UTILIZAREA SOFTWARE-ULUI EDUCAŢIONAL ÎN PROCESUL DE INSTRUIRE A STUDENŢILOR

UTILIZAREA SOFTWARE-ULUI EDUCAŢIONAL ÎN PROCESUL DE INSTRUIRE A STUDENŢILOR Asist. univ. Ilie Şufană Abstract In this article there are presented some conclusions regarding the efficiency of using the educational softwares, of the specialized softwares, which propose to increase their power of accumulating stocking and processing the information, and also of tabing the decisions based on the quick processing of this information. "...educaţia trebuie să prevină utilizările oarbe ale noilor tehnologii informatice în comunicare, să împiedice înstrăinarea omului, să lupte contra dorinţei de divertisment permanent, contra fricii nejustificate faţă de noile tehnologii informatice în comunicare, să prevină diminuarea spiritului creativ." G. de Landsheere Majoritatea specialiştilor consideră că nu trebuie să ne întrebăm dacă instruirea se îmbunătăţeşte prin utilizarea calculatoarelor, ci cum pot fi utilizate mai bine calităţile unice ale acestora, care le deosebesc de alte medii: interactivitatea, precizia operaţiilor efectuate, capacitatea de a oferi reprezentări multiple şi dinamice ale fenomenelor şi, mai ales, faptul că pot interacţiona consistent şi diferenţiat cu fiecare student în parte. Dacă primele realizări în domeniul instruirii asistate de calculator se concentrau mai mult pe învăţare prin verificarea cunoştinţelor, ulterior au început să apară softuri complexe, care încurajează construcţia activă a cunoştinţelor, asigură contexte semnificative pentru învăţare, promovează reflecţia, eliberează elevul de multe activităţi de rutină şi stimulează activitatea intelectuală asemănătoare celei depuse de adulţi în procesul muncii. Toate aceste elemente modifică aria activităţilor profesorului atât cantitativ cât şi calitativ. Procesul de instruire trebuie regândit. Trebuie intensificate cercetările privind psihologia cognitivă. Cadrele didactice trebuie să înveţe să gândească altfel, să formuleze altfel problemele, fără să mai pună accentul pe activităţile intelectuale de rutină. Utilizarea calculatoarelor va conduce la depistarea calităţilor unice la om, iar oamenii vor deveni... mai umani. Educaţia va trebui regândită în raport cu noile posibilităţi tehnice pe de o parte, şi în funcţie de cerinţele noii societăţi, pe de alta. Misiunea cercetării educaţionale este de a devansa momentul istoric prin formularea problemelor care de abia se conturează la orizontul social, de a construi ipoteze plauzibile, de a le verifica experimental şi de a pregăti astfel soluţiile cele mai potrivite pentru momentul respectiv. Informatizarea învăţământului reprezintă orizontul zilei de astăzi. Este unanim acceptată o clasificare a softurilor educaţionale după funcţia pedagogică specifică pe care o pot îndeplini în cadrul unui proces de instruire: exersare, prezentare interactivă de noi cunoştinţe, prezentarea unor modele ale unor fenomene reale (simulare), testarea cunoştinţelor, dezvoltarea unor capacităţi sau aptitudini printr-o activitate de joc. Din studiile întreprinse pe plan internaţional s-au desprins o serie de concluzii interesante cu privire la eficienţa utilizării software-ului educaţional, dintre care amintim: aproape toate cercetările relevă avantajele utilizării calculatoarelor în comparaţie cu alte metode; reducerea timpului de studiu; atitudinea faţă de computer se modifică pozitiv; utilizarea computerelor este mai eficientă în ştiinţe decât în domeniul limbilor; în instruirea asistată de calculator exersarea este eficientă în formarea deprinderilor elementare, în timp ce sistemele tutoriale sunt mai eficiente în formarea deprinderilor intelectuale de nivel

superior; instruirea asistată de calculator este mai eficientă ca instruire complementară, decât ca formă alternativă; studenţii care învaţă încet şi cei rămaşi în urmă câştigă mai mult decât cei fruntaşi; strategiile bazate pe utilizarea calculatoarelor sunt mai eficiente la nivelurile inferioare. În momentul de faţă, în România există software educaţional realizat în ţară, precum şi o serie destul de variată de produse străine. Prin "soft educaţional" denumim un program proiectat în raport cu o serie de coordonate pedagogice (obiective comportamentale, conţinut specific, caracteristici ale populaţiei ţintă) şi tehnice (asigurarea interacţiunii individualizate, a feedbackului secvenţial şi a evaluării formative); în sens larg, prin soft educaţional se înţelege