Cheltuielile şi consumurile alimentare din România

Cheltuielile şi consumurile alimentare din România Marian CONSTANTIN Iulian ALECU Universitatea de Ştiinţe Agronomice şi Medicină Veterinară Bucureşti Abstract The present work aims at investigating the trends of the expenses - expenditure outflow - so that the pattern and the amount of the food consummation should be figured out. The trends of the expenditure outflow is reflected by specific indexes: the operating costs included in the present study are total operating expenses, money expenses, food expenses and the internal expenses of the farmhouse. The influences of the operating costs of the producers induce a specific trend on the consumers of the main food products: grains and cereals, milk and dairy products, fish and meat and related products. Based on these indexes it is possible to run out and complete a certain degree of the food security in Romania. One starts from quantitative records: dynamic evolution of the quantum of consumed food products and related expenses. Also qualitative details are pointed out: the level and the cumulative flow rate that correlates the indexes expenses - consumed products. Key words: food consumption, expenditure overflow, food security, consumed food products, expenses consumed Permanent există schimbări, a orientărilor culinare dinspre cantitate spre calitate motiv pentru care un loc important îl ocupă factorii care influenţează consumul alimentar. Foarte numeroşi aceştia provin nu numai din sfera agriculturii, ci au o arie mult mai largă. însăşi variabile cum sunt cele socio-demografice, reprezintă structura unei multitudini de elemente, dintre care cheltuielile efectuate constituie o rezultantă de dimensionare pentru care se pune problema disponibilităţii de produse alimentare şi accesul la aceasta, care încadrează ansamblul de cunoaştere al securităţii alimentare. Totodată, în actuala etapă, securitatea alimentară este o problemă legată nu numai de sănătate prin malnutriţie, dar, şi de dezvoltare economică durabilă, mediu, şi comerţ. Prin politicile de venituri ale populaţiei sunt conturate modele de consum alimentar motiv pentru care este necesară cunoaşterea nivelurilor şi implicaţiilor bidimensionale cheltuieli^consum de produse alimentare. Acest aspect este dezbătut în prezenta lucrare pornindu-se de la aspecte cantitative ( cuantumuri evolutive ale consumurilor de produse agroalimentare şi a cheltuielilor aferente), la cele calitative (cu referire la nivelul şi intensitatea influenţei corelative a indicatorilor cheltuieli consum ). Din punct de vedere metodologic, în prezenta lucrare, prin analize comparative s-a urmărit descrierea, printr-un set de caracteristici ( variabile), a diferenţelor/omogenităţii ale consumurilor principalelor produse agroalimentare la nivel naţional în dinamica perioadei 1998-2009. Concomitent au fost analizate şi cheltuielile încadrate pe trei niveluri şi anume: cheltuieli totale ale gospodăriilor populaţiei, cheltuieli pentru consumuri alimentare, 218 Revista Română de Statistică Trim. I/2012 - Supliment

cheltuieli băneşti de consum ale populaţiei, din care cheltuielile băneşti de consum ale agricultorilor. Analiza statistică a nivelului indicatorilor în unităţi fizice, valorice şi procentuale s-a efectuat la nivelului acestor indicatori, comparativ cu totalul cheltuielilor şi nivelul anului de bază 1998. In aceiaşi formă comparativă s-a determinat şi nivelul cheltuielilor alimentare pentru gospodăriile de agricultori. Modul de abordare a problemei a impus utilizarea metodelor de estimare a influenţei factorilor ce influenţează consumul principalelor alimente, fiind utilizată metoda coeficienţilor de elasticitate. A fost aplicată în scopul cunoaşterii intensităţii factorilor ( cheltuieli >consum), motiv pentru care s-au luat în calcul mai multe variabile comparative, prin care consumul de alimente este influenţat succesiv de cheltuieli totale de consum, cheltuieli