere.
Matei Daniela Impozitul cu reţinere la sursă sursă de discriminare? 2. Preţurile de transfer Conform OECD un preţ de transfer este un preţ, adoptat pentru evidenţierea în contabilitate a valorii tranzacţiilor între entităţi afiliate aflate sub acelaşi management la nivel înalt sau scazut, astfel încât să afecteze profitulul sau transferurile de capital între aceste întreprinderi. Cu alte cuvinte, atunci când folosim termenul de preţ de transfer ne referim la preţul utilizat de două societăţi afiliate, atunci când realizează orice tip de tranzacţii. Fie că tranzacţia vizează bunuri sau servicii, materii prime, produse semi-fabricate, produse finite, împrumuturi, brevete, know-how sau orice altceva ce poate fi tranzacţionat, preţul care se reflect în contabilitate ca preţ de vanzare, respectiv, preţ de achiziţie, este numit preţ de transfer. Pentru a ne putea referii la societăţi afiliate, acestea trebuie să facă parte dintr-un grup şi să indeplinească condiţiile de persoană afiliată. Grupul de societăţi însemnă două sau mai multe societăţi interconectate prin control şi/sau deţinerea participaţiilor calificate. 2.1. Persoana afiliată O persoană este afiliată cu altă persoană dacă relaţia dintre ele este definită de cel puţin unul dintre următoarele cazuri: a) o persoană fizică este afiliată cu altă persoană fizică, dacă acestea sunt soţ/soţie sau rude până la gradul al III-lea inclusiv. Între persoanele afiliate, preţul la care se transferă bunurile corporale sau necorporale ori se prestează servicii reprezintă preţ de transfer; b) o persoană fizică este afiliată cu o persoană juridică dacă persoana fizică deţine, în mod direct sau indirect, inclusiv deţinerile persoanelor afiliate, minimum 25% din valoarea/numărul titlurilor de participare sau al drepturilor de vot deţinute la persoana juridică ori dacă controlează în mod efectiv persoana juridică; c) o persoană juridică este afiliată cu altă persoană juridică dacă cel puţin: (i) prima persoană juridică deţine, în mod direct sau indirect, inclusiv deţinerile persoanelor afiliate, minimum 25% din valoarea/numărul titlurilor de participare sau al drepturilor de vot la cealaltă persoană juridică ori dacă controlează persoana juridică; (ii) a doua persoană juridică deţine, în mod direct sau indirect, inclusiv deţinerile persoanelor afiliate, minimum 25% din valoarea/numărul titlurilor de participare sau al drepturilor de vot la prima persoană juridică; (iii) o persoană juridică terţă deţine, în mod direct sau indirect, inclusiv deţinerile persoanelor afiliate, minimum 25% din valoarea/numărul titlurilor de participare sau al drepturilor de vot atât la prima persoană juridică, cât şi la cea de-a doua. 2.2. Reglementări Tot în ceea ce priveşte cadrul general al preţurilor de transfer nu trebuie omisă legislaţia în vigoare existentă, atât la nivel local, cât şi internaţional. Există o situaţie destul de specială la noi în ţară şi anume: ceea ce stă la bază, din punct de vedere legislativ, este de dată recent, respectiv, reglementări au început să fie emise din 2003, în comparaţie cu alte ţări, ca de exemplu Marea Britanie şi Statele Unite ale Americii, care au început să introduca reglementări în ceea ce priveşte problema preţurilor de transfer, încă de la începutul secolului XX.