orice program proiectat pentru a fi utilizat în instruire/învăţare. Întrucât probabil că în momentul de faţă ar fi greu de găsit un domeniu subsumat învăţământului în care activităţile rutiniere să nu poată fi preluate de computer - începând cu cele mai simple lucrări de birotică şi de menţinere la zi a băncilor de date privind fluxurile şcolare şi terminând cu consilierea profesională asistată - peste tot vom întâlni softuri specializate care îşi propun să ne amplifice puterea de a acumula, stoca şi prelucra informaţia, precum şi de a lua decizii pe baza procesării rapide a acestei informaţii. În multe dintre aceste activităţi softurile utilizate nu au fost proiectate special pentru domeniul învăţământului, ci pentru a rezolva o problemă specifică, indiferent de domeniul social în care se utilizează. Acestea sunt aşa/numitele softuri utilitare (de ex., editoarele de texte, bazele de date, tabelele matematice). Deoarece zona instruirii/învăţării reprezintă un evantai problematic variat, şi softurile educaţionale vor fi foarte diferite, reprezentând un evantai extrem de larg. Desigur că ponderea cea mai mare este cea a softului proiectat pentru instruire, dar implicarea noilor tehnologii informatice şi comunicaţionale a permis o multitudine de abordări, încât astăzi chiar instruirea asistată de computer capătă o coloratură de concept "clasic" atunci când apare împreună cu alte concepte ale zonei de intersecţie "învăţământ - computer". Într-o lucrare de referinţă a domeniului, se subliniază că termenii rezultaţi din toate combinaţiile următoarei coloane au fiecare propria lor specificitate: computer technology extended managed mediated monitored related uses intraining instruction learning teaching education Aceasta se datorează faptului că fiecare din activităţile subsumate domeniului "educaţie" training, instruire, învăţare, predare, educaţie - prin intersectarea cu specificul intervenţiei noilor tehnologii - aided, assisted, managed etc. - capătă o coloratură proprie, diferenţiatoare; de aici şi specificitatea softului proiectat pentru respectiva formă de activitate. Ne vom limita la un singur exemplu: una din problemele importante pe care le are de rezolvat un profesor este cea a controlului şi planificării instruirii: aici computerul (de fapt, softul proiectat în acest scop) poate prelua o parte din sarcinile profesorului ca manager al instruirii, şi anume: îi prezintă elevului oricând lista detaliată sau sintetică a obiectivelor pe care acesta trebuie să le atingă ca urmare a parcurgerii cursului respectiv, structura părţilor componente ale cursului, precum şi alte categorii de informaţii;

administrează teste pentru a determina progresul elevului, înregistrează datele obţinute şi oferă un feedback atât elevului, cât şi profesorului; în raport cu informaţiile disponibile recomandă o continuare adecvată a demersului instructiv; la nivel de clasă/grup/şcoală oferă informaţiile relevante (indicatorii statistici) pe baza cărora se pot lua decizii privind procesul de instruire. Destinat unei arii mai restrânse, dar dezvoltate ca profunzime şi varietate, este softul proiectat pentru a fi utilizat direct în procesul de predare-învăţare, adică în demersul educaţional care poartă numele de instruire asistată de calculator. Pentru o primă "degroşare" conceptuală a acestei zone ne vom referi la o clasificare a softurilor educaţionale după funcţia pedagogică specifică pe care o pot îndeplini în cadrul unui proces de instruire: prezentare de noi cunoştinţe, simulare (prezentare de modele ale unor fenomene reale), exersare, testare, dezvoltare a unor capacităţi sau aptitudini, jocuri educative. Softuri de exersare (Drill-and-Practice). Softurile de acest tip intervin ca un supliment al lecţiei din clasă, realizând exersarea individuală necesară însuşirii unor date, proceduri, tehnici sau formarea unor deprinderi specifice; ele îl ajută pe profesor să realizeze activităţile de exersare, permiţând fiecărui elev să lucreze în ritm propriu şi să aibă mereu aprecierea corectitudinii răspunsului dat. Softurile interactive pentru predarea de cunoştinţe noi. Softurile de acest tip creează un dialog (asemănător dialogului profesor-elev) între elev şi programul (mediul) respectiv. Interacţiunea poate fi controlată de computer (dialog tutorial) sau de elev (dialog de investigare). Termenul generic de tutor desemnează softul în care "drumul" elevului este controlat intergral de computer. De regulă, un tutor preia