TEZĂ DE DOCTORAT. Rezumat

ACADEMIA DE STUDII ECONOMICE DIN BUCUREŞTI Şcoala doctorală de Finanţe TEZĂ DE DOCTORAT Rezumat Liliana Nicoleta E. SIMIONESCU Titlul tezei de doctorat: RESPONSABILITATEA SOCIALĂ ȘI PERFORMANȚA FINANCIARĂ A COMPANIILOR Conducător ştiinţific: Prof. univ. dr. Dalina DUMITRESCU Bucureşti, 2016

ACADEMIA DE STUDII ECONOMICE DIN BUCUREŞTI Consiliul pentru Studii Universitare de Doctorat Şcoala Doctorală de Finanţe RESPONSABILITATEA SOCIALĂ ȘI PERFORMANȚA FINANCIARĂ A COMPANIILOR Liliana Nicoleta E. SIMIONESCU Conducător ştiinţific: Prof. univ. dr. Dalina DUMITRESCU Bucureşti, 2016

CUPRINS INTRODUCERE CAPITOLUL 1 ISTORIA ȘI EVOLUȚIA CONCEPTULUI DE RESPONSABILITATE SOCIALĂ CORPORATIVĂ Introducere 1.1 Responsabilitatea socială corporativă-istorie şi evoluţie 1.2 Perspective teoretice privind responsabilitatea socială corporativă 1.2.1 Teoria stakeholderilor 1.2.2 Teoria contractului social 1.2.3 Teoria legitimității 1.2.4 Etica în afaceri Concluzii CAPITOLUL 2 DEFINIȚII ȘI CONCEPȚII ALE RESPONSABILITĂȚII SOCIALE CORPORATIVE Introducere 2.1 Concepţii şi definiţii ale responsabilității sociale corporative 2.2 De ce investesc companiile în responsabilitatea socială corporativă? 2.2.1 Determinanți ai responsabilității sociale corporative 2.2.2 Beneficiile implementării responsabilității sociale corporative 3

2.3 Responsabilitatea socială corporativă şi termenii asociați 2.3.1 Performanţa socială corporativă (PSC) 2.3.2 Responsabilitatea Socială Corporativă 2.3.3 Cetăţean corporativ (CC) 2.3.4 Receptivitatea socială 2.3.5 Dezvoltarea durabilă și responsabilitatea socială corporativă 2.4 Responsabilitatea socială corporativă şi performanţa financiară a companiilor 2.4.1 Măsurarea responsabilității sociale corporative 2.4.2 Măsurarea performanţei financiare a companiilor 2.4.3 Metodologii de măsurare a responsabilității sociale corporative 2.4.4 Rezultatele cercetărilor empirice privind relaţia dintre responsabilitatea socială corporativă și performanţa financiară a companiilor 2.5 Literatura privind metodologia studiului 2.5.1 Dezvoltarea unui cadru conceptual de responsabilitate socială corporativă 2.5.2 Dezvoltarea unui indice de responsabilitate socială corporativă 2.5.3 Studii privind relaţia dintre responsabilitatea socială corporativă şi performanța financiară a companiilor Concluzii CAPITOLUL 3 RESPONSABILITATEA SOCIALĂ CORPORATIVĂ ÎN ȚĂRILE ÎN CURS DE DEZVOLTARE Introducere 3.1 Responsabilitatea socială corporativă în țările în curs de dezvoltare 3.2 Rolul companiilor în societate 4

3.3 Practici de responsabilitate socială corporativă 3.4 Perspective teoretice a responsabilității sociale corporative 3.5 Practici de responsabilitate socială corporativă comune între ţările dezvoltate și cele în curs de dezvoltare 3.6 Responsabilitatea socială corporativă în țările din Centrul și Estul Europei Concluzii CAPITOLUL 4 RESPONSABILITATEA SOCIALĂ CORPORATIVĂ ÎN ROMÂNIA 4.1 Contextul economic românesc 4.2 Activități de promovare a responsabilității sociale corporative în România 4.3 Practici de responsabilitate socială corporativă în România: zonele principale de activitate, bariere și potențiale soluții Concluzii CAPITOLUL 5 METODOLOGIA CERCETĂRII 5.1 Descrierea bazei de date și metodologia cercetării 5.2 Motivația cercetării 5.3 Ipotezele studiului 5.3.1 Ipotezele studiului pentru analiza empirică 5.3.2 Ipotezele detaliate ale cercetării 5.4 Baza de date 5.5 Dezvoltarea chestionarului 5

5.6 Măsurarea performanței în domeniul activităților de responsabilitate socială corporativă (RSC) 5.7 Măsurarea performanței financiare a companiei (PFC) 5.7.1 Variabile de cercetare. Variabile Independente și Dependente 5.7.2 Variabile de control 5.8 Metodologia de cercetare 5.8.1 Metodologia de cercetare privind prelucrarea datelor din chestionar. Realizarea indicelui de responsabilitate socială corporativă 5.8.2 Metodologia de cercetare privind prelucrarea datelor din chestionar. Realizarea scorurilor de responsabilitate socială corporativă 5.8.3 Examinarea relației dintre performanţa financiară a companiilor și indicii și scorurile de responsabilitate sociale corporative 5.9 Metodologia de cercetre pentru analiza cu date de tip panel 5.9.1 Analiza datelor de tip panel 5.9.2 Regresia cu date de tip panel 5.9.3 Tehnici de estimare a modelelor - Tipuri de modele de regresie cu date de tip panel 5.9.4 Efecte Fixe sau Efecte Aleatoare 5.10 Modele empirice ale cercetării Concluzii CAPITOLUL 6 INTERPRETAREA ȘI ANALIZAREA REZULTATELOR EMPIRICE 6.1 Interpretarea rezultatelor empirice privind relația dintre responsabilitatea socială corporativă și performanţa financiară a companiilor cu datele de tip panel 6.1.1 Descrierea bazei de date 6.1.2 Analizarea rezultatelor modelelor de regresie folosind date de tip panel privind relația dintre responsabilitatea socială corporativă și performanța financiară a companiei 6