Tabel 1: Legislaţia în privinţa preţurilor de transfer Legislaţia domestică Legislaţia internaţională Legea 571/2003 Codul Fiscal Hotărârea de Guvern nr. 44/2004 Normele metodologice de aplicare a Codului Fiscal Ghidul OECD privind preţurile de transfer pentru companiile multinaţionale şi administraţiile fiscale ( Ghidul OECD privind preţurile de transfer ) UN Model Tax Conventions Codul de conduita al Uniunii Europene privind preţurile de transfer Ordonanţa de Guvern nr. 92/2003 Codul de procedură fiscală Ordin A.N.A.F. nr. 222/2008 Sursa: prelucrare proprie. Reglementări în privinţa dosarului de preţuri de transfer In ceea ce priveşte reglementările legale privind conţinutul specific al dosarului privind preţurile de transfer ce trebuie întocmit de catre contribuabili, aşa cum este prevăzut de Codul de Procedura Fiscală, sunt reprezentate de Ordinul nr. 222/2008 al Preşedintelui ANAF şi publicat în M.Of. nr.129/19 februarie 2008. Trebuie menţionat faptul ca cerinţele legislaţiei interne privind conţinutul dosarului preţurilor de transfer sunt conforme cu prevederile Codului de conduită privind documentaţia preţurilor de transfer pentru întreprinderile asociate din Uniunea Europeană (publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr.c176/1 din 28 iulie 2006), care şi completeaza prevederile Ordinului nr. 222/2008. De asemenea, Ordinul nr. 222/2008 se completează şi cu Liniile directoare privind preţurile de transfer emise de Organizaţia pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică. In mod curent conţinutul dosarului preţurilor de transfer trebuie să conţină următoarele informaţii: 1. Informaţii despre grup Structura organizatorică a grupului, legală şi operaţională; Descrierea generală a activităţii grupului, strategia de afaceri, inclusiv schimbările din strategia de afaceri faţă de anul fiscal precedent; Descrierea şi implementarea aplicării metodologiei privind preţurile de transfer în cadrul grupului, dacă este cazul; Prezentarea generală a tranzacţiilor între persoane afiliate rezidente în U. E.: modul de tranzacţionare; modul de facturare; contravaloarea tranzacţiilor; Descrierea generala a funcţiilor şi riscurilor asumate de persoanele afiliate, inclusiv schimbările intervenite în acest sens faţă de anul precedent; Prezentarea deţinătorilor de active necorporale din cadrul grupului (brevete, marci de fabrică, know how etc.) şi redevenţele plătite sau primite; Prezentarea acordurilor de preţ în avans încheiate de către contribuabil sau de către alte societăţi din cadrul grupului, în legatură cu acesta, cu excepţia celor emise de ANAF.
Matei Daniela Impozitul cu reţinere la sursă sursă de discriminare? 2. Informaţii despre contribuabil Prezentarea detaliată a tranzacţiilor cu persoanele afiliate: modul de tranzacţionare; modul de facturare; contravaloarea tranzacţiilor; Prezentarea analizei comparative; - caracteristicile bunurilor sau serviciilor; - analiza funcţionala (funcţii, riscuri, active utilizate); - termeni contractuali; - circumstanţele economice; - strategii de afaceri specifice; - informaţii cu privire la tranzacţii comparabile externe sau interne; Prezentarea persoanelor afiliate şi a sediilor permanente ale acestora implicate în aceste tranzacţii sau înţelegeri; Descrierea metodei de calcul al preţurilor de transfer şi argumentarea criteriilor de selecţie a acesteia; Descrierea altor condiţii considerate ca fiind relevante pentru contribuabil. Neprezentare sau prezentarea incompletă a dosarului preţurilor de transfer se poate transforma pentru companie într-o amendă cu valoarea cuprinsă între 12.000 şi 14.000 lei, fără a lua în considerare eventualele ajustări, penalităţile şi dobănzile aferente. In mod normal, dosarul preţurilor de transfer trebuie prezentat în termen de 3 luni de la solicitarea organului fiscal, cu posibilitatea de prelungire de încă 3 luni. Este foarte important ca acest dosar să conţină toate informaţiile şi suficiente argumente care să asigure acceptarea acestuia de către autoritatea fiscală. 2.3. Acorduri în avans Ca o alternativă la întocmirea şi menţinerea al zi a informaţiilor din dosarului de preţuri de transfer, firmele pot apela la acorduri în avans.apa-este actul administrativ emis de Agenţia Naţională de Administrare Fiscală (ANAF) în vederea soluţionării unei cereri a contribuabilului, referitoare la stabilirea condiţiilor şi modalităţilor în care urmează să fie determinate, pe parcursul unei perioade fixe, preţurile de transfer, în cazul tranzacţiilor efectuate între persoane afiliate, astfel cum sunt definite în Codul fiscal. APA este singurul document care garanteaza acceptarea de catre autoritatile fiscale a metodologiei preturilor de transfer alese de catre contribuabil. Acordul este obligatoriu si opozabil faţă de organele fiscale. Emiterea unui acord de preţ în avans este condiţionată şi de plata unei taxe reprezentând echivalentul în lei a 20.000 Euro pentru mari contribuabili, precum şi pentru celalalte categorii de contribuabili în cazul în care valoarea consolidată a tranzacţiilor pentru care se solicită emiterea acordului depaşeşte echivalentul a 4 milioane Euro, respectiv a unei taxe reprezentând echivalentul în lei a 10.000 Euro de către ceilalţi contribuabili. Modificarea acordului de preţ în avans la cererea contribuabilului este, de asemenea,condiţionată de plata unui tarif reprezentând echivalentul în lei a 15.000 Euro în cazul marilor contribuabili şi a celorlalţi contribuabili dacă valoarea consolidată a tranzacţiilor subiect al acordului depaşeşte suma de 4 milioane Euro, respectiv a unei taxe reprezentând echivalentul în lei a 6.000 euro în cazul celorlaţi contribuabili.contribuabilul titular al unui acord de preţ în avans are obligaţia depunerii, în termenul de depunerea situaţiilor financiare anuale, la autoritatea fiscala care a emis acordul, a