una din funcţiile profesorului, fiind construit pentru a-l conduce pe elev, pas cu pas, în însuşirea unor noi cunoştinţe sau formarea unor deprinderi după o strategie stabilită de proiectantul softului. Dacă un tutor îl obligă pe elev să urmeze un anumit drum în învăţare, softul de investigare foloseşte o altă strategie: elevului nu i se prezintă informaţiile deja structurate (calea de parcurs), ci un mediu de unde elevul poate să-şi extragă toate informaţiile (atât cele declarative, cât şi cele procedurale) necesare pentru rezolvarea sarcinii propuse sau pentru alt scop, pe baza unui set de reguli. În acest fel, calea parcursă depinde într-o mare măsură de cel care învaţă (atât de nivelul lui de cunoştinţe, cât şi de caracteristicile stilului de învăţare). În ultimii ani se proiectează şi se experimentează medii de învăţare cu o interacţiune extrem de complexă, bazată pe utilizarea inteligenţei artificiale; demersul este cunoscut sub numele de "instruire inteligentă asistată de computer". Softuri de simulare. Acest tip de soft permite reprezentarea controlată a unui fenomen sau sistem real, prin intermediul unui model cu comportament analog. Prin lucrul cu modelul se oferă posibilitatea modificării unor parametri şi observării modului în care se schimbă comportamentul sistemului. Softuri pentru testarea cunoştinţelor. Reprezentând poate gama cea mai variată, întrucât specificitatea lor depinde de mai mulţi factori - momentul testării, scopul testării, tipologia interacţiunii (feedback imediat sau nu) - aceste softuri apar uneori independente, alteori făcând parte integrantă dintr-un mediu de instruire complex. Jocuri educative. Softuri care sub forma unui joc - atingerea unui scop, prin aplicarea inteligentă a unui set de reguli - îl implică pe elev într-un proces de rezolvare de probleme. De obicei se realizează o simulare a unui fenomen real, oferindu-i elevului diverse modalităţi de a influenţa atingerea scopului. Una dintre caracteristicile de primă importanţă ale unui soft educaţional este calitatea interacţiunii cu utilizatorul (elevul): de ea depinde măsura în care la elev se produce învăţarea. Din acest punct de vedere unele softuri sunt centrate pe elev (cuprind şi sarcinile de lucru care să asigure învăţarea), altele sunt centrate

pe profesor (prezintă conţinuturile, dar nu-şi propun şi exersarea ce poate merge până la individualizarea demersului). Instruirea deschisă la distanţă, o şansă pentru creşterea eficienţei în instruire cu costuri... suportabile Societatea modernă, societatea în care trăim, este într-o permanentă şi accelerată schimbare. Acest lucru este evident adevărat, dar atât de des repetat de câţiva ani încât aproape că s-a banalizat, ceea ce a condus la o mai scăzută mediatizare a consecinţelor pe care un mediu în continuă schimbare îl are asupra fiecărui individ. Schimbarea de primă importanţă, poate cea mai importantă, este cea a modificării naturii locurilor de muncă, trecerea către societatea informaţională implicând în primul rând acest aspect: majoritatea locurilor de muncă tind să se ocupe de crearea, adunarea, manipularea informaţiei. Dar, prin natura ei, informaţia este un obiect al muncii extrem de dinamic şi chiar metodele de lucru cu informaţia tind să se modifice la fel de dimamic. Omul modern trăieşte într-un mediu fluid, cu o mare viteză de schimbare, care de multe ori ajunge să fie perceput ca ostil. Dacă până nu demult un individ avea de-a lungul vieţii o singură slujbă, cu o dinamică de modificare suficient de scăzută pentru a permite o adaptare naturală, astăzi locurile de muncă se schimbă în medie la fiecare 5 ani cu modificări dramatice ale domeniului de activitate, iar cei cinci ani cunosc de asemenea o dinamică ridicată a schimbării fiecărui domeniu. În aceste condiţii, sprijinul trebuie să vină din partea educaţiei, care la rândul ei trebuie să se adapteze. Dacă în urmă cu numai 50 de ani educaţia primită în anii de şcoală putea să fie suficientă pentru tot restul vieţii unui individ, astăzi situaţia s-a schimbat dramatic. Varietatea şi dinamica de schimbare a naturii locurilor de muncă impun o modificare radicală a conceptelor utilizate de câteva sute de ani în exercitarea activităţilor educative. La urma urmelor, este evident anacronic că într-o societate în care majoritatea locurilor de muncă se ocupă de informaţie, mijloacele de educaţie să fie atât de puţin diferite de cele utilizate în societăţile preponderent agricole sau industriale.este