Lucrare pentru conferinţă. Nu citaţi fără acordul autorilor

Reconstruind Socialul. Riscuri şi solidarităţi noi Prima Conferinţă Internaţională a Societăţii Sociologilor din România Facultatea de Sociologie şi Asistenţă Socială, Universitatea Babeş-Bolyai Cluj-Napoca 2-4 Decembrie 2010 Secţiunea tematică: Fenomene şi procese psihosociale în ţările post-socialiste Coordonator: Bogdana Huma Universitatea din București Petru Ilut Universitatea Babeş-Bolyai Cluj-Napoca Lucrare pentru conferinţă. Nu citaţi fără acordul autorilor Raportul cognitiv-afectiv în atitudinea şi reacţia subiectivă la extinderea şi generalizarea comunicării electronice la nivel instituţional şi personal Vanea Mădălin Octavian Universitatea din București

2

3 Cuprins Introducere: importanţa temei / 3 1. Spaţiul public şi impactul noilor tehnologii de comunicare în societatea informaţională / 6 2. Raportul cognitiv-afectiv în reacţia grupurilor profesionale la schimbările sociale generate de comunicarea informatizată / 11 2.1. Obiectivele cercetării / 11 2.2. Ipotezele studiului / 11 2.3. Populaţia investigată / 12 2.4.Schema operaţională a conceptelor folosite în cercetare / 13 2.5. Metode şi tehnici utilizate / 14 2.6. Instrumentele de cercetare / 14 2.7. Proceduri statistice / 17 2.8. Rezultatele cercetării / 18 3. Concluzii / 26 4. Bibliografie / 27

4 Introducere: importanţa temei De mai mulţi ani cea mai mare schimbare în activitatea de muncă a oamenilor a fost generată de utilizarea calculatorului. Impactul a fost imens şi s-a extins cu rapiditate în toate domeniile şi sferele societăţii. Tipologia transformărilor societale produse de apariţia intenetului şi a utilizării computerului şi a noilor sisteme tehnologice precum şi accesul de masă la noile tehnologii a condus la o schimbare socială profundă a societăţii. Apariţia societăţii informaţionale presupune schimbări instituţionale, ideologice şi valorice. Internetul a devenit o parte esenţială a vieţii cotidiene pentru milioane de oameni din întreaga lume. Folosirea internetului a condus la intensificarea relaţiilor comerciale, a comunicării, a educaţiei, a posibilităţilor de entertainment. Internetul a devenit o sursă indispensabilă de informaţii despre şi în orice domeniu al vieţii. Societatea informaţională reprezintă un nou stadiu de dezvoltare a civilizaţiei umane, care are drept consecinţă utilizarea intensivă a tehnologiei informaţiei în toate domeniile de activitate şi de existenţă a oamenilor, cu un puternic impact economic şi social. Tehnologia informaţiei, a comunicaţiilor şi producţiei de conţinut digital constituie prin convergenţa lor suportul tehnologic al noii societăţi. Societatea informaţională este formată şi conturată asemenea unei societăţi a cunoaşterii. Pentru România, societatea informaţională poate să constituie o modalitate de reducere într-un timp mai redus, a decalajelor care o despart de ţările industrializate. Avantajele oferite de societatea informaţională sunt: accesul extins la informaţii al membrilor societăţii, noi metode de lucru şi de cunoaştere, amplificarea globalizării economice şi creşterea coeziunii sociale. Schimbarea principală la care asistăm se referă în primul rând la dimensiunea socială care este un element important al societăţii informaţionale şi care implică existenţa anumitor servicii de educaţie performante şi accesibile, şi un mediu extins de recrutare a elitelor politice, economice şi culturale. În următorii ani, internetul şi tehnologiile asociate vor transforma realitatea, atât în sfera relaţiilor interumane, cât şi a celor economice şi politice, care vor crea premisele evoluţiei de la democraţia reprezentativă către democraţia directă. Revoluţia digitală a provocat şi o criză identitară, şi de sens care afectează viaţa multora dintre cei care folosesc noile tehnologii propuse de societatea informaţională. Cei care îşi pun toată încrederea şi mizează numai pe aceste instrumente riscă să-şi piardă abilitatea de a-şi folosi raţionalitatea şi de a-şi păstra capacitatea critică de a judeca. Pentru unii autori tehnologia devine

5 dezumanizantă în momentul în care distanţează individul de realitatea în care acesta îşi desfăşoară existenţa. Termenul de societate informaţională a fost introdus de sociologul american Daniell Bell în lucrarea sa The Coming of Post-industrial society (1973) în care autorul arată că în noul tip de societate va domina cunoaşterea teoretică şi serviciile bazate pe aceasta care vor reprezenta principalul element al unei economii centrate pe informaţii în care va activa o populaţie predominat profesionalizată şi tehnică care va utiliza mai mult o tehnologie intelectuală. Conform ultimilor statistici din 30 iunie 2010 prezentate de Internet World Stats, organism internaţional de urmărire şi cuantificare a datelor cu privire la utilizarea, penetrarea şi impactul internetului din toate regiunile globului (233 de ţări), în Europa 58,4% din populaţie foloseşte comunicarea informatizată prin internet. În perioada 2000-2010, rata de adoptare şi utilizare a internetului a crescut cu 352%. Aceeaşi sursă indică că în România în prezent 7.786,700 (35,5%) din populaţia totală foloseşte internetul, care a cunoscut o creştere exponenţială din anii 2000 până astăzi cu 873,3%, astfel ţara noastră se situează pe locul doi în Uniunea Europeană la rata de adoptare a comunicării prin internet după Letonia şi pe locul 22 în funcţie de numărul de utilizatori de internet. Prezentul studiu urmăreşte identificarea raportului dintre elementele cognitive şi afective ale patternurilor reacţiilor individuale la schimbarea care se produce în modalitatea de comunicare cu structurile administrativ-financiare ale statului şi în viaţa personală odată cu informatizarea societăţii. Principala întrebare a cercetării a vizat dimensiunea (raţională sau afectivă) care primează în reacţia oamenilor la creşterea ponderii comunicării virtuale impersonale faţă de comunicarea interpersonală tradiţională, atât în viaţa socială (cu structurile statului) cât şi în viaţa personală. Principala presupoziţie a studiului s-a referit la existenţa unor diferenţe în raportul dintre cele două dimensiuni ale reacţiei la această schimbare în funcţie de scopul şi practicile comunicării electronice şi în funcţie de variabile individuale ca genul şi trăsăturile dispoziţionale. În cadrul acestei cercetări am analizat şi măsurat tipul de reacţii cognitive şi afective, modalităţile de adaptare, percepţiile şi emoţiile indivizilor şi atitudinea acestora faţă de

