Universitatea de Medicină şi Farmacie Grigore T.Popa din Iaşi Stomatologie Generală Disciplina: Prevenţie Oro - Dentară

Universitatea de Medicină şi Farmacie Grigore T.Popa din Iaşi Stomatologie Generală Disciplina: Prevenţie Oro - Dentară TEZA DE DOCTORAT Studiul clinic al malocluziilor şi necesarului de tratament ortodontic la populaţia tânără din România (REZUMAT) Coordonator ştiinţific : Prof.Univ.Dr. Ioan DĂNILĂ Doctorand Sorana Nicoleta ZETU( ROŞU ) 2014 IAŞI 0

Cuprins Partea generală Pagina Introducere 1 Capitolul I - Prevalenţa malocluziilor dento-alveolare la copii şi adolescenţi I.1 Tipuri de anomalii dento-alveolare după clasificarea lui Angle I.2 Prevalenţa anomaliilor dento-maxilare la copii I.3 Prevalenţa malocluziilor la adolescenţi 3 3 4 5 Capitolul II - Evoluția indicilor ortodontici II. 2 Indici de Clasificare Diagnosticată II. 3 Indicii epidemiologici II. 4 Indicii de succes a tratamentului (Indices of Treatment Success-Outcome) II.5 Indicii de necesitate a nevoii de tratament orthodontic II.6 Indicele de Deviaţie Labiolinguală (Handicapping Labiolingual Deviation Index)-HLDI II.7 Indicele priorităţii tratamentului ( Treatment Priority Index TPI ) II.8 Inregistrarea Handicapului Malocluziei-Handicapping Malocclusal Record-HMAR II.9 Indicele Ocluzal Occlusal Index(OI) II.10 Indicele Consiliului Național Suedez pentru Sănătatea și Bunăstarea-Swedish National Board for Health and Wellfare Index II.11 Indicii de evaluare a necesarului de tratament ortodontic şi de cuantificare a rezultatelor obţinute II.12 Indicele necesităţii de tratament ortodontic (Index of Orthodontic Treatment Need, IOTN) II.13 Indicele esteticii dentare (Dental Aesthetic index, DAI) II.14 Indicele de complexitate, rezultat şi necesitate ortodontică (Index of Complexity, Outcome and Need, ICON) II.15 Indicele evaluării rezultatului tratamentului ortodontic (Peer Assessment Rating index, PAR) II.16 Malocluzia şi tratamentul său. impactul acestora asupra calităţii vieţii corelate cu sănătatea dentară(ohrqol) II.17 Evaluarea calităţii vieţii corelate cu sănătatea dentară (OHRQOL) 9 9 10 12 14 14 15 15 16 16 17 17 20 24 26 27 28 31 32 1

Capitolul III - Calitatea vieții și importanța acesteia în ortodonție III.1 Introducere III.2 Sănătatea în raport cu calitatea vieții și rezultatele îngrijirii sănătății III.3 Măsurarea calității vieții III.5 Ortodonția și sănătatea în relație cu calitatea vieții 34 Partea personală Capitolul IV Metodologia cercetării Capitolul V Evaluarea indicilor de sănătate orală şi accesibilitatea la serviciile de specialitate la populaţia tânără din N-E Moldovei Capitolul VI- Studiu privind asocierea dintre calitatea vieţii şi sănătatea orală la adolescenţii din România Capitolul VII- Anomaliile dento maxilare problema de sănătate publică oro-dentară Capitolul VIII- Studiu privind evaluarea aprecierii durerii în relaţie cu starea emoţională a copiilor cu anomalii dento-maxilare Capitolul IX- Studiu privind conceptul de sine, anxietatea socio-fizică, comparația socială, timiditatea, sociabilitatea și sănătatea orală la studenții din România Capitolul X - Programul Național pentru Prevenirea Anomaliilor Dento-maxilare la Populația Tânără din România ( copii şi adolescenţi cu vârste între 3 ani și 18 ani) (Proiect) 41 54 78 104 115 123 129 Concluzii 134 Originalitatea tezei de doctorat 136 Bibliografie 137 Anexa 2

Introducere Anomalia dento-maxilară este o afecţiune din ce în ce mai răspândită, care prin tulburările fizionomice şi funcţionale pe care le produce, afectează sănătatea oro-dentară, cu multiple implicaţii psiho-sociale asupra pacientului şi implicit asupra calităţii vieţii acestuia, fapt ce justifică instituirea unei terapii ortodontice. Frecvenţa în continuă creştere a anomaliilor dento-maxilare, estimând că ocluzia ideală se regăseşte azi doar la 1-2% din populaţie, precum şi costurile mari ale tratamentelor ortodontice, impun o selectare riguroasă a cazurilor care ar putea beneficia de anumite compensaţii financiare din partea caselor de asigurări. Deşi adresabilitatea pacienţilor este şi ea în continuă creştere, nu toţi sunt dispuşi să suporte un tratament dificil că durata de timp şi complexitate. În acest sens, preocupările permanente de găsire a unor soluţii terapeutice care să contribuie la creşterea acceptabilităţii tratamentelor ortodontice sunt în continuă derulare. Deşi există numeroase studii epidemiologice pe tema malocluziilor, realizate în diverse ţări, analiză comparativă a acestora este dificil de realizat, întrucât indicatorii şi criteriile utilizate în studii nu sunt standardizat, aşa cum sunt de exemplu cele din studiile epidemiologice legate de căria dentară şi bolile parodontale. În prezent până şi Banca Globală de Date privind Sănătatea Orală din cadrul Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii deţine date limitate pe problema malocluziilor. Că răspuns la creşterea necesarului de acordare a tratamentelor ortodontice s-a încercat elaborarea unor indici care să permită a clasificare a cazurilor clinice în funcţie de severitatea malocluziei şi a necesarului de tratament în diverse grupuri populationale. Asigurarea serviciilor ortodontice în cadrul programelor publice de promovare a sănătăţii, ridică unele probleme pentru că trebuie să aibă în vedere pe de o parte cererile mari de tratament şi pe de altă parte resursele limitate în acest scop. Capitolul I Prevalenţa malocluziilor dento-alveolare la copii şi adolescenţi În ultimii ani, cererea de tratament ortodontic a crescut în majoritatea țărilor. In acest sens, pentru obtine informatii privind prevalenta anomaliilor dento-maxilare si pentru stabilirea necesarului de tratament ortodontic la nivel national studiile epidemiologice sunt esențiale. Aceste informații pot fi utilizate pentru a crea programe de sanatate publica pentru prevenirea și depistarea anomaliilor ortodontice și de a organiza resursele din acest domeniu[1,2]. Determinarea prevalentei anomaliilor dento-alveolare trebuie sa fie realizata de catre medici specialisti in ortodontie care pot depista, prin cunostintele pe care le au, tipurile de anomalie dento-alveolare existente cat si selecta cazurile border-line. Capitolul II Evoluția indicilor ortodontici Anomaliile dento-faciale, tulburări morfo-funcţionale în dezvoltarea aparatului dento-maxilar, au o frecvenţă din ce în ce mai ridicată, un studiu al lui Proffit estimând că necesitatea de tratament ortodontic la copii sub 18 ani din SUA ar fi de 60% [53] 3

