O seară în familie Scenetă de Vladimir Helmis Notă: Textul nu poate fi montat sau modificat fără acordul expres al autorului Email de contact: azaati@gmail.com Personajele: Cezar licean, în jur de 16 ani Tatăl 40-50 de ani, un om cu principii Mama - casnică Motto: If you must rebel, rebel against those who are not so easily hurt. Parents are too close a target; the range is such that you can t miss. Joseph Brodsky
Scena 1 (În apartamentul familiei Stănescu. Sufragerie de lux, cu canapele de piele. Aspect curat. stă pe canapea și răsfoiește niște reviste. Intră din dreapta Cezar, venind de afară, grăbit.) Ai venit prea devreme, nu e gata masa. Mamă, am și eu o cămașă curată? Uită-te în dulap și să vezi. Dacă mă uitam, nu te mai întrebam. Și eu ce pot să fac decât să mă uit în dulapul tău? Parca ai spălat rufe azi. Tu nu porți cămăși deci nu am spălat așa ceva. Of (iese din scenă) (vorbește cu el înspre culise) Și de când te-ai apucat tu să porți cămăși? Unde te duci? (din culise) Mă duc la un film cu Lia. Ia un tricou. Mersi, așa știam și eu. La ce film te duci? Despre ce? Nu mai știu titlul, e despre toleranță ceva. (strigă din culise) Toleranță. Ceva cu oamenii diferiți de noi și cum îi acceptăm noi și etc. (un timp se gândește) Taică-tu știe că ieși în oraș? (intră cu tricoul schimbat pe el) Nu i-am spus încă. film? Știi bine cât ține el să cinăm toți trei seara. Nu poți să te duci și tu în altă zi la Nu se poate, mamă. Ăsta e film din festival. Se dă o dată și doar azi. E bun tricoul ăsta? Pentru ce? Spălat pe jos? Pentru film de festival. Dacă festivalul ăla nu se cheamă Oscar, tricoul ăsta e perfect. E un festival despre toleranță. Ar face bine să îmi tolereze tricoul, că altul n-am. 1
Ce tolerează ăia la festival acolo? Oamenii altfel. Adică? Păi (ezită) oamenii gay, printre altele. Și filmul ăsta e despre ei cumva? nu. E despre două tipe care s-au căsătorit și au copii. două femei adică? Da. Mai bine nu îi zici lui taică-tu unde de te duci. Adică să îl mint? Nu. Doar nu îi dai toate detaliile. Adică dacă vrei să mai ajungi la filmul ăsta. Mai bine plec acum și îi zici tu după aia? Ce îi zic? că sunt la film și nu știi ce film e ăla? Bine. Dar eu zic să pleci imediat, într-un moment o să apară și taică-tu. Scena 2 (intră tatăl, obosit, vine de la muncă, aruncă cheile de la mașină pe masă. E îmbrăcat la costum, dar fără cravată, cu diplomat în mână) când mâncăm? Într-o oră. Nu iei masa cu noi? Ce treabă? (ezitant) Atunci eu... am plecat. Am... treabă în oraș. (cuvintele îi ies din gură ca scoase cu cleștele) Mă duc la un film. Aia nu e treabă. E distracție. Poți să stai să mănânci cu noi măcar din când în când. Ne mai prefacem și noi că suntem o familie. Și lecțiile? Mă așteaptă cineva... Am promis. 2
Și ce film e ăla? Și unde te duci să îl vezi? Bun, unde? Nu avem lecții pentru mâine. nu mai știu titlul. E ceva cu toleranță. Nu e la cinema... e un film de festival. La muzeul țăranului român. Hmm. Un film la muzeu. N-am mai auzit. Ăsta e? (a văzut programul lăsat de băiat pe masă. Îl ridică și îl citește. S-a făcut negru la față) Ce festival zici tu că e ăsta? Festivalul toleranței. (îi arată programul) Aici nu scrie nimic de toleranță. Scrie Luna istoriei LGBT. Vrei să îmi explici ce înseamnă asta? față de ce? Adică? (dă din umeri) E... tot toleranță. Scrie acolo. LGBT. Oameni diferiți. (izbucnește) Adică poponari! Te duci să vezi un film despre poponari! (către