băneşti de consum şi cheltuielile băneşti de consum ale agricultorilor. In dinamica 2004-2009, coeficienţii de elasticitate s-au determinat pentru baza de comparaţie fixă (E) şi baza în lanţ (E'), reieşind contribuţia fiecărei variabile la evoluţia consumului de alimente. Fenomenul considerat efect (y) a fost reprezentat prin nivelul consumului principalelor alimente, iar fenomenele considerate schimbări de cauză (x), au fost prezentate prin nivelul structural al tipurilor de cheltuieli. Coeficientului de elasticitate (E) a fost determinat prin relaţia de calcul: Δy reprezintă, sporul absolut al mărimii cuantificabile a fenomenului considerat efect; Δx -, sporul absolut al mărimii cuantificabile al fenomenului considerat cauză; - x, y -, nivelul bază de comparaţie al mărimilor cuantificabile pentru fenomenul considerat efect, respectiv cauză. Metodologia de lucru a urmărit o cunoaştere a tendinţei cheltuielilor prin care să se permită cunoaşterea structurii nivelului de consum şi să fundamenteze existenţa nivelului de asigurare a securităţii alimentare din România. 2.- Evoluţia consumului alimentar pentru principalele produse alimentare în România. Consumul alimentar al populaţiei din România constituie un aspect esenţial şi direct al condiţiilor de viaţă. Astfel, o primă problemă care interesează a constituit-o nivelul consumului mediu a principalelor produse alimentare şi mai ales variaţia în dinamica anuală 1998-2009. Este redată această situaţie a ritmului consumului de alimente, de unde reies următoarele: - la cereale şi produsele cerealiere există un ritm anual de scădere, cantităţile ce reprezintă consumul mediu anual diminuându-se cu -9,19 % ( de la 221,1 la 200,8 kg/locuitor); - pentru alte produse vegetale ( cartofi şi produse legume/fructe ), sunt înregistrate ritmuri anuale de creştere diferenţiate. Respectiv un ritm crescut de creştere la fructe şi produse din fructe, urmând legumele şi produse din legume şi cartofi ( creşterile faţă de anul 1998 fiind de +36,02 %, +15,28 % şi respectiv +10,70%); - consumul produselor animale lapte şi carne, se înscriu în aceleaşi ritmuri anuale de creştere ( de la 194,4 la 233,2 litri pe locuitor şi respectiv de la 51,2 la 67,5 kg/locuitor ). Aceste niveluri ale anului 2009 faţă de anul 1998, reprezintă creşteri +19,95% şi respectiv 31,83%; Revista Română de Statistică Trim I/2012- Supliment 219

- la produsul peşte şi produse din peşte dinamica anuală a consumurilor este oscilantă. Astfel, faţă de anul 1998, în perioada anilor 1999-2001 se înregistrează o scădere a consumului, iar în perioada anilor următori asistăm la creşteri succesive care ating în anul 2009 la 4,8 kg/locuitor, ceea ce reprezintă o creştere de +60,0 %; - evoluţia consumurilor de grăsimi vegetale şi animale pentru perioada 1998-2009 se încadrează în tendinţe de creştere dar în ritmuri diferenţiate. La grăsimile vegetale creşterea este foarte mare +60,0% ( de la 10,0 la 16,0 kg/locuitor), iar la grăsimile animale de +14,7% ( de la 3,4 la 3,9 kg/locuitor) In mod sintetic se poate arăta că aceste principale produse prin structura consumului alimentar, reflectă pe de o parte un model de consum prin care sunt diminuate cerealele şi produsele din cereale, o creştere accentuată la grăsimi vegetale şi peşte, şi o creştere medie la celelalte produse. Dar nivelurile de consum sunt diferenţiate în structura grupurilor sociale a consumatorilor. Existenţa consumurilor anuale, care înregistrează ritmuri anuale de creştere la grăsimile vegetale şi mai ales a celor animale ( de +60,0% şi respectiv de +14,7 %), reflectă cantităţile destinate aceloraşi consumatorii ce se situează sub media veniturilor (sau la limita de subzistenţă ), care înregistrează o stagnare, sau chiar diminuare posibilităţilor de achiziţionare a hranei. Cheltuielile de consum alimentar se caracterizează prin forme de investigare a structurii anuale a cheltuielilor totale şi o analiză prin delimitarea succesivă: a