6 schimbările sociale provocate de tipologia transformărilor societale pe care le implică societatea informaţională prin noile sisteme tehnologice propuse. Am preferat să realizez acest sudiu pe mai multe grupuri mici din diferite sfere profesionale deoarece am apreciat că aceştia prin intermediul meseriilor (inginer, economist, sociolog, asistent social, medic) pe care le practică au rolul de formatori şi lideri de opinie şi pot exercita influenţe asupra societăţii în ansamblu, reacţia acestora având un impact social important asupra altor categorii de grupuri sociale şi profesionale Relevanţa aplicativă a demersului de faţă se referă la identificarea unor modele influenţate psihocial de reacţii la schimbările sociale provocate de accentuarea comunicării informatizate şi impersonale care să ofere factorilor de decizie sugestii în vederea aplicării unor măsuri adecvate pentru preîntimpainarea sau controlul reacţiilor indezirabile şi care să faciliteze şi să susţină reacţiile de grup dezirabile. Relevenţa teoretică a investigaţiei mele doreşte să aducă clasificări conceptuale cu privire la raportul cognitiv-afectiv în configurarea reacţiilor individuale şi de grup la schimbările sociale apărute în urma apariţiei şi dezvoltării societăţii informatizate.

7 1. Spaţiul public şi impactul noilor tehbologii de comunicare în societatea informaţională Primele încercări de explicare a conceptelor de conştiinţă postmodernă, de postindustrialism, de societate postindustrială le aparţin lui Daniel Bell, Herman Kahn, Collin Clark şi Jean Fourastié care începând din 1960 anunţau venirea postindustrialismului. Trecerea de la societatea industrială la următoarea fază de dezvoltare a societăţii, intrarea în era informaţională însemna automatizarea şi robotizarea industriei, tranziţia către o industrie cibernetizată şi informatizată. Alvin Toffler aprecia această schimbare şi trecerea la societatea informaţională ca fiind mult mai importantă şi profundă ca trecerea care a avut loc de la producţia manufacturieră la industria maşinistă. Numărul mare de termeni şi denumiri ale acestei schimbări istorice şi economice arată că acest proces este în continuă transformare şi formare atât în ceea ce priveşte tehnologiile care se dezvoltă în permanenţă cât şi paradigmele şi modelele cognitive care încearcă să le explice şi să le eticheteze. Astfel, în literatura de specialitate se folosesc o serie de metafore şi terminologii pentru caracterizarea acestui fenomen de societate postmodernă din toate punctele de vedere: societate postindustrială, societate informaţională, civilizaţie tehnologică, societate postcapitalistă, economie bazată pe cunoaştere şi informaţie, noua economie. Munca de concepţie şi de proiectare tehnologică şi socială a devenit veriga principală a lanţului tot mai complex al acţiunii economice eficiente. Computerul şi tehnologiile informatice s-au transformat în veritabile simboluri ale celei de a doua revoluţii industriale. Asimilarea imensă, într-o perioadă istorică relativ scurtă, a realizărilor ştiinţifice, a generat suportul necesar pentru revoluţionarea managementului, concretizată în posibilitatea trecerii la organizarea muncii pe module. Aceasta a generat forme inedite de comportament: industrializarea inteligenţei care pune bazele unui nou tip de lucrător, proletarul cunoaşterii cum l-a numit Peter Drucker. Experul se anunţă principala sursă a valorii economice şi în acelaşi timp principalul tip de lucrător. (Niculae Niculescu, 2007, 49). Predominarea cunoaşterii teoretice prin folosirea de experţi pentru toate instanţele decizionale, producţia de cuoştinţe specializate, stratificarea socială în funcţie de calificările profesionale,impunerea unor atitudini şi comportamente marcate de hedonism materialist, nevoia

8 de comunicare, necesitatea de planificare a cunoaşterii şi de transformare a realităţii sociale întro reţea de consţtiinţă reprezintă notele definitorii ale societăţii informaţionale. Această nouă etapă de civilizaţie umană este dependentă de reţelele de informaţii şi de comunicare fiind interesată în special de numărul de persoane care pot transmite o multitudine de materiale la distanţe mari şi cu costuri reduse, de consumul şi ritmul de de receptare a informaţiilor şi de răspândirea în toate sferele de activitate a tehnicilor moderne de procesare a informaţiei. Acestea din urmă au condus la o transformare esenţială a modului de lucru în munca de birou. Astfel, prin intermediul interconexiunii datelor, a imaginilor şi simbolurilor a crescut capacitatea de tratare a informaţiilor, s-au diminuat costurile necesare accesării noilor tehnologii şi s-a pus mai mult în valoare calitatea muncii intelectuale şi nu în ultimul rând o mare parte din populaţia activă a statelor dezvoltate lucrează în momentul de faţă în activităţi de natură informaţională. În cadrul organizaţiilor, transformările introduse de noile tehnologii au condus la creşterea capacităţii de autocontrol, de autoevaluare a fiecărui angajat, prin accesarea rapidă a informaţiilor şi bazelor de date electronice, accentuarea interdependenţei nivelurilor ierarhice şi a rolurilor decizionale, orientarea spre oferirea de servicii bazate pe tehnologie avansată, dezvoltarea continuă a capitalului uman prin sesiuni de instruire continuă a angajaţilor. În lucrarea Societatea postcapitalistă, Peter Drucker constata că pentru a creşte productivitatea cunoaşterii trebuie încorporată mai multă muncă înalt calificată şi creativitate umană în toate produsele, serviciile, metodele, modelele şi practicile de organizare ale vieţii sociale şi economice. Acesta constată că s-a trecut graniţa societăţii bazate pe informaţie şi astăzi, nimic nu este mai uşor de obţinut decât banii, dacă beneficiezi de informaţia corectă. Oricine are un calculator, adică toata lumea din ţările dezvoltate, are acces direct la toată informaţia din lume, iar oamenii încep să înveţe să o folosească. În această societate a cunoaşterii, competiţia nu se bazează pe bani, ci pe cât de bine poţi folosi informaţia. Pentru ca o organizaţie să fie eficientă aceasta trebuie să îndeplinească în primul rând cerinţele circuitelor informaţionale, care înseamnă să folosească un sistem informaţional dezvoltat în realizarea procesului productiv. În societatea postmodernă comunicarea, schimbul de informaţii devine chiar mai important decât mesajul, informaţia care este transmisă. Societatea informaţională depinde de informaţia electronică, de reţelele de comunicare prin care aceasta este transmisă şi îşi orientează cea mai mare parte din resurse spre activităţi de

