ALA IAŢCO SUPRADOZELE ÎN MEDIUL CONSUMATORILOR DE DROGURI INJECTABILE: ASPECTE SOCIALE ŞI MEDICALE. Teza de master. în Management în Sănătate Publică

MINISTERUL SĂNĂTĂŢII AL REPUBLICII MOLDOVA UNIVERSITATEA DE STAT DE MEDICINĂ ŞI FARMACIE NICOLAE TESTEMIŢANU ŞCOALA DE MANAGEMENT ÎN SĂNĂTATE PUBLICĂ ALA IAŢCO SUPRADOZELE ÎN MEDIUL CONSUMATORILOR DE DROGURI INJECTABILE: ASPECTE SOCIALE ŞI MEDICALE. Teza de master în Management în Sănătate Publică Conducător ştiinţific Rodica Gramma doctor în filosofie, conferenţiar universitar, Autor Ala Iaţco Chişinău 2012 1

CUPRINS INTRODUCERE CAPITOLUL I. SITUAŢIA SUPRADOZELOR ÎN MEDIUL COSUMATORILOR DE DROGURI INJECTABILE ÎN LUME ŞI ÎN REPUBLICA MOLDOVA (REVISTA LITERATURII) 1.1. Consideraţii generale despre droguri şi supradoze în mediul consumatorilor de droguri în lume 1.2. Consumul de droguri şi supradozele - probleme de sănătate publică pentru Republica Moldova 16 25 1.3. Riscuri asociate consumului de droguri şi programe de prevenire a supradozelor 31 CAPITOLUL II. MATERIAL ŞI METODE DE STUDIU 2.1. Caracteristica generală a studiului 42 2.2. Metode de colectare a datelor 44 2.3. Probleme etice 45 2.4. Metode de analiză a rezultatelor obţinute 46 CAPITOLUL III. Aspecte medico-sociale ale supradozelor în mediul consumatorilor de droguri injectabile 3.1. Caracteristica socio-demografică a eşantionului 51 3.2. Evaluarea consumului de droguri şi a prezenţei supradozelor 54 3.3. Analiza cunoştinţelor consumatorilor de droguri cu privire la supradoze 58 CAPITOLUL IV. Adresabilitatea consumatorilor de droguri la servicii de asistenţă medicală ÎNCHEIERE 63 CONCLUZII 67 RECOMANDĂRI PRACTICE 67 BIBLIOGRAFIE 70 ANEXE Anexa 1. Chestionar 74 61 2

INTRODUCERE Heroina, cocaina şi alte droguri continuă să ucidă în jur de 200,000 persoane anual; afectează familii, aduc suferință, sărăcie și răspîndirea virusului HIV. Director Executiv UNODC, Yury Fedotov Iunie 2012 Actualitatea În societatea noastră modernă, orientată în mare parte spre consum, găsim o piaţă largă de ţigări, alcool şi alte substanţe toxice cu proprietăţi psihoactive care conduc la o serie de daune la nivel individual şi social. La nivel mondial, circa 230 mln. populaţie consumă droguri (4.8 %), dintre care anual circa 27 mln (0.6%) au probleme de ordin medical, juridic, social legate de acest consum. În afară de multiplele consecințe negative care le au drogurile asupra societății cea mai importantă problemă care se analizează în raport este impactul asupra sănătății populației consumatoare de droguri. 3

Decesele în urma consumului ilicit de droguri, care pot fi prevenite, sunt cea mai gravă consecință a utilizării drogurilor. Ele se clasifică în diferite forme supradozare neintenționată, suicid, HIV/SIDA și traume cauzate de accidente rutiere fiind sub influența drogurilor. Decesele sunt foarte des înregistrate în rîndul tinerilor. Ţările Europei de est şi a Asiei Centrale în mediu enumeră 3 724 000 consumatori de droguri injectabile. Conform Raportului mondial privind drogurile (ONU) în perioada anilor 1990-2010 în ţările Europei şi a Asiei principalele droguri problematice au constituit opiaceele: în această decadă cererea de tratament antidrog asociat consumului de opiacee în structura totală a tratamentului a constituit: Europa 55%, Asia - mai mult de 60%. Europa de est deţine cea mai masivă în lume populaţie a consumatorilor de droguri injectabile (CDI), majoritatea fiind consumatori de opiacee. Raportul Global UNODC cu privire la Droguri pentru anul 2012, prezintă următoarele date referitor la consumului drogurilor la nivel mondial: Consumul și traficul ilicit de droguri se menține stabil în 2012, însă producția de opium a revenit la nivelul înalt înregistrat anterior în Afganistan; 4

230 mln persoane (5% populație între 15 și 64 ani) au consumat cel puțin o dată droguri în 2010; S-a atestat un consum alarmant al calmantelor și sedativelor fără prescripție medicală în rîndul femeilor; Există substanțe noi psihoactive care rămîn în afara controlului autorităților, și sunt utilizate tot mai des la nivel global; 16 milioane persoane la nivel global injectează droguri; Consumatorii de droguri (în mare parte persoane dependente de cocaină și heroină) numără aproximativ 27 milioane, sau 0.6% din populația globală adultă, sau o persoană din 200; 5

Problema maladiilor infecțioase în rîndul CDI (dintre 16 milioane CDI global: 3 mln HIV pozitivi, 7.4 mln Hep. C, 2.3 mln Hep. B); Creșterea ratei HIV în rîndul CDI în Europa *. Tipul epidemiilor în țările din regiune, inclusiv R. Moldova epidemii concentrate în MARP; EECA calea de injectare a drogurilor transmite HIV în 80% din cazuri, iar numarul anual de cazuri de HIV s-a marit cu 250% (2001-2010); Doar 20% la nivel global estimați au primit tratament; Conform estimărilor UNODC la nivel global o persoana din cinci primeşte tratamentul de care are nevoie pentru dependenţa de droguri; 6

Conform unei cartografieri a OMS care a adunat date din 147 țări privind tratamentul care îl primesc persoanele afectate de drog dependență; dar și de adicția alcoolică, majoritatea persoanelor care suferă de drog adicție nu primesc tratament eficient; Numărul femeilor care primesc tratament este mult mai mic decît a bărbaților; Drog dependența este o boală care poate fi tratată eficient cu medicamente necostisitoare și terapii psihologice standard (OMS). Dominarea pe piaţă a drogurilor opiacee se soldează cu rata înaltă a răspîndirii HIV şi a mortalităţii condiţionate de consumul injectabil al drogurilor. Conform datelor UNAIDS în regiunea respectivă se constată cea mai înaltă rată a mortalităţii HIV în lume: în perioada anilor 7

