ANALIZA STATISTICĂ A EFECTELOR PARTICIPĂRII FEMEII PE PIAȚA MUNCII

UNIVERSITATEA ALEXANDRU IOAN CUZA DIN IAȘI ȘCOALA DOCTORALĂ DE ECONOMIE ȘI ADMINISTRAREA AFACERILOR SPECIALIZAREA CIBERNETICĂ ȘI STATISTICĂ ECONOMICĂ ANALIZA STATISTICĂ A EFECTELOR PARTICIPĂRII FEMEII PE PIAȚA MUNCII - Rezumatul tezei de doctorat- CONDUCĂTOR ȘTIINTIFIC : Prof. univ. dr. Emeritus : JABA ELISABETA DOCTORAND: IOANA-ALEXANDRA CHIRIANU Iași, 2016

UNIVERSITATEA ALEXANDRU IOAN CUZA DIN IAȘI ȘCOALA DOCTORALĂ DE ECONOMIE ȘI ADMINISTRAREA AFACERILOR SPECIALIZAREA CIBERNETICĂ ȘI STATISTICĂ ECONOMICĂ Doamnei/Domnului... Vă facem cunoscut că la data de 27.09.2016, ora 11:00, sala B 417, domnișoara IOANA-ALEXANDRA CHIRIANU va susţine, în şedinţă publică, teza de doctorat ANALIZA STATISTICĂ A EFECTELOR PARTICIPĂRII FEMEII PE PIAȚA MUNCII, în vederea obţinerii titlului ştiinţific de doctor în domeniul Cibernetică şi Statistică Economică. Comisia de doctorat are următoarea componență: Preşedinte: Prof.univ.dr. AIRINEI Dinu Conducător științific: Prof. univ. dr. Emeritus JABA Elisabeta, Universitatea Alexandru Ioan Cuza din Iași; Referenţi: Prof.univ.dr. ROMAN Monica, Academia de Studii Economice din București Prof.univ.dr. VOINEAGU Vergil, Academia de Studii Economice din București Conf.univ.dr. BALAN Christiana-Brigitte, Universitatea Alexandru Ioan Cuza din Iaşi Vă transmitem rezumatul tezei de doctorat şi vă invităm să participaţi la şedinţa de susţinere a tezei. Teza poate fi consultată la Biblioteca Facultăţii de Economie şi Administrarea Afacerilor.

CUPRINS INTRODUCERE CAPITOLUL I: ELEMENTE CONCEPTUALE PRIVIND EFECTELE PARTICIPĂRII FEMEII PE PIAȚA MUNCII 1.1 PIAȚA MUNCII 1.1.1 ASPECTE TEORETICE CU PRIVIRE LA PIAȚA MUNCII 1.1.2 CARACTERISTICI ACTUALE ALE PIEȚEI MUNCII 1.2 PARTICIPAREA FEMEII PE PIAȚA MUNCII 1.2.1 FORȚA DE MUNCĂ FEMININĂ 1.2.2 TRĂSĂTURILE ACTUALE ALE FORȚEI DE MUNCĂ FEMININĂ 1.2.3 TEORII CU PRIVIRE LA PARTICIPAREA FEMEII PE PIAȚA MUNCII 1.3 FACTORI DETERMINANȚI AI PARTICIPĂRII FEMEII PE PIAȚA MUNCII 1.3.1 FACTORI CU INFLUENȚĂ POZITIVĂ ASUPRA PARTICIPĂRII FEMEII PE PIAȚA MUNCII 1.3.2 FACTORI CU INFLUENȚĂ NEGATIVĂ ASUPRA PARTICIPĂRII FEMEII PE PIAȚA MUNCII 1.4 EFECTE ALE PARTICIPĂRII FEMEII PE PIAȚA MUNCII 1.4.1 CONTRIBUȚIA PARTICIPĂRII FEMEII PE PIAȚA MUNCII LA CREȘTEREA ECONOMICĂ 1.4.2 VARIAȚIEI FERTILITĂȚII EFECT AL PARTICIPĂRII FEMEII PE PIAȚA MUNCII 1.4.3 EDUCAȚIA- FACTOR ȘI EFECT AL PARTICIPĂRII FEMEII PE PIAȚA MUNCII 1.4.4 ANTREPRENORIATUL FEMININ ȘI CREAREA DE LOCURI DE MUNCĂ CAPITOLUL II: METODE DE MĂSURARE ȘI ANALIZĂ A EFECTELOR PARTICIPĂRII FEMEII PE PIAȚA MUNCII 2.1 METODE DE MĂSURARE A GRADULUI DE PARTICIPARE A FORȚEI DE MUNCĂ FEMININE 2.1.1 INDICATORI ABSOLUȚI AI PARTICIPĂRII FORȚEI DE MUNCĂ 2.1.2 INDICATORI RELATIVI AI PARTICIPĂRII FORȚEI DE MUNCĂ 2.2 METODE DE ANALIZA A EFECTELOR PARTICIPĂRII FEMEII PE PIAȚA MUNCII 2.2.1 ANALIZA CLUSTER 2.2.2 ANOVA UNIFACTORIALĂ 2.2.3 ANALIZA DE REGRESIE 2.2.4 ANALIZA DATELOR DE PANEL CAPITOLUL III: GRADUL DE PARTICIPARE ȘI EFECTELE PARTICIPĂRII FEMEII PE PIAȚA MUNCII IN ŢĂRILE DIN UNIUNEA EUROPEANĂ 3.1 EVALUAREA GRADULUI DE PARTICIPARE A FORȚEI DE MUNCĂ FEMININE 3.2 CLASIFICAREA ȚĂRILOR DIN UE DUPĂ GRADUL DE PARTICIPARE A FORȚEI DE MUNCĂ FEMININE 3.3 CLASIFICAREA ȚĂRILOR DUPĂ PRINCIPALELE EFECTE ALE PARTICIPĂRII FEMEII PE PIAȚA MUNCII CAPITOLUL IV: ANALIZA DE PANEL A LEGĂTURII DINTRE PARTICIPAREA FEMEII PE PIAȚA MUNCII ȘI CREȘTEREA ECONOMICĂ 4.1 RELAȚIA ÎN FORMĂ DE U DINTRE PARTICIPAREA FEMEII PE PIAȚA MUNCII ȘI CREȘTEREA ECONOMICĂ 4.2 VERIFICAREA RELAȚIEI ÎN FORMĂ DE U, LA NIVEL UNIUNII EUROPENE, ÎN PERIOADA 1995-2014 4.3 VERIFICAREA RELAȚIEI ÎN FORMĂ DE U, PE GRUPE DE ȚĂRI DIN UE, ÎN PERIOADA 1995-2014 CAPITOLUL V: ANALIZA INFLUENȚEI PARTICIPĂRII FEMEII PE PIAȚA MUNCII ASUPRA VARIAȚIEI FERTILITĂȚII, PE GRUPE DE ȚĂRI, DUPĂ MODELULUI SOCIAL EUROPEAN 5.1 VARIATIA FERTILITĂȚII ÎN UNIUNEA EUROPEANĂ, ÎN PERIOADA 2002-2012 5.2 ANALIZA PANEL A LEGĂTURII DINTRE RATA DE OCUPARE FEMININĂ PE PIAȚA MUNCII ȘI RATA TOTALĂ DE FERTILITATE CONCLUZII BIBLIOGRAFIE ANEXE