clar un fapt: societatea şi individul modern trebuie să gliseze de la educaţia orientată pe nivel (limitată ca număr de cursanţi şi perioadă de timp) spre educaţia continuă, deoarece educaţia trebuie să-l pregătească pe individ pentru societate, iar acestea sunt cerinţele societăţii moderne. Societatea modernă poate fi privită ca o societate a modificării continue a cunoştintelor, acest punct de vedere plasând instituţiile de învăţământ într-o poziţie cheie care implică o imensă responsabilitate şi, de asemenea, o provocare. Greşelile de abordare în educaţia modernă pot conduce la consecinţe greu de estimat chiar pentru intervale de timp scurte, dar tocmai în aceasta constă provocarea. Instituţiile de învăţământ trebuie să găsească metodele pentru a "produce" elevi cu noi aptitudini: autonomie, flexibilitate, capacitate de cooperare şi dialog. Trebuie să găsească mijloacele de a stimula autoinstruirea şi de a păstra echilibrul între "individualism" şi "socializare". Trebuie să pregătească individul pentru un nou stil de viaţă: învăţarea continuă. În sprijinul educaţiei intervin noile tehnologii ale societăţii informaţionale - tehnologiile informaţiilor şi ale comunicaţiilor. Metodele învăţământului tradiţional nu pot face faţă avalanşei de cunoştinţe şi acestei dispersii accentuate a calificărilor, meseriilor şi domeniilor de activitate, care devin tot mai specializate, dar în mod paradoxal tot mai interconectate. Se conturează în acest moment o soluţie de abordare a problemei, bazată pe tehnologiile moderne: Învăţământul Deschis şi la Distanţă. Conceptul încearcă să ofere oamenilor şansa de a învăţa în momentul, locul şi ritmul care le satisfac cel mai bine cerinţele individuale. Şi, evident, încearcă să le ofere şansa unei cât mai bune adaptări la noua societate.tot ceea ce am spus până acum nu pledează pentru renunţarea la metodele învăţământului tradiţional, mai ales în cazul primilor ani de educaţie în şcoli, când influenţa personală a educatorului rămâne determinantă. Totuşi

utilizarea tehnologiilor moderne pentru adaptarea procesului educativ la necesităţile individuale ale fiecărui elev rămâne şi în acest caz un deziderat. Învăţământul deschis şi la distanţă pare a fi răspunsul cel mai potrivit pentru instruirea adulţilor. Pentru a vedea de ce, să urmărim comparaţia de mai jos: Acelaşi timp + Acelaşi loc = Învăţământ tradiţional Timp diferit + Acelaşi loc = Învăţământ deschis Acelaşi timp + Loc diferit = Învăţământ la distanţă Timp diferit + Loc diferit = Învăţământ deschis şi la distanţă Învăţământul deschis şi la distanţă se adaptează necesităţilor adulţilor, în condiţiile lipsei de timp, a gradului diferit de instruire şi a capacităţii diferite de asimilare. Preocuparea pentru aceste concepte în educaţie se poate observa din numărul tot mai mare de instituţii de învăţământ, la nivel mondial, care oferă cursanţilor tot mai multe posibilităţi de personalizare a programului de instruire. De asemenea, se conturează tot mai multe programe naţionale şi internaţionale de cercetare şi implementare a acestor metode în educaţia practică. Practicarea unui învăţământ total deschis reprezintă un ţel greu de atins prin mijloacele educaţiei tradiţionale, deoarece o adaptabilitate completă ar însemna poate existenţa unui număr mai mare de educatori decât de elevi. Chiar şi implementarea parţială a conceptului poate fi prohibitivă datorită costurilor uriaşe ale metodelor tradiţionale. Situaţia se poate schimba însă radical în momentul în care se face apel la metodele moderne bazate pe tehnologiile informatice şi pe cele ale telecomunicaţiilor, folosind mijloacele multimedia. Aceste tehnologii pot elimina o mare parte din constrângerile de timp, accesul restrictiv la informaţie datorat distanţelor şi costurilor adiţionale educaţiei (cazare, transport, costul scoaterii din producţie) etc. Evident, totul are un preţ, iar în acest caz preţul este acela al introducerii unor noi restricţii: preţul tehnologiilor moderne. Dar de această dată soluţiile pot fi date pe de o parte de către dezvoltarea accelerată a acestor tehnologii, ceea ce conduce la reducerea costurilor în perioade scurte, iar pe de altă parte de implicarea factorilor responsabili din societate (la nivel central - guvernamental şi local). Aceste foruri trebuie să facă o estimare a costurilor de implementare a noilor tehnologii în societate, în comparaţie cu costurile efectelor negative asupra dezvoltării viitoare a societăţii, în