2000-2009 de trei ori a crescut numărul persoanelor care trăiesc cu HIV, pe fonul faptului că epidemia ramîne a fi concentrată în mediul populaţiilor cu risc sporit de infectare, în special a consumatorilor de droguri injectabile. Aproape un milion de consumatori de droguri sunt HIV infectaţi (UNAIDS 2010) (Tab. 1). Supradozele constituie cauza majoră a mortalităţii consumatorilor de droguri în ţările în care consumul de droguri injectabile reprezintă sursa principală de infectare cu HIV, iar profilaxia supradozelor constituie pîrghia prin care se poate reduce considerabil mortalitatea în mediul grupurilor cu risc sporit de infectare şi a celor deja infectate Tab. 1. Consumul de droguri injectabile şi răspîndirea infecţiei HIV în 12 ţări ale Europei de est şi Asiei Centrale (abs., %) Ţara Numarul de CDI Cota cazurilor de Prevalenţa HIV Estimat Înregistrat infectare cu HIV prin consumul de droguri în mediul CDI injectabile Azerbadjan 229500-407500 (2008) Belorusi 69 200 83 400 (2008) 18164 (2009) 62,9% (cazuri cumulative la 1 ianuarie 2010) 7446 (2009) 52,7% (cazuri cumulative pentru anul 2009) 10,33% (2008) 13,7% (2009) Georgia 40 000 (2010) Nu sunt date 60% (cazuri cumulative pentru anul 2009) Kazahstan 124 400 (2009) 37513 (2009) 66,7% (cazuri cumulative la 1 septembrie 2010) Kîrghistan 25 000 (2006) 6573 (2008) 65,5 (cazuri cumulative la 1 noiembrie 2010, doar cetăţi ai ţării) Letonia 5458 (2007) 5567 (2009) 72,4 (cazuri cumulative la 1 ianuarie 2010) 2,2 (doar bărbaţi 2008) 2,9 (2009) 14,3 % (2009) 8% în capitală (2008) Moldova 26 000 (2010) 8664 (2010) 50% (cazuri cumulative 16,4% (2009) 8

pentru finele anului 2009) Russia 1 335 500 2 386 279 78% (cazuri cumulative 2,6-61,1% 372 500 (2008) (2009) pentru finele anului 2009) (2009) Serbia 18 000 (2008) Nu sunt date 38% (cazuri cumulative pentru finele anului 2009) Tadjikistan 25 000 (2009) 4578 (2010) 56,1% (cazuri cumulative pentru decembrie 2010) 3,7 % în capitală (2008) 17,3% (2009) Ukraina 230 500 361 000 (2008) 80 168 ( 1 ian. 2009) 36% (cazuri noi 2009) 22,9% (2009) Estonia 13 886 (2004) Nu sunt date 28% (cazuri noi 2009) 48% în capitală (2007) *Sursa: Reţeaua Euroasiatică de Reducere a Riscurilor: Ghid de implementare a programelor de prevenire a supradozelor, 2012 După cum a fost menţionat mai sus, în ţările Europei, cauza principală a mortalităţii în mediul consumatorilor de droguri ilegale o constituie supradozele. În majoritatea cazurilor letale, investigaţiile toxicologice indică prezenţa heroinei (EMCDDA, 2010). Datele respective pentru Europa de est şi Asia centrală sunt lipsă. Pentru Republica Moldova dependenţa de droguri constituie o problemă de anvergură semnificativă prin caracterul său multifactorial, dinamic şi schimbător, care afectează predominant grupul persoanelor de vîrstă tînără, cuprins între 14-35 de ani. Drept rezultat, fenomenul consumului de drogri în republică reprezintă un subiect de interes major pentru sănătatea publică, favorizînd mortalitatea în urma supradozării, suicidelor, transmiterea HIV, hepatitelor virale, tuberculozei, marginalizînd persoana şi contribuind la săvîrşirea unor infracţiuni. Răspîndirea acestui fenomen ia amploare în Republica Moldova după anii 90, atunci cînd situaţia s-a modificat şi ţara noastră a devenit nu numai o ţară de tranzit şi depozitare, ci una de producere şi consum al drogurilor. Condiţiile climaterice favorizează creşterea macului opiaceu, care se cultivă pe întreg teritorul ţării. Din el, în condiţii casnice sau laboratoare se extrage opiumul. 9

În abordarea problemei consumului de droguri, Republica Moldova se bazează pe conceptul Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii Sănătate pentru Toţi în secolul al 21-lea (http://www.euro.who.int/ data/assets/pdf_file/0004/109759/ehfa5-e.pdf), conform căruia consumul de droguri este o problemă ce periclitează sănătatea publică şi care ar putea împiedica dezvoltarea sănătoasă a cetăţenilor şi a societăţii în context mai larg. La data de 1 ianuarie 2012, pe malul drept al rîului Nistru, în baza de date a IMSP Dispensarul Republican de Narcologie erau înregistraţi oficial 9449 consumatori de droguri (Tab. 2). În decursul anului 2011, pe malul drept al rîului Nistru, în baza de date au fost înregistrate 1062 cazuri noi de consum de droguri, numărul acestora fiind mai mare comparativ cu anii precedenţi. Numărul estimat de consumatori de droguri injectabile în Republica Moldova, grup cu cea mai înalta prevalenţă a supradozelor, este de peste 31 000 persoane, pentru ambele maluri ale rîului Nistru (Raportul anual Consumul şi traficul illicit de droguri în RM în anul 2010, Chişinău 2011) Tab. 2 Incidenţa şi prevalenţa consumului de droguri în RM. 2006 2007 2008 2009 2010 2011 Incidenţa 1009 1021 1116 1333 1304 1062 La 100 mii populaţie 28,1 28,5 31,2 37,4 36,6 29,8 Prevalenţa 7401 7747 8251 8802 9096 9449 La 100 mii populaţie 206,4 216,6 230,7 246,9 255,4 265,4 Studiul integrat bio-comportamental efectuat în rîndul consumatori de droguri injectabile (CDI) realizat în Republica Moldova în anul 2009 [33], a arătat că cel mai injectat drog pe durata ultimei luni a fost extractul de opiu. Conform datelor, în mun. Bălţi au fost raportate 92,2% din cazuri urmat de heroină cu 4,3%. În Chişinău 69,2 % urmat de heroina cu 8,9%. În Tiraspol 87,6% utilizatori de opiacee, 3,1% au utilizat heroina (Tab.3). Din drogurile neinjectabile cea mai mare rată de utilizare pe durata ultimei luni, în Bălţi a fost înregistrată pentru marihuană(30,4%). În Chişinău şi Tiraspol în rîndul utilizatorilor de droguri neinjectabile 10

pe durata ultimei luni cea mai răspîndită utilizare o are canabisul (marijuana 67,4% şi haşişul 16,5%), în Tiraspol (marijuana 58,9%, haşiş cu 13,2%). Tab. 3 Indicatori relevanți prevalenței consumului de droguri în rîndul CDI; BSS 2009. Chisinau Balti Tiraspol Durata medie de înjectare, ani 11,0 10,8 7,9 Vîrsta medie la prima injectare, ani Injectarea drogurilor pe durata ultimei luni,% Injectarea opiaceelor pe durata ultimei luni,% Injectarea heroinei pe durata ultimei luni Injectarea efedronului pe durata ultimei luni,% 19,8 21,3 23,0 71,3 79,4 47,2 69,2 92,2 87,6 8,9 4,3 3,1 1,4 1,3 3,2 La fel studiul a arătat prevalenţa HIV în mun. Bălţi (39,8%), în Chisinău (16,4%), Tiraspol 12,1%. Prevalenţa mediei ponderată a HIV înregistrată în rîndul persoanelor care injectează droguri este de 17,0% malul drept al rîului Nistru. În anul 2010 au fost efectuate 3410 teste HIV avînd ca motiv testarea consumului de droguri injectabile (102 Cod). Numărul real de persoane care îşi injectează droguri testate pentru HIV în perioada de raportare ar putea fi mai mare, deoarece nu toate cazurile sunt testate conform Codului 102. Supradozele constituie o problemă aparte în cadrul consumului şi dependenţei de droguri. Programele de asistenţă medicală a consumatorilor de droguri din Republica Molodva nu deţin şi desfăşoară intervenţii de prevenire a supradozelor. Inclusiv programele de reducere a riscurilor 11