9 tip informaţional şi comunicaţional. Schimbările tehnologice asociate cu antreprenoriatul creativ sunt principalele componente care definesc paradigma tehnico-economică pe care se bazează societatea infromaţională. Transformările societale care au loc se referă la restructurări ale sistemeler tehnologice şi economice prin apariţia de noi tehnologii de informare şi comunicare, şi noi practici de comunicare mediatică, prin schimbări instituţionale, declinul relaţiilor sociale tradiţionale şi înlocuirea lor cu noi tipuri de comunităţi virtuale, schimbări ideologice şi valorice în viaţa cotidiană. Prin trecerea la noua tehnologie informaţională comunicarea nu se mai reduce la un simplu transfer de informaţie de la emiţător la receptor şi implică o construcţie cognitivă şi socială a celor implicaţi astfel încât interlocutorii folosesc o serie de imagini, etichetări şi convenţii sociale în momentul în care transmit unul altuia diferite informaţii. Noile tehnologii de comunicare oferă indivizilor şansa de a se exprima în spaţiul public dar în acelaşi timp generează şi o fragmentare a acestuia prin apariţia unor spaţii parţiale, individuale fără legătură între ele. Potrivit lui Bernard Miège, unul dintre cei mai cunoscuţi profesori europeni de știinţe ale comunicării, fragmentarea spaţiului public datorat în special noilor tehnologii de comunicare a produs o pasivitate a oamenilor în ceea ce priveşte viaţa politică întrucât agenda publică este stabilită de elitele politice care îşi desfăşoară activitatea în special în cadrul spaţiului public dominant. Din acest punct de vedere se poate constata că societatea informaţională nu a eliminat inegalităţile în legătură cu accesul la spaţiul public deoarece numeroşi actori sociali nu beneficiază încă de noile dispozitive comunicaţionale pentru a obţine informaţii diversificate şi din mai multe surse în timp ce alţii deţin astfel de mijloace sofisticate care le permit să fie mult mai prezenţi în spaţiul public. Profesorul şi conducătorul departamentului de politică şi relaţii internaţionale din cadrul Facultăţii de Ştiinţe Sociale şi Drept de la Universitatea Oxford, Barrie Axford în lucrarea The Transformation of Politics or Anti-Politics? (2001) arată că datorită noilor tehnologii de comunicare au apărut şi noi forme de interacţiune socială, s-a recâştigat dialogul social care a lispsit atât de mult democraţiilor liberale, însă totodată prin fragmentarea spaţiului social a devenit din ce în ce mai greu să se realizeze o agendă şi o cultură publică care sunt construite de cetăţeni informaţi şi interesaţi să participe la viaţa politică. Pentru a putea vorbii de spaţiul public şi de procesele şi fenomenele ce au loc aici trebuie să mă opresc asupra lucrării lui Jurgen Habermas filozof şi sociolog german, care a devenit

10 cunoscut mai ales datorită lucrărilor sale în filozofia socială, Sfera publică şi transformarea ei structurală (1965/2005), întelegând prin spaţiu public:,,procesul în cursul căruia publicul, constituit din indivizi care îşi folosesc raţiunea, îşi apropriază sfera publică aflată sub controlul autorităţii şi o transferă într-o sferă în care critica se exercită împotiva puterii statului (Jurgen Habermas, 1978, 61). Spaţiul public în care se întâlnesc astăzi mai multe tipuri şi forme de publicuri nu trebuie înţeles ca un spaţiu formal căruia aparţin acestea, ci ca entităţi adunate laolaltă în calitatea lor de cititori, ascultători, receptori la o anumită problemă care este de interes public. Spaţiul public este cel în interiorul căruia, se formează şi se dezvoltă în mod democratic, opinia publică şi curentele de opinie care caracterizează o societate. Odată cu dezvoltarea şi expansiunea mijloacelor comunicării de masă, şi, în special, a mass-mediei, spaţiul public pătrunde în sfera privată a individului şi a gupului primar din care acesta face parte, lucru posibil, în primul rând, datorită comunicării la distanţă. Astfel, se poate vorbi de o transformare a spaţiului public şi de o juxtapunere a acestuia peste spaţiul privat care la rândul său se divide în mai multe părţi. Isabelle Pailliart (1995/2002), profesoară şi cercetătoare de ştiinţele informării şi ale comunicării la Universitatea Stendhal din Grenoble arată că spaţiul public nu poate fi rezumat la un singur loc, ci desemnează o serie de locuri fizice în care se formează şi se manifestă opinia publică, acesta fiind o sferă fără o localizare precisă în interiorul căruia se identifică o multitudine variată de publicuri. Se poate afirma că spaţiul public este cel ce perpetuează şi facilitează dezbaterea şi schimbul de opinii la care participă toate categoriile sociale, însă, datorită inegalităţii accesului la mijloacele de comunicare, care conform lui Isabelle Pailliart diferenţiază, pe de o parte,,,o minoritate a conducătorilor şi mediatorilor supra-echipaţi şi o majoritate a excluşilor care se mulţumeşte cu mijloacele generaliste de masă (Isabelle Pailliart, 1995/2002, 172) conduce la o fragmentare a publicului. Serge Moscovici, personalitate în domeniul psihologiei sociale, care a marcat evoluţia europeană a acestei ştiinţe in ultimii treizeci de ani remarcă faptul că în prezent datorită comunicării de masă şi a mijloacelor prin care aceasta se realizează nu se mai poate vorbi de mulţimi adunate într-un anumit loc şi timp, ci de mulţimi diferenţiate care, dau naştere unei varietăţi de publicuri. Asfel indivizii nu mai trebuie să se întălnească pentru a dezbate o anumită

11 problemă, prin intermediul mass-mediei şi a mijloacelor comunicării de masă participă împreună la o serie de evenimente. Noutatea adusă de fragmentarea spaţiului public, în societatea actuală într-o multitudine de publicuri este realizată într-o proporţie considerabilă de mijloacele comunicării de masă, de folosirea internetului şi a tehnologiilor asociate acestuia care exercită influenţă la distanţă, eliminănd totodată limitele spaţiale însă, oamenii sunt sugestionaţi pentru că fiecare împărtăşeşte cu ceilalţi în acelaşi moment aceeaşi experienţă. Atât în cazul mulţimii, cât şi în cel al publicului, există un lider datorită căruia oamenii aderă la o idee urmărind realizarea aceluiaşi scop. În cadrul publicului care se caracterizează printr-un număr mult mai mare de indivizi decât mulţimea, legătura acestora este realizată prin intermediul mijloacelor comunicării de masă care conduc la o masificare realizată la distanţă prin şi de către mass-media şi de asemenea şi prin internet.