De-a lungul timpului numeroşi autori s-au preocupat de modalităţile de evaluare a malocluziilor. Sintetizând datele existente până în prezent, putem vorbi despre 4 tipuri de indici: Indici de clasificare diagnostică Indici epidemiologici Indici de succes a tratamentului Indici de necesitate a tratamentului ortodontic Parcurgând literatura de specialitate referitoare la acest subiect, am constatat că încă mai există unele controverse cu privire la înţelegerea şi utilitatea acestor indici de aceea ni s-a părut necesar să facem mai întâi o trecere în revistă a acestora. Capitolul III Calitatea vieții și importanța acesteia în ortodonție În ultimii 10-15 ani, termenii de calitate a vieții (quality of life QOL) și healthrelated quality of life (HRQL) au început să apară din ce în ce mai des în literatura de specialitate. Mare parte din tramentul ortodontic garantat este justificat pe baza îmbunătățirii calității vieții în ceea ce privește sănătatea. Acestea fiind spuse, studierea HRQL în cazul pacienților ortodontici are potențialul de a asigura informații despre necesitățile tratamentului și rezultatele acestuia și ar putea, de asemenea, să faciliteze o mai bună îngrijire medicală. Astfel, clinicienii ar trebui să fie conștienți măcar de o parte din modurile în care pot fi evaluate HRQL. Calitatea vieții (QOL) poate fi definită ca fiind starea de bine a unei persoane, care se întinde de la satisfacție sau nesatisfacție odată cu părțile importante din viața lui/ei [119]. Acesta nu este un concept nou, mare parte din munca de pionierat a fost întreprinsă de Thorndike în 1939 și, cu toate acestea, este o ramură în plină expansiune, cu peste 1000 de articole noi apărute în fiecare an, cu titlul de quality of life [120]. Termenul de quality of life a devenit un cuvânt cheie în Medline Computer Search System nu mai târziu de 1977, deoarece interesul în acest domeniu a crescut enorm. Între 1966 și 1974, au fost găsite doar 40 de referințe despre calitatea vieții; totuși, acest număr a depășit 10,000 între 1986 și 1994 [121]. Partea personală Capitolul V Evaluarea indicilor de sănătate orală şi accesibilitatea la serviciile de specialitate la populaţia tânără din N-E Moldovei Anomaliile dento-maxilare, prin tulburările fizionomice şi funcţionale pe care le produc, prin afectarea sănătăţii oro-dentare, au multiple implicaţii psihosociale. Frecvenţa lor ridicată (se estimează că ocluzia ideală se regăseşte doar la 1-2% din populaţie), precum şi costurile mari ale tratamentelor ortodontice, impun o selectare riguroasă a cazurilor care pot beneficia de anumite compensaţii financiare din partea caselor de asigurări [98,150]. Evaluarea ortodontică, bilanţ al investigaţiei clinice şi complementare, vizează înregistrarea, aprecierea şi cuantificarea caracteristicilor faciale, ocluzale şi funcţionale ale unei anomalii dentomaxilare [151]. În acest context, indicii ortodontici, ca metode obiective de cuantificare a necesarului de tratament, s-au impus în faţa metodelor tradiţionale de diagnostic care furnizau doar o evaluare calitativă, descriptivă a anomaliilor[152, 153]. Larg utilizaţi în 4

Europa de Nord, indicii de necesitate a tratamentului ortodontic (IOTN- Index of Orthodontic Treatment Need) furnizează oportunitatea de a reduce eroarea subiectivă de evaluare, şi de a standardiza criteriile de diagnostic şi indicaţiile terapeutice [154, 155]. Astfel, aceştia funcţionează ca un sistem echitabil de acordare a priorităţii de tratament pacienţilor sau a nivelului de copiată, în circumstanţele unor fonduri publice limitate pentru tratamentele ortodontice [83, 156, 157]. V.2 Scop studiului Ne-am propus să evaluăm sănătatea orală la populaţia tânără şi beneficiul adus de utilizarea indicilor ortodontici, cu referire la Indicele pentru necesarul de tratament ortodontic (IOTN- Index of Orthodontic Treatment Need), stabilind măsura în care pacienţii corespund acestei cuantificări. De asemenea, am urmărit dacă există sau nu o corelaţie direct proporţională a celor două componente ale indicelui şi anume: Componenta estetică - AC (Aesthetic Component) şi cea de Sănătate Dentară - DHC (Dental Health Component), în ceea ce priveşte necesitatea de tratament. V.3 Material şi metodă În stadiul realizării protocolului, am pus accent pe respectul persoanei şi pe principiul minimalizării riscului şi ne vom asigura de obţinerea consimţământului informat complet şi adoptat [158 ]. Pentru aceasta am plicat cele 4 mari principii ale eticii: Principiul interesului şi beneficiului cercetării; Principiul siguranţei cercetării, cu punerea în balanţă a beneficiului şi riscului; Principiul respectului persoanelor, subiecţii implicaţi în protocol rămânând colaboratori liberi şi autonomi, vom pune accent pe respectarea caracterului privat şi confidenţial al datelor în anumite situaţii ale cercetărilor noastre; Principiul justiţiei (corectitudinii): beneficiile şi riscurile cercetării vor fi echitabil asumate şi discutate [159]. Informarea clară şi obţinerea consimţământului, sunt două elemente fundamentale în respectul persoanei care participă la o cercetare biomedicală.respectarea acestor criterii a constituit pentru noi atât o obligaţie legată cât şi una morală pe care o vom consemna şi noi în cercetarea noastră. De la fiecare pacient inclus în studiu am obţinut consimţământul informat, elaborat cu avizul comisiei de etică a universităţilor. Pentru studiul propus, Studiu clinic al malocluziilor şi necesarul de tratament ortodontic la populaţia tânără din România, a fost înaintat spre analiză un model de formular pentru consimţământul informat. O noţiune importantă de care am ţinut cont în evaluarea etică şi în protecţia persoanelor care au fost cuprinse în studiu a fost cea de evaluare a raportului beneficiu risc, noţiunea utilizată de majoritatea ţărilor occidentale care aplică directivele europene. Am discutat şi am justificat demersul nostru în funcţie de beneficiul prezumtiv pentru subiecţii analizaţi şi de riscurile previzibile. De asemenea am luat în calcul pentru studiul nostru şi nivelul de refuz, această noţiune permiţându-ne să evaluăm dificultatea de acceptare a protocolului de către subiecţii care au fost cuprinşi în cercetare. Am explicat subiecţilor foarte clar că pot să refuze să facă parte din studiul nostru şi de asemenea că îl pot părăsi oricând doresc, fără a se justifica. 5