implementate în ţară (http://uorn.wordpress.com/servicii/), în măsură mică abordează problema supradozelor în cadrul serviciilor dezvoltate sub aspect de prevenire şi instruire a beneficiarilor cu privire la măsurile de prim ajutor necesar în caz de supradoze. Pe de altă parte Republica Moldova nu dispune de date pentru raportarea supradozelor în conformitate cu definiţia standard [30]. Reţeaua euroasiatică de reducere a riscurilor în cadrul studiului Supradozele: analiza situaţiei şi a măsurilor de răspuns în 12 ţări ale Europei de est şi ale Asiei Centrale realizat în 2011 [16] a făcut o clasificare a surselor statisticilor oficiale cu privire la supradoze care a cuprins şi Republica Moldova (Tab. 4): Tab. 4. Surse ale statisticii oficiale cu privire la supradoze. Sursa Tipul de date care pot Limitări Ţări studiate datelor/statisticii fi extrase Expertiza Cazurile fatale ale Expertizele toxicologice se Georgia, medico-legală intioxicărilor acute cu efectuiază aliatoriu. În unele Kazahstan, droguri ţări expertiza medico-legală nu Kirghistan, înregistrează cazurile fatale Moldova, care au avut loc în instituţii Russia, medicale Tadjikistan Secţiile Cazuri fatale şi nefatale Expertizele toxicologice se Azerbadja, toxicologice sau ale intoxicărilor acute efectuiază aliatoriu. Date doar Belorusi, de reanimare ale cu droguri pentru instituţiile medicale. Georgia, Russia, spitalelor Serbia, Ukraina Asistenţa Cazuri fatale şi nefatale Date limitate la solicitarile Georgia, medicală de ale intoxicărilor acute efectuate către serviciile Kazahstan, urgenţă cu droguri înregistrate asistenţei medicale de urgenţă Kirghistan, de echipa de urgenţă Ukraina, Russia, Evidenţa Exluderea din lista de Date disponibile doar privind Belorusi, narcologică evidenţă în legătură cu consumatorii de droguri luaţi Kazahstan, moartea survenită în la evidenţă Moldova, urma supradozelor Russia, Tadjikistan 12

Registrul naţional Cazurile fatale asociate Deseori mortalitatea în urma Lituania, al mortalităţii consumului de droguri supredozelor nu e clasificată Moldova, în categorie aparte Russia, Serbia, Ukraina, Estonia Evidenţa de Mortalitatea Eşantion limitat la cazurile Russia, Ukraina dispensar a persoanelor HIV persoanelor HIV infectate persoanelor HIV infectate în rezultatul înregistrate infectate consumului de droguri Serviciul de Cazuri ale consumului Eşantion limitat la datele Azerbadjan, statistică a ilegal de droguri instituţiilor medicale Kazahstan, organelor de asociate cu consecinţe Georgia, Russia drept grave pentru sănătate *Sursa: Reţeaua Euroasiatică de Reducere a Riscurilor: Ghid de implementare a programelor de prevenire a supradozelor, 2012 În Republica Moldova deţinem o pondere extrem de mică a investigaţiilor toxicologice pentru identificarea drogurilor ilegale în probele prelevate examinate de Centrul de Medicină legală[30]. Astfel pe parcursul anului 2011 au fost investigate 73 cadavre pentru determinarea prezenţei de droguri ilegale. Aceasta constituie 2,3% din decesele suspectate a fi violente (3083) sau 0,9% din numărul total de cadavre (7820) examinate de Centrul de Medicină Legală (CML). În 20 cazuri rezultatele au fost pozitive (Tab. 5), constituind 27,4% din numărul total de cazuri cercetate. Tab. 5 Numărul de cazuri posibile de decese asociate consumului de droguri (DAD), 2000-2011 (abs); CML 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007 2008 2009 2010 2011 Decesele cercetate de CML 6617 7261 7503 7787 9195 9004 9246 9249 9232 9715 7820 Decesele suspectate moarte violentă de 2696 3019 3230 3236 4128 4078 3791 3824 3753 3774 3083 Numărul investigaţii de 111 114 88 116 140 156 209 132 90 82 73 13

toxicologice la prezenţa drogurilor ilegale Rezultate pozitive ale investigaţiilor toxicologice %rezultatelor pozitive 29 24 13 12 10 12 14 10 11 12 20 26,1 21,1 14,8 10,3 7,1 7,7 6,7 7,6 12,2 14,6 27,4 Numărul mic de DAD (decese asociate consumului de droguri), cel mai probabil, este cauzat de faptul că certificatele constatatoare ale decesului trebuie să fie emise înainte de înmormîntarea cadavrului (adică în cîteva zile de la găsirea cadavrului) şi rezultatele investigaţiei toxicologice sunt disponibile mult mai tîrziu (în 3-4 luni), iar medicii nu modifică ulterior cauza morţii în certificatele constatatoare ale decesului, pentru că nu sunt motivaţi şi nici nu dispun de mijloace să o facă [30]. IMSP Dispensarul Republican de Narcologie prezintă următoarele cu privire la cazurile de deces a consumatorilor de droguri cauzate de supradoze (Fig. 1). Fig.1 Numărul de decese prin supradozare din cazurile înregistrate oficial de consumatori de droguri, RM (Dreapta Nistrului); DNR Inconsistenţa datelor din domeniu confirmă faptul că realitatea DAD (deceselor asociate drogurilor) şi a supradozărilor fatale cu droguri şi alte substanţe psihotrope rămîne puţin cunoscută în Republica Moldova. În contextul descris, sunt evidente deficienţele sistemului de 14

investigare şi înregistrare a cazurilor de decese asociate consumului de droguri injectabile şi supradozelor. Investigaţiile toxicologice la prezenţa drogurilor ilegale în probele biologice ale cadavrelor examinate nu sunt obligatorii, fapt ce sporeşte riscul pierderii din vizor a cazurilor de DAD. Efectuarea expertizei doar în cazul unor suspiciuni, cum ar fi vătămăturile corporale (locuri de injectare), seringi găsite la faţa locului, prafuri etc., exclud cazurile de decese, la care lipsesc semnele externe de administrare a drogurilor. Stigma socială aferentă consumului de droguri determină pe de o parte consumatorii de droguri sa nu apeleze la servicii de asistenţă medicală în caz de supradoză, iar pe de altă parte determină rudele defunctului (deces în urma supradozei) să recurgă la ascunderea cauzei reale a decesului asociat consumului de droguri [6, 11, 22, 30]. Scopul studiului Evaluarea şi analiza fenomenului supradozelor în mediul utilizatorilor de droguri injectabile pentru elaborarea unor recomandări de prevenire şi asistenţă a supradozelor în cadrul sistemului de sănătate publică din Republica Moldova Obiectivele studiului 1. Analiza situaţiei internaţionale cu privire la supradoze (reviul literaturii). 2. Determinarea aspectelor medico-sociale ale supradozelor în mediul UDI, în calitate de problemă cu impact asupra sănătăţii publice în Republica Moldova. 3. Analiza sistemului de sănătate pentru asistenţa persoanelor cu supradoze. 4. Elaborarea unor recomandări de prevenire şi asistenţă a supradozelor în cadrul sistemului de sănătate publică. Fenomene studiate: Incidenţă, nivel de cunoştinţe, atitudini şi practici, prevenire, adresabilitate la servicii medicale. Tipul de studiu şi volumul eşantionului 15