6.2 Interpretarea rezultatelor empirice privind relația dintre responsabilitatea socială corporativă și performanța financiară a companiei folosind datele din chestionar 6.2.1 Analizarea rezultatelor empirice folosind scoruri privind relația dintre responsabilitatea socială corporativă și performanța financiară a companiei 6.2.2 Analizarea rezultatelor empirice cu indici privind relația dintre responsabilitatea socială corporativă și performanța financiară a companiei Concluzii CONCLUZII Bibliografie Lista tabelelor Lista figurilor Lista anexelor Anexe Cuvinte cheie: Responsabilitatea socială corporativă, performanţa financiară a companiilor, România, companiile listate la Bursa de Valori Bucureşti, indice al responsabilităţii sociale corporative, tări în curs de dezvoltare 7

Rezumat În ultimii ani, responsabilitatea socială corporativă a devenit un subiect tot mai intens discutat în comunitatea academică datorită efectelor pe care le produc activitățile din mediul de afaceri asupra angajaților, clienților, autorităților, societății, partenerilor de afaceri, investitorilor, mediului înconjurator și comunităților locale. În acest sens, un număr tot mai mare de companii urmăresc, prin eforturi susținute, includerea practicilor de responsabilitate socială corporativă în strategiile lor de afaceri. Aceste practici sunt adoptate de companii în mod voluntar. Costurile practicilor de responsabilitate socială sunt suporate de către firme. Companiile conștientizează tot mai mult faptul că trebuie să accepte responsabilitatea privind impactul activității lor de afaceri asupra tuturor părților interesate și să sprijine, prin acțiuni voluntare, comunitățile unde acestea își desfășoară activitatea economică (McWilliams și Siegel, 2001). Responsabilitatea socială corporativă (RSC) există în practicile de afaceri de o periodă îndelungată de timp. Cu toate acestea, numai unele companii au ales să joace un rol mai activ în promovarea politicilor de reponsabilitate socială corporativă. Adoptarea acestor practici de responsabilitate socială se face fie datorită presiunii venite din partea guvernului și a societății, fie datorită beneficiilor acestor practici asupra companiilor. Astfel, responsabilitatea socială încurajează companiile să echilibreze responsabilitățile sociale și cele de mediul înconjurător cu profitul. Prin urmare, maximizarea profitului sau creșterea cotei de piață continuă să reprezinte un obiectiv principal pentru companii, însă acestuia încep, în tot mai mare măsură, să li se alăture și altele care să ducă la efecte sinergice. Aceste obiective trebuie să ia în considerare și efectele deciziilor de afaceri asupra părţilor interesate-stakeholderilor. Dezvoltarea relației dintre companii, stat și societate din ultimele două decenii a condus la creșterea presiunii asupra mediului de afaceri pentru a depune eforturi serioase în adoptarea și / sau implementarea unei game largi de activități de responsabilitate socială corporativă (Edenkamp, 2002). Interesul tot mai crescut față de RSC a atras atenția cercetătorilor și a mediului de afaceri privind legitimitatea și efectele acesteia asupra performanței companiilor. Un rol important în performanța financiară a unei companiilor îl joacă stakeholderii acesteia. Astfel, companiile au adoptat practici de RSC în domenii non-fiscale cum ar fi drepturile omului, protejarea mediului înconjurător, contribuții (sponsorizări și acțiuni filantropice) corporative, dezvoltarea comunităților 8

locale și probleme legate de/la locul de muncă. Companiile care implementează activități de RSC în strategia lor de afaceri pot benefia de consolidarea loialității clienților datorită creșterii stimei acestora față de companie (Fiori et al., 2007), creșterea imaginii și a reputației companiei (Dowling, 2002), avantaj competitiv (Porter și Kramer, 2002), atragerea și menținerea celor mai buni angajați (Turban și Greening, 1997). Astfel, companiile care adoptă practici de RSC își pot crește performanța financiară. Companiile care implementează în strategia lor de afaceri RSC, adoptă practici diferite de responsabilitate socială. Câțiva dintre factorii care influențează decizia companiilor în adoptarea activităților de RSC sunt următorii: dimensiunea companiei, cultura organizațională, cerințele stakeholderilor, condițiile pieței muncii, industria în care compania operează, zona geografică unde compania își desfășoară activitatea economică, etc. În literatura de specialitate este subliat și faptul că practicile de RSC creează costuri suplimentare pentru companii. Dacă aceste costuri nu produc elemente pozitive care să reflecte un plus al performanței companiei, atunci aceste costuri pot afecta rezultatelecompaniei care poate determina un dezavantaj competitiv (Agarwal, 2008). Prin urmare, activitățile de RSC continuă să stârnească îndoieli dacă astfel de inițiative pot conduce la o performanță mai bună a companiei și dacă reprezintă o sursă de avantaj competitiv susținut. În literatura de specialitate legătura dintre activitățile de RSC și performanța companiilor a fost cercetată din perspectiva teoriei stakeholderilor, teoriei maximizării profitului, teoriei legitimității și teoriei contractului social. Lipsa unei definiții unanim acceptate a conceptului de RSC cât și a unor norme, reglementări și metodologii de studiu au condus la rezultate diferite în ceea ce privește analiza relației dintre RSC și performanța financiară a companiei. Divergențele privind rezultatele empirice își au baza în perspective variate cum ar fi: folosirea unor variabile de control și a unor perioade de timp diferite; lipsa considerării unor variabile precum industria în care compania își desfașoară activitatea sau a numărului de ani de la listare a companiei la o bursă de valori (pentru companiile listate); dimensiunea eșantionului analizat; indicatorii folosiți pentru caracterizarea performanței financiare a companiilor și metodologia abordată pentru studiul empiric. Interesul pentru căutarea unei teorii și multitudinea rezulatelor cercetărilor din ultimii 30 de ani nu au crescut doar baza de date în literatura de specialitate cu diferitele rezultate teoretice și empirice, ci au condus totodată și la acumularea diferitelor perspective care îndepărtează tot mai mult de la imaginea de ansamblu a conceptului de RSC (Margolis și Walsh,2003). 9