Introducere În prezent, la nivel global, femeile dețin o pondere majoritară în populația totală (fapt datorat și creșterii speranței de viață, în special în rândul femeilor). În ultimele două decenii, s-a înregistrat o creștere a ponderii populației ocupate feminine, în totalul populației ocupate, cu reducerea decalajului dintre sexe. Femeia ocupată pe piața muncii valorează mai mult decât munca acesteia la domiciliu. Acest lucru duce la îmbunătățirea statutului economic al femeii. Rata de ocupare a femeii pe piața muncii oferă, deopotrivă, o garanție a independenței lor economice și o contribuție substanțială la dezvoltarea economică împreună cu durabilitatea sistemelor de protecție socială. Intensificarea cercetărilor din raţiuni socio-demografice şi economice, în această direcţie, pot deveni suport pentru politicile macroeconomice. Efectele participării femeii pe piața muncii au fost analizate din perspectiva relației dintre participarea femeii pe piața muncii și creșterea economică. Cele mai relevante studii sunt cele ale cercetătorilor precum Sinha (1965), Boserup (1970), Durand (1975), Olivetti (2013), Gaddis și Klasen (2014). Alți cercetători precum Schultz (1989), Acs și Varga (2005), Allen (2007), Calas, Smircich și Bourne (2009), (Court, 2012), Lechman și Okonowicz (2013) au studiat aportul femeilor antreprenor asupra bunăstării socioeconomice. Studiile au subliniat femeile aleg, de regulă, industriile de servicii (comerț, educație și sănătate), care sunt percepute ca fiind mai puțin semnificative economiei și dezvoltării economice decât înalta tehnologie și industria prelucrătoare, în care numărul bărbaților pe piața muncii este mai mare. Puține femei se angajează în antreprenoriatul bazat pe inovații tehnologice ceea explică diferențele mari în nivelurile de educație dintre bărbați și femei. Femeile sunt, în general, suprareprezentate în științele umaniste și subreprezentate în știința exactă și domeniile legate de tehnologie. Participarea femeii pe piața muncii este o forță motrice pentru creșterea economică și accelerează dezvoltarea socio-economică. Luând în considerare faptul că femeile constituie, în prezent, aproape jumătate din forța de muncă și mai mult de jumătate dintre absolvenți de studii superioare, înființarea de companii cu întârziere de către femei, a contribuit la un deficit economic semnificativ. Cel mai studiat efect al participării femeii pe piața muncii, analizat de economiști, sociologi și specialiști în demografie, (Mincer, 1963, Collier și colab, 1994; Cleveland și colab, 1996; Stolzenbergand și Waite, 1977; Lehrer și Nerlove, 1986; Thévenon, 2009) este fertilitatea. Ocuparea populației feminine ajută la restabilirea echilibrului economic și este necesară pentru finanțarea pe termen lung a sistemelor de securitate socială, care se

confruntă cu costurile unei populații în curs de îmbătrânire. Schimbările demografice pot duce la creșteri ale cheltuielilor publice, la nivelul pensiilor al sănătății și al asistenței medicale, pe termen lung, pentru populația vârstnică și ar putea necesita adaptări structurale, cu implicații importante pentru bunăstare (Euwals, Knoef și Vuuren, 2011). Lucrarea de doctorat, Analiza statistică a efectelor participării femeii pe piața muncii, își propune să realizeze o analiză din punct de vedere statistic a efectelor participării femeii, care să constituie un fundament teoretic cu suport empiric pentru factorii decidenți în politicile sociale. Pentru a atinge scopul cercetării, am explorat literatura de specialitate cu privire la participarea femeii pe piața muncii, factori și efecte ale participării femeii pe piața muncii și am propus următoarele obiective de cercetare: Primul obiectiv, prezentarea descriptiv- statistică a gradului de participare al forței de muncă feminine la nivelul Uniunii Europene, cuprinde clasificarea țărilor din Uniunea Europeană după gradul de participare și efecte ale participării femeii pe piața muncii. Pentru această clasificare a fost utilizată analiza cluster. Analiza cluster este analiza care permite observarea țărilor grupate după variabila rata de activitate, pe grupe de vârstă și sexe. Ca rezultat, ratele de participare a forței de muncă feminine, în ultimii 15 ani, prezintă o creștere în toate țările din Uniunea Europeană, cu procente ce variază de la 40% la 70%. Creșterea ratelor de participare a forței de muncă feminină se justifică pe baza unui cadrul legislativ amplu și al politicilor de promovare a egalității de sanse pe piața muncii, în interiorul Uniunii Europene. Rata de participare feminină înregistrează valori mai mici față de rata de participare masculină. Această situație influențează ratele de ocupare a femeii pe piața muncii, tipul muncii efectuate, tipul contractelor și diferențele salariale dintre femei și bărbați încadrați pe aceeași poziție. Al doilea obiectiv, verificarea relației în formă de U dintre participarea femeii pe piața muncii și creșterea economică, s-a realizat cu date actualizate pentru țările din Uniunea Europeană, folosind modele pentru date de panel. Datele de panel prezintă avantajul că adună observaţii atât pentru secţiuni transversale, cât şi cu privire la evoluţia lor în timp. Am estimat modelul general de regresie (pooled OLS) și modelul cu efecte fixe (FE). Datorită faptului că estimatorii din aceste modele pot fi influențați de endogenitatea variabilelor dependente, am estimat modelul dinamic pentru date de panel. În modelul dinamic, prezența variabilei dependente decalate nu permite utilizarea tehnicilor de regresie standard. Aplicarea metodei celor mai mici pătrate duce la un estimator inconsistent pentru un model dinamic, indiferent dacă efectele sunt considerate fixe sau aleatoare. Estimatori consistenți se pot obține utilizând metoda metoda generalizată a estimării momentelor (GMM). Metoda generalizată a momentelor care permite

