Studiu de cartografiere a serviciilor destinate adolescenńilor Raport de cercetare AsociaŃia Sociometrics Grupul de Analiză Socială şi Economică Şos. Iancului nr.29, bl.105b, sc.b, ap.102, sector 2, Bucureşti Înregistrată ca persoană juridică fără scop patrimonial la Judecătoria Sectorului 2 Certificat nr.39/21.03.2013, CIF 31446551 Tel. (+40) 729 655 180 / Email: office@sociometrics.ro www.sociometrics.ro UNICEF România Blvd. Primăverii 48A, Sector 1 Bucureşti Tel: 021.201.78.72 email: bucharest@unicef.org www.unicef.ro
Coordonator din partea UNICEF România: Gina Apolzan Specialist Dezvoltarea Adolescenţilor şi Tinerilor Elaborat de: AsociaŃia Sociometrics Grupul de Analiză Socială şi Economică Echipa de experńi: Alexandru I. Toth, Team Leader Daniela Mita, Cercetător Marian G. Bojincă, Cercetător ISBN 978-973-139-319-3
Cuprins LISTA DE FIGURI ŞI TABELE... 4 LISTA DE ACRONIME... 7 REZUMAT... 9 I. METODOLOGIA CERCETĂRII... 12 I.1. OBIECTIVELE CERCETĂRII... 12 I.2. ETAPE ŞI METODE DE CULEGERE A DATELOR... 13 I.3. LIMITE... 25 I.4. PARTICIPAREA UNICEF ÎN REALIZAREA CERCETĂRII... 26 I.5. CONSIDERENTE ETICE... 27 II. CONTEXTUL CERCETĂRII... 28 II.1. PROBLEMATICA ADOLESCENŢILOR DIN ROMÂNIA... 28 II.2. DATE SOCIO-ECONOMICE CU PRIVIRE LA ADOLESCENŢI... 32 II.3. ACTE NORMATIVE RELEVANTE PENTRU GRUPUL ŢINTĂ... 39 II.4. CATEGORII DE SERVICII PENTRU ADOLESCENŢI... 53 III. REZULTATELE CERCETĂRII... 58 III.1. REZULTATELE CERCETĂRII CANTITATIVE... 58 III.1.1. Statistici privind unităńile de servicii pentru adolescenńi... 59 III.1.2. Rezultatele anchetei la nivelul furnizorilor de servicii... 66 III.2. REZULTATELE CERCETĂRII CALITATIVE... 99 III.2.1. ConstanŃa... 99 III.2.2. Cluj-Napoca... 108 III.2.3. Iaşi... 119 III.2.4. Bacău... 137 III.2.5. Bucureşti... 155 III.2.6. Adecvarea serviciilor la nevoile adolescenńilor... 166 CONCLUZII... 176 RECOMANDĂRI... 179 BIBLIOGRAFIE... 183 ANEXE... 187 3
Lista de figuri şi tabele Figura 1. Rata riscului de sărăcie sau excluziune socială (AROPE) (%)... 33 Figura 2. Rata deprivării materiale severe (%)... 33 Figura 3. Rata sărăciei relative (%)... 34 Figura 4. Numărul de unităţi de servicii sociale rezidenţiale şi de zi care au ca beneficiari adolescenţi.... 60 Figura 5. Distribuţia unităţilor de servicii sociale pe oraşe, după tipul furnizorului... 61 Figura 6. Distribuţia unităţilor care au ca beneficiari adolescenţi, în funcţie de categoriile de beneficiari pe care le asistă (% din total eşantion, N=83)... 68 Figura 7. Distribuţia unităţilor care furnizează servicii de zi, în funcţie de capacitatea lunară de deservire... 69 Figura 8. Ponderile diverselor categorii de beneficiari în totalul persoanelor asistate de către unităţile din anchetă... 70 Figura 9. Distribuţia unităţilor din anchetă în funcţie de ponderea adolescenţilor în totalul persoanelor asistate... 70 Figura 10. Profilul adolescenţilor care sunt asistaţi de unităţile de servicii investigate... 71 Figura 11. Distribuţia unităţilor cu beneficiari adolescenţi, în funcţie de situaţiile de vulnerabilitate în care se află aceştia (N=83)... 72 Figura 12. Servicii furnizate de unităţile care au ca beneficiari adolescenţi (% din total eşantion, N=83)... 73 Figura 13. Distribuţia unităţilor în funcţie de perioada medie de când asistă un beneficiar adolescent.... 75 Figura 14. Distribuţia adolescenţilor în funcţie de numărul de zile în care beneficiază de servicii şi numărul mediu de ore de asistenţă primite... 75 Figura 15. Modalităţi de accesare a serviciilor de către adolescenţi... 77 Figura 16. Distribuţia unităţilor de servicii în funcţie de programul de lucru... 78 Figura 17. Percepţia asupra factorilor care afectează accesul la serviciile oferite... 79 Figura 18. Opinii referitoare la flexibilitatea serviciilor oferite... 80 Figura 19. Opinii despre factorii care afectează flexibilitatea serviciilor oferite adolescenţilor... 81 Figura 20. Opinii referitoare la adecvarea unităţilor de servicii la caracteristicile şi stilul de viaţă al adolescenţilor... 82 4
Figura 21. Distribuţia unităţilor de servicii în funcţie de numărul de angajaţi şi numărul de voluntari... 83 Figura 22. Distribuţia personalului angajat în unităţile de servicii în funcţie de categoria de angajat... 84 Figura 23. Structura personalului angajat în unităţile de servicii cu beneficiari adolescenţi, pe categorii de ocupaţii... 84 Figura 24. Ponderea femeilor în total personal şi pe categorii de ocupaţii.. 85 Figura 25. Sursele de finanţare ale bugetelor unităţilor de servicii... 86 Figura 26. Răspândirea parteneriatelor şi ierarhia principalelor categorii de instituţii partenere... 87 Figura 27. Principalele obiective ale parteneriatelor... 87 Figura 28. Practica monitorizării şi frecvenţa culegerii şi înregistrării de date.. 88 Figura 29. Frecvenţa analizării datelor de monitorizare... 89 Figura 30. Percepţia utilităţii datelor de monitorizare (N=60)... 89 Figura 31. Practica evaluării şi a studiilor de satisfacţie în rândul furnizorilor de servicii (N=83)... 90 Figura 32. Colectarea de date despre beneficiari... 90 Figura 33. Problemele cu care se confruntă furnizorii de servicii... 91 Figura 34. Opinii cu privire la nevoile de dezvoltare de servicii sociale, educaţionale şi medicale pentru adolescenţi... 92 Figura 35. Planuri de extindere şi diversificare a serviciilor... 94 Figura 36. Moduri de organizare a campaniilor de informare şi prevenire în rândul adolescenţilor.... 95 Figura 37. Modalităţi de transmitere a informaţiei în cadrul campaniilor de informare şi prevenire... 97 Figura 38. Structura personalului implicat în desfăşurarea activităţilor de informare/prevenire... 98 Figura 39. Organizaţii partenere în activităţile de informare şi prevenire... 98 Tabelul 1. Distribuţia vizitelor de teren... 18 Tabelul 2. Distribuţia focus grupurilor (FG) cu adolescenţi... 21 Tabelul 3. Indicatori socio-economici... 34 Tabelul 4. Indicatori economici şi demografici în cele cinci judeţe... 36 Tabelul 5. Indicatori socio-demografici în cele cinci judeţe... 36 Tabelul 6. Indicatori educaţionali în cele cinci judeţe... 37 Tabelul 7. Acte normative relevante pentru grupul ţintă... 40 Tabelul 8. Categorii de servicii sau programe pentru adolescenţi şi tineri.. 54 Tabelul 9. Numărul de unităţi de servicii sociale rezidenţiale, pe oraşe şi tipuri de unităţi... 60 5