TATĂ) Mihai, te rog, controlează-ți limbajul. (face eforturi să fie calm) Bun, controlăm limbajul. Că pe copil oricum nu mai putem. Te duci să vezi un film despre ăia pe invers. (către ) E bine așa? E decent limbajul? Tată, dar mi s-a spus că e un film decent. Nici măcar nu e cu băieți pe invers, e cu fete. (ironic) vai, ce m-am liniștit. Acum gata, nu mai am nici o obiecție. Dar e despre toleranță, nu arată nimic. Arată destul! știu ei ce să arate! Am văzut scandalul la televizor cu profesoara aia. În loc să le predea copiilor carte, le bagă în cap tot felul de prostii. Că suntem toți diferiți și vai ce bine e așa! Vai ce ne place diferența asta, e chiar normal! Și voi credeți, că sunteți mici, și după aia nu vă mai scoatem nici cu cleștele ideile alea. Știu eu ce vor ei cu toleranța aia! Întâi îi tolerăm, pe urmă ei încep să iasă în public, pe urmă ei sunt ăia normalii și tu ești dus cu pluta că nu ești ca ei. Am mai văzut tactica asta! (se uită în pământ. Mereu când vorbește cu tatăl lui se uită în pământ) Vorbești despre un film pe care nu îl cunoști. 3
Păi ce, tu l-ai văzut? Nu. Dar vreau să îi dau măcar o șansă. Șansă la ce? Nici nu știu de ce mai purtăm discuția asta. Nu te duci nicăieri! dar, tată, am promis... Cui ai promis? Cuiva. Acest "cuiva" are nume? O fată. Bun. Măcar e o fată. (privire mirată) După câte vă bagă ăștia în cap, mă bucur că nu te duci la film cu un băiat. (oftează) deci ce îi spun? Că nu mă lasă tata? Da. Exact asta îi spui. bebeluș? Cum să îi spun așa ceva unei fete? Ce o să creadă despre mine, că sunt (se gândește un timp) Bine. Uite cum facem. O inviți aici, luăm masa în familie, o cunoaștem și noi. Și ne uităm la televizor la ce film vrei tu. (deși e mâhnit, ideea îl amuză) Aici, cu voi? Da, ce-are? Îți e rușine cu noi? Nu vorbești serios. Tu când erai tânăr, ieșeai cu fetele în casă la părinți? Nu. Dar tata era alt gen de om. Mult mai puțin înțelegător decât mine. Și asta ar trebui să mă bucure? Da. Vorbesc serios acuma. Eu nu te-am bătut niciodată, nici măcar o palmă nu ți-am dat. Bunică-tu în schimb mă cotonogea săptămânal. Chiar ai avut noroc că am ajuns un om normal la cap și nu semăn cu tata. Nu cred că a fost noroc. Așa trebuie să fie orice părinte normal. Da, într-o țară normală. Dar aici nu ești în Normalistan, băiete. Ești în România și aici se bate la copii ca la fasole. Dacă ai noroc să fii unul din aia cu părinți normali la cap, te bucuri și dai acatiste, nu te revolți că nu te lasă la filme. Tată, ție ți-e frică că am să ajung pe invers dacă mă duc la filmul ăla? Hai să nu despicăm firul acuma. Am închis discuția. Nu te duci acolo pentru că zic eu. 4
Dar vreau să înțeleg. Ești prea mic să înțelegi. Dar nu mai sunt copil. Mâine poimâine o să plec la facultate, probabil în alt oraș, poate altă țară. Și acolo nu o să mă poți controla pas cu pas. Deci dacă nu îmi explici acum de ce nu e bine să mă duc la filme din astea, nu o să am nici un motiv să nu mă duc atunci. Atunci o să fii mare și o să înțelegi tu mai bine. Tată, mâine poimâine vine ziua aia. Ori sunt mare acum, ori nu o să fiu atunci. Într-o zi tot o să trebuiască să îmi explici. Nu trebuie să îți explic eu. Întreabă-l pe profesorul tău de religie ce părere are el despre oamenii ăștia altfel. Că eu nu știu destulă teologie să îți explic, dar el sigur știe. Aaa, deci e cu dumnezeu. Dumnezeu nu îi suportă pe ăia altfel. Tare sensibil mai e dumnezeu ăsta dacă îl deranjează