Studiul respectiv este unul descriptiv, selectiv. Volumul eşantionului este de 261 consumatori de droguri injectabile evaluaţi în baza unui chestionar. Metodele de cercetare Sociologică, statistică, istorică, epidemiologică, analitică Metodele de acumulare a datelor De anchetare în bază de chestionar; Datele statisticii oficiale rapoarte generate de Dispensarul Narcologic Republican, Centrul de Medicină Legală şi Centrul Naţional de Management în Sănătate; Date din studiile naţionale şi internaţionale cu referire supradoze şi eficienţa activităţilor de prevenire. Metode de analiză a datelor: De analiză, sinteză, comparare, determinare a veridicităţii, corelare, medie Importanţa practică Răspunsul la problema supradozelor în regiunea Europei de est şi a Asiei Centrale continuă să fie inadecvat. Majoritatea ţărilor nu au dezvoltat încă documente de politică pe această temă [13, 14, 16]. Deşi, problema supradozelor este inclusă în Strategia şi Planul de acţiune antidrog al UE pentru anii 2009-2012, Republica Moldova, încă nu reflecta acest subiect important în planurile naţionale, ceea ce complică desfăşurarea activităţilor de profilaxie, dar şi a celor de pledoarie care să atragă atenţia asupra acestei probleme care nu este evidentă pentru persoanele cu putere de decizie[30]. Dinamica creşterii ratei supradozelor reflectă dinamica creşterii ratei consumului de droguri, în special a celui injectabil. Epidemiologia supradozelor este bine descrisă în unele ţări euroasiatice 16

şi practic lipsă în altele. Programele ţintite de profilaxie a supradozelor reprezintă intervenţii noi, din acest motiv rar răspîndite. Politicile pe problemele supradozelor practic lipsesc, deşi multe comunităţi manifestă interes. Informaţia şi statisticile cu privire la supradoze în ţara noastră este minimă şi nesigură. Sursele oficiale în mod considerabil subestimează răspîndirea supradozelor din cauza colectării necalitative a datelor, accesului redus la resursele toxicologiei, stigmei asociate consumului de droguri, barierelor şi fricii martorilor supradozelor faţă de personalul serviciilor medicale şi a organelor de drept[30]. Specialiştii în domeniul sănătăţii publice şi reprezentanţii organizaţiilor prestatoare de servicii, în general, se concentrează asupra epidemiei HIV, şi nu acordă atenţie nevoilor mai largi ale consumatorilor de droguri injectabile. Pentru a îmbunătăţi răspunsul problemei este nevoie de a consolida controlul şi de a dezvolta modele eficiente de înregistrare şi raportare a datelor, de prevenirea şi asistenţă a consumatorilor de droguri, dar inclusiv şi modele eficiente de pledoarie pentru a soluţiona această problemă la nivel naţional. Este pentru prima data cînd în Republica Moldova a fost efectuat un studiu cu referire la supradoze printre consumatorii de droguri injectabile. Cercetarea respectivă a permis să fie analizate şi evaluate diverse aspecte ale supradozelor în mediul consumatorilor de droguri injectabile, inclusiv factorii de expunere, frecvenţa şi adresabilitate după asistenţă medială. Aceasta de fapt permite să se răspundă la întrebări ce ţin de realitatea supradozelor în mediul consumatorilor de drogurilor şi de a direcţiona eforturile ulterioare şi elaborarea recomandărilor pentru îmbunătăţirea eforturilor respective. Aceasta va permite atît factorilor de decizie din cadrul Ministerului Sănătăţii al Republicii Moldova, Dispensarului Republican de Narcologie, cît şi serviciilor de asistenţă medicală de urgenţă, asociaţiilor obşteşti ce oferă asistenţă consumatorilor de droguri injectabile să înţeleagă necesitatea şi să planifice în cadrul activităţii sale intervenţii de prevenire a supradozelor şi asistenţă eficientă a persoanelor cu această problemă. De asemenea, argumentele relevante în studiu vor permite luarea unor decizii de includere a aspectelor ce ţin de profilaxia supradozelor în documente strategice naţionale, cum este Strategia Naţională Antidrog sau Programul Naţional de prevenire şi control HIV/SIDA şi a infecţiilor cu transmitere sexuală. Rezultatele studiului vor permite să fie îmbunătăţite eforturile ulterioare în sens de acoperire cu servicii de prevenire, atît în cadrul serviciilor de asistenţă narcologică cît şi în cadrul serviciilor 17

de reducere a riscurilor implementate în Republica Moldova în 20 unităţi administrative de către asociaţiile obşteşti din domeniu. Efectul scontat al acestor eforturi ţin de o multitudine de aspecte, inclusiv calitatea vieţii persoanelor afectate de problema consumului de droguri, dar de asemenea implică şi perspectiva alocării resurselor financiare pentru programele de prevenire şi asistenţă a supradozelor în Republica Moldova. 18

CAPITOLUL I. SITUAŢIA SUPRADOZELOR ÎN MEDIUL COSUMATORILOR DE DROGURI INJECTABILE ÎN LUME ŞI ÎN REPUBLICA MOLDOVA (REVISTA LITERATURII) 1.1. Consideraţii generale despre droguri şi supradoze în mediul consumatorilor de droguri în lume Termenul drog are mai multe accepțiuni. În sens larg desemnează orice substanță (naturală sau artificială) care, prin natura sa chimică, determină alterarea funcționării unui organ. În sens restrâns se referă la substanțe care provoacă toleranță și dependență. În limbaj uzual, acest termen se referă la substanțe psihoactive, mai ales cele ilegale. Vorbirea curentă desemnează prin,,droguri produsele şi substanţele stupefiante sau toxice, definite ca atare şi prohibite de legislaţiile naţionale şi internaţionale. În sens strict farmaceutic, drogul este materia primă de origine vegetală, animală sau minerală ce serveşte la prepararea unor medicamente. Tot în acest sens farmaceutic,,,stupefiantele, sunt definite ca substanţe ce inhibă centrii nervoşi, provocând o stare de inerţie fizică şi psihică [1, 12, 26, 29]. Deci, drogul nu esta altceva decît o substanţă: - psihoactivă; - solidă, lichidă sau gazoasă - care, fiind administrată unui organism viu, îl poate afecta ; - poate să-i modifice percepția, dispoziția, comportamentul, procesele cognitive și și funcția motorie (UNODC); - absorbită de organism, generează schimbări în starea emoţională, în comportamentul şi funcţionarea lui (Organizația Mondială a Sănătății); - poate provoca euforie (dispoziție bună), dependență fizică și psihică, necesitatea de a consuma din nou și din nou. Criterii de definire a substanţelor psiho-active: Criteriul medical. Abuzul de substanţe narcotice şi psihoactive este o boală care deformează simţurile şi distruge voinţa. Primele doze de droguri produc senzaţii de euforie, de calmare, de tranchilizare sau de iritare (de agitaţie), datorită cărora ia naştere dorinţa de trăire a 19

