BULETINUL ŞTIINŢIFIC

Size: px
Start display at page:

Download "BULETINUL ŞTIINŢIFIC"

Transcription

1 ISSN X UNIVERSITEA CREŞTINĂ DIMITRIE CANTEMIR FACULTATEA DE RELAŢII ECONOMICE INTERNAŢIONALE CENTRUL DE CERCETARE ÎN E-ECONOMIE FACULTATEA DE FINANŢE, BĂNCI ŞI CONTABILITATE CENTRUL DE CERCETĂRI FINANCIARE, BANCARE ŞI CONTABILE BRAŞOV BULETINUL ŞTIINŢIFIC NR ROMÂNIA ÎN PROCESUL DEZVOLTĂRII ECONOMICE DURABILE STRATEGII DE IEŞIRE DIN CRIZA ECONOMICĂ FINANCIARĂ Editori coordonatori: Conf. univ. dr. Nicolae BÂRSAN-PIPU Conf. univ. dr. Liliana CONSTANTINESCU Editura INFOMARKET

2 UNIVERSITATEA CREŞTINĂ DIMITRIE CANTEMIR FACULTATEA DE RELAŢII ECONOMICE INTERNAŢIONALE BRAŞOV Centrul de Cercetare în e-economie Braşov FACULTATEA DE FINANŢE, BĂNCI ŞI CONTABILITATE BRAŞOV Centrul de Cercetări Financiare, Bancare şi Contabile Braşov Str. Bisericii Române nr. 107, Braşov, Tel , Tel/Fax COMITETUL ŞTIINŢIFIC DE REDACŢIE Marian GEORGESCU, Preşedintele Consiliului de Administraţie Conf. univ. dr. Nicolae BÂRSAN-PIPU, Decan, Facultatea de Finanţe, Bănci şi Contabilitate Braşov, UCDC Conf. univ. dr. Liliana CONSTANTINESCU, Decan, Facultatea de Relaţii Economice Internaţionale Braşov, UCDC Prof. univ. dr. Mihaela MUREŞAN, UCDC Prof. univ. dr. Ileana TACHE, Facultatea de Ştiinţe Economice, Universitatea Transilvania Braşov Conf. univ. dr. Emilia GOGU, UCDC Conf. univ. dr. Ioan STATE, UCDC Lector univ. dr. Gheorghe SUCIU, UCDC Lector univ. dr. Raul FÂNTÂNĂ, UCDC COMITETUL DE REDACŢIE Redactor şef - Conf. univ. dr. Nicolae BÂRSAN-PIPU Redactor şef adjunct - Lector univ. drd. Nicuşor MINCULETE Membri - Lector univ. dr. Gheorghe SUCIU - Lector univ. dr. Raul FÂNTÂNĂ Secretar de redacţie - Asistent univ. Anca NAN Editura INFOMARKET O.P. 1 C.P. 361 BRAŞOV Tel./Fax (0268) Editat la tipografia Universităţii Creştine Dimitrie Cantemir Braşov ISSN X

3 Buletinul ştiinţific nr i CUVÂNT ÎNAINTE Universitatea Creştină Dimitrie Cantemir este o instituţie de învăţământ superior particulară acreditată, înfiinţată la Bucureşti în anul 1990 din iniţiativa domnului prof. univ. dr. Momcilo Luburici, ales din acelaşi an de Senatul Universităţii în funcţia de Rector, fiind în prezent Preşedintele Universităţii. În cei peste 20 ani de existenţă, Universitatea Creştină Dimitrie Cantemir s-a impus în viaţa academică românească, datorită competenţei profesionale şi probităţii morale a cadrelor didactice, pregătirii temeinice a studenţilor şi calităţii managementului universitar, fiind astăzi una dintre cele mai prestigioase universităţi particulare din România. În prezent, aceasta are peste de studenţi şi peste de masteranzi, care studiază în cele 15 facultăţi cu 18 domenii pentru studii universitare de licenţă înfiinţate în Bucureşti, Braşov, Constanţa, Cluj- Napoca, Sibiu şi Timişoara. Toate facultăţile au autorizaţii de funcţionare eliberate de Consiliul Naţional de Evaluare şi Acreditare Academică. Începând din anul universitar facultăţile din Bucureşti îşi desfăşoară activitatea în cel mai mare şi mai modern campus universitar particular din România, conform standardelor învăţământului universitar occidental, construit şi dotat din fonduri proprii. Toate disciplinele din planurile de învăţământ dispun de cursuri tipărite la editura universităţii. Până în prezent, de pe băncile facultăţilor Universităţii Creştine Dimitrie Cantemir au ieşit aproape de licenţiaţi. Universitatea întreţine relaţii academice de colaborare cu universităţi importante din Canada, Germania, Olanda, S.U.A., Portugalia, Serbia etc. Începând din anul universitar , la iniţiativa domnului Marian Georgescu, s-au înfiinţat la Braşov două facultăţi ale Universităţii Creştină Dimitrie Cantemir, respectiv: Facultatea de Relaţii Economice Internaţionale (cursuri de zi şi cu frecvenţă redusă cu durata de 3 ani): o Domeniul de licenţă Economie şi afaceri internaţionale, cu specializarea Economie şi afaceri internaţionale; Facultatea de Finanţe, Bănci şi Contabilitate (cursuri de zi şi cu frecvenţă redusă cu durata de 3 ani): o Domeniul de licenţă Finanţe, cu specializarea Finanţe bănci; o Domeniul de licenţă Contabilitate, cu specializarea Contabilitate şi informatică de gestiune (începând cu anul universitar );

4 ii Universitatea Creştină Dimitrie Cantemir Braşov Personalul didactic este alcătuit exclusiv din cadre didactice titularizate în învăţământul superior, cu înaltă competenţă profesională şi integritate morală recunoscută. Toate cadrele didactice titulare de curs sunt doctori sau doctoranzi în specializările respective. Cele două facultăţi dispun de sediu nou construit din fonduri proprii, ce cuprinde un spaţiu de învăţământ de peste m.p.,în care au fost amenajate şi dotate corespunzător amfiteatre, săli de curs şi de seminar, laboratoare de informatică, relaţii economice internaţionale şi limbi străine, bibliotecă cu sală de lectură, club studenţesc etc. Toate disciplinele din planul de învăţământ sunt acoperite prin cursuri tipărite, care pot fi cumpărate de studenţi de la standul de carte sau studiate la sala de lectură a bibliotecii. Taxele de şcolarizare practicate sunt moderate şi pot fi achitate în două rate. După cei 11 ani de activitate, facultăţile din Braşov ale Universităţii Creştine Dimitrie Cantemir pot concura din punct de vedere al calităţii activităţii didactice, al bazei materiale de care dispun şi al managementului universitar cu orice facultate de stat sau particulară din Braşov şi din ţară. O componentă esenţială a procesului instructiv-formativ este activitatea de cercetare ştiinţifică. Învăţământul superior modern presupune nu numai însuşirea informaţiei acumulate în fiecare dintre domeniile ce fac obiectul disciplinelor din planurile de învăţământ, ci şi iniţierea studenţilor în activitatea de cercetare ştiinţifică, pentru a-i pune în legătură cu avanposturile cunoaşterii în domeniile respective. Pentru corpul profesoral universitar cercetarea ştiinţifică reprezintă unul dintre principalele criterii de apreciere a valorii şi profesionalismului lor. Din aceste raţiuni, în fiecare an universitar în toate facultăţile Universităţii Creştine Dimitrie Cantemir se organizează sesiuni de comunicări ştiinţifice în care sunt prezentate rezultatele activităţii de cercetare ştiinţifică a studenţilor şi a cadrelor didactice. De asemenea, anual este elaborat Programul de cercetare ştiinţifică, ce cuprinde temele şi obiectivele de cercetare ale cadrelor didactice ale celor două facultăţi. Din anul 2009 funcţionează în cadrul celor două facultăţi din Braşov, centre de cercetare ştiinţifică. Astfel, în cadrul Facultăţii de Relaţii Economice Internaţionale Braşov s-a constituit Centrul de Cercetare în e-economie Braşov. Activitatea centrului se desfăşoară în sfera cercetărilor fundamentale şi aplicative din domeniul e-economic, cu orientare spre creşterea capacităţii de generare de noi cunoştinţe, în vederea asigurării suportului ştiinţific necesar progresului şi consolidării unei poziţii competitive în domeniul ştiinţelor economice, fundamentarea şi susţinerea politicilor şi strategiilor de dezvoltare durabilă, în contextul integrării europene. Principalele domenii de cercetare pe care vizate prin activitatea centrului sunt: teoria şi practica serviciilor, managementul afacerilor, analiza economicofinanciară, sistemul şi relaţiile inter-bancare, piaţa asigurărilor şi reasigurărilor, politici de dezvoltare regională, politici şi strategii, studii de concurenţă, economia

5 Buletinul ştiinţific nr iii serviciilor, economia resurselor naturale şi economia protecţiei mediului înconjurător, modelare şi prognoză economică, macroeconomie, microeconomie, valorificarea potenţialului turistic, managementul relaţiilor cu clienţii, marketing, cercetări de marketing. În cadrul Facultăţii de Finanţe, Bănci şi Contabilitate Braşov s-a constituit Centrul de Cercetări Financiare, Bancare şi Contabile Braşov. Activitatea Centrului se desfăşoară în sfera cercetărilor fundamentale şi aplicative din domeniul economic (finanţe, bănci şi contabilitate). Principalele domenii de cercetare vizate prin activitatea centrului sunt: managementul financiar-bancar, analiza economico-financiară, sistemul şi relaţiile inter-bancare, piaţa asigurărilor şi reasigurărilor, modelare şi prognoză economică, macroeconomie, microeconomie, aprofundarea doctrinelor economice contemporane, implementarea standardelor internaţionale de contabilitate, promovarea şi implementarea unor sisteme informatice financiar-contabile integrate performante. Încă din primul an de funcţionare, consiliile profesorale ale facultăţilor din Braşov ale Universităţii Creştine Dimitrie Cantemir şi-au propus să facă din cercetarea ştiinţifică o preocupare prioritară. Materializarea acestui obiectiv a fost editarea Buletinelor ştiinţifice ale Universităţii Creştine Dimitrie Cantemir Braşov, nr. 1/2000, nr. 2/2001, nr. 3/2002, nr. 4/2003, nr. 5/2004, nr. 6/2005, nr. 7/2006, nr. 8/2007, nr. 9/2008, nr. 10/2009 şi nr. 11/2010 în care sunt reunite lucrările prezentate de cadrele didactice la sesiunile de comunicări ştiinţifice, desfăşurate în luna mai 2000, iunie 2001, mai 2002, mai 2003, aprilie 2004, mai 2005, mai 2006, mai 2007, mai 2008, mai 2009 şi aprilie Prezentul volum conţine lucrările elaborate şi susţinute de cadrele didactice ale Facultăţii de Relaţii Economice Internaţionale şi Facultăţii de Finanţe, Bănci şi Contabilitate din Braşov la sesiunea de comunicări ştiinţifice ROMÂNIA ÎN PROCESUL DEZVOLTĂRII ECONOMICE DURABILE STRATEGII DE IEŞIRE DIN CRIZA ECONOMICĂ FINANCIARĂ, desfăşurată în Marele Amfiteatru al Universităţii Creştine Dimitrie Cantemir - Braşov în data de 9 aprilie Urăm bun venit şi succes tuturor invitaţilor noştri, precum şi tuturor participanţilor care îşi prezintă în cadrul acestei importante manifestări ştiinţifice cele mai recente rezultate ale activităţii lor de cercetare. Marian GEORGESCU Preşedintele Consiliului de Administraţie Fondator al Facultăţilor din Braşov ale Universităţii Creştine Dimitrie Cantemir

6 iv Universitatea Creştină Dimitrie Cantemir Braşov

7 Cuprins v CUPRINS CUVÂNT ÎNAINTE... i Marian GEORGESCU SECŢIUNEA ECONOMIE ŞI AFACERI INTERNAŢIONALE... 1 MANAGEMENTUL RELAŢIILOR CU CLIENŢII CU APLICAŢIE LA BANCA COOPERATISTĂ UNIREA BRAŞOV... 3 Liliana-Aurora CONSTANTINESCU Adrian CONSTANTINESCU EFECTELE CRIZEI ECONOMICE GLOBALE ASUPRA STRUCTURII COMERŢULUI EXTERIOR AL ŢĂRILOR CENTRAL ŞI EST EUROPENE... 8 Constanţa Aurelia CHIŢIBA EXPORT PROMOTION, AN IMPERATIVE FOR ECONOMIC GROWTH IN ROMANIA Constanţa Aurelia CHIŢIBA IMPACTUL ÎNCETINIRII INVESTIŢIILOR STRĂINE DIRECTE ASUPRA LOCURILOR DE MUNCĂ DIN EUROPA Georgeta ILIE EXPERIENŢA ŢĂRILOR DIN ASIA DE EST ŞI SUD-EST ÎN DOMENIUL RELANSĂRII ECONOMICE AVÂND CA BAZĂ INTENSIFICAREA RELAŢIILOR ECONOMICE INTERNAŢIONALE Octavian-Liviu OLARU Livia Irina OLARU PROGNOZE FAVORABILE PENTRU ECONOMIA MONDIALĂ, ÎN ANUL Octavian-Liviu OLARU Livia Irina OLARU TEMERITATEA PROGNOZELOR ŞTIINŢIFICE PE TERMEN LUNG: O RETROPROGNOZĂ A ULTIMELOR PATRU DECENII Ioan STATE ION AGÂRBICEANU: ROMÂNUL CARE A INVENTAT LASERUL Ioan STATE

8 vi Buletinul ştiinţific nr PATRU DECENII DE MARKETING LA BRAŞOV Ioan STATE FUNDAMENTAREA OPERAŢIILOR COMERCIALE INTERNAŢIONALE ÎN BAZA CHESTIONARULUI UNCTAD Ioan STATE LE DEVENIR FÉMININ. ÉVOLUTIONS ET PERMANENCES Anca NAN RECOMANDĂRI PENTRU ELABORAREA ŞI REDACTAREA RAPOARTELOR ŞTIINŢIFICE Ioan STATE FORME MODERNE DE MONOPOL. IMPLICAŢII ECONOMICE Raul Sorin FÂNTÂNĂ ASUPRA UNOR SUME ÎN CARE INTERVIN FUNCŢIILE ARITMETICE Nicuşor MINCULETE CONSIDERAŢII PRIVIND STAREA DE BINE A FORŢEI DE MUNCĂ ŞI IMPLICAŢIILE SALE ECONOMICE Ramona MIRON MIXUL DE MARKETING AL COMPANIEI IKEA Raluca Dania TODOR ERORI ÎN PREGĂTIREA NEGOCIERILOR COMERCIALE INTERNAŢIONALE Ioan STATE Angela BROJU IMPLEMENTAREA PLANULUI DE DEZVOLTARE DURABILĂ A ROMÂNIEI LA NIVEL LOCAL. APLICAŢII PE ZONA BRAŞOV Mihaela FUNARU Gabriela FUNARU SISTEMUL DE MANAGEMENT AL CALITĂŢII Dana HUDIŢĂ Mihaela FUNARU MANAGEMENTUL CALITĂŢII ÎN ÎNVĂŢĂMÂNTUL PREUNIVERSITAR Dana HUDIŢĂ Mihaela FUNARU STRATEGII DE PIAŢĂ ÎN CONTEXTUL UNEI PIEŢE GLOBALE A ASIGURĂRILOR Nicoleta GRIDEANU

9 Cuprins vii ANALIZA (NE)CONSTITUŢIONALITĂŢII LEGII PRIVIND UNELE MĂSURI NECESARE ÎN VEDEREA RESTABILIRII ECHILIBRULUI BUGETAR Georgeta-Bianca SPÎRCHEZ ROMÂNIA ÎN CONTEXTUL STRATEGIEI EUROPA Corina CIAMBUR SECŢIUNEA FINANŢE, BĂNCI ŞI CONTABILITATE MODELE MULTIDIMENSIONALE PENTRU CONTROLUL ŞI REGLAJUL STATISTIC AL PROCESELOR Nicolae BÂRSAN-PIPU NOI PROVOCĂRI PENTRU ADMINISTRAŢIA PUBLICĂ REGIONALĂ ÎN ECONOMIA GLOBALĂ A CUNOAŞTERII Mihaela MUREŞAN LIBERTY AND CONCORDANCE IN BOOK-KEEPING Gheorghe LEPADATU THE EASTERN EUROPEAN SOCIAL MODEL. IS THERE A SOCIAL DUMPING? Ileana TACHE PRESIUNEA FISCALĂ ŞI EFECTELE ECONOMICO-SOCIALE ALE ACESTEIA ÎN ECONOMIA DE PIAŢĂ Vasile BLEOTU ARMONIZAREA INFORMAŢIEI CONTABILE LA NIVEL INTERNAŢIONAL Gheorghe SUCIU ABORDĂRI COMPARATIVE PRIVIND TEHNICILE DE IMPOZITARE A PROFITURILOR ÎN FRANŢA ŞI MAREA BRITANIE Ion PUŞCAŞU MANAGEMENTUL CRIZEI Luminiţa NASTOVICI PERFORMANŢA ŞI EVALUAREA ACESTEIA ÎN SISTEMUL ADMINISTRAŢIEI PUBLICE Ancuţa Gianina OPRE CORRUPTION AND TAX EVASION IN ROMANIA Doina Maria TILEA

10 viii Buletinul ştiinţific nr LANGUAGE IN CROSS-CULTURAL UNDERSTANDING Gabriela-Ioana GĂVENEA OPERAŢIUNILE COMERCIALE ŞI IMPORTANŢA LEASINGULUI Daniela Mihaela VLADU RUSIA ÎN PERIOADA CRIZEI ECONOMICE Ioana RADU ACCESAREA FONDURILOR STRUCTURALE PENTRU IMM-URI DIN PERSPECTIVA CONSULTANŢEI FINANCIARE Carmen-Magda NICOLAE IMPORTANŢA ORIENTĂRII CĂTRE CLIENT N COMERŢUL ELECTRONIC Anamaria HUMELNICU-SEVERIN JURNALUL STRATEGIEI IEŞIRII DIN COMPLEXELE LITERATURII Cosmina CRISTESCU Cristina PIPOŞ EVOLUŢIA TEXTULUI DE LA HOMER LA ELIOT Cristina PIPOŞ Cosmina CRISTESCU REFLECŢII ÎN PROBLEMA PREVALENŢEI JURIDICULUI FAŢĂ DE ECONOMIC, COMPARATIV CU PREVALENŢA FONDULUI ASUPRA FORMEI Iacob BACIU IMAGERIA ŞI ANTRENAMENTUL MENTAL LA SPORTIVI UTIL ŞI ÎN IDENTIFICAREA DE STRATEGII DE IEŞIRE DIN CRIZA ECONOMICĂ FINANCIARĂ ŞI ÎN CAZUL SPORTIVILOR! Adrian COJOCARU