cheltuielilor băneşti, a celor pentru cumpărarea de alimente şi a contravalorii consumului de produse agricole din resurse proprii. Cu referire la perioada anilor 2004-2009, se pot constata următoarele: - ponderea cheltuielilor băneşti faţă de total cheltuieli este în creştere ( de la 77,5 % în anul 2004 la 84,5 % în anul 2009); - cu mici diferenţe ponderea cheltuielilor pentru cumpărarea de alimente se menţine aceiaşi (între 22,6% şi 22,0 %); - privind contravaloarea consumului de produse agricole din resurse proprii se asistă la o scăderea nivelului acestora cu -7,0% (de la 22,5 % în anul 2004, la 15,5 % în anul 2009); - în structura numărului de persoane în gospodărie se constată un nivel minim de cheltuieli pentru gospodăriile formate dintr-o singură persoană şi niveluri maxime la gospodăriile ce sunt formate din peste 3 persoane. De menţionat existenţa unei diminuări accentuate a contravalorii consumului de produse agricole din resurse proprii pentru structura tuturor situaţiilor privind numărul de persoane. Evoluţia modelelor de consum alimentare este considerat un mobil principal al acestor diferenţieri. Acesta este unul din motivele de bază pentru care în continuare este luată în discuţie ponderea cheltuielilor consumurilor alimentare faţă de totalul cheltuielilor. Se evidenţiază următoarele aspecte: - ponderea cheltuielilor pentru cumpărarea de alimente şi băuturi consumate este într-o uşoară scădere care atinge un nivel minim în anul 2007 ( 22,0 % ), după care acest nivel ajunge în anul 20091a 22,3 %; - privind contravaloarea consumului de produse agricole din resurse proprii, se asistă la o scădere accentuată Dacă în anul 1998 ponderea era de 29,8 % în anul 2009 se ajunge la 15,5 % ( deci o diminuare cu -14,3 % ); - resursele de produse agricole destinate consumurilor proprii, a fost urmărită prin aceiaşi formă procentuală constatându-se şi în acest caz o diminuare. Această situaţie încadrează 220 Revista Română de Statistică Trim. I/2012 - Supliment

însăşi activităţile familiilor de agricultori la care această comparaţie în cifre relative scade cu -10,1% de la 54,7 % în anul 1998 la 44,6 % în anul 2009 ). În următoarea etapă se pune problema adâncirii cunoaşterii prin baza de comparaţie a cheltuielilor băneşti de consum. In structura perioadei 1998-2009 se constată diferenţieri atât pentru total cheltuieli băneşti de consum, pentru cumpărarea de produse alimentare, dar şi a cheltuielilor alimentare aferente gospodăriilor de agricultori. Se pot deduce următoarele: - existenţa unei creşteri accentuate a cheltuielilor băneşti de consum; - cheltuielile pentru produse alimentare scad cu -8,4% ( astfel că de la o pondere de 44,1% în anul 1998 se ajunge la 35,7% în anul 2009 ); - scăderea cheltuielilor alimentare se menţine şi pentru gospodăriile de agricultori dar numai cu -5,0% ( de la 35,4 % în anul 1998 la 40,4 % în anul 2009 ). De aici concluzia existenţei unor ritmuri anale diferenţiate a cheltuielilor băneşti de consum pentru produse alimentare. începând cu primii ani după revoluţie, cea 1/3 din cheltuielile pensionarilor şi slariaţilor au provenit din resurse agricole, nefiind, deci, supuse pieţei agroalimentare. In etapa următoare, consumurile fundamentate din perioada 1998-2009, demonstrează că faţă de ansamblul cheltuielilor de produse alimentare, este înregistrată o scădere de -8,4 % pe total, iar pentru familiile de agricultori de numai -5,0 %. Toate acestea implică fundamentări legate pe de o parte de nivelul posibilităţilor de venituri care determină efectuarea cheltuielilor mai ales pentru consumuri alimentare, iar pe de altă parte a modificărilor/trecerilor de la modelul de consum rural la cel urban. Diferenţierea modelelor de consum (rural şi urban ), se caracterizează prin accesul la hrană care este restricţionat, în principal, de puterea de cumpărare a gospodăriei. Totodată modelul rural include acele categorii de consumatori ce posedă suprafeţe de teren şi a căror