12 2. Raportul cognitiv-afectiv în reacţia grupurilor profesionale la schimbările sociale generate de comunicarea informatizată 2.1 Obiectivele cercetării 1. Identificarea raportului dintre elementele cognitive şi afective ale patternurilor reacţiilor individuale la schimbarea care se produce în modalitatea de comunicare cu structurile administrativ-financiare ale statului şi în viaţa personală odată cu informatizarea societăţii. 2. Identificarea disponibilităţii la schimbare în funcţie de numărul de servicii de comunicare electronică folosite de subiecţii cercetării. 3. Identificarea diferenţelor între cele două dimensiuni ale reacţiei la schimbarea geberată de informatizarea societăţii în funcţie de scopul, de practicile comunicării electronice şi de variabile individuale (genul şi trăsăturile dispoziţionale). 2.2 Ipotezele studiului: Presupun că există diferenţe în raportul dintre cele două dimensiuni cognitiv-afective ale reacţiei la schimbarea generată de trecerea la comunicarea informatizată în funcţie de scopul şi practicile comunicării electronice. Presupun că cei care utilizează mai puţine instrumente de comunicare vor arăta o disponibilitate mai mică la schimbare decât cei care utilizează un număr mai mare de instrumente. Presupun că există diferenţe în raportul dintre cele două dimensiuni cognitiv-afective ale reacţiei la schimbarea generată de trecerea la comunicarea informatizată în funcţie de variabile individuale ca genul şi trăsăturile dispoziţionale.

13 2.3 Populaţia investigată În studiu au fost incluşi 100 de participanţi, cu vârste între 23 şi 55 ani, M (media) = 32,70 D.S. (eroarea standard) = 8,28, angajaţi în domenii profesionale diferite. Grupurile investigate au fost alese ca grupuri naturale compacte cu componenţă şi structură determinate de specificul grupului. Eşantionul ad libitum pe care s-a realizat cercetarea a fost unul de convenienţă format din participanţi din București care au făcut parte din grupurile alese pentru cercetare în baza unui acord individual de tip voluntariat. Categoriile socio-profesionale au fost alese deoarece, am considerat că prin meseriile practicate de către aceştia (inginer, economist, sociologi, asistenți sociali, medici) îndeplinesc rolul de formatori şi lideri de opinie şi pot exercita influenţe asupra societăţii în ansamblu, reacţia acestora având un impact social important asupra altor categorii de grupuri sociale şi profesionale.

14 2.4 Schema operaţională a conceptelor folosite în cercetare schimbarea socială: informatizarea în comunicarea personală şi instituţională (administrativ-financiară) Grup profesional Reacţia la schimbare Nivel cognitiv Nivel afectiv Evaluarea schimbării Planificarea schimbării Afecte pozitive Experienţe pozitive Afecte negative Experienţe negative

15 2.5 Metode şi tehnici utilizate 1. Metoda focus-grup 2. Metoda anchetei pe bază de chestionar autoadministrat 2.6 Instrumentele de cercetare 1. Inventarul reacţiilor la schimbarea socială - instrumentul personal creat pentru evaluarea raportului cognitiv-afectiv în influenţarea reacţiei de grup la schimbarea socială pe o scală de tip Likert în 5 trepte (1= în foarte mică măsură, 2= în mică măsură, 3=în măsură potrivită, 4= în mare măsură, 5= în foarte mare măsură). Instrumentul propus Inventarul reacţiilor la schimbarea socială a fost verificat atât din punct de vedere al validităţii convergente de conţinut prin analiză statistică (Cronbach Alpha) cât şi din punct de vedere al validității divergente prin corelarea cu o serie de scale utilizate în cercetări internaţionale în legătură cu atitudinea şi reacţia cognitiv-afectivă a diverselor grupuri de indivizi faţă de folosirea computerului şi a comunicării pe internet (evaluarea încrederii în atitudinea faţă de folosirea calculatorului, măsurarea dependenţei faţă de internet, evaluarea satisfacţiei de a utiliza calculatorul, importanţa calculatorului în viaţa persoanei respective şi anxietatea faţă de folosirea computerului, experienţa subiectivă în folosirea calculatorului, măsurarea aversiunii şi a familiarităţii faţă de computer, măsurarea aspectelor perceptive şi motivaţionale în controlul computerului. Cele două niveluri de comunicare prin internet, instituţională şi personală au fost identificate în urma realizării unui număr de două focus-grupuri cu persoane din aceleaşi categorii socioprofesionale ca cei din cadrul investigaţiei cantitative, cărora li s-a aplicat chestionarul Inventarul reacţiilor la schimbarea socială Cei 48 de indicatori care formează Inventarul reacţiilor la schimbarea socială (IRSS) (Anexa Nr. 1) măsoară cele două tipuri de reacţii la schimbare cognitiv şi afectiv pe două dimensiuni diferite: afectiv instituţional (α=.65), (reacţia afectivă a subiectului în momentul în care interacţionează impersonal, prin intermediul comunicării informatizate cu o anumită insituţie) / afectiv personal (α=.77), (reacţia afectivă a subiectului în momentul interacţiunii impersonale, prin intermediul comunicării informatizate cu o altă persoană) şi cognitiv instituţional (α=.72), (reacţia cognitivă a subiectului în momentul în care interacţionează impersonal, prin intermediul

16 comunicării informatizate cu o anumită insituţie) / cognitiv personal (α=.67), (reacţia afectivă a subiectului în momentul interacţiunii impersonale, prin intermediul comunicării informatizate cu o altă persoană). Exemple de indicatori folosiţi pentru fiecare din cele patru subscale: Reacţie afectiv instituţională: Aş fi fericit, dacă aş primi informaţiile de care am nevoie de la instituţiile publice în timp real prin intermediul internetului, Mă simt jenat/ă, când nu ştiu să folosesc o aplicaţie online a unei instituţii şi trebuie să apelez la cineva mai competent Reacţie afectiv personală: Sunt încântat că pot comunica pe internet cu prietenii mei atunci când am o problemă, Mă simt relaxat şi fără inhibiţii în comunicarea cu prietenii pe internet Reacţie cognitiv instituţională: Este important pentru mine să pot comunica prin internet cu instituţiile financiare şi cu autorităţile statului atunci când am o problemă, Consider că efectuarea de plăţi cu cardul pe internet către diferite instituţii financiare şi autorităţi publice reprezintă începutul unei societăţi informatizate Reacţie cognitiv personală: Mă gândesc că mi-am făcut mai mulţi prieteni (mi i-am apropiat pe cei vechi) de când am început să folosesc comunicarea pe internet, Reuşesc să-mi concentrez mai bine ideile când vorbesc prin internet cu prietenii decât faţă în faţă 2. Scala de autoevaluare a modalităților (instrumentelor şi practicilor) de comunicare informatizată și a intensității utilizării acestora măsurate pe o scală de tip Likert de la 1 la 5 (1= în foarte mică măsură, 2= în mică măsură, 3=în măsură potrivită, 4= în mare măsură, 5= în foarte mare măsură), instrument realizat personal. Subiecţii au trebuit să indice pentru un număr de 14 instrumente care sunt cele pe care le utilizează atunci când folosesc comunicarea prin internet (poşta electronică, chat, forumuri, site-uri de reţele sociale, baze de date, fluxuri de ştiri, bloguri, servicii de tip social pentru identificarea şi împărţirea de informaţii, pagini de internet care permit oricui accesul liber pentru a adăuga sau schimba conţinut de informaţii, servicii de găzduire de conţinut audio-video, plata facturilor la utilităţi şi a diferitelor taxe la instituţii publice sau private, accesarea paginilor de internet a unor instituţii diverse pentru obţinerea de informaţii, achiziţionarea de produse sau servicii, accesarea de site-uri specializate în domeniul în care lucrează).