simţului de retrăit, cauzat de folosirea acestor substanţe. Iniţial, doza primită stîrneşte o reacţie de apărare a organismului (vomă etc.), explicată prin acţiunea ei toxică. Prin folosirea regulată a drogurilor reacţia de apărare devine mai slabă. Apare atît dependenţa psihică faţă de drog, cât şi cea fizică. Apare aşa-numitul sindrom de dependenţă, care reprezintă o stare psihică sau fizică ce rezultă din alimentarea unui organism cu un medicament, caracterizată prin modificări de comportament şi prin alte reacţii însoţite întotdeauna de o necesitate absolută de a lua substanţa în mod repetat, pentru a-i resimţi efectele psihice şi, deseori, pentru a evita suferinţele. Criteriul social. Se reduce la rezultatul unui consum îndelungat de droguri, obţinînd o însemnătate socială. Drept exemplu poate servi efedronul, preparat conţinând, în special, efedrin prelucrat. Efedrinul este folosit în medicină în calitate de medicament, destinat tratamentului astmei bronhiale şi altor boli. Din această cauză acest medicament este procurat liber. În legătură cu aceasta, la mijlocul anilor 80 efedronul a obţinut o largă aplicare, ceea ce a trezit o serie de îngrijorări în rîndul medicilor. Actualmente, efedronul este atribuit categoriei substanţelor interzise şi sunt întreprinse măsuri vizând limitarea folosirii lui în medicină. La prevederea criteriului social, se cer elucidate şi calităţile personalităţii consumatorului de SPA, întrucît nu toţi oamenii care au încercat influenţa drogurilor le folosesc excesiv. Deci, vorbind despre aspecte şi consecinţe fundamentale ale consumului de droguri la nivel fizic, nu putem neglija repercusiunile psihosociale ca efect al acestui consum, afectându-i nu numai pe consumatori, ci şi mediul în care ei trăiesc. Antecedentele de risc în ceea ce priveşte consumul de droguri aglutinează diferite niveluri: 1) Antecedente comportamentale cu caracter individual; 2) Antecedente atitudinale cu caracter individual; 3) Antecedente psihologice cu caracter individual; 4) Antecedente cu caracter familial; 5) Antecedente cu caracter comunitar. Criteriul fizic. Drogurile au provenienţă diferită, ce se prezintă prin criteriul fizic care reflectă în aceea că ele constituie obiecte ale lumii materiale, dispun de formulă chimică şi formă de existenţă. Criteriul juridic este reflectat în faptul că substanţele ce influenţează asupra sistemului nervos central pot fi recunoscute ca atare doar prin includerea lor în legislaţie. Categoria drogurilor este inclusă în legi speciale. Deci, substanţele care fac obiectul Convenţiei ONU din 1961 privind substanţele stupefiante, amendată prin protocolul din 1972 al Convenţiei ONU, din 1971 privind combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri, de asemenea legile Republicii Moldova în materie de droguri, pot fi recunoscute, considerate şi denumite droguri. Prin 20

adoptarea Convenţiei din 1988, ONU a reorganizat în mod decisiv politica în materie, tocmai pentru a putea face faţă cu succes noilor şi tot mai multelor aspecte legate de traficul şi consumul de droguri. Produsele chimice utilizate la obţinerea ilegală a drogurilor sunt selectate în funcţie de proprietăţile care le au în calitate de precursor, coreactiv, agent oxidant, solvent, acid şi bază de sare. Clasificarea substanţelor psiho-active În literatura de specialitate lipseşte o clasificare unanim acceptată, fapt ce se datorează, în mare măsură, atît multitudinii acestor substanţe, şi deci ale diverselor caracteristici proprii grupărilor chimice specifice, cît şi dificultăţilor de a corela gruparea chimică a acestora cu efectul produs asupra organismului uman[1, 12, 26, 29]. Ceea ce ne interesează în contextul acestei lucrări, ţine de efectul consumului de droguri, avînd ca punct de plecare efectul nociv, în scara descrescătoare. Alte clasificări pot avea drept criteriu procesul extinderii consumului şi chiar grupările zonale geografice, avînd drept reper substanţa preferată într-o regiune sau alta. Dar, indiferent de criteriile alese şi care sunt în concordanţă cu scopurile concrete ale investigaţiilor, clasificările respective concepute, de cele mai multe ori, în rapoartele statistice solicitate şi difuzate atît de Organizaţia Mondială a Sănătăţii, cât şi de alte organisme interne şi internaţionale au totuşi meritul de a nominaliza substanţele prohibite şi de a contribui la asanarea acestui pericol social care provoacă starea de dependenţă şi decăderea individului. Prima clasificare a substanţelor psihoactive a fost fǎcutǎ de Ludwig Lewin (1850-1929), într-un tratat publicat în anul 1924 şi care se intitula Phantastica.Autorul a definit cinci grupuri de droguri: euphorica (opiumul şi alcaloizii sǎi, coca şi cocaina), phantastica (halucinogenele), inebrianţia cloroformul, alcoolul, eterul), hipnotica (barbituricele, chloralul) şi excitanţia (cafeaua, tutunul, camforul). Pe lângǎ alte inconveniente, aceastǎ clasificare nu lua în consideraţie importanţa dozei consumate de cǎtre subiect. O clasificare mai exactǎ a fost realizatǎ în anii 50 de cǎtre Jean Delay (1907-1987) şi Pierre Deniker (1916-1998) şi a fost validatǎ în 1961. De data aceasta avem doar trei categorii de substanţe psihoactive, criteriul de clasificare fiind activitatea acestora asupra SNC: - substanţele sedative sau psiholeptice (hipnoticele, neurolepticele şi anxioliticele); - substanţe excitante sau psihoanaleptice (amfetamine, psihotone minore cafea, ceai, antidepresive); - substanţe care perturbǎ activitatea psihicǎ (psihodislepticele sau halucinogenele). 21