ceva atât de mic! Nu îl deranjează războaiele și foametea, dar când cineva e pe invers, gata, ăsta trebuie pedepsit! Tu să nu hulești în casa asta! Nu am crescut un copil ateu! Un străin se pare... Dar ce ai crescut tată? Vreau să știu motivele tale. Nu proful de religie e tatăl meu. Zi-mi măcar un motiv! În casa mea nu trebuie să dau explicații. Și cât timp ești în casa mea și mănânci pâinea mea, nu îți datorez eu explicații. Cum o să aflu adevărul dacă nimeni nu vrea să vorbească cu mine despre asta? Doar mi se interzic chestii fără să înțeleg de ce! (se gândește un timp) Ia stai jos să vorbim. Cu ce ești încălțat acum? (se uită uimit la propriile picioare) cu converșii mei. Ai tăi. Bun. Ce ai în mână acum? Iphone, adică. (la fel de nedumerit) telefonul meu. Da, Iphone. De ce mă întrebi? Ca să îmi scoți ochii că tu mi-ai cumpărat astea? Nu. Deși, dacă te gândești, chiar eu ți-am cumpărat tot ce e pe tine. Dar nu contează acum. Dacă mă duc mâine la tine la liceu și mă uit la colegii tăi, câți dintre ei o să aibă iphoane și converși? Nu știu. Nu vreau un număr exact. Zi un procent acolo. 5
nu știu sigur. 70%? 70% deci. Poate. Nu știu. Părinți bogați. Bun. Acum poți să îmi răspunzi tu la o întrebare? De ce sunteți voi toți la fel? De ce vreți voi fix aceleași chestii mereu? Că le număr pe degete: apple, converse, nike, adidas, sony. pentru că. (se gândește un timp ) sunt cele mai bune. Deci sunteți niște copii cu gusturi bune care apreciază lucrurile de calitate. Ei, uite, aici mi se blochează mie mintea. Rahaturile astea pe care am dat o grămadă de bani, telefonul tău, ipadul, mac book-ul, converșii, blugii tăi, tricourile, căștile alea de fițe, toate sunt fix la fel de bune ca alea fără marcă pe ele. și știi un secret? Toată lumea știe asta. Toată lumea în afară de voi. Că pentru voi brandul contează. Să aibă sigla aia altfel nu e bun! Cineva v-a spălat pe creier și acum nu mai gândiți nici cât un bob de mac. Nu vă puneți probleme. Nu folosiți materia aia cenușie! Tu știai că ipadul e mai bun decât orice altă tabletă înainte măcar să încerci vreuna! M-am dus cu tine la magazin și ți-am zis: hai să le testăm și pe astea! Dar tu nu, te-ai dus întins la ipad. Aia voiai. Că aia aveau colegii și să nu rămâi tu de căruță. Au testat colegii pentru tine probabil. Cu converșii la fel. Niște jafuri de gumari cu pânză în care intră apă la prima ploaie. Dar toți aveau la școală, nu era să rămâi tu ultimul sărăntoc din clasă. Și ți-am luat. Dar mă turba motivul. Nu ți-i luam pentru că îți plăceau ție, îi luam pentru că le plăceau colegilor tăi! (cu nasul în pământ) Ba îmi plăceau și mie. Tare mă îndoiesc! A naibii coincidență cum îți place fix ce le place celorlalți 99% din liceul tău. Fix la ce se face reclamă peste tot. Dar tu ești un gânditor independent. și eu trebuie să am încredere în tine că o să te duci la un film de propagandă, pentru că asta e, să o spunem pe bune, și o să ieși de acolo cu păreri neutre și o să judeci singurel cu capul tău, asta după ce aflu că te duci cu colegii tăi. și nici ei nu o să te influențeze deloc. Așa cum te-au influențat până acuma. Pe scurt, nu te las la film pentru că nu am încredere în gândirea ta. Nu m-ai convins până acuma că gândești cu capul tău, deci nu o să risc acuma să îi las pe alții să te spele pe creier. Ți-a ajuns explicația asta? Nu. Atunci eu mă spăl pe mâini și m-am lămurit. asta. Tată, când aveai vârsta mea ai fugit de acasă. Mereu te mândrești cu Da, pentru că bunică-tu mă snopea în bătaie, nu îmi lua converși. OK, dar atunci când ai fugit nu erai un copil iar tatăl tău omul matur cu experiență? Era un bețiv cu experiență la bătut. Ce-i cu el? Păi nu vezi că tu, când aveai vârsta mea, credeai că tu aveai dreptate 6