Motivaţia realizării cercetării. Conceptul de RSC a fost dezvoltat în Statele Unite ale Americii (Maignan și Ralston, 2002). Practicile de RSC au fost fundamentate și îndelung folosite de companiile din țări dezvoltate precum Statele Unite ale Americii, Marea Britanie, Australia și Canada. Este neclar însă dacă aceste practici de RSC pot fi transpuse cu ușurință și în țările în curs de dezvoltare. Majoritatea studiilor care analizează relația dintre RSC și performanța companiilor sunt realizate pe cazul țărilor dezvoltate și prea puține studii au fost făcute pe cazul țărilor în curs de dezvoltare. Importanța RSC în țările în curs de dezvoltare este discutată de câțiva autori în literatura de specialitate. Practicile de RSC în țările în curs de dezvoltare îmbunătățesc nivelul de trai al societății (Jamali, 2007), contribuie la dezvoltarea economică (Chapple și Moon 2005), adresează și soluționează probleme sociale și de mediu precum drepturile omului, poluarea mediului și problemele de la locul de muncă cu care angajații se contruntă (Dumitrescu et al. 2015). În literatura de specialiate au fost identificate decalaje și lipsuri în cercetarea privind implementarea practicilor de RSC între țările dezvoltate și cele în curs de dezvoltare (Dumitrescu și Simionescu, 2014). Astfel, diferitele practici de RSC care includ cultura și obiceiurile tradiționale din țările dezvoltate, nu sunt aplicabile și în țările în curs de dezvoltare precum România. Practicile de RSC pot diferi nu numai de la o țară la alta dar chiar și în cadrul aceleiași țări. Scopul companiilor este de a-și crește performanța financiară. Dacă aceste organizații se angajează în activități de RSC, pot soluționa și unele probleme sociale și de mediu și își pot îmbunătăți și performanța financiară pe termen lung. Astfel, prezenta lucrare de doctorat subliniază că prin RSC trebuie să fie adresate probleme care interesează cu adevărat stakehoderii și care să alinieze obiectivele companiei cu cerințele acestora (ale stakeholderilor) ținându-se cont de contextul economic și cultural al țării. Cercetătorii din țările în curs de dezvoltare au început să examineze acum conceptul de RSC în profunzime, îndeosebi practicile care pot fi implementate în aceste țări și mai ales dacă aceste practici aduc beneficii pozitive/ profit companiilor. Cu toate că diferiți stakeholderi au pus presiune asupra companiilor să adopte și să pună în aplicare RSC în țările în curs de dezvoltare, multe companii însă nu au suficiente cunoștințe pentru a implementa sau a actualiza activitățile de responsabilitate socială corporativă (UNDP, 2006). Un alt impediment în punerea în aplicare a activităților de RSC îl constituie lipsa unei înțelegeri a managerilor cu privire la beneficiile/avantajele conceptului. Prin urmare, se constată o lipsă a informației cu privire la aplicabilitatea și beneficiile/avantajele RSC în țările în curs de dezvoltare. 10

Problemele prezentate mai sus sunt direct relevante și pentru România, o țară în curs de dezvoltare situată în Sud-Estul Europei Centrale. Reformele economice și politice inițiate de România după căderea regimului comunist în anul 1989 au condus la aderarea țării la Uniunea Europeană în anul 2007. Cu toate că practicile de RSC nu sunt un fenomen nou pentru companiile din România, acestea sunt puternic influențate de perioada de tranziție a țării. În acest sens, prezenta lucrare științifică își propune să identifice practicile de RSC existente și să analizeze beneficiile/avantajele acestora investigând performanța companiilor listate la Bursa de Valori Bucureşti care implementează astfel de activități. Practicile de RSC sunt deja implementate de un număr de companii listate la Bursa de Valori Bucureşti din diferite domenii de activitate economică. O parte dintre aceste companii raportează activitățile lor de responsabilitate socială corporativă. Deoarece raportarea practicilor de RSC de către firme nu este obligatorie, iar la Bursa de Valori Bucureşti nu se raportează un indice al RSC, puține lucrări de până acum au putut identifica cu exactitate ce reprezintă acest concept în contextul românesc și dacă într-adevăr companiile implementând aceste activități iși crec performanta in general si cea financiară in special. Prin urmare, se identifică o cercetare insuficientă in acest plan și o nevoie acută pe cazul României, respectiv pentru companiile listate la Bursa de Valori Bucureşti, în ceea ce privește analiza relației dintre RSC și performanța companiilor. Spre deosebire de puținele studii care au analizat această relație pe cazul României, studiul de față realizează în premieră un indice și un scor al RSC, analizează care dintre practicile de RSC influentează performanța companiei și oferă un model al RSC ținând cont de contextul românesc pornind de la o definiție proprie a conceptului. Prin urmare, prezenta lucrare științifică abordează toate aceste elemente dezvoltând un cadru conceptual al RSC pentru companiilor listate la Bursa de Valori Bucureşti. Astfel, motivația cercetării curente este de a examina relația dintre RSC și performanța companiilor listate la Bursa de Valori Bucureşti, contribuind la dezbaterile curente din literatura de specialitate oferind și evidențe empirice pe cazul României. Scopul și obiectivele lucrării curente. Scopul general urmărit de prezenta lucrare științifică este dezvoltarea unui cadru conceptual al RSC pentru companiilor listate la Bursa de Valori Bucureşti analizând gradul de utilizare și înțelegere a conceptelui de RSC de către acestea, cât și nivelul de integrare a practicilor de RSC în strategia de afaceri pentru a răspunde la următoarea 11

întrebare de cercetare: Influențează RSC performanța financiară a companiilor listate la la Bursa de Valori Bucureşti? Astfel, obiectivele principale ale cercetării curente le reprezintă identificarea relației dintre RSC și performanța financiară a companiilor (PFC) listate la Bursa de Valori Bucureşti astfel: 1. Examinarea relației dintre RSC și PFC din punct de vedere empiric. 2. Dezvoltarea unui indice (IGRSC) și a unui scor global al RSC (SGRSC) pentru companiile listate la la Bursa de Valori Bucureşti. 3. Examinarea practicilor și a modului în care acestea influențeză performanța companiilor. Obiectivele specifice avute în vedere pentru fundamentarea indicilor și a scorurilor specifice au fost: Analizarea și evaluarea politicilor și practicile de RSC privind angajații companiei Analizarea și evaluarea politicilor și practicile de RSC privind clienţii companiei, Analizarea și evaluarea politicilor și practicile de RSC privind mediului înconjurător, Analizarea și evaluarea politicilor și practicile de RSC privind comunităţile locale, Analizarea și evaluarea politicilor și practicile de RSC privind educaţia, Analizarea și evaluarea politicilor și practicile de RSC privind sănătatea. În raport cu scopul propus și obiectivele de cercetare asumate în cuprinsul prezentei lucrări se regăsesc următoarele rezultate: - definirea conceptului de RSC pentru țările în curs de dezvoltare, - dezvoltarea unui indice și a unui scor global al RSC pentru companiile listate la Bursa de Valori Bucureşti, - folosirea unor metode cantitative variate în fundamentarea indicelui și a scorului global al RSC pentru a compara rezultatele - realizarea unor indici și a unor scoruri specifice pentru fiecare tip de practică de RSC implementată de companiile din eșantionul analizat, - analizarea și evaluarea performanței financiare a companiilor listate la BVB folosind indicii și scorurile specifice realizate, - fundamentarea unui model teoretic al RSC în relație cu diferitele metode de măsurare a performanței financiare a companiilor cât și cu diversele practici de responsabilitate socială, - validarea empirică a modelului teoretic propus. 12