11 Secţiunea Economie şi Afaceri Internaţionale 1 SECŢIUNEA ECONOMIE ŞI AFACERI INTERNAŢIONALE

12 2 Buletinul ştiinţific nr

13 Secţiunea Economie şi Afaceri Internaţionale 3 MANAGEMENTUL RELAŢIILOR CU CLIENŢII CU APLICAŢIE LA BANCA COOPERATISTĂ UNIREA BRAŞOV Conf. dr. Liliana-Aurora CONSTANTINESCU Universitatea Creştină Dimitrie Cantemir Facultatea de Relaţii Economice Internaţionale Braşov Asist. drd. Adrian CONSTANTINESCU Universitatea Lucian Blaga, Sibiu Abstract: In this article, the authors intends to underline that a bank cooperative is dynamic and ever-changing is a dynamic and ever-changing system in the competional context of the market economy. Banks cooperative have a distinquished tradition in maximizing the advantages offered to over 140 million clients an d 60 million cooperative members, they also employ over staff. The article also aims at highlighting solutions to overcome the crisis in European Cooperative banks Key words: client satisfaction, client fidelity, performance managers, client loyalty, mutual interest 1. INTRODUCERE Firmele de astăzi se confruntă cu o concurenţă mai dură ca niciodată, ele îşi pot depăşi concurenţii numai dacă pot să treacă de la o filozofie bazată pe produs şi vânzare, la o filozofie de marketing 1. Acum mai bine de 38 ani, Peter Drucker remarcă faptul că prima sarcină a unei firme este să creeze clienţi. Dar clienţii din ziua de azi au în faţă o gamă imensă de posibilităţi de alegere de produse. Cum ajung clienţii la decizia finală de alegere? Estimând care ofertă le va furniza maximum de valori, clienţii caută să maximizeze valoare între limitele pe care le impun costurile de căutare şi posibilităţile de cunoaştere, mobilitatea şi venitul. Valoarea percepută de client este diferenţa dintre evaluarea făcută de posibilul client în privinţa tuturor avantajelor şi a tuturor costurilor unei oferte şi evaluarea făcută în privinţa alternativelor percepute. Valoarea totală pentru client este valoarea bănească percepută a ansamblului de avantaje economice, funcţionale şi psihologice pe care le aşteaptă clienţii de la o ofertă de piaţă dată. 1 Kotler, Ph., Managementul Marketingului, Ediţia IV, Editura Teora, Bucureşti, 2005, pagina 76

14 4 Buletinul ştiinţific nr Costul total pentru client este suma costurilor pe care clientul se aşteaptă să le suporte în evaluarea, obţinerea, utilizarea şi debarasarea de oferta de piaţă dată. 2. MANAGEMENTUL RELAŢIILOR CU CLIENŢII Într-o economie hipercompetitivă, unde cumpărătorii sunt tot mai bine informaţi şi mai raţionali, o bancă cooperatistă nu poate câştiga decât dacă reuşeşte să creeze şi să furnizeze valoare superioară. Acest lucru reclamă următoarele cinci capabilităţi: înţelegerea valorii pentru clienţi; crearea valorii pentru clienţi; furnizarea valorii pentru clienţi; captarea valorii pentru clienţi; susţinerea valorii pentru clienţi. Pentru a se bucura de succes, o bancă cooperatistă trebuie să utilizeze două concepte: cel al lanţului valorii; cel al reţelei de furnizare a valorii. Fiecare bancă cooperatistă reprezintă o sinteză de activităţi care sunt desfăşurate pentru: a-şi proiecta; a-şi produce; a-şi comercializa; a-şi susţine produsele. Succesul Băncii Cooperatiste Unirea Braşov, depinde nu numai de cât de bine îşi execută fiecare departament sarcina funcţională, ci şi de cât de bine sunt coordonate diversele activităţi departamentele. Mult prea adesea, compartimentele unei bănci cooperatiste încearcă să-şi maximizeze propriile interese, mai degrabă decât pe cele organizaţionale şi pe cele ale clienţilor. De pildă, se poate întâmpla ca biroul de creditare să consume foarte mult timp cu verificarea bonităţii unui client potenţial, ca să evite situaţiile de neplată, timp în care, clientul aşteaptă, iar banca poate pierde respectivul client. Fiecare compartiment din cadrul Băncii Cooperatiste Unirea Braşov se poate înconjura de un zid al propriilor interese, care încetineşte furnizarea unui serviciu de calitate pentru client. Clienţii din ziua de azi sunt tot mai greu de mulţumit. Sunt mai bine informaţi, mai preocupaţi de dobânda activă sau pasivă, mai pretenţioşi, mai puţin iertători şi abordaţi de mai mulţi concurenţi cu oferte de aceeaşi calitate sau poate mai bune. Dificultatea în opinia lui Jeffrez Gitomer nu constă în a obţine satisfacţia clienţilor, există destui concurenţi care pot face acelaşi lucru, dificultatea constă în a avea clienţi încântaţi şi fideli 2. Firmele caută să-şi sporească profiturile, printre care se regăsesc şi băncile cooperatiste, trebuie să consume o cantitate considerabilă de timp şi resurse pentru a găsi clienţi noi. Pentru a depista clienţii potenţiali, Banca Cooperatistă Unirea Braşov, concepe reclame şi le plasează în mijloace de informare care vor ajunge la clienţii potenţiali, trimite oferte prin poştă şi îi contactează telefonic pe eventualii clienţi şi aşa mai departe. Nu este suficient să te arăţi priceput în a atrage clienţi noi, Banca Cooperatistă Unirea Braşov trebuie să ştie cum să-i păstreze şi să-i dezvolte, adică să-şi majoreze cifra afacerilor derulate cu ei. Sunt multe firme care au de suferit din cauza ratei ridicate de 2 Gitomer, J., Profit Priorities from Activity Based Costing, Harvard Business Review, mai iunie 1991 pag

15 Secţiunea Economie şi Afaceri Internaţionale 5 fluctuaţii a clientului altfel spus obţin clienţi noi doar ca să piardă apoi o mare parte dintre ei. Există totuşi măsuri pe care o firmă le poate lua pentru a reduce indicele de infidelitate: 1) Mai întâi, trebuie să-şi definească şi să-şi evalueze indicele (rata) de păstrare / retenţie a clientului. În cazul Băncii Cooperatiste Unirea Braşov un indice de retenţie relevant este numărul contractelor de credit ale membrilor asociaţi care apelează periodic la serviciile noaste. 2) Firma trebuie să descopere cauzele uzurii bazei de clienţi şi să le identifice pe cele care pot fi gestionate mai bine. În cazul Băncii Cooperatiste Unirea Braşov, există: Clienţi care-şi mută domiciliul în afara razei de activitate 10%. Clienţi pe care îi pierdem prin deces 15%. Clienţi care ne părăsesc fiindcă găsesc un produs: mai bun 35%; mai ieftin 30%. Clienţi care au plecat deoarece nu le-am acordat suficientă atenţie 10%. Din cercetarea efectuată, conducerea Băncii Cooperatiste Unirea Braşov a ajuns la concluzia că nu se poate face nimic în privinţa clienţilor care îşi schimbă domiciliul, decedează, etc., dar se poate face mult în privinţa celor care pleacă din cauza servirii deficitare sau a lipsei de consiliere. 3) Orice firmă trebuie să estimeze profitul pe care îl pierde atunci când pierde clienţi. În cazul unui client individual, profitul pierdut este egal cu valoarea pe viaţă a clientului, adică valoarea actualizată a fluxului de profit pe care, firma l-ar fi realizat dacă acel client n-ar fi prematur pierdut. În cazul Băncii Cooperatiste Unirea Braşov profitul pierdut din cauza unui grup de clienţi pierduţi a fost calculat astfel: Banca Cooperatistă Unirea Braşov împreună cu cele cinci puncte de lucru centre de performanţă avea clienţi stabili; în anul curent banca cooperatistă a pierdut 10% dintre clienţii stabili, din cauza serviciului deficitar, ceea ce înseamnă pierderea a 1585 de contracte (0,10 x ); un contract pierdut reprezintă în medie, o pierdere de venit cifrată la 406 lei /an, ceea ce înseamnă că Banca Cooperatistă Unirea Braşov a pierdut venituri în valoare de lei (1.585 x 406 lei); marja de profit a băncilor cooperatiste este de 10 procente. Prin urmare Banca Cooperatistă Unirea Braşov a pierdut lei (0,10 x lei) în anul curent. Deoarece clienţii au plecat prematur, pierderea efectivă a băncii cooperatiste de-a lungul timpului este mult mai mare. 4) Firma trebuie să estimeze cât de ar mult are costa-o să reducă indicele de infidelitate. Atâta timp cât costurile sunt mai mici decât profitul pierdut firma ar trebui să cheltuiască suma respectivă pentru a reduce rata dezertărilor. O soluţie cu adevărat imbatabilă găsită de echipa de conducere a Băncii Cooperatiste UNIREA Braşov este vechiul şi banalul obicei de a asculta ce spun clienţii. Acest lucru se face periodic prin întâlniri între clienţi şi conducerea băncii, cât şi audienţe zilnice. Din păcate, cea mai mare parte a teoriei şi practicii de marketing se axează pe arta de a atrage clienţii noi în detrimentul păstrării celor existenţi. Conducerea Bănacii Cooperatiste Unirea Braşov, pe baza cercetării făcute, a ajuns la concluzia că atitudinea judicioasă din partea băncii ar fi să evalueze periodic satisfacţia clienţilor, deoarece cheia păstrării clientelei o reprezintă satisfacţia clientului. Un client extrem de satisfăcut rămâne fidel mai mult timp, cumpără mai multe produse, pe măsură ce banca cooperatistă introduce produse noi şi le modernizează pe cele existente; vorbeşte frumos despre banca cooperatistă şi despre produsele ei, şi le recomandă şi anturajului.

16 6 Buletinul ştiinţific nr Unele firme cred că îşi fac o impresie corectă asupra satisfacţiei clientului printr-o contabilizare a reclamaţilor primite de la clienţi, dar din experienţa acumulată de autori la Banca Cooperatistă Unirea Braşov, s-a constatat că 95% din totalul clienţilor nemulţumiţi nu reclamă preferă să nu mai cumpere produse de la unitatea noastră. Cel mai bun lucru pe care îl face echipa managerială a Băncii Cooperatiste Unirea Braşov este să le uşureze clienţilor situaţia atunci când vor să reclame ceva. Formularele de sugestii, numerele de telefon netaxabile şi adresele de ale băncii servesc tocmai acestui scop. A asculta ce ţi se spune nu este, însă suficient. Banca Cooperatistă Unirea Braşov trebuie să răspundă repede şi constructiv la reclamaţiile pe care le primeşte: din totalul clienţilor care depun o reclamaţie, între 55 şi 70 la sută vor cumpăra din nou de la noi, dacă reclamaţia lor este soluţionată. Clienţii care şi-au exprimat nemulţumirea faţă de banca cooperatistă şi şi-au văzut reclamaţia soluţionată în mod satisfăcător vor spune, în medie, altor cinci persoane că s-au bucurat de un tratament corespunzător. În ziua de azi, tot mai multe firme sesizează importanţa pe care o are efortul de a-i satisface şi a-i păstra pe clienţi. Clienţii multumiţi constituie capitalul de relaţii al firmei. În Figura 1 înfăţişăm principalele etape ale procesului de atragere şi de păstrare a clientelei. Fig.1. Procesul de creare a clientelei Sursa: Jill Griffin, Customer Loyalty: How to Earn it, How to Keep it, New York, Lexington Books, 1995, pagina 36 Punctul de pornire îl constituie oricine ar putea cumpăra produsele Băncii Cooperatiste Unirea Braşov. Banca studiază atent pe clienţii posibili, pentru a-şi da seama care dintre ei sunt cei mai probabili clienţi potenţiali, pe care speră să-i transforme în clienţi nou veniţi (care cumpără pentru prima oară de la bancă), apoi în clienţii care revin să cumpere, iar apoi în clienţi stabili oameni pe care banca cooperatistă îi tratează în mod foarte special. Următoarea provocare constă în a-i transforma pe clienţii stabili în membrii, prin demararea unui program de aderare care oferă o serie întreagă de avantaje clienţilor

17 Secţiunea Economie şi Afaceri Internaţionale 7 stabili care se înscriu, iar apoi în adepţi clienţi care le recomandă şi altora, cu entuziasm, banca cooperatistă, produsele şi serviciile sale. Ambiţia finală constă în a-i transforma pe adepţi în membrii asociaţi. Este inevitabil ca unii clienţi să devină inactivi sau să iasă din baza de clienţi a băncii cooperatiste. În acest caz, provocarea constă în a-i reactiva pe clienţii nemulţumiţi prin strategii de recâştigare a clientului. Este adesea mai uşor să atragi din nou foşti clienţi (deoarece le cunoşti numele şi opţiunile de cumpărare) decât să găseşti alţii noi. Cheia problemei constă în a analiza cauzele plecării clienţilor, prin interviuri post factum şi anchete în rândul clienţilor pierduţi. Scopul este de a-i recuceri doar pe clienţii cu potenţial de profit consistent. 3. CONCLUZII Astăzi firmele operează într-o economie globalizată, lucrurile se mişcă într-un ritm măsurat în nanosecunde, pieţele noastre se caracterizează prin hiperconcurenţă, tehnologiile distructive nu mai ocolesc nici un domeniu de activitate, clienţii au puteri sporite pe care firmele nu le pot ignora ci trebuie să li se supună lor, cerinţelor lor, exigenţelor lor şi să încerce să-i fidelizeze prin perseverenţă şi profesionalism. BIBLIOGRAFIE Constantinescu, L.A. (2008), Managementul performant al băncilor cooperatiste într-o Românie modernă, europeană, Editura LUX LIBRIS, Braşov. Constantinescu, L.A. (2009). Instituţiile de credit şi operaţiunile desfăşurate de acestea în România, Editura Lux Libris, Braşov Constantinescu, L.A.(2010), Management financiar bancar, Editura Lux Libris, Braşov; Gitomer, J., Profit Priorities from Activity Based Costing, Harvard Business Review, mai iunie 1991; Jill Griffin, Customer Loyalty: How to Earn it, How to Keep it, New York, Lexington Books, 1995; Kotler, Ph., Managementul Marketingului, Ediţia IV, Editura Teora, Bucureşti, 2005; Petrescu, I. (2006), Managementul crizelor, Editura Expert, Bucureşti; Petrescu, I., Managementul reputaţional, Editura Expert, 2007 Petrescu, I., Profesiunea de manager, Editura Lux Libris, Braşov, 1997 Petrescu, I, Psihosociologie managerială, Editura Lux Libris, Braşov, 1998; Petrescu, I, Managementul performanţei, Editura Lux Libris, Braşov, 2002

18 8 Buletinul ştiinţific nr EFECTELE CRIZEI ECONOMICE GLOBALE ASUPRA STRUCTURII COMERŢULUI EXTERIOR AL ŢĂRILOR CENTRAL ŞI EST EUROPENE Prof. univ. dr. Constanţa Aurelia CHIŢIBA Universitatea Creştină Dimitrie Cantemir Facultatea de Relaţii Economice Internaţionale Bucureşti Abstract: As measured by the most recent data, the trade collapse that had started in late 2008 has shifted into a rapid recovery phase. The simplest explanation that fits the facts is that trade has followed the sectoral composition of the recession. The recession has caused particularly strong declines of trade flows in heavy manufacturing ( machinery, vehicles and related raw materials). This has translated into a deep manufacturing recession and an even stronger drop in trade. In particular, for Central, Eastern and Southeastern European Union countries these sectors are far more important in the composition of trade than they are in the composition of GDP. Cuvinte cheie: criză economică, comeţ exterior, extinderea UE, structura comerţului. 1. INTRODUCERE În două etape de extindere istorice - mai 2004 şi ianuarie 2007 Uniunea Europeană a ajuns de la 15 state membre, la 27. Comertul exterior al UE a crescut semnificativ între anii 2002 şi 2007, creşteri care s-au intensificat, in special, după anul 2003, prin intensificarea participării noilor state membre pe piaţa internaţională, câteva dintre aceste ţări înregistrând, în acelaţi timp, creşteri economice rapide. Ţările Uniunii Europene au repreyentat, în anul 2007, cel mai important exportator la nivel mondial şi al doilea importator importator mondial, după Statele Unite ale Americii. Exportul extra-comunitar a însumat, în anul de referinţă, mld. Euro, faţă de importul din surse extra-comunitare care s-a ridicat la mld. Euro. În anul 2008, economia mondială a fost lovită de o criză financiară profundă, de corecţii substanţiale la nivelul pieţelor unor ţări dezvoltate şi de creşteri ale preţurilor. În ultima perioadă a anului 2008, economia mondială a intrat în cea mai profundă criză financiară înregistrată după anul Într-un context economic incert, în anul 2009, s+a înregistrat o creştere economică negativă de circa 3%. Ca urmare, s-a înregistrat o incetinire semnificativă a activităţii economice la nivelul ţărilor membre UE, inclusiv în domeniul comerţului extracomunitar, urmată de o revenire graduală începând cu a doua jumătate a anului 2009.

