Legea aplicabilă contractelor transfrontaliere

Legea aplicabilă contractelor transfrontaliere

Introducere În cazul contractelor încheiate între persoane fizice sau juridice care au reşedinţa obişnuită sau sediul în state diferite se pune întrebarea care dintre legile statelor respective se va aplica acelor contracte. În această situaţie se vorbeşte de existenţa unui conflict de legi, iar una dintre cele mai importante probleme în comerţul transfrontalier o reprezintă rezolvarea acestui conflict prin determinarea legii aplicabile contractului. De ce este atât de importantă? Deoarece în funcţie de legea aplicabilă contractului se determină drepturile şi obligaţiile părţilor, conţinutul contractului etc. Astfel, de exemplu, un consumator român achiziţionează prin internet un MP3 player de la un comerciant francez. În această situaţie, dacă legea aplicabilă va fi cea franceză, consumatorul român va avea la dispoziţie 7 zile pentru a-şi exercita dreptul de denunţare unilaterală a contractului, iar dacă legea aplicabilă va fi cea română, el va avea la dispoziţie 10 zile lucrătoare. Uniunea Europeană a fost preocupată de găsirea unei soluţii la această problemă (conflictul de legi şi găsirea legii aplicabile) cât mai simple şi unitare pentru toate Statele Membre. Un prim pas a fost făcut în anul 1980 prin adoptarea Convenţiei de la Roma privind legea aplicabilă obligaţiilor contractuale, la care au aderat treptat toate Statele Membre ale UE, între care şi România (Convenţia a intrat în vigoare pentru România la 15 ianuarie 2008). Ulterior, în anul 2008, Uniunea Europeană a făcut un alt pas important în problema conflictului de legi prin adoptarea Regulamentului 593/2008 privind legea aplicabilă obligaţiilor contractuale, care a intrat în vigoare la data de 17 decembrie 2009 în toate Statele Membre, înlocuind Convenţia de la Roma din 1980. Situaţia actuală Regulamentul 593/2008 (Roma I) Regulamentul 593/2008 aplică începând cu 17 decembrie 2009 în toate Statele Membre ale Uniunii Europene, înlocuind Convenţia de la Roma. 1. Principiul general libertatea de alegere Regulamentul stabileşte că în cazul existenţei unui conflict de legi se va aplica legea aleasă de părţi. Alegerea poate fi expresă (clar stabilită în contract) sau poate rezulta, cu un grad rezonabil de certitudine, din conţinutul contractului sau împrejurările cauzei (de exemplu, părţile preiau, în redactarea clauzelor contractuale, dispoziţiile unei anumite legi). Părţile pot desemna legea aplicabilă întregului contract sau numai unei părţi a acestuia. 3

În sfârşit, legea aleasă poate fi cea a unui dintre statele de provenienţă ale părţilor sau a unui stat terţ. 2. Lipsa alegerii părţilor Regulamentul 593/2008 prevede că în absenţa alegerii părţilor, legea aplicabilă se va determina în funcţie de tipul şi obiectul contractului: contractul de vânzare-cumpărare de bunuri este reglementat de legea statului în care îşi are reşedinţa obişnuită vânzătorul, contractul de prestări servicii este reglementat de legea ţării în care îşi are reşedinţa obişnuită prestatorul de servicii etc. În cazul unui contract care nu se încadrează în cele enumerate de Regulament, legea aplicabilă va fi cea a statului în care îşi are reşedinţa debitorul prestaţiei caracteristice. 3. Contractele încheiate de consumatori a. Principiu Contractele încheiate de consumatori cu comercianţi sunt supuse legii statului în care îşi are reşedinţa obişnuită consumatorul, în două situaţii: comerciantul îşi desfăşoară activitatea comercială sau profesională în ţara în care îşi are reşedinţa obişnuită consumatorul; comerciantul îşi direcţionează, prin orice mijloace, activităţile către ţara în care îşi are reşedinţa obişnuită consumatorul sau către mai multe ţări, printre care şi cea a consumatorului. b. Principiu Părţile pot alege legea aplicabilă contractului, dar această alegere nu poate priva consumatorul de protecţia oferită prin normele imperative ale statului în care îşi are reşedinţa obişnuită, în condiţiile în care s-ar fi aflat în cele două situaţii menţionate mai sus. Cu alte cuvinte, în cazul în care comerciantul se află într-una din cele două situaţii, iar părţile aleg ca legea aplicabilă să fie cea a comerciantului, consumatorul nu poate fi privat de protecţia oferită de legea statului său de reşedinţă. Dacă părţile nu se află în cele două situaţii menţionate mai sus, legea aplicabilă se determină prin regulile generale (alegere sau, în lipsa alegerii, prin tipul/obiectul contractului ori prestaţia caracteristică). c. Excluderi Regulile speciale nu se aplică unui număr de contracte: contractele de prestări servicii în temeiul cărora serviciile sunt prestate exclusiv într-o altă ţară, contractele de transport (dar nu şi contractele de comercializare a pachetelor de servicii turistice), contractele privind un drept real imobiliar sau privind dreptul de locaţiune asupra unui bun imobil (cu excepţia contractelor de timeshare) etc. 4

4. Cum determin legea aplicabilă contractului? A. Există un contract scris: 1. verific în contract dacă există o menţiune expresă privind legea aplicabilă sau dacă din conţinutul contractului nu rezultă care ar fi aceasta. 2. dacă în contract este menţionată legea aplicabilă sau din conţinutul acestuia rezultă care este legea aplicabilă, iar aceasta nu este legea statului în care se află reşedinţa mea, verific dacă mă încadrez în vreuna din cele două situaţii în care sunt aplicabile regulile speciale privind contractele încheiate de consumatori. 3. dacă mă aflu într-una din cele două situaţii, legea aplicabilă va fi cea a statului meu de reşedinţă. 4. dacă nu mă aflu în niciuna din cele două situaţii legea aplicabilă va fi cea menţionată în contract sau cea care rezultă din conţinutul acestuia. B. Nu există un înscris care poate fi verificat pentru a vedea legea aplicabilă sau legea aplicabilă nu este stabilită în contract 1. verific dacă mă încadrez în vreuna din cele două situaţii în care sunt aplicabile regulile speciale privind contractele încheiate de consumatori. 2. dacă mă aflu într-una din cele două situaţii, legea aplicabilă va fi cea a statului meu de reşedinţă. 3. dacă nu mă aflu în niciuna din cele două situaţii, legea aplicabilă se va determina în funcţie de tipul/obiectul contractului sau va fi cea a statului în care îşi are reşedinţa debitorul prestaţiei caracteristice. Aceşti paşi reprezintă o simplificare a regulilor stabilite în Regulament şi au mai mult caracter informativ, orientativ. De regulă, în practică situaţiile sunt mai complexe şi determinarea legii aplicabile necesită intervenţia unui specialist şi analizarea tuturor circumstanţelor cazului. Pentru mai multe informaţii a se vedea: Regulamentul nr. 593/2008 al Parlamentului European şi al Consiliului din 17 iunie 2008 privind legea aplicabilă obligaţiilor contractuale (Roma I). 5

Centrul European al Consumatorilor din România Str. Maior Aviator Ștefan Sănătescu nr. 44 Et. 1, Ap. 2, Sector 1, București, 011478 Tel/fax: +40.21.315.71.49 E-mail: office@eccromania.ro Web: www.eccromania.ro www.facebook.com/ecc.romania https://twitter.com/eccromania/ Co-funded by the European Union Acest infosheet este parte a acțiunii 670709 - ECC-Net RO FPA care a primit finanțare pentru un grant în cadrul Programului pentru Consumatori al Uniunii Europene (2014-2020). Conținutul acestui material reprezintă doar punctul de vedere al ECC Romania și este doar responsabilitatea acestuia; nu poate fi interpretat în niciun caz ca reflectând punctul de vedere al Comisiei Europene și/sau al Agenției Executive pentru Consumatori, Sănătate, Agricultură și Alimente sau al oricărei alte instituții a Uniunii Europene. Comisia Europeană și Agenția nu își asumă nicio răspundere pentru niciun fel de utilizare a informațiilor din acest material.