Eşantionul a cuprins 459 pacienţi, cu vârste între 8 şi 14 ani, prezentând o gamă largă a patologiei ortodontice. Subiecţii s-au adresat serviciilor de ortodonţie din Iaşi şi proveneau din mediul urban şi rural din N-E Moldovei. De la toţi pacienţii am obţinut consimţământul informat care a fost semnat de aparţinători şi de asemenea, atât pacienţii cât şi aparţinătorii au completat chestionare de apreciere a esteticii dentare. Stabilirea diagnosticului s-a făcut pe baza examenului clinic, radiologie şi a studiului de model. Metoda de lucru cu indicele IOTN Acordarea punctajelor IOTN s-a efectuat prin examinarea modelelor de studiu şi a fotografiilor pre-terapeutice ale subiecţilor, în conformitate cu metodologia propusă de Richmond şi colab.,1992 de la Victoria University of Manchester [72]. Această metodologie constă în stabilirea unui punctaj pentru fiecare dintre cele două componente AC şi DHC ale indicelui. Indicele de necesitate a tratamentului ortodontic (IOTN) s-a dezvoltat în Marea Britanie ca rezultat al unei iniţiative guvernamentale. Scopul indexului a fost de a ajuta la determinarea impactului posibil al unei malocluzii asupra sănătăţii dentare şi bunăstării psihosociale a individului. Acesta clasifică anomaliile pe baza semnificaţiei variatelor caracteristici ocluzale pentru sănătatea dentară a unui individ şi a deficitului estetic perceput, cu scopul de a identifica acei pacienţi care vor beneficia cel mai probabil de pe urma tratamentului ortodontic. A fost utilizat mai mult ca instrument pentru cercetare şi administrarea serviciilor de asistenţă ortodontică, putând fi aplicat în orice fază de evoluţie a anomaliei (preterapeutic, în diferite faze de tratament, postterapeutic) [102, 156]. Indicele include o componentă estetică (AC) şi una de sănătate dentară (DHC). Componenta estetică (AC) a fost dezvoltată pentru a evalua deficitul estetic creat de o malocluzie şi, implicit, posibilul impact psiho-social asupra individului. Ea cuprinde o scală de zece fotografii standard prezentând diferite nivele de atractivitate dentară, evaluate de către persoane neprofesioniste şi selectate ca fiind spaţiate echidistant prin nivelul punctajelor. Cele 10 fotografii sunt notate de la 1 la 10 - gradul 1 reprezintă cel mai atractiv şi gradul 10 cel mai puţin atractiv din punct de vedere estetic. Punctajul reflectă, deci, deficitul estetic.(fig.5.1) Componenta AC a fost utilizată şi în scopul educaţiei pacienţilor; fiind simplu de utilizat, iar scorurile obţinute de la clinicieni, copii şi părinţi, au arătat nivele foarte bune de concordanţă. Critica componentei estetice este legată de subiectivismul ei şi de dificultatea practică în evaluarea malocluziilor de Clasa a IlI-a ori a open-bite-ului anterior, deoarece fotografiile prezintă doar cazuri de clasa I şi a Il-a. Timpul necesar pentru înregistrarea atât a DHC cât şi a AC de către un examinator experimentat este de aproximativ 1 minut. Dacă, totuşi, câteva anomalii minore necesită examinarea pentru a o identifica pe cea mai gravă, alocarea gradelor poate lua până la 3 minute [160]. Componenta de sănătate dentară (DHQ) constituie o sinteză a evidenţei curente a efectelor nocive ale malocluziei asupra ADM şi a beneficiilor potenţiale ale tratamentului ortodontic [160]. Această componentă înregistrează diferitele caracteristici ocluzale ale unei anomalii care ar creşte morbiditatea dentară şi a structurilor parodontale. S-au stabilit cinci grade de necesitate de tratament (gradul 1- nici o necesitate, gradul 2 - necesitate mică, gradul 3 - necesitate moderată (la limită), gradul 4 - necesitate mare şi gradul 5 - necesitate foarte 6

mare) (tab.iv.2), reflectând necesitatea de tratament ortodontic pentru îmbunătăţirea stării de sănătate dentară [104, 161]. IV.4 Rezultate Lotul studiului transversal a fost constituit din 1126 de subiecti din regiunea de N-E a României. Media de vârstă a participanţilor la studiu a fost de 13.37%, cu o vârstă minimă de 6 ani şi maximă de 27 ani (fig.5.4). Distribuţia pe sexe a lotului este echilibrată, 571 subiecţi (50.7%) au fost de sex feminin, iar 555 subiecţi(49.3%) au fost de sex masculin(tab.v.5). Majoritatea subiecţilor provin din mediul urban(93.8%)(tab.v.6). Nivelul igienei orale are o valoare medie de 1.06±0.97. Indicele OHI arată gradul de preocupare a indivizilor în ceea ce priveşte igiena orală (fig.5.4). Acest indicator poate fi corelat cu prezenţa afecţiunilor parodontale(gingivita, parodontita). În cazul studiului de faţă din cei 34 subiecţi cu afecţiuni parodontale 97.06% au prezentat semne clinice de gingivită şi 2.91% semne de parodontită marginală (fig.5.5). Evaluarea componentei dentare (DHC) statusului ortodontic prin prisma indicelui IOTN indică faptul că 38.28% dintre subiecţi prezintă anomalii dento-maxilare nesemnificative neavând nevoie de tratament ortodontic, 19.01% prezintă anomalii dentare care necesită unele tratamente ortodontice, 25.67% se găsesc în categoria border line prezentând anomalii dento-maxilare care necesită tratament ortodontic, 11.46% prezintă anomalii severe dento-maxilare şi au necesitate mare de tratament ortodontic şi 5.59% au nevoie foarte mare de tratament prezentând anomalii foarte severe(fig.5.6). Distribuţia subiecţilor pentru componenta AC în funcţie de cele 3 grupe indică faptul că mai mult de jumătate dintre subiecţi nu necesită tratament ortodontic pentru refacerea funcţiei estetice(ac1-4), 23.36% au nevoie moderată de tratament ortodontic(ac5-7) în timp ce 10.48% au nevoie foarte mare de tratament ortodontic (AC8-10)(fig.5.9). Distribuţia grupelor AC în funcţie de caracteristicile demografice subliniază necesitatea redusă de tratament pentru mai mult de jumătate dintre participanţii la studiu, subiecţii de sex masculin şi mediul urban necesitând mai mult tratament pentru îmbunătăţirea aspectului estetic în comparaţie cu subiecţii de sex feminin (fig.5.10,5.11). Evaluarea impactului psihologic al anomaliilor-dentomaxilare Evaluarea impactului psiho-social al anomaliilor a fost realizată prin intermediul unor întrebări care au vizat încrederea de sine, impactul psihologic al anomaliilor, impactul social, grijile estetice şi nevoia de îngrijiri ortodontice. La întrebările legate de încrederea în sine participanţii sunt total de acord în proporţie de 41% că anomalia poate influenţa încrederea în propria persoană, 43% sunt de acord iar 15% sunt în dezacord (fig.5.12). În figura 5.14 sunt evidenţiate răspunsurile privind impactul social al anomaliilor din punctul de vedere al participanţilor la studiu. Astfel, cea mai mare parte dintre ei (43%) au declarat că anomalia a avut un impact moderat asupra planului social, 26% că anomalia nu a avut impact, 17% un impact mare şi mai puţin de 1% dintre subiecţi au declarat un impact foarte mare (fig.5.14). Subiecţii de sex feminin consideră că impactul este moderat n 23.9% dintre cazuri. Subiecţii de sex masculin nu au ales drept răspuns varianta total de acord (tab.v.9). La întrebarea dacă există îngrijorări estetice 3% se declară foarte nesatisfăcuţi, 7% nesatisfăcuţi, 9% puţin satisfăcuţi, 39% satisfăcuţi şi alţi 39% foarte satisfăcuţi (fig.5.15). Subiecţii de sex masculin sunt mai mulţumiţi decât subiecţii de sex feminin în ceea ce 7