19 Secţiunea Economie şi Afaceri Internaţionale 9 Actuala recesiune a lovit puternic ţările central şi est europene din cadrul Uniunii Europene, declinul comerţului exterior jucând un rol major în această direcţie. Aceste ţări au fost mult mai expuse recesiunii decât celelalte state membre ale UE, deoarece atât bunurile de folosinţă îndelungată, cât şi bunurile de investiţii, puternic afectate de actuala recesiune, deţin ponderi importante atât la nivelul producţiei cât şi al comerţului exterior al acestor state. Având în vedere că declinul comerţului exterior a fost considerat a fi disproporţionat în comparaţie cu declinul PIB-ului acestor state, specialiştii se aşteaptă ca reluarea creşterii în acest domeniu să fie mai rapidă decât cea a PIB-ului. O posibilă explicaţie a acesui fenomen, care trebuie, însă, demonstrată, poate să constea în faptul că structura comerţului exterior al statelor central şi est europene a fost dominată de sectoarele cele mai lovite de criză. 2. INFLUENŢA STRUCTURII SECTORIALE A RECESIUNII ASUPRA EVOLUŢIEI COMERŢULUI EXTERIOR Comerţul internaţional a început să scadă în mai 2008 şi s-a înscris pe un trend negativ în octombrie 2008, datorită falimentului firmei Lehman & Brothers şi a consecinţelor pe care acesta l-a avut prin scăderea cererii de consum în SUA asupra evoluţiei cererii globale. În această perioadă, comerţul internaţional cu combustibili minerali, materii prime, bunuri manufacturate, maşini şi echipamente de transport a înregistrat cele mai severe reduceri. Importurile OCDE la aceste categorii de bunuri au înregistrat scăderi semnificative, între 11% şi 15% din decembrie 2008 până în ianuarie În mai 2009, când valoarea comerţului mondial a atins un minim record, importul la aceste grupe de mărfuri a înregistrat scăderi dramatice între 49% (combustibili minerali) şi 34% (maşini şi echipamente de transport) faţă de nivelul atins în aceeaşi perioadă a anului anterior. În anul 2009, în conformitate cu datele publicate de OMC, exporturile mondiale de bunuri, au scăzut cu 23% faţă de anul 2008, ajungând la un nivel de miliarde USD, mai scăzut decât cel prognozat de majoritatea specialiştilor. În acelaşi an, exporturile de servicii comerciale au scăzut cu 13% faţă de anul anterior, situându-se la un nivel de miliarde USD. Anul 2009 a marcat, pentru prima dată din 1983, o scădere a valorii exporturilor de servicii comerciale la nivel internaţional, comparativ cu valoarea acestora înregistrată în anul anterior. Această reducere uriaşă a comerţului internaţional a produs consternare în rândul specialiştilor şi a generat discuţii intense între mediile academice, politicieni şi oamenii de afaceri, discuţii pornind de la îngrijorarea privind reducerea creditului de export până la posibilitatea restabilirii protecţiei la frontieră. Specialiştii au fost de comun acord că reducerea fluxurilor comerciale internaţionale a fost fără precedent, în disonanţă cu nivelul general al recesiunii economice. Specialiştii au sugerat ca principala cauză a acestei situaţii, reducerea accentuată a veniturilor în timpul recesiunii ceea ce a determinat atât populaţia, cât şi companiile să reducă cheltuielile privind achiziţionarea tuturor tipurile de bunuri, în special bunuri de folosinţă îndelungată şi bunuri de investiţii, cum ar fi utilajele industriale (considerându-se că achiziţia acestor bunuri poate fi amânată datorită incertitudinii economice sporite). Oricare ar fi motivul, reducerea cererii pentru aceste produse a indus scăderi ale cererii şi pe pieţele care furnizau imputuri pentru producţia lor, în special pentru fier şi oţel. Scăderea cererii de fier şi oţel a fost, de asemenea, legată şi de criza care s-a înregistrat în domeniul construcţiilor în ţările în care piaţa imobiliară a fost în plină expansiune înainte de criză. Faptul că unele dintre aceste produse au fost rezultatul unor schimburi comerciale

20 10 Buletinul ştiinţific nr multiple, ceea ce a făcut ca ele să deţină o pondere disproporţionat de mare în comerţul internaţional, comparativ cu cota pe care o deţineau în producţia globală, ar fi putut, de asemenea, induce reduceri mai accentuate ale fluxurilor comerciale internaţionale în raport cu reducerile înregistrate la nivelul PIB-ului. Spre exemplu, bunurile de folosinţă îndelungată şi bunurile de investiţii deţin o pondere relativ redusă în producţia globală, dar au o pondere relativ mare în comerţul mondial. În consecinţă, conform datelor furnizate de OMC, scăderea cererii pentru aceste produse, în anul 2009, a avut un impact mai mare asupra schimburilor comerciale internaţionale (-23%) comparativ cu impactul pe care l-a avut asupra PIB-ului (-0,8%). Explicaţia acestui fenomen constă în faptul că schimburile comerciale internaţionale au urmat, din punct de vedere structural, compoziţia sectorială a recesiunii. În consecinţă, ţările care au înregistrat ponderi ridicate ale bunurilor de folosinţă îndelungată şi ale bunurilor de investiţii la nivelu producţiei şi al schimburilor comerciale internaţionale au fost mai puternic lovite de fenomenele recesioniste, în comparaţie cu ţările care au avut modele de specializare economică diferite. Specialiştii au demonstrat că, pe parcursul timpului, bunurile de folosinţă îndelungată şi cele de investiţii, inclusiv fierul şi oţelul, au fost produsele cele mai afectate de declinul financiar. În ceea ce priveşte perioada de analiză, este evident că reducerea cererii pentru bunurile de folosinţă îndelungată şi bunurile de investiţii a fost mult mai mare decât cea pentru bunurile de consum. În plus, căderea pieţei imobiliare a fost identificată de către specialişti ca fiind principala cauză a scăderii consumului şi a importurilor, în timp ce creşterea riscurilor a fost identificată a fi, în mare măsură, cauza reducerii investiţiilor. Reducerea nivelului schimburilor comerciale s-a reflectat, în primul rând, la nivel valoric datorită, în mare parte, scăderii preţurilor pe piaţa internaţională (ex: scăderi semnificative ale preţurilor la petrol şi materii prime) şi abia apoi la nivel cantitativ. Specialiştii subliniază, de asemenea, importanţa utilizării corecte a indicilor de deflaţie în analiza declinului comerţului internaţional deoarece folosirea incorectă a acestora poate duce la supraestimarea volumului schimburilor comerciale în perioadele de regres economic. Dar, aşa cum scăderea schimburilor comerciale internaţionale a fost apreciată ca fiind exagerat de mare în raport cu scăderea PIB-ului, tot aşa, ne putem aştepta ca reluarea creşterii la nivelul comerţului internaţional să fie mult mai rapidă şi mai amplă decât cea a PIB-ului. 3. DIFERENŢE TRUCTURALE ÎNTRE PRODUCŢIE ŞI COMERŢ EXTERIOR, ÎN STATELE CENTRALE ŞI EST EUROPENE MEMBRE ALE UE Actuala recesiune a afectat puternic ţările central şi est europene membre ale Uniunii Europene, declinul dramatic al comerţului exterior al acestor state jucând un rol major în acest sens. Aşa cum rezultă din datele statistice, PIB-ul ţărilor din regiune a scăzut cu 12,3%, în ultimul trimestru al anului 2009, în timp ce, în aceeaşi perioadă de timp, exportul a scăzut cu 18,9%. Această situaţie ridică o serie de probleme privind structura scăderii PIB-ului ţărilor central şi est europene membre ale UE, sens în care trebuie subliniat faptul că producţia a scăzut cu 19%, în ultimul trimestru al anului 2009, în timp ce serviciile au scăzut cu 11%. Din datele înscrise în balanţa de plăţi rezultă că, în aceeaşi perioadă de timp, exportul de bunuri a scăzut cu 19,5% în timp ce exportul de servicii a scăzut cu numai 9,3%.

21 Secţiunea Economie şi Afaceri Internaţionale 11 În condiţiile celor prezentate mai sus, se impune o analiză mai detaliată a structurii producţiei şi comerţului exterior al ţărilor din zonă. Bunurile de investiţii şi bunurile de folosinţă îndelungată, precum şi materiile prime au înregistrat, comparativ, cele mai mari scăderi în perioada supusă analizei. Astfel, în trimestrul patru al anului 2008, numai autovehiculele au inregistrat o treime din scăderea totală. În acelaţi timp, în primele două trimestre ale anului 2009, materiile prime industriale au inregistrat circa 40% din scăderea totală. În esenţă, recesiunea a lovit puternic în industria grea, spre exemplu, producţia de maşini şi utilaje, producţia de vehicule şi materiile prime conexe au înregistrat scăderi substanţiale datorită fenomenului de criză. Această stare de fapt s- a reflectat într-o puternică recesiune în domeniul manufacturier şi într-o scădere corespunzătoare a schimburilor comerciale internaţionale în domeniu. Pe parcursul analizei, este necesar să ţinem seama de faptul că industria prelucrătoare are o pondere mult mai mare în comerţul internaţional comparativ cu ponderea sa în PIB. Este evident că acest lucru se verifică în cazul ţărilor OCDE şi este valabil şi pentru majoritatea economiilor emergente şi în dezvoltare ca şi pentru ţările central şi est europene membre ale UE. În Figura nr.1 şi în Figura nr.2 este prezentată structura pe sectoare a modelelor de producţie şi comerţ, separat pentru UE-15 (ţări care au aderat la UE înainte de 2004 În UE-15, 66% din valoarea totală adăugată se creează în sectorul serviciilor, în timp ce acestea se regăsesc doar în proporţie de 17% în exporturi şi în proporţie de 22% în importuri. Figura nr.1. Structura PIB-ului şi a comerţului internaţional la nivelul UE-15 (2005) 100% 90% 80% 70% 60% 50% 40% 30% 20% 10% 0% 17, ,1 66,2 3,2 66, ,9 3,7 1,9 2,9 Valoare adaugata Exporturi Importuri Servicii Echip. transp. Prod. manufact Materii prime Sursa: Baza de date EU KLEMS Produsele manufacturate (inclusiv echipamentele de transport) domină atât exporturile (81%) cât şi importurile (75%), dar deţin numai 30% din valoarea adăugată creată pe piaţa internă. Este adevărat că, o mare parte din valoarea adăugată creată pe piaţa internă se realizează în sectoare care au contribuţii relativ reduse la schimburile comerciale internaţionale. În ceea ce priveşte ţările central şi est europene, membre ale UE, 48% din valoarea adăugată totală se realizează în sectorul serviciilor, în timp ce acestea reprezintă doar 10% din exporturi şi 13% din importuri. În acelaşi timp, 88% din exporturi reprezintă produse manufacturate (respectiv, 85% din importuri) şi 43% din valoarea adăugată creată pe piaţa internă se realizează în industria manufacturieră. Din cele prezentate în cele două figuri, reiese clar, faptul că o recesiune globală care afectează major sectoarele producătoare de bunuri industriale va avea un impact disproporţionat asupra comerţul exterior al ţării de referinţă în raport cu PIB-ul. În plus,

22 12 Buletinul ştiinţific nr pentru ţările în care, din motive istorice, valoarea adăugată se crează, preponderent, în sectorul maşini şi utilaje şi materii prime industriale (cum este cazul ţărilor central şi est europene, membre ale Uniunii Europene), impactul recesiunii asupra PIB-ului va fi mai mare decât în multe dintre ţările a căror economie se bazează pe servicii. În consecinţă, ţările central şi est europene, membre ale Uniunii Europene sunt deosebit de puternic expuse la şocuri ale comerciale şi, prin urmare, puternic afectate de recesiunea actuală, care a fost asociată, într-o măsură considerabilă, cu prăbuşirea în comerţul mondial. Figura nr.2. Structura PIB-ului şi a comerţului internaţional la nivelul statelor central şi est europene, membre ale UE* (2005) 100% 90% 80% 70% 60% 50% 40% 30% 20% 10% 0% 9,9 12,8 15,6 11,3 48,1 3,8 72,7 73,7 39,4 8,7 1,8 2,2 Valoare adaugata Exporturi Importuri Servicii Echip. transp. Prod. manufact Materii prime * evident, Bulgaria şi România nu sunt incluse. Sursa: baza de date EU KLEMS 3. CONCLUZII Începând cu luna mai 2008, comerţul mondial a înregistrat o scădere dramatică. Întrebarea care se pune este dacă declinul comerţului internaţional depăşeşte impactul recesiunii asupra PIB-ului şi efectele crizei în domeniul creditelor. În acest moment, comerţul internaţional pare a fi o victimă a slăbiciunilor înregistrate în domeniul creditării şi al cererii. Ţările care au înregistrat cele mai mari şocuri comerciale au fost, de asemenea, ţările care au deţinut ponderi ridicate, în economie, ale sectoarelor puternic afectate de recesiune, cum ar fi ţările central şi est europene, membre ale Uniunii Europene. mai expuse ca sectoarele sa fie puternic lovite de recesiune, cum ar fi ţările centrale, estice şi sudestice membre ale Uniunii Europene. Datorită statutului lor de economii care vin din urma, acestea sunt, în medie, mai puternic tributare sectoarelor maufacturiere comparativ cu alte economii. De asemenea, în cadrul zonei geografice analizate, modelul de răspuns la criză este corespunzător caracteristicilor structurale ale fiecărei ţări în parte (cu excepţia statelor baltice). O comparaţie între, de exemplu, Polonia (singura ţară membră a UE care nu a intrat în recesiune în 2008/2009 şi a avut o creştere econimică prognozată de 5,5% în perioada ) şi Republica Cehă (cu o scădere a creşterii economice prognoyată la 10 puncte procentuale) exprimă clar faptul că, caracteristicile structurale contează în acest context. În timp ce, în Polonia, industria reprezintă 30% din PIB (în medie, în perioada ) şi se situează sub media înregistrată în regiune, aceasta reprezintă

23 Secţiunea Economie şi Afaceri Internaţionale 13 38% din PIB în Republica Cehă. Acest lucru nu ar trebui să conducă la respingerea specializări zonei geografice analizate pe produse ale industriei grele: maşini şi utilaje, echipamente de transport etc şi orientare acestora către export. Dimpotrivă, această formă de specializare cuplată cu orientarea spre export s-a dovedit extrem de utilă. Acesta a permis ţărilor avute în vedere să exploateze poziţia geografică şi forţa de muncă înalt calificată de care beneficiază şi le-a propulsat pe o traiectorie de creştere economică fără precedent, până la În situaţia de faţă, au fost, mai degrabă, victime ale modelului general de recesiune, decât a deciziilor eronate de politică industrialăi. BIBLIOGRAFIE 1. World Trade Organization. World Trade Report, Benassy-Quere, A., Y. Decreux, L. Fontagne and D. Khoudour-Casteras. Explaining the step drop in internaţional trade with mirage. CEPII Working Paper, Borchert, I. and A. Mattoo. The Cnsis-Resilience of Services Trade. World Bank Working Paper 4917, Chitiba C. A. Sectoral Compozition of the Recession and its Consequences on Central and Eastern EU Members International Trade. Romanian Statistical Review, supplement, ISSN x, 2010/Tr.IV. 5. Timmer, M.P., O Mahony and B. van Ark. The EU KLEMS Grows and Productivity Accounts: An Overview. Mimeo. University of Groningen and University of Birmingham, Willenbockel, D. and S. Robinson The Global Financial Crisis, LDC Exports and Welfare: Analysis with a World Trade Model. Munich Personal RePEc Archive Working Paper 15377, 2007.

24 14 Buletinul ştiinţific nr EXPORT PROMOTION, AN IMPERATIVE FOR ECONOMIC GROWTH IN ROMANIA Prof. Constanta Aurelia CHIŢIBA, Ph.D. Christian University Dimitrie Cantemir, International Business and Economics Faculty Bucharest Abstract: In keeping with the experience of the EU countries in the field of specific techniques and practices aiming to foster their international economic relationship, export promotion activity has to represent for Romania, one of the most important components of the national economy development strategy, in the after recession period of time. This activity has to be developed in accordance with the provisions of the international agreements in which Romania is a signatory part, as well as with the international practices and procedures. Within this framework, the promotion of the Romanian exporters by an adequate conceived system of governmental and non governmental TPOs is acquiring new dimensions, having to become one of the main pillars of the XXI st century economic development of the country. Key words: promotion, export, recession, foreign trade promotion organization, SMEs. 1. INTRODUCTION Taking into consideration the present economic difficulties our country is passing through, further to the impact of the recent world financial and economic crisis and the exigencies Romania should cope with, as a consequence of adhering to the European Union on the 1 st of January, 2007, foreign trade, particularly exports, should be one of the most dynamic sectors of Romanian economy. Within the framework of contemporary economy, of the growth and uninterrupted diversification of goods and services dedicated to the material and spiritual fulfillment of the society, considering the growth of the international economic exchanges, in the context of the globalization of economy, the process of communication between the enterprises activating at an international level and the effective and potential foreign consumers is becoming more and more important (ITC-UNCTAD/WTO, 2009). The promotion of the enterprise image and of its products and services, this true interface with the international business environment is today one of the essential components of company efforts to penetrate and maintain itself successfully on the strong, competitive international market.