deși el era mai bătrân? Și acum încă mai crezi asta. Am fugit de acasă și m-am întreținut singur. Am lucrat pe șantier, căram roabele cu ciment. Mi-am plătit singur studiile și mi-am făcut singur drumul în viață. Deci da, gândeam cu capul meu pe vremea aia. Atunci de ce nu crezi că și eu pot gândi singur? Nu te-ai lovit de nici o greutate până acum. Nu ai habar ce înseamnă să te întreții singur, să nu îți pice banii din cer. Nici nu bănuiești cum te transformă lipsurile și suferința. Dar vrei să tolerezi! Poftim? Dacă aș pleca și eu de acasă m-ai lua în serios? (panicată) Mâncarea e pe masă și terminați odată cu discuția asta! (băiatului îi sună telefonul. Îl închide) Nu, dacă tot am început-o Deci ai fi în stare să pleci de acasă pentru că nu te las la un film? Nu pentru film. Pentru că eu sunt un nimeni în fața ta. Orice spun eu nu contează, că sunt un spălat pe creier. Asta ai zis, nu? Nu ești încă atât de deștept pe cât crezi tu. Doar asta am zis. OK, dar vreau să devin deștept, așa ca tine când ai fugit de acasă. Deci trebuie să fug și eu. Nu pleci nicăieri! Mihai, lasă-l la film. (foarte calm) Nu se duce la nici un film. Acum învățăm și tehnici de șantaj emoțional? O sperii pe maică-ta pentru că știi că ea te crede? Nu sperii pe nimeni, am vorbit foarte serios. Nu ai habar cum e să fugi de acasă. Vorbești din vise. Unde ai să te duci? La gară. Acolo se duc toți care fug de acasă, nu? Câte ore te ține bateria la laptop? 6 ore. De ce? Deci peste 6 ore vii înapoi acasă? Te așteptăm cu masa? Tată, tu glumești, dar eu vorbesc foarte serios! Și eu vorbesc serios. Din câte știu eu, la gară nu au prize. Și? Păi cum ai să trăiești tu fără laptop? Telefonul vrea și el la încărcat. Nu mai zic de ipad. Tu nu ești în stare să trăiești 10 minute fără facebook, și vrei să te cred că o să poți sta măcar o oră în gară? La gară au net? Am 3g la telefon. 7
Pe care îl plătesc eu! și pot să anulez chiar azi abonamentul. Dacă vrei să fugi de acasă, atunci fugi de tot. Nu îmi lăsa mie facturi de plată în urmă. (pauză ) Haide la masă. Poftim? (stă în picioare) Nu. Am zis nu. Eu nu mai mănânc cu voi la masă. Asta e o pedeapsă pentru noi cumva? (iar sună telefonul băiatului) De ce nu răspunzi? Colegii tăi probabil au nevoie de tine. Să mergeți la film să fiți spălați pe creier în colectiv. Că singur nu s-ar duce unul. (pauză) Nu răspunzi? Păcat. Prietenii tăi au mare nevoie de tine. (pauză) Știi, dacă erau așa de buni prieteni, te puteai duce la unul din ei să te găzduiască pentru că taică-tu e un tiran care te oprimă. Dar nu, tu nu ai prieteni. Sau asta nu e prietenie adevărată, ci naiba știe ce. Virtual! Pe facebook! Nu mai pot ei de dragul tău pe facebook, vai, Cezar, orice ai zice noi dăm like. Like, like, like! La mulți ani, Cezar, că e ziua ta! Dacă nu era facebook nu știam și ne durea în cot, dar nu contează. Dar ia cere-i unuia din ăștia să te găzduiască la el acasă că te-ai certat cu taică-tu! Ai măcar un singur prieten care ar face asta pentru tine? (a plecat nasul în jos) Nu știu. Nu cred. când am fugit eu de acasă de la tata, am avut unde să merg. Nu m-am dus la gară ca toți vagabonzii. Aveam