unui raport anual privind modul de realizare a termenilor şi condiţiilor acordului. Nerespectarea acestei obligaţii duce la anularea acordului de preţ în avans obţinut. Pentru obţinerea unui APA este nevoie de depunerea unei documentaţii care trebuie să cuprindă: Structura organizatorica a grupului şi descrierea generală a activităţii grupului; Descrierea implementării şi aplicării metodologiei preţurilor de transfer (dacă este cazul) şi prezentarea generala a tranzacţiilor între persoane afiliate; Analiza funcţiilor, a riscurilor şi activelor din cadrul grupului Prezentarea detaliată a tranzacţiilor care vor fi acoperite de APA şi a părţilor implicate în tranzacţii; Analiza comparativă; Prezentarea informatiilor cu privire la tranzacţii comparabile externe sau interne; Prezumţiile critice care pot afecta preţul de transfer al tranzacţiei Autorităţile din alte state cărora li s-a solicitat să participe la emiterea acordului; Descriere a metodologiei propuse de preţuri de transfer; Perioda care va fi acoperită prin acord; Descrierea altor condiţii relevante pentru contribuabil; Declaratie pe proprie răspundere privind corectitudinea informaţiilor şi că nu exista nicio procedură fiscală, administrativă sau judiciară în curs pentru tranzacţia ce este subiect APA. 2.4. Metode de stabilire a preţurilor de tranfer Aşa cum este menţionat în conţinutul dosarului de preţuri de transfer descrierea metodei de calcul şi argumentarea criteriilor de selecţie a acesteia este o parte esenţială, deoarece pe ea se bazează argumentele de justificare a stabilirii preţului de transfer. Pentru a stabili valoarea de piaț ă a tranzacț iilor încheiate între entităț i afiliate, Codul Fiscal românesc reglementează o listă de metode care pot fi aplicate. Ca regulă generală, valoarea unei tranzacț ii între entităț i afiliate care poate fi recunoscută din punct de vedere fiscal este valoarea de piaț ă. La stabilirea preț ului de piaț ă al tranzacț iilor între persoane afiliate, autorităț ile fiscale pot recurge la una din următoarele metode: metoda comparării preț urilor necontrolate, prin care preț ul de piaț ă este stabilit pe baza preț urilor plătite altor persoane care vând bunuri ș i servicii comparabile către persoane independente; metoda cost-plus, prin care preț ul de piaț ă se stabileș te pe baza costurilor bunului sau serviciului asigurat prin tranzacț ie, majorat cu marja de profit corespunzătoare; metoda preț ului de revânzare, prin care preț ul de piaț ă se stabileș te pe baza preț ului de revânzare a bunului sau serviciului vândut unei persoane independente, diminuat cu cheltuielile cu revânzarea, alte cheltuieli ale contribuabilului ș i o marjă de profit; orice altă metodă recunoscută în Ghidul OECD. În vederea stabilirii celei mai adecvate metode se au în vedere următoarele elemente: metoda care se apropie cel mai mult de împrejurările în care sunt stabilite preț urile supuse liberei concurente pe pieț e comparabile din punct de vedere comercial; metoda pentru care sunt disponibile date rezultate din funcț ionarea efectivă a persoanelor afiliate, implicate în tranzacț ii supuse liberei concurenț e;
Matei Daniela Impozitul cu reţinere la sursă sursă de discriminare? gradul de precizie cu care se pot face ajustări în vederea obț inerii comparabilităț ii; circumstanț ele cazului individual; activităț ile desfăș urate efectiv de diferite persoane afiliate; metoda folosită trebuie să corespundă împrejurărilor date ale pieț ei ș i ale activităț ii contribuabilului; documentaț ia care poate fi pusă la dispoziț ie de către contribuabil. În cazul prestărilor de servicii, la stabilirea preț ului de piaț ă al tranzacț iilor dintre două entităț i afiliate trebuie examinat dacă două persoane independente, cu un comportament adecvat, ar fi încheiat tranzacț iile în condiț iile stabilite de persoanele afiliate. Pentru prestările de servicii se iau în considerare tarifele obiș nuite pentru respectivul domeniu. Dacă aceste tarife nu sunt disponibile se pot utiliza alte metode prevăzute de legislaț ie (i.e., cost-plus). In continuare, sunt prezentate pe scurt metodele de stabilire a preţurilor de transfer. A. Metoda comparării preţurilor (eng. Comparable Uncontrolled Price CUP) are la bază comparaţia preţului tranzacţiei analizate cu preţurile practicate de alte entităţi independente de aceasta, atunci când sunt vândute produse sau servicii comparabile. Pentru transferul de bunuri, produse, mărfuri sau servicii între entităţi afiliate, valoarea de piaţă este acel preţ pe care l-ar fi convenit entităţi independente, în condiţiile existente pe pieţe