Tabelul 10. Numărul de unităţi de servicii sociale de zi, pe oraşe şi tipuri de unităţi... 62 Tabelul 11. Numărul de unităţi de servicii educaţionale care au ca beneficiari şi adolescenţi între 14 şi 18 ani, pe oraşe şi tipuri de unităţi... 63 Tabelul 12. Numărul de unităţi de sănătate, pe oraşe şi tipuri de unităţi... 65 Tabelul 13. Centre de tineret, pe oraşe... 65 Tabelul 14. Numărul unităţilor de servicii respondente, pe oraşe şi tip de furnizor... 67 Tabelul 15. Distribuţia unităţilor de servicii în funcţie de categoria de beneficiari şi numărul mediu de persoane asistate în ultima lună (N=83).. 68 Tabelul 16. Statistici referitoare la cazurile noi de persoane intrate în asistenţa unităţilor investigate pe parcursul anului 2013... 73 Tabelul 17. Statistici referitoare la ieşirile din asistenţă pe parcursul anului 2013 şi stocul de beneficiari la sfârşitul anului... 74 Tabelul 18. Durata medie de aşteptare pentru a putea beneficia de servicii şi costurile accesării.... 78 Tabelul 19. Suprafaţa utilă şi numărul de săli la dispoziţia unităţilor... 82 Tabelul 20. Indicatori ai evoluţiei bugetelor totale de cheltuieli ale unităţilor de servicii... 85 Tabelul 21. Principalele nevoi de dezvoltare de servicii, în funcţie de cele mai frecvent menţionate categorii de adolescenţi... 93 Tabelul 22. Principalele categorii de servicii pe care furnizorii intenţionează să le dezvolte în următoarele 12 luni pentru adolescenţi.... 94 Tabelul 23. Statistici privind activităţile de informare/prevenire în funcţie de tema abordată... 96 6
Lista de acronime ANOFM Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă ANPDCA Autoritatea Naţională pentru Protecţia Drepturilor Copilului şi Adopţie ANR ARAS AROPE BIM BTS CE Agenţia Naţională pentru Romi Asociaţia Română Anti-SIDA At risk of poverty or social exclusion (rata riscului de sărăcie sau excluziune socială) Biroul Internaţional al Muncii Boli cu transmitere sexuală Comisia Europeană CEPECA Centrul de Perfecţionare a Cadrelor de Conducere din Întreprinderi CES CJRAE CNP Cerinţe Educaţionale Speciale Centrul Judeţean de Resurse şi Asistenţă Educaţională Cod numeric personal DGASPC Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului DGASMB Direcţia Generală de Asistenţă Socială a Municipiului Bucureşti DPC DSP FG FRDS HIV INS IT Direcţia de Protecţia Copilului Direcţia de Sănătate Publică Focus grup Fondul Român de Dezvoltare Socială Virusul Imunodeficienţei Umane Institutul Naţional de Statistică Tehnologia informaţiei 7
ITS MEN Infecţii cu transmitere sexuală Ministerul Educaţiei Naţionale MMFPSPV Ministerul Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice MTS NR ONG ONU PIB SIDA SPAS UE UNICEF Ministerul Tineretului şi Sportului Non-răspunsuri Organizaţie neguvernamentală Organizaţia Naţiunilor Unite Produs Intern Brut Sindromul Imunodeficienţei Dobândite Serviciu Public de Asistenţă Socială Uniunea Europeană Fondul Naţiunilor Unite pentru Copii 8
Rezumat Studiile UNICEF realizate până în prezent arată că cele mai importante probleme pe care le au adolescenţii din România se referă la sărăcie şi excluziune socială, accesul la sistemul educaţional şi servicii medicale, integrarea profesională 1. De asemenea, sub aspect socio-economic, raportul Comisiei Europene (CE) din 2012 privind ocuparea forţei de muncă şi evoluţiile sociale arată că persoanele cu vârsta de până la 17 ani reprezintă categoria de populaţie cu riscul cel mai ridicat în faţa sărăciei. Totodată, analiza subliniază faptul că jumătate dintre adolescenţii din România se confruntă cu pericolul excluziunii sociale. 2 Cercetarea de faţă şi-a propus cartografierea serviciilor destinate adolescenţilor în cinci oraşe (Bucureşti, Bacău, Cluj-Napoca, Constanţa şi Iaşi) şi explorarea adecvării acestor servicii la nevoile specifice adolescenţilor, în special celor care aparţin unor grupuri vulnerabile. Studiul s-a realizat printr-o metodologie bazată pe triangularea metodelor de culegere a datelor: analiza documentară şi de date secundare, cercetarea cantitativă la nivelul instituţiilor publice şi a furnizorilor de servicii pentru adolescenţi realizată prin chestionar, cercetarea calitativă având ca metode focus-grupul, interviul în profunzime şi observaţia. Rezultatele acestui studiu vor constitui o bază pentru Componenta de Adolescenţi şi Tineri a Programului UNICEF România, în vederea dezvoltării intervenţiilor viitoare şi a programelor ce pot răspunde nevoilor adolescenţilor. De asemenea, studiul va servi ca bază în dezvoltarea unor servicii prietenoase pentru adolescenţi. 1 Abraham, D. (coord.); Abraham, A.; Dalu, A.M.; Fierbinteanu, C.; Marcovici, O.; Mitulescu, S.; Plaesu, A.; Sufaru, I. (2013): Situaţia adolescenţilor din România, Raport Final. UNICEF România 2 European Commission, Directorate-General for Employment, Social Affairs and Inclusion: Employment and Social Developments in Europe 2012 9
Adolescenţa este caracterizată de profesioniştii ce au participat la studiu drept o etapă ce trebuie abordată de politicile publice într-o manieră specifică, deoarece adolescenţii urmează să intre în rândul populaţiei active într-un termen scurt, iar această perioadă este caracterizată de schimbări profunde (trecerea de la un nivel de învăţământ la altul), presiuni din partea familiei, presiuni din partea grupului de referinţă, dar şi de limitări legale care îi menţin pe adolescenţi încă într-o stare de dependenţă faţă de părinţi. Studiul a identificat ca o primă problemă în abordarea particularizată a adolescenţei lipsa unui cadru legal bine definit. Astfel, conceptul de adolescenţă nu este definit în mod clar de legislaţia românească (diversele referiri folosesc intervale de timp diferite, datele statistice sunt colectate pentru intervalele de vârstă 10-14 ani şi 15-19 ani), ceea ce face să fie mai dificil de abordat din perspectiva sistemului de protecţie socială, a sistemului de educaţie sau sănătate. De asemenea, în dezvoltarea unor servicii de sănătate şi chiar sociale pentru adolescenţii care nu au sprijinul familiei (adolescenţi cu comportamente de risc, copii ai străzii, adolescenţi ce şi-au început viaţa sexuală), specialiştii s-au confruntat cu probleme legislative ce îi aduc în situaţii în care nu pot asista adolescenţii care au într-adevăr nevoie. Serviciile identificate în cadrul studiului se adresează unor categorii mai largi de beneficiari, astfel că adolescenţii aflaţi în diferite situaţii de vulnerabilitate se regăsesc în principal printre beneficiarii serviciilor sociale adresate copiilor. În puţine cazuri au fost identificate adaptări ale serviciilor la nevoile specifice ale acestei grupe de vârstă. Intervenţiile destinate adolescenţilor, în opinia respondenţilor, ar trebui să prezinte anumite caracteristici: să ofere o intervenţie continuă, să prezinte un caracter integrat şi adaptabilitate, să dezvolte o relaţie de încredere şi respect cu beneficiarii. Această abordare integrată a vulnerabilităţilor cu care se confruntă adolescenţii este considerată o manieră eficientă de a adresa acest 10