soluționarea problemelor de bias de simultaneitate, de cauzalitate inversă și a variabilelor omise. Ca rezultat, pe măsură ce nivelul de educație se îmbunătățește, ratele de fertilitate scad, iar femeile devin capabile să se alăture forței de muncă active. Această situație analizată la nivelul celor 28 state membre ale Uniunii Europene, dar și la nivel de grupe de țări, pe date actuale, sugerează că o relație în formă de U între participarea femeii pe piața muncii ca variabila dependentă, și creșterea economică, reprezentată în analiză de variabilele independente, ln PIB și (ln PIB) 2 nu este confirmată, întrucât sunt valori în afara parabolei, coeficienții sunt adesea nesemnificativi și raportul de determinație, R 2 are valoare foarte mică. Rezultatul este în concordanță cu rezultatele obținute la nivel mondial de către alți cercetători. Grafic, legătura dintre ratele de participare a femeii pe piața muncii și valoarea PIB-ului pe cap de locuitor, la nivelul țărilor din Uniunea Europeană, pentru perioada 1995-2014, nu diferă foarte mult de graficul pentru date la scară mondială. Al treilea obiectiv, analiza influenței participării femeii pe piața muncii asupra variația fertilității în țările din Uniunea Europeană, s-a realizat cu ajutorul analizei panel, pe grupe de țări, definite în conformitate cu modelul social european. Am analizat relația dintre nivelul participării femeii pe piața muncii și fertilitate și variația între grupe de țări și în interiorul grupelor. Ținând cont de clasificările utilizate în literatura de specialitate (Esping-Anderson, 1999; Sapir, 2006; Fenger, 2007), dar și de asocierea țărilor din Europa de Est și Centrală cu modelele social- economice (Tache și Dumitrache, 2012) am grupat cele 27 țări din Uniunea Europeană în patru grupe, nordic, continental, anglo-saxon și mediteranean. Ca rezultat, țările din grupul nordic se diferențiază de celelalte grupe, în ceea ce privește rata de ocupare a populației feminine tinere cu vârsta cuprinsă între 15-24 de ani și rata de ocupare feminină cu normă redusă. Pentru situația din țările nordice, explicația poate sta în politicile sociale care se axează pe facilitarea angajării mamelor și accesul la servicii de îngrijire și educare a copilului. Cele mai mari variații între țări, în ceea ce privește rata totală de fertilitate, pot fi observate în cadrul grupurilor continental și cel anglo-saxon. Există o diversitate mare între țări, în ceea ce privește ponderea femeilor care dețin locuri de muncă cu normă redusă. În țările din grupul mediteranean, locurile de muncă cu normă redusă (part-time) sunt mai puțin ocupate de femei, în timp ce în țările nordice, o mare parte dintre femei lucrează în regim part-time. Lucrarea de față este structurată pe trei secțiuni. Prima secțiune prezintă o documentare teoretică cu privire la participarea femeii pe piața muncii, factorii și efecte ale participării femeii pe piața muncii. Această secțiune subliniază necesitatea unei abordări multidisciplinare a efectelor participării femeii pe piața muncii, întrucât teoria preferinței consideră că preferințele și atitudinile individuale anticipează tiparele cu privire la

participarea femeii pe piața muncii, în timp ce teoriile comparative ale statului bunăstării analizează instituțiile pentru a explica diferențele în comportamentul individual. A două secțiune, ce cuprinde indicatorii și metodele de analiză a efectelor participării femeii pe piața muncii subliniază o problemă legată de definirea și măsurarea indicatorilor cu privire la participarea femeii pe piața muncii. În ultimele două decenii s-a înregistrat o creștere rapidă a forței de muncă feminine, datorată unei mari flexibilități a forței de muncă și globalizării economice, însă în pofida schimbărilor care au avut loc atât în definirea și înțelegerea rolului femeii în economie, cât și pe piața muncii, indicatorii care sunt utilizați pentru a măsura participarea forței de muncă au rămas aceeași folosiți în urmă cu două decenii. Cea de a treia secțiune, ce cuprinde ultimele trei capitole de analiză statistică, reprezintă contribuția proprie la domeniu de cercetare a efectelor participării femeii pe piața muncii, la nivelul țărilor din Uniunea Europeană, în ultimele două decenii, prin clasificarea țărilor din Uniunea Europeană după participarea și după efectele participării femeii pe piața muncii. Am utilizat analiza de cluster, ANOVA unifactorială și analiza datelor de panel pentru studierea legăturii dintre participarea femeii pe piața muncii și creșterea economică, și influenței participării femeii pe piața muncii asupra variației fertilității. Studiile au fost realizate la nivelul Uniunii Europene, cu analize pe grupe de țări, pe perioada ultimelor două decenii utilizând modele de regresie clasice și dinamice pentru date de panel.

Capitolul 1. Elemente conceptuale privind efectele participării femeii pe piața muncii Forţa de muncă, indiferent de sex, este definită ca fiind totalitatea capacităţilor fizice, intelectuale şi aptitudinale ale omului. (Jaba, 1979). Forța de muncă feminină activă pe piața muncii valorează mai mult decât munca acesteia la domiciliu și alte servicii din afara pieței (Gaddis și Klasen 2014). Acest lucru aduce beneficii multiple atât pe plan personal cât și familiilor lor. Trecerea de la statutul de casnică al femeii la munca desfășurată în afara gospodăriei și anume, încadrarea femeii într-o activitate remunerată, s-a făcut într-un cadru organizat în concordanţă cu caracteristicile forţei de muncă masculine (folosite până atunci). Încadrarea forței de muncă feminine într-un cadru deja organizat, după caracteristicile forței de muncă masculine, însoțită de un nivel inferior de instrucție și pregătire profesională a femeii, cât și rolul tradițional al femeii în societate, au influențat atât structura forţei de muncă feminine pe sectoare de activitate şi locuri de muncă, cât şi gradul de folosire şi evaluare (inclusiv remunerare) a acesteia (Jaba, 1979). Referitor la participarea femeii pe piața muncii Forța de muncă feminină, a înregistrat o creștere rapidă în ultimele decenii. Această situație se datorează unei flexibilități a forței de muncă și, totodată, globalizării economice. În pofida schimbărilor care au avut loc, atât în rolul femeilor, cât și pe piața muncii, indicatorii care sunt utilizați pentru a măsura gradul de participare a forței de muncă au rămas aceeași. În lucrările lui Greenwood și colab. (2005), Tam (2003), dar și în alte lucrări, participarea femeii pe piața muncii și orele lucrate de femei sunt considerate drept sinonime. Acest lucru afectează fenomenele economice, deoarece o creștere a intensității muncii de către femeile care reprezintă deja forță de muncă nu este același lucru cu adăugarea unor noi lucrători de sex feminin la forța de muncă deja existentă (Szulga, 2014). Contribuția femeilor în economie a fost subestimată în special în patru domenii de activitate: producția de subzistență, munca neplătită, producția internă și sarcinile aferente, precum și munca voluntară. Doar activitățile plătite sunt considerate ca fiind o contribuție la producție astfel încât un număr mare de sarcini, efectuate în special de către femei, sunt excluse de la producția înregistrată (Boserup, 1970). Chiar și în activitățile plătite, femeile întâmpina mai des consecințe negative în ceea ce ce privește remunerarea, avansarea în carieră și acumularea drepturilor de pensie,