Importanţa şi noutatea temei. Prezenta cercetare științifică aduce mai multe contribuții originale în literatura de specialitate. Este prima investigație completă a relației dintre RSC și performanța companiilor listate în România. Mai mult, scopul acestei cercetări științifice nu este de a generaliza RSC la un nivel global, ci s-a încercat dezvoltarea unui cadru conceptual al RSC, dezvoltarea unui indice de măsurare a RSC, cât și indici specifi pentru diferitele practici de RSC susținând astfel obiectivul principal al cercetării cu rezultate detaliate. În plus, prezenta teză de doctorat propune un model al relației dintre RSC și performanța companiilor validat prin metode empirice. Studiile anterioare au analizat RSC atât în țările dezvoltate cât și în cele în curs de dezvoltare, însă prea puțin a fost cercetată relația dintre RSC și performanța companiilor listate la Bursa de Valori Bucureşti. Prin urmare, această lucrare științifică se alătură celor care au contribuit la dezvoltarea literaturii de specialitate a RSC în România, aducînd o contribuție inovatoare atât în plan metodologic cât și a validărilor empirice. Cercetarea curentă examinează relevanța diferitelor variabile frecvent folosite în explicarea și identificarea tipului de relație dintre RSC și performanța companiilor. Astfel, diferitele metodologii de cercetare folosite în prezenta lucrare științifică contribuie în mod semnificativ la modalitatea de cercetare a RSC în România. În validarea ipotezelor chestionarului construit de autoare în cadrul cercetarii și a modelului de RSC propus, s-au fundamentat indici specifici folosind matricea tetracorică cu ajutorul soft-ului specializat de cercetare și analiză statistică a dateor- STATA. Din cunoștințele autorului aceasta este prima lucrare care folosește o astfel de matrice pentru a dezvolta un indice al RSC cât și indici specifici pentru practicile de RSC. Utilizarea diferitelor metode empirice și încorporarea metodelor calitative cu cele cantitative, reprezintă noutatea prezentei cercetări științifice. Utilitatea rezultatelor. Cercetarea curentă are o contribuție practică semnificativă pentru domeniul RSC deoarece conține rezultate econometrice care sprijină strategiile de aplicare și politicile adecvate de RSC. Rezultatele empirice au fost obținute din analiza datelor de regresie folosind datele de tip panel, iar analiza politicilor de RSC au fost identificate prin dezvoltarea unui cadru conceptual al RSC rezultând în fundamentarea unui indice pentru RSC. Nevoia unui indice al RSC este subliniată și în literatura de specialitate pentru a putea fi analizată mai bine relația dintre activitățile de RSC și performanța companiilor (Ruf et al. 2001). Mai mult, datorită fundamentării indicelui de RSC companiile pot fi clasificate în funcție de gradul de aplicare sau adoptare a 13

practicilor de responsabilitate socială. În România, clasificarea companiilor cotate la BVB în funcție de un indice calculat al RSC care să includă sectoarele de activitate pe care companiile consideră să le implementeze sau în jurul cărora își concentrează activitățile de responsabilitate socială, nu a mai fost realizată până acum. Majoritatea studiilor de până acum au analizat relația dintre RSC și performanța companiilor considerând drept variabilă proxy pentru măsurarea RSC diferite rate de rentabilitate sau o variabilă dummy. Și în acest sens, literatura de specialitate subliniază importanța unei definiții clare a RSC, realizarea unui cadru conceptual al RSC pentru a analiza în mod corect impactul politicilor și practicilor de RSC asupra performanței unei companii (Rodríguez, et al.,2006). Prin urmare, se poate spune că cercetarea curentă a examinat relația dintre RSC și performanța companiilor răspunzând unor întrebări sau deziderate formulate în literatura de specialitate, oferind o definiție, un cadru conceptual și chiar un model al RSC pentru companiile listate la la Bursa de Valori Bucureşti, inclusiv un clasament al acestora din perspectiva aplicării sau adoptării practicilor de RSC. Toate acestea reprezintă un instrument important pentru companii pe care să îl foloseacă în luarea deciziilor de afaceri. Mai mult, cadrul conceptual și modelul de RSC propus pot fi continuate de cercetători pentru a analiza sau pentru a completa înțelegerea conceptului de RSC pentru mediul românesc de afaceri sau cel al altor țări în curs de dezvoltare. În plus, indicele de RSC poate ajuta companiile și stakeholderii în promovarea și chiar întelegerea mai bună a activităților de RSC adoptate de către firme. Teza de doctorat este structurată pe șase capitole urmate de concluzii şi recomandări formulate sub forma unor viitoare direcţii de cercetare. Capitoulul 1 intitulat Istoria și evoluția conceptului de responsabilitate socială corporativă, evidenţiază faptul că modelul de RSC dezvoltat în concordanţă cu practicile din Statele Unite ale Americii, Europa şi restul lumii occidentale nu poate fi aplicat şi în ţările în curs de dezvoltare. Înaintea aplicării unui model de RSC, companiile trebuie să ţină cont de cultura, obiceiurile, tradiţiile, nivelul de dezvoltare al ţării respective şi de nevoile stakeholderilor. În plus, companiile prin principiile, politicile şi procesele activităților de responsabilitate socială trebuie să răspundă şi așteptărilor economice, juridice, etice şi discreţionare pe care corporaţiile le au faţă de societate. 14