comparabile din punct de vedere comercial pentru transferul de bunuri sau mărfuri identice ori similare, în cantităţi comparabile, în acelaşi punct din lanţul de producţie şi de distribuţie şi în condiţii comparabile de livrare ori de plată. În acest sens, pentru stabilirea valorii de piaţă se poate recurge la: - compararea preţurilor convenite între entităţi afiliate cu preţurile convenite în relaţiile între entităţi independente, pentru tranzacţii comparabile (compararea internă a preţurilor); - compararea preţurilor convenite între entităţi independente, pentru tranzacţii comparabile (compararea externă a preţurilor). B. Metoda cost-plus (eng. Cost Plus C+) se bazează, pentru determinarea preţului obişnuit al pieţei, pe majorarea costurilor principale cu o rată a profitului similară domeniului de activitate al contribuabilului. Punctul de plecare este reprezentat de costurile producătorului sau ale furnizorului de servicii. Acolo unde mărfurile sau serviciile sunt transferate printr-un număr mai mare de entităţi afiliate, această metodă urmează să fie aplicată separat pentru fiecare stadiu, luându-se în considerare rolul şi activităţile concrete ale fiecărei entităţi afiliate. C. Metoda preţului de revânzare (eng. Resale Price RP) potrivit căreia preţul pieţei este determinat pe baza preţului de revânzare a produselor şi serviciilor către entităţi independente, diminuat cu cheltuielile de comercializare şi a unei rate a profitului. Această metodă se aplică pornindu-se de la preţul la care un produs cumpărat de la o persoană afiliată este revândut unei entităţi independente.acest preţ este apoi redus cu o marjă brută corespunzătoare (marja preţului de revânzare) reprezentând valoarea din care ultimul vânzător din cadrul grupului va încerca să îşi acopere cheltuielile de vânzare şi alte cheltuieli de operare în funcţie de operaţiunile efectuate şi să realizeze un profit corespunzător. Trebuie avute în vedere următoarele aspecte:
- factorii referitori la perioada de timp dintre cumpărarea iniţială şi revânzare, inclusiv cei referitori la schimbările survenite pe piaţă în ceea ce priveşte cheltuielile, ratele de schimb şi inflaţia; -modificările survenite în starea şi gradul de uzură a bunurilor ce fac obiectul tranzacţiei, inclusiv modificările survenite prin progresul tehnologic într-un anumit domeniu; - dreptul exclusiv al revânzătorului de a vinde anumite bunuri sau drepturi ce ar putea influenţa decizia asupra unei schimbări a marjei de preţ. D. Metoda împărţirii profitului (eng. Transactional Net Margin TNMM) se foloseşte atunci când tranzacţiile efectuate între organizaţiile afiliate sunt interpuse astfel încât nu este posibilă identificarea unor tranzacţii comparabile. Aceasta metodă presupune estimarea profitului obţinut de organizaţiile afiliate în urma uneia sau mai multor tranzacţii şi împărţirea acestor profituri între organizaţiile afiliate proporţional cu profitul ce ar fi fost obţinut de către organizaţiile independente. Împărţirea profiturilor trebuie să se realizeze printr-o estimare adecvată a veniturilor realizate şi a costurilor suportate în urma uneia sau mai multor tranzacţii de către fiecare organizaţie. Profiturile trebuie împărţite astfel încât să reflecte activităţile efectuate, riscurile asumate şi activele folosite de fiecare dintre părţile afiliate. E. Metoda marjei nete (eng. Profit Split PS) implică calcularea marjei nete a profitului obţinută de o persoană în urma uneia sau a mai multor tranzacţii cu entităţi afiliate şi estimarea acestei marje pe baza nivelului obţinut de către aceeaşi persoană în tranzacţii cu entităţi independente sau pe baza marjei obţinute în tranzacţii comparabile efectuate de entităţi independente. Aceasta metoda presupune efectuarea unei comparaţii între anumiţi indicatori financiari obţinuţi de organizaţiile afiliate şi aceiaşi indicatori obţinuţi de organizaţiile independente care activează în cadrul aceluiaşi domeniu. Circumstanţele cazului individual care urmează să fie luat în considerare în examinarea preţului de piaţă sunt: tipul, starea, calitatea, precum şi gradul denoutate al bunurilor, mărfurilor şi serviciilor transferate; condiţiile pieţei pe care bunurile, mărfurile sau serviciile sunt folosite, consumate, tratate, prelucrate sau vândute unor entităţi independente; activităţile desfăşurate şi stadiile din lanţul producţiei şi distribuţiei entităţilor implicate; clauzele cuprinse în contractele de transfer privind obligaţiile, termenele de plată, reducerile, garanţiile acordate, asumarea riscului; condiţiile speciale de concurenţă. Atunci când pot fi determinate tranzacţii comparabile necontrolate, metoda comparării preţurilor reprezintă cea mai directă şi mai sustenabilă cale de aplicare a principiului arm s length. De asemenea, autorităţile fiscale din majoritatea ţărilor regăsesc în metoda comparării preţurilor cea mai sustenabilă modalitate de determinare a preţului tranzacţiilor dintre companii afiliate. Utilizarea metodelor tranzacţionale ale profitului trebuie limitată în cazul unor situaţii excepţionale, când nu există date ori când acestea sunt insuficiente pentru aplicarea uneia dintre metodele tradiţionale de determinare a preţurilor de transfer.