Aceastǎ clasificare nu cuprindea însǎ nici alcoolul (introdus mai târziu în grupul psihodislepticelor), nici tutunul (considerat iniţial a avea o acţiune redusǎ asupra sistemului nervos central, dar introdus mai apoi, în anii 80). În acest context, apar şi primele clasificǎri juridice ale drogurilor, care luau în consideraţie doar faptul cǎ un drog este licit sau ilicit, acesta având o mai micǎ importanţǎ pentru medici sau farmacişti, care erau interesaţi în mod special de modalitatea de consum şi de riscurile legate de aceasta [12, 29]. În perioada anilor 60, distincţia între droguri uşoare şi dure a fost banalizatǎ, deoarece erau considerate droguri uşoare cele care erau relativ mai puţin toxice în plan somatic şi al cǎror consum nu inducea dependenţǎ. Aceastǎ distincţie era însǎ inexactǎ şi potenţial periculoasǎ, deoarece, conform acestor criterii, LSD-ul era considerat drog uşor, în realitate acesta avînd un efect deosebit de toxic la nivel psihic. Juristul Francis Cahallero, în Dreptul Drogului, enumera un grup de droguri uşoare, de origine vegetalǎ (cannabis, khat, peyotl, tabac, halucinogene, alcool, cafea, ceai) şi un alt grup de droguri dure sau puternice obţinute prin extracţie sau sintezǎ chimicǎ (morfina, heroina, crack-ul, metadona, analgezicele de sintezǎ şi solvenţii organici). Ulterior, au apǎrut droguri noi, obţinute tot prin sintezǎ chimicǎ, care nu figureazǎ în nici o clasificare deoarece nu se aflǎ sub control legal, cum ar fi ecstasy şi MDA droguri cu efect stimulant pe de o parte, ca al amfetaminelor, şi psihedelic pe de altǎ parte, ca al halucinogenelor, sau metilfentanilul, denumit heroina China-White. Din punct de vedere al legislaţiei internaţionale, se disting douǎ grupe de substanţe aflate sub controlul ONU: stupefiantele, supuse regimului Convenţiei unice din 1961, şi psihotropele medicamentoase, supuse Convenţiei de la Viena din 1971. Stupefiantele reprezintǎ, în sens juridic, un ansamblu de produse variabile ca structurǎ şi proprietǎţi farmacologice care pot induce farmacodependenţǎ. Cele douǎ condiţii pe care trebuie sǎ le îndeplineascǎ o substanţǎ pentru a fi încadratǎ în grupa stupefiantelor sunt urmǎtoarele: sǎ aibǎ potenţial de a induce dependenţǎ şi sǎ prezinte pericol pentru sǎnǎtatea publicǎ. Convenţia din anul 1971 a stabilit patru liste de produse reglementate de OMS, primele douǎ liste reprezentând ansamblul stupefiantelor supuse legilor internaţionale: - substanţele ce fac parte din lista I sunt cele susceptibile sǎ inducǎ o toxicomanie de o intensitate comparabilǎ cu cea indusǎ de morfinǎ (în tot cazul superioarǎ celei induse de cocainǎ) sau cu un risc comparabil cu cel indus de cannabis, haşiş sau cocainǎ; - substanţele ce fac parte din lista a II-a sunt capabile sǎ inducǎ o toxicomanie de o intensitate egalǎ sau mai scǎzutǎ decât cea indusǎ de codeinǎ sau dextropropoxyfen; 22

- lista a III-a regrupeazǎ medicamentele ce conţin una sau mai multe substanţe cuprinse în primele douǎ liste, dar în doze atât de mici încât nu pot genera dependenţǎ şi nu pot fi utilizate în scopuri nonmedicale; - ultima listǎ cuprinde stupefiante considerate de cǎtre experţii OMS ca fiind toxice, particulare şi lipsite de interes terapeutic heroina şi cannabisul. Lista substanţelor interzise pe teritoriul Republicii Moldova este prezentată în HG 1088, din 05.10.2004 cu privire la aprobarea tabelelor şi listelor substanţelor narcotice, psihotrope şi precursorilor acestora supuse controlului [25]. Dependenţa Dicţionarul explicativ al limbii române prezintă dependenţa drept situaţia de a fi dependent; stare de subordonare; atîrnare, supunere. Dependența este o stare patologică pusă în evidenţă de oprirea consumului substanţei psihoactive, ceea ce provoacă simtomul de abstinență. De fapt, dependența este o formă de comportament distrugătoare. Ea se caracterizează prin fuga intenționată de realitate, prin intermediul schimbării stării psihice și prin stabilirea relațiilor emoționale nu cu alți oameni, ci cu activități-surogat. Persoana dependentă de alcool cade de acord cu ideea că a consuma alcool este periculos, dar imediat adaugă: am nevoie de el ca să mă calmez, doar emoțiile negative sunt periculose. O fumătoare înrăită va încerca să convingă că fumatul pasiv nu e problemă pentru copilul ei, doar el iese deseori la plimbare, iar apartamentul este aerisit cu regularitate. Dependenţa se caracterizează prin [12]: abstinenţă (perioadă de timp în care persoana dependentă de drog nu le administrează, nu le utilizează. Deseori, această perioadă în primele zile este foarte dureroasă, prin manifestarea unor schimbări fiziologice. Abstenenţa apare după 6 42 ore în urma administrării drogului, prin: colaps, insuficienţă cardiacă acuta, dereglări ale ritmului cardiac, accese convulsive, psihoze (acest din urmă sindrom are specificul sau la diferite droguri); toleranță mărirea dozei de drog pe măsura creşterii dependenţei; (apare atunci când organismul se obişnuieşte cu prezenţa unei anumite substanţe şi se adaptează la aceasta. Ca atare, pentru obţinerea unei anumite stări consumatorul trebuie să mărească dozele. Astfel, un consumator ajunge să suporte doze care pentru persoanele normale ar fi fatale. dorința puternică sau necesitate vitală de consum a substanţelor narcotice, încercări de a le căpăta prin orice mijloace, cu orice preţ; 23

sevraj (simptomele fizice şi psihice ce apar atunci când un individ este privat de drogul de care devenise dependent sau la scăderea accentuată a dozelor); supradoza (introducerea în organism a unei cantităţi de substanţă mai mari decât poate suporta acesta şi, ca urmare, pot apărea reacţii ale organismului deosebit de periculoase: inconştienţă, oprirea inimii, insuficienţă cardiovasculară; fiecare din aceste efecte pot conduce la comă sau deces); riscuri atît pentru personalitate, cît şi societate. Pe măsură ce se constată instaurarea contactului emoțional cu cu substanța, contactul cu alți oameni se înrăutățește, crește izolarea. Apare modul universal de rezolvare a problemelor fuga de realitate. Plăcerea comunicării interumane este înlocuită cu utilizarea substanței, iar oamenii sunt priviți drept obiecte pentru manipulare [8, 21, 42]. Viața interioară a consumatorului se rotește doar în jurul substanței pe care o utilizează unde să o găsească, de unde să ia bani ca să o găsească, cum să facă ca cineva să-i dea bani ca el să o cumpere, etc. Indeferent ce substanță utilizează, dependentul are iluzia că poate controla procesul. El nu vede în consum o problemă, ci atribuie insuccesele sale căsătoriei fără nefericite, conflictelor la serviciu, situației de criză din țară. Pot fi determinate 4 etape de instaurare a dependenței [3, 4, 9]: 1. punctul de cristalizare apare după trăirea unei emoții positive sau depășirea unei emoții negative, datorită unei activități anume (consumul de alcool, spre exemplu). Apare ideea ca există un mod prin intermediul căreia problema emoțională poate fi schimbată, rezolvată; 2. instalarea ritmului de solicitare a modului dat. Are loc o luptă interioară și o diferență între un stil de viață dependent și nedependent. 3. dominarea comportamentului dependent la etapa dată dependența devine indispensabilă personalității. În situațiile controlului riguros și responsabilității dezvoltate comportamentul dependent poate să nu apară perioade diferite de timp. O dată cu apariția unor probleme are loc reîntoarcerea în consum (recădere). Cu timpul, consumul nu mai aduce aceea plăcere ca la început, singurătate devine o problemă centrală. 4. apare la final etapă de catastrofă. În ultimii ani un număr tot mai mare de lucrări sunt dedicate problemei interdependenţei consumului de droguri şi răspîdirii HIV infecţiei [8]. Însă, cu mult mai puţină atenţie se acordă problemei supradozelor rezultate în urma consumului injectabil, deşi în multe ţări supradozele rămîn a fi cea mai frecventă cauză a decesului în mediul consumatorilor de droguri. Conform 24