grup ţintă, dar perspectivele asupra modului de organizare şi funcţionare a unui astfel de serviciu sunt destul de diverse. Concluzia dezbaterilor a fost că o abordare integrată ar putea fi realizată printr-un serviciu care să acţioneze ca un filtru şi să redirecţioneze adolescenţii către alte servicii, în funcţie de vulnerabilităţile cu care se confruntă. Acest serviciu filtru ar trebui să lucreze în reţea cu servicii complementare ce îndeplinesc anumite cerinţe (servicii prietenoase pentru adolescenţi). Principalele îngrijorări cu privire la acest gen de intervenţii sunt legate de modul de finanţare şi armonizarea procedurilor de lucru. Prevenirea anumitor situaţii de risc se realizează în principal prin campanii de informare derulate de organizaţii neguvernamentale şi de diverse instituţii publice. Specialiştii subliniază faptul că aceste sesiuni de informare ar trebui să se realizeze de la vârste mai mici (din timpul adolescenţei timpurii 10-14 ani) şi într-o manieră continuă, care să ofere ocazia adolescenţilor să adreseze întrebări. O observaţie importantă este aceea că prevenirea se poate face într-un mod eficient pentru acest grup doar dacă se depăşeşte procesul clasic de informare adult-adolescent. Pe de altă parte, trebuie avut în vedere faptul că disponibilitatea informaţiilor pe internet a scăzut interesul faţă de sesiunile de informare şi accesarea unor servicii, inclusiv servicii specializate, cum sunt cele de planificare familială. Cei mai mulţi dintre adolescenţii care au participat la studiu au menţionat ca principale surse de informare grupul de prieteni şi internetul, unde calitatea informaţiilor furnizate este foarte variată. Specialiştii au atras atenţia că, la vârsta adolescenţei, cele mai eficiente mijloace prin care se pot preveni anumite situaţii de risc sunt activităţile de timp liber care le pun în valoare talentele (sportive, artistice), consilierea şi responsabilizarea adolescenţilor prin participarea la activităţi voluntare. 11
I. Metodologia cercetării I.1. Obiectivele cercetării Studiul îşi propune cartografierea serviciilor destinate adolescenţilor în cinci oraşe ale României: Bucureşti, Iaşi, Bacău, Constanţa şi Cluj- Napoca şi identificarea adecvării serviciilor existente la nevoile acestora, în special la nevoile celor care aparţin unor grupuri vulnerabile. Obiectivele studiului sunt următoarele: - Identificarea serviciilor sociale, educaţionale şi de sănătate pentru adolescenţi şi disponibilitatea serviciilor prietenoase în cinci localităţi: Bucureşti, Iaşi, Bacău, Constanţa şi Cluj- Napoca; - Evaluarea gradului de adecvare a serviciilor pentru adolescenţi din perspectiva infrastructurii, resurselor umane alocate acestor servicii, capacităţii acestora şi echipamentelor aflate în dotarea acestor servicii; - Identificarea opiniilor clienţilor acestor servicii prin realizarea unor interviuri centrate pe satisfacţia clienţilor; - Evaluarea (pe baza unui set de criterii precum nevoia, cererea, capacitatea) oportunităţilor la nivelul instituţiilor locale şi centrale pentru introducerea unor servicii noi sau întărirea anumitor servicii şi formularea de recomandări privind modul în care sistemul poate fi întărit şi ce roluri pot juca factorii implicaţi/interesaţi (stakeholders); - Evaluarea cooperării instituţionale a furnizorilor de servicii pentru adolescenţi; 12
- Identificarea unor modele inovative de intervenţie pentru adolescenţi care pot fi multiplicate. I.2. Etape şi metode de culegere a datelor Abordarea metodologică pentru cartografierea serviciilor destinate adolescenţilor a presupus utilizarea unui mix de metode de cercetare cantitativă şi calitativă care să asigure obţinerea de date de la diverşi actori instituţionali publici sau privaţi care au legătură cu tema studiului. Schema generală de implementare a studiului de cartografiere a serviciilor destinate adolescenţilor include următoarele etape: 1. Documentarea şi elaborarea instrumentelor de culegere a datelor; 2. Colectarea de date cantitative de la nivelul instituţiilor judeţene sau locale; 3. Colectarea de date calitative: 3.1. Colectarea de date calitative de la nivel instituţional şi al beneficiarilor de servicii, 3.2. Colectarea de date prin vizite de teren la serviciile selectate; 4. Colectarea de date cantitative de la nivelul furnizorilor publici sau privaţi de servicii destinate adolescenţilor; 5. Procesarea şi analiza datelor calitative şi cantitative culese de la nivelul furnizorilor de servicii; 6. Elaborarea raportului de cercetare. Etapa 1 - Analiza documentară şi elaborarea instrumentelor de culegere a datelor Această parte a cercetării a presupus desfăşurarea următoarelor activităţi: 13
1) Colectarea şi trecerea în revistă a principalelor documente şi surse de informaţii asupra politicilor şi programelor pentru adolescenţi (legislaţia din domeniu, rapoarte naţionale sau europene, analize ale modelelor de intervenţie pentru adolescenţi, standarde naţionale sau internaţionale privind serviciile pentru adolescenţi, rapoarte ce prezintă contextul socio-economic în cele cinci oraşe care fac obiectul studiului); 2) Definirea dimensiunilor de analizat; 3) Definitivarea metodologiei, a planului de lucru şi a instrumentelor de culegere a datelor. Etapa 2 - Cercetarea cantitativă la nivelul instituńiilor publice Primul pas în identificarea serviciilor (sociale, educaţionale, medicale etc.) existente în cele cinci oraşe care fac obiectul studiului a constat în culegerea de date cantitative, pe baza unor formulare standard, în rândul instituţiilor publice cu rol coordonator la nivel judeţean sau local: 14 - agenţiile judeţene pentru plăţi şi inspecţie socială; - direcţiile judeţene de asistenţă socială şi protecţia copilului; - direcţiile/serviciile de asistenţă socială de la nivelul consiliilor locale; - inspectoratele şcolare judeţene; - centrele de resurse şi asistenţă educaţională; - direcţiile de sănătate publică; - direcţiile pentru sport şi tineret. Obiectivul acestei etape a fost acela de identificare a serviciilor oferite adolescenţilor de către instituţiile publice şi private. Culegerea efectivă a datelor s-a realizat prin transmiterea unor solicitări de informaţii însoţite de formulare standard pentru a fi completate de către reprezentanţii instituţiilor vizate. Formularele de completat au fost transmise în format electronic, prin email. Acestea au cuprins întrebări despre serviciile furnizate de respectivele instituţii, dar şi date de contact ale altor furnizori/potenţiali furnizori