Analizând diferitele perspective teoretice din literatura de specialitate privind RSC, respectiv teoria stakeholderilor, a legimităţii şi a contractului social, prezenta cercetare evidenţiază faptul că teoria stakeholderilor poate fi considerată o teorie a RSC. Una dintre limitările teoriei stakeholderilor este neconsiderarea stakeholderilor care reprezintă mediul înconjurător, respectiv stakeholderii muţi. Demersul integrării acestui tip de stakeholderi este criticat în literatura de specialitate, deoarece s-a considerat că stakeholderii se referă numai la grupuri de indivizi sau indivizi luaţi în particular. În acest sens, lucrarea științifică identifică printre teoriile de etică principiul bazat pe drepturi morale și legale conform căruia dreptul fundamental al omului nu pot fi ignorat doar din considerente de utilitate. Drepturile morale şi cele legale ale indivizilor sunt afectate de o companie în urma continuării / derularii unei acţiuni care îi afectează negativ. Companiile prin activităţile lor economice nu respectă dreptul la viață al omului dacă nu protejează mediul înconjurător şi dacă nu limitează folosirea resurselor naturale fără de care nu pot exista. Prin urmare şi mediul înconjurător, respectiv stakeholderii muţi sunt esenţiali în considerarea modelului de RSC. Capitolul 2 intitulat Definiții și concepții ale responsabilității sociale corporative trece în revistă definițiile existente în literatura de specialiate privind RSC și arată că o definiţie unanim acceptată nu a fost confirmată până acum deoarece noi dimensiuni sunt necesare adăugării definiţiei RSC. Prezenta lucrare de doctorat identifică şase dimensiuni de cercetare privind impactul activităților de RSC și performanța financiară a firmei respectiv angajaţii, clienţii, mediul înconjurător, comunităţile locale, educația și sănătatea. Prin urmare, cercetarea științifică defineșfică deptul de RSC din perspectiva țărilor în curs de dezvoltare, cu precădere pentru companiile a căror activitate economică se desfășoară în România. Această teză de doctorat definește RSC ca fiind un angajament întreprins de către companii în mod voluntar pentru a răspunde, la un moment dat, aşteptărilor angajaţilor, clienţilor, mediului înconjurător, comunităţilor locale cât și angajamentului privind susținerea performanțelor în educaţie şi sănătate, urmărind creşterea performanţei financiare pe termen lung, dar și o dezvoltare durabilă a afacerilor. Altfel, efectele activităților de RSC determină strategia investițională aferentă proiectelor de tip RSC. 15

Mai mult, prezenta cercetare științifică susține că un singur model de RSC nu poate fi aplicat de către toate companiile care își desfășoară activitățile economice în diferite țări. În acest sens, este important să fie analizate raționamentul, practicile și impactul RSC asupra unei societăți sau comunități locale, înainte de a dezvolta sau de a angaja o metodologie prin care se vrea determinarea câștigurilor financiare în relație cu diferitele inițiative privind adoptarea/ implementarea practicilor de RSC. Prin urmare, lucrarea de doctorat identifică o nevoie acută a dezvoltării unei metodologii de fundamentare a unui indice privind practicile de RSC pentru firmele care fac studiul de caz al tezei de doctorat, respectiv companiile listate la Bursa de Valori București. Mai mult lucrarea științifică identifică modelul de regresie cu date de tip panel ca fiind potrivit pentru analiza empirică. Capitolul 3 intitulat Responsabilitatea socială corporativă în țările în curs de dezvoltare evidențiază faptul că standardele şi principiile RSC elaborate de ţările occidentale nu pot fi aplicate/ utilizate în mod direct de țările în curs de dezvoltare. În schimb practicile de RSC pot fi modificate în așa fel încât să se potrivească contextului economic, nevoilor și cerințelor stakeholderilor din ţările în curs de dezvoltare. În acest sens, în literatura de specialitate s-a arătat că practicile de RSC adoptate de companii în ţările în curs de dezvoltare variază considerabil de la o țară la alta. Prin urmare, nu există un singur model al RSC, acesta este dependent de factorii naţionali ai fiecărei ţări în parte. În ultima parte a capitolului 3, lucrarea științifică s-a concentrat pe RSC din țările din CEE. Cu toate că România face parte din grupul țărilor din CEE, aceasta nu s-a regăsit printre studiile organizațiilor internționale care au analizat RSC comparând practicile de responsabilitate socială a companiilor a șase țări din CEE. Capitolul a identificat următoarele: - Practicile de RSC evidențiază o cultură corporatistă orientată spre piața de capital și competivitate. Această cultură identifică rolul logic al companiilor ca fiind unul economic și rațional, și nu în esență social sau altruist. - Conceptul de comportament responsabil social se referă la conformitatea cu reglementările în vigoare, un comportament etic, protejarea mediului înconjurător și a sănătății angajaților, abordarea preocupărilor stakeholderilor, să fie transparenți privind plata impozitelor și taxelor, și profitul companiei. 16

- Companiile sunt principalii agenți ai schimbării privind RSC, acestea aliniindu-se ele însele la practici de afaceri responsabile social sub presiunea pieței. - Companiile transnaționale au fost de cele mai multe ori factorul cheie al implementării activităților de RSC în strategiile de afaceri ale coporațiilor. - Decalajele și lipsurile în practicile de RSC sunt următoarele: ONG-urile și mass media au capacitate redusă de a pune presiune pe mediul de afaceri și guverne. Companiile străine și cele multinaționale sunt cele care adoptă practici de RSC în țările din CEE, însă acestea importă propriile modele de RSC. Responsabilitatea socială în țările din CEE nu este foarte dezvoltată datorită recentelor trasformări politice și sociale precum și a privatizării defectuase a companiilor deținute de stat. Implicarea guvernelor în problemele și activitățile de RSC în țările din CEE arată o preocupare față de acest concept, însă nici unul nu crează cu adevărat măsuri incitative în privința acestui subiect. Guvernele acestor țări nu au o politică explicită privind promovarea RSC. Această atitudine este o politică relativ pasivă sau o orientare politică detașată în ceea ce privește RSC. - Barierele principale în adoptarea practicilor de RSC sunt următoarele: costurile totale, lipsa unor reglementări adecvate și a unei legături cu performanța financiară a companiei. - Acțiunile care ar putea promova practicile de RSC sunt următoarele: stimulente fiscale care ar ajuta la depășirea costurilor de către companii, responsabilizarea autorităților locale (nu guvernele naționale) pentru a ajuta la problemele adresate sau cu care companiile se confruntă în bunul mers al afacerilor, recunoașterea națională atunci când sunt identificate bune practici în materie de RSC - Strategiile naționale de RSC cât și planurile naționale de promovare, dezvoltare a RSC. Responsabilitatea socială în țările din CEE este încă înțeleasă ca fiind doar o activitate filantropică (de caritate) corporatistă, sau de relații publice / de marketing. Capitolul 4 intitulat Responsabilitatea socială corporativă în România analizează rezultatele chestionarului dezvoltat de prezenta teză de doctorat cu privire la practicile de RSC a companiilor din România listate la Bursa de Valori București. Comparând cu studiile anterioare cercetarea științifică a ajuns la următoarele concluzii: - RSC în România este un fenomen relativ nou, puternic influențat de sistemul socialist și de perioada de tranziție. 17