literaturii cercetate, indicatorul anual al ratei de mortalitate în mediul consumatorilor de droguri injectabile constituie 1-3% [2; 3; 4; 9; 11; 12; 13; 15; 17]. Din cauza lipsei mecanismului eficient de monitorizare şi raportare, în mai multe ţări, inclusiv Republica Moldova nu există statistici fiabile cu privire la supradoze şi decesele rezultate în urma lor. Primul lucru care atrage atenţia tuturor celor care se confruntă cu problema supradozelor pe teritoriul ex-sovietic, este dimensiunea acestei probleme. Investigaţiile regionale ale Reţelei euroasiatice de Reducere a Riscurilor desfăşurate în Letonia, Kârgâzstan, România, Rusia, Tadjikistan şi Ucraina în 2008 au demonstrat că supradozele sunt principala cauza de deces în rândul persoanelor care consumă droguri[6]. In anul 2003 o echipă de cercetători din Rusia au realizat un studiu, în cadrul căreia au fost intervievaţi 763 consumatori de droguri din 16 oraşe din Rusia A fost stabilit că cel puţin 2/3 dintre consumatorii de droguri au supravieţuit unei supradoze, 80% au fost martori ai supradozelor şi 15% au fost prezenţi în cazul unor supradoze fatale. Conform aceleiaşi cercetări, cei mai mulţi dintre consumatorii de droguri intervievaţi au raportat că nu au ştiut exact ce să facă şi cum să procedeze în situaţia de supradoză. Un număr semnificativ de decese în urma supradozelor au fost asociate cu utilizarea simultană de opiacee cu alcool sau pastile [16]. În ţările UE supradozele constituie cauzele principale de deces în rândul tinerilor, cele mai multe în rândul consumatorilor de droguri injectabile (CDI). Numărul de decese cauzate de supradoze de droguri depăşeşte rata deceselor de boli HIV- asociate [13]. Totodată s-a constatat că consumatorii de heroină şi alte opiacee deţin un risc mult mai înalt de moarte prematură în raport cu semenii lor, care nu consumă aceste substanţe. Rata mortalităţii în mediul consumatorilor de droguri injectabile depăşeşte cu mult rata mortalităţii persoanelor din aceeaşi categorie de vîrstă, care nu consumă heroină sau alte opiacee cu (de la 6 pînă la 20 de ori). Printre cauzele unei mortălităţi atât de înalte sunt considerate următoarele: HIV, hepatitele virale, violenţa. Dar cea mai răspîndită cauză a morţii premature în mediul consumatorilor de droguri, în opinia lor, rămîn a fi supradozele, inclusiv în comparaţie cu decesurile rezultate în urma epidemiei HIV/SIDA în anumite regiuni [13, 17]. Definiţia largă a decesului provocat de consumul de droguri cuprinde cazurile de supradozare ca rezultat al abuzului de lungă durată, suicidul ca rezultat al disperării provocate de circumstanţele vieţii sau a efectelor sindromului de abstinenţă şi accidentele fatale sub influenţa 25

drogurilor. O explicaţie mai detaliată a acestei abordări este prezentată în ghidurile EMCDDA (European Monitoring Centre for Drugs and Drug Addiction). În Europa nu există o omogenitate în aplicarea definiţiei prezentate. Unele ţări, cum sunt Italia şi Olanda, reduc aplicarea doar la prima parte a definiţiei, adică includ doar supradozările, altele, de exemplu Germania, aplică definiţia largă a acestui fenomen. Unii autori [18] şi-au focusat analiza, în special, asupra cazurilor de supradoze printre bărbaţi. Conform rezultatelor acestor studii, 80% dintre decesele de supradoze aparţin bărbaţilor, tot ei constituind cea mai mare parte a consumatorilor de droguri injectabile, heroină sau alte opiacee. Studiile analizate se rezumă la concluzia că părerea general răspândită precum că victimele supradozelor, de regulă, sunt consumatorii tineri şi neexperimentaţi este una eronată. În acord cu datele prezentate, vîrsta medie a persoanelor supuse supradozării constituie perioada 30-38 ani, 80% dintre persoanele care au decedat în urma supradozelor au deţinut un stagiu semnificativ de consum, acesta avînd un caracter sistematic. Pentru majoritatea persoanelor incluse în studiu, consumul de droguri a fost iniţiat la vîrsta de 18 19 ani, în acest mod perioada de consum constituind în mediu 10 ani şi mai mult. Cu siguranţa aceste persoane nu pot fi numite neexperimentate. Totodată cazurile cu sfîrşit letal de supradoze au loc şi în mediul persoanelor ce consumă droguri în mod recreaţional. Unii cercetători ne demonstrează că procentul de cazuri letale în urma supradozelor, atribuit consumatorilor recreaţionali de droguri, constituie 17% din decese [18]. Astfel, observăm că fenomenul de supradozare cu sfârşit letal este unul comun pentru mediul începătorilor şi celor ce consumă droguri în mod recreaţional, însă o rată sporită se atestă în mediul celor cu o experienţă semnificativă de consum. Preocupat de situaţia cu privire la supradoze în perioada anilor 2006-2007 personalul Institutului V.M. Behterev din Sankt-Petersburg, a efectuat un studiu amplu cu privire la supradoze. Au fost intervievaţi 60 consumatorilor de droguri, precum şi medici, ofiţeri de poliţie. Potrivit sondajului 65% din cazurile de supradoze au avut loc în propriile case sau acasa la prieteni. În 70% din cazuri alături de persoana în situaţie de supradoză s-au aflat alţi consumatori - prieteni şi cunoştinte, cei, care potenţial pot acorda primul ajutor. O altă informaţie importanţă ţine de faptul că mulţi consumatori locuiesc cu părinţii lor, care de multe ori nu cunosc despre faptul că copii lor consuma droguri şi nu ştiu să recunoască simptomele supradozei şi să ofere ajutor. 26