17 Cele 14 practici de comunicare şi folosire a internetului au fost de asemenea identificate în urma realizării celor două focus-grupuri şi care au fost apoi ierarhizate în funcţie de utilizarea lor în cea mai mare măsură de subiecţii cercetaţi. 3. Scale de autoevaluare a propriilor cogniţii şi stări afective în perioada şi relativ la cele două situaţii de schimbare luate în studiu: scala reglării cognitiv-emoţionale (N.Garnefski, V Kraaij and P Spinhoven, Negative life events, cognitive emotion regulation and emotional problems, Personality and Individual Differences, Volume 30, Issue 8, June 2001, Pages 1311-1327) care a fost tradusă şi adaptată pentru populaţia din România. Această scală conține 32 de itemi care sunt împărțiți în nouă categorii: 1. auto-învinovăţire, 2. acceptare, 3. reflectare asupra sentimentelor și gândurilor asociate cu evenimente negative, 4. reconcentrarea pe experiențele pozitive în locul orientării asupra evenimentelor actuale, 5. planificarea în legătură cu pașii care trebuie urmați pentru a face față situațiilor negative, 6. reevaluarea pozitivă a unui eveniment în sensul unei dezvoltări personale, aranjarea lucrurilor așa cum trebuie, 7. Punerea lucrurilor în perspectivă, 8. Perceperea lucrurilor dintr-o perspectivă fatalistă. Scala reglării cognitiv-emoţionale (N.Garnefski, V Kraaij and P Spinhoven) după ce a fost tradusă şi adaptată a fost verificată atât din punct de vedere al validităţii convergente de conţinut prin analiză statistică (Cronbach Alpha). Astfel s-a obţinut scoruri între α=.65 şi α=.88). Pentru cercetarea curentă se consideră că cele trei instrumente de investigare propuse în cadrul cercetării cantitative aduc informaţii cu privire la raportul cognitiv-afectiv în reacţiile participanţiilor la studiu la situaţia considerată a fi indice al schimbării sociale.

18 2.7 Proceduri statistice Tehnici descriptive: tabele de asociere, frecvenţe, tendinţa centrală a scorurilor (media, mediana, deviaţia standard, eroarea standard). Statistică inferenţială: testul corelaţiilor Pearson. analiza de varianţă ANOVA (One Way) a distribuţiei seriilor de scoruri în funcţie de variabile criteriu cu mai mult de două categorii. analiza de varinaţă multifactorială (GLM) multivariat pentru stabilirea influenţei combinate a diferitelor variabile demografice şi de personalitate asupra numărului sau intensităţii reacţiilor individuale şi/sau de grup în cele două situaţii luate în studiu. testul T pentru diferenţa dintre scorurile medii ale variabilelor măsurate.

19 2.8 Rezultatele cercetării Analiza corelaţională a datelor a evidenţiat o corelaţie pozitivă puternică (r=0,71, r²=0,50 la p<0.001) între dimensiunea cognitivă şi afectivă a reacţei la utilizarea comunicării electronice în viaţa personală şi tot o corelaţie pozitivă însă mai redusă ca intensitate între dimensiunea cognitivă a reacţiei la comunicarea electronică cu instituţiile şi dimensiunea afectivă a comunicării electronice cu instituţiile (r=0,62, r²=0,38 la p<0.001). Astfel, se pot constata următoarele: cu cât reacţia cognitivă la utilizarea comunicării online la nivel personal este mai intensă cu atât reacţia afectivă în comunicarea pe internet la nivel personal este mai mare. Acest lucru demonstrat şi de coeficientul de determinare (r²=0,50) arată că există o relaţie puternică între reacţia la schimbare în plan personal atât afectiv cât şi cognitiv în rândul celor 100 de participanţi investigaţi în această cercetare. În ceea ce priveşte relaţia dintre dimensiunea cognitivă şi afectivă a reacţei la utilizarea comunicării electronice în interacţiunea cu instituţiile (publice şi private) se observă că aceasta este de asemenea intensă, însă într-o măsură mai redusă. Din analiza celor două tipuri de interacţiuni personale şi instituţionale realizate prin intemediul internetului reiese că subiecţii manifestă o reacţie de schimbare mai puternică când este vorba de comunicarea cu prietenii, în plan personal decât în plan instituţional. Acest lucru se poate datora şi gradului încă redus de informatizare a instituţiilor, în special a celor publice, a autorităţilor de stat care nu permit pe deplin un acces şi o modalitate de comunicare exclusiv online sau o alternativă la cea a comunicării faţă în faţă cu funcţionarii. În cazul în care indivizii au arătat o reacţie de schimbare mai pronunţată pentru comunicarea online în viaţa personală se poate observa că pentru aceştia este mai importantă, sau oricum este situată pe primul plan comunicarea prin internet cu prietenii şi cu cei apropiaţi decât cea cu instituţiile fie publice sau private. Se poate observa şi o relaţie, însă mai redusă ca intensitate (r=0,43, r²=0,18 la p<0.001) şi între reacţia cognitivă la comunicarea online cu prietenii şi reacţia cognitivă la comunicarea online cu instituţiile. Din această relaţie se poate constata că reacţia cognitivă prevalează celei afective, subiecţii acordă astfel o mai mare importanţă schimbărilor la nivel perceptiv decât celor la nivel emoţional. Deşi se observă o reacţie atât cognitivă cât şi afectivă la comunicarea prin internet în plan personal, rezultatele arată că indicatorii cognitivi produc o reacţie la schimbare mai puternică, ceea ce înseamnă că internetul ca mijloc de comunicare impersonal este mai degrabă

