Anularea actelor frauduloase in legea insolventei. Prezentare comparativa.

Transcription

1 Anularea actelor frauduloase in legea insolventei. Prezentare comparativa. Cezar Postoaca Avocat senior LEGEA 85/2006 (ART ) LEGEA 85/ CODUL INSOLVENTEI (ART ) Art Administratorul judiciar sau, dupa caz, lichidatorul poate introduce la judecatorul-sindic actiuni pentru anularea actelor frauduloase încheiate de debitor în dauna drepturilor creditorilor, în cei 3 ani anteriori deschiderii procedurii Art. 117 alin. 1 - Administratorul judiciar sau, dupa caz, lichidatorul poate introduce la judecatorul-sindic actiuni pentru anularea actelor sau operatiunilor frauduloase încheiate de debitor în dauna drepturilor creditorilor, în cei 2 ani anteriori deschiderii procedurii Modificari: - Largirea sferei de anulare si cu privire la operatiunile frauduloase; - Limitarea perioadei de analiza la 2 ani anteriori deschiderii procedurii; Art (1) Administratorul judiciar sau, dupa caz, lichidatorul poate introduce la judecatorul-sindic actiuni pentru anularea constituirilor ori a transferurilor de drepturi patrimoniale catre terti si pentru restituirea de catre acestia a bunurilor transmise si a valorii altor prestatii executate, realizate de debitor prin urmatoarele acte: a) acte de transfer cu titlu gratuit, efectuate în cei 3 ani anteriori deschiderii procedurii; sunt exceptate sponsorizarile în scop umanitar; b) operatiuni comerciale în care prestatia debitorului depaseste vadit pe cea primita, efectuate în cei 3 ani anteriori deschiderii procedurii; c) acte încheiate în cei 3 ani anteriori Art. 117 alin. 2. Urmatoarele acte sau operatiuni ale debitorului vor putea fi anulate, pentru restituirea bunurilor transferatesau a valorii altor prestatii executate: a) acte de transfer cu titlu gratuit, efectuate în cei 2 ani anteriori deschiderii procedurii; sunt exceptate sponsorizarile în scop umanitar; b) operatiuni în care prestatia debitorului depaseste vadit pe cea primita, efectuate în cel 6 luni anterioare deschiderii procedurii; c) acte încheiate în cei 2 ani anteriori deschiderii procedurii, cu intentia tuturor partilor implicate în acestea de a sustrage bunuri de la urmarirea de catre creditori sau de a le leza în orice alt fel drepturile; d) acte de transfer de proprietate catre un creditor pentru stingerea unei datorii anterioare sau în folosul acestuia, efectuate în cele 6 luni anterioare deschiderii procedurii, daca suma pe care creditorul ar putea sa o obtina în caz de faliment al debitorului

2 deschiderii procedurii, cu intentia tuturor partilor implicate în acestea de a sustrage bunuri de la urmarirea de catre creditori sau de a le leza în orice alt fel drepturile; d) acte de transfer de proprietate catre un creditor pentru stingerea unei datorii anterioare sau în folosul acestuia, efectuate în cele 120 de zile anterioare deschiderii procedurii, daca suma pe care creditorul ar putea sa o obtina în caz de faliment al debitorului este mai mica decât valoarea actului de transfer; e) constituirea ori perfectarea unei garantii reale pentru o creanta care era chirografara, în cele 120 de zile anterioare deschiderii procedurii; f) platile anticipate ale datoriilor, efectuate în cele 120 de zile anterioare deschiderii procedurii, daca scadenta lor fusese stabilita pentru o data ulterioara deschiderii procedurii; g) actele de transfer sau asumarea de obligatii efectuate de debitor într-o perioada de 2 ani anteriori datei deschiderii procedurii, cu intentia de a ascunde/întârzia starea de insolventa ori de a frauda o persoana fizica sau juridica fata de care era la data efectuarii transferului unor operatiuni cu instrumente financiare derivate, inclusiv ducerea la îndeplinire a unui acord de compensare bilaterala (netting), realizate în baza unui contract financiar calificat, ori a devenit ulterior debitor, în sensul prezentei legi. Art. 80 alin. 2: Urmatoarele operatiuni, încheiate în cei 3 ani anteriori deschiderii procedurii cu persoanele aflate în raporturi juridice cu debitorul, vor este mai mica decât valoarea actului de transfer; e) constituirea unui drept de preferinta pentru o creanta care era chirografara, în cele 6 luni anterioare deschiderii procedurii; f) platile anticipate ale datoriilor, efectuate în cele 6 luni anterioare deschiderii procedurii, daca scadenta lor fusese stabilita pentru o data ulterioara deschiderii procedurii; g) actele de transfer sau asumarea de obligatii efectuate de debitor într-o perioada de 2 ani anteriori datei deschiderii procedurii, cu intentia de a ascunde/întârzia starea de insolventa ori de a frauda un creditor. Modificari: - Limitarea perioadei de analiza la 2 ani anteriori deschiderii procedurii, in ceea ce priveste actele gratuite si cele effectuate cu intentia de a frauda creditorii; - Limitarea perioadei de analiza la 6 luni anterioare deschiderii procedurii in ceea ce priveste operatiunile in care prestatia debitorului depaseste pe cea primita; - Extinderea perioadei de 120 de zile la 6 luni pentru cazurile prevazute la lit. d-f. Art. 117 alin. 4: Urmatoarele operatiuni, încheiate în cei 2 ani anteriori deschiderii procedurii cu persoanele aflate în raporturi juridice cu debitorul, vor putea, de asemenea, sa fie anulate si prestatiile recuperate, daca sunt în dauna creditorilor:

3 putea, de asemenea, sa fie anulate si prestatiile recuperate, daca sunt în dauna creditorilor:.. e) cu orice alta persoana fizica ori juridica, detinând o pozitie dominanta asupra debitorului sau a activitatii sale;.. e) cu orice alta persoana fizica ori juridica, detinând o pozitie de control asupra debitorului sau a activitatii sale; g) cu sotul, rudele sau afinii pana la gradul al patrulea inclusive ai persoanelor fizice mentionate la lit. a-f; Modificari: - Inlocuirea termenului de pozitie dominant (utilizat improriu) cu sintagma pozitie de control. Aceasta limiteaza cazurile de anulare doar la acele situatii in care persoana fizica sau juridica detine efectiv un control asupra debitoarei iar nu doar o pozitie dominanta. Lit. e) se refera la personae fizice / juridice care nu sunt actionari, ci terti fata de debitoare. - Inserarea pct. g) care nu exista pe vechea reglementare. Prin aceasta se extinde sfera de sanctionare a transferurilor patrimoniale. Art. 118 alin. 3: Poate introduce actiune in anulare in acelasi conditii creditorul care detine mai mult de 50% din valoarea creantelor inscrise la msa credala. Este o reglementare noua, pentru situatiile in care in procedura exista un creditor detinator a peste 50% din valoarea creantelor. Presupune o simplificare a procedurii de intentare a unei actiuni in anulare, prin evitarea solicitarii unei aprobari din partea Comitetului Creditorilor. Art (1) Tertul dobânditor în cadrul unui transfer patrimonial, anulat conform art. 80, va trebui sa restituie averii debitorului bunul transferat sau, daca bunul nu mai exista, valoarea acestuia de la data transferului efectuat de catre debitor, stabilita prin expertiza efectuata în conditiile legii. Art (1) Tertul dobânditor în cadrul unui transfer patrimonial, anulat conform art. 117, va trebui sa restituie averii debitorului bunul transferat sau, daca bunul nu mai exista ori exista impedimente de orice natura pentru preluarea acestuia de catre debitor, tertul va restitui valoarea

4 (2) Tertul dobânditor, care a restituit averii debitorului bunul sau valoarea bunului ce-i fusese transferat de catre debitor, va avea împotriva averii o creanta de aceeasi valoare, cu conditia ca tertul sa fi acceptat transferul cu buna-credinta si fara intentia de a-i împiedica, întârzia ori însela pe creditorii debitorului. În caz contrar, tertul dobânditor pierde creanta sau bunul rezultat din repunerea în situatia anterioara, în favoarea averii debitorului. Reaua-credinta a tertului dobânditor trebuie dovedita. (3) Tertul dobânditor cu titlu gratuit de buna-credinta va restitui bunurile în starea în care se gasesc, iar în lipsa acestora, va restitui diferenta de valoare cu care s-a îmbogatit. În caz de rea-credinta, tertul va restitui, în toate cazurile, întreaga valoare, precum si fructele percepute. acestuia de la data transferului efectuat de catre debitor, stabilita prin expertiza efectuata în conditiile legii. In caz de restituire, partile vor fi repuse in situatia anterioara astfel incat sarcinile existente la data transferului vor fi reinscrise. (2) Tertul dobânditor, care a restituit averii debitorului bunul sau valoarea bunului ce-i fusese transferat de catre debitor, va avea împotriva averii debitorului o creanta egala cu pretul platit, la care se poate adauga cel mult sporul de valoare a bunului determinat de eventualele investitii efectuate de acesta, cu conditia ca tertul sa fi acceptat transferul cu buna-credinta si fara intentia de a-i împiedica, întârzia ori însela pe creditorii debitorului. La cererea sa, tertul dobanditor de buna credinta va fi inscris in tabelele de creante cu creanta nascuta in urma restituirii bunului sau valorii acestuia catre averea debitorului potrivit prezentului articol si va putea participa la distriburi potrivit prevederilor art. 161 pct. 4. Tertul dobanditor de rea-credinta va fi indreptatit sa primeasca doar pretul platit si va putea participa la distribuiri de sume potrivit prevederilor art. 161 pct. 10 lit. a). Reaua-credinta a tertului dobânditor trebuie dovedita. 3) Daca tertul dobanditor nu restituie bunul sau valoarea acestuia de buna voie sau pe calea tranzactiei, creanta acestuia, nascuta in temeiul alin. 2 va putea fi pretinsa numai pe calea cererii reconventionale formulate in cadrul actiunii indreptate impotriva sa potrivit prevederilor art (3) Tertul dobânditor cu titlu gratuit de buna-credinta va restitui bunurile în starea în care se gasesc, iar în lipsa acestora, va restitui diferenta de valoare cu care s-a îmbogatit. În caz de rea-credinta, tertul va restitui, în toate cazurile, întreaga valoare, precum si fructele percepute. Modificari: - Se acorda posibilitatea de a intra in posesia valorii bunului supus anularii, si in ipoteza in care exista exista impedimente de orice natura la restituire, iar nu doar in cazul in care bunul nu ar mai exista.

5 - Ulterior anularii, sarcinile asupra bunului ce existau la momentul transferului vor fi reinscrise; - Creanta tertului urmare a anularii poate fi solicitata doar in urma unei cereri reconventionale formulate in cadrul actiunii in anulare. - Creanta tertului de buna credinta va avea prioritatea conferita de pct. 4 al art. 161, venind la distribuire, dupa cheltuielile de procedura, finantarile curente si creantele salariale. - Tertul de buna credinta poate solicita pe langa suma efectiv platita si sporul de valoare adus buunlui in perioada de la achizitionare si pana la sentinta de anulare. Art (1) Administratorul judiciar, lichidatorul sau comitetul creditorilor va putea introduce actiune pentru a recupera de la subdobânditor bunul ori valoarea bunului transferat de catre debitor, numai daca subdobânditorul nu a platit valoarea corespunzatoare a bunului si cunostea sau trebuia sa cunoasca faptul ca transferul initial este susceptibil de a fi anulat. Art (1) Administratorul judiciar, lichidatorul, comitetul creditorilor sau creditorul care detine cel putin 50% din valoarea creantelor inscrise la masa credala, va putea introduce actiune pentru a recupera de la subdobânditor bunul ori valoarea bunului transferat de catre debitor, numai daca subdobânditorul nu a platit valoarea corespunzatoare a bunului si cunostea sau trebuia sa cunoasca faptul ca transferul initial este susceptibil de a fi anulat. Acesta va putea pretinde de la debitor doar contravaloarea sporului de valoare determinat de investitiile pe care le-a efectuat si va beneficia de toate drepturile procedurale cuvenite tertului dobanditor de rea-credinta potrivit prevederilor art. 120 alin. 2 si 3 si art. 161 pct. 10 lit a). Modificari: - Subdobanditorul poate solicita debitoarei sporul de valoare, pentru ca urmare a anularii se presupune ca debitoarei va beneficia de bun cu toate imbunatatirile aduse acestuia. In practica, acestia nu vor putea niciodata recupera aceste sume intrucat vin la distribuire pe ultimul punct al art. 161.

6 Art. 122 pct. 7: De la data deschiderii procedurii de insolventa, anularea unor acte incheiate de debitor in cei 2 ani anterior deschiderii procedurii de insolventa, pentru motivul fraudei in dauna creditorilor, se poate face exclusiv prin intermediul actiunilor prevazute la art. 117 Modificari: - Este o reglementare noua, care din modul in care este formulata duce la concluzia ca limiteaza posibilitatea de a anula transferurile frauduloase in dauna creditorilor, doar in limitele prevazute de Legea 85/2014. Ar fi astfel excluse actiunile in anulare pe drept comun, prin care se invoca nulitatea absoluta (imprescriptibila). Trebuie avute astfel in vedere termenele prevazute la art. 118 din Legea 85/2014. ATENTIE: Acestea sunt termene de decadere, iar nu de prescriptie, ceea ce inseamna ca nu sunt susceptibile de intrerupere sau suspendare, nerespectarea lor ducand la decaderea din dreptul de a mai formula actiune in anulare. BUNA CREDINTA Modificari introduce prin Legea 85/2014 Buna credinta in cazul transferurilor frauduloase anulate, este reglementata la art. 120 din Legea 85/ Este institutia o mai buna protectie a dobanditorului de buna cedinta, prin reglementarea expresa a rangului creantei acestuia in ipoteza anularii transferului patrimonial. Daca pe vechea reglementare erau pareri impartite cu privire la creanta dobanditorului fiind considerata fie creanta istorica fie curenta, pe noua reglementare acesta are ordinea de prioritate reglementata de pct. 4 al art. 161, fiind la egalitate cu creantele rezultate din continuarea averii debitorului dupa deschiderea procedurii; - Se acorda o protectie si tertului de rea credinta, acesta venind la distribuire pe pct. 10 al art. 161, spre deosebire de vechea reglementare unde acesta in ipoteza anularii transferului, pierdea si bunul si creanta (suma platita) in favoarea averii debitorului;

7 - Daca bunul sau valoarea acestuia nu se restituie averii debitoarei de buna voie, buna credinta a dobanditorului, nu este suficienta pentru inscrierea acestuia pe tabelul de creante (astfel cum era pe vechea reglementare). Noua reglementare impune o noutate procedurala respectiv formularea de catre dobanditor a unei cereri reconventionale in conditiile Codului de procedura civila. Doar urmare a admiterii acesteia si a lipsei dovedirii relei credinte, creanta dobanditorului va fi inscrisa pe tabelul de creante. - Se pastreaza principiul buna credinta se prezuma, iar reaua credinta trebuie sa fie dovedita ; - Conform art. 342 din Legea 85/2006, dispozitiile Legii Insolventei se completeaza cu prevederile Codului civil si Codului de procedura civila, unde este reglementata in mod expres buna credinta: Art. 14 Cod civil: Buna credinta: Orice persoana fizica sau juridica trebuie sa isi exercite drepturile si sa isi execute obligatiile civile cu buna credinta in acord cu ordinea publica si bunele moravuri. Buna credinta se prezuma pana la proba contrara. Art. 15 Cod Civil: Abuzul de drept: Nici un drept nu poate fi exercitat in scopul de a vatama sau pagubi pe altul ori intr-un mod excesiv si nerezonabil, contrar bunei credinte. Art Cod Civil: Buna credinta: Partile trebuie sa actioneze cu buna credinta atat la negocierea si incheierea contractului, cat si pe tot timpul executarii sale. Ele nu pot inlatura sau limita aceasta obligatie.

8 Despre rolul activ al judecatorului sindic in procedura insolventei reglementata de Legea nr. 85/2014 Dragos Ramniceanu Avocat senior 1. Reglementarea in viziunea legii nr. 85/2006 si a jurisprudentei aferenta acesteia Pana la intrarea in vigoare a Legii nr 85/2014, preocuparile doctrinare in privinta atributiilor judecatorului sindic si a rolului activ al acestuia in procedura insolventei, s-au concentrat in special pe dispozitiile limitative prevazute de art 11 alin 2 din legea nr. 85/2006, dispozitii care determina modul in care judecatorul sindic isi exercita controlul judecatoresc asupra activitatii administratorului judiciar sau a lichidatorului. Totusi vechea reglementare excludea din sfera atributiilor judecatorului sindic, controlul sub aspectul oportunitatii al activitatii manageriale a administratorului ori lichidatorului judiciar sau a debitorului în cazurile exceptionale cand nu i s-a ridicat dreptul de a-si administra activitatea. Din interpretarea acestui ultim text de lege s-au nascut doua pareri contradictorii. a) Intr-o opinie majoritară, dispozitiile legale sus-indicate se interpretau restrictiv in sensul ca atributiile judecatorului sindic erau limitate la controlul judecatoresc al practicianului in insolventa si la procesele si cererile de natura judiciara aferente procedurii insolventei. Conform acestei opinii, excedeau competentei judecatorului sindic alte cereri decat cele privind controlul judecatoresc al activitatii practicianului, precum si procese si cereri de natura judiciara aferente procedurii. b) In opinia minoritară, dispozitiile art. 11 alin. 2 din Legea 85 erau interpretate extensiv in sensul potrivit caruia cadeau in competenta judecatorului sindic atat procesele si cererile de natura judiciara aferente procedurii insolventei, precum si cererile a caror finalitate este reintregirea averii debitorului, avand ca fundament scopul procedurii, si anume maximizarea averii debitorului. In consecinta, judecatorul sindic ar fi fost competent sa judece si cererile prin care se urmareste realizarea unui drept de creanta, revendicarea unui bun care se pretinde ca ar face parte din patrimoniul debitoarei, clarificarea situatiei tabulare unor imobile din patrimoniul debitoarei etc. Asta deoarece era dificil de conceput o procedura in care activul si/sau pasivul debitoarei ar depinde de solutiile pronuntate in alte proceduri judiciare, in afara procedurii insolventei. Mai mult decat atat, judecatorul sindic ar fi cel care, prin intermediul participantilor la procedura, ar trebui sa cunoasca situatia concreta a debitorului precum si modul optim de valorificare a bunurilor din patrimoniul debitoarei. 2. Atributiile si rolul judecatorului sindic in lumina prevederilor Legii nr. 85/2014 In noua reglementare, rolul judecatorului sindic este in aparenta neschimbat. Principalul atribut al judecatorului ramane acela de a verifica modul in care practicianul in insolventa

9 intelege sa isi exercite mandatul, in caz contrar judecatorul avand posibilitatea de a interveni prin deblocarea situatiilor de pasivitate a practicianului si a celorlalti participanti la procedura. Totusi, putem remarca o clarificare a situatiilor in care judecatorul sindic poate si este asteptat sa intervina. Balanta pare acum sa incline spre cea de-a doua pozitie doctrinara fundamentata pe vechea reglementare, judecatorul sindic putandu-si exercita controlul de legalitate pe toata durata procedurii si cu privire la toate aspectele ce ar fi de natura sa incetineasca procedura. Astfel, prevederile art. 45 care delimiteaza atributiile judecatorului sindic prevad la alin 1 lit. o: Judecarea cererilor administratorului judiciar/lichidatorului judiciar in situatiile in care nu se poate lua o hotarare in sedintele comitetului creditorilor sau ale adunarii creditorilor din lipsa de cvorum cauzata de neprezentarea creditorilor legali convocati, la cel putin doua sedinte ale acestora avand aceasi ordine de zi; De asemenea punctul p al aceluiasi alineat prevede ca judecatorul sindic are atributii de: Dispunerea convocarii adunarii creditorilor cu o anumita ordine de zi. Din prevederile acestor doua puncte putem trage concluzia ca legiuitorul a inteles sa tina cont de cea de-a doua opinie doctrinara, respectiv un rol activ al judecatorului sindic in procedura insolventei, nefiind limitat doar la monitorizarea activitatii practicianului in insolventa, dar si al interventia, acolo unde este necesar pentru deblocarea impasurilor ce se pot declansa pe parcursul procedurii. Aceste atributii sunt reitereate la art 57, unde la alin 14 putem observa ca judecatorul sindic va numi un administrator judiciar/lichidator judiciar provizoriu in termen de 5 zile de la sesizare, in cazul in care administratorul judiciar a renuntat la mandatul sau iar adunarea creditorilor nu reuseste sa desemneze un nou administrator judiciar. Rolul activ al judecatorului sindic iese totodata in evidenta si din reglementarea ce priveste raportul trimestrial al administratorului judiciar, asa cum se poate observa din art. 59 alin 3: La fiecare 120 de zile, judecatorul sindic va analiza si se va pronunta asupra stadiului continuarii procedurii, printr-o rezolutie, prin care va putea pune in sarcina administratorului judiciar anumite masuri si va acorda un termen administrativ de control sau de judecata, dupa caz; Prin urmare, spre deosebire de vechea reglementare, judecatorul sindic are la dipozitie instrumente legale de a verifica si interveni direct in activitatea administratorului judiciar, fara a se limita la o simpla constatare a activitatii administratorului judiciar si pe care acesta si-a inscris-o intr-un raport. Este posibil ca pe viitor sa se preconizeze o practica a judecatorilor-sindici de a verifica rapoartele si de a-i sanctiona pe administratorii judiciari care nu isi intocmesc aceste rapoarte intocmai cu dispozitiile stabilite de judecatori la termenele precedente. Aceste sanctiuni sunt chiar prevazute de art 60 (art 22 din vechea reglementare), continutul pastrandu-se neschimbat.

10 Sanctiunea nedepunerii documentelor justificative anexate cererii de inscriere la masa credala. Prezentare comparativa. Cristina Ion Avocat senior Continut Art. 104 Codul Insolventei Continut Art. LEGEA 85/2006 Art. 104 Cererea va cuprinde: numele/denumirea creditorului, domiciliul/sediul, suma datorată, temeiul creanńei, precum şi menńiuni cu privire la eventualele cauze de preferinńă. (2)La cerere vor fi anexate documentele justificative ale creanńei şi ale actelor de constituire de cauze de preferinńă, cel mai târziu în termenul stabilit pentru depunerea cererii de admitere a creanńei. (3)Posesorii de titluri de valoare la ordin sau la purtător pot solicita administratorului judiciar restituirea titlurilor originale şi păstrarea la dosar a unor copii certificate de acesta. Administratorul judiciar va face menńiunea pe original despre prezentarea acestora. Art.65 (1) Cererea va cuprinde: numele/denumirea creditorului, domiciliul/sediul, suma datorată, temeiul creanńei, precum şi menńiuni cu privire la eventualele drepturi de preferinńă sau garanńii. (2) La cerere vor fi anexate documentele justificative ale creanńei şi ale actelor de constituire de garanńii. (3) Posesorii de titluri de valoare la ordin sau la purtător pot solicita administratorului judiciar restituirea titlurilor originale şi păstrarea la dosar a unor copii certificate de acesta. Administratorul judiciar va face menńiunea pe original despre prezentarea acestora. Originalele vor fi prezentate din nou la orice repartińie de sume între creditori, precum şi la exercitarea votului în adunarea generală a creditorilor.5 Art. 104 din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenńei şi de insolvenńă (Codul Insolventei) reia in mare parte mentiunuile prevazute in Art. 65 din Lega 85/2006, cu singura menńiune că documentele justificative ale creanńei şi ale actelor de constituire de cauze de preferinńă se depun cel mai târziu în termenul stabilit pentru depunerea cererii de admitere a creanńei. Deşi textul nu prevede expres, în coroborare cu dispozińiile art. 254 NCPC, se opineaza in doctrina că sancńiunea nedepunerii documentelor justificative ale

11 creanńei şi ale actelor de constituire de cauze de preferinńă este decăderea din dreptul de a face dovada creanńei. Astfel, Art. 254 din NCCP prevede ca: (1)Probele se propun sub sanctiunea decaderii, de catre reclamant prin cererea de chemare in judecata, iar de catre parat prin intampinare, daca legea nu dispune altfel.ele pot fi propuse si oral, in cazurile anume prevazute de lege. (2)Dovezile care nu au fost propuse in conditiile alin (1) nu vor mai putea fi cerute si incuviintate, in cursul procesului, in afara de cazurile in care: 1. Necesitatea probei rezulta din modificarea cererii; 2. Nevoia administrarii probei reiese din cercetarea judecatoreasc, iar partea nu o putea prevedea; 3. Partea invedereaza instantei ca, din motive temeinic justificate, nu a putut propune in termen probele cerute; 4. Administrarea probei nu duce la amanarea judecatii; 5. Exista acordul expres al tuturor partilor; [...] (5)Daca probele propuse nu sunt indestulatoare pentru lamurirea in intregime a procesului, instant va dispune ca partile sa completeze probele. De asemenea, judecatorul poate, din ofici, sa puna in discutia partilor necsitatea adminstrarii altor probe, pe care le poate ordona chiar daca partile se impotrivesc. ***

12 Prezentare comparativa a problematicii Raportului asupra cauzelor intrarii in insolventa. Viorica Cucu Economist viorica.cucu@rovigo.ro Monica Nicolescu Economist monica.nicolescu@rovigo.ro 1. Modificare: In noua lege se prevede termenul de 40 zile ca si in legea veche dar si faptul ca în cazuri de o complexitate ridicată, termenul poate fi prelungit de către judecătorul-sindic cu o perioadă de maximum 40 de zile O alta diferenta de acceptiune este : LEGE nr. 85 din 5 aprilie 2006 LEGE nr. 85 din 25 iunie 2014 Art 20 (b) examinarea activităńii debitorului şi întocmirea unui raport amănunńit asupra cauzelor şi împrejurărilor care au dus la aparińia stării de insolvenńă, cu menńionarea persoanelor cărora le-ar fi imputabilă, şi asupra existenńei premiselor angajării răspunderii acestora, în condińiile art. 138, precum şi asupra posibilităńii reale de reorganizare efectivă a activităńii debitorului ori a motivelor care nu permit reorganizarea şi supunerea acelui raport judecătoruluisindic, într-un termen stabilit de acesta, dar care nu va putea depăşi 40 de zile de la desemnarea administratorului judiciar Art.58 (b) examinarea activităńii debitorului şi întocmirea unui raport amănunńit asupra cauzelor şi împrejurărilor care au dus la aparińia stării de insolvenńă, cu menńionarea eventualelor indicii sau elemente preliminare privind persoanele cărora lear fi imputabilă şi cu privire la existenńa premiselor angajării răspunderii acestora, în condińiile prevederilor art , precum şi asupra posibilităńii reale de reorganizare a activităńii debitorului ori a motivelor care nu permit reorganizarea şi depunerea la dosarul cauzei, într-un termen stabilit de judecătorul-sindic, dar care nu va putea depăşi 40 de zile de la desemnarea administratorului judiciar; 2. Modificare: In noua lege se observa ca formularea asupra cauzelor si persoanelor este mai slaba si mai imprecisa.

13 3. In corelatie cu Raportul asupra cauzelor se afla problema atragerea raspunderii pentru intrarea in insolventa (Art.169) si problematica prescriptiei acestei actiuni. ART. 170 AcŃiunea prevăzută la art. 169 se prescrie în termen de 3 ani. PrescripŃia începe să curgă de la data la care a fost cunoscută sau trebuia cunoscută persoana care a contribuit la aparińia stării de insolvenńă, dar nu mai târziu de 2 ani de la data pronunńării hotărârii judecătoreşti de deschidere a procedurii de insolvenńă.

14 COMPENSATIA LEGALA IN LEGEA 85/2014 Cristina Sandu Avocat senior In noua lege a insolventei institutia compensarii legale a creantelor este prevazuta la art. 90, potrivit caruia: (1) Deschiderea procedurii de insolvenńă nu afectează dreptul niciunui creditor de a invoca compensarea creanńei sale cu cea a debitorului asupra sa, atunci când condińiile prevăzute de lege în materie de compensare legală sunt îndeplinite la data deschiderii procedurii. Compensarea poate fi constatată şi de administratorul judiciar sau lichidatorul judiciar. (2) Prevederile alin. (1) se aplică în mod corespunzător şi creanńelor reciproce născute după data deschiderii procedurii insolvenńei. Din analiza textului legal ante-mentionat rezulta ca legiutorul a inteles sa reglementeze un nou continut al mecanismului compensarii legale in procedura insolventei, respectiv sa introduca doua elemente de noutate: constatarea compensatiei legale si de catre administratorul judiciar/lichidatorulu judiciar si compensarea crentelor reciproce nascute ulterior deschiderii procedurii insolventei. Potrivit prevederilor mai sus aratate, ulterior momentului deschiderii procedurii insolventei, orice creditor poate solicita compensarea creantei sale cu cea a debitorului, nefiind stipulat vreun termen in care aceasta poate opera. Singura conditie impusa de legiuitor vizeaza indeplinirea, conform art. 90 alin 1 la data deschiderii procedurii si potrivit art. 90 alin 2 ulterior deschiderii procedurii, prevederilor imperative in materie de compensare legala. In acest sens dispozitiile art noul Cod Civil prevad: Compensatia opereaza de plin drept de indata ce exista doua datorii certe, lichide si exigibile, oricare ar fi izvorul lor, si care au ca obiect o suma de bani sau o anumita cantitate de bunuri fungibile de aceeasi natura. Indeplinirea conditiilor prevazute de art Cod Civil are ca efect juridic stingerea creantelor in puterea legii, fara a mai fi necesara interventia judecatoruui sindic, ea operand independent de acordul titularilor creantelor reciproce. Ca o consecinta directa si fireasca a efectului compensatiei legale, legiuitorul i-a conferit administritorului judiciar/licidatorului judiciar vocatia de a constata compensarea reciproca a creantelor. In ceea ce priveste cel de al doilea element de noutate, consider ca legiutorul s-a raportat la realitatile economice actuale, creantele creditorilor nascute in timpul procedurii insolventei,

15 cunoscute drept creante curente, in reglementarea anterioara prevazute de art 64 neavand un grad inalt de eficacitate. Privitor la creantele curente conform dispozitiilor art. 5 pct.21 legea 85/2014: creditor cu creanńe curente sau creditorul curent este acel creditor ce deńine creanńe certe, lichide şi exigibile, născute în timpul procedurii de insolvenńă şi care are dreptul de a i se achita cu prioritate creanńa, conform documentelor din care rezultă. Or, atata vreme cat creantele unui creditor nascute ulterior procedurii insolventei se platesc cu prioritate, in cazul existentei unor datorii reciproce intre debitor si creditor nascute ambele ulterior deschiderii procedurii insolventei, operezeaza de drept compensatia. S-ar putea pune problema ca, prin compensatie s-ar aduce atingere ordinii de preferinta prevazuta de art. 161 din Legea insolventei 85/2014 (fost 123 Legea 85/2006), mai ales in cazul creditorilor chirografari. Avand in vedere ca institutia compensarii legale opereaza automat, in virtutea legii ca o modalitate de stingere a creantelor reciproce, ordinea de preferinta prevazuta la art. 161 Legea 85/2014 nu va fi afectata. Efectul imediat al compensatiei il reprezinta micsorarea masei credale si eliminarea concursului creditorului a caruia creanta a fost compensata cu cea a debitorului aflat in insolventa. Nu in ultimul rand este de observat faptul ca, institutia compensatiei prevazuta de art 90 Legea 85/2014 opereaza numai intre creante nascute anterior deschiderii procedurii sau creante nascute ulterior procedurii, neputand fi compensata o creanta nascuta anterior cu o alta nascuta ulterior deschiderii procedurii.

16 Depozitul de cash colateral in lumina dispozitiilor Legii nr. 85/2006, respectiv Legii nr. 85/2014 Viorel Mesca Avocat senior Definitie CASH COLATERAL reprezinta depozitul bancar constituit de catre debitor/garant la institutia bancara unde se contracteaza un credit. Acest depozit se face in vederea garantarii imprumutului si i se inapoiaza solicitantului numai dupa rambursarea integrala a creditului. Constituirea cash-ului colateral se face prin indisponibilizarea unor sume in lei sau valuta de catre garantul creditului, incepand cu data intrarii in vigoare a contractului de garantie pana la data platii tuturor obligatiilor clientului fata de banca. Incidenta in procedura insolventei A. Reglementarea anterioara Singura posibilitate prevazuta de Legea nr. 85/2006 avuta in vedere legiuitor la redactarea acesteia, de a se executa cu prioritate garantiile dupa data deschiderii procedurii si de a nu mai astepta implementarea unui plan de reorganizare sau valorificarea garantiei in procedura falimentului, il reprezenta formularea unei cereri de ridicare a suspendarii conform prevederilor art. 39 din lege. Doar in ipoteza in care cererea era admisa de către judecatorul sindic, garantia putea fi executata. In orice caz, chiar daca creditorul bancar era in imposibilitate de a-si executa garantiile, folosirea sumelor de bani ce constituie garantia bancii nu se putea face fara acordarea unei protectii corespunzatoare creantei garantate. Indiferent de cat de avansat era stadiul executarii silite individuale demarate anterior deschiderii procedurii insolventei, odata cu deschiderea procedurii, executorul judecatoresc 1 se afla in imposibilitate de a distribui sumele indisponibilizate (chiar daca reprezentau garantia bancii), existand obligatia virarii acelor sume in contul unic de insolventa deschis pe numele debitorului. Cu titlu de exemplu. aceeasi era situatia si in cazul garantiilor financiare (i.e. cash colateral aferent unei scrisori de garantie bancara): banca nu putea executa pur si simplu acea garantie desi rezulta fara niciun dubiu faptul ca finalmente, acei bani se cuveneau bancii in calitatea sa de creditor garantat. 1 ce putea sa se afle chiar in faza finala a distribuiri de sume catre creditorul garantat cand a intervenit deschiderea procedurii insolventei

17 Aceasta intrucat potrivit prevederilor OrdonanŃei nr. 9/ nu exista posibilatea executarii garanńiilor financiare dupa data deschiderii procedurii insolventei atunci cand constituitorul acelei garantii era o societate comerciala. Cu toate ca aceasta ordonanta transpunea Directiva Consiliului Europei 2002/47/CE privind contractele de garantie financiara, ce permite executarea garanńiilor financiare dupa data deschiderii procedurii insolventei, ramane de observat ca legislatia nationala de transpunere a directivei deroga de la această posibilitate. In ceea ce priveste garantiile reale mobiliare sau imobiliare, situańia nu era diferita, deschiderea procedurii blocand practic posibilitatea creditorului bancar de a executa aceste garantii. In urma deschiderii procedurii insolventei, se proceda la transferul sumelor aflate in depozitul de cash colateral in contul unic de insolventa, cu indisponibilizarea acesteia pana la distribuirea catre creditorul garantat. In practica, acest aspect ridica mai multe intrebari, dintre care amintim: 1. Daca transferul acestei sume in contul averii debitoarei poate fi calificat ca o recuperare a unei sume de bani in cadrul procedurii, in raport de care lichidatorul judiciar are dreptul la incasarea onorariului variabil. 2. Daca era posibila retinerea din suma respectiva a cheltuielilor de procedura, altele decat onorariul variabil al lichidatorului judiciar. In ceea ce priveste prima intrebare, intr-o decizie de referinta, Tribunalul Constanta a retinut ca onorariul variabil al lichidatorului judiciar este datorat pentru sumele de bani obtinute din recuperarea creantelor societatii in insolventa de la debitorii sai sau din fondurile obtinute din vanzarea bunurilor. Totodata, nu exista identitate de sens intre sumele de bani incasate de catre debitoare si sumele de bani rezultate din recuperarea unor creante. Raportul este de la intreg la parte, in cadrul sumelor de bani incasate de catre debitoare regasindu-se si cele incasate prin recuperarea creantelor, insa fara sa se confunde cu acestea. In aprecierea instantei, diferentierea este esentiala, intrucat debitoarea poate incasa sume din activitatea curenta in cadrul perioadei de observatie sau chiar din continuarea unor contracte in perioada de lichidare, fara ca lichidatorul judiciar sa aiba o contributie in acest sens. Onorariul trebuie sa reprezinte plata eforturilor depuse de lichidatorul judiciar pentru obtinerea fondurilor necesare acoperirii creantelor. In acest sens, se accepta ideea ca onorariul variabil este datorat pentru creantele a caror recuperare prezinta dificultati si este nevoie de demersuri judiciare pentru incasarea lor. 2 Privind unele contracte de garantie financiara

18 In speta, cu privire la suma de bani in discutie, reprezentand o garantie in favoarea creditoarei contestatoare, transferul acesteia dintrun cont in altul echivaleaza cu predarea bunului adus garantie, simpla predare a bunului neputand fi considerata ca o obtinere de fonduri. In consecinta, Tribunalul Constanta a concluzionat ca onorariul variabil aferent acestei sume nu este datorat lichidatorului judiciar, nici macar in ceea ce priveste dobanda acumulata pana la data distributiei, aceasta fiind doar un accesoriu al sumei principale, datorata creditorului garantat, in temeiul art.121 alin.1 pct. 2 din Legea 85/2006. In ceea ce priveste a doua intrebare, pentru aceleasi considerente, cota de 2% retinuta a fi platita catre UNPIR nu este datorata, intrucat suma de bani distribuita nu intra in categoria fondurilor obtinute in cadrul procedurii. Considerentele au fost preluate si de Curtea de Apel Constanta, ce a retinut ca suma constituita de debitoare ca depozit colateral, cu titlu de garantie privind creditul contractat, desi transferata in contul unic de insolventa, deschis in temeiul art. 4 alin. 2 din Legea nr. 85/2006, la cererea administratorului judiciar, nu poate fi apreciata ca o incasare sau recuperare a sumei. Pe de alta parte, in practica uzuala a practicienilor in insolventa, transferul in contul unic de insolventa a sumelor din depozitul de cash colateral urma soarta distribuirii fondurilor obtinute din vanzarea bunurilor garantate, in temeiul prevederilor art. 121 din legea insolventei. Astfel, se proceda la retinerea onorariului fix de catre administratorul/lichidatorul judiciar, distribuirea cotei UNPIR si a altor cheltuieli de procedura prevazute la alin. 1 pct. 1 daca existau), urmand ca in cazul in care onorariul variabil era stabilit drept cota din sumele atrase (si nu din valorificarea bunurilor) sa i se distribuie in mod proportional. B. Actuala reglementare Potrivit prevederilor art. 75 din Legea nr. 85/2014: (7) Sumele de bani existente in contul debitorului la data deschiderii procedurii si asupra carora este constituita o ipoteca mobiliara, precum si garantiile in numerar (cash colateral) vor fi distribuite la simpla cerere a creditorului de catre administratorul judiciar/lichidatorul judiciar creditorului titular al ipotecii mobiliare, pentru acoperirea creantelor exigibile ale acestuia, in termen de 5 zile de la cererea creditorului. (9) Pentru asigurarea resurselor in vederea continuarii activitatii curente a debitorului in perioada de observatie, sumele de bani care fac obiectul cauzelor de preferinta prevazute la acest articol vor putea fi folosite de catre administratorul judiciar cu acordul creditorului titular al garantiei. In cazul refuzului acestui acord, judecatorul-sindic poate autoriza

19 folosirea acestor sume de bani, cu acordarea in beneficiul creditorului titular al garantiei a protectiei corespunzatoare, conform prevederilor art. 87 alin. (3) 3. Din prevederile mentionate anterior, reiese faptul ca legiuitorul a instituit regula ca garantiile in numerar, existente la data deschiderii procedurii, vor fi distribuite de catre administratorul/lichidatorul judiciar in urma receptionarii cererii creditorului titular al ipotecii mobiliare, in termenul de 5 zile prevazut. Exceptia de la aceasta regula o constituie situatia in care: (i) aceste sume sunt necesare, in tot sau in parte, pentru continuarea afacerii in perioada de observatie si (ii) creditorul beneficiar al garantiei respective refuza sa-si exprime acordul in acest sens. Numai in aceasta ipoteza se poate cere autorizarea judecatorului sindic pentru folosirea acestor sume de bani in procedura. Mai mult decat atat, o astfel de autorizare se poate acorda numai prin instituirea unei protecńii corespunzatoare fata de creditorul beneficiar al respectivei cauze de preferinta, prin aplicarea in mod direct a dispozitiilor art. 87 alin. 3 din Legea nr. 85/2014. Astfel cum s-a sustinut in doctrina 4, ratiunea instituirii acestor texte are in vedere faptul ca, indiscutabil, derularea activitatii operationale curente este imposibil fara asigurarea lichiditatilor necesare. Este evident faptul ca existenta unui creditor beneficiar al unei ipoteci mobiliare pe sumele de bani din conturile debitorului poate complica lucrurile, prin nasterea unui potenńial conflict intre interesele debitorului (si, implicit, ale celorlalti creditori, care ar dori restructurarea) si interesele creditorului garantat. S-a incercat astfel crearea unui echilibru intre aceste interese, de natura a permite atat continuarea activitatii curente, prin evitarea unui blocaj generalizat si iremediabil, cat si protejarea intereselor acestui creditor, prin acordarea protectiei corespunzatoare. 3 Potrivit carora (3) in cazul propunerilor de instrainare a bunurilor din averea debitorului grevate de cauze de preferinta, creditorul titular are urmatoarele drepturi: a) dreptul de a beneficia de o protectie corespunzatoare a creantei sale, potrivit prevederilor art. 78; b) dreptul de a beneficia de distribuiri de sume in conditiile art. 159 alin. (1) pct. 3 si art. 161 pct. 1, in conditiile in care nu poate beneficia de o protectie corespunzatoare a creantei, beneficiind de o cauza de preferinta, conform prevederilor art Av. Andreea Deli, Av. Simona Maria Milos Elemente de noutate in legislatia insolventei. De la principii la implementarea lor, publicat in Revista Phoenix nr. 49/2014.

20 Optiunea creditorului de a-si recupera creanta direct de la garant 1. Definitia notiunii de garantie pentru buna executare Convergenta asigurarilor cu celelalte piete financiare a condus, pe parcursul timpului, la schimbari dramatice in ceea ce priveste produsele de asigurare de credite si garantii. Astfel, explozia de noi forme de acoperire a riscurilor financiare din ultimul deceniu a avut la baza spiritul competitiv al asiguratorilor in fata celorlalte institutii financiare si nu numai; mai importante au fost creativitatea si capacitatea acestora de a adapta mereu practicile traditionale la noi structuri de acoperire, la noi riscuri, aplicabile mediului economic actual, iar odata ce produsele au devenit mai sofisticate, managementul de risc a trebuit sa se modeleze si el, adaptandu-se realitatilor concrete. Necesitatea gasirii de solutii alternative de garantie financiara nu a fost niciodata mai pronuntata ca in aceste vremuri incerte din punct de vedere economic, cand companiile se confrunta cu o presiune severa asupra liniilor de credit si mai ales in fata unei nevoi atat de stringente de continuare a investitiilor. Pentru exemplificare, fie ca vorbim despre proprietarul unui proiect de constructie sau de un antreprenor, certitudinea privind finalizarea unui serviciu demonstreaza credibilitate. Si, cum riscul de neindeplinire a obligatiilor financiare este in crestere, atat contractorul, cat si clientii lui au nevoie de certitudinea ca proiectul va fi finalizat la timp si in conformitate cu termenii stipulati in contract. Asigurarea de garantii este o alternativa la scrisoarea de garantie bancara, asigurarea fiind din ce in ce mai solicitata de companiile care participa la diverse licitatii pentru achizitii de bunuri si servicii. Prin Hotararea Guvernului nr. 834/2009, garantiile emise de asiguratori sunt mentionate expres ca forme de garantie acceptate de organismele publice in cadrul licitatiilor pentru bunuri si servicii, alaturi de scrisorile de garantie bancara. Mai mult, toate contractele cadru ale CNADNR pentru reabilitarea tronsoanelor de drumuri nationale, prevad obligativitatea depunerii unei garantii de buna executie de 10% din valoarea proiectului sau depunerea unor polite de asigurare pentru garantie de buna de executie. In baza acestei asigurari, asiguratorul se angajeaza sa onoreze angajamentele pe care clientul sau, companie furnizoare de bunuri sau prestatoare de servicii, si le-a luat catre un beneficiar. Emiterea politei se face pe baza contractului de lucrari sau de prestari servicii, asiguratorul urmarind obligatiile asumate de clientul sau si achitand in numele acestuia despagubirea catre beneficiar, atunci cand firma asigurata nu executa sau executa necorespunzator obligatiile contractuale care ii revin.

21 Garantiile asumate de asiguratori sunt de mai multe feluri, principalele tipuri fiind: garantii de participare la licitatie (Bid Bond); garantii de returnare a avansului (Advance Payment Bond); garantie de plata (Payment Bond); garantie pentru buna executie a contractului (Performance Bond); garantie de intretinere (Maintenance Bond); garantie pentru rambursarea cheltuielilor achitate de turisti in cazul insolvabilitatii sau falimentului agentiei de turism. 2. Analiza naturii garantiei de buna executie si a formelor sub care aceasta se poate constitui Emiterea garantiilor se face numai in conditii de riscuri minime, dupa o analiza echivalenta cu analiza riscului de creditare, conditiile de emitere fiind bonitatea/solvabilitatea societatii garantate, precum si capacitatea acesteia de buna executie a contractului pentru care se solicita bond-ul. Vom reveni asupra acestui aspect, atunci cand vom pune in discutie o inovatie recent introdusa in Malta. Garantia de buna executie sau performance bond, asa cum este numita in dreptul anglosaxon, are o particularitate aparte prin natura duala pe care o poate avea. Astfel, garantia poate fi stipulata ca fiind la cerere, caz in care garantul este obligat sa achite polita ori de cate ori creditorul garantiei solicita debitorului efectuarea platii. Garantul are dreptul sa refuze efectuarea platii numai in cazul in care ii este solicitata o plata regulata sau exista motive credibile de suspiciune asupra unei cereri facuta cu rea-credinta. Pe cale de consecinta, aceasta forma a garantiei poate fi extrem de periculoasa pentru garant si este mai putin uzitata. Pe de alta parte, stipularea unei garantii sub conditie conduce la obligarea garantului la plata, doar in cazul in care debitorul este in imposibilitate de a achita, iar culpa acestuia din urma in neexecutarea obligatiei este dovedita. Aceasta forma a garantiei de buna executie este cea mai uzitata, garantul fiind in general o societate de asigurare sau o banca. 3. Jurisprudenta in materie si concluziile pe care le putem trage Problema juridica esentiala rezida in modul in care instantele sunt chemate sa interpreteze un contract prin care s-a prevazut o garantie de buna executie, fara insa a se stipula exact natura

22 garantiei. Intr-un asemenea caz, ar putea parea ca un creditor si-ar putea recupera creanta direct de la asigurator, interpretand natura garantiei ca fiind una la cerere. Prevederile contractuale sunt in acest caz extrem de importante. Reprezentativ pentru aceasta problema o constituie un caz solutionat in 2010 din Marea Britanie, Vossloh vs Alpha Trains. Premizele spetei sunt acelea ca Vossloh, un producator de locomotive a produs in urma unui contract, pentru Alpha Trains un numar de locomotive, avand ca garant pentru buna executie firma VAG (facand parte din acelasi grup de companii al Vossloh). In momentul in care un litigiu s-a declansat cauzat de neexecutarea culpabila a Vossloh a obligatiei de livrare a locomotivelor, Alpha Trains s-a indreptat direct impotriva VAG (ca firma principala a grupului de companii) considerand ca garantia de buna executie este una la cerere, chiar daca la momentul respectiv, instantele nu constatasera inca culpabilitatea Vossloh. Era prin urmare o incercare directa de recuperare a creantei, impotriva garantului, considerand ca garantia avea natura unei stipulatii la cerere. Totusi, prevederile contractuale vizau si aspectul ca desi garantia se achita la cerere, culpabilitatea debitoarei trebuia dovedita. Pe cale de consecinta, instanta a considerat ca garantia era una sub conditie, chiar daca termenul la cerere era folosit, esentiala fiind nu definitia termenului, ci conditia preexistentei unei culpe dovedite din partea debitorului. Este de luat in considerare, prin urmare, stabilirea culpei debitorului ca o conditie inainte de a se pune in discutie posibilitatea unui creditor de a-si satisface creanta de la garant. In recentul litigiu dintre CNADNR si Romstrade, in care Astra Asigurari are calitatea de garant asigurator, CNADNR s-a indreptat pentru executarea garantiei impotriva asiguratorului. Aceasta insa, numai dupa ce CNADNR s-a inscris la masa credala a Romstrade, creanta fiind prin urmare de necontestat. Contractul de executie a modernizarii unui tronson din DN67C fusese incheiat in 2008, Romstrade garantand buna executie a lucrarii cu o valoare de 10% din costuri. Ulterior, insa, a avut posibilitatea de a incheia contracte de garantii de buna executie cu Astra Asigurari, pentru o suma totalizand 93 milioane de lei. Dupa intrarea in insolventa a Romstrade, CNADNR a solicitat achitarea acestei sume de catre Astra Asigurari. Aceasta s-a aparat invocand neachitarea de catre Romstrade a politelor de asigurare precum si neevaluarea corecta a daunelor. Tribunalul Bucuresti a dat insa castig de cauza CNADNR, obligand Astra Asigurari la achitarea daunelor. De asemenea, in litigiul dintre Trenitalia Spa si Astra Vagoane SA, in care Trenitalia a inteles sa se indrepte impotriva asiguratorului Generali Itali Spa, obtinand obligarea acestuia la plata unei sume de ,68 Euro pentru daunele cauzate de Astra Vagoane prin neexecutarea contractului. Este interesant de remarcat ca acest litigiu a fost pornit inainte ca inscrierea Trenitalia la masa credala a Astra Vagoane sa fie finalizata. Neavand la dispozitie