situaţie alimentară depinde atât de producţia proprie cât şi de puterea de cumpărare, determinată de raportul între preţurile produselor vândute şi preţurile cumpărate de pe piaţă. Pentru cunoaşterea cauzală a diferenţierilor redate anterior se consideră necesară o analiză a structurii corelative a indicatorilor, comparativ şi în dinamică. Elasticitatea reuşeşte prin determinări specifice să reliefeze gradul şi intensitatea factorului cheltuieli asupra consumului. S-au calculat coeficienţii de elasticitate determinându-se impactul cheltuielilor (cheltuielile totale, a celor băneşti pe total şi de consum ale agricultorilor ), asupra consumului principalelor alimente (cereale şi produse din cereale, lapte şi produse din lapte, peşte şi produse din peşte, carne şi produse din carne). Coeficienţii de elasticitate cu bază fixă (E) anul 2004 şi baza în lanţ (E') surprind aspecte de sens şi intensitate corelativă, reieşind următoarele: - interpretările cheltuieli totale ale gospodăriilor (x), asupra consumului principalelor alimente (y), redă tendinţa prin care creşterea cheltuielilor influenţează diminuarea consumului de cereale şi a produselor din cereale ( E<0; E'<0 ). Pentru produsele lapte, peşte, carne şi derivate ale acestora, coeficienţii pentru majoritatea anilor sunt cuprinşi între 1 şi 0 (1>E> 0; 1>E > > 0), situaţie ce indică o lipsă de elasticitate (deci nivelul consumurilor nu depinde în mod direct de variaţia cheltuielilor ). în anumiţi ani, pentru baza în lanţ ( comparaţia fiind făcută faţă de anul imediat anterior ), se manifestă şi o elasticitate inversă (E<0; E'<0), ceea explică situaţia pieţei care pentru produsele respective (lapte, peşte, carne) a fost favorabilă consumatorului; - problema influenţei cheltuielilor băneşti ale gospodăriilor populaţiei (x) asupra aceleiaşi structuri a produselor de consum (y), se manifestă aceiaşi formă a tendinţelor. La cereale şi Revista Română de Statistică Trim I/2012- Supliment 221

produse din cereale influenţa este inversă (E<0; E'<0), iar la celelalte produse lipsa de elasticitate (1>E> 0; 1> "> 0). Prin comparaţia faţă de anii precedenţi (E') există situaţii în care apare forma de elasticitate inversă (E'<0), explicate prin conjuncturile pieţei la produsele lapte, peşte, carne şi derivatele acestora; - în cazul situaţiei elasticităţii la nivelul gospodăriilor agriculturilor, forma corelativă a cheltuielilor băneşti de consum (x) şi consumul de produse (y) formele de intensitate sunt de asemenea diferenţiate, legate de grupa de produse. La grupa cerealelor şi a produselor din cereale se menţine elasticitatea inversă (E<0; E'<0), prin care creşterea veniturilor influenţează o descreştere a consumului din aceste produse. Pentru lapte, peşte, carne şi derivate ale acestora pentru majoritatea anilor există o lipsă de elasticitate (1>E> 0; 1>E'> 0), consumul acestor produse nu este influenţat de cheltuielile băneşti ale gospodăriilor de agricultori. Pentru toate produsele prin cele două forme de elasticitate (E, E') este semnificativă tendinţa de scădere a consumului de cereale şi produse din cereale şi un echilibru între cheltuieli şi consum pentru produsele lapte, peşte şi carne, manifestat prin lipsa de elasticitate. Manifestarea diferenţelor în ceea ce priveşte cheltuielile şi consumul alimentar ale gospodăriilor populaţiei din România, sunt, rezultatul unui complex de factori, între care restructurarea modelului de consum alimentar reprezintă elementul dinamizator. Din ansamblul situaţiilor redate în structura acestei lucrări se pot sintetiza următoarele: a).- Dinamica consumului pentru principalele produse alimentare, reflectă pe de o parte un model de consum prin care sunt diminuate cerealele şi produsele din cereale, o creştere accentuată la grăsimi vegetale şi peşte, şi o creştere medie la celelalte produse. Dar, nivelurile de consum sunt diferenţiate în structura grupurilor sociale a consumatorilor. Existenţa consumurilor anuale, care înregistrează ritmuri anuale de creştere la grăsimile vegetale şi mai ales a celor animale ( de +60,0% şi respectiv de +14,7 % ), reflectă, în actuala etapă, o necesitate pentru consumatorii ce se încadrează sub media veniturilor (sau la limita de subzistenţă ) şi care înregistrează o stagnare, sau chiar diminuare posibilităţilor de achiziţionare a hranei. b).