datorită faptului că femeile lucrează cu fracțiune de normă mai mult decât bărbații și să își întrerup cariera din motive familiale. Părinții singuri care, în majoritatea cazurilor sunt femei, se află, mai des, în risc de sărăcie. În România, diferenţa de venit dintre femei şi bărbaţi este una semnificativă, ceea ce este în concordanță cu celelalte țări din Estul Europei. În sectorul public, diferenţa de venit este mai mare decât în sectorul privat. Locurile de muncă în sectorul public, cu cerinţe similare, pentru femei și bărbați, în ceea ce priveşte educaţia şi pregătire profesională, oferă, cu precădere, salarii mai mici pentru femei. Diferenţele de remunerare între femei si bărbaţi se pot justifica în baza caracteristicilor individuale ale forței de muncă, indiferent de sex, (vârstă, nivel de educaţie, experienţă dobândită, profesie) ale tipului de contract sau condiţiilor de muncă, sau ale întreprinderii, sectorul de activitate sau mărimea sectorului. Cu toate acestea, există nenumărate cazuri în care femeile sunt mai slab remunerate decât bărbații, pentru aceeași muncă, deși au același nivel de pregătire, experiență și aduc aceleași rezultate (Zamfir, 2005). Cercetările empirice desfășurate în ultimii 10 ani în România (Zamfir, 2005; UNFPA, 2011; Communication for Community, 2012 ) au arătat faptul că femeile sunt asociate în România, mai degrabă, cu sfera familiei, respectiv cu spaţiul privat, în vreme ce bărbaţii sunt asociaţi cu viaţa profesională şi cu rolul de conducător. Femeia își asumă rolurile de soție și de mamă, în timp ce bărbațiilor sunt asezați pe același plan cu predominanța agentivă pentru funcția socială îndeplinită (da Costa Barreto, Ryan și Schmitt, 2009). Astfel femeile neglijează rolului social, profesional și productiv. Anchete sociologice desfășurate în România, (Dobre, Ailenei, 2010), finanțate din fonduri europene în perioada 2007-2013, au arată că familia contează în proporție de 60,9% pentru femei, iar locul de muncă ocupă locul secund (57,4%). Bărbaţii sunt mai ancoraţi în activităţi extrafamiliale, iar femeile sunt mai tradiţionaliste şi mai ataşate de gospodărie. Cea mai mare parte a bărbaţilor (54%) consideră că femeile ar trebui să sacrifice locul de muncă în favoarea îngrijirii familiei, pe când doar 44% dintre femei ar acceptă această situaţie Distribuirea inegală a responsabilităților familiale poate determina femeile, în măsură mai mare decât bărbații, să opteze pentru forme de lucru flexibile și să își întrerupă cariera. Acest fapt poate avea un efect negativ asupra dezvoltării femeii, a veniturilor, a drepturilor la pensie și independenței ei economice (Hărăguş, 2010; Dimilescu, Postill, Halus, 2000; Batâr, 2000).

Referitor la factorii determinanți ai participării femeii pe piața muncii Participarea femeii pe piața muncii constituie o importantă sursă de aprovizionare a forței de muncă (Jaumotte, 2003; Gaddis și Klasen, 2014). În Europa, majoritatea statelor se confruntă cu fenomenul de îmbătrânire a populației și de diminuare a populației active. Un nivel mai ridicat al gradului de participare feminină pe piața muncii poate deveni un element cheie în rezolvarea acestei probleme. Un procent mai mare de femei active pe piața muncii este important și de dorit întrucât poate constitui o sursă de dezvoltare economică și de creștere a nivelului de trai. Cu toate acestea participarea femeii pe piața muncii se realizează diferit de cea a bărbatului. Literatura de specialitate cu privire la factorii determinanți ai participării femeii pe piața muncii este foarte vastă și complexă. Locuri de muncă cu program de lucru flexibil, normă de muncă redusă, politicile publice, sistemele de impozitare și concediile de creștere a copilului sunt factori care influențează pozitiv participarea femeii pe piața muncii, în timp ce prezența copiilor sub 6 ani, veniturile familiei, discriminarea pe piața muncii și alți factori sociali și culturali sunt factori care pun, mai degrabă, bariere în participarea femeii pe piața muncii. Factori cu influență pozitivă asupra participării femeii pe piața muncii: Programul de lucru flexibil se referă la opțiunile de lucru alternative celor clasice prin personalizarea orele de lucru, sau a locației (Rau și Hyland, 2002; Kossek și Frieden, 2006; Greenberg și Landry, 2011). Angajații care dispun de program de lucru flexibil au mai multe posibilități: ei pot alege între a lucra ore reduse, la ore diferite sau într-o locație diferită față de alți colegi de muncă. În cadrul acestui set larg de posibilități, există două categorii de acorduri privind munca flexibilă: flexibilitatea temporală și flexibilitatea spațială. Prin practicarea unor programele de lucru flexibil se poate îmbunătăți echilibrul dintre viața profesională și viata personală, în special atunci când acestea sunt accesibile atât bărbaților, cât și femeilor, precum și între ocupații și sectoare de activități economice. Conform OECD (2013), Practicarea programelor de lucru flexibil este deosebit de importantă atunci când politicile ce mențin echilibrul între viața profesională și cea personală (de exemplu, serviciile de îngrijire a copiilor) sunt slab dezvoltate. Muncă în regim parțial (part-time) este o formă de angajare în care angajați lucrează mai puține ore decât omologii lor încadrați pe o poziție cu normă întreagă, în cadrul unui sector de activitate specific. Tipul de muncă, în regim part-time, poate varia de

la stat la stat, dar este, în general, mai puțin de 32 de ore pe săptămână. În Uniunea Europeană există o puternică divizare între regiunile de Est și Vest. În Europa Centrală și de Est, munca în regim part-time este un fenomen marginal chiar și în rândul femeilor, în timp ce în țările occidentale fenomenul de part-time este mult mai răspândit. Cel mai mare procent de muncă în regim part-time se înregistrează în Țările de Jos și cel mai mic în Bulgaria. Potrivit Eurostat (2016), există un decalaj și între genuri, femeile aleg locuri de muncă cu normă redusă în proporție de 32,1% și bărbații aleg acest tip de contract într-o proporție semnificativ mai mică, de doar 8,9% (valori exprimate in valoarea medie a UE în 2015). Munca în regim parțial oferă acces pe piața muncii categoriilor de femei care, altfel, nu ar fi fost disponibile să muncească. Locurile de muncă cu normă redusă sunt adesea concentrate în sectoare de activitate secundare, care asigură salarii mici, condiții de muncă și perspective limitate și, prin urmare, pot avea efecte de marginalizare. Din acest motiv, salariile obținute de angajații încadrați pe poziții cu normă redusă nu sunt întotdeauna suficiente pentru un trai de viață decent. Femeile, în comparație cu bărbații, fiind preponderent reprezentate în locurile de muncă cu normă redusă, au probleme de independență materială, în cele mai multe dintre cazuri. Politicile de reconciliere a vieții profesionale cu viața personală (echilibru muncă-familie) au fost create și adoptate pentru o diversitate de motive: îmbunătățirea participării femeii pe piața muncii și independența lor economică, egalitatea de gen, reducerea sărăciei familiilor și a inegalităților sociale sau îmbunătățirea rezultatelor școlare ale copiilor, inclusiv, echilibrul dintre muncă și familie, creșterea fertilității, îmbunătățirea sănătății mamelor si a sugarilor, prevenirea subestimării femeilor, îmbunătățirea și dezvoltarea pe termen lung a veniturilor din asigurărilor sociale. Politicile de reconciliere cresc probabilitatea ca femeile să fie active pe piața muncii înainte de a avea copii, precum și probabilitatea și rapiditatea de a se întoarce la muncă după un concediu de maternitate (Summers, 1989). Serviciile de îngrijire și educare a copiilor au un impact ce variază mult în cazul mamelor care provin din grupuri sociale diferite (Stadelmann-Steffen, 2011). Mamele cu un nivel de educație mediu optează pentru servicii externe de îngrijire a copilului oferite de stat. Aceste servicii de îngrijire a copilului sunt foarte accesibile și au un rol esențial, în participarea femeii pe piața muncii, întrucât politicile generale de îngrijire a copilului cresc nu doar oportunitățile, ci și stimulentele pentru participarea femeii pe piața muncii. În schimb, mamele cu studii superioare își pot permite și apelează la servicii de îngrjire a copilului externe, în sistem privat, în cazul în care contribuția statului este minimă sau