- Activitățile de RSC erau practicate încă din perioada socialistă însă nu erau integrate în strategia de afaceri. Companiile nu știau cum pot implementa practicile de CSR în strategia lor de afaceri în așa fel încât să fie eficiente, responsabile social și să realizeze în același timp performanța financiară. - Perioada economică dificilă a tranziției nu a creat un mediu favorabil pentru societate sau pentru comunitățile locale privind dezvoltarea/promovarea/implementarea practicilor de RSC. - Îmbunătățirea cadrului legalativ, stabilizarea economiei și controalele din partea autorităților privind impactul activității economice a companilor asupra mediului înconjurător, au dus la orientarea treptată a companiile către strategii pe termen lung. Prezenta cercetare științifică a identificat, în urma rezultatelor chestionarului, numeroase provocări care continuă să existe cu privire la următoarele aspecte: - Creșterea gradului de conștientizare a importanței RSC și abordarea integrării/adoptării practicilor de RSC în activitatea de bază a afacerii companiei. - Majoritatea companiilor care au răspuns chestionarului nu aplică normele recomandate de organizațiile internaționale (respectarea drepturilor omului, respectarea stakeholderilor, transparență, etică, aderarea la dreptul internațional cutumiar). Acestea în schimb adoptă standarde internaționale cu privire la mediul înconjurător, calitatea produselor și a serviciilor. - Creșterea gradului de conștientizare a nevoilor și beneficiilor asociate cu încorporarea practicilor de RSC în obiectivele și activitățilede afaceri pentru a asigura succesul durabil. - Creșterea transparenței, monitorizarea și evaluarea impactului implementării practicilor de RSC asupra tuturor stakeholderilor. Companiile care au înțeles, aplicat și implementat cu succes practici de RSC în strategiilor lor de afaceri s-au axat pe următoarele domenii de acțiune: - RSC în domeniul resuselor umane, - Antreprenoriatul social, - Raportarea practicilor de RSC, - Responsabilatea față de clienți (sau consumul responsabil). 18

Capitolul 5 intitulat Metodologia cercetării prezintă detaliat instrumentele de cercetare și metodele empirice folosite de prezenta lucrare științifică. Scopul dezvoltării unui cadru conceptual al RSC pentru companiilor listate la BVB a fost pentru a răspunde la următoarea întrebare de cercetare: Influențează RSC performanța financiară a companiilor listate la BVB? Astfel, obiectivul central al prezentei lucrări de cercetare l-a constituit analizarea relației dintre performanța financiară a companiei (PFC) și RSC din punct de vedere empiric. De asemenea, prezenta lucrare cercetează detaliat care dintre politicile duse de companii sub forma acțiunilor de RSC influențează PFC. Prin urmare, lucrarea curentă a investigat efectele acțiunilor de RSC dintr-o perspectivă multidimensională, respectiv influențele politicilor de RSC, respectiv față de angajați, clienți, mediul înconjurător, comunitățile locale, și activități sociale în relație cu educația și sănătatea asupra PFC. Variabilele utilizate în modelele de regresie au fost următoarele: - variabilele dependente: ROA, ROE, ROIC, EPS, PBV, RLC; - variabilele independente: RSC (varibilă dummy, SGRSC și IGRSC), și scorurile și indicii specifici ai RSC; - variabilele de control: gradul de îndatorare (datoriile pe termen lung raporate la capitalurile proprii ale companiei, datoriile totale ale companiei raportate la capitalurile proprii cât și totalul activelor raportat la capitalurile proprii ale companiei) și dimenisunea companiei (numărul total de angajați și total active). În acest sens, pentru o înțelegere cât mai completă privind analizarea relației dintre RSC și PFC au fost abordate două metode de cerectare empirică și trei tehici de măsurare a RSC astfel: - Prima metodă de cercetare analizează toate companiile listate la BVB în perioada 2003-2014 folosind modelul de regresie liniară multivariată cu date de tip panel. În acestă metodă s-au estimat 72 de modele de regresie. - A doua metodă de cerectare folosește drept instrument de cercetare chestionarul. În acest sens a fost dezvoltat un chestionar ca modalitate de culegere a datelor care surprinde politicile privind practicile de responsabilitate socială a companiilor listate la BVB și pentru a înțelege care dintre activitățile de RSC influențează PFC. Datele din chestionar au fost prelucrate la rândul lor folosind două tehnici diferite respectiv realizarea unui scor global al RSC (SGRSC) și scoruri specifice ale RSC cât și un indice global al RSC (IGRSC) și indici 19

specifici ai RSC. Modelele de regresie au fost estimate folosind metoda OLS pe un eșantion alcătuit din companiile listate la BVB care au răspuns chestionarului în perioada 2014. Astfel, totalitatea politicilor de RSC au fost calculate sub forma unui indice global (IGRSC) respectiv scor global (SGRSC) al RSC iar fiecare politică în parte a fost calculată sub forma unui indice respectiv scor specific al RSC. De asemenea s-a dezvoltat un model conceptual care arată legătura dintre fiecare practică de RSC în parte cu un indicator al PFC. Pentru cea de-a doua metodă s-au estimat: - 624 de regresii univariate (testul T-student) - 480 modele de regresie (examinarea relației privind RSC-PFC cu scoruri) - 504 modele de regresie (examinarea relației privind RSC-PFC cu indici) Capitolul 6 intitulat Interpretarea și analizarea rezultatelor empirice este ultimul capitol al prezentei lucrări științifice și prezintă rezulatelele modelele de regresie folosite. Prima metodă de cercetare folosește modelele de regresie cu date de tip panel. Rezultatele empirice ale modelelor de regresie cu date de tip panel unde variabila independentă RSC a fost considerată dummy, au arătat că există o relație pozitivă și statistic semificativă între PFC și RSC. Cea de-a doua metodă de cercetare privind studiul relației dintre RSC și PFC folosește modele de regresie OLS unde datele pentru RSC au fost colectate prin metoda chestionarului. Prelucrarea datelor din chestionar s-a facut prin două tehnici diferite privind măsurarea RSC, respectiv scor și indice. Cuantificând RSC prin intermediul scorurilor dezvoltate pe baza datelor din chestionar, ipoteza generală a studiului a fost validată, respectiv există o legatură pozitivă, statistic semnificativă, între RSC (devenit SGRSC prin calcularea scorului global) și PFC. În ceea ce privesc ipotezele științifice verificate cu ajutorul datelor obținute prin culegerea și prelucrarea datelor din chestionar referitoare la politicile specifice care influențează PFC, au fost validate ipotezele privind practicile de RSC față de comunitățile locale, angajații companiei, educația angajaților, sănătatea angajaților cât și conștientizarea responsabilității sociale folosindu-se scorurile specifice. În cazul modelului RSC-PFC, au fost validate ipotezele conform cărora practicile de RSC cu angajații și cu sănătatea angajaților companiei influențează în mod pozitiv PFC. Dezvoltarea indice-ului de RSC (IGRSC) s-a realizat prin cea de-a doua tehnică de prelucrare a datelor din chestionar, respectiv prin matricea de corelație teracorică. 20