un coleg de bancă și ăla mi-a zis: vino la mine că părinții nu se supără. Și m-au ținut părinții lui pe mâncare două luni până m-am angajat pe un șantier. Erau oameni săraci, dar nu m-ar fi dat afară pentru că țineau la fiul lor. Erau alte vremuri. Tu nu îți dai seama că nu ai unde să te duci? Vrei la gară cu aurolacii? Nu reziști acolo nici o oră. Așa că nu mai sta în picioare și vino la masă. (se așază la masă, le pune supă în farfurii) (tăcere) Mamă, tu mă lași la film? Gata! Am încheiat discuția asta. Nu contează dacă te lasă ea, că nu te las eu. Serios? Adică eu nu am nici un cuvânt în casa asta? Ai toate cuvintele din lume. Dar copilul ăsta îl creștem amândoi, împreună. Hai să mâncăm. ( ia telecomanda și dă drumul la TV. La televizor se aude crainica la știri. Dacă recuzita nu permite, se poate folosi un radio. ) Un grup de naționaliști ortodocși a blocat, în această seară, o proiecție de film pe o temă LGBT (Lesbian-Gay-Bisexual-Trans), la Muzeul Țăranului Român, intonând imnul național și făcând remarci homofobe. Protestul celor aproximativ 50 de persoane a avut loc în sala unde urma să se proiecteze un film despre o familie formată din două lesbiene, "The kids are allright", în cadrul evenimentului organizat de asociația ACCEPT. Reportera noastră Alexandra este la fața locului. Alexandra, ce se întâmplă? - Bună seara, Andreea. Mă aflu aici împreună cu câțiva oameni care au întrerupt proiecția 8
filmului de la Muzeul Țăranului Român. Îmi puteți spune de ce ați întrerupt filmul? - Ăsta este muzeul țăranului român dragă domnișoară. Al țăranului. Român! Ce are a face asta cu poponarii? Noi suntem revoltați că în această clădire simbol creștin al suferinței neamului nostru se poate da o asemenea mizerie. E ca un scuipat pe memoria creștină a neamului nostru. - Jandarmii se află la ușă dar nu au intervenit. Vorbim acum cu șeful jandarmeriei, domnul... ( oprește sonorul la TV. Se uită cu toții în continuare la imagini fascinați.) Nu e mai bine că nu te-am lăsat să mergi acolo? Acum veneai bătut acasă... Deci m-ai protejat de bătaie? De unde știai că o să se întâmple asta? Normal că nu știam. Dar zi și tu, nu e mai bine că ești aici cu noi? Poate că nu. Cum adică? Voiai bătaie? Ce? Poate că ce? Nu știu. Poate că... Mă gândesc acum pentru unele idei merită să iei bătaie. Aș fi câștigat măcar niște respect... Crezi că te respectam dacă te băteai pentru drepturile unora pe invers? Pentru dreptul la liberă exprimare. Același drept pe care tu nu mi-l recunoști acum. Dacă veneam acuma acoperit de sânge. Tu crezi că m-aș fi bucurat să te văd bătut? Nu știu. Te-ai fi bucurat? Cum poți să crezi așa ceva? Nu știu. Mă gândesc acum nu prea știu care e diferența între tine și ultrașii ăia. Adică și tu gândești la fel. Cine nu e ca noi să tacă. Să plece. Să moară. Nu cumva să existe altceva decât oglinzi în jurul nostru! Nu cumva să fie cineva diferit că faceți infarct! Nu sunt ca ăia! Și dacă tu nu mă cunoști destul cât să înțelegi asta diferență! Da, tu nu oprești filme, tu doar nu lași lumea să le vadă. Subtilă Nu îl las pe fiul meu să vadă o porcărie! Toată lumea e fiul cuiva! Dacă toți tații ar fi ca tine, pe lumea asta nu ar mai fi loc de spus adevărul. Ce adevăr? Ai înnebunit? Ce au poponarii cu adevărul? că ei există! Fie că îți place ție sau nu, fie că aprobi asta sau nu. Și au 9