cazul ignorării acestor noi tendinţe în educaţie. În acest moment există un mare interes la nivel mondial pentru implementarea acestor filozofii de educaţie atât în domeniul public cât şi în domeniul privat, al companiilor mai mari sau mai mici. Aceste concepte de Învăţământ deschis şi la distanţă pot primi un impuls semnificativ prin utilizarea facilităţilor de comunicare, informare şi cooperare oferite la nivel public de către Internet, iar la nivel privat de către conceptul de intranet aplicat în reţelele de comunicaţie ale firmei. În acest moment, reţeaua Internet poate constitui un suport esenţial pentru dezvoltarea noilor concepte de educaţie în domeniul public. Deşi costurile actuale pot părea mari (în special în România) datorită necesităţii dezvoltării unei infrastructuri care să suporte fluxurile mari de date implicate, nu trebuie uitat că aceste investiţii vor fi partajate cu companiile publice sau private care se ocupă de telefonie, televiziune prin cablu ş.a.m.d. La rândul lor, investiţiile individuale legate de procurarea tehnicii de calcul necesare accesului la Internet se vor diminua atât prin dezvoltarea tehnologică ce va reduce costurile, prin dezvoltarea de noi tehnologii şi concepte (Net PC), cât şi prin integrarea tehnicilor de acces la Internet, spre exemplu cu receptoarele TV. La rândul lor, reţelele private (locale sau globale) pot constitui suporturi intranet pentru implementarea unei strategii coerente şi eficiente cu privire la educaţie, la nivel de firmă. Alături de restricţiile enumerate până acum, mai apare una foarte importantă: pregătirea specialiştilor în aceste noi metode de educaţie. Cine îi educă pe educatori? Răspunsul nu poate fi decât unul singur prin prisma celor discutate până acum. Metodele sunt în faza

enunţării lor, aşa că specialiştii se educă singuri, zi de zi. Dacă la nivelul firmelor private de cele mai multe ori se înţeleg beneficiile unor astfel de concepte în educaţie, iar cele mai multe dintre ele prevăd departamente specializate pentru problemele de educaţie în cadrul firmei în scopul realizării de economii şi al obţinerii unor rezultate îmbunătăţite, la nivel public educatorii trebuie sprijiniţi prin elaborarea unor proiecte naţionale de cercetare şi implementare în domeniu. Avantajele utilizării noilor metode în educaţia adulţilor sunt multiple. Putem enumera reducerea consumului de timp, posibilitatea adaptării programelor personale de educaţie, posibilitatea acomodării rapide cu schimbările şi noile cunoştinţe din diverse domenii, posibilităţi extinse de educaţie interdisciplinară şi nu în ultimul rând reducerea dramatică a costurilor educaţiei continue. La rândul lor, educatorii se pot concentra pe domeniile lor de activitate, pe dezvoltarea materialelor educative şi pot colabora între ei pentru a oferi legături între diversele domenii. Evident că aceste noi concepte în educaţie nu le pot înlocui pe cele tradiţionale în mod radical. Există domenii în care educaţia tradiţională este de neînlocuit: faza preşcolară, primii ani de şcoală (în care ar trebui descoperite aptitudinile individuale ale fiecărui individ), fazele de debut în învăţarea unor noi concepte atât la tineri cât şi la adulţi. Îmbinarea tradiţiei cu noul poate conduce însă cu mult mai multă siguranţă la rezolvarea actualei crize a educaţiei, care se manifestă nu numai în România, dar şi la nivel mondial. Este clar pentru toată lumea că la acest moment există un uriaş decalaj între România şi ţările occidentale la nivel economic. Dar acest decalaj se manifestă poate la fel de pregnant, deşi nu la fel de evident, la nivel cultural şi educaţional. Nu ne referim aici la cultura şi educaţia generală, ci mai ales la cultura tehnică şi la educaţia practică. Învăţământul românesc actual oferă adaptibilitate foarte scăzută la nevoile individuale ale fiecărui participant la procesul de instruire, iar această stare de fapt nu este de natură să reducă decalajele existente între România şi lumea occidentală. Utilizarea noilor tehnologii îmbinate cu noile metode de educaţie ar putea conduce la reducerea acestor diferenţe. Poate că eliminarea diferenţelor ar trebui făcută întâi în plan cultural şi educaţional, acest lucru trăgând înainte şi economia. Să nu uităm exemplul Japoniei care imediat după al doilea război mondial a investit cel mai mult în educaţie şi sănătate deşi ţara era distrusă de război. [1] http://comu.go.ro [2] www. Agora.ro [3] www. Elearning.ro Note bibliografice