inexistentă (Stadelmann-Steffen, 2011). Mamele cu un nivel scăzut de educație nu apelează, de cele mai multe ori, la servicii de îngrjire a copilului. Acest grup al mamelor cu un nivel scăzut de educație este forțat să activeze pe piața muncii, indiferent de disponibilitatea serviciilor de îngrijire a copilului externe de stat sau în sistem privat, în ciuda câștigurilor financiare marginale atunci când plătesc pentru îngrijirea publică sau privată a copilului. În cazul în care statul nu oferă servicii de îngrijire a copilului, aceste femei apelează la soluții private și familiale pentru îngrijirea copilului. Costurile oportunității de a sta acasă sunt, mai mari decât veniturile de la locul de muncă (Stadelmann-Steffen, 2011). Serviciile de îngrijire și educare a copiilor reprezintă o necesitate pentru multe familii care au un program de lucru solicitant (Blau și Robins, 1988). Dimensiunea sprijinului acordat de guvern, în îngrijirea copiilor, diferă de la o țară la alta. Concediul de creștere a copilului plătit ajută mamele cu copii mici în redarea echilibrului între muncă și viața de familie, și le oferă stabilitate pe piața muncii printr-o garanție a locului de muncă. Majoritatea mamelor care au avut un concediu de creștere a copilului au rate mai mari de întoarcere la locul de muncă decât mamele care nu au dreptul la un concediu de creștere a copilului, chiar dacă drepturile de concediu sunt pentru câteva luni, ca în Germania, sau durata lor este de câțiva ani, ca în Franța și Spania. Femeile cu un nivel scăzut de educație au rate mai mici de întoarcere la locul de muncă după ce nasc, atât pentru că în locurile de muncă ce nu solicită o calificare și sunt slab plătite, nu există interes pentru oferirea de beneficii și concedii și se oferă mai puține stimulente financiare pentru a reveni la locul de muncă, precum și mai puține resurse financiare pentru a plăti pentru serviciile de îngrijire a copiilor (Ondřich, Spiess și Yang, 1996; Smith, Downs și O'Connell, 2001; Hofferth și Curtin, 2003; Pylkkanen și Smith, 2004). Concediul de creștere a copilului influențează numărul de ore lucrate, salariile (pentru femeile calificate) și sporește segregarea ocupațională, iar angajații din sectoarele ce solicită calificare profesională pot fi mai predispuși să se confrunte cu pierderea de capital uman în urma concediului. Un concediu de creștere a copilului generos și de lungă durată ar putea avea un efect negativ neintenționat asupra seturilor de competențe ale mamelor (Rühm, 1998; Rønsen și Sundström, 2002, Jaumotte, 2003). Factori cu influență negativă asupra participării femeii pe piața muncii: Prezența copiilor mai mici de 6 ani într-o familie scade probabilitatea femeii din mediul urban de a participa pe piața muncii (Sorsa, P. et al. 2015). În mediul rural, faptul că o femeie are copii mici este mai puțin relevant. Una din explicații poate fi faptul că în mediul rural, femeile muncesc în propria gospodărie, fiind foarte aproape astfel de casă și

de copii. Numărul copiilor a înregistrat un efect negativ, de-a lungul timpului. Încă de la începutul anilor 1990, numărul de copii a avut o influență semnificativă asupra încadrării femeii pe piața muncii. Cele mai considerabile diferențe referitor la relația muncă viața de familie, se regăsesc în țările mediteraneene, cele din centrul si estul Europei. În unele cazuri, rate ridicate de ocupare feminină pot reflecta un context favorabil echilibrului dintre muncă- viața de familie. De asemenea, ratele ridicate de ocupare feminină pot fi asociate cu o polarizare crescândă a comportamentului pe piața muncii în funcție de prezența sau absența copiilor (Thevenon, 2009). Procentul femeilor active, fără copii, a crescut în majoritatea țărilor. Proporția femeilor cu vârste cuprinse între 20-44 de ani care au cel puțin un copil este în general în scădere. Numărul femeilor care au doi sau mai mulți copii a scăzut în toate țările, în comparația cu situația femeilor cu un singur copil care a stagnat sau a înregistrat creșteri mici. Țările sud europene înregistrează cel mai mare declin al numărului femeilor cu doi sau mai mulți copii. Veniturile familiei și nivelul educației capului familiei prezintă cele mai mari schimbări, în timp, ale dinamicii participării femeii pe piața muncii (Sorsa, P. et al. 2015). Atunci când veniturile familiei cresc, femeia poate renunța la un job plătit. Pentru ca femeia să opteze pentru a renunța la un loc de muncă plătit, spre exemplu, un factor important este recolta familiei sau alte oportunități ale familiei de a-și mări veniturile. Efectul scăzut de comercializare în ce privesc bunurile de producție casnică și valoarea lor de piața, cât și elasticitatea crescută a veniturilor derivate din comerțul cu bunuri, sunt factori importanți în determinarea statutului femeii pe piața muncii (Eswaran et al. 2013, Klasen and Peters 2013). Fertilitatea constituie un factor important cu privire la participarea femeii pe piața muncii. Unele studii empirice identifică o relație negativă între fertilitate și participarea femeii pe piața muncii (Bloom și alții, 2009; Mishra and Smyth, 2010). În timp ce alte studii (Del Boca, 2003) indică o relație pozitivă între participarea femeii pe piața muncii și fertilitatea după mijlocul anilor 80 în unele țări OECD. Unele cercetări (McDonald, 2000; Jaumotte, 2003; Gustaffsson & Kenjoh, 2008) prezintă faptul că țările nordice sunt caracterizate de un număr relativ mare de copii la o femeie, în ciuda unui grad mare de ocupare feminin pe piața muncii, iar țările din sudul Europei sunt caracterizate atât de rata fertilității mici, cât și de un grad scăzut de ocupare feminin pe piața muncii. Țările nord europene au înregistrat în perioada 1985-2012 atât rate de fertilitate ridicate cât și o participare ridicată în rândul femeilor.