priveşte aspectul estetic. Există şi 1.9% dintre subiecţii de sex feminin care sunt foarte ingrijoraţi de aspectul estetic(tab.v.10). Evaluarea necesarului de tratament ortodontic Grupa de vârstă 6-27 ani, aşa numita fază a II-a a dentiţiei mixte şi începutul dentiţiei permanente reprezintă, vârsta la care părinţii solicită frecvent consultaţia ortodontică a copiilor lor, alarmaţi de tulburările de erupţie ale incisivilor şi caninilor. Distribuţia lotului de 1126 de subiecţi în funcţie de relaţia incisivă conform Clasificării Institutului Britanic de Standarde este următoarea (tabelul IV.12): Studiind necesitatea de tratament globală la nivelul lotului observăm că predomină o necesitate de tratament moderată din punct de vedere estetic (36,24%), urmată de o necesitate uşoară (27,08%), pentru ca o necesitate evidentă de tratament să se regăsească doar în (23%).(tab.V.13, fig.4.3) Analizând componenta estetică (AC) a IOTN (Figura 5.17) am remarcat că predomină subiecţii cu o necesitate moderată (la limită) de tratament (gradele 5,6,7). În cadrul diferitelor grupe de necesităţi de tratament din punct de vedere estetic am studiat incidenţa scorurilor corespunzătoare. Astfel pentru grupa denecesitate moderată predomină punctajul 6, pentru cea evidentă predomină puncajul 9, iar pentru cea uşoară punctajul 4 se regăseşte cel mai frecvent. IV. 6 Concluzii o Aplicarea indicelui IOTN permite identificarea potenţialilor pacienţi şi cuantificarea necesităţii de tratament(din punct de vedere estetic şi al sănătăţii dentare), în scopul stabilirii priorităţii pentru tratament ortodontic o În eşantionul nostru, procentul cel mai mare de subiecţi (36.24%) s-au încadrat în grupa cu o necesitate moderată (la limită) din punct de vedere estetic, dar asociată cu o necesitate mare din punct de vedere al sănătăţii dentare. o Necesitatea mică din punct de vedere al sănătăţii dentare s-a asociat cu o necesitate scăzută sau nici o necesitate estetică. o Componenta AC nu surprinde întotdeauna necesarul real de tratament impus de anomalia dento-maxilară, aspectul estetic neputând să constituie singurul criteriu în stabilirea indicaţiei pentru tratament ortodontic. o S-a dovedit necesară asocierea unei evaluări prin intermediul componentei DHC pentru a limita subiectivitatea componentei AC. o Privind sănătatea dentară, la lotul examinat au fost frecvente scorurile mari de tipul 5.i (tulburări de erupţiea dinţilor exceptând molarul 3 datorate înghesuirii, deplasării, prezenţei dinţilor supranumerari, dinţi temporari persistenţi şi orice cauză patologică), urmat de 4c (ocluzii inverse anterioare sau posterioare cu diferenţă mai mare de 2mm între poziţia de contact retrudată şi poziţia intercuspidată). o În cadrul lotului studiat am identificat un număr redus de subiecţi prezentând nici o necesitate de tratament ortodontic (14.38%). o Anonaliile cele mai frecvente au fost cele de clasa I, (651 de cazuri, 57.81%) urmate de anomaliile din clasa II/2 (188 cazuri, 16.67%), anomaliile clasa II/1 (102 cazuri, 16.15%) şi pe anomaliile de clasa III (185 cazuri, 16.42%). 8

C a p i t o l u l V I Studiu privind asocierea dintre sănătatea orală şi calitatea vieţii la copii cu anomalii dento-maxilare Sănătatea orală este un factor important care are o influenţă crucială asupra sănătăţii generale. Igiena orală este esenţială în menţinerea sănătăţii întregului organism. Sănătatea orală este o stare fără dureri faciale şi orale, unde lipsesc bolile cronice, malformaţiile congenitale. Reprezintă absenţa afecţiunilor dentare, cum ar fi caria dentară, absenţa dinţilor, boli ale parodonţiului. Sănătatea orală este o stare a cavităţii bucale, a structurilor asociate unde boala este stăpânită, apariţia unei noi boli este inhibată, ocluzia este adecvată pentru masticaţia alimentelor şi dinţii au un aspect acceptabil din punct de vedere social [171]. În timp ce această definiţie se referă atât la preocupări funcţionale cât şi sociale, dar în mare măsură tot se axează pe cavitatea bucală şi mai puţin pe persoana în sine. O altă definiţie a fost prezentată de Dolan, care afirmă că sănătatea orală înseamnă o dentiţie confortabilă şi funcţională care permite individului să continue o viaţă socială dorită [171]. VI.2 Scopul studiului Studiul de faţă are scopul de a evalua starea de sănătate orală şi percepţia proprie a copiilor asupra condiţiei lor oro-dentară. Rolul principal al studiului este de a stabili problemele majore care afectează aparatul oro-dentar şi dacă acestea afectează sau nu viaţa generală a copiilor. Studiul examinează dacă copii au capacitatea, cunoştinţa necesară pentru a face o autoevaluare corectă asupra statusului lor oro-dentar. Totodată explorează validitatea şi exactitatea a chestionarului CPQ 11-14 ca o măsură dedicată pentru evaluarea efectului calităţii sănătăţii orale asupra vieţii în general [178]. VI.3 Material şi metodă Populaţia studiată constă din elevi cu vârste cuprinse între 11-14 ani. Studiul a evaluat 130 de copii care provin atât din mediu urban cât şi rural, din care 67 sunt băieţi şi 63 sunt fete (fig.vi.11). Subiectele au completat chestionarul CPQ11-14 iar părinţii au răspuns la întrebări legate de starea cavităţii bucale ale copiilor, de atitudinea luată faţă de rezolvarea problemelor, de statusul socio-economic [179.]. O examinare dentală a asigurat informaţii legate de prevalenţa cariei dentare, igienă orală şi probleme de ocluzie. În cadrul anamnezei stomatologice şi în chestionar au fost colectate informaţii legate de : - Starea generală a dinţilor (numărul şi stadiul cariilor, edentaţilor) DMFT - Igiena orală (prezenţa plăcii dentare, tartru supra şi subgingival) - CI, DI - Inflamaţia gingiei (prezenţa sângerării) - Relaţiile ocluzale (malocluziile) - IOTN Autoevaluarea - CPQ11-14 - Atitudinea părinţilor şi copiilor faţă de sănătatea orală - Statusul socio-economic Studiul este alcătuit din două faze şi a urmat două grupuri de copii: Faza I. - 130 de chestionare CPQ11-14 [173, 180] au fost distribuite elevilor şi părinţilor pentru completare. Faza II. - 69 de copii au fost examinate în cadrul căreia au fost colectate informaţii despre DMFT,DHC şi AC al IOTN [180] Grupa 1 este alcătuit din 24 de copii prezentând diferite grade de 9