20 un instrument care presupune o abordare cognitivă mai însemnată şi de asemenea o schimbare mai importantă în planul cogniţiei subiecţilor. Între reacţia afectivă la comunicarea online în viaţa personală şi reacţia afectivă la comunicarea online cu instituţiile nu există nici o relaţie semnificativă statistic. Analiza de varianţă unifactorială a evidenţiat o variaţie a scorurilor ambelor dimensiuni (cognitivă şi afectivă) ale reacţiei la comunicarea electronică personală şi o variaţie a scorurilor dimensiunii cognitive a reacţiei la comunicarea instituţională în funcţie de numărul de practici de comunicare electronică activate în foarte mare măsură [(F[4, 95] cu valori între 2.78 şi 4.60, cu semnificaţia între p <.001, şi p<.05). Astfel, se constată că reacţia afectivă la comunicarea online cu instituţiile diferă semnificativ în funcţie de măsura în care este folosită poşta electronică. Cei care folosesc serviciul de mail în foarte mare măsură (M=32,44, D.S.=3,77) au o reacţie afectivă în comunicarea online cu instituţiile mult mai accentuată decât cei care utilizează mailul în măsură potrivită (M=27,14, D.S.=8,29). De asemenea reacţia cognitivă la comunicarea online cu instituţiile este mai puternică pentru cei care folosesc poşta electronică în foarte mare măsură (M=30,96, D.S.=5,10) faţă de cei care utilizează acest serviciu doar în mică măsură. (M=27,86, D.S.=5,81). Reacţia cognitivă la comunicarea online în plan personal este mai scăzută ca intensitate (M=21, D.S.=1,41) pentru cei care accesează mailul în mică măsură decât cei care îl folosesc în foarte mare măsură (M=30,27, D.S.=5). În privinţa utilizării poştei electronice se poate spune că cei care folosesc în foarte mare măsură acest serviciu de comunicare au reacţii atât cognitive cât şi afective în plan instituţional şi numai reacţii cognitive în plan personal, ceea ce înseamnă că reacţiile afective personale nu diferă în funcţie de intensitatea folosirii mailului. La utilizarea chatului în comunicarea pe internet aşa cum era şi de aşteptat reacţia afectivă şi cognitivă diferă în funcţie de acest tip de comunicare numai în plan personal, nu şi instituţional [(F[4, 95] cu valori între 3.64 şi 3.88, cu semnificaţia între p <.001, şi p<.05). Cei care folosesc în foarte mare măsură chatul în comunicarea online cu prietenii au o reacţie afectivă (M=24,87, D.S.=5,47) şi cognitivă (M=31,82, D.S.=5,14) mult mai intensă decât cei care intră pe chat în foarte mică măsură (M=19,40, D.S.=6,69) şi în mică măsură(m=26,88, D.S.=5,98). Rezultate interesante s-au obținut și la analiza reacţiilor afective la comunicarea online cu prietenii în funcţie de intensitatea accesării site-urilor de reţele sociale [(F[4, 95] cu valoarea 5,87, cu semnificaţia p <.001,). Subiecţii care utilizează în foarte mare măsură paginile de

21 internet de socializare au o reacţie afectivă la comunicarea online cu prietenii mult mai accentuată (M=25,94, D.S.=6,23) decât cei care folosesc în foarte mică măsură (M=19,23, D.S.=4,80) aceste tipuri de site-uri. În privinţa celorlalte tipuri de reacţii cognitiv personal şi instituţional şi afectiv instituţional nu se diferenţiază nici un coeficient semnificativ statistic. Acest lucru ne arată că accesarea în foarte mare măsură a reţelor sociale de pe internet provoacă o reacţie afectivă puternică la comunicarea online în plan personal, ceea ce înseamnă că afectivitatea este principalul factor de schimbare pentru cei care comunică online cu prietenii. De aici se poate concluziona că site-urile de socializare accentuează în primul rând schimbări de ordin emoţional în rândul celor care le utilizează în scopul comunicării personale pe internet. Acelaşi lucru se întâmplă şi pentru utilizarea blogurilor [(F[4, 95] cu valoarea 2,78, cu semnificaţia p <.005,), (M=20,18, D.S.=6,32), (M=25,22, D.S.=4,63), a serviciilor de tip social [(F[4, 95] cu valoarea 3,43, cu semnificaţia p <.005,), (M=20,54, D.S.=5,71), (M=25, D.S.=6,26), a paginilor de internet care permit oricui accesul liber pentru a adăuga sau schimba conţinut de informaţii [(F[4, 95] cu valoarea 3,23, cu semnificaţia p <.005), (M=21,07, D.S.=4,69), (M=25,29, D.S.=5,50) şi a serviciilor de găzduire de conţinut audio-video [(F[4, 95] cu valoarea 3,40, cu semnificaţia p <.005), (M=17,86, D.S.=5,04), (M=24,96, D.S.=6,26). Astfel, cei care utilizează aceste servicii de comunicare în foarte mare măsură au o reacţie afectivă mult mai puternică ca intensitate decât cei care le întrebuinţează în foarte mică şi în mică măsură. Ceea ce se poate de asemenea observa este faptul că toate serviciile de comunicare menţionate mai sus, inclusiv site-urile de reţele sociale utilizate atât în foarte mare măsură cât şi în foarte mică măsură sunt reprezentative statistic numai în asocierea cu reacţii afective la interacţiunea online în plan personal. Deşi cei care le utilizează în foarte mare măsură au o reacţie afectivă mult mai puternică decât cei care le folosesc doar în mică măsură putem considera că aceste instrumente de comunicare sunt în mare parte realizate pentru a influenţa reacţia la schimbare şi a genera o atitudine mai mult emoţională decât cognitivă sau şi cognitivă şi afectivă în acelaşi timp. La fel şi aici nu există reacţii de ordin cognitiv nici la nivel instituţional, personal şi nici reacţii afective la nivel instituţional care să indice diferenţe semnificative statistic între mediile celor care utilizează cu o anumită intensitate aceste tipuri de practici online.