Analiza legatura dintre fertilitate și participarea femeii pe piața muncii, din ultimii 20 ani, se observă că ratele de fertilitatea înregistrate la nivelul țărilor din Uniunea Europeană, au un impact puternic negativ asupra ratei de participare a femeii cu vârste cuprinse între 25-29 ani, 30-34 ani, 35-39 ani și 40-44 ani. Fertilitatea exercită un efect puternic și semnificativ asupra participării femeii active pe piața muncii, pentru toate grupele de vârstă (Münch, 2009). Referitor la efectele participării femeii pe piața muncii Femeile reprezintă aproximativ jumătate din resurse umană a oricărei țări și influențează efortul productiv al țării, având implicații pentru bunăstarea economică și creșterea unui stat (Pfau-Effinger, 2004). În societățile post-comuniste, cercetările cu privire la situația femeilor pe piața muncii prezintă o pierdere a potențialului feminin din punct de vedere al drepturilor sociale și statutul lor în viața politică (Bocancea, Hurubean, 2015). În majoritatea statelor dezvoltate, gradul de participare al forței de muncă feminine a crescut semnificativ în decursul ultimelor decenii. Participarea femeii pe piața muncii aproape că s-a dublat între 1920 și 1965. Între 1965 și 1990 s-a înregistrat, de asemenea, o creștere a participării femeii pe piața muncii. In contrast cu acestă creștere, rata de participare a forței de muncă masculine a scăzut puternic în aceeași perioadă. (Howard & Fullerton, 1999; Jaumotte, 2003; Eurostat, 2014). Contribuția participării femeii pe piața muncii la creșterea economică. Creșterea economică este un fenomen cantitativ ce reprezintă creșterea pe mai mulți ani a unui indicator al producției, cum ar fi PIB sau PNB (Brăilean și Plopeanu, 2012:221). Creșterea economică este diferită de dezvoltarea economică și socială. Dezvoltarea socioeconomică este un fenomen calitativ, un proces de transformări economice, sociale și politice, ce acompaniază o creștere economică. Un grad ridicat de participare al forței de muncă feminine contribuie la o economie productivă care poate implica efecte pozitive ale calității vieții, cum ar fi alegerile personale, redistribuirea resursele și reducea sărăcia în rândul femeilor și copiilor. Numeroase cercetări (Sinha, 1965; 1967, Lechman și Okonowicz, 2013; Olivetti 2013) aduc în discuție ipoteza relației în formă de U dintre participarea femeii pe piața muncii și nivelul de creștere economică. Relația în formă de U dintre participarea femeii pe piața muncii și creșterea economică este amplu analizată în literatura de specialitate (Tam, 2011; Lechman și Okonowicz, 2013; Olivetti 2013; Tsani și colab, 2013; Kaur și Tao, 2014, Gaddis și Klasen, 2014).

Variația fertilității. Participarea femeii pe piața muncii are un rol important în explicarea variației între țări a ratei de fertilitate. În majoritatea țărilor europene, creșterea gradului de participare a forței de muncă feminine datează din anii 1970. La început, creașterea participării a fost văzută negativ ca potențial factor de creștere a șomajului și ca una dintre principalele cauze ale scăderii fertilității, observată la acel moment. Cu toate acestea, la nivel mondial, imaginea femeilor care lucrează, s-a îmbunătățit în anii 1980 și mai ales în anii 1990. În majoritatea țărilor dezvoltate, shimbările atitudinii sociale față de mame la locul de muncă, creșterea disponibilității serviciilor de îngrijire și maternitatea plătită de stat reduc incompatibilitățile dintre a avea copii și a rămâne activă pe piața muncii, în cazul unei femei (Bowen și Finegan, 1969; Garfinkel și colab, 1990; Adsera 2004; Engelhardt și colab., 2004). Relația dintre participarea femeii pe piața muncii și rata totală de fertilitate a fost studiată de economiști, sociologi și specialiști în demografie (Mincer, 1963, Collier și colab, 1994; Cleveland și colab, 1996; Lehrer și Nerlove, 1986). Ocuparea forței de muncă de feminină ajută la restabilirea echilibrului economic și este necesară pentru finanțarea pe termen lung a sistemelor de securitate socială, care se confruntă cu costurile unei populații în curs de îmbătrânire (Thévenon, 2009). Schimbările demografice pot duce la creșteri ale cheltuielilor publice, la nivelul pensiilor și la nivelul sănătății și al asistenței medicale, pe termen lung, pentru populația vârstnică și ar putea necesita adaptări structurale, cu implicații importante pentru bunăstare (David N. Weil, 1999; Euwals, Knoef și Vuuren, 2011). Educația. În economie este evidenţiat faptul că educaţia este în legătură directă cu rata de participare pe piaţa muncii, şi acest lucru este valabil atât pentru bărbaţi cât şi pentru femei. Pentru femei însă, impactul este mai mic. Femeile cu studii superioare preferă să rămână pe piaţa muncii, însă femeile cu un nivel de studii mai mic înregistrează rate de participare pe piaţa muncii mai scăzute. În literatura de specialitate, există o serie de cercetări (Klasen, 1999; 2002; Pissarides, 2006) cu privire la impactului educației femeii, ocupării și a veniturilor acesteia asupra creșterii economice. În toate țările europene există diferențe semnificative de gen, în ceea ce privește cunoștințele tehnice, competențe profesionale și experiență de muncă, care se contează în diferențele de capital uman. Femeile anticipează o carieră mai scurtă și discontinuă,prin urmare, investesc mai puțin în învățământul profesional. Mai multe ore petrecute în gospodărie pot să scadă efortul făcut de femei în cariera lor profesională, care are, de asemenea, un efect negativ asupra stocului lor de capital uman. Ratele de participare a