malocluzie, înghesuiri şi rotaţii dentare, malpoziţii dentare, anodonţie. Grupa 2 este alcătuit din 45 de copii fără malocluzie şi malpoziţie dentară dar care prezintă carii dentare, placă şi tartru supra- subgingival. 10 copii nu au prezentat nici o leziune dentară. VI.6 Concluzii 1) Rezultatele chestionarului CPQ11-14 şi examinarea lor, au arătat că majoritatea copiilor au probleme cu igiena bucală. Explicaţia constă în cunoştinţele sărace despre tehnica corectă şi despre mijloacele adiţionale de igienă bucală, rolul lor. Ca urmare majoritatea copiilor prezintă placă şi tartru dentar destul de abundent pentru vârsta lor. O mulţime suferă de carii dentare extinse, mai ales la nivelul molarilor, fiind prezente uneori şi resturi radiculare. Totodată sunt prezente în număr larg şi malpoziţiile dentare, malocluzile, dintre care o mare parte rămân netratate datorită cunoştinţelor reduse despre aceste anomalii. 2) Studiul a relevat că este o mare necesitate de educare a copiilor despre prevenţie, igienă şi boli. Scopul ar fi să trezim interesul copiilor şi părinţiilor faţă de aceste probleme. Ca cineva să ceară ajutor este necesar să primească informaţiile corespunzătoare. Numai astfel poate să ştie când să ceară ajutorul medicului dentist sau specialistului în ortodonţie, pedodonţie. 3) Pe parcursul studiului s-a observat că acest fel de evaluare periodică a statusului oro-dentar este benefică ca un instrument adiţional de diagnosticare şi tratare a anomaliilor ocluzale, dentare. AC al IOTN ajută la educarea copiilor de a recunoaşte diferitele anomalii şi gradele lor de severitate. S-a observat că copii se autoevaluează pe bază a ceea ce văd, de aceea un exemplu fotografic al anumitor probleme poate să le fie de ajutor în recunoaşterea propriilor defecte. Astfel la autoevaluare îşi pot grada situaţia lor corect. Chestionarul CPQ are rolul de a evalua situaţia actuală a stării de sănătate orală, a stării emoţionale, funcţionalitatea aparatului oro-dentar şi influenţele sale asupra vieţii generale. Răspunsurile date în chestionar nu sunt întotdeauna reale, dar totuşi reflectă într-un anumit grad situaţia sănătăţii orale, cunoştinţele stomatologice a copiilor. Toate aceste forme de evaluare au scopul de a motiva pacientul copil, de a-l implica în demersul diagnosticării şi a tratamentului. 4) Pentru prevenirea înrăutăţirii situaţiei ar fi recomandabil implementarea unui program preventiv mai amplu cu includerea medicilor dentişti,profesorilor şi părinţilor, care ar viza: învăţarea şi supravegherea utilizării unei tehnici de periaj eficient; alegerea dietei corespunzătoare - bogat în fibre, conţinut scăzut de zaharuri - şi utilizarea tehnicilor adjuvante de curăţire a cavităţii bucale (aţă dentară, apă de gură). Capitolul VII Anomaliile dento maxilare problemă de sănătate publică oro-dentară Psychosocial Impact of Dental Aesthetic Questionnaire PIDAQ sau Chestionarul pentru Impactul Psihosocial al Malocluziilor pus la punct în 2006 de Klages şi col. reprezintă singura modalitate de măsurare a calităţii vieţii specifică pentru malocluzii [190]. PIDAQ este un indicator validat de calitate a vieţii legată de sănătatea orală specific pentru ortodonţie, și se prezintă sub forma unui chestionar auto-administrat. Acest chestionar a fost elaborat graţie lucrărilor preliminare ale lui Klages şi col. în 2004 şi 2005 [191] care se 10

inspiră şi din OQLQ (Orthognatic Quality of Life Questionnaire) sau Chestionarul lui Cunningham şi col[ 192], ce reia unele întrebări şi le reformulează. VII.2 Scopul studiului Lucrarea de faţă şi-a propus : să studieze relaţiile dintre aceste diferite aspecte ale previzionării îngrijirilor ortodontice (proprietăţile psihometrice ale singurului instrument specific pus la punct pentru a evalua impactul malocluziilor asupra calităţii vieţii) ; să valideze varianta românească a chestionarului PIDAQ pentru a putea fi utilizat in Romania. VII.3 Material şi metodă Pentru atingerea scopului am realizat un s tudiu transversal în 3 centre universitare: Iaşi, Tg. Mureş, Timişoara, pe un număr de 1126 de subiecți. Evaluarea percepţiei esteticii ortodontice a propriei danturi şi a nevoii lor de tratament ortodontic s-a realizat cu ajutorul chestionarului Psychosocial Impact of Dental Aesthetic(PIDAQ). Prin intermediul aceluiasi chestionar a fost înregistrat şi potenţialul impact al anomaliilor ortodontice pe care le prezentau aceştia asupra calităţii vieţii lor. De asemenea a mai fost evaluată şi nevoia normativă de îngrijire ortodontică la fiecare subiect luat în studiu cu ajutorul Index-ului de nevoie de tratament ortodontic (IOTN). VII.5 Concluzii - Pâna în acest moment chestionarul PIDAQ utilizat de noi în acest studiu rămâne singurul instrument specific pentru ortodonție, care apreciaza legatura dintre anomaliile dento-maxilare si calitatea vietii. - Analiza rezultatelor obținute demonstrează faptul că PIDAQ are o foarte bună calitate psihometrică, cu o bună fiabilitate. - De altfel coerenţa internă este bună iar reproductibilitatea este cvasiperfectă cu un coeficient de corelaţie intra-clasă care variază de la 0.72 pentru impact social la 0.90 pentru percepţia estetică. - Scorurile diferitelor domenii (dimensiuni) ale PIDAQ pe care le-am găsit în acest studiu, pot fi comparabile cu cele raportate în trei studii găsite de noi în litertura de specialitate care au mai utilizat acest instrument. - Evaluând fiabilitatea şi asocierea PIDAQ cu alte variabile care masoara concepte apropiate, am parcurs una din etapele de validare definitive necesare pentru adaptarea transculturală a PIDAQ, care să conducă la validarea definitivă a unei versiuni româneşti. - Rezultatele acestui studiu ofera dovezi care sustin validitatea versiunii în limba română a PIDAQ ca o măsură utilă pentru evaluarea impactului psihosocial al esteticii dentare legate de malocluzie. Proprietatile sale discriminatorii și de evaluare eficiente psihometrice furniza dovezi teoretic pentru utilizarea ulterioară în studiu cu privire la aspectele ortodontic specifice ale calității vieții în rândul adulților tineri români Capitolul VIII Studiu privind evaluarea aprecierii durerii în relaţie cu starea emoţională a copiilor cu anomalii dento-maxilare Recunoaşterea importanței factorilor psihologici în structurarea interacţiunilor umane şi abordarea acestei probleme prin corespondenţă complexă stabilită între pacientulcopil şi dentistul pediatru (pedodontist, ortodont) sunt deosebit de utile în practică dentară pediatrică. Pentru a înţelege dezvoltare psihologică a copilului, ar trebui să-i considerăm o 11