22 În cazul accesări paginilor de web pentru achiziţionarea de produse şi sau diferite servicii de pe internet sunt asociate numai reacţii cognitive la fel mai intense pentru cei care utilizează în foarte mare măsură în comparaţie cu cei care le utilizează în foarte mică măsură [(F[4, 95] cu valori între 2.78 şi 6.62, cu semnificaţia între p <.001, şi p<.05), la comunicarea online atât în plan instituţional (M=24,80, D.S.=4,85), (M=33,40, D.S.=5,50) cât şi în plan personal (M=26,53, D.S.=3,92), (M=34,40, D.S.=8,56) cele de ordin afectiv nu au fost semnificative statistic. Aşadar se poate concluziona că folosirea acestor tipuri de pagini de internet nu determină reacţii afective în rândul subiecţilor din cadrul cercetării realizate. În urma realizării analizei de varianţă unifactorială se observă că există o variaţie a scorurilor ambelor dimensiuni cognitivă şi afectivă ale reacţiei la comunicarea electronică personală şi o variaţie a scorurilor dimensiunii cognitive a reacţiei la comunicarea instituţională în funcţie de tipul practicilor şi instrumentelor de comunicare electronică activate în foarte mare măsură. Reacţiile afective la comunicarea online cu prietenii sunt mult mai accentuate pentru cei care folosesc în mare măsură majoritatea instrumentelor de navigare pe internet în timp ce pentru reacţiile cognitive la comunicarea online cu instituţiile acestea apar în special la accesarea siteurilor pentru achiziţionarea de produse şi servicii. Astfel se poate constata predominanţa reacţiilor afective la schimbarea în comunicarea personală faţă de schimbarea în comunicarea instituţională, unde prevalează reacţiile cognitive. În ceea ce priveşte numărul practicilor de comunicare electronică folosite în foarte mare măsură de persoanele investigate seria de date a fost împărţită în grupe de câte patru percentile astfel încât: centila unu cuprinde subiecţii care utilizează până la 4 instrumente, centila doi pe cei care accesează până la 6 instrumente, centila trei, până la 9 instrumente iar centila patru până la 12 instrumente. Analiza de varianţă unifactorială realizată în funcţie de numărul de practici (instrumente) de comunicare online arată diferenţe semnificative statistic între cei care utilizează un număr de până la 4 instrumente de navigare pe internet în foarte mare măsură şi cei care folosesc până la 9 instrumente în foarte mare măsură [(F[4, 95] cu valoarea între 3,93 şi 9,36, cu semnificaţia între p <.001, şi p<.05). Astfel, reacţia cognitivă la comunicarea online cu instituţiile este mai puternică pentru cei care accesează până la 9 instrumente (M=31,80, D.S.=4,80) în foarte mare măsură decât pentru cei care accesează până la 4 instrumente în foarte mare măsură (M=27,43, D.S.=4,98). În comunicarea online personală se constată diferenţe

23 semnificative statistic atât în reacţia cognitivă (M=25,78, D.S.=4,33), (M=31,88, D.S.=4,78) cât şi în cea afectivă (M=19,04, D.S.=3,33), (M=25,20, D.S.=5,75) care este mai puternică ca intensitate pentru cei care folosesc un număr de până la 9 instrumente de navigare pe internet decât cei care utilizează până la 4 instrumente în foarte mare măsură. Pentru a avea o viziune mai sintetică a reacţiilor cognitive şi afective la schimbare am construit două variabile care însumează scorurile de la cele patru subscale ale chestionarului Inventarul reacţiilor la schimbarea socială (IRSS), şi anume reacţia afectivă la comunicarea computerizată (reacţia afectiă pesrsonal şi reacţia afectiă instituţională) şi reacţia cognitivă la comunicarea computerizată (reacţia cognitiv personală şi reacţia cognitiv instituţională). Analiza de varianţă unifactorială a arătat că pentru ambele variabile, reacţia afectivă la comunicarea computerizată şi reacţia cognitivă la comunicarea computerizată, cu cât creşte numărul de instrumente utilizate în foarte mare măsură de subiecţi cu atât creşte şi nivelul de intensitate al celor două tipuri de reacţii însumate, atât cognitiv cât şi afectiv. Astfel, pentru cei care folosesc până la 9 instrumente de navigare reacţia afectivă (M=57,32, D.S.=5,35), (M=49,39, D.S.=5,22) şi reacţia cognitivă (M=63,68, D.S.=6,83), (M=53,22, D.S.=7,17) este mai intensă decât pentru cei care folosesc doar până la 4 instrumente, în foarte mare măsură [(F[4, 95] cu valoarea între 7,70 şi 8,66, cu semnificaţia p <.001). Din cele arătate mai sus se poate constata că cei care folosesc un număr mai mare de instrumente de navigare pe internet în foarte mare măsură au o reacţie atât cognitivă cât şi afectivă (nu şi la reacţia afectivă la comunicarea online cu instituţiile) mai puternică decât cei care utilizează un numă mai redus de instrumente.acest lucru arată că, cu cât subiecţii folosesc mai puţine practici de comunicare prin internet cu atât au mai puţine reacţii cognirive şi afective. Analiza multivariată a scorurilor dimensiunilor reacţiei afective la comunicarea electronică în plan personal în raport cu numărul practicilor de comunicare electronică la care se recurge în foarte mare măsură şi cu strategiile de reglare cognitivă specifice, a evidenţiat un efect semnificativ al interacţiunii dintre numărul practicilor de comunicare electronică şi următoarele strategii adaptative de reglare cognitiv-afectivă: 1. reconcentrarea pe experiențele pozitive şi reevaluarea pozitivă a unui eveniment în sensul dezvoltării personale, 2. capacitatea de planificare în legătură cu strategia care trebuie urmată pentru a face față situațiilor negative şi punerea în perspectivă a acestora şi 3. autobalamarea, reflectarea asupra sentimentelor și

24 gândurilor asociate cu evenimente negative şi perceperea lucrurilor dintr-o perspectivă fatalistă. Intensitatea în utlizarea intrumentelor de navigare pe internet, reconcentrarea pe experiențele pozitive şi reevaluarea pozitivă a unui eveniment în sensul dezvoltării personale interacţionează cumulat în diferenţierea reacţiei afective la comunicarea online cu în plan personal [(F[4, 95] cu valoarea 1,83, cu semnificaţia p <.005, 2 =.144 ). Astfel, cu cât reacţia afectivă la comunicarea online cu prietenii este mai redusă ca intensitate (M=17,38, D.S.=2,72) cu atât se constată o scădere a intensităţii utilizării instrumentelor de navigare pe internet şi o diminuare a capacităţii persoanelor de a se refocaliza pe experiențele pozitive şi de a-şi reevalua pozitiv atitudinea pentru dezvoltarea personală. În schimb cei care au o reacţie afectivă puternică la comunicarea pe internet în plan personal (M30, D.S.=5,65), au şi o intensitate ridicată a utilizării instrumentelor de navigare online cumulată cu o capacitate mare de reevaluarea pozitivă însă cu o atitudine redusă de a se recentra pe experiențele pozitive. Rezultatele obţinute indică trendul obţinut şi la analizele anterioare care arată că cei care au o reacţie afectivă accentuată în comunicarea online cu prietenii, folosesc şi cel mai mare număr de instrumente pentru a naviga pe internet şi totodată dau dovadă de o calitatea de a reevalua pozitiv evenimentele din ultima perioadă a vieţii lor. În legătură cu capacitatea de planificare a strategiei care trebuie urmată pentru a face față situațiilor negative şi punerea în perspectivă a acestora, se constată că acestea se reduc ca intensitate când subiecţii au o reacţie cognitivă diminuată în plan personal şi o utilizare scăzută a instrumentelor de navigare pe internet şi invers cu cât acestea cresc cu atât se observă o reacţie cognitivă puternică la comunicarea online cu prietenii [(F[4, 95] cu valoarea 2,38, cu semnificaţia p <.005, 2 =.203 ). Astfel, la un nivel scăzut al reacţiei cognitive la comunicarea online cu prietenii (M=22,57, D.S.=4,50) se constată intensitate redusă utilizării instrumentelor de navigare pe internet şi de asemenea o capacitate mică de planificare şi punere în perspectivă. La un nivel ridicat al reacţiei cognitive la comunicarea în plan personal (M=35,11, D.S.=4,59) se înregistrează o intensitate ridicată a folosirii instrumentelor de navigare pe internet şi totodată subiecţii demonstrează o capacitate mare de planificare şi punere în perspectivă a evenimentelor. Analizele rezultate în urma cumulării reacţiilor cu strategiile de adaptare şi reglare cognitivafectivă ne arată că prevalează reacţiile la schimbare atât emoţionale cât şi cognitive în plan personal şi acestea cu cât sunt mai puternice cu atât intensitatea în utilizarea instrumentelor de nagivare este mai mare iar indivizii aleg ca strategii de adaptare şi reglare în foarte mare măsură