În urma estimărilor, prezenta lucrare științifică arată că nu doar politicile de etică ale companiilor influențează în mod pozitiv PFC dar și că acestea explică mult mai bine relațiadintre RSC-PFC. Următorul model care explică legătura dintre RSC-PFC a avut in vedere considerarea/ includerea standardelor internațional în strategiile de afaceri ale companiilor. Firmele care conștientizează importanța practicilor de RSC își îmbunătățescpfc. Toți indicii însumați, IGCSR, au arătat o influența pozitivă și statistic semnificativă cu rentabilitatea activelor (ROA). Prin urmare, și în cazul modelelor de regresie cu indici a fost validată ipoteza generală a studiului conform căreia RSC influențează în mod pozitiv PFC. Rezulatele modelelor de regresie cu indici validează ipotezele științifice verificate cu ajutorul datelor obținute prin culegerea și prelucrarea datelor din chestionar conform cărora practicile de RSC cu angajații companiei, cu mediul înconjutator, cu comunitatile locale și politicile de etică ale companiei influențează în mod pozitiv PFC. Ipoteza modelului de RSC-PFC conform căreia practicile de RSC cu angajații companiei influențează semnificativ ROA este validată. Recomandări şi contribuţii personale Evidențele empirice arată o relație pozitivă și statistic semnificativă între practiciile de RSC și PFC. Companiile listate la BVB ar trebui să-și dezvolte sau să continue să-și dezvolte înțelegerea și capacitatea integrării practicilor de RSC în strategiile lor de afaceri, deoarece astfel de activități pot duce la profituri pe termen lung, avantaj competitiv, consolidarea poziției companiei pe piața produselor și/ sau a serviciilor căror a se adresează. Politicile de RSC cu angajații, protejarea mediului înconjurător și cele față de clienți sunt cele mai importante activități adoptate/ implementate de către companii. Îmbunătățirea semnificativă a legislației privind mediu înconjurător, a codului muncii unde s-a pus accent în deosebi pe sănătatea și siguranța angajaților la locul de muncă, pe dezvoltarea pesonală și incluziunea socială au dus la dezvoltări completare de practici de RSC Companiile cu practici de responsabiliate socială față de angajații lor, față de comunitățile locale, care consideră în strategia lor de afaceri implementarea diferitelor standarde internaționale de calitate a produselor și a serviciilor cât și grija față de mediu, își imbunătățesc PFC. Prin dezvoltarea SGRSC și scoruri speficice, cât și a IGCSR și indicatori specifici privind practicile de RSC, beneficiile implementării RSC în strategia de afaceri a companiilor au fost validate prin 21

diferite metode empirice. Conform literaturii de specialiate, deciziile de afaceri dintr-o organizație ar trebui guvernate sau ar trebui să includă principii morale şi coduri de conduită, respectiv politici de etică a companiei. În acest sens a fost creat un scor și un indice specific privind politicile de etică ale companiilor care au arăta o semnificație pozitivă semnificativă asupra PFC. Modul de percepere a companiei de către stakeholderi este important. Companiile care au conștientizat beneficiile RSC au creat un model de afacere responsabil social. Astfel de companii comunică cu stakeholderii consolidând imaginea companiei, avantajul competitiv și implicit PFC. Domeniul RSC este încă neexplorat, fiind într-un stadiu incipient în România, drept urmare rezultatele studiului contribuie în mod semnificativ la literatura de specialitate cu privire la acest subiect în contextul companiilor listate la BVB. Astfel, prezenta lucrare a propus o definitie a RSC specifică ţărilor în curs de dezvoltare, a identificat șase stakeholderi care pot influența performanța companiilor (angajații companiei, clienţii, mediul înconjurător, comunităţile locale, educaţia, și sănătatea), a propus un model privind relaţia RSC-PFC, iar apoi s-au realizat scoruri şi indici ai RSC care au validat, prin diferite metode empirice, importanţa practicii de RSC asupra performanţei companiilor dar şi rolul stakeholderilor pe care îl pot avea în dezvoltarea durabilă a unei companii. Mai mult, teza de doctorat a propus și a validat empiric folosirea unor variabile independente precum AniList și CA/Ang, variabile dependente precum ROIC și RLC dar și variabile instrument precum Industria și Segment Geografic care pot fi considerate în modelul de regresie privind analiza relaţiei RSC-PFC. 22