"existenţa în devenire", luând în considerare particularităţile etapelor copilăriei; copilul nu trebuie să fie comparat cu modelul adultui şi nu trebuie să fie luate în considerat şi tratat că un "adult în miniatură" [202, 203]. Prin urmare, copilul trebuie să fie abordat prin prisma schimbărilor care au loc treptat de-a lungul dezvoltării sale, sub influenţă factorilor externi şi intrinseci [204 ]. VIII.2 Scopul studiului Scopul acestui studiu a fost evaluarea relaţia dintre durere şi statusul emoţional emoţional la copii cu anomalii dento-maxilare. VIII.3 Material şi metode Un studiu prospectiv a fost realizat în Clinică de Stomatologie Infantilă din Iaşi, România. Lotul studiului a fost format din 110 de copii, cu vârste cuprinse între 6-11 ani care s-au adresat serviciului pentru diferite probleme ortodontice şi care au fost rugaţi să răspundă la chestionar cu 10 întrebări deschise şi închise cu elemente care au subliniat gradul şi capacitatea de reflecţie mentală a copilului din punct de vedere al legăturii cu cabinetul stomatologic şi dentistul pediatru. Deoarece răspunsurile pot alertă medicul despre potenţialele probleme de comportament, întrebările s-au axat pe diferite aspecte, după cum urmează: vizite posibile anterioare ale copilului la cabinetul stomatologic şi impactul lor pozitiv sau negativ, factori care au cauzat frică copilului în cabinetul stomatologic (de exemplu, injecţia pentru anestezie / ac, zgomotul turbinei dentare, mirosuri specifice cabinetului stomatologic), de testare a sentimentului teamă a părinţilor faţă de dentist din punctul de vedere al copiilor, nemulţumirea copiilor cu privire la aspectul facial şi dintarr şi opinia copiilor cu privire la nevoie de tratament ortodontic. Ultimule noţiuni au fost analizate în raport cu opinia dentistului pediatru. VIII.6 Concluzii Copiii pot fi învăţaţi să monitorizeze comportamentul lor în cabinetul stomatologic şi în acelaşi timp să înţelegă avantajele pe care anumite manevre poate aduce, chiar dacă în trecut au avut unele experienţe stomatologice neplăcute. Abordarea terapeutică atât pentru dezvoltarea armonioasă a sistemului dento-maxilar a copilului cât şi psiho-estetică corespunzătoare nu pot fi finalizate cu succes, cu excepţia cazului în care pacientul este văzut în complexitatea personalității lui, rezultat ce va influența calitatea vieții viitorului adult. Capitolul IX Studiu privind conceptul de sine, anxietatea socio-fizică, comparația socială, timiditatea, sociabilitatea și sănătatea orală la studenții din România Conform ipotezei care ghidează primele cercetări, unele variabile ale personalității predispun indivizii la comportamente care pot fi periculoase pentru sănătatea lor. În același mod, alte variabile ale personalității pot fi asociate cu comportamente care protejează sănătatea [228]. Identificarea acestor variabile și analiza asocierii lor cu diferite tipuri de comportament vor permite evaluarea vulnerabilității individului și vor facilita identificarea variabilelor asupra cărora ar trebui să ne concentrăm pentru a îmbunătăți sănătatea personală [228]. 12

IX.2 Scopul studiului Scopul studiului a fost investigarea conexiunilor dintre atractivitate, încredere, anxietate socio-fizică, comparație socială, timiditate, sociabilitate, starea autoreportată a sănătății orale și comportamentele ce țin de sănătatea orală. IX.3 Materiale și metode IX.3.1. Eșantionul Lotul acestui studiu a fost reprezentat de 198 de studenți la medicină în primul an care au fost invitați la acest studiu folosind două chestionare anonime la sfârșitul anului academic 2012/2013. Studenții și-au dat acordul pentru a participa la studiu.toți studenții selectați pentru studiu au completat chestionarele. S-a calculat un scor total bazat pe răspunsul fiecărei întrebări. Studiul a fost efectuat în acord cu Declarația de la Helsinki din 1975, revizuită în 2000. IX.3.2. Instrumente și măsurători Datele au fost colectate cu ajutorul unui chestionar structurat, anonim și autoadministrat, special conceput penru acest studiu și care s-a referit la: (1) factori sociedemografici (vârstă, sex, fumători sau nu); (2) sănătatea orală percepută (sănătatea odontală, cariile netratate, dinți extrași, satisfacția aspectului asupra propriilor dinți, durere dentară, condiție gingivală, sângerări gingivale), (3) obiceiuri ale sănătății orale (periajul dinților, folosirea aței dentare, frecvența clătirii gurii, vizite stomatologice). Chestionarul Conceptului de Sine ( Self-Esteem Questionnaire SCQ) este o scală de auto-măsurare a stimei de sine [232]. Acest chestionar constă în 30 de elemente ( de exemplu am control asupra propriei mele vieți, mă simt matur/ă emoțional, poate să-mi placă de mine chiar dacă altora nu ). Elementele sunt bazate pe 7 componente ale stimei de sine, conform informațiilor teoretice și empirice ale lui Robson (1988)[ 232]. Scorul a fost făcut pe o scală de 8 puncte, de la total de acord până la total dezacord. SCQ s-a dovedit de bună încredere (Cronbach α = 0,89) și o bună validitate (validitate clinică de 0,70). În prezentul studiu s-au folosit două subscale ale SCQ pentru a măsura atractivitatea și aprobarea de către alții ( 5 elemente; Cronbach α = 0,62; media ±S.D. = 27,58 ± 5,61) și încrederea și valoarea existenței (10 elemente; Cronbach α = 0,71; media ± S.D. = 27,58 ± 10,14). Scala de anxietate socială ( Social Phisique Anxiety Scale SPAS) este un inventar a 12 elemente auto-raportate concepute să măsoare construcția SPA [233]. Este o scală de 5 puncte de tip Likert cu validitate adecvată și consecvență internă [233]. În acest studiu, scala SPAS a prezentat un Cronbach α de 0,80, pe când media ± S.D. a fost de 33,49 ± 7,85. Orientarea comparațiilor sociale a fost evaluată cu ajutorul scalei Iowa-Netherlands Comparison Orientation Measure (INCOM) dezvoltată de Gibbons și Buunk (1999)[230]. Această scală a măsurat extinderea pe care persoanele o făceau pentru a face comparații asupra propriilor opinii, abilități și aspecte generale despre propria persoană. Elementele au fost adaptate și a fost făcută o medie astfel încât scorurile mari să indice o tendință mai mare pentru comparațiile sociale. Respondenții au răspuns acestor elemente pe o scală Likert de 5 puncte. În studiul actual, scala INCOM a prezentat Cornbach α = 0,81, și o medie ± S.D. de 36,19 ± 7,77. Timiditatea a fost măsurată folosind Cheek and Buss Shyness Scale de 8 elemente. Sociabilitatea a fost măsurată folosind Cheek and Buss Sociability Scale de 5 elemente. 13