voie să respire. Și nu ai voie să îi disprețuiești doar pentru că tu te-ai născut altfel. Sunt fiul tău dar sunt altfel decât tine așa cum și tu ești diferit de bunicul. Ți-ar fi plăcut atât de mult să semeni cu bunicul? Să mă bați și tu așa cum te bătea el? Era altă situație! De câte ori să îți zic? Ba fix la fel! Pentru tine bunicul era din comuna primitivă, pe vremea când oamenii gândeau mai simplu și nu înțelegeau că nu au drept de viață și de moarte asupra copiilor lor. Acum tu te crezi mai evoluat pentru că nu mă bați. Vrei să îmi controlezi doar gândurile! Uite, sunt și eu la fel ca tine, nici eu nu vreau să semăn cu tatăl meu! Nu mă mai compara într-una cu taică-miu! Ești la fel ca ăia de au năvălit peste un film pentru că mureau de frică. Și tu mureai de frică: cum să existe ceva pe pământ cu care tu nu ești de acord? Gata! Am încheiat discuția asta. (Cezar se ridică de la masă iese din scenă și vine cu un rucsac) Unde te duci acum? Stai jos la masă! (aruncă haine în rucsac. Variantă: își face bagajul off-stage si vorbește din culise) Îmi fac bagajele. De ce? Mă duc în tabără la mare! Lasă rucsacul ăla din spinare și hai să discutăm. A! Acum vrei să discuți? Spune-mi de ce mai vrei să pleci acum. Nu mai e nici un film la care să te duci! Dar? Nu mai e vorba de nici un film. Din principiu! Fiul meu are principii! Ia să vedem. Ce principii ai tu? Bănuiesc că nu alea cu care am încercat să te educ eu. Mihai, încetează! Cezar, te roagă mama, lasă jos rucsacul ăla Nu are rost să îți explic. Tu nu ai cum să înțelegi. Haide să ne amuzăm totuși. Încearcă. Adineauri mă uitam la televizor la oamenii ăia care au năvălit acolo, la muzeu, și au oprit filmul. Mă uitam mai ales la fețele lor. Păreau oameni normali, cum am mai văzut alții pe stradă. Nu erau îmbrăcați în piei de animale și veniți din peșteră. Și 10
atunci m-a lovit ideea că ăia sunt cu toții tații cuiva! Sunt unchii, frații, verișorii cuiva. Dar copiii lor nu le-au explicat că e rău ce fac ei. Nici unul nu s-a dus la taicăsu să îi zică: "tată, te rog, vino în prezent. Lumea nu e cum vrei tu să fie, evoluează mai repede decât bănuiești. Și dacă există oameni care nu îți plac ție, atunci te rog, tată, nu te duce peste ei. Lasă-i să trăiască în greșeala lor, dacă tu crezi că e o greșeală, pentru că toți suntem imperfecți." Dar copiii lor au tăcut, s-au dus la școală, și-au făcut lecțiile, că asta se aștepta de la ei. Dar înainte de a fi un copil ascultător, mai ai o datorie: trebuie să spui adevărul. Și dacă părinții tăi greșesc, trebuie să îi tragi de mânecă și să le-o spui. Dacă nu le explici ce greșesc, atunci e vina ta directă pentru că tu știai. Acum plec de acasă pentru că și tu ești ca oamenii ăia. Iar eu nu sunt ca tine. Dacă rămân în casa asta înseamnă că aprob ce au făcut ăia. E ca și cum m-aș fi dus cu ei să opresc filmul. Dar eu nu am fost acolo! Ești nebun? Nu am oprit eu nenorocirea aia de film! Dar ești de acord cu ei. Și tu crezi că merita oprit! Spune drept! Era un gunoi de film care otrăvea mințile tinerilor și nu e o tragedie că l-au oprit. Ei uite, eu nu am apucat să mă otrăvesc de la un film. Dacă nu plec acum din casa asta, am să ajung și eu ca tine. Poate când o să fiu mare o să merg și eu să năvălesc peste ăia care nu gândesc ca mine. Dar asta, tată, nu am voie să ajung. Într-o zi, peste ani, când oamenii ca tine o să fie niște dinozauri ciudați, când toleranța nu o să mai fie o plantă exotică, atunci ai să înțelegi de ce am plecat. Tu nu i-ai spus bunicului de ce ai fugit din casa