de servicii ce îşi desfăşoară activitatea în cadrul celor cinci oraşe cuprinse în studiu. Formularele pentru instituţii au urmărit să identifice: Numărul de unităţi în care sunt furnizate anumite tipuri de servicii către adolescenţi; Date de contact ale serviciilor de interes din subordinea instituţiei; Date de contact ale altor furnizori de servicii sociale existenţi în unitatea administrativ-teritorială. Baza de date realizată prin intermediul surselor mai sus menţionate a fost completată cu date ale organizaţiilor neguvernamentale (ONG) identificate prin intermediul site-urilor dedicate: reţele de ONG-uri din domeniul protecţiei copilului, dizabilităţii, prevenirii transmiterii HIV- SIDA, prevenirii şi combaterii consumului de droguri etc. Etapa 3 - Colectarea de date calitative Cercetarea calitativă a utilizat mai multe metode de culegere a datelor: focus-grupul, interviul în profunzime şi observaţia. Reamintim faptul că cercetarea calitativă are rolul de a explora şi a înţelege atitudini, comportamente, motivaţii şi a răspunde la întrebările de ce? şi cum?. Discuţiile de grup şi interviurile s-au desfăşurat pe baza unor ghiduri tematice elaborate în concordanţă cu obiectivele cercetării. Toate discuţiile cu respondenţii au fost înregistrate audio şi transcrise în întregime. De regulă, în cercetarea calitativă, eşantionarea persoanelor se realizează teoretic, având în vedere obiectivele generale ale cercetării şi eventual ipotezele formulate. Pentru acest studiu, recrutarea participanţilor la cercetarea calitativă s-a realizat după cum urmează: Într-o primă etapă au fost transmise scrisori oficiale instituţiilor centrale/locale care fac parte din universul cercetării (ONG-uri, 15
instituţii de învăţământ/protecţia copilului) pentru explicarea tematicii cercetării şi desemnarea unei persoane din cadrul respectivei instituţii în vederea participării la studiu. În cea de-a doua etapă, persoanele incluse în baza de date au fost contactate şi li s-a explicat pe scurt cum se va desfăşura discuţia. Celor care şi-au exprimat din nou acordul de a participa la discuţie li s-a comunicat data, ora şi locul de desfăşurare. În ceea ce priveşte adolescenţii, aceştia au fost identificaţi prin intermediul furnizorilor de servicii sociale/educaţionale/medicale, urmându-se aceeaşi procedură descrisă în cazul reprezentanţilor instituţionali. Pentru adolescenţii minori a fost solicitat acordul scris al reprezentanţilor legali. În cazul celor care împliniseră deja vârsta de 18 ani la momentul culegerii datelor s-a cerut doar acordul verbal al respondentului pentru participarea la studiu. Cercetarea calitativă s-a realizat în Bucureşti, Iaşi, Constanţa, Cluj şi Bacău şi a inclus: A. Vizite de teren la serviciile pentru adolescenńi selectate Explorarea adecvării serviciilor existente la nevoile adolescenţilor s-a realizat prin metode calitative: interviuri semi-structurate şi observarea serviciilor furnizate de unităţile respective, pe baza unei grile standardizate. Vizitele la serviciile selectate au presupus, acolo unde a fost posibil, observarea anumitor aspecte incluse în fişa de observaţie, dar şi aprofundarea unor dimensiuni prin interviuri calitative cu personalul serviciului. Dimensiunile analizate prin cele două metode de culegere a datelor (interviul şi observaţia) sunt următoarele: Spaţiul (spaţii speciale pentru anumite activităţi); Programul de lucru adecvat grupului ţintă; Echipamentele/produsele/materialele accesibile constant în cadrul serviciului; Personalul număr, pregătire profesională, pregătire în lucrul 16
cu adolescenţi, atitudine faţă de beneficiari; Participarea adolescenţilor la luarea deciziilor sau evaluarea serviciilor; Confidenţialitatea (discuţiile/consultaţiile se poartă în spaţii care asigură confidenţialitatea, dosarele cu datele personale sunt păstrate în spaţii securizate); Proceduri de lucru şi adaptarea acestora la nevoile adolescenţilor şi în funcţie de gen. Selectarea serviciilor destinate adolescenţilor sau care includ în grupurile ţintă vizate şi categoria adolescenţilor s-a realizat plecând de la datele cantitative culese anterior, având în vedere următoarele criterii: eterogenitate în totalul eşantionului în ceea ce priveşte modul de organizare a serviciilor sociale - privat/public sau parteneriat; eterogenitate în totalul eşantionului în ceea ce priveşte tipul serviciului: serviciu social, educaţional, medical; diversitate a tipului de vulnerabilitate pentru care se oferă servicii sociale (adolescenţi afectaţi de sărăcie, de etnie romă, adolescenţi care prezintă comportament de risc, adolescenţi cu dizabilităţi, adolescente însărcinate), în totalul eşantionului, dar şi pe localitate; diversitate a organizaţiilor în totalul eşantionului. 17
- Cabinet şcolar de asistenţă psihopedagogică Asigură informarea şi consilierea elevilor, părinńilor şi profesorilor, asigură, prin intermediul metodelor, procedeelor şi tehnicilor specifice, prevenirea şi diminuarea factorilor care determină tulburări comportamentale, comportamente de risc sau disconfort psihic etc. Tabelul 1. DistribuŃia vizitelor de teren Bucureşti Cluj-Napoca ConstanŃa Iaşi Bacău - Centru de zi - Centru de zi pentru copii din Oferă servicii familii în sociale pentru dificultate copiii străzii şi Oferă ajutor copii aflańi în copiilor vulnerabili situańii de risc. şi dezavantajańi, care provin de obicei din familii cu probleme financiare şi cu un număr mare de copii. - Centru de Planificare Familială şi Contracepţie Oferă consultańii de planificare familială şi contracepńie, consiliere pre şi post-avort şi educańie pentru sănătatea reproducerii şi prevenirea infecńiilor cu transmitere sexuală. - Centru de prevenire şi consiliere antidrog Oferă consiliere psihologică pentru tineri (foşti) consumatori, sau familiile acestora. - Adăpostul de zi şi de noapte pentru copiii străzii Serviciul este destinat exclusiv protecńiei copiilor străzii (copiii lipsińi de adăpost, temporar sau definitiv, din judeńul ConstanŃa). Adăpostul oferă servicii similare centrului de zi pentru copiii străzii, care refuză o măsură de protecńie, şi servicii similare centrului de plasament pentru copiii care frecventează regulat instituńia o perioadă mai îndelungată. - Program Social Antidrog Serviciul se adresează tinerilor cu vârsta cuprinsă între 12-26 ani care prezintă comportament de risc (consum de droguri) şi oferă consiliere psihosocială, integrarea întrun grup de dezvoltare personală, informare şi orientare. - Centru Educaţional Oferă servicii de suport socio-educativ pentru copii în dificultate. - Centru multifuncţional Scopul centrului este de a organiza activităńi diverse în vederea educării şi socializării tinerilor cu dizabilităńi fizice şi/sau psihice care nu sunt integrańi în comunitate. - Cabinet şcolar de asistenţă psihopedagogică Asigură informarea şi consilierea elevilor, părinńilor şi profesorilor, asigură, prin intermediul metodelor, procedeelor şi tehnicilor specifice, prevenirea şi diminuarea factorilor care determină tulburări comportamentale, comportamente de risc sau disconfort psihic etc. 18
Bucureşti Cluj-Napoca ConstanŃa Iaşi Bacău - Serviciu de Serviciu de - Centrul consiliere pentru intervenţie în Rezidenţial părinţi şi copii situaţii de trafic, pentru Mame Sprijină şi asistă migraţie, şi Copii Aflaţi copiii şi părinńii repatrieri, în Dificultate pentru a face fańă exploatare şi Oferă servicii dificultăńilor psihosociale asistenţă stradală de rezidenńă ce Oferă servicii temporară şi afectează relańiile sociale pentru consiliere. familiale, pentru copiii aflańi în optimizare situańiile personală în menńionate în vederea denumirea îmbunătăńirii serviciului. stilurilor parentale, pentru prevenirea separării copilului de familia sa, pentru depăşirea situańiilor de criză. Se adresează copiilor, adolescenńilor, părinńilor naturali, viitorilor părinńi, familiei extinse. - Centrul Social Oferă servicii sociale primare, terapie ocupańională şi consiliere pentru copiii străzii. Centru de zi pentru copii cu dizabilităţi În cadrul centrului se stabileşte un plan personalizat de intervenńie. Cazurile sunt evaluate dinamic, se stabilesc direcńiile de intervenńie, iar programele terapeutice sunt monitorizate permanent. - Serviciu de intervenţie în situaţii de abuz, neglijare şi violenţă în familie Serviciul sprijină şi asistă părinńii/potenńialii părinńi pentru a face fańă dificultăńilor psihosociale care afectează relańiile familiale, pentru dezvoltarea competenńelor parentale, pentru prevenirea separării copilului de familia sa, şi sprijină copiii atunci când apar probleme în dezvoltarea acestora. - Centru maternal Oferă servicii de asistenńă, suport sociopsiho-educativ şi găzduire temporară. -Centru maternal Oferă servicii de asistenńă, suport socio-psihoeducativ şi găzduire temporară. Centru de zi pentru copilul cu nevoi speciale Urmăreşte prevenirea abandonului prin creşterea calităńii vieńii copilului aflat în dificultate; asigură servicii de educańie, integrare socială, recreeresocializare, consiliere, orientare şcolară şi profesională pentru prevenirea fenomenului discriminatoriu la care este supus copilul aflat în dificultate. 19
Bucureşti Cluj-Napoca ConstanŃa Iaşi Bacău - Cabinet şcolar de asistenţă psihopedagogică Asigură informarea şi consilierea elevilor, părinńilor şi profesorilor, asigură, prin intermediul metodelor, procedeelor şi tehnicilor specifice, prevenirea şi diminuarea factorilor care determină tulburări comportamentale, comportamente de risc sau disconfort psihic etc. - Serviciu de prevenire a consumului de droguri Oferă servicii complete persoanelor dependente de alcool, droguri, psihotrope, tutun şi alte substanńe, precum şi familiilor acestora. B. Culegerea de date calitative prin interviuri şi discuńii de grup Această etapă a cercetării calitative include în fiecare localitate următoarele: 1) Interviuri semi-structurate cu adolescenţi din grupuri vulnerabile (adolescenţi afectaţi de sărăcie, de etnie romă, adolescenţi care prezintă comportament de risc, adolescenţi cu dizabilităţi, adolescente însărcinate) care au beneficiat sau beneficiază de servicii care abordează problemele acestei categorii de persoane. Metoda prezintă un grad mai ridicat de flexibilitate, oferind cercetătorului o libertate sporită în adecvarea întrebărilor la situaţie şi respondent şi asigură, la un nivel superior, confortul şi intimitatea respondentului. Interviurile s-au concentrat, pe de o parte, asupra evaluării efectelor pe care serviciile sociale/medicale/educaţionale pentru adolescenţii din grupuri vulnerabile le au asupra beneficiarilor, din punct de vedere al reducerii situaţiilor de risc, ameliorării calităţii vieţii, deprinderii abilităţilor de viaţă independentă etc. Pe de altă parte, interviurile au 20
vizat explorarea dimensiunii satisfacţiei cu privire la servicii. Satisfacţia rezultă în urma unui proces comparativ între aşteptările beneficiarilor înainte de accesarea serviciilor şi după momentul utilizării acestora. Rezultatul acestei comparaţii se constituie într-o anumită percepţie a satisfacţiei sau insatisfacţiei. Analiza de satisfacţie a luat în considerare aspecte precum: costurile accesării, utilitatea serviciilor, respectarea drepturilor, concordanţa cu nevoile etc. În total, în cele cinci localităţi, s-au realizat 38 de interviuri semistructurate (21 băieţi şi 17 fete) şi cinci interviuri de grup (trei băieţi şi două fete) cu adolescenţi vulnerabili, beneficiari de servicii sociale. 2) Focus grupuri cu adolescenţi (în diverse situaţii de risc), dar care nu au beneficiat de servicii sociale/educaţionale/medicale (în totalul celor cinci focus grupuri organizate au participat 16 fete şi 20 băieţi). Acestea au avut scopul de a identifica nevoile existente, atitudinile şi percepţiile faţă de servicii şi direcţiile în care acestea ar putea să se dezvolte. În fiecare localitate cuprinsă în universul cercetării s-a realizat un focus-grup: Tabelul 2. DistribuŃia focus grupurilor (FG) cu adolescenńi Bucureşti Cluj-Napoca ConstanŃa Iaşi Bacău 1 FG desfăşurat în cadrul Liceului Tehnologic Mecanică Fină 1 FG desfăşurat în cadrul Colegiului Tehnic de Transporturi Transilvania 1 FG desfăşurat în cadrul Colegiului Tehnic Vasile Pârvan 1 FG desfăşurat în cadrul Colegiului Tehnic Dimitrie Leonida 1 FG desfăşurat în cadrul Colegiului Naţional Gheorghe Vrânceanu 3) Focus grupuri cu reprezentanţi ai instituţiilor locale care au în sfera de activitate problematica adolescenţilor. Acestea au urmărit obţinerea de date privind percepţiile asupra serviciilor disponibile pentru adolescenţi, gradul de acces al posibililor beneficiari la respectivele servicii şi eventualele bariere existente în accesare, aspecte legate de infrastructura existentă, modul în care funcţionează cooperarea instituţională, atât pe orizontală, la nivel local şi regional, cât şi pe verticală, cu autorităţile centrale, nevoile 21