Matei Daniela Impozitul cu reţinere la sursă sursă de discriminare? 2.5. Preţurile de transfer în contextul BEPS In tabelul următor sunt prezentate toate acţiunile pe care BEPS le propune, însoţite de o scurtă descriere. In ceea ce priveşte preţurile de transfer, până la acest moment Acţiunile 8 şi 13 sunt cele mai relevante, însă şi în celelalte acţiuni se regăsesc aspecte care impactează această zonă. Tabel 2: BEPS-Erodarea bazei fiscale şi mutarea profitului Acţiune Anul publicării Prezentare Acţiunea 1. Abordarea provocărilor fiscale în economia digital. Acţiunea 2. Neutralizarea efectelor aranjamentelor artificial. Acţiunea 3. Intărirea regulilor CFC (Companii Stăine Controlate) Acţiunea 4. Limitarea bazei de eroziune prin deducerea dobănzii şi alte plăţi financiare. Acţiunea 5. Combaterea practicilor fiscale dăunătoare mai eficient, având în vedere transparenţa ș i substanț a tranzacţiilor. Acţiunea 6. Prevenirea acordarării de avantaje prin tratate Acţiunea 7. Prevenirea evitării artificiale prin sediul permanent Acţiunea 8. Ghidul preț urile de transfer în privinţa imobilizărilor necorporale 2015 2015 Identifică principalele problem în ceea ce priveşte economia digitala şi doreşte o abordare holistică atât asupra impozitelor directe cât şi indirect. Dezvoltarea de modele şi recomandări în ceea ce priveşte legislaţia internă pentru a combate folosirea de instrumente şi companii numai în scop fiscal. Dezvoltarea de recomandări în ceea ce priveşte forma regulilor privind companiile străine controlate. Această masură urmează a fi sincronizată şi cu alte acţiuni. Acţionează în ceea ce priveşte utilizarea dobânzii şi a împrumuturilor pentru reducerea bazei impozabile. Această acţiune este corelată şi cu acţiunile legate direct de preţurile de transfer din prisma strânsei legături. Această acţiune presupune o stransă colaborare cu tările care nu sunt membre OECD, deoarece poate implica şi un schimb spontan în ceea ce priveşte reguli preferenţiale. Acţiunea îşi propune să clarifice faptul că tratatele semnate nu au menirea de a produce dubla neimpunere şi imformarea corectă a statelor înainte de semnarea unui astfel de tratat. Acest document adduce modificări în ceea ce priveşte definiţia sediului permanent astfel încăt să se limiteze utilizarea artificial a acestuia.. Dezvoltarea de reguli pentru a preveni eroziunea bazei şi mutarea profitului prin mutarea activelor necorporale între membrii grupului. Acest lucru va implica: (i) adoptarea unei definiţii clare şi cuprinzătoare în ceea ce priveşte activele necorporale; (ii) asigurarea faptului că profiturile asociate cu transferul ș i utilizarea activelor necorporale sunt alocate în mod corespunzător, în conformitate cu crearea de valoare; (iii) elaborarea unor norme de stabilire a preț urilor de transfer sau de măsuri speciale pentru transferurile de necorpoarale greu de evaluat; ș i (iv) actualizarea orientările privind modalităț ile de contribuț ie de cost. Acţiunea 9. Riscuri şi capital 2015 Dezvoltarea de reguli pentru a preveni eroziunea bazei şi mutarea profitului prin transferul riscurilor sau alocarea de capital excesiv între membrii grupului. Acest lucru va implica adoptarea regulilor de preț uri de transfer sau măsuri speciale pentru a se asigura faptul că nu se va aloca venituri suplimentare la o entitate numai pentru că ș i-a asumat prin contract riscuri sau a furnizat capital.