lui. L-ai lăsat toată viața să creadă că a fost un părinte bun. Eu îți spun acuma, nu vreau să te menajez. Dacă pleci acum, nu te mai întorci în casa asta niciodată, să fie clar. Cine crezi că ar vrea să se mai întoarcă aici? (țipă) Cezar, stai. (către ) Voi doi ați înnebunit? Vorbește cu fi-tu, nu cu mine. Cezar, tu chiar vrei să pleci de acasă? Da. Șantaj emoțional Te rog să taci acum. Ai vorbit destul. Cezar, te rog mult de tot, nu face asta. gândi! Nu pot altfel. Dacă nu plec acum mă sufoc. În casa asta nu se poate Ascultă-mă puțin și pe urmă faci ce vrei. Ai spus că și noi suntem ca ăia de la televizor, că ți-e rușine cu noi, am înțeles corect? Nu. Doar de tata vorbeam. Atunci cu mine ce faci? Nu înțeleg. Pe mine de ce mă pedepsești așa plecând? cum o să mai trăiesc eu după 11
asta? te-ai gândit? Nu știu. Dar lasă-l dragă să plece! se întoarce peste 6 ore cu nasul în pământ. te asigur eu. Nu se mai întoarce. Îl umilești și după aia îmi zici să îl aștept cu masa? Nu am vrut să îl umilesc. Atunci lasă-mă pe mine să descurc mizeria asta în care ne-ai băgat! și te rog să nu mă mai întrerupi. (către băiat) Cezar, îți e rușine cu părinții tăi? Poate că da Dar tot tu spuneai că e vina copiilor că părinții lor sunt așa, plini de ură sau mai știu eu cum. Da. Și dacă pleci acum, ce o să schimbi cu asta? Tot tu o să fii vinovat. De ce? Pentru că ne-ai lăsat în ignoranța noastră. Ai plecat în loc să ne explici cu ce greșim. Dar v-am explicat azi! Nu ajunge, băiatul meu. Știi bine că nu înveți pe nimeni ceva într-o oră. Trebuie să stai aici să ne explici zilnic cu ce greșim. Altfel ne lași în întuneric și da, chiar o să fie vina ta. Dar tata nu mă lasă să explic! O să te lase într-o zi. Poate chiar mâine, dacă ai răbdare cu noi. O să stăm aici, în fiecare seară în jurul mesei, și o să discutăm calm. Și tu o să ne zici cu ce greșim noi, și noi o să îți spunem ce gândim. Pentru că și noi vrem să te convingem de ceva. Dar tata nu înțelege! Nu încă. Dar, știi? Nici eu nu înțeleg prea bine cu ce au greșit oamenii aceia care au oprit filmul. Oi fi și eu din comuna primitivă, mai știi? Nu vorbi așa, mamă. Nu poți să știi totul dinainte. Nici tu și nici noi. Dacă tu pleci pentru că suntem prea proști ca să ne explici zilnic, atunci nici tu nu ești așa de inteligent pe cât te crezi. Nici tu nu vrei să te lași convins de alții, așa cum nici tatăl tău nu vrea. Ești căpos ca el. (zâmbește) Nu poți să fii doar tu singurul om inteligent de pe lume. Trebuie să accepți că mai sunt și alții deștepți pe lume și, poate, doar poate, și tu ai putea greși. Asta cred că se numește toleranță. Ce zici? Crezi că poți să ne asculți și să încerci să înțelegi ce avem și noi de zis? Chiar dacă rămân, o să mă lase tata să spun tot ce am de zis? 12
Da. Nu o să te mai jignească nimeni în casa asta cât sunt eu aici. Dar eu nu voiam să jignesc pe nimeni! Nimeni nu voia. E vina mea că v-am lăsat să ajungeți aici. Dar acum gata. (Îi ia rucsacul din mână lui Cezar) Treci la masă că se răcește supa. (se așeză la masă. mănâncă toți în tăcere) merg? Mâine la cinematecă e alt film. Tot așa, despre toleranță. Mă lăsați să și (a încremenit cu lingura de supă în aer. se stăpânește) Mai vedem. Mergem toți trei. (se uită uimit la ea): Am zis că mai discutăm. Nu. mergem toți trei să ne lămurim odată ce e cu filmele astea. Discutăm după film, dacă vrei. (tăcere) Cine vrea desert? (simultan) Eu! (Heblu - Cortina) Ianuarie 2014 13