forței de muncă feminine variază de la o țară la alta, în funcție de nivelul de educație (Klasen, 2002; Pissarides, 2006). Participarea femeii pe piața muncii este, în mod semnificativ, influențată pozitiv de studiile de nivel superior. Studiile de nivel postliceal, din contră, cresc preferințele femeilor de a fi active pe piața muncii, când vorbim de grupele de vârstă de până la 40 de ani, în timp ce, după vârsta de 40 ani, educația nu pare să mai aibă un rol important în decizia participării femeii pe piața muncii. În general, participarea femeii pe piața muncii crește odată cu nivelul de educație pentru toate grupele de vârstă (Becker, 1975). Antreprenoriatul feminin și crearea de locuri de muncă. Antreprenoriatul, un mecanism important pentru dezvoltarea economică datorită efectelor generate de ocuparea forței de muncă și de inovația adusă de locurile de muncă noi create, are efecte asupra bunăstării unui stat (Schumpeter, 1934; Acs și Audretsch, 1988; Austin, Stevenson, Wei- Skillern, 2006) Natura și structura activităților antreprenoriale variază de la țară la țară, datorită volumului de antreprenoriat de necesitate și antreprenoriat de oportunitate (Acs și Varga, 2005). Antreprenoriatul de oportunitate are un efect pozitiv asupra dezvoltării economice, în timp ce antreprenoriatul de necesitate nu are niciun efect. Relația dintre antreprenoriatul de necesitate și dezvoltarea economică este cel mai probabil negativă în țările cu venituri mici, în timp ce relația dintre antreprenoriat și dezvoltarea economică în țările cu venituri mari este cel mai probabil pozitivă. Femeile contribuie semnificativ la introducere de inovații pe piață muncii, prin crearea locurilor de muncă (incluzând activitățile independente) și contribuie la o bunăstare generală în toate economiile (Brush et al., 2006). Crearea de locuri de muncă este decisivă din punctul de vedere al stabilității și al securității sociale într-un stat. Locurile de muncă stabile, în special activitățile independente, creează condiții de trai relativ mai bune, oportunități mai ridicate pentru continuarea studiilor și îmbunătățirea nivelurilor de aptitudini (Lechman, Okonowicz, 2013). La nivel global, există diferențe considerabile, între țări, în orientarea activităților antreprenoriale (Lerner și Pines, 2010). Femeile aleg, de regulă, industriile de servicii (comerț, educație și sănătate), care sunt percepute ca fiind mai puțin semnificative economiei și dezvoltării decât înalta tehnologie și industria prelucrătoare, în care numărul bărbaților pe piața muncii este mai mare. Astfel se explică de ce femeile antreprenor nu atrag investitori în aceeași măsură ca bărbații.

Capitolul 2. Metode de măsurare şi analiză a efectelor participării femeii piața muncii Rata de participare a forței de muncă feminine pe piața muncii este definită ca raportul dintre forța de muncă feminină (persoane angajate sau șomere în căutarea unui loc de muncă) și populația în vârstă de muncă (15-64 ani). Această rată se referă la probabilitatea ca o femeie să muncească. Indicatorii absoluţi cu privire la participarea forței de muncă fac referire la: resursele de muncă, populaţia activă din punct de vedere economic, populaţia ocupată, şomeri, locurile de muncă vacante, indemnizaţia de şomaj, populaţia ieşită din şomaj prin ocupare, precum şi prin părăsirea pieţei muncii (INS, 2015). Indicatorii sunt exprimaţi în procente (%): rata de activitate, rata de participare, rata de ocupare, rata de subocupare, rata şomajului, de inactivitate sau rata de creştere (INS, 2015). Pentru analiza efectelor participării femeii pe piața muncii au fost utilizate următoarele metode: analiza cluster, care oferă o clasificare a țărilor din Uniunea Europeană cu privire la gradul de participare a forței de muncă feminine și a efectelor participării femeii pe piața muncii; ANOVA unifactorială care permite compararea mediile clusterelor formate; analiza de regresie și analiza datelor de panel care permite observarea efectelor participării femeii pe piața muncii în timp și spațiu și oferă informații cu privire la legătura dintre participarea femeii pe piața muncii și efectele acesteia. Analiza cluster este o metodă de analiză multivariată care cuprinde un număr de algoritmi de clasificare a unor obiecte (elemente sau indivizi) în grupe omogene. Obiectele numite variabilele sau cazurile sunt sortate în grupe (cluster) astfel încât între membrii aceluiaşi cluster să existe asemănări, similitudini cât mai mari, iar între membrii clusterelor diferiți să existe deosebiri cât mai mari (Ionescu, 2008). Astfel, analiza cluster permite examinarea similarităților și disimilarităților dintre obiecte, în scopul grupării acestora sub forma unor clustere distincte între ele și omogene în interior (Babucea, 2003; Ionescu, 2015). Analiza cluster presupune parcurgerea următoarelor etape: - identificarea şi înregistrarea variabilelor semnificative în gruparea obiectelor; - calculul distanţelor dintre obiecte şi determinatrea matricei similarităţilor; - alegerea algoritmului de cluster pentru generarea grupelor şi interpretarea dendrogramei. După înregistrarea variabilelor, se contruiește, pe baza distanţelor calculate, matricea distanţelor care este un tabel în care liniile sunt obiectele, iar coloanele sunt variabilele analizate. Această matrice poartă denumirea de matricea similitudinilor dintre

obiecte sau matricea indicilor de proximitate. Ultimul pas priveşte alegerea algoritmului de grupare prin stabilirea unor reguli de determinare a distanţelor dintre clusteri. Analiza varianţei sau analiza dispersională (engl. ANOVA: Analysis of Variance) este o metodă ce permite compararea a două sau mai multe populaţii statistice. Metoda a fost utilizată de către Fisher, un matematician angajat în 1920 la o staţiune agricolă experimentală, pentru a sprijini activitatea de prelucrare şi interpretare a unui vast material de observaţie acumulat pe parcursul mai multor ani de experienţe agrotehnice. Metoda ANOVA unifactorială analizează diferenţele dintre mediile grupelor prin evaluarea variaţiei inter grupe şi a variaţiei intra grupe, care formează variaţia totală. Metoda constă în descompunerea variației totale a unui ansamblu de date, înregistrate pentru o variabilă X, în componente definite după sursa variației și compararea acestora pentru a stabili dacă factorii considerați cauză au influență semnificativă asupra variabilei X (Jaba, 2002). Pentru aplicarea ANOVA sunt necesare satisfacerea următoarelor cerinţe privind grupele analizate: a) Caracterul aleator şi independenţa; b) Normalitatea; c) Omogenitatea varianţelor. Prima cerinţă, caracterul aleator şi independenţa se referă la modalitatea de extragere a eşantioanelor din populaţiile care ne interesează pentru analiză. A doua cerinţă, normalitatea, implică faptul că eşantioanele din fiecare grup provin din populaţii cu distribuţie normală.a treia cerinţă, omogenitatea varianţelor, implică faptul că varianţele (dispersiile) a k grupe sunt egale, proprietate cunoscută sub denumirea de homoscedasticitate. În cazul în care varianţele nu sunt egale, proprietatea poartă denumirea de heteroscedasticitate (Jaba, 2002). Analiza de regresie este o metodă statistică care permite studierea și măsurarea relației care există între două sau mai multe variabile. Pe baza unui eșantion, se estimează relația matematică dintre două sau mai multe variabile statistice, și implicit se estimează valorile unei variabile în funcție de valorile altei variabile. prin ecuația: Modelul de regresie liniară simplă arată relația dintre două variabile și se exprimă Y = α + βx + ε, unde Y= variabila dependentă, numită endogenă sau rezultativă; X= variabila independentă, numită exogenă sau factorială. ε = variabila aleatoare, numită eroare sau reziduu.