de formare profesională, analiza unei dimensiuni comparative între nivelul local şi cel central în ceea ce priveşte percepţiile actorilor instituţionali asupra problematicii adolescenţilor. În total, s-au realizat cinci focus grupuri, distribuite în mod egal, în fiecare dintre localităţile menţionate. Distribuţia instituţională în cadrul focus grupurilor a plecat de la premisa că intervenţiile, programele, proiectele destinate adolescenţilor trebuie să aibă un caracter integrat prin participarea unui ansamblu de instituţii, atât din sectorul public, cât şi din cel neguvernamental. Organizaţiile neguvernamentale participante la focus grupuri au fost selectate după criteriul diversităţii tipului de vulnerabilitate abordat (adolescenţi afectaţi de sărăcie, de etnie romă, adolescenţi care prezintă comportament de risc, adolescenţi cu dizabilităţi, adolescente însărcinate), în funcţie de experienţa în domeniul programelor, proiectelor pentru adolescenţi, dar şi din prisma implicării în activităţi de advocacy. Structura fiecărui focus grup a încercat să creeze un echilibru între diversitatea instituţiilor care au în sfera de activitate problematica adolescenţilor şi tipurile de servicii pe care le oferă. Astfel, fiecare focus grup a avut o structură eterogenă din punctul de vedere al instituţiilor reprezentate, după cum urmează: reprezentanţi ai direcţiilor generale de asistenţă socială şi protecţie a copilului, direcţiilor de asistenţă socială (ale consiliului local), direcţiilor judeţene pentru sport şi tineret, direcţiilor judeţene de sănătate publică, centrelor judeţene de resurse şi asistenţă educaţională, centrelor de prevenire, evaluare şi consiliere antidrog, şi reprezentanţi ai organizaţiilor neguvernamentale. 4) Interviuri semi-structurate cu reprezentanţi ai unor instituţii centrale cu atribuţii în domeniul politicilor pentru adolescenţi (s-a evaluat nevoia pentru servicii destinate adolescenţilor şi interesul pentru susţinerea unor iniţiative destinate adolescenţilor): Agenţia Naţională Antidrog, Ministerul Educaţiei Naţionale, Ministerul Tineretului şi Sportului şi Direcţia de Protecţia Copilului din cadrul Ministerului Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice. 22
Etapa 4 - Cercetarea cantitativă la nivelul furnizorilor de servicii În această etapă au fost trimise chestionare unui eşantion de furnizori de servicii identificaţi în prima etapă de culegere a datelor 3. Metoda de culegere a datelor a fost similară cu cea utilizată în cazul instituţiilor publice: chestionare transmise prin email, cu posibilitatea de a completa chestionarul şi online. Această anchetă s-a concentrat selectiv doar asupra anumitor tipuri de servicii sociale, educaţionale şi de sănătate, respectiv serviciile sociale de zi, serviciile de evaluare şi orientare şcolară şi profesională din cadrul Centrelor de Resurse şi Asistenţă Educaţională şi toate unităţile de servicii de sănătate cu excepţia cabinetelor medicale individuale. Chestionarele pentru furnizorii de servicii au urmărit să identifice: - Date de contact, program de lucru; - Servicii oferite, grupuri ţintă; - Capacitate, infrastructură, buget anual; - Număr de beneficiari deserviţi (14-18 ani); - Parteneriate stabilite pentru furnizarea serviciilor, cooperare interinstituţională; - Posibile nevoi de dezvoltare: extindere servicii; creşterea capacităţii serviciilor existente, a personalului, finanţare; - Servicii necesare pentru adolescenţi; - Mecanisme de monitorizare. Etapa 5 Prelucrarea şi analiza datelor calitative şi cantitative Activităţile din această etapă au urmărit: - Transcrierea interviurilor semi-structurate şi a focus-grupurilor; - Analiza datelor şi generarea rezultatelor prin tehnici interpretative; - Introducerea în baza de date a chestionarelor care au fost transmise în alt format decât cel electronic; - Curăţarea şi validarea datelor culese prin analizarea 3 O listă cu toţi furnizorii de servicii pentru adolescenţi care au fost identificaţi este anexată acestui raport. 23
consecvenţei logice a răspunsurilor primite. Se urmăreşte corelarea logică a răspunsurilor la întrebări diferite, iar acolo unde sunt neconcordanţe (contradicţii, neclarităţi), se contactează respondenţii pentru clarificare; - Analiza datelor şi generarea rezultatelor prin tehnici şi proceduri de analiză statistică; - Realizarea de analize la nivel de subgrupuri în funcţie de diverse criterii de interes (tip de beneficiari, tip de serviciu, formă de proprietate, buget anual etc.). Etapa 6 Elaborarea raportului de cercetare Rezultatele analizelor au fost sintetizate în varianta prezentului raport. După cum se menţionează în termenii de referinţă, acesta cuprinde informaţii privind: Analiza gradului de adecvare a serviciilor pentru adolescenţi la nevoile acestora; Recomandări privind introducerea sau întărirea serviciilor pentru adolescenţi deja existente; modalităţi prin care sistemul poate fi întărit/dezvoltat şi rolul pe care îl pot juca actorii cheie; Propuneri privind modele inovative şi eficiente de intervenţie pentru adolescenţi care pot fi multiplicate sau pilotate; Lista serviciilor pentru adolescenţi existente în Bucureşti, Iaşi, Constanţa, Cluj şi Bacău; Lista serviciilor prietenoase pentru adolescenţi existente în Bucureşti, Iaşi, Constanţa, Cluj şi Bacău; Identificarea opiniilor clienţilor acestor servicii prin realizarea unor interviuri centrate pe satisfacţia clienţilor; Evaluarea cooperării instituţionale a furnizorilor de servicii pentru adolescenţi. 24