Fiecare element a fost notat de la 0 (deloc caracteristic) la 4 (extrem de caracteristic), cu un scor posibil de maxim 36 pentru timiditate și 20 pentru sociabilitate. Exemplele elementelor de la fiecare subscală includ Mă simt tensionat/ă când sunt pe lângă persoane pe care nu le cunosc bine sau Am probleme când trebuie să mă uit la cineva direct în ochi (timiditate); Îmi face plăcere să fiu cu persoane noi sau Găsesc persoanele mai reconfortante decât orice altceva (sociabilitate). Fiabilitatea internă a subscalelor din studiul prezent a fost foarte bună (timiditate, α = 0,78; sociabilitate, α = 0,75). IX.6 Concluzii Rezultatele studiului indică faptul că vom putea influența practica medicală și sănătatea publică: prin realizarea de testele tip screening și utilizarea de strategii preventive cu scopul îmbunătățirii comparației sociale a indivizilor ; prin îmbunătățirea îngrijirilor pacientului și obținerea unei sănătăți optime cu influențe pozitive asupra comparațiilor sociale; prin construirea intervențiilor care au țintă promovarea sănătății cu scopul de a inhiba atitudinile cognitive cum ar fi un optimismul ireal care menține comportamentele nesanogene. Au fost evidențiate corelații între atractivitatea și satisfacția privind aspectul estetic al dinților și statusul parodontal autoevaluat, iar încrederea în sine a fost asociată cu starea sănătății orale auto-raportată, prezența cariilor curente netratate, extracția dinților permanenți și cu statusul parodontal. Există o legătură puternică între tiparul vizitelor dentare ( motivele vizitei dentare și frecvența acestora) și scala anxietății socio-fizice, timiditatea și sociabilitatea. Capitolul X Programul Național pentru Prevenirea Anomaliilor Dento-maxilare la Populația Tânără din România ( copii si adolescenţi cu vârste între 3 ani și 18 ani)(proiect) X.I. Motivarea instituirii programului Concepţia reformării sistemului asistenţei medicale în România în condiţii economice noi, orientată spre asistenţa medicală primară, acordă prioritate prevenirii afecțiunilor oro-dentare și îmbunătățirii calității vieții. În condiţiile actuale, cînd prevalența principalelor afecţiuni stomatologice este în creştere permanentă, tratamentul acestor afecțiuni se dovedește a fi costisitor iar bugetul local si national nu acoperă necesarul asistenţei stomatologice al copiilor, principala metodă de rezolvare rămânand prevenirea acestor afecţiuni prin programe nationale. Prevenirea principalelor afecţiuni stomatologice asigură nu numai sănătatea orală, dar şi sănătatea întregului organism și integrarea psiho-socio-economică a copiilor. Măsurile de prevenire a afecţiunilor stomatologice trebuie efectuate în cadrul Programul Național pentru Prevenirea Anomaliilor Dento-maxilare la Populația Tânără din România(Proiect). X.2. Obiectivele Programului Naţional sunt: - Reducerea semnificativă a prevalenţei afecţiunilor ortodontice cu impact major asupra calităţii vieţii copilului şi apartinatorului şi mai târziu a adultului; 14

- Constientizarea copilului, aparţinatorului, îndrumatorului şi chiar a medicului şcolar asupra impactului pe care anomaliile dento-alveolare îl au în dezvoltarea psiho-somatică şi socială a copilului; - Imbunătăţirea nivelului de cunoştinte privind relaţia existentă între afecţiunile generale, caria dentară şi dezvoltarea anomaliilor dento-alveolare; - Reducerea cheltuielilor privind tratamentul anomaliilor dento-alveolare la pacientii diagnosticaţi tardiv; - Extinderea şi impunerea în practică medicală ortodontică a manierei de abordare interdisciplinară a cazurilor; - Dezvoltarea conceptului de consens între echipa medicală şcolară şi medicii specialisti în practica medicală ortodontică curenta; - Crearea de condiţii optime de colaborare între specialişti, instituţii medicale, instituţii de invăţămant şi familie; - Crearea bazei de date utile pentru comparaţii în dezvoltarea unor strategii ştiinţifice în politica de sănătate a populaţiei şi diseminarea rezultatelor; - Corelarea practicii medicale ortodontice româneşti cu standardele practicii medicale internaţionale; - Reducerea inegalităţilor privind îngrijirea medicală şi accesul la serviciile de stomatologie a copiilor din grupuri diferite socio-economic. Concluzii generale Aplicarea indicelui IOTN permite identificarea potenţialilor pacienţi şi cuantificarea necesităţii de tratament (din punct de vedere estetic şi al sănătăţii dentare), în scopul stabilirii priorităţii pentru tratament ortodontic. În eşantionul nostru, procentul cel mai mare de subiecţi (36.24%) s-au încadrat în grupa cu o necesitate moderată (la limită) din punct de vedere estetic, dar asociată cu o necesitate mare din punct de vedere al sănătăţii dentare. Necesitatea mică din punct de vedere al sănătăţii dentare s-a asociat cu o necesitate scăzută sau nici o necesitate estetică. Componenta AC nu surprinde întotdeauna necesarul real de tratament impus de anomalia dento-maxilară, aspectul estetic neputând să constituie singurul criteriu în stabilirea indicaţiei pentru tratament ortodontic. S-a dovedit necesară asocierea unei evaluări prin intermediul componentei DHC pentru a limita subiectivitatea componentei AC. Privind sănătatea dentară, la lotul examinat au fost frecvente scorurile mari de tipul 5.i (tulburări de erupţie a dinţilor exceptând molarul 3 datorate înghesuirii, deplasării, prezenţei dinţilor supranumerari, dinţi temporari persistenţi şi orice cauză patologică), urmat de 4c (ocluzii inverse anterioare sau posterioare cu diferenţă mai mare de 2 mm între poziţia de contact retrudată şi poziţia intercuspidată). În cadrul lotului studiat am identificat un număr redus de subiecţi care nu necesitau tratament ortodontic (14.38%). Rezultatele chestionarului CPQ11-14 şi examinarea lor, au arătat că majoritatea copiilor au probleme cu igiena bucală. Explicaţia constă în cunoştinţele sărace despre tehnica corectă şi despre mijloacele adiţionale de igienă bucală, rolul lor. Ca urmare, majoritatea copiilor prezintă placă şi tartru dentar destul de abundent pentru vârsta lor. Multi copii suferă de carii dentare extinse, mai ales la nivelul molarilor, fiind prezente uneori şi 15