Parametrii, numiți și coeficienți de regresie, sunt mărimi reale și necunoscute care apar în model, alături de variabile. Parametru α, reprezintă ordonata la origine și arată valoarea variabilei Y când X= 0. Parametrul β, numit şi panta dreptei, arată cu cât se modifică (creşte sau scade) în medie variabila Y în condiţiile în care variabila X se modifică cu o unitate (Jaba, Jemna, 2006). Regresia multiplă liniară este o metodă de modelare econometrică. Scopul regresiei multiple este de a evidenţia relaţia dintre o variabilă dependentă (numită și explicată, endogenă, rezultativă) şi mai multe variabile independente (numite și explicative, factoriale, exogene, predictori). Un model de regresie multiplă arată modul în care variabila dependentă este influențată, în mod simultan, de mai mulți factori. Modelul de regresie multiplă se exprimă prin ecuația: Y= variabila dependentă X 1, X 2,..., X p = variabile independente Y = α + β 1 X 1 + β 2 X 2 + + β p X p + ε, unde ε= variabila aleatoare eroare sau reziduu α, β i = coeficienți de regresie, i=1,...,p Coeficientul β al unei variabile independente arată cu cât se modifică, în medie, variabila dependentă, Y, atunci când variabila independentă, X i, se modifică cu o unitate, în condițiile în care celelalte variabile independente rămân constante. Modelul de regresie multiplă se bazează pe un set de ipoteze (Jaba și Jemna, 2006): 1. Între variabilele independente nu există nici o relație liniară. Dacă variabilele independente sunt corelate, atunci există multicoliniaritate; 2. Erorile nu se influențează reciproc, cov( ε i ε j, )= 0; 3. Varianța variabilelor eroare este aceeași pentru toate observațiile. Aceste erori se numesc homoscedastice. Dacă, varianța componenței eroare este variabilă, erorile sunt heteroscedastice. 4. Lipsa corelației dintre variabilele independente și variabila eroare; 5. Normalitatea erorilor, adică variabila reziduală urmează o repartiție normală de medie zero și varianță σ ε 2. Prin aplicarea metodei celor mai pătrate se obțin estimatori nedeplasați, convergenți și eficienți pentru coeficienții de regresie care urmează o lege normală. Analiza datelor de panel Analiza datelor de panel este o metodă care permite studierea unui subiect particular pentru mai mulți indivizi (ţări, firme, persoane) care sunt observați regulat, o perioadă de timp bine definită. Analiza poate fi utilă într-o varietate largă de câmpuri ale

științelor actuale: economie, științe politice, psihologie, sociologie, medicină. De exemplu, în Statele Unite ale Americii, cele mai importante cercetări naționale (Sondajul naţional longitudinal al pieţei forţei de muncă şi Studiul panelului dinamicii veniturilor) folosesc analiza datelor de panel de la mijlocul anilor 60. Datele observate asupra unui eșantion de unități (ex. indivizi, gospodării, firme, orașe, țări), la un moment dat, o perioadă dată de timp, după una sau mai multe caracteristici se numesc date de panel. Modelele privind analiza datelor panel permit: rezumarea printr-un singur coeficient al impactului unei variabile asupra unui grup de variabile dependente; estimarea de coeficienți specifici (constanta sau coeficienții variabilelor independente) pentru fiecare serie de timp considerată ca variabilă dependentă; gruparea variabilelor dependente în categorii și estimarea impactului categoriei din care face parte variabila dependentă asupra evoluției acesteia. Modelul de regresie general (pooled OLS) Modelul în care coeficienții variază în timp și pentru fiecare individ, presupunând că dispunem de date relative la N indivizi urmăriți în T perioade, este modelul ai cărui coeficienți sunt estimați prin metoda celor mai mici pătrate. Modelul este de forma: y it = α + βx it + δ i + γ t + ε it, i=1,...,n și t=1,...,t (Thomas, 1991) unde, y it = un vector al variabilei dependente ; X it = un vector de dimensiune k ; β = vectorul parametrului de dimensiune k*1; ε it = componența variabilei eroare. Vectorii parametrilor δ i și γ t reprezintă efectele specifice (aleatoare sau fixe) pentru unităţi (indivizi) ale secţiunii transversale sau pentru anumite perioade de timp. Modelul cu efecte fixe (FE) Prezenţa efectelor specifice indivizilor sau de timp poate fi analizată utilizând tehnici pentru efecte fixe şi pentru efecte aleatoare. Modelul cu efecte fixe folosește tehnica de eliminare a mediei variabilei dependente la nivel transversal sau temporal şi apoi utilizează o ecuaţie de regresie cu datele rezultate. Efectele specifice indivizilor sunt reprezentate prin constanta α i de unde și denumirea de model cu efecte fixe. Pentru acest tip de model, efectele temporale sunt nesemnificative, dar există diferențe semnificative în structura invidizilor. Forma generală de estimare a parametrilor α i și β în modelul cu efecte fixe este: y it = α i + β X it + ε it, i=1,...,n t=1,...,t

unde, y it = un vector de dimensiune NT*1 ; X it = un vector de dimensiune NT*k ; α i = vectorul constantei de dimensiune 1*1 reprezentând efectele variabilelor lipsă ale individului i constante în timp; β și ε i = vectori de dimensiune T*1 ; De exemplu, y it reprezintă gradul de ocupare al forței de muncă feminină, în țara i la o dată t, și X k,it reprezintă diverse variabile explicative (educația, PIB, fertilitatea, etc.). Potrivit acestui model, pentru o perioadă dată, două țări având aceleași caracteristici observate trebuie să aibă, cu o constantă apropiată, același grad de ocupare al forței de muncă feminină. O diferență a gradului de ocupare feminin între două țări, dacă ea există, este legată, prin urmare, de efectul variabilelor neobservate, constante în timp, în care efectul este măsurat prin coeficientul α i. Modelul cu efecte aleatoare (RE) Specificaţiile cu efecte aleatoare presupun că efectele corespunzătoare δ i și γ t sunt realizări ale unor variabile aleatoare independente cu medie zero şi varianţă finită. Estimarea unui model cu efecte aleatoare, unde pentru simplificarea analizei, presupunem că nu există efect temporal (λ t = 0), este de forma: unde, y it = μ + β X it +ε it, i=1,..., N și t=1,..., T β = (β 1 β 2 β k ) este un vector al parametrilor de regresie considerați constanți; μ = constanta care desemnează speranța necondiționată a y it pentru care se presupune: E(α i )=0, i=1,..., N. Modelul cu efecte fixe și modelul cu efecte aleatoare permit luarea în considerare a heterogenității datelor. În cazul modelului cu efecte fixe, presupunem că efectele specifice pot fi corelate cu variabilele explicate ale modelului, în timp ce, în cazul modelului cu efecte aleatoare, presupunem că efectele specifice sunt ortogonale cu variabilele explicative ale modelului. Modele dinamice pentru date de panel (GMM ) În prezent, datele de panel sunt utilizate, în mod frecvent, pentru a estima modele dinamice. Modelele dinamice pentru date de panel permit controlarea efectelor specifice indivizilor și de timp, soluționarea problemelor de bias de simultaneitate, de cauzalitate inversă și a variabilelor omise. Acestea sunt modele care conțin variabile dependente decalate, de forma: y it = ρy it 1 + β X it + α i + λ t + v it, i=1,...,n și t=1,..., T