I.3. Limite Acest studiu, ca oricare alt demers de cercetare, are anumite limite ce ţin de obiectivele pe care ni le-am propus şi de metodologia folosită pentru culegerea datelor. În primul rând, trebuie menţionat că ne-am propus sa identificăm şi să analizăm doar serviciile care se adresează anumitor categorii de adolescenţi, respectiv cei aparţinând unor grupuri vulnerabile: adolescenţi afectaţi de sărăcie, adolescenţi cu dizabilităţi, adolescenţi care consumă sau sunt dependenţi de consumul de substanţe psihoactive, adolescente gravide, adolescenţi roma. Multe dintre serviciile analizate au servicii şi pentru alte categorii de adolescenţi sau chiar pentru alte categorii de vârstă. Totodată, există şi alte servicii care au ca beneficiari adolescenţi, dar care nu au făcut obiectul analizei noastre întrucât nu se adresează grupurilor vulnerabile vizate de această cercetare. Nu trebuie omis faptul că demersul nostru s-a concentrat doar asupra serviciilor din 5 oraşe mari, prin urmare, rezultatele nu pot fi extrapolate la nivelul întregii ţări sau al altor unităţi teritorial-administrative. Metodologic, în ce priveşte cercetarea cantitativă, fiind vorba de anchete pe bază de chestionar standardizat, validitatea rezultatelor poate fi afectată în primul rând de refuzurile şi non-răspunsurile primite din partea anumitor instituţii şi furnizori de servicii. Nu toate instituţiile cărora le-am solicitat date au şi răspuns solicitărilor noastre, iar altele ne-au oferit informaţii parţiale sau incomplete. Acolo unde a fost posibil, lipsa anumitor informaţii am încercat s-o suplinim din alte surse. Totodată, modul de formulare a întrebărilor şi variantelor de răspuns în chestionarele folosite poate introduce anumite erori, însă feedback-ul primit din partea respondenţilor pe parcursul culegerii datelor, precum şi gradul ridicat de consecvenţă internă a datelor culese ne determină să apreciem că astfel de erori nu au fost în măsură să afecteze substanţial validitatea rezultatelor. În ceea ce priveşte cercetarea calitativă, principala limită se referă la 25
faptul că obiectivele cercetării au urmărit o paletă prea largă de tipuri de vulnerabilitate. Astfel, nu s-a reuşit aprofundarea anumitor teme sau aspecte ce ţin de nevoile specifice ale fiecărui grup ţintă abordat. De asemenea, observarea, pe baza unei grile standardizate, a serviciilor furnizate de către furnizorii publici sau privaţi a luat mai degrabă forma unei discuţii cu reprezentanţii respectivului serviciu despre problemele pe care le întâmpină în activitate, despre procedurile de lucru utilizate, despre adaptarea la nevoile adolescenţilor, despre sustenabilitate etc. Timpul, bugetul alocat cercetării şi disponibilitatea limitată a instituţiilor/organizaţiilor incluse în universul cercetării nu au permis observarea propriu-zisă a activităţii serviciului cu beneficiarii pe o anumită perioadă de timp. O altă limitare a cercetării calitative constă în abordarea dimensiunii satisfacţiei beneficiarilor adolescenţi. Având în vedere faptul că adolescenţii din eşantionul calitativ au fost identificaţi prin şi cu ajutorul instituţiilor/organizaţiilor ai căror beneficiari ei sunt, analiza diagnostică a satisfacţiei a fost mai dificil de realizat în mod obiectiv. I.4. Participarea UNICEF în realizarea cercetării Echipa UNICEF a ţinut legătura în permanenţă cu coordonatorul echipei de cercetare şi a oferit feedback în fiecare etapă a studiului. De asemenea, UNICEF a pus la dispoziţia cercetătorilor analize relevante pe această temă şi a facilitat realizarea unor interviuri semistructurate cu reprezentanţi instituţionali prin comunicarea oficială cu acestea. Selecţia serviciilor de interes pentru analiza la nivel de furnizor (prin chestionare adresate furnizorilor de servicii) s-a realizat pe baza criteriilor agreate cu echipa UNICEF. Echipa UNICEF a oferit sugestii cu privire la desfăşurarea cercetării în ansamblu, la elaborarea instrumentelor de culegere a datelor şi la modul de structurare a analizei. 26
I.5. Considerente etice Participarea adolescenţilor la demersul de cercetare este abordată din perspectiva drepturilor omului şi drepturilor copilului, cu respectarea tuturor prevederilor convenţiilor internaţionale. În acest sens, în vederea participării adolescenţilor la focus-grupuri sau interviuri, s-a solicitat acordul respondenţilor şi al părinţilor sau tutorilor acestora, în cazul în care la momentul desfăşurării studiului aceştia nu au aveau vârsta de 18 ani. Atunci când, pentru participarea la cercetare, s-au selectat adolescenţi care se aflau în instituţii specializate de ocrotire, s-a obţinut aprobarea reprezentanţilor respectivei instituţii. Tuturor participanţilor la cercetare li s-a asigurat confidenţialitatea datelor personale, a răspunsurilor oferite şi imaginii lor. Întotdeauna s-a explicat rolul echipamentului de înregistrare şi s-a obţinut acordul verbal privind înregistrarea audio. 27
II. Contextul cercetării II.1. Problematica adolescenńilor din România În termeni de vârstă, perioada adolescenţei cunoaşte în literatura de specialitate delimitări diferite. Din perspectiva Organizaţiei Naţiunilor Unite (ONU), adolescenţii sunt definiţi ca fiind persoanele cu vârsta cuprinsă între 10-19 ani, fiind identificate trei etape: adolescenţa timpurie (10-13 ani), mijlocie (14-16 ani) şi târzie (17-19 ani) 4. În acord cu obiectivele actuale ale UNICEF, de cartografiere a serviciilor sociale dedicate acestui grup ţintă, în această analiză se vizează categoria adolescenţilor de vârstă 14-18 ani. În diverse rapoarte, studii, strategii sau legi, referirile la adolescenţi se fac utilizând frecvent termenii de copii sau tineri. Aceasta se întâmplă fie pentru că nu există o definiţie unanim acceptată a perioadei de adolescenţă, fie pentru că datele prezentate în respectivele analize vizează un interval de vârstă mai larg, fie pentru că adolescentul cu vârsta până în 18 ani este în continuare minor şi face obiectul Convenţiei cu privire la drepturile copilului, adoptată de Adunarea Generală a ONU. În cele ce urmează, prezentarea anumitor aspecte relevante referitoare la adolescenţi păstrează terminologia utilizată în documentul sursă. De asemenea, este de precizat că, în analiza de faţă, vulnerabilitatea adolescenţilor este înţeleasă în sensul general oferit de Legea asistenţei sociale nr. 292/2011 în care se precizează că Grupul vulnerabil desemnează persoane sau familii care sunt în risc de a-şi pierde capacitatea de satisfacere a nevoilor zilnice de trai din cauza unor situaţii de boală, dizabilitate, sărăcie, dependenţă de droguri sau de alcool, ori a altor situaţii care conduc la vulnerabilitate economică şi socială. 4 Vezi http://www.unicef.org/adolescence/index_3970.html 28