În încercarea de a afla ce medicamente sunt utilizate şi conduc la supradoze, în principal au fost menţionate heroina şi alte opiacee. Un număr considerabil de decese provocate de supradoze au fost asociate cu utilizarea simultană de opiacee şi alcool sau pastile. În conformitate cu datele medicilor legişti obţinute în timpul studiului, în 65% din cazuri letale a fost detectat alcool în sînge. Este important să se acorde atenţia asupra faptului că 42% din cazurile de supradoze au avut loc la scurt timp după ce respondenţii au finisat tratamentul antidrog sau au fost în închisoare. Supradozele au constituit o consecinţă a faptului că la reiniţierea consumului de droguri dozele au fost sporite, iar toleranţa mai mică. Numeroşi respondenţi au afirmat că utilizează droguri în grabă mare, mai ales atunci cînd trăiesc într-un apartament cu rudele. Marea majoritate a respondenţilor, martori ai supradozelor au încercat să ajute prin a face respiraţie artificială, sau exerciţii de stimulare fizica. Doar unităţi au raportat că nu au încercat să facă ceva. Cu toate acestea, doar 25% din persoane au solicitat o ambulanţă. Fiind întrebaţi dacă medicii de la urgenţă au chemat poliţia, răspunsul a fost negativ, cu excepţia cazurilor în care pacientul a decedat. În timpul unui interviu cu poliţia, ei au menţionat că nu au tendinţa de a reţine nici victimele şi nici martorii cazurilor de supradoză. Acum în Rusia şi ţările CSI există organizaţii care organizează sesiuni de instruire pentru utilizatorii de droguri pentru a preveni supradozele şi a acorda suport în cazul lor. În plus, o serie de organizaţii distribuie în mediul consumatorilor de droguri naloxona - un medicament care opreste acţiunea unei supradoze, care este, deseori, destul de dificil de a fi cumpărat în farmacii. Circumstanţele decesului ca urmare a supradozelor Cercetările efectuate asupra fenomenului de supradozare se dedică în special toxicologiei şi epidemiologiei cazurilor cu sfârşit letal asociate cu supradozele [14, 18], însă foarte puţine lucrări sunt dedicate studiului circumstanţele legate de apariţia supradozelor. Totuşi, unele cercetări denotă faptul că în momentul decesului asociat cu o supradoză, alături de victimă, în majoritatea cazurilor [18], se află cineva dintre apropiaţi. Cu referire la această afirmaţie observăm devieri nesemnificative în statisticele oferite de diferiţi autori: în 61% din cazuri [15], în 79% din cazuri [5] şi mai mult de 50% din cazuri [14]. Au fost făcute unele cercetări şi asupra relaţiei dintre ultima injectare a drogului şi deces [5, 18]. S-a dovedit faptul că decesul imediat după întroducerea dozei este întîlnit doar în 23% dintre cazuri. Conform datelor analizate doar 14-22% dintre decesuri au loc în primele trei ore de 27

la injectare. Conform cercetării efectuate de Garriot şi Sturner [10] mai mult de jumate dintre decesuri survin după cca trei ore de la momentul injectării. Faptul că, majoritatea supradozelor cu rezultat fatal se produc dupa o anumită perioadă de timp de la consum, creează premize serioase cu privire la importanţa implementării unor intervenţii legate de prevenirea şi asistenţa calificată în caz de supradoze. În acelaşi timp, s-a determinat că martorii supradozelor cu rezultat fatal (de regulă tot consumatori de droguri) foarte rar apelează după ajutor. În 42% din cazuri ajutorul a fost solicitat după 3 ore de la ultima injectare, până la solicitare făcând încercări de a acorda de sine stătător primul ajutor, cum ar fi duşul rece sau injectarea soluţiei saline pregătite în condiţii casnice. Doar în 10% din cazuri a fost solicitat ajutorul medical pînă la momentul decesului, în 79% din cazuri pînă la momentul decesului intervenţia medicală nu a avut loc [18]. Problema deceselor prin supradoză asociate consumului de opiacee constituie o provocare adresată sistemului de ocrotire a sănătăţii. Conform mai multor surse informaţionale analizate din 100 de cazuri de supradoză, aproximativ 4 sunt letale [5]. Principalii factori de risc pentru supradozaj sunt: prezenţa unei supradoze în trecut, perioadele de abstinenţa (în ceea ce priveşte tratamentul de droguri, plasament în instituţie corecţională sau abstinenţa), precum şi utilizarea concomitentă a altor medicamente, în special deprimante si stimulente, precum şi medicamente care afectează metabolismul de opiacee (de exemplu, inhibitorii de protează). Statutul HIV pozitiv este asociat cu un risc de 2-3-ori mai mare de supradoză fatală, şi, deşi mecanismul nu este încă suficient de bine înţeles, ipoteza de bază se bazează pe prezenţa unor boli concomitente medicale, cum ar fi disfuncţii somatice, disfuncţii în funcţionarea ficatului sau a plămânilor [8] care contribuie la instalarea supradozei şi a rezultatului nefast. 1.2 Consumul de droguri şi supradozele - probleme de sănătate publică pentru Republica Moldova Fenomenul consumului de droguri în Republica Moldova poate fi descris prin prisma următoarelor caracteristici[30]: Răspîndirea fenomenului pe întreg teritoriul ţării, extinderea traficului ilicit la nivel naţional, dar preponderent în municipiile şi raioanele de la hotarele republicii. Creşterea numărului consumatorilor a macului opiaceu, utilizat intravenos. 28

Creşterea numărului de persoane consumatoare de droguri în rîndurile elevilor. Răspîndirea consumului de droguri în baruri, discoteci, locuri de distracţie, instituţiile superioare de învăţămînt. Din lipsa surselor financiare consumatorii de droguri s-au prefăcut în distribuitori şi invers distribuitorii sunt şi consumatori de droguri. Creşterea numărului de puncte (laboratoare) unde se pregătesc şi se distribue a drogurilor. Anul 2010 pentru Republica Moldova a fost marcat de Adoptarea Strategiei Naţionale Antidrog, care reflectă o abordare complexă, multidisciplinară şi echilibrată a problemelor ce ţin de consumul de droguri, bazată pe o cooperare complexă, interdepartamentală, interdisciplinară şi intersectorială la toate nivelele, avînd drept fundament trei componente ale politicii moderne în domeniul drogurilor, care nu se substituie reciproc, dar se completează reciproc: a) reducerea ofertei de droguri (exercitarea controlului asupra circulaţiei legale a drogurilor şi combaterea traficului şi distribuirii ilicite de droguri); b) reducerea cererii de droguri (prevenirea primară a consumului de droguri, tratamentul, resocializarea utilizatorilor de droguri); c) reducerea riscurilor. Sub acest aspect, politica în domeniul drogurilor se fundamentează pe patru piloni de bază: (1) prevenire primară; (2) tratament şi reabilitare; (3) reducerea riscului; (4) reducerea ofertei de droguri. Sarcinile urmărite în cadrul Strategiei naţionale antidrog pentru anii 2011-2018 constituie: 1. Stabilizarea și reducerea consumului de droguri în societate, îndeosebi în rîndurile minorilor; 2. Reducerea riscurilor asociate consumului tuturor tipurilor de droguri și a efectelor economice, de sănătate, sociale, infracționale și de securitate asupra cetățenilor și societății; 29