25 pe cele de ordin cognitiv (planificare, punere în perspectivă, refocalizare şi chiar reevaluare care presupune şi o coponentă afectivă. Aşadar este interesant de observat că deşi predomină în toate statisticile obţinute reacţia afectivă la comunicarea online pe plan personal, strategiile adaptative şi reglatorii alese de subiecţi sunt preponderent cele cognitive. În privinţa auto-învinovăţirii, meditării asupra sentimentelor și gândurilor asociate cu evenimente negative şi perceperii lucrurilor dintr-o perspectivă fatalistă se observă o asociere numai cu reacţia afectivă la comunicarea online cu instituţiile [(F[4, 95] cu valoarea 0,75, cu semnificaţia p <.005, 2 =.017 ). Cei care au o reacţie afectivă scăzută la comunicarea online cu instituţiile (M=23,50, D.S.=0,7), au şi o intensitate redusă a utilizării instrumentelor de navigare online cumulată cu un sentiment redus de autoblamare şi de percepere a lucrurilor dintr-o perspectivă fatalistă, însă cu o capacitate intensă de reflectare asupra sentimentelor și gândurilor asociate cu evenimente negative. Persoanele care au o reacţie afectivă la comunicarea online cu instituţiile ridicată (M=37,50, D.S.=3,53), au şi o intensitate mare a utilizării instrumentelor de navigare online, de asemenea dau dovadă de o reflectare ridicată asupra sentimentelor și gândurilor asociate cu evenimente negative dar exprimă în mare măsură un sentiment de autoblamare şi numai în mică măsură percep lucrurile dintr-o perspectivă fatalistă. Se poate observa câ atât cei care au o reacţie redusă cât şi cei care au o reacţie intensă la comunicarea online cu instituţiile aleg ca strategie de adaptare tot o metodă de factură cognitivă (reflectarea). În legătură cu sentimentul ridicat de auto-învinovăţire manifestat de subiecţii care au o reacţie afectivă mare la comunicarea online cu instituţiile se poate datora şi experienţei negative a interacţiunii pe care aceştia le-au avut cu diferite autorităţi publice, private sau/şi de stat, cumulate cu reticienţa oamenilor de a comunica prin internet cu o administraţie de stat când întâmpină o problemă, de cele mai multe ori fiind puşi în situaţia de a se deplasa personal şi de a comunica direct faţă în faţă cu funcţionarii respectivi. Acest lucru este evidenţia şi de ultimele cercetări realizate de compania de audit şi consultanţă KPMG România care arată că atunci când vine vorba să-şi plătească facturile sau să cumpere produse de pe internet sau cu ajutorul telefonului mobil, românii sunt reticenţi. 90% din românii care au acces la internet se tem să facă tranzacţii cu bani. Principalul motiv, spun ei, este teama de a-şi pune la dispoziţie date cu caracter personal. 'Cele doua percepții, de protecție neadecvată a datelor personale precum și de securitate scăzută a informației sunt principalele preocupări ale consumatorilor legate de folosirea internetului și a echipamentelor mobile. La fel ca în România, peste 90% din respondenții sondajului din Coreea

26 de Sud, Franța, Africa de Sud, Slovacia, Brazilia, Rusia, India și China s-au declarat îngrijorați în legătură cu riscul expunerii datelor cu caracter personal. Testul de semnificaţie statistică a diferenţelor evidenţiate de statistica descriptivă (T-test) evidenţiază faptul că între persoanele de gen masculin (56) şi persoanele de gen feminin (44) din cadrul studiului, diferenţa este semnificativă statistic în privinţa reacţiei afective şi cognitive numai la comunicarea online în plan personal. Astfel, reacţia afectivă la comunicarea online în plan personal a persoanelor de gen feminin exprimată de (M=23,66, S.D.=5,54) comparativ cu media persoanelor de gen masculin (M=21,46, S.D.=5,33), la (t= -2,02, df.98, sig. 0,46) este mai accentuată la femei decât la bărbaţi. În ceea ce priveşte reacţia cognitivă la comunicarea online în plan personal a persoanelor de gen feminin exprimată de (M=31,05, S.D.=5,70) comparativ cu media persoanelor de gen masculin (M=28,07, S.D.=4,88), la (t= -2,82, df.98, sig. 0,006) la fel este mai accentuată în rândul femeilor decât a bărbaţilor. În urma rezultatelor indicate de testului de semnificaţie statistică (T-test) se poate observa că persoanele de gen feminin au o reacţie afectivă şi cognitivă mai intensă decât persoanele de gen masculin la comunicarea prin internet în plan personal. Acest lucru arată că persoanele de gen feminin reacţionează într-o măsură mai mare la comunicarea online cu prietenii şi sunt într-o măsură mai mare influenţate de comunicare informatizată decât cele de gen masculin atât la nivel cognitiv cât şi la nivel afectiv. Reacţia afectivă la comunicarea computerizată care se compune din reacţia afectivă la comunicarea online cu instituţiile şi din reacţia la comunicarea prin internet cu prietenii arată o diferenţă semnificativă statistic între mediile celor două genuri. Reacţia afectivă globală a persoanelor de gen feminin exprimată de (M=55,34, S.D.=6,82) comparativ cu media persoanelor de gen masculin (M=52,60, S.D.=7,05), la (t= -1,96, df.98, sig. 0,47) este mai accentuată la femei decât la bărbaţi. Aşadar pe lângă o reacţie cognitivă şi afectivă mai accentuată în plan personal a personelor de gen feminin faţă de cele de gen masculin se constată şi o reacţie afectivă generală mai mare ca intensitate a femeilor în raport cu bărbaţii. De aici se poate concluziona că persoanele de gen feminin folosesc mai mult instrumentele de navigare pe internet care le determină astfel şi o reacţie accentuată la nivel emoţional atât la nivel personal cât şi instituţional.