Acţiunea 10. Alte tranzacţii cu un risc ridicat Acţiunea 11. Stabilirea metodologiilor de colectare ș i analiză a datelor privind BEPS Acţiunea 12. Datoria contribuabililor de a dezvălui aranjamentele de planificarea fiscală agresivă Acţiunea 13. Ghidul pentru documentaţia preț urilor de transfer ș i raportul ţară cu ţară Acţiunea 14. Asigurarea de mecanisme de soluț ionare a litigiilor mai eficiente Acţiunea 15. Dezvoltarea unui instrument multilateral Normele care urmează să fie elaborate vor necesita, de asemenea, o modelare a veniturilor în functie de valoarea creată. 2015 Se referă la tranzacţiile foarte rare care se realizează între părţi terţe. Aceasta va implica adoptarea de regulit sau măsuri speciale în ceea ce priveşte preţurile de transfer pentru a: (i) clarificara împrejurările privind eroziunea bazei ș i mutarea profitului în tranzacț iile care pot fi reclasificate; (ii) clarifica aplicarea metodelor de stabilire a preț urilor, în special metoda împarţirii profitului, în contextul lanţurilor de valoare globale; ș i (iii) a asigurara protecț ie împotriva tipurilor comune de erodarea a bazei impozabile, cum ar fi cheltuielile administrative şi de management. Dezvoltarea de recomandări în ceea ce priveşte indicatorii 2015 care vor măsura eficienţa măsurilor propuse prin acest plan. Prevederi privind regulile care vor oblica firmele să 2015 prezinte informaţii cu privire la tranzacţii, aranjamente sau structurile utilizate, în cat mai multe ţări. 2015 Se dezvoltă noi cerinţe în ceea ce priveşte informaţiile furnizate, atât de compania dintr-o ţară, cât şi de tot grupul ca întreg, Doreşte să includă clause privind soluţionarea eventualelor problem în ceea ce priveşte un tratat prin apel la comisiile de arbitraj. Instrument multilateral este proiectat pentru a oferi o abordare inovatoare privind aspecte fiscale internaț ionale, reflectând natura evoluț iei rapide a economiei globale ș i necesitatea de adaptare rapida la această evoluț ie. Sursa: prelucrare proprie. 2.6. Modificările aduse în materie de preţuri de transfer de Noul Cod Fiscal Proiectul de modificare a Codului Fiscal, care în prezent se află în dezbatere publică, se doreşte a fi unul bine-venit din partea mediului de afaceri. Atât modificările de fond aduse, cât şi ceea ce ţine de o mai bună înţelegere şi utilizare a acestuia, au ca obiectiv ajutarea firmelor, dar şi o reducere a nerespectării prevederilor actuale. Ceea ce impactează direct zona de preţuri de transfer, din acest proiect, este reprezentat de următoarele aspecte: - modificarea definiț iei persoanelor afiliate, pentru a evidenț ia mai clar această relaţie; -introducerea principiului valorii de piaț ă (arm s length), astfel cum se aplică în cadrul regulilor OECD privind preț urile de transfer: :principiul valorii de piaţă (arm s length): atunci când condiţiile stabilite sau impuse în relatiile comerciale sau financiare între două persoane afiliate diferă de acelea care ar fi existat între persoane independente, orice profituri care în absenţa condiţiilor respective ar fi fost realizate de una dintre persoane, dar nu au fost realizate de aceasta din cauza condiţiilor respective, pot fi incluse în profiturile acelei persoane şi impozitate corespunzător.