resturi radiculare. Totodată sunt prezente în număr larg şi malpoziţiile dentare, malocluzile, dintre care o mare parte rămân netratate datorită cunoştinţelor reduse despre aceste anomalii. Rezultatele studiilor a relevat că este o mare necesitate de educarea copiilor despre prevenţie, igienă şi boli. Scopul ar fi să trezim interesul copiilor şi părinţiilor faţă de aceste probleme. Ca cineva să ceară ajutor este necesar să primească informaţiile corespunzătoare. Numai astfel poate să ştie când să ceară ajutorul medicului dentist sau specialistului în ortodonţie, pedodonţie. Pe parcursul studiului s-a observat că acestfel de evaluare periodică a statusului orodentar este benefică ca un instrument adiţional de diagnosticare şi tratarea anomaliilor ocluzale, dentare. AC al IOTN ajută la educarea copiilor de a recunoaşte diferitele anomalii şi gradele lor de severitate. S-a observat că copii se autoevaluează pe bază aceeacevăd, de aceea un exemplu fotografic al a numitor probleme poate să le fie de ajutor în recunoaşterea propriilor defecte.astfel la autoevaluare îşi pot grada situaţia lor corect.chestionarul CPQ are rolulde a evalua situaţia actuală a stării de sănătate orală, a stării emoţionale, funcţionalitate a aparatului oro-dentar şi influenţele salea supra vieţii generale. Răspunsurile date în chestionar nu sunt întotdeauna reale, dar totuşi reflectă într-un anumit grad situaţia sănătăţii orale, cunoştinţele stomatologice a copiilor.toate aceste forme de evaluare au scopul de a motiva pacientul copil, de a-l implica în demersul diagnosticării şi a tratamentului. Pentru prevenirea înrăutăţirii situaţiei ar fi recomandabil implementarea unui program preventiv mai amplu cu includerea medicilor dentişti, profesorilor şi părinţilor,care ar viza:învăţarea şi supravegherea utilizăriiunei tehnicide periaj eficient; alegerea dietei corespunzătoare-bogat în fibre,conţinut scăzut de zaharuri-şi utilizarea tehnicilor adjuvante de curăţire a cavităţii bucale (aţă dentară, apă de gură). Pâna în acest moment chestionarul PIDAQ utilizat de noi în acest studiu rămâne singurul instrument specific pentru ortodonție. Analiza rezultatelor obținute demonstrează faptul că PIDAQ are o foarte bună calitate psihometrică, cu o bună fiabilitate. De altfel coerenţa internă este bună (coeficientul alfa al lui Cronbach cuprins între 0.67 pentru preocupările estetice şi 0.87 pentru impactul Social nici unul dintre coeficienţii α ai lui Cronbach nu depăşeşte 0.90; ceea ce ar semnala o oarecare redondanţă a item-urilor). Şi reproductibilitatea este cvasiperfectă cu un coeficient de corelaţie intra-clasă care variază de la 0.72 pentru impact social la 0.90 pentru percepţia estetică. Scorurile diferitelor domenii (dimensiuni) ale PIDAQ pe care le-am găsit în acest studiu, pot fi comparabile cu cele raportate în trei studii găsite de noi în litertura de specialitate care au mai utilizat acest instrument [32, 22]. Evaluând fiabilitatea şi asocierea PIDAQ cu alte variabile care masoara concepte apropiate, am parcurs una din etapele de validare definitive necesare pentru adaptarea transculturală a PIDAQ, care să conducă la validarea definitivă a unei versiuni româneşti. Copiii pot fi învățați să monitorizeze comportamentul lor în cabinetul stomatologic și în același timp pentru a înțelege avantajele pe care anumite manevre poate aduce, chiar dacă unele experiențe plăcute dentare avut loc în trecut. Abordarea terapeutică atât pentru dezvoltarea armonioasă a sistemului dentarmaxilar a copilului si un psiho-estetică corespunzătoare nu poate fi finalizată cu succes, cu excepția cazului în care pacientul este văzut în complexitatea lui personalitate, calitate astfel prefigurare viitorul adult de viață. Majoritatea copiilor au prezentat patologie orală comlexă pornind de la prezența plăcii bacteriene până la malpoziții dentare însemnate. Componenta AC al IOTN ajută la educarea copiilor de a recunoaşte diferitele anomalii şi gradele lor de severitate. 16

Chestionarul CPQ este un instrument eficient de evaluarea stării de sănătate orală, a stării emoţionale,a funcţionalității aparatului oro-dentar şi influenţele sale asupra clității vieţii în general. Toate aceste forme de evaluare au scopul de a motiva pacientul copil, de a-l implica în demersul diagnosticării şi a tratamentului. Rezultatele susțin necesitatea implementarii unui program național de educare și prevenire a afecțiunilor orale la populația tânără din România. Copiii pot fi învăţaţi să monitorizeze comportamentul lor în cabinetul stomatologic, chiar dacă în trecut au avut unele experienţe stomatologice neplăcute. Abordarea terapeutică atât pentru dezvoltarea armonioasă a sistemului dentomaxilar a copilului cât şi psiho-estetică corespunzătoare nu pot fi finalizate cu succes, cu excepţia cazului în care pacientul este văzut în complexitatea personalității lui, rezultat ce va influența calitatea vieții viitorului adult. Rezultatele studiului indică faptul că vom putea influența practica medicală și sănătatea publică prin realizarea de testele tip screening și utilizarea de strategii preventive cu scopul îmbunătățirii comparației sociale a indivizilor și prin îmbunătățirea îngrijirilor pacientului și obtinerea unei sănătăți optime cu influențe pozitive asupra comparațiilor sociale. Bibliografie selectivă 1. Borzabadi-Farahani A, Borzabadi-Farahani A, Eslamipuor F. Malocclusion and occlusal traits in an urban Iranian population: an epidemiological study of 11- to 14-year-old children. Eur J Orthod. 2009; 31:477-84. 2. Perillo L, Masucci C, Ferro F, Apicella D, Baccetti T. Prevalence of orthodontic treatment need in southern Italian schoolchildren. Eur J Orthod. 2010; 32:46-53. 3. Michael L. Riolo and James K. Avery Essential for orthodontics practuce, First Edition, University Litho Press, Ann Arbor and Grand Haven, Mich; Chapter 6 pages 163-178) 4. Lew KK, Foong WC, Loh E. Malocclusion prevalence in an ethnic Chinese population.austr Dent J. 1993; 38:442-9. 5. Abdullah MS, Rock WP. Assessment of orthodontic treatment need in 5,112 Malaysian children using the IOTN and DAI indices. Community Dent Health. 2001;18:242-8. 6. Silva RG, Kang DS. Prevalence of malocclusion among Latino adolescents. Am J Orthod Dentofac Orthop. 2001; 119:313-5. 7. Thilander B, Pena L, Infante C, Parada SS, de Mayorga C. Prevalence of malocclusion and orthodontic treatment need in children and adolescents in Bogota, Colombia: an epidemiological study related to different stages of dental development. Eur J Orthod. 2001; 23:153-67. 8. Abu Alhaija ES, Al-Nimri KS. Orthodontic treatment need and demand in 12 14 year-old Jordanian school children. Eur J Orthod. 2004; 26:261-3. 9. Ngom PI, Diagne F, Dieye F, Diop-Ba K, Thiam F. Orthodontic treatment need and demand in Senegalese school children aged 12 13 years: an appraisal using IOTN and ICON. Angle Orthod. 2007; 77:323-30. 10. Johannsdottir B, Wisth PJ, Magnusson TE. 1997 Prevalence of malocclusion in 6-yearold Icelandic children. Acta Odontol Scand. 1997; 55:398-402. 11. Tschill P, Bacon W, Sonko A. Malocclusion in the deciduous dentition of Caucasian children. Eur J Orthod. 1997; 19:361-7. 17