Adolescenţii se află rareori printre grupurile ţintă prioritare ale politicilor, se precizează în raportul The State of the World s Children 2011 (Starea copiilor lumii). Totuşi, acest grup a devenit mai vizibil în ultimii 20-30 de ani ca urmare a unor provocări globale precum răspândirea SIDA şi şomajul în rândul tinerilor, schimbările demografice şi cele climatice. În viziunea UNICEF, experienţele, cunoştinţele şi abilităţile dobândite în adolescenţă au implicaţii importante în ce priveşte perspectivele unei persoane ajunse la maturitate. La nivel global, din datele UNICEF rezultă că în fiecare an mor 1,4 milioane de adolescenţi din cauza accidentelor în trafic, violenţei, complicaţiilor survenite la naştere, suicidului, infecţiilor cu HIV etc. Datele indică faptul că 11% dintre naşteri vizează adolescentele cu vârste între 15 şi 19 ani, 2,2 milioane de adolescenţi sunt infectaţi cu HIV, 127 de milioane de tineri sunt analfabeţi, iar o proporţie ridicată din rândul adolescentelor s-au confruntat cu violenţa domestică şi/sau sexuală (UNICEF, 2012:4). În România, studiile realizate până în prezent de către UNICEF arată că cele mai importante probleme pe care le au adolescenţii se referă la sărăcie şi excluziune socială, probleme în domeniul educaţiei, sănătăţii şi al ocupării forţei de muncă (Abraham et al., 2013; Stănculescu et al., 2012; Preda et al., 2013). O diagnoză care face parte din Evaluarea Intermediară a Programului de ţară desfăşurat de UNICEF arată că situaţiile de risc pentru anumite categorii de copii constau în: inegalitatea de şanse pentru copiii din gospodăriile sărace, lipsa unui sistem de protecţie socială eficient, practicile care afectează dezvoltarea armonioasă a copiilor frecvent întâlnite în rândul părinţilor. Analiza pune accent pe ideea că actualul sistem de prestaţii sociale nu produce impactul dorit asupra bunăstării copilului din România (Stănculescu et al., 2012:6). Un alt studiu apreciază că, la momentul de faţă, nevoile şi problemele adolescenţilor nu sunt foarte clar identificate şi, în consecinţă, politicile, programele şi proiectele nu pot oferi un răspuns 29
adecvat acestor nevoi. Totodată, se menţionează că adolescenţii cu un grad ridicat de vulnerabilitate sunt cei de etnie romă, adolescenţii cu dizabilităţi şi cei instituţionalizaţi (Abraham et al., 2013:69). În privinţa copiilor şi adolescenţilor de etnie romă care provin din familii sărace se remarcă o mai slabă participare la educaţie şi o rată mai ridicată de abandon şcolar (Abraham et al., 2013; Ivan, Rostas, 2013). Dacă ne referim la copiii cu dizabilităţi, un raport UNICEF arată că În urma trecerii în revistă a principalelor aspecte din viaţa copiilor cu dizabilităţi, principalele concluzii se referă la factorii care determină nivelul limitat de acces la viaţa publică. Totodată, recomandările converg spre acele teme de advocacy şi comunicare care au potenţial pentru a provoca acţiuni continue de sensibilizare, conştientizare şi promovare pentru că, în mod real, minorii cu dizabilităţi ar trebui să se bucure pe deplin de toate drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului, în condiţii de egalitate cu ceilalţi copii. (UNICEF, 2013:53). În cazul tinerilor care părăsesc sistemul de protecţie a copilului se constată că Instituţionalizarea are o serie de consecinţe negative care se reflectă în procesul de integrare socio-profesională. Adesea, aceşti tineri nu ştiu să ducă o viaţă independentă, nu sunt obişnuiţi să ia decizii şi uneori nu au deprinderile necesare pentru a practica o meserie. În perioada instituţionalizării, copiii depind în permanenţă de prezenţa şi îndrumarea unui educator sau asistent social. După finalizarea studiilor şi părăsirea instituţiei de ocrotire, aceşti tineri se trezesc în mijlocul unei societăţii incapabile să le asigure sprijinul de care au nevoie în perioada de tranziţie de la instituţionalizare la viaţa independentă. (Stănescu et. al., 2013:15). La aceste categorii de adolescenţi vulnerabili, Buzducea adaugă şi alte situaţii de vulnerabilitate precum copiii infectaţi cu HIV, copiii separaţi de părinţi, copiii exploataţi/abuzaţi, utilizatori de droguri (2013:93-110). 30
După cum se arată şi în actuala propunere de Strategie Naţională în domeniul politicii de tineret 2014-2020, atât la nivelul Uniunii Europene (UE), cât şi în plan naţional există o preocupare constantă faţă de problematica tinerilor şi adolescenţilor. Pentru realizarea unei planificări de finanţare, pentru identificarea serviciilor sociale şi medicale utile acestei categorii este necesară explorarea nevoilor şi conturarea direcţiilor de acţiune privind dezvoltarea serviciilor care să răspundă diverselor probleme sociale existente. Elaborarea unei diagnoze şi a unei hărţi a serviciilor sociale la nivel de localitate are un rol important în evaluarea barierelor de accesare a serviciilor existente, în analiza distribuţiei teritoriale a acestora, dar şi în evaluarea performanţei acestora din punct de vedere al impactului şi al satisfacţiei beneficiarilor, şi în estimarea necesarului de serviciile sociale şi medicale. Asigurarea caracterului prietenos al serviciilor destinate adolescenţilor este un deziderat al multor instituţii/organizaţii din toată lumea, chiar dacă nu există un consens în ceea ce priveşte definiţia acestui caracter prietenos. Dezbaterea privind necesitatea adecvării serviciilor nevoilor adolescenţilor a apărut în contextul implementării serviciilor din domeniul sănătăţii reproducerii. Aşa cum arăta un raport al unei organizaţii neguvernamentale internaţionale 5, oferirea de servicii prietenoase pentru adolescenţi înseamnă să înţelegi care sunt nevoile acestora în respectiva comunitate, mai degrabă decât să abordezi crearea serviciului din perspectiva percepţiei furnizorului despre nevoile tinerilor. Atunci când vorbim de servicii privind sănătatea reproducerii, caracterul prietenos se reflectă în înţelegerea dificultăţilor pe care adolescenţii le-ar putea avea în accesarea serviciului: ore nepotrivite, obstacole legale sau birocratice, îngrijorări privind confidenţialitatea, teama de discriminare, teama de a fi tratat nerespectuos, costurile serviciilor etc. Aceste dificultăţi pot fi regăsite într-o anumită măsură şi în accesarea altor servicii decât cele privind sănătatea reproducerii, de exemplu serviciile sociale sau serviciile educaţionale. 5 Provide: Strengthening youth friendly services, International Planned Parenthood Federation, London, 2008, disponibil la http://www.ippf.org/sites/default/files/inspire_provide.pdf 31