Bibliografie Cărţi de specialitate şi articole 1. Abbott, W. și Monsen, R. (1979), On the measurement of corporate social responsibility: self-reported disclosures as a method of measuring corporate social involvement, Academy of Management Journal, vol. 22, nr.3, p. 501 515. 2. Ackerman, R. W. și Bauer, R. A. (1976), Corporate Social Responsiveness, Reston Publishing, Reston, VA. 3. Agarwal, S. K. (2008), Corporate social responsibility in India, Sage Publications Pvt. Ltd. 4. Albinger, H. S., și Freeman, S. J. (2000), Corporate social performance and attractiveness as an employer to different job seeking populations, Journal of Business Ethics, vol. 28, nr.3, p. 243-253. 5. Alexander, G. J. și Buchholz, R. A. (1978), Corporate Social Responsibility and Stock Market Performance, Academy of Management Journal, vol. 21, nr.3, p. 479-86. 6. Ali, I., Rehman, K.U., Ali, S.I., Yousaf, J., și Zia, M. (2010a), Corporate social responsibility influences, employee commitment and organizational performance, African Journal of Business Management, vol. 4, nr. 12, p. 2796-2801. 7. Ali, I., Rehman, K.U., Yilmaz, A.K., Nazir, S. și Ali, J.F. (2010b), Effects of corporate social responsibility on consumer retention in cellular industry of Pakistan, African Journal of Business Management, vol. 4, nr. 4, p. 475-485. 8. Allouche, J. și Laroche, P. (2005), A meta-analytical investigation of the relationship between corporate social and financial performance, Revue de gestion des ressources humaines, vol. 57, nr. 1, p. 8 41. 9. Ambrose, M. L., Armaud A. și Schminke, M. (2008), Individual moral development and ethical climate: The influence of person organization fit on job attitudes, Journal of Business Ethics, nr. 77, p. 323-333 10. Anderson, E. W., Fornell, C. și Mazvancheryl, S. K. (2004), Customer satisfaction and shareholder value, Journal of Marketing, vol. 68, nr. 4, p. 172 185. 11. Anderson, J. C. și Gerbing, D. W. (1988), Structural equation modeling in practice: A review and recommended two-step approach, Psychological bulletin, vol. 103, nr. 3, p. 411-423. 12. Andriof, J., Waddock, S., Husted, B. și Sutherland Rahman, S. (2002), Unfolding Stakeholder Thinking: Theory, Responsibility and Engagement, Greenleaf Publishing (Eds), Sheffield. 23

13. Andriof, J. și Marsden, C. (2000, Corporate Citizenship: What Is It and How to Assess It? In M. McIntosh and A. Warhurst (Eds.), Proceedings of the third annual Warwick Corporate Citizenship Unit Conference, University of Warwick, Coventry. 14. Ansoff, H. I. (1965), Corporate strategy: An analytic approach to business policy for growth and expansion, McGraw-Hill New York. 15. Apostolakou, A. și Jackson, G. (2009), Corporate Social Responsibility in Western Europe: An Institutional Mirror or Substitute? Working Paper http://papers.ssrn.com/sol3/papers.cfm?abstract_id=1341591 16. Ariyabandu, M. M. și Hulangamuwa, P. (2002), Corporate Social Responsibility and Natural Disaster Reduction in Sri Lanka http://unpan1.un.org/intradoc/groups/public/documents/apcity/unpan009462.pdf 17. Arora, D. și Rana, G. A. (2010), Corporate and Consumer Social Responsibility: A Way for Value Based System, Proceedings of AIMS International Conference on Value-based Management, 11-13 August, vizualizat la 29 Dec 2014, http://www.aimsinternational.org/aicvm/aicvmcd/pdf/valud- based%20management/yv144-final.pdf 18. Artiach, T., Nelson, D. și Walker, J. (2007), Financial Performance and Corporate Social Responsibility, Proceedings of the conference of UQ Business School at the University of Queensland, vizualizat la 3 mai 2013, www.afaanz.org/openconf/2007/ papers/222.pdf 19. Ashforth, Blake E., Spencer H. Harrison, și Kevin G. Corley (2008), Identification in Organizations: An Examination of Four Fundamental Questions, Journal of Management, vol. 34, nr. 3, p. 325-374. 20. Athreya, M. (2009), Corporate Social Responsibility for Inclusive Growth, The Indian Journal of Industrial Relations, vol. 44, nr. 3, p. 347-354. 21. Aupperle, K. (1991), The use of forced-choice survey procedures in assessing corporate social orientation, Research in corporate social performance and policy: A Research Annual, vol. 12, pp. 269 280. 22. Aupperle, K. E., Carroll, A. B. și Hatfield, J. D. (1985), An empirical examination of the relationship between Corporate social Responsibility and Profitability, Academy of Management Journal, vol. 28, nr. 2, p. 446-463. 23. Babic, K. (2002), Corporate Social Responsibility and Public Relations a pilot study, vizualizat la 29 Decembrie 2014, http://mams.rmit.edu.au/ 1m9tta9bdmvz.pdf 24. Backman, J. (1975), The social responsibility and accountability, New York University Press. 24

25. Baltagi, B. H. (2001). Econometric analysis of Panel Data. Chichester, UK: John Wiley & Sons, Inc. 26. Baltagi, B. H. (2005). Econometric analysis of Panel Data. Chichester, UK: John Wiley & Sons, Inc. 27. Baltagi, B. H. (2008). Econometric Analysis of Panel Data. Wiley. 28. Balatbat, M. (2012). ESG scores and its influence on firm performance: Australian evidence, The University of New South Wales https://www.business.unsw.edu.au/about-site/schools-site/accounting- Site/Documents/M.%20Balatbat%20- %20ESG%20scores%20and%20its%20influence%20on%20firm%20performance%20Australi an%20evidence.pdf 29. Barnett, M. L. și Salomon, R. M. (2006), Beyond Dichotomy: The Curvilinear Relationship between Social Responsibility and Financial Performance, Strategic Management Journal, vol. 27, nr. 11, p. 1101 1122. 30. Baron, D. P., Harjoto, M. A. și Jo, H. (2009), The Economics and Politics of Corporate Social Performance, In possession of Stanford University Graduate School of Business, Research Paper no. 1993, Working Paper no. 45, vizualizat la 3 February 2014, https://responsiblebusiness.haas.berkeley.edu/moskovitch%20- Baron%20Paper%202009%20Mo.pdf 31. Bartlett, J. (2005), Conforming for competitive advantage Institutionalising corporate social performance, Proceedings of the conference, vizualizat la 10 Noiembrie 2013, http://eprints.qut.edu.au/3483/1/3483.pdf 32. Bassen, A., Meyer, K. și Schlange, J. (2006), The Influence of Corporate Responsibility on the Cost of Capital - An Empirical Analysis, Journal of Economic Literature, vizualizat la 10 January 2015, http://ssrn.com/abstract=984406 33. Baum, C. F. (2006), An introduction to modern econometrics using STATA, Stata Press. 34. Becchetti, L., Di Giacomo, S. și Pinnacchio, D. (2005a), Corporate Social Responsibility and corporate performance: evidence from a panel of US listed companies, CEIS Tor Vergata - Research Paper Series, vol. 26, nr. 78. 35. Becchetti, L., Giallonardo, L. și Tessitore, M. E. (2005b), Corporate Social Responsibility and Profit Maximizing Behaviour, CEIS Tor Vergata, Departmental Working Papers, vizualizat la 29 September, 2013, ftp://160.80.46.20/repec /papers/219.zip 25