25 Secţiunea Economie şi Afaceri Internaţionale CARACTERISTICS OF ROMANIAN COMPANIES EXPORT PROMOTION ACTIVITY With a view to identifying the instruments, techniques and the methods of export promotion used by enterprises specialized in exports and the degree of utililization of these instruments as well as the economic effects generated by the promotional activity both at company and implicitly, at the level of the national economy, I have entered upon a research survey, including a pattern of 207 exporting Romanian enterprises, mostly small and medium. Based on this research, I have followed the identification of the extent to which the Romanian enterprises carrying on an exporting activity are asking for the support of specialized institutions and organizations or with competence in the activity of promoting Romanian products on the foreign markets and the level of the satisfaction obtained by them within this equation. The results obtained as a consequence of the research (Chart no.1) have confirmed the hypothesis according to which, a significant number of the companies included in the pattern do not really organize activities of promoting exports on the international market (24% out of the analyzed cases). The situation is also unsatisfactory in point of the labor force employed in the promotional activity, which in most of the cases, is highly qualified; it is not specialized in promotional activities on the international market (Chiţiba, 2007). Chart no.1 The Structure of the pattern depending on the way of achieving the activity of export promotion 11% 24% 65% By their own force By specialized institutions By both methods In the cases when, although the company does not dispose of a specialized staff, a certain number of persons are permanently involved in the activity of promoting exports in the company. More than that, there are cases when the company does not invest a person with competence in promoting exports and they are still carrying on promotional activities. It is hard to believe that for lack of a well organized promotional activity of exports, scientifically grounded, people with other basic competences in the company can successfully carry out, sporadically, successful promotional activities. The idea that anybody, irrespective of his or her specialization and experience can design and achieve promotional activities on the foreign market is totally wrong and it is in conflict with both theory and international practice. In spite of the above mentioned, all the surveyed enterprises are promoting their products and services on the international market. At the same time, it is revealed that all the instruments and techniques of promoting exports are used at an international level, it

26 16 Buletinul ştiinţific nr is true, in different proportions (Table no.1). In most of the cases, the strategy of promoting the Romanian products and services is based on the utilization of more promotional instruments. Table no.1: Instruments of exportpromotion used by enterprises submitted to the analysis and the frequency of their utilization Export Promotion Instruments Total Enterprises with export promotion activity Enteprises without export promotion activity 1. Publicity Personal Selling Promotion of Sales Public Relations Participation in fairs and international exhibitions Sponsorship Promotion through Internet Economic activities Other instruments The participation in fairs and international exhibitions, personal selling, publicity and marketing through internet are the most frequent used instruments in the promotional activities achieved by the Romanian enterprises with an export activity. Out of the whole number of promotion instruments utilized in the export activity the participation in fairs and international exhibitions is extremely important. A special place is taken by the organization of virtual exhibitions through internet which is gaining more and more ground at the level of specialized Romanian companies. At the same time, as a result of this research survey, it is relevant that the companies with an export activity in Romania, with some exceptions, are allocating a relatively low percentage, out of the expenditures devoted to promotional activities, and based on this, as it is expected, they are obtaining a low increase of the export activity (Chart no.2). Chart no.2 Distribution of export companies in the pattern according to methods of establishing the budget for promotional activities. 25% 17% 10% 48% According to the p ossibilities of the organization Depending on the volume of export Depending on objectives M ore methods

27 Secţiunea Economie şi Afaceri Internaţionale 17 The result was that, both the big exporting companies and also the medium and small ones, are not utilizing, only to a small extent, the methodological and material support offered by the specialized institutions and organizations, or of those companies and institutions with competences in promoting the export products from Romania (Chart no.3). Chart no.3. Share of firms that resort to assistance from specialized organizations in export promotion in total firms included in sample 40% Resorting to assistance 60% Not resorting to assistance In conclusion, it was found out that at the level of export enterprises in Romania, the situation is rather unsatisfactory related to the way of organizing and achieving the promotional activity of exports on the international market, as a significant number of the Romanian enterprises operating on this market are making use of the exports promotional instruments at random, without applying a transparent policy of promotion, without stating, in a well-defined organizational framework, strategies, plans and specialized programmes in the field, a fact which has a negative influence on the export activity. Most of the Romania companies, especially SME-s, do not have at their disposal the necessary knowledge, the financial and human resources to allow them to act efficiently on the international market, within an extremely exigent, aggressive and competitive environment. This fact causes the impossibility of the Romanian companies to reduce their dependence on a limited number of foreign markets, to increase the incomes obtained from the foreign trade activity, to develop new productive activities oriented towards exports etc. (Chiţiba, 2007). 3. DRAWING UP A NATIONAL EXPORT PROMOTION SYSTEM Starting from this state of things, and from the time long experience accumulated by the member states of the European Union, translated into specific techniques and practices, it is imposing that Romania should also make the necessary steps for adapting and improving the present, institutional system of assistance for the economic operators with a productive and foreign trade activity, with a view to transforming the system into an efficient and modern system of operation, capable of furnishing strategies and programmes of promotion with competence in the company field, aiming at intensifying the Romanian presence on the international market.

28 18 Buletinul ştiinţific nr One of the modern methods of achievement of this desideratum at a macro economic level, in accordance with the practices of the European Union member states, is represented by achieving and consolidating an assisted, integrated, institutional system of the companies with productive and foreign trade activity (ITC-UNCTAD/WTO, 2008) for making the presence of the Romanian products and services efficient on the international market. This competitive system, interconnected with the existing structures in the countries with tradition in the field, will have to ensure the furnishing of qualified assistance to economic operators, in fields such as: international marketing research, foreign markets selection, choice of the optimum ways of penetrating the international market, the development and adaptation of products to the exigencies of the international markets, the price policy, distribution networks, modern methods of communication on the foreign markets etc. Starting from the above mentioned considerations, the present system of organizations with competences in the field of promoting international economic relations should be profoundly reorganized, having in view the following major considerations (Chiţiba, 2007): Necessity of accomplishing in our country an unitary system of foreign trade promotion, in order to ensure in a systematic and coherent convergence of the activities of the governmental and non-governmental institutions implied in assisting the companies with productive and foreign trade activity, aiming at the efficiency of Romania s foreign trade and its integration in the new many- sided framework of the international commerce development. Necessity of implementing in Romania a new system of viable and permanent communication between the governmental institutions and business private communication, based on specialized organizations in granting technical assistance and furnishing information to the professional and employers associations, to the chambers of commerce and industry, and to other bodies belonging to the private business environment, in view of developing and ensuring efficiency to the foreign trade activity and advocacy, in supporting their members. Necessity of operating a new body of promoting international, economic relations in Romania, highly specialized in the carrying on of a high qualified, applied economic scientific research, an important prerequisite for sustaining a promotional activity internationally, at the level of the Romanian companies and organizations with a productive and foreign trade activity, within the national system thought to be, to this end. This body for promoting the international economic relations, thought to constitute the central point of the national system for promoting exports, is to represent an interactive forum of scientific debate and of collaboration between the governmental bodies with competence in the field of elaborating the foreign trade policy and of the national strategy of promotion of Romania s international commercial exchanges and the vocational associations of producers, exporters/importers and, evidently the economic operators with a foreign trade activity. Based on the above mentioned objectives and activities, there should be developed an ample and strict economic scientific research, carried on in the organizational framework offered by the future, unitary system of promoting international economic relations in Romania and financed to a great extent out of state budgets. It is obligatory, that the segmentation programmes of exports, on groups of programmes and geographical areas, to be jointly achieved, within a team of workers, made up of researchers from the national system of promoting international economic relations, and also of experts of the producing and exporting companies interested in the

29 Secţiunea Economie şi Afaceri Internaţionale 19 respective field. According to possibilities, the European Union practice recommends co-opting, in the above mentioned teams, the commercial representatives of the exporting country, respectively of Romania, who are working abroad, in the potential importing countries and who are connected to the local companies and are the best at knowing the competition practice already implemented on the respective markets. Finally, the programmes for promoting the export of certain products or achieved groups of products should be analyzed and debated together with the decision-making representatives of the companies and the producing and exporting organizations in the field, so that they could put into practice the measures suggested by the mixed research team. The elaboration of promotion programmes, which from the financial point of view is, at present, exceeding the possibilities of most Romanian economic operators, is aiming at the equipping of the producing and exporting companies with a working instrument, in order to guide them not only to use the most efficient methods of penetration on the target markets, in accordance with the usages of international competition, but also to allow them that, being aware of the situation, to adapt their products at the level required by the respective markets, from the point of view of the technical-qualitative aspect, of packing or labeling etc. Through their content, these programmes are also analyzing the distribution channels specific to a certain product or market, the usages concerning the terms of delivery, the price level and the terms of payment, the quality check, the methods of promotion and communication etc. 4. CONCLUSIONS As a conclusion to the above mentioned, it is necessary that we should emphasize once again, that under the present circumstances of an extraordinary strong competition at world level, the efficiency of an international transaction depends even more on all the Romanian companies which based on several scientific, promotional and achieved plans and programmes, to fully aware exploit the facilities offered by the new conditions characterizing the new international and national business environment. Under the mentioned conditions, the promotion activity of foreign trade, and especially of exports, mainly represents a major component of the strategy of Romania s economic development, at present, as it should develop in full accordance with the EU membership of our country, with the provisions of the international commercial agreements where Romania is a signatory party, as well as with the usages and specific methods of the international market, within the present context of world econmy. REFERENCES 1. Chiţiba, C. A Promovarea exporturilor României în contextul noilor procese specifice marketingului internaţional, Editura PRO-Universitaria, Bucureşti, 437pg. 2. ITC - UNCTAD/WTO TPO Best Practices. Strengthening the delivery of trade support services, Geneva 217pg. 3. ITC - UNCTAD/WTO Priorities on Export Trade Promotion and Competitive Advantage, Geneva, 83pg.

30 20 Buletinul ştiinţific nr IMPACTUL ÎNCETINIRII INVESTIŢIILOR STRĂINE DIRECTE ASUPRA LOCURILOR DE MUNCĂ DIN EUROPA Prof. univ. dr. Georgeta ILIE Universitatea Creştină Dimitrie Cantemir Facultatea de Relaţii Economice Internaţionale Bucureşti Abstract. Following the crisis, the world and investors perception changed. The paper tries to emphasize the reality of the impact of the foreign direct investment slowdown on job creation in Europe in the context of global downturn. Evidence shows that the nature of investments in Europe is changing, in accordance with main trends in Europe's economies. Key words: foreign direct investment, job creation, crisis, Europe 1. REPLICI ALE ŞOCULUI INVESTIŢIILOR STRĂINE DIRECTE ÎN EUROPA După cinci ani de creştere susţinută, începând cu 2009, investiţiile străine directe în Europa au intrat pe o pantă descendentă a evoluţiei lor. La nivelul anului 2009, Europa, lovită de recesiune şi replicile sale, a reprezentat destinaţia unui număr considerabil mai redus de proiecte investiţionale, comparativ cu anii precedenţi. Actualele percepţii în termeni de atractivitate investiţională a Europei nu sunt favorabile deciziilor investitorilor transfrontalieri. În această lucrare, sunt identificate schimbările înregistrate la nivelul modelelor de investiţii străine directe în Europa, pe sectoare şi tipuri de investiţii. De asemenea, sunt prezentaţi învingătorii şi învinşii la nivelul anului 2009, an marcat de tulburări economice majore. 2. EFECTELE ÎNCETINIRII INVESTIŢIILOR STRĂINE DIRECTE ASUPRA OCUPĂRII FORŢEI DE MUNCĂ SUB IMPACTUL RECESIUNII GLOBALE La nivelul anului 2009, în Europa au fost realizate proiecte de investiţii străine directe, cu 11% mai puţin decât în anul Dovezile empirice reliefează o serie de schimbări ale naturii investiţiilor efectuate la nivelul ţărilor europene, în strânsă corelaţie cu tendinţele economiilor europene. În acelaşi timp, se remarcă atenţia

31 Secţiunea Economie şi Afaceri Internaţionale 21 deosebită a investitorilor pentru reducerea cash-flow-ului şi finanţării, precum şi înlăturarea supra-capacităţilor în anumite sectoare, între care se remarcă cele ale echipamentelor industriale, auto şi electronicelor. De asemenea, în anul 2009, investiţiile străine directe in Europa au generat cu 16% mai puţine locuri de muncă decât în 2008, mai exact o reducere de locuri de muncă faţă de anul 2008, după maximul de locuri de muncă atins în anul 2006 (vezi graficul nr. 2). Deşi se apreciază că Europa îşi păstrează atractivitatea, inclusiv din punct de vedere investiţional, proiectele derulate nu reuşesc să genereze un nivel mulţumitor al ocupării forţei de muncă. 3 Proiectele investitorilor internaţionali îşi continuă trendul descendent. Studiile privind atractivitatea investiţională a Europei marchează un punct de cotitură dramatică în evoluţia acesteia. Graficul nr.1. Evoluţia numărului proiectelor de investiţii străine directe în Europa, în perioada proiecte ISD Sursa: Ernst & Young European Investment Monitor 2010 Graficul nr.2. Evoluţia numărului locurilor de muncă create de proiectele de investiţii străine directe derulate în Europa, în perioada locuri de munca in proiecte ISD Sursa: Ernst & Young European Investment Monitor Waking up to the new economy, Ernst & Young's 2010, European attractiveness survey, disponibil pe

32 22 Buletinul ştiinţific nr Analizând datele prezentate în graficele 1 şi 2, se evidenţiază faptul că la nivelul anului 2009, fiecare proiect investiţional derulat în Europa genera în medie un număr de 69 de locuri de muncă, în scădere de la 101 la nivelul anului În tabelul nr. 1 se poate observa repartizarea pe ţări europene a numărului de locuri de muncă create de proiectele investiţionale derulate în anul Tabelul nr. 1. Repartizarea pe ţări europene a numărului de locuri de muncă create de proiectele investiţionale derulate în anul 2009 Ţări europene Număr proiecte ISD Număr locuri de muncă create în proiecte ISD Marea Britanie Irlanda Danemarca Suedia Olanda Belgia Franţa Spania Portugalia Italia Elveţia Austria Germania Polonia Republica Cehă Ungaria România Bulgaria Serbia Turcia Ucraina Federaţia Rusă Sursa: Ernst & Young European Investment Monitor DESTINAŢIILE PROIECTELOR DE INVESTIŢII STRĂINE DIRECTE LA NIVELUL ŢĂRILOR EUROPENE Analizând piaţa intra-europeană a investiţiilor străine directe în anul 2009, se evidenţiază o serie de câştigători, dar şi învinşi. În contextul recesiunii economice, clasamentele pentru anul 2009 demonstrează diferenţe în planul resimţirii acesteia la nivelul fiecărei ţări europene. 4 În ciuda unei recesiuni profunde şi de lungă durată, Marea Britanie rămâne cea mai atractivă destinaţie pentru ISD în Europa. Mai exact, în 2009 numărul locurilor de muncă create prin proiecte de ISD în Marea Britanie a scăzut cu doar 1% faţă de În 2009, numărul locurilor de muncă create prin ISD în Marea Britanie s-a ridicat la , ceea ce reprezintă 16% din totalul ţărilor europene. În ceea ce priveşte proiectele de ISD, Marea Britanie a atras 21% din totalul european şi 25% din totalul proiectelor de ISD în servicii din Europa de Vest. Marea Britanie găzduieşte 30% din 4 The reality of foreign direct investment in Europe, Ernst & Young's 2010 European attractiveness survey, disponibil pe

33 Secţiunea Economie şi Afaceri Internaţionale 23 numărul proiectelor în domeniul serviciilor financiare, 36% în domeniul proiectelor software şi 27% în domeniul proiectelor de servicii financiare din Europa de Vest. Împreună, toate aceste sectoare asigură 42% din locurile de muncă create în Marea Britanie. Marea Britanie a atras 54% din totalul proiectelor de ISD din India în Europa, investitorii indieni ocupând locul doi în clasamentul furnizorilor de ISD în servicii de afaceri, software şi servicii financiare cu 9%, în urma SUA cu 40%. Franţa pare să fi avut o bună recesiune. Diversificata economie franceză nu a regresat la fel de mult ca alte ţări europene, aceasta reafirmându-şi poziţia de a doua mare destinaţie atractivă pentru investiţiile străine directe în Europa. În anul 2009, Franţa a atras 16% din totalul proiectelor de ISD în Europa, în creştere cu 1% faţă de Urmare a acestei evoluţii, ISD în Franţa au generat 11% din totalul locurilor de muncă create în Europa, o creştere de 2 puncte procentuale faţă de anul Franţa a reprezentat campioana Europei în atragerea de proiecte industriale, găzduind 18% din totalul acestora. Cel mai mare proiect industrial în Franţa s-a realizat în domeniul producţiei aeronautice şi care a creat locuri de muncă. În plus, Franţa s-a clasat pe locul al doilea din punct de vedere al locurilor de muncă create în sectorul serviciilor, cu 15% din totalul european. Germania şi-a consolidat a treia poziţie în clasamentul european, atrăgând 13% din proiectele de ISD în Europa, o creştere de 7% faţă de Cu toate acestea, dimensiunea proiectelor în economia germană scade în mod semnificativ, de la o medie de 57 de locuri de muncă pe proiect, în 2008, la doar 21 in Ca o consecinţă, crearea locurilor de muncă a scăzut de la în 2008 la în 2009 (-57%), aproape de nivelul din 2007 (5.972). Explicaţia creşterii realizate în 2008 este pusă pe seama proiectelor de investiţii în sedii regionale pentru companiile germane şi din Europa de Est. Odată cu căderea serviciilor de afaceri, software şi anumite funcţiuni industriale (maşini, echipamente, electrice), crearea de locuri de muncă în Germania a scăzut. ISD în Belgia au rămas relativ stabile. În 2009, în Belgia au fost create cu 1% mai puţine locuri de muncă decât în anul 2008, ceea ce reprezintă 3% din totalul european. În ciuda acestui declin în crearea de locuri de muncă, Belgia a atras cu 3% mai multe proiecte de ISD în 2009 decât în 2008, ceea ce reprezintă 4% din totalul european. Rusia, deşi situată la marginea Europei, urcă în topul ISD. În 2009, în Rusia au fost create de locuri de muncă, ceea ce reprezintă 9% din total în Europa, în ciuda faptului că scăzut cu 9% faţă de Rusia a atras 170 de proiecte, o creştere de 19% faţă de 2008, ceea ce face din Rusia a cincea dintre cele mai atractive destinaţii investiţionale din Europa. Investitorii par să prefere sectorul industrial al Rusiei, care creează produse pentru clasa de mijloc din Rusia, într-o rapidă expansiune. Rusia a numărat 12% din locurile de muncă create de proiectele industriale europene de ISD, cota sa de proiecte industriale crescând de la 7% în 2008 la 9% în Cel mai mare proiect a fost realizat într-o unitate de producţie de automobile care a creat.3000 noi locuri de muncă. În 2009, numărul proiectelor de ISD în Ungaria a scăzut cu 36% faţă de 2008, reflectând lipsa de încredere a investitorilor în Europa Centrală şi de Est. În ciuda atragerii a numai 64 de proiecte, Ungaria a reuşit să creeze 7.112de locuri de muncă, ceea ce reprezintă 6% din totalul european. Cu toate acestea, crearea de locuri de muncă din investiţiile străine directe în Ungaria a scăzut cu 40% faţă de 2008, locurile de muncă create în proiectele industriale înregistrând o scădere de la 9% în 2008 în totalul european la 6% în Prudenţa investitorilor faţă de Ungaria este explicată prin problemele fiscale, economice şi politice manifestate în timpul crizei. Statele nordice, Danemarca, Finlanda, Norvegia şi Suedia, au suferit un declin abrupt al proiectelor de ISD în 2009, atrăgând doar 124 de proiecte, în scădere cu 40%