- Structura cheltuielilor totale ale populaţiei poate explica mobilul unor diferenţieri în cumpărarea de alimente. Faţă de total cheltuieli, cele destinate cumpărării de alimente semnifică o uşoară descreştere. O descreştere accentuată este înregistrată pentru contravaloarea consumului de produse agricole din resurse proprii, iar aceiaşi contravaloare a cheltuielilor pentru familiile de agricultori semnifică un ritm de scădere mai lent. Deci la familiile de agricultori consumul alimentar din resurse proprii încă constituie o sursă în autoaprovizionare de cea 50%. c).- Structura cheltuielilor băneşti de consum demonstrează ritmuri anale diferenţiate conform destinaţiei pentru produse alimentare. Pentru etapa luată în studiu, este evidenţiat faptul că faţă de ansamblul cheltuielilor băneşti de consum, cele destinate achiziţionării de produse alimentare înregistrează scăderi anuale, fenomen existent într-un ritm mai scăzut şi pentru familiile de agricultori. Toate acestea implică fundamentări legate pe de o parte de nivelul posibilităţilor de obţinere a veniturilor care influenţează direct efectuarea cheltuielilor mai ales pentru consumuri alimentare, iar pe de altă parte de modificările modelelor de consum alimentar. Diferenţierea modelelor de consum ( tradiţional/modern şi rural/urban ), se caracterizează prin accesul la hrană care este restricţionat, în principal, de puterea de cumpărare a gospodăriei şi forma ocupaţională a populaţiei. De menţionat că 222 Revista Română de Statistică Trim. I/2012 - Supliment

modelul rural include acele categorii de consumatori ce posedă suprafeţe de teren şi a căror situaţie alimentară depinde atât de producţia proprie cât şi de puterea de cumpărare, determinată de raportul între preţurile produselor vândute şi preţurile cumpărate de pe piaţă. d).- încadrată într-o structură corelativă, cunoaşterea cauzală a nivelului cheltuielilor (x) asupra consumului de alimente (y), prin metodologia elasticităţii, redă intensitatea relaţiei cheltuieli ^consum pentru principalele produse. La tendinţa generală de creştere a cheltuielilor pentru consumul alimentar, se manifestă o diminuare a consumului pentru cereale şi produse din cereale, un nivel al consumurilor ce nu depinde în mod direct de variaţia cheltuielilor pentru produsele lapte, peşte şi carne. In anumiţi ani, pentru baza în lanţ ( comparaţia fiind făcută faţă de anul imediat anterior ), se manifestă şi o elasticitate inversă, ceea ce explică situaţia acţiunilor de îmbunătăţire a accesului la pieţe care pentru produsele respective (lapte, peşte, carne ) a fost favorabilă consumatorului. Pentru a fi conturată o imagine edificatoare asupra situaţiei consumului de produse alimentare din România este necesară cunoaşterea nu numai a cheltuielilor de consum alimentar, dar şi a raportului de dependenţă economică, demografică. încadrate în formele şi gradul de manifestare a crizei alimentare ( cantitative şi calitative ), semnalate pentru anumite categorii sociale de consumatori. Bibliografie selectivă Anuarul Statistic al României, 2005-2010, INS Alecu,I., - Managementul agricol în România. Trecut, prezent şi viitor, Ed. Ceres,Bucureşti, 2002. Alexandri Cecilia, - Securitate şi echilibru alimentar ţn România, Ed. GEEA, Bucureşti, 2001. Brown, L. R., - Probleme globale ale omenirii, Ed. Tehnică Bucureşti, 1997. Constantin, M.,- Marketingul producţiei agroalimentare, Tratat, Ed. AgroTehnica, Bucureşti, 2007. Maliţa, M., ş. a., - Alimentaţia şi agricultura în următoarele decenii, Ed. Academiei, Bucureşti, 1979 Revista Română de Statistică Trim I/2012- Supliment 223