Matei Daniela Impozitul cu reţinere la sursă sursă de discriminare? - se aduc completări regulilor de ajustare a preţului unei tranzacţii care să permită folosirea valorii mediane a preţurilor/profiturilor aferente unei tranzacţii. Acestea vor permite susţinerea actelor de inspecţie fiscală în stabilirea preţurilor de transfer la nivelul pieţei prin reglementarea transparentă a modului de calcul al acestora. - la Titlul 1, Capitolul II, articolul 11 Prevederi speciale pentru aplicarea Codului fiscal, alineatele (2), (3) şi (4) se face referire la tranzacţiile transfrontariere artficiale, principiul respectării preţului de piaţă şi metodele utilizate pentru determinarea acestuia. - de asemenea, în Codul de Procedura Fiscală, la Capitolul IV în articolul 52 Soluţia fiscală individuală anticipată şi acordul de preţ în avans se prezintă aspectele legate de obţinerea unui acord în avans şi soluţia fiscal anticipată. 3. Dubla impunere In ceea ce priveşte dubla impunere în urma ajustării preţurilor de transfer trebuie avute în vedere mai multe aspecte. In primul rând, trebuie să se facă diferenţă între dubla taxare juridică, care se referă la taxarea aceluiaşi venit, aflat în posesia unei singure persoane, în mai multe ţări si dubla taxare economic, care se referă la taxarea a două persoane diferite pentru acelaşi venit. In cadrul unei ajustări de preţuri de transfer, deoarece avem implicate două entităţi diferite, din ţări diferite, al căror venit este interconectat, putem vorbi numai de dubla taxare economică. Mai exact, atunci când o autoritate fiscală propune o ajustare de preţuri de transfer, bazată pe diferite considerente, baza impozabilă se modifica la firma direct afectată. Acest lucru produce şi el la randul său o modificare a bazei fiscale la compania care a realizat tranzacţiile cu firma în cauza, preţul tranzacţiei astfel fiind modificat. De exemplu, simlificând foarte mult, compania X, din România realizează tranzacţii cu o companie din grup, compania Y, localizată într-o ţară cu o cota de impozit de 10%. Compania X vinde produse finite lui Y, valoarea tranzacţiilor însumând 1000 um. Autoritatea fiscal analizează tranzacţia, decide că principiul nu este respectat şi propune o valoare a tranzacţiei de 1500 um. Astfel, compania X va datora statului 80 um plus penalităţi şi dobânzi. In acelaşi timp, în prima situaţie compania Y datorează, să presupunem, 80 um statului din ţara respectivă, în schimb, în urma ajustării, dacă s-ar produce ajustarea, impozitul datorat de compania Y ar fi de 40 um. Suma de 40 um, care reprezintă diferenţa între ceea ce s-a plătit şi ceea ce ar fi trebuit să fie plătit în urma ajustării, este urmare a dublei taxări, lucru nefavorabil companiei respective. In legislaţia domestică, pentru a avita o situaţie de dublă taxare, există două modalităţi de inţelegere amiabilă: procedura de acord amiabilă aşa cum reiese din tratatele bilateral pe care România le are semnate şi procedura de acord amiabilă aşa cum se regăseşte sub Convenţia de Arbitraj a Uniunii Europene pentru statele membre. Soluț ionarea litigiilor în conformitate cu Convenț ia de arbitraj nu trebuie să fie iniț iat ș i poate fi suspendă în cazul în una dintre întreprinderile în cauză este supusă unei "sancț iuni severe" pentru tranzacț iile care dau naș tere la ajustarea. Termenul sancț iune severă include comiterea unui act criminal furnizate de evaziunea fiscală, lege sau legea contabilităț ii, legea firmei sau legislaț ia fiscală. Aceasta include, de asemenea, sancț iuni administrative în ceea ce priveș te: refuzul de a depune declaraț iile fiscale (declaraț ii) pentru declaraț iile informative la solicitarea organelor fiscale; refuzul de a furniza documente ș i înregistrări solicitate de autorităț ile de control fiscal; neprezentarea documentelor financiare periodice ș i a raportărilor contabile sau,
înaintarea acestor documente sau rapoarte care includ date incorecte; acț iunile incluse în cazierul fiscal, potrivit legislaț iei în vigoare. Art. 93^2 prevede că, în cazul tranzacţiilor între persoane române afiliate, ajustarea venitului sau cheltuielii uneia dintre persoanele afiliate, efectuată de către organul fiscal competent pentru administrarea creanţelor datorate de respectiva persoană, este opozabilă şi organului fiscal pentru administrarea creanţelor celeilalte persoane afiliate. Practic, ajustarea se decide de organul fiscal competent prin emiterea unei decizii de ajustare care stă la baza emiterii deciziei de impunere sau a deciziei de nemodificare a bazei de impunere. Decizia de ajustare se comunică: - contribuabilului la care s-a efectuat ajustarea; - persoanei române afiliate la care se referă tranzacţia ajustată, - precum şi organului fiscal competent pentru administrarea creanţelor datorate de persoana română afiliată. Cu toate acestea, alin. (4) art. 93^2 din Codul de procedură fiscală prevede că ajustarea este opozabilă organului fiscal competent pentru administrarea creanţelor datorate de persoana română afiliată numai dacă decizia de ajustare este definitivă în sistemul căilor administrative şi judiciare de atac. Cu alte cuvinte, ajustarea în oglinda poate fi operată doar dacă decizia iniţială de impunere rămâne definitivă. Problema care se pune în continuare vizează momentul la care decizia de ajustare se consideră ca fiind definitivă. În acest sens se disting mai multe situaţii: Tabel 3: Procedura în caz de litigii Termen de Baza legislativă Acţiune companiei Soluţionare aplicare a decizie nu contestă nefavorabilă 30 zile art. 207 din Codul de procedura fiscală contestă pe cale administrativă nefavorabilă, fără a acţiona în instanţă 6 luni art. 11 din Legea contenciosului administrativ 554/2004 contestă pe cale administrativă contestă pe cale administrativă acţiune în instanţă acţiune în instanţă nefavorabilă nefavorabilă nefavorabilă 15 zile art. 20 din Legea contenciosului administrativ 554/2004 nefavorabilă recurs nefavorabilă imediat hotărârii judecătoreşti Sursa: prelucrare proprie.
Matei Daniela Impozitul cu reţinere la sursă sursă de discriminare? 3.1. Cazuri celebre în ceea ce priveşte preţurile de transfer In ultimii ani s-au intensificat controalele fiscale ca urmare a crizei economice şi astfel a crescut şi numărul de ajustărilor de preţuri de transfer. Totuşi, în contextul internaţional există cazuri care prezintă o situaţie mai speciala. Comisia Europeană, Fiscul din Statele Unite ale Americii sau din Marea Britanie, au ridicat problema sustragerii de la plata taxelor sau evitarea impozitări în anumite ţări care prezintă cote ridicate de impozitare, în favoarea ţărilor cu o fiscalitate mai redusa, a unor multinaţionale imporante. Starbucks, Google, Facebook, Apple, dar şi alte companii sunt acuzate de crearea unor structuri la nivel de grup, pentru optimizarea sarcinii fiscale. Acest fenomen, consider că este, pe lângă o problem de fiscalitate, la nivel internaţional şi o problemă de etică. Din punctul meu de vedere, este de urmărit modul în care aceste cazuri vor evolua şi măsurile pe care organizmele internaţionale le vor adopta pentru a reduce astfel de practice. Cazul Apple La fel ca multe alte companii, Apple a înfiinţat firme în Irlanda: Apple Retail şi Apple Distribution, şi prin diverse tranzacţii a făcut ca profitul să revină în această ţară, unde a şi încheiat acorduri cu statul pentru a beneficia de anumite facilităţi fiscale. Datorită sau din cauza mărimii companiei, autoritatea fiscală americană, chiar dacă a conştientizat ceea ce compania făcea, nu a putut să recurgă la sancţiuni care chiar să aibă un impact real. Figura 1:Modul de organizare a companiei Apple Sursa: Internet
4. Concluzii Aşa cum reiese şi din simpla căutare pe google, subiectul preţuri de transfer este şi va continua să fie unul de actualitate în ceea ce priveşte aspecte de fiscalitate, la nivel internaţional. Modificările care au loc, în primul rând în legislaţia internaţional, cu siguranţă vor produce schimbări, intr-o mică sau mai mare măsura, în ceea ce priveşte economia la nivel global. Este deja ceva general acceptat faptul că, în prezent, globalizarea este ceva normal şi orice acţiune întreprinsă produce efecte imediate, care se propagă la nivel mondial. Planul BEPS este, în opinia mea, unul ambiţios şi care, cred că va fi la baza unei noi organizări a sistemelor fiscale naţionale. Acestea din urmă vor trebui să se adapteze şi să găsească o modalitate cât mai bună pentru a rezolva problemele actuale, dar şi eventualele dezacorsuri care inevitabil vor apărea. Rămâne de văzut modul în care guvernele, organismele internaţionale, companiile şi publicul larg vor acţiona şi se vor adapta la acest mediu care devine tot mai dinamic. Mulţumiri Doresc să mulţumesc conducerii facultăţii FABBV, pentru iniţiativa de a desfăşura nu numai sesiunea de comunicări ştiinţifice, ci şi diverse conferinţe în parteneriat cu mediul privat, fapt ce a şi dus la participarea mea la acest eveniment sub coordonarea profesioniştilor din business. De asemenea, doresc să mulţumesc, în mod special, următoarelor persoane: Narcisa Ichim şi Leila Tijani pentru tot suportul acordat în realizarea acestei lucrări şi nu numai. Bibliografie United Nations, Practical Manual on Transfer Pricing for Developing Countries United Nations, Model Double Taxation Convention between Developed and Developing Countries *** Comunicatele de presă OECD www.avocatnet.ro www.legestart.ro www.oecd.org www.codfiscal.net