34 24 Buletinul ştiinţific nr faţă de Aproape trei sferturi din proiectele de ISD în statele nordice au fost în servicii. Locurile de muncă în proiectele de ISD în industrie au reprezentat mai puţin de 1% din totalul înregistrat la nivel european. Surprinzător este faptul că 70% din proiectele de ISD în ţările nordice au fost în vânzări şi marketing, sedii şi cercetare şi dezvoltare. Investitorii continuă să perceapă ţările nordice drept destinaţie de înaltă calitate, atractivă atât pentru pieţele lor interne, cât şi pentru serviciile orientate spre export, deşi această atractivitate se poate eroda. Spania a suferit o recesiune foarte profundă, iar în prezent se confruntă cu un şomaj de aproape 20%. Cu toate acestea, proiectele de ISD au creat locuri de muncă, ceea ce reprezintă 4% din totalul european în Această creştere în ocuparea forţei de muncă se resimte în sectorul industrial, unde crearea de locuri de muncă a crescut cu 63%. Sectorul auto din Spania a reprezentat destinaţia celui mai mare număr de proiecte de ISD. Cu toate acestea, crearea de locuri de muncă prin proiectele de ISD în sectorul serviciilor din Spania s-a prăbuşit cu 70% în 2009 faţă de 2008, acestea ridicându-se doar la 724 noi angajaţi. În contextul crizei economice, investitorii au căutat să sprijine industria spaniolă, evitând în acelaşi timp sectorul serviciilor puternic afectate. România a atras doar 75 proiecte de ISD în 2009, ceea ce reprezintă 2% din total european, realizând locuri de muncă, ceea ce reprezintă 5% din totalul european. În ciuda reducerii numărului de proiecte şi creării de locuri de muncă cu peste 40% faţă de 2008, România a rămas foarte atractivă pentru proiectele investiţionale în servicii industriale, cu aproximativ 7% din totalul european. Unul dintre marile proiecte de ISD în automobilelor a creat de locuri de muncă. Deşi percepută ca având un mare grad de instabilitate în Europa Centrală şi de Est, investitorii continuă să aleagă România, în special pentru proiecte industriale. Tabelul nr. 2. Evoluţia numărului locurilor de muncă create de proiectele investiţionale în ţările europene, în anii 2008 şi 2009 Ţări europene Număr locuri de muncă create în 2008 Număr locuri de muncă create în 2009 Ponderea pe piaţa europeană în 2009 Modificarea Marea Britanie % -1% Franţa % 2% Federaţia Rusă % -9% Turcia % 481% Polonia % -52% Ungaria % -40% România % -44% Slovacia % 44% Spania % 3% Germania % -57% R.Cehă % -29% Irlanda % -45% Belgia % -1% Serbia % 5% Moldova n/a % n/a%

35 Secţiunea Economie şi Afaceri Internaţionale 25 Ţări europene Număr locuri de muncă create în 2008 Număr locuri de muncă create în 2009 Ponderea pe piaţa europeană în 2009 Modificarea Ucraina % 156% Italia % 80% Portugalia % -57% Bulgaria % -80% Elveţia % -45% Sursa: Ernst & Young European Investment Monitor 2010 Tabelul nr. 3. Evoluţia numărului proiectelor investiţionale în ţările europene, în anii 2008 şi 2009 Ţări europene Număr proiecte de ISD în 2008 Număr proiecte de ISD în 2009 Ponderea pe piaţa europeană în 2009 Modificarea Marea Britanie % -1% Franţa % 1% Germania % 7% Spania % -18% Federaţia Rusă % 19% Belgia % 3% Olanda % -7% Polonia % -42% Italia % 4% Irlanda % -22% România % -48% Elveţia % -45% Ungaria % 36% R.Cehă % 30% Suedia % 32% Turcia % 41% Ucraina % 48% Portugalia % 8% Austria % -36% Danemarca % -36% Sursa: Ernst & Young European Investment Monitor ŢĂRILE DE ORIGINE ALE INVESTIŢIILOR ÎN EUROPA Clasamentul investitorilor în Europa evidenţiază surclasării companiilor din America, Europa de Vest şi Japonia de către companii din regiunile cu ritmuri de creştere superioare. Astfel, investitorii din Brazilia, Rusia, India şi China (BRIC) şi-au sporit investiţiile în Europa, reuşind să ajungă pe poziţii de top în anul Mai exact, China ocupă locul 8 în topul marilor investitori în Europa şi locul 3 în ceea ce priveşte crearea de locuri de muncă.

36 26 Buletinul ştiinţific nr Tabelul nr. 4. Clasamentul ţărilor de origine a proiectelor investiţionale realizate în ţările europene, în perioada Poziţia în Ponderea locurilor de muncă create în total locuri de Ţări de origine a clasamentul pe muncă create în proiectelor de ISD ISD SUA 23% 23% 19% 22% 19% 2 Germania 17% 14% 13% 15% 17% 3 China 1% 1% 1% 2% 7% 4 Franţa 8% 3% 7% 6% 5% 5 Elveţia 2% 3% 3% 3% 5% 6 Marea Britanie 4% 6% 5% 4% 4% 7 Japonia 4% 10% 4% 6% 3% 8 India 1% 2% 3% 4% 3% 9 Italia 3% 2% 4% 4% 3% 10 Suedia 3% 3% 3% 3% 2% Sursa: Ernst & Young European Investment Monitor 2010 În deciziile lor investiţionale externe, corporaţiile americane (în IT, industria auto şi farmaceutică) au fost marcate pe de-o parte de dificultăţile interne, iar pe de altă parte de prudenţa de a nu creşte ocuparea forţei de muncă la niveluri pe care nu şi le-ar fi putut permite într-o economie marcată de incertitudini. De asemenea, contractarea economiilor vest-europene, presiunile asupra profiturilor corporative şi reducerea lichidităţilor au reprezentat cauzele reducerii apetitului campionilor industriali europeni pentru investiţii (în special în Germania, Franţa şi Marea Britanie). În consecinţă, creşterea capacităţilor în Europa s-a dovedit a fi un obiectiv imprudent, dacă nu chiar periculos. În acelaşi timp, crearea de locuri de muncă în Europa de către companiile investitoare din BRIC a crescut cu 34% în 2009, ceea ce a contribuit substanţial la creşterea la 10% a locurilor de muncă din proiectele investiţionale în 2009 (în creştere de la 6% în 2008). Pe cale de consecinţă, putem afirma că lumea devine din ce în ce mai uniformă, situaţie ce oferă companiilor de oriunde posibilitatea de a deveni lideri din industrie. Această afirmaţie este susţinută de evoluţia companiilor investitoare originare din ţări în dezvoltare de la 10% din clasamentul primelor de companii de top la nivel global în 2000, la 30% în În primul deceniu al secolului XXI, se remarcă astfel erodarea dominaţiei economice a Occidentului şi înlocuirea acesteia cu o nouă piaţă globală, în care ideile şi inovaţiile primează în faţa geografiei. Graficul nr.3. Evoluţia ponderii locurilor de muncă create de către companii investitoare originare din BRIC în total locuri de muncă în proiecte investiţionale, în Europa, în perioada (în %) 10% 5% 0% % 2% 3% 4% 6% 10% Sursa: Ernst & Young European Investment Monitor 2010

37 Secţiunea Economie şi Afaceri Internaţionale 27 Această evoluţie în favoarea investitorilor BRIC afectează modele de investiţii străine directe în Europa, unde investitorii BRIC îşi elaborează strategii viitoare de producţie şi servicii, bazate pe proximitate, creşterea vizibilităţii şi transferul de cunoştinţe. Pentru anul 2009, investiţiile companiilor chineze au depăşit nivelul atins de alte economii BRIC, înregistrând o creştere a proiectelor investiţionale cu 28% faţă de În plus, investitorii chinezi se arată interesaţi de proiecte industriale intensive în forţă de muncă, crearea de locuri de muncă prin investiţii străine directe din China triplându-se în anul 2009 faţă de EVOLUŢII SECTORIALE ALE PROIECTELOR DE INVESTIŢII ÎN EUROPA Deşi se apreciază drept superficială recesiunea înregistrată de ţările Europei de Vest, persistenţa încetinirii creşterii economice a generat imaginea unui climat în care investiţiile străine directe şi crearea de locuri de muncă legate de ISD au regresat. Reducerea numărului de locuri de muncă create prin proiecte investiţionale în Europa de Vest din 2008 a continuat şi în anul 2009 când acestea au scăzut cu 18% faţă de 2008 (adică de locuri de muncă mai puţine). Din perspectiva numărului proiectelor investiţionale, acesta a fost cu 185 mai redus în 2009 faţă de 2008 (-7%), inversând creşterea timidă de 2% în 2008 faţă de Această evoluţie a generat grave efecte negative la nivelul multor industrii, fără a se evidenţia excepţii semnificative pentru a compensa această tendinţă. Încetinirea investiţiilor străine directe în Europa de Vest este deosebit de pronunţată în industria de servicii. Optimizarea disponibilităţii şi lansării de capitaluri s-a evidenţiat drept obiectiv cheie pentru managementul acestor companii. În 2009, companiile au continuat să adopte o strategie de aşteptare de oportunităţi de investiţii. În industria de servicii, serviciile de afaceri s-au remarcat ca fiind cele mai afectate de recesiunea globală. Reducerea substanţială a profiturilor corporative a adus companiile în faţa unor decizii de limitare a cheltuielilor şi de reducere a cererii pentru servicii noi. Prin urmare, în 2009 proiectele de investiţii în servicii de afaceri au scăzut cu 15% şi crearea de locuri de muncă a scăzut cu 35% faţă de Tabelul nr. 5. Evoluţia numărului proiectelor investiţionale şi a locurilor de muncă create de acestea în ţările europene, în anii 2008 şi 2009 Indicatori Modificarea Numărul proiectelor de ISD % Numărul locurilor de muncă create de proiectele de ISD % Sursa: Ernst & Young European Investment Monitor 2010 În industria de software, reducerea rapidă a costurilor şi creşterea flexibilităţii se dovedesc esenţiale pentru eficienţa strategiilor companiilor investitoare. Cu toate că pe parcursul crizei, companiile tehnologice s-au confruntat cu o scădere medie generală a cererii între 20-30%, acestea se aşteaptă la o rapidă şi puternică ascensiune ciclică. 5 How Europe can stay attractive, Ernst & Young's 2010 European attractiveness survey, disponibil pe

38 28 Buletinul ştiinţific nr Deşi sectorul farmaceutic a creat cu peste locuri de muncă mai puţine comparativ cu 2008, investitorii şi-au sporit numărul de proiecte de investiţii străine directe în Europa de Vest (117 proiecte de investiţii străine directe în 2009 faţă de 98 în 2008). Companiile farmaceutice s-au concentrat pe îmbunătăţirea fluxului de numerar, managementul capitalului, creşterea vitezei pe piaţă, satisfacerea clienţilor de top şi conducerea eficientă de-a lungul lanţurilor lor de aprovizionare. În ciuda saturării pieţei auto în majoritatea ţărilor occidentale, jucătorii existenţi îşi păstrează încrederea, rămânând activi în Europa. În sprijinul acestei afirmaţii stau mărturie deciziile de extindere a producţiei a trei mari producători internaţionali de automobile: în 2009, Volkswagen a construit o nouă facilitate în Spania, iar BMW şi TATA şi-au extins operaţiunile existente în Marea Britanie. Împreună au creat de locuri de muncă. În mod evident, marile companii găsesc piaţa europeană la fel de atractivă şi pentru vânzări şi forţa de muncă, ca elemente indispensabile pentru investiţiile lor. Din perspectiva asigurării funcţiilor de afaceri, proiectele privind stabilirea sau extindea serviciilor de suport de afaceri au fost, de asemenea, modeste. Centrele comune de servicii au generat cu mai puţine locuri de muncă în ţările din Europa de Vest în Externalizările de servicii IT, editare de software, logistică şi call center au continuat să sufere pe fondul reducerii cererii. În plus, managerii acestor companii, în cazul în care managementul resurselor umane şi păstrarea celor mai bune talente este esenţială, au urmat cu întârziere deciziile de reducere a personalului comparativ cu omologii lor din sfera producţiei care s-au orientat către aceste reduceri începând cu anul Tabelul nr. 6. Evoluţia numărului locurilor de muncă create prin proiecte de ISD în sectorul serviciilor în ţările europene, în anii 2008 şi 2009 Clasament 2009 Sector Locuri de muncă create în 2008 Locuri de muncă create în 2009 Modificarea Cota de piaţă în Autovehicule % 2 Servicii de afaceri % 3 Software % 4 Maşini şi echipamente % 5 Electronice % 6 Alimente % 7 Alte servicii de transport % 8 Electrice % 9 Farmaceurice % 10 Comerţ cu amănuntul % 11 Intermedieri financiare % 12 Produse chimice % 13 Alte echipamente de transport % 14 Calculatoare % 15 Instrumente ştiinţifice %

39 Secţiunea Economie şi Afaceri Internaţionale 29 Clasament 2009 Sector Locuri de muncă create în 2008 Locuri de muncă create în 2009 Modificarea Cota de piaţă în Transport aerian % 17 Asigurări şi fonduri de pensii % 18 Publicaţii % 19 Metale fabricate % 20 Plastic şi cauciuc % Altele % Total general Sursa: Ernst & Young European Investment Monitor 2010 Industria de outsourcing înregistrează reduceri substanţiale pe fondul închiderii şi consolidării companiilor de servicii financiare, care asigură o mare parte a afacerilor lor. În actualul context economic, clienţii industriei de outsourcing stagnează, revizuindu-şi planurile în aşteptarea conturării unor perspective mai favorabile viitoarelor lor afaceri. Acesta este contextul în care furnizorii cu capacităţi şi condiţii flexibile privind preţurile pot câştiga cote de piaţă. Cu toate acestea, creşterile salariale şi reducerea cifrelor de afaceri pun presiune pe profitabilitatea multor furnizori de outsourcing. În ciuda bugetelor stricte şi costurilor în creştere în unele domenii, decidenţii din mediul de afaceri trebuie să ţină cont că externalizarea joacă un rol foarte important în optimizarea bugetelor companiilor lor, în contextul crizei economice globale. Instabilitatea economică, care a rezultat din criza financiară a condus la creşterea volatilităţii pieţelor valutare, care, la rândul ei, a influenţat dinamica preţurilor industriei de outsourcing a proceselor de afaceri, generând diferenţe regionale considerabile sub aspectul competitivităţii. În aceste condiţii, decidenţii din mediul de afaceri trebuie să ţină pasul cu aceste schimbări, să evite arbitrajele locaţionale pe termen scurt şi să acorde o mai mare atenţie elementelor fundamentale ale diferilor locaţii internaţionale ca soluţii viabile pe termen lung. În ianuarie 2009, Ernst & Young a realizat un studiu care a arătat că 31% dintre companiile chestionate planificau o creştere a utilizării outsourcing-ului sau cooutsourcing-ului, în timp ce alte 27% planificau integrarea unor centre Shared Service în cadrul strategiilor lor. Deciziile de outsourcing sunt puternic influenţate de priorităţile de flux de numerar. Astfel, companiile caută să externalizeze cu precădere atunci când acestea îşi pot permite investiţii pe termen lung care vor avea drept efect scăderea costurilor. Din această perspectivă, investitorii sunt tot mai interesaţi de oportunităţile de outsourcing oferite de India, China şi apoi Europa Centrală şi de Est, în principal din considerente legate de costul forţei de muncă. În concluzie, anul 2009 a fost unul de reducere a costurilor. Pentru anul 2010, companiile de afaceri chestionate de Ernst and Young au declarat că intenţionează să-şi restructureze procesele lor de afaceri şi în special funcţia de IT. Pentru mulţi dintre aceştia, acest lucru înseamnă centralizarea serviciilor IT într-un centru de Shared Service, relocalizat într-o regiune care oferă avantaje din punct de vedere al costurilor reduse cu forţa de muncă şi al existenţei competenţelor specializate. Mai mult, unele companii de afaceri se gândesc de externalizeze funcţia IT către un furnizor extern, întro locaţie low-cost, astfel încât acestea să se poată concentra pe funcţiile de core business.

40 30 Buletinul ştiinţific nr BIBLIOGRAFIE: 1. *** Europe in figures Eurostat yearbook 2010, disponibil pe 2. *** How Europe can stay attractive, Ernst & Young's 2010 European attractiveness survey, disponibil pe 3. *** The EU in the world. A statistical portrait disponibil pe 4. *** The reality of foreign direct investment in Europe, Ernst & Young's 2010 European attractiveness survey, disponibil pe 5. *** Waking up to the new economy, Ernst & Young's 2010, European attractiveness survey, disponibil pe

41 Secţiunea Economie şi Afaceri Internaţionale 31 EXPERIENŢA ŢĂRILOR DIN ASIA DE EST ŞI SUD-EST ÎN DOMENIUL RELANSĂRII ECONOMICE AVÂND CA BAZĂ INTENSIFICAREA RELAŢIILOR ECONOMICE INTERNAŢIONALE Prof. univ. dr. Octavian-Liviu OLARU Dr. Livia Irina OLARU, Masterand Universitatea Creştină Dimitrie Cantemir Facultatea de Relaţii Economice Internaţionale Bucureşti Abstract: For economies in East Asia and Southeast Asia, the key challenge is for production and trade networks to undertake the adjustments necessary to accommodate increased domestic consumption and expand the volume and scope of intraregional trade. In particular, these economies may need to shift from vertical specialization and network trade to product-based horizontal specialization and intraregional trade in final goods. Key words: economic growth, international trade, integration. 1. POTENŢIAL ECONOMIC ÎN CREŞTERE URMARE A INTENSIFICĂRII INTEGRĂRII REGIONALE Asia de Sud reprezintă, probabil, cea mai eterogenă subregiune a Asiei, din punct de vedere a dezvoltării schimburilor comerciale internaţionale. Zona este dominată de India, cu o industrie prelucrătoare emergentă, având ca principale puncte de rezistenţă industria auto, industria siderurgică, industria farmaceutică şi mai ales industria tehnicii de calcul şi comunicaţiilor, în ultimele două cazuri, această ţară deţinând avantaje comparative reale. Comparativ cu ţările Asiei de Est şi Sud-Est, ţările Asiei de Sud realizează schimburi economice internaţionale mai reduse, beneficiază de mai puţine investiţii străine şi sunt într-o măsură mai redusă integrate cu alte ţări din cadrul sau din afara regiunii. Costurile schimburilor comerciale în zonă, incluzând protecţia tarifară şi netarifară, sunt peste media regională. Pondera schimburilor intraregionale reprezintă doar o fracţiune din cele ale Asiei de Est. Extinderea reţelei de schimburi comerciale este puţin reprezentativă pentru zonă. Printre ţările Asiei de Sud, numai India reprezintă un pol dinamic al creşterii economice, care a contribuit la integrarea sa în rândul celorlalte ţări asiatice. Politica sa

42 32 Buletinul ştiinţific nr de scădere gradată a costurilor schimburilor comerciale şi de reducere a barierelor protecţioniste, au făcut ca India să fie una dintre ţările emergente din Asia. India reprezintă o oportunitate pentru creşterea economică prin intermediul schimburilor comerciale internaţionale pentru tot restul sudului Asiei. Mărimea totală a pieţei, face ca India să reprezinte o ţară importantă pentru exporturile provenind din celelalte ţări ale subregiunii. India poate servi ca o bază pentru integrarea pan-asiatică, deoarece India a încheiat deja o serie de acorduri privind schimburile comerciale libere, inclusiv cu ASEAN şi Republica Coreea. Mai mult, a avut un rol conducător în adâncirea integrarii economice subregionale, fiind parte la acordurile SAARC şi SAFTA. Aceasta poate constitui baza pentru integrarea sudului Asiei, iniţial la nivel subregional şi ulterior la nivel extins alături de ţările Asiei de Est şi Sud-Est. O cerinţă prealabilă pentru integrarea Asiei de Sud o reprezintă reducerea costurilor schimburilor comerciale. Principalele probleme în cazul integrării au fost identificate ca fiind: măsurile de protecţie tarifară şi netarifară, conexiunea fizică slabă şi procedurile greoaie de la frontieră. Un studiu recent întreprins de ADB şi Camera de Comerţ şi Industrie a Federaţiei Indiei (FICCI) a arătat importanţa problemelor punctate anterior pentru îmbunătăţirea mediului de afaceri din Asia de Sud, pe termen scurt şi mediu (ADB-FICCI 2010). Exemple de acţiuni prioritare pentru sectorul privat sunt: extinderea vizei SAARC pentru călătoriile de afaceri, rezolvarea problemelor legate de barierele netarifare, simplificarea formalităţilor vamale şi promovarea investiţiilor intraregionale. Integrarea ţărilor Asiei de Sud alături de celelalte ţări în dezvoltare din Asia, ridică trei probleme: O primă problemă este cea legată de faptul că o bază largă de susţinere pentru eventuale noi acorduri comerciale este greu de asigurat în zona pusă în discuţie. În plus, noile acorduri privind schimburile comerciale pot afecta în sens negativ economiile celor mai vulnerabile ţări din zonă, care vor face faţă cu greu creşterii gradului de expunere la concureţa internaţională prin eliminarea taxelor vamale preferenţiale şi a altor măsuri cu caracter protecţionist. De aceea apare ca o necesitate adoptarea anumitor strategii care să vizeze reajustarea costurilor aferente. Un exemplu în acest sens îl constituie Ajutorul pentru Iniţiativă Comercială, care va juca un rol important în integrarea ţărilor Asiei de Sud. O a doua problemă este cea referitoare la beneficiile integrării regionale, care se presupune că vor reveni ţărilor şi subregiunilor participante, pe baza unor principii mai mult sau mai puţin obiective. Astfel, existenţa în continuare a unor diferenţe semnificative în ceea ce priveşte nivelurile tarifare în cadrul Acordurilor privind clauza naţiunii celei mai favorizate (MFN), semnifică faptul că anumite ţări şi subregiuni prezintă un nivel mai scăzut al costurilor schimburilor comerciale, aceste ţări având, în consecinţă, un grad mai mare de deschidere a economiilor lor către piaţa internaţională. În schimb, aceste ţări beneficiază de un volum superior al schimburilor comerciale internaţionale. De exemplu, ţările Asiei de Sud, au avut un nivel tarifar mediu de 11,9% în anul 2008, nivel mult superior ţărilor din Asia de Est şi Sud-Est, în care nivelul tarifar a fost de 3,1% şi rspectiv de 5,5%. Fiind mai deschise, ţările Asiei de de Est sunt preferate ca parteneri de schimburi comerciale, în comparaţie cu alte ţări asiatice, aceste ţări beneficiind într-o mai mare măsură de efectele integrării regionale. O a treia problemă este cea legată de faptul că, reducerea substanţială a tarifelor MFN în cazul Asiei de Est şi Sud-Est şi mai recent pentru India a condus la reducerea potenţialului de stimulare a schimburilor comerciale prezentat de aranjamentele tarifare preferenţiale, ducând, în schimb, la reducerea costurilor alocate schimburilor comerciale ale ţărilor implicate. Beneficiile integrării pan-asiatice vor fi maxime dacă liberalizarea tarifelor comerciale pentru bunuri şi servicii va merge în paralel cu îmbunătăţirea substanţială a infrastructurii legate de comerţ şi a facilitării schimburilor comerciale. Din

43 Secţiunea Economie şi Afaceri Internaţionale 33 păcate însă, dezvoltarea infrastructurii care să faciliteze schimburile comerciale este un proces costisitor, care întâmpină numeroase dificultăţi de implementare la nivel administrativ. Un studiu recent realizat de Francois şi Wignaraja, în 2009, a prezentat diferite scenarii cu privire la efectele cuantificabile ale diverselor scenarii de integrare regională. Studiul a pornit de la premisa unui model general de echilibru la nivelul unui grup de 35 de ţări şi 36 de sectoare, la nivelul orizontului anului 2017, şi a avut în vedere un nivel tarifar zero pentru bunuri şi servicii, precum şi ideea de îmbunătăţire substanţială a schimburilor comerciale şi a infrasctucturii care să permită realizarea acestor schimburi. Studiul a comparat rezultatele care s-ar obţine în urma unor acorduri de liber schimb între ţările Asiei de Sud, între ţările membre ASEAN, Japonia şi China, între ţările membre ASEAN+3 incluzând şi India, între ţările ASEAN+3, India şi celelalte ţări din Asia de Sud. Potrivit oricăruia dintre scenarii, câştigurile ar fi mai mari pentru Asia incluzând şi Japonia (aproximativ 260 miliarde USD) iar pierderile pentru restul ţărilor ar fi cele mai reduse, în cazul unei largi integrări pan-asiatice (realizarea unui acord de liber schimb între ASEAN+3 şi Asia de Sud). Aproximativ aceleaşi rezultate s-ar obţine în valori absolute şi pentru Asia de Est (în particular pentru Japonia). Din punct de vedere al proporţiei veniturilor în regiune, creşterea ţărilor din Asia de Sud este comparabilă cu cea a ţărilor Asiei de Est (2-2,3%). Ţările Asiei de Sud luate individual dar şi subregiunea Asiei de Sud luată în ansamblu, ar avea de câştigat substanţial dacă ar deveni parte a integrării pan-asiatice. Similar, beneficiile unui acord de liber schimb între ţările Asiei de Sud, inclusiv India, ar reprezenta doar o fracţiune din câştigurile care s-ar realiza în urma procesului de integrare cu Asia de Est. Deşi India ar urma să beneficieze cel mai mult de pe urma unui proces de integrare cu Asia de Est, cu sau fără restul ţărilor din Asia de Sud, ar fi atât în interesul Indiei cât şi a celorlalte ţări din Asia de Sud realizarea unei integrări alături de ţările din Asia de Est. Asia de Sud are potenţialul de a deveni o putere economică importantă în următoarele două decenii. Pentru creşterea potenţialului întregii regiuni, India ar trebui să acorde concesii tarifare unilaterale pentru ţările vecine, asigurând astfel accesul acestor ţări pe marea sa piaţă. În schimb, ţările Asiei de Sud vor trebui să îşi reducă costurile schimburilor comerciale, ceea ce le va oferi posibilitatea să exploateze o economie de scară mare, rezultată ca urmare a existenţei unei pieţe lărgite şi integrate. Acordurile de liber schimb joacă şi vor juca în continuare un rol foarte important în procesul gradual de integrare între ţările Asiei de Sud şi ţările Asiei de Est. Exemple de acorduri de liber schimb deja existente sunt acordurile Asia-Pacific, acordurile de parteneriat economic între India şi ASEAN, între India şi Republica Coreea. În condiţiile unei relative stagnări a tratativelor globale sub egida OMC-Runda Doha, revine sarcina factorilor de decizie politică din ţările în curs de dezvoltare din Asia să se asigure că proliferarea acordurilor de liber schimb între ţările Asiei de Sud şi Est, nu va conduce la blocaje, care ar putea afecta semnarea unui acord regional atotcuprinzător şi că nu se va obstrucţiona realizarea unor progrese viitoare în ceea ce priveşte liberalizarea schimburilor comerciale în zonă. Politica asiatică ar trebui să aibă ca scop un regionalism deschis, în care accentul să cadă pe îmbinarea compatibilităţii regionale cu multilateralismul. Aceasta presupune o acţiune a Asiei în dezvoltare de a încheia un acord care să includă toate ţările din toate subregiunile, având ca rezultat o creştere a comerţului regional şi a veniturilor, limitând astfel efectele adverse ale excluderii unor ţări.

44 34 Buletinul ştiinţific nr COMERŢUL INTERNAŢIONAL ŞI CREŞTEREA ECONOMICĂ A ŢĂRILOR ÎN DEZVOLTARE DIN ASIA Conform opiniei specialiştilor, relaţiile comerciale internaţionale reprezintă un adevărat motor al dezvoltării economice a ţărilor emergente din Asia. Datorită participării active la procesul de globalizare economică, multe state din regiunea asiatică au realizat perioade de creştere economică rapidă, având ca urmare o ridicare a standardului de viaţă a milioane de cetăţeni. Această creştere nu s-a realizat uniform în rândul ţărilor din regiune. Astfel, ţările din Asia de Est şi Sud-Est, au înregistrat o mai mare deschidere spre piaţa internaţională în ceea ce priveşte comerţul, în comparaţie cu alte ţări ale zonei, ponderea exporturilor acestora în cadrul PIB-ului crescând semnificativ, faţă de nivelul de la finalul anilor 90. Această creştere şi-a găsit reflectarea în indicatorul privind gradul de dezvoltare a ţărilor asiatice. Cifrele cumulate privind livrările celor două grupe de ţări, aparţinând celor două zone geografice menţionate, au condus la creşterea ponderii întregii zone a continentului asiatic în cadrul exporturilor mondiale. În plus, nomenclatoarele de export ale acestor ţări sunt dintre cele mai diversificate din zonă, iar taxele vamale sunt dintre cele mai reduse din cadrul ţărilor în curs de dezvoltare din Asia, ceea ce determină o bună poziţionare a ansamblului ţărilor din Asia de Est şi Sud-Est conform Indexului Performanţelor Logistice (LPI) al Băncii Mondiale. În contrast cu situaţia prezentată mai sus, ponderea schimburilor internaţionale în activitatea economică generală a ţărilor din zona Asiei de Sud-Est s-a diminuat, în perioada , ponderea medie a exportului în PIB-ul zonei fiind sub media continentului asiatic, în ciuda ritmului rapid al creşterii economice înregistrat de India. În plus, barierele tarifare ale ţărilor din zonă rămân printre cele mai ridicate din regiune, ceea ce diminuează poziţia ţărilor din Asia de Sud Est conform Indexului Performanţelor Logistice (LPI) al Băncii Mondiale. O analiză a performanţelor comerciale recente ale ţărilor asiatice nu este completă fără menţionarea celor două mari ţări emergente din zonă, R.P.Chineză şi India. Indicatorii economici înregistraţi de aceste două ţări indică progresele importante realizate în domeniul comerţului internaţional. În acest sens, semnificativ este faptul că, într-o perioadă de nici zece ani, India aproape că şi-a dublat ponderea exporturilor în cadrul PIB-ului şi în cadrul comerţului mondial. În ultima perioadă, Republica Populară Chineză a înregistrat, în cadrul ţărilor din zonă, ponderile cele mai ridicate ale comerţului exterior atât în cadrul PIB-ului cât şi în cadrul comerţului global. De menţionat că, această ţară şi-a dublat indicatorii supuşi analizei, în perioada ultimilor zece ani. Din punct de vedere structural, exporturile R. P. Chineze prezintă gradul cel mai ridicat de diversificare din zonă, iar nivelul taxelor vamale de import a înregistrat un amplu proces de reducere. Conform datelor statistice disponibile, în cazul R.P. Chineze costurile comerciale sunt semnificativ mai mici decât cele din India. În consecinţă, economia R.P.Chineze prezintă un grad de integrare mult mai ridicat în sistemul economic mondial, comparativ cu India şi un scor LPI, la nivelul cel mai ridicat dintre ţările în curs de dezvoltare din Asia. Analizele asupra performanţelor economice, relevă faptul că, ţările în curs de dezvoltare din Asia pot fi grupate in trei categorii, funcţie de provocările de bază cu care se confruntă în domeniul comerţului internaţional. În prima categorie, este cuprins grupul de ţări care au un sistem economic cu un grad ridicat de independenţă şi flexibilitate şi cu o mare deschidere spre sistemul

45 Secţiunea Economie şi Afaceri Internaţionale 35 economic mondial. Acest grup cuprinde ţările din Asia de Sud-Est, ţările nou industrializate, R.P.Chineză şi ţările mai avansate din cadrul ASEAN. În ultima perioadă de timp, având ca punct central R.P.Chineză, grupul acestor ţări s-a remarcat printr-o creştere a exporturilor către SUA şi Europa şi o intensificare a organizării producţiei şi comercializării regionale într-o veritabilă reţea de specializare pe verticală, cu schimburi comerciale reciproce intense, în principal de piese şi subansamble din domeniul tehnicii electronice de calcul şi al industriei de echipamente electrice. Ca un răspuns la perspectiva prelungirii perioadei post-criză în ţările industrializate cu un nivel scăzut al cererii, singura reacţie posibilă a grupului de ţări supuse analizei o reprezintă restructurarea activităţii productive, pentru ca aceasta să devină aptă să răspundă, cu maximum de operativitate, la specificul cererii interne şi intraregională. În cea de a doua categorie sunt incluse ţările din Asia de Sud, care au rămas relativ izolate de restul zonei, din punct de vedere al relaţiilor comerciale intraregionale. Participarea limitată a acestor ţări la reţeaua de producţie asiatică, amplificată de protecţionismul comercial ridicat şi tendinţa de creştere a costurilor comerciale, a întârziat integrarea economiilor ţărilor Asiei de Sud alături de sistemele economice dinamice ale celorlalte ţări în dezvoltare din Asia. Chiar şi pentru India, eforturile de integrare regională şi eforturile ulterioare de facilitare a schimburilor sunt esenţiale pentru creşterea potenţialului său economic şi alinierea pe deplin la exigenţele legăturilor economice şi ale reţelelor de comercializare specifice ţărilor Asiei de Est si de Sud-Est. În vederea facilitării integrării economice cu celelalte ţări în curs de dezvoltare din Asia, statele din Asia de Sud ar trebui să depună eforturi în vederea înlăturării barierelor comerciale rămase şi a diminuării substanţiale a costurilor comerciale transfrontaliere. În cea de a treia grupă, sunt incluse ţările asiatice vulnerabile din punct de vedere economic. Aceste ţări au o caracteristică comună şi anume un nivel de dezvoltare economică apreciat ca fiind cel mai redus din Asia. Deşi o parte din aceste state au reuşit să-şi diversifice exporturile, adăugând o valoare mai mare produselor manufacturate şi serviciilor oferite pe plan internaţional, aceste ţări au rămas încă extrem de vulnerabile la fluctuaţiile preţurilor şi ale cererii pe piaţa internaţională. Pentru aceste ţări, orice şoc economic de pe piaţa internaţională poate conduce la o creştere sensibilă a riscului de stopare a dezvoltării. Provocările esenţiale pentru comerţul internaţional al ţărilor din Asia sunt diferite în raport cu condiţiile locale specifice fiecărei zone. Astfel, în cazul ţărilor Asiei de Est şi Sud-Est devine necesar un amplu proces de restructurare industrială, pentru a putea face faţă modificărilor graduale în ceea ce priveşte cerererea de pe piaţă, în principal de pe piaţa internă şi de pe piaţa regiunii căreia îi aparţin. Ţările din Asia de Sud necesită o integrare economică mai pronunţată la nivel subregional şi relaţii mai strânse cu restul ţărilor asiatice în dezvoltare. Vulnerabilitatea economică a ţărilor din această zonă poate fi combătută doar prin dezvoltarea capacităţii de a beneficia de deschiderea mai mare spre schimburile internaţionale. 3. COMERŢUL INTERNAŢIONAL ŞI RESTRUCTURAREA INDUSTRIALĂ Pentru ţările din Asia de Est şi Sud-Est, provocarea majoră din prezent o constituie modul în care reţelele internaţionale de producţie, care îşi au punctul central mai ales în R.P.Chineză, vor putea fi adaptate pentru a corespunde unei perioade prelungite de reducere a cererii pe pieţele tradiţionale de export, în condiţiile în care redresarea economică a SUA, Europei de Vest şi a Japoniei după criza financiară globală pare a fi lentă şi cu oscilaţii importante.

46 36 Buletinul ştiinţific nr Unele discuţii politice recente au pus în evidenţă faptul că ţările în curs de dezvoltare din Asia, în general, şi ţările din Asia de Est şi Sud-Est, în particular, ar trebui să-şi reorienteze strategia de creştere economică în sensul acordării unui rol în creştere satisfacerii exigenţelor cererii de pe piaţa internă şi de pe piaţa regiunii căreia îi aparţin. Aceasta se apreciază că va constitui nu numai un stimulent suplimentar pentru creşterea economică globală a zonei, dar va reduce, într-o mare măsură gradul de vulnerabilitate a regiunii faţă de şocurile economiei globale. Pentru economiile ţărilor Asiei de Sud-Est, în principal, recomandarea este de a stimula, prin toate mijloacele, consumul casnic intern, inclusiv prin acordarea de sprijin guvernamental sectoarelor productive furnizoare de bunuri pe pieţele interne, în special întreprinderi mici şi mijlocii. Atenţia se îndreaptă, în primul rând asupra reţelei complexe de producţie a R.P.Chineze, orientată prioritar spre activitatea de export, care va trebui să facă faţă unei reajustări masive, ca răspuns la schimbările survenite în ceea ce priveşte structura cerererii. Restructurarea este inevitabilă atât timp cât exporturile spre pieţele ţărilor dezvoltate este îngreunat de nivelul relativ redus al cererii şi orientarea spre satisfacerea cererii locale şi regionale este supusă următoarelor exigenţe: O primă exigenţă se referă la specificitatea producţiei în R.P.Chineză. Astfel, producţia de bunuri manufacturate a R.P. Chineze este în cea mai mare parte adaptată specificului principalelor destinaţii de export; acelaşi lucru se întâmplă şi în ceea ce priveşte infrastructura fizică şi umană a R.P.Chineze, care este destinată unei industrii prelucrătoare mai degrabă centrată spre export decât spre satisfacerea necesarului intern. Pentru mulţi dintre furnizorii R.P.Chineze de produse intermediare din reţeaua productivă din Asia de Est şi Sud-Est problema ar putea fi şi mai gravă deoarece ansamblele şi subansamblele produse de aceştia nu pot fi utilizate pe plan local, nefiind adaptate specificului acestuia. Din acelaşi motiv este şi mai puţin probabil ca aceste exporturi de bunuri intermediare să poată fi reorientate dinspre piaţa chineză spre pieţe terţe din Asia. O a doua exigenţă este legată de excedentul de producţie al reţelelor productive interconectate la economia R.P. Chineze. Este foarte probabil ca acest excedent să sporească şi mai mult în paralel cu procesul de încetinire al exporturilor către pieţele ţărilor dezvoltate. Procesul ar putea continua până când cererea locală şi intraregională ar manifesta o tendinţă de creştere. Acest lucru ar putea crea o presiune suplimentară asupra ţărilor care furnizează produse intermediare către R.P. Chineză, antrenând un amplu proces de închidere a unor capacităţi excedentare de producţie şi a unor firme destinate comercializării acestor produse. Un al treilea aspect este legat de faptul că, atât timp cât nivelul consumului local şi regional nu reuşeşte să compenseze reducerea intervenită în cererea de export, nivelul agregat redus al cererii din economiile ţărilor din Asia de Est şi Asia de Sud-Est va conduce, probabil la o consolidare pe verticală a reţelelor internaţionale de producţie din zonă. Intensificarea concurenţei între producători va conduce la eliminarea acelora care practică preţuri excesiv de ridicate. Acest lucru va avea drept urmare o reducere a numărului de furnizori de piese şi de subansamble pe piaţa chineză. Similar, realizarea de către R.P.Chineză a unor importuri de bunuri intermediare de substituţie ar putea conduce la o reducere a gradului de specializare în cadrul reţelelor regionale de producţie şi export. Chiar şi o încercare de amplasare în actualele ţări producătoare şi exportatoare de subansamble a unor capacităţi de producţie destinate realizării unor produse finite, nu ar avea şanse de succes decât dacă în ţara respectivă s-ar putea realiza toate subansamblele care se obţin în prezent din reţelele de fabricaţie şi de comercializare regionale.

47 Secţiunea Economie şi Afaceri Internaţionale 37 Odată cu creşterea rolului cererii pentru consumul local şi regional în ţările în curs de dezvoltare din Asia, în general, şi în cele din Asia de Est şi Sud-Est, în particular, va apare o deplasare a specializării de la cea pe verticală către specializarea producţiei pe orizontală şi o accentuare a integrării intraregionale a schimburilor cu produse finite. Pentru R.P.Chineză, strategia implică o intensificare a presiunii pentru renunţarea la ramurile şi subramurile producătore şi exportatoare, intensiv utilizatoare de forţă de muncă şi transferul acestora spre ţările mai puţin dezvoltate din zonă. Decât să păstreze aceste ramuri producătoare şi exportatoare, menţinând creşterea salariilor în urma creşterii productivităţii muncii şi devalorizând moneda naţională, specialiştii apreciază că este de preferat ca R.P. Chineză să devină importatoare în domeniu. Un avantaj al acestei restructurări este faptul că, pentru ţări din zonă, cu nivele de dezvoltare industrială şi tehnologică similare cu cele ale Chinei, trecerea de la specializarea pe verticală la cea pe orizontală, va promova, pe termen lung, schimburile intra-ramură industrială, fenomen similar cu cel petrecut în Europa de Vest şi care a avut drept rezultat dezvoltarea rapidă a economiilor acestor ţări, paralel cu creşterea gradului de integrare a ţărilor din zonă. În procesul de reorientare către specializarea pe orizontală, investiţiile străine directe, realizate de ţări dezvoltate din punct de vedere economic în ţări în curs de dezvoltare din Asia, vor avea un rol important în relocalizarea ramurilor intensiv utilizatoare de forţă de muncă spre ţări din regiuni mai puţin dezvoltate din punct de vedere economic, ceea ce va conduce la adâncirea procesului de integrare în domeniul producţiei, ceea ce va permite o intensificare a procesului de integrare regională, atât din punct de vedere al activităţii acestora, cât şi din punct de vedere al comerţului exterior. Astfel, se va realiza o integrare regională mai profundă atât prin schimburi comerciale cât şi prin investiţii. Acesta a fost drumul urmat de Japonia şi apoi de ţările nou industrializate, în procesul de modernizare industrială şi de creştere a productivităţii muncii. Realizarea unui echilibru între venituri şi productivitate în China, nu numai că va accelera creşterea consumului şi a cererii interne pentru produse finite, dar va încuraja şi firmele intensiv utilizatoare de forţă de muncă să procedeze la relocalizarea capacităţilor de producţie în ţările mai sărace din Asia de Sud-Est şi din Asia de Sud, prin intermediul investiţiilor străine directe. Date recente ale UNCTAD arată faptul că investiţiile străine directe intraregionale către aceste zone au crescut începând cu anul 2005 şi, în prezent, reprezintă jumătate din totalul volumului investiţiilor străine directe alocate în zonă. Pentru ţările mai dezvoltate economic din ASEAN (Indonezia, Malaiezia, Filipine şi Thailanda), strategia constă în a revigora investiţiile private în domeniile cu productivitate ridicată a muncii şi cu un nivel ridicat de calificare a personalului. De remarcat este faptul că, multe dintre sectoarele la care au renunţat ţările nou industrializate din Asia au fost preluate, în ultimii ani, de China, mai degrabă decât de către economiile mai dezvoltate din cadrul ASEAN. Aceste ţări beneficiază de resurse locale consistente, dar restucturarea nu poate fi facută în lipsa unei expertize antreprenoriale şi a unor investiţii (în ciuda recentei creşteri a investiţiilor străine de capital la nivel intraregional) străine corespunzătoare. O intensificare a investiţiilor private, în următorii ani, va determina, fără îndoială, atât o accelerare a creşterii cererii pe plan intern cât, mai ales, o restructurare a industriei pentru a corespunde mai bine cererii interne, şi, în acelaşi timp, a ofertei de export pe plan regional a acestor ţări. În ciuda faptului că, în ultimii ani, importul de bunuri finite al Chinei, efectuat în plan intraregional a cunoscut o tendinţă evidentă de creştere, procesul nu este totuşi suficient de intens pentru a declanşa o reacţie vizibilă din partea furnizorilor autohtoni,

48 38 Buletinul ştiinţific nr similară cu cele supuse analizei în această secţiune. Relevantă în sensul problematicii analizate va fi şi poziţia Indiei, ca un al doilea pol al dezvoltării în această regiune. Implicarea acestei ţări în procesul de integrare pan-asiatic se aşteaptă să genereze procesul necesar creşterii cererii interne şi regionale, ca factori esenţiali pentru creşterea economică a zonei. De remarcat este faptul că, în ultimii ani, schimburile comerciale intraregionale au devenit parte a procesului de creştere economică a ţărilor în curs de dezvoltare din Asia. De la sfârşitul anilor 90, producţia şi schimburile comerciale între ţările din regiune au fost caracterizate prin creşteri ale specializării pe verticală, în cadrul unor reţele caracterizate printr-un intens comerţ intraramură industrială, format din piese şi subansamble, în special în domeniul tehnologiei informaţiilor, comunicaţiilor şi echipamentelor electrice. R.P. Chineză reprezintă un principal nod în cadrul reţelei regionale, aceasta fiind, pe de o parte un centru de asamblare a subansamblelor provenite din ţările din zonă, iar pe de altă parte, un mare exportator de produse finite realizate, mai ales către SUA şi ţările vest-europene. Alte ţări ale zonei, intens participante la comerţul intraregional, cum sunt Japonia, ţările proaspăt industrializate şi economiile ţărilor ASEAN, reprezintă furnizori importanţi de bunuri intermediare pentru China. Aceste ţări au înregistrat o creştere accelerată a schimburilor comerciale intraregionale, raportat la schimburile comerciale ale zonei cu restul lumii. În anul 2008, ponderea schimburilor comerciale regionale cu ansamble şi subansamble reprezenta mai mult de 55% din totalul cumulat a schimburilor comerciale internaţionale ale ţărilor din Asia de Est şi Sud-Est. În schimb, în acelaşi an, ponderea schimburilor comerciale regionale cu bunuri finite în totalul schimburilor comerciale ale zonei era de aproximativ 43%. Aceasta reflectă faptul că reţeaua de schimburi comerciale regionale este mai degrabă dominată de comerţul cu ansamble şi subansamble decât de cel cu bunuri finite. În acest sens, se poate concluziona că, pentru comerţul internaţional al Asiei, incluzând şi Japonia, schimburile comerciale cu produse finite sunt dominate de cererea provenind din exteriorul regiunii (total cerere produse finite în afara Asiei -71% dintre care 46% spre SUA şi Europa). După cum s-a mai arătat, în ultimul timp, R.P. Chineză a înregistrat o ascensiune spectaculoasă ca nod central de legătură a Asiei de Est cu restul lumii prin reţelele globale de producţie şi comercializare. În acest sens, China a realizat o creştere a ponderii pieselor şi subansamblelor în cadrul importurilor sale de produse manufacturate, de la 18% în , la mai mult de 46% în Din cele de mai sus rezultă că integrarea pe verticală şi schimburile economice în reţea au condus la o creştere, mai degrabă decât la o diminuare a dependenţei ţărilor asiatice de cererea externă. BIBLIOGRAFIE 1. Asian Development Bank The Future of Growth in Asia Update Asian Development, IMF- Asian Exports Intra-regional Trade Key to Asia s Export Boom, International Monetary Fund - World Economic Outlook Update, A Policy-Driven, Multispeed Recovery, January 26, International Monetary Fund - World Economic Outlook Update, Global Economic Slump Challenges Policies, January 28, 2010

49 Secţiunea Economie şi Afaceri Internaţionale International Trade Centre WTO/UNCTAD Trade Map-List of Products Exported by Asian Countries, WTO Annual Report, WTO International Trade Statistics, 2010

50 40 Buletinul ştiinţific nr PROGNOZE FAVORABILE PENTRU ECONOMIA MONDIALĂ, ÎN ANUL 2011 Prof. univ. dr. Octavian-Liviu OLARU Dr. Livia Irina OLARU, Masterand Universitatea Creştină Dimitrie Cantemir Facultatea de Relaţii Economice Internaţionale Bucureşti Abstract: Global economic recovery remains uncertain, with downside risks in advanced economies remaining elevated, while overheating risks are growing in emerging economies. Rebalancing, internal and external, continues to be crucial. Without this economic rebalancing, there will be no healthy recovery. In 2011, world economy growth is projected to reach a level of 4.4 per cent. The twospeed global economic recovery is likely to dominate 2011 and beyond. Key words: global economic recovery, rebalancing, risks 1. CREŞTERE ÎN DOUĂ VITEZE A ECONOMIEI MONDIALE, ÎN ANUL 2011 Conform prognozelor posibile la ora actuală, creşterea economică la nivel mondial va continua şi în anul 2011, an în care aceasta va atinge, probabil, un nivel de circa 4,4%, comparativ cu anul precedent. În cazul grupului ţărilor dezvoltate industrial, estimările indică că, în anul 2011, creşterea economică se va menţine la un nivel inferior perioadei premergătoare crizei, cel puţin până în ultimele luni ale anului supus analizei. În cazul acestui grup de ţări, provocările cu care se va confrunta relansarea economică ţin de domeniul ratei înalte a şomajului şi a datoriei publice, precum şi de existenţa unor sisteme financiare naţionale care nu sunt încă pe deplin redresate. În anul 2011, volumul comerţului internaţional cu bunuri şi servicii va înregistra, conform prognozelor FMI, o majorare cu circa 7,1% comparativ cu anul precedent. Prognozele FMI sunt, în continuare, susceptibile de modificări semnificative, funcţie de acţiunea unor factori determinanţi, al căror impact asupra evoluţiei economiei mondiale este greu de cuantificat în prezent. Dintre factorii cu acţiune pozitivă asupra dinamicii economiei mondiale, în perioada următoare, se pot menţiona: Creşterea gradului de încredere, la nivelul investitorilor şi al consumatorilor privaţi, poate avea ca efect o redresare mai energică a pieţelor financiare decât

51 Secţiunea Economie şi Afaceri Internaţionale 41 se poate prognoza în prezent, cu impact pozitiv asupra fluxurilor internaţionale de capital, de mărfuri şi asupra nivelului consumului individual. Noile iniţiative politice promovate în SUA în vederea reducerii nivelului şomajului pot să conducă la o viitoare intensificare a creşterii consumului, atât pe piaţa nord-americană, cât şi la nivelul economiei mondiale. Dintre factorii de risc, cu impact negativ asupra redresării economiei mondiale, pot fi citaţi: prematură şi incoerentă abandonare a politicilor guvernamentale de susţinere a economiilor naţionale poate determina o schimbare a sensului din prezent al dinamicii economiei mondiale, cu apariţia unor posibile noi mari dezechilibre la nivel naţional şi global. Existenţa, în continuare, a unor sisteme financiare naţionale şi a unor pieţe imobiliare neredresate, precum şi perspectiva creşterii nivelului şomajului în unele dintre principalele ţări industrializate, constituie grave ameninţări la adresa redresării economiei mondiale. Tendinţa de majorare a preţurilor internaţionale poate constitui o frână în calea redresării economiei ţărilor industrializate şi, pe cale de consecinţă, a economiei mondiale. În prezent, factorii politici din toate ţările lumii, indiferent de dimensiune şi forţă economică, sunt confruntaţi cu o problemă de o importanţă vitală, vizând momentul şi secvenţialitatea părăsirii măsurilor politice adoptate pentru depăşirea situaţiei de criză, în domeniul monetar şi financiar, precum şi modul de implementare a unor strategii pe termen mediu, vizând consolidarea sistemelor financiare naţionale. Conform opiniei specialiştilor de la FMI, redresarea economiei mondiale în două viteze va fi caracteristică pentru anul 2011 şi pentru anii următori, fiind relevată de: Ritmul relativ scăzut de creştere economică, care se va înregistra la nivelul ţărilor dezvoltate economic, majorare suficientă, însă, pentru a se asigura diminuarea ratei şomajului în ţările respective. Ritmul rapid al ţărilor de succes cu economie emergentă, confruntate însă cu problema evitării supraîncălzirii economiilor naţionale şi cu problema gestionării intrărilor masive de capital străin. În anul supus analizei, ţările lumii ar trebui să se concentreze, în continuare, asupra reechilibrării economiilor naţionale, inclusiv continuarea măsurilor de restructurare a acestora şi de efectuare a ajustărilor necesare ale cursurilor de schimb ale monedelor naţionale. Prognozele optimiste ale FMI, referitoare la redresarea economiei mondiale, date publicităţii în luna octombrie 2010, sunt confirmate şi chiar depăşite, în prezent, de trendul pozitiv al economiei SUA şi de tendinţa de relansare economică a multora dintre ţările Europei şi a Japoniei, tendinţă mai evidentă, chiar decât se estimase iniţial. Prognozele FMI sunt net depăşite mai ales în cazul unor ţări emergente, cum sunt China şi India. 2. DIRECŢII STRATEGICE VIZÂND RELANSAREA ECONOMIEI GLOBALE Pe mari grupe de ţări, principalele direcţii strategice, pe termen scurt şi mediu, vizând relansarea activităţii economice se prezintă astfel: În cadrul grupului ţărilor cu economie avansată, efectele recentei crize economice au fost extrem de profunde, în multe dintre acestea situaţia pieţelor financiare fiind încă dominată de incertitudinea privind situaţia sistemului bancar şi de nesiguranţa

52 42 Buletinul ştiinţific nr intermedierilor financiare. Aceste fenomene, împreună cu necesitatea corectării exceselor din trecut, marcate de un nivel redus al economiilor şi de investiţii în exces în domeniul imobiliar, conduc la existenţa unui ritm scăzut al redresării economice în ţările supuse analizei, ritm suficient însă pentru diminuarea ratei şomajului. Restabilirea echilibrelor economice, pe plan intern şi internaţional, în cazul acestor ţări este o problemă crucială, fără de care este imposibilă o creştere economică sănătoasă. Argumentele în favoarea acestei necesităţi sunt simple şi decurg din ceea ce s- a întâmplat înaintea declanşării crizei, când, creşterea economică a multor ţări dezvoltate se baza pe cererea internă în exces, determinată fie de consum, fie de investiţiile în domeniul imobiliar. Evident, această situaţie nu poate fi reluată în prezent. Astfel că, aceste ţări trebuie să pună, în prezent, la baza redresării economice, alţi factori decât utilizarea politicii fiscale în scopul încurajării cererii interne. Metoda a fost necesară în trecut, dar, în prezent, aceasta nu mai este sustenabilă. În acest sens, ţările cu deficite financiare trebuie să se orienteze, în viitor, într-o mai mare măsură, spre satifacerea cererii de pe piaţa internaţională, prin promovarea exporturilor. Prin simetrie, ţările cu excedente financiare trebuie să se reorienteze, din punct de vedere economic, de la politica de satisfacere cu prioritate a cererii externe, spre satisfacerea cererii interne şi diminuarea, în consecinţă, a dependenţei de exporturi. Cele de mai sus nu înseamnă însă neapărat că, fără o restructurare a economiilor naţionale, redresarea economică nu poate să continue. Dar, continuarea dezvoltării bazată pe politici fiscale, sau reîntoarcerea consumatorilor din SUA la metodele vechi, constând în practicarea unui nivel redus de economisire, nu pot să susţină cererea şi creşterea economică decât numai o perioadă limitată de timp, după care, vor reapare multe dintre problemele care au stat la originea recentei crize economice. Restructurarea sistemului economic este, însă, un proces extrem de complex, proces al cărui soluţie nu constă în simpla adoptare a unei măsuri la nivelul unei singure ţări. Astfel, de exemplu, măsuri structurale sunt necesare în Asia, pentru îmbunătăţirea sistemului de intermediere financiară sau pentru oferirea unui grad mai ridicat de protecţie socială, în timp ce, în SUA este absolut necesară adoptarea de măsuri pentru reformarea sistemului de intermediere financiară. O parte integrantă a acestui proces o constituie, fără îndoială, ajustarea ratelor de schimb ale monedelor naţionale. Ţările cu economie emergentă au fost afectate de criză, în principal pe calea comerţului internaţional şi pe calea sistemului financiar. Redresarea comerţului internaţional, consemnată în 2010, precum şi cea prognozată pentru anul 2011, sunt aproape la fel de semnificative ca şi prăbuşirea intervenită în anul Dar, în condiţiile în care comerţul internaţional nu este încă pe deplin redresat, reluarea unui ritm înalt de creştere economică în aceste ţări trebuie să se bazeze, în perspectiva anului 2011, pe creşterea cererii interne. Performanţa economică a acestor ţări a condus la reluarea fluxurilor de investiţii străine directe, în unele cazuri cu o forţă mai mare decât înainte de criză. Ţările cele mai sărace. Ca urmare a gradului limitat de integrare a sistemului lor financiar în cadrul economiei mondiale, aceste ţări au fost afectate de criză, în principal prin intermediul sistemului comercial internaţional. În condiţiile în care comerţul internaţional a înregistrat deja o redresare evidentă, iar creşterea economică de pe multe pieţe emergente a determinat o tendinţă de majorare a preţurilor mărfurilor comercializate pe plan internaţional, situaţia economică a multor ţări din grupul analizat pare a avea condiţii favorabile, în anul Astfel, de exemplu, ţările din Africa Sub- Sahariană au înregistrat o creştere economică de peste 5%, în anul 2010, fiind prognozată o creştere identică pentru anul Performanţa acestor ţări, totuşi, nu se datorează integral creşterilor obţinute la export, ci şi adoptării, din timp, a unor pachete

53 Secţiunea Economie şi Afaceri Internaţionale 43 de măsuri politice care au permis utilizarea mijloacelor fiscale pentru susţinerea economiei naţionale, precum şi efectului pozitiv al nivelului destul de ridicat al cererii interne, fenomen tipic pentru economia acestor ţări. Ţările din Europa Centrală şi de Sud-Est. Multe dintre ţările zonei sunt confruntate cu problemele dificile ale unei dure şi îndelungate ajustări macroeconomice care, în cea mai mare parte dintre cazuri, ar fi fost necesar să se producă cu sau fără apariţia recentei crize economice pe plan mondial. Criza globală a accentuat şi urgentat acest proces. Multe dintre ţările zonei au înregistrat, după anul 1989, o creştere masivă a cererii interne, acumulând, în acelaşi timp, un deficit al contului curent din ce în ce mai important. Ca şi în alte cazuri prezentate mai sus, ţările central şi sud-est europene trebuie să se reorienteze, în perioada următoare, de la satisfacerea cererii interne spre promovarea exporturilor. Redresare economică relativ accentuată a ţărilor vest-europene, prognozată pentru anul 2011, va contribui substanţial la creşterea exporturilor ţărilor din zona supusă analizei şi la continuarea procesului de ajustare macroeconomică a acestora. Pornind însă de la experienţa din trecut, trebuie ţinut seama de faptul că, reîntoarcerea acestor ţări la o situaţie economică sănătoasă, va necesita o perioadă îndelungată de timp. Pentru dezvoltarea economică stabilă a acestor ţări, inclusiv pentru menţinerea unui suport politic cât mai consistent, pe plan intern şi internaţional, este necesară adoptarea de către guvernele respective a unor programe de asistenţă socială adecvate. În general, ţările zonei manifestă reticenţă în adoptarea unor programe de redresare dezvoltate în comun de către Uniunea Europeană şi FMI. Aceste programe însă, ar fi utile ţărilor zonei din cel puţin două puncte de vedere. În primul rând, s-ar realiza o plafonare a ratei dobânzilor la care guvernele ţărilor respective ar putea accesa credite pe plan internaţional şi, în al doilea rând, chiar dacă aceste programe nu impun măsuri mai dure decât cele pe care guvernele acceptă să le aplice, ele conduc la o creştere a credibilităţii acestor măsuri şi la menţinerea încrederii partenerilor externi în stabilitatea pieţelor respective, pe termen mediu. 3. TENDINŢE ACTUALE ŞI DE PERSPECTIVĂ ALE DINAMICII FLUXURILOR INTERNAŢIONALE DE INVESTIŢII STRĂINE DIRECTE În deplină concordanţă cu tendinţele din economia mondială, fluxurile internaţionale de investiţii străine directe (ISD) au înregistrat, în anul 2009, o diminuare cu 37% comparativ cu anul precedent, la un nivel de 1,1 mii miliarde USD. Cele mai importante reduceri s-au înregistrat în cazul ISD-urilor orientate spre ţările dezvoltate (- 44%), în timp ce, fluxurile orientate spre ţările în curs de dezvoltare au scăzut cu 24%. În cadrul grupei ţărilor în curs de dezvoltare, scăderile cele mai modeste (-17%) au fost consemnate în cazul ţărilor din Asia de Sud, din Asia de Est şi din Asia de Sud- Est, acestea constituind şi principala zonă receptoare de ISD-uri din cadrul grupului de ţări supuse analizei (cca. 50%, în anul 2009). În acelaşi timp, ţările în curs de dezvoltare din Africa au marcat o diminuare cu 24% a volumului ISD-urilor receptate, iar ţările din America Latină, zona Caraibelor şi cele din Asia de Vest au înregistrat scăderi mult peste nivelul celor din Africa. De menţionat este şi faptul că, ţările cu economia în tranziţie din Europa de Sud Est, precum şi ţările membre ale CSI, au înregistrat, pe ansamblu, o diminuare accentuată, cu circa 43%, în anul 2009, comparativ cu 2008, a volumului valoric al ISDurilor receptate.

54 44 Buletinul ştiinţific nr În ceea ce priveşte ţările furnizoare de ISD-uri, se poate evidenţia, pentru anul 2009, o dinamică a ieşirilor accentuat descendentă, rezultând, în primul rând din diminuarea cu aproape 50%, comparativ cu anul precedent, a ieşirilor în domeniu din ţările dezvoltate. Cu toate acestea, ţările dezvoltate au continuat să furnizeze circa 75% din totalul mondial al ISD-urilor, în timp ce ţările în curs de dezvoltare au reprezentat 21%, iar ţările cu economia în tranziţie, circa 4%. Din nou, se poate face o menţiune specială cu referire la ţările din zona Asiei de Est, de Sud şi de Sud Est, ţări care au furnizat, în anul 2009, circa 14% din totalul mondial al ISD-urilor. Ţările cu economie dezvoltată. Perspectivele pe termen scurt şi mediu pentru intrările de ISD-uri în aceste ţări s-au îmbunătăţit, începând cu semestrul I al anului 2010, ca urmare a redresării economice a acestora, reflectată în creşterea producţiei şi intensificarea schimburilor comerciale internaţionale. Un alt factor, care se apreciază că va contribui la intensificare fluxurilor de ISD-uri, având ca destinaţie economia acestor ţări, îl constituie noile runde de privatizări care vor avea loc în ţările europene cu un nivel ridicat al datoriei publice. Pe termen mediu, se apreciază că intrările de ISD-uri în ţările dezvoltate vor atinge nivelul specific primei jumătăţi a deceniului trecut, cu condiţia să nu mai apară noi şocuri majore, care să afecteze economia acestor ţări. Premisele favorabile pentru ISD-urile având ca destinaţie ţările dezvoltate, în următorii ani, se bazează şi pe efectele pe care le vor avea următorii factori: intensificarea procesului de integrare a economiilor acestor ţări, nivelul ridicat al concurenţei pe piaţă, continuarea procesului de liberalizare a unor domenii cum sunt piaţa energiei şi cea a industriei tehnologiei pentru reţelele informatice din Europa, creşterea interesului pentru investiţii pe piaţa ţărilor dezvoltate din partea companiilor transnaţionale din ţările în curs de dezvoltare. Ţările din Africa. Datele provizorii pentru anul 2010 şi prognozele pentru anul 2011 indică o redresare lentă a situaţiei economice a ţărilor din zonă, în condiţiile îmbunătăţirii situaţiei economice şi financiare la nivel global şi ale redresării preţurilor internaţionale, după nivelurile extrem de reduse consemnate în anul În aceste condiţii, cele mai importante ţări ale regiunii, din punct de vedere al dimensiunilor economice, sunt relativ bine poziţionate în topul priorităţilor investitorilor străini, Republica Sud-Africană ocupând locul 20, iar Republica Arabă Egipt locul 31 în cadrul ierarhiei întocmite de UNCTAD, în lucrarea World Investment Prospects Survey, ediţia Performanţele remarcabile înregistrate de ţările cu economie emergentă din Asia, în anul 2010, care constituie surse extrem de importante pentru fluxurile de ISDuri destinate ţărilor Africii, constituie premise favorabile pentru intensificarea investiţiilor străine în aceste ţări, în anul În acelaşi timp, se apreciază că, investiţiile intraregionale vor constitui un important sprijin pentru ţările cel mai puţin dezvoltate din Africa pentru diminuarea dependenţei economiilor acestora de fluxurile investiţionale provenind din ţările dezvoltate, tradiţional furnizoare de capital în ţările zonei. Referitor la perspectivele intrărilor de ISD-uri în ţările din Asia de Est, Sud - Est şi Sud, se remarcă faptul că majoritatea specialiştilor sunt deosebit de optimişti, în condiţiile în care ţările din zonă se situează în fruntea economiilor lumii, care manifestă o tendinţă evidentă de redresare după recenta criză economică şi financiară, iar companiile transnaţionale continuă să acorde prioritate zonei în startegia investiţională pentru următorii ani. Astfel, se apreciază că, trendul ascendent al intrărilor de ISD-uri în China şi India, evidenţiat încă de la mijlocul anului 2009 (intrările de ISD-uri în fiecare din cele două ţări s-au majorat cu câte 18%, în semestru al doilea al anului 2009, comparativ cu anul 2008) se va accentua în perioada următoare. În acelaşi timp, se apreciază că în alte ţări ale zonei, ca de exemplu în Coreea de Sud, Singapore şi Taiwan

55 Secţiunea Economie şi Afaceri Internaţionale 45 (provincie a Chinei), reluarea trendului ascendent al intrărilor de ISD-uri urma să se producă abia în perioada Ţările din America Latină şi zona Caraibelor. Perspectivele ţărilor din zonă, prin prisma intrărilor de ISD-uri, s-au îmbunătăţit, în cursul anului 2010, în condiţiile în care economiile acestora manifestă o redresare relativ rapidă din criza globală economică şi financiară. Fluxurile investiţionale către ţările din America de Sud se apreciază că s-au intensificat semnificativ în anul 2010, tendinţă care va continua şi în anul 2011, în condiţiile în care sub-zona constituie o sursă importantă de mărfuri livrate către pieţele ţărilor cu economie emergentă, pieţe pe care cererea s-a înviorat puternic în ultima perioadă de timp. Referindu-ne la perspectivele pe termen mediu ale întregii regiuni analizate, se apreciază că intrările de ISD-uri vor continua să se intensifice, avându-se în vedere potenţialul în creştere al economiilor ţărilor din America Latină. O remarcă specială trebuie făcută pentru Brazilia şi Mexic, ţări care se situează în topul principalelor zece destinaţii pe plan mondial pentru investiţiile efectuate de companiile multinaţionale. Ţările din Europa de Est şi ţările membre CSI. Perspectivele acestor ţări, din punct de vedere al receptării de ISD-uri, rămân pozitive pe termen mediu, ca urmare a majorării preţurilor internaţionale, a redresării economice relativ rapide în principalele ţări exportatoare din zonă şi a unor noi runde de privatizări în economia naţională. BIBLIOGRAFIE 1. International Monetary Fund - Two-speed Recovery to Extend into 2011, 30 December International Monetary Fund - World Economic Outlook Recovery, Risk and Rebalancing, Oct International Monetary Fund - World Economic Outlook Update, 25 Jan International Monetary Fund Global Economy Forum 2011-A Pivotal Year for Global Economy, 4 Jan International Monetary Fund - Mettings of G-20, Paris - Global Economic Prospects and Policy Changes, Febr UNCTAD - World Investment Report, WTO Annual Report, 2010.

56 46 Buletinul ştiinţific nr TEMERITATEA PROGNOZELOR ŞTIINŢIFICE PE TERMEN LUNG: O RETROPROGNOZĂ A ULTIMELOR PATRU DECENII Conf. univ. dr. Ioan STATE Universitatea Creştină Dimitrie Cantemir Facultatea de Relaţii Economice Internaţionale Braşov Résumé: La nécessité de jeter un regard à travers le mur de l inconnu (breakthrough pour les américains) est imposée par le développement impétueux de la science et de la technique contemporaine. D ailleurs, on apprecie le fait que les prévisions à court terme (jusqu à 5 ans) semblent être souvent excessivement optimistes, tandis que les prévisions à long terme (plus de 20 ans) ne sont pas suffisemment téméraires. Le calendrier documentaire presenté dans cet article se veut une synthèse de quelqeues appréciations publiées dans de différents pays, cités dans la bibliographie, gardées et interprétées par l uteur lui même. Le caractère realiste de ces hypothèses sera apprécié par le lecteur et vérifié aujourd hui, à quatre décénies de distance. Le materiel se peut constituer comme source d information pour ceux qui étudient la méthodologie des prévisions, mais aussi pour l analyse des divers domaines de l activité humaine. Mots clé: pronostic scientifique, long terme, prévision 1 PRELIMINARII Previziunea pe perioade cât mai îndelungate a devenit o necesitate în conducerea societăţii. Ţinând seama că în activitatea de elaborare a prognozelor se cer a fi cunoscute o multitudine de elemente din toate domeniile de activitate şi cu deosebire din ştiinţă şi tehnică, a fost elaborată lucrarea de faţă care sintetizează diferite ipoteze privind dezvoltarea viitoare a ştiinţei şi tehnicii. O concepţie futurologică trebuie să pornească, în estimaţiile ei, de la realitatea că dezvoltarea tehnico-ştiinţifică urmează o curbă ascendentă, în continuă acceleraţie. Deosebirile dintre teoriile prospective încep o dată cu interpretarea datelor de prognoză. După Bertrand de Jouvenel, previziunea este o formulare serioasă a unor opinii despre viitor. Prof. Jean Fourastle împarte previziunea în două mari domenii: proiectarea şi prospectiva. Proiectarea semnifică (după Pierre Masse) o prelungire a ceea ce este în prezent; aşadar, în viitor, nu va exista nimic care să fie fundamental nou. Dimpotrivă, prospectiva (termen creat de Gaston Berger) repune în discuţie postulatele; ea caută noutatea originală, imaginează posibilităţile. Această revoluţie este sintetizată elocvent de Robert Oppenhelmer: nouă zecimi din savanţii care au contribuit în decursul istoriei la dezvoltarea omenirii sunt astăzi în

57 Secţiunea Economie şi Afaceri Internaţionale 47 viaţă, după cum 99% din cunoştinţele pe care le avem le datorăm oamenilor care trăiesc. În ultimii 50 de ani, ştiinţa a realizat mai multe progrese cât în 50 de secole. În dezvoltarea socială, remarcă Neagu Udroiu în (9), din care reproducem prin amabilitatea acestuia cele câteva fraze ce urmează, este aşteptată o ridicare a standardului de viaţă, îmbunătăţirea condiţiilor de transport, prevenirea mai accentuată a poluării şi dezastrelor, extinderea nivelului de educaţie. Se prevede utilizarea şi distribuirea informaticii în managementul industrial, în servicii şi la domiciliu, amplificarea utilizării electronicii etc. În cadrul unei anchete (v. anii 1983), din 644 subiecte vizând dezvoltarea, doar 2,3 la sută rămâneau, la data efectuării studiilor, în raza viitorului imediat. În anii 80 ar avea şanse de înfăptuire 67,5 la sută din acestea, în deceniul următor 25,8 la sută, rămânând ca neîmpliniţi pentru sfârşitul de secol 6,4 la sută. Fiind una din ţările cele mai dens populate, Japonia contează între naţiunile care experimentează intens mijloace antipoluante. Subiecte frecvent căutate au fost recrutate din următoarea listă: fabricarea de fibre sintetice care nu creează electricitate statică; realizarea de observaţii meteorologice globale prin utilizarea sateliţilor artificiali; producerea de plastic solubil; clarificarea limitei superioare admisibile de contaminare a corpului uman; comercializarea de baterii cu capacitate de zece ori mai mare decât a bateriilor convenţionale; realizarea de aeroporturi marine plutitoare; dezvoltarea de computere cu funcţii de învăţare; stabilirea unui sistem de reciclare şi tratament tehnologic complet pentru deşeuri urbane; punerea în funcţiune a unor complexe industriale acţionate atomic; reducerea la jumătate a ratei de deces din cauza cancerului, bolilor de inimă şi apoplexie; realizarea de sânge artificial capabil să transmită oxigen; aplicarea în procesul educaţiei a cunoştinţelor obţinute prin clarificarea mecanismelor creierului. Catastrofa din 11 martie 2011 repune în actualitate problemele de viitor ale omenirii, în special cele de mediu. Au apărut şi s-au extins surse alternative de energie. Sunt scumpe, au randamente relativ mici şi sunt puţin probabil vor satisface nevoile de viitor ale omenirii. Energia atomică de fisiune va trebui mult mai controlată, eforturile pentru stăpânirea şi valorificarea energiei de fuziune nucleară urmând a căpăta prioritate. Puţin probabil omenirea va renunţa la cuceririle sale. Au fost voci împotriva automobilului căruia i-au căzut numeroase victime; automobilul nu a dispărut ci a căpătat siguranţă prin îmbunătăţiri structurale şi mediului asociat, şoselele. Exemplele sunt numeroase. Pentru omul de ştiinţă de azi există suficiente probleme actuale de primă importanţă: necesitatea soluţionării lor, (cancerul, reacţia termonucleară dirijată) înseamnă în orice caz un puternic stimulent pentru progresul ştiinţei. Marile ştiinţe clasice, (fizica, biologia, chimia) proliferează accelerat discipline de graniţă. Acestea devin rapid independente, dând din nou naştere unor discipline limitrofe, care în mod surprinzător dobândesc amploarea unor ştiinţe fundamentale. Dacă ne gândim la disciplinele generate de ingineria electrică, la produsele izvorâte din acestea, avem alt exemplu. Se dezvăluie un alt caracter al evoluţiei ştiinţifice contemporane. Rezultanta nu mai constituie o ştiinţă simplă ci un spectru de ştiinţe. Acest caracter interdisciplinar trebuie să se reflecteze în orice încercare futurologică, interesată în special de problemele - cheie ale umanităţii.

58 48 Buletinul ştiinţific nr RETROPROGNOZA CRONOLOGICĂ A EVENIMENTELOR DIN ŞTIINŢĂ ŞI TEHNICĂ Stabilirea cronologiei prognozelor enunţate a fost făcută ţinând cont de o serie de aspecte, cu următoarele precizări: - sunt înscrise date furnizate de diversele surse indicate în bibliografie. - uneori s-au extrapolat datele disponibile - s-au făcut extensii imaginative întrucât, ca şi patentele, articolele din reviste conţin într-o stare latentă o parte însemnată a problemelor tehnico - ştiinţifice din următorii ani. - în esenţă, lucrarea de faţă este un calendar al progresului, văzut cu 40 de ani în urmă de către specialiştii vremii - repetarea unor evenimente în ani diferiţi este consecinţa surselor bibliografice folosite, din care unele anticipează şi altele amână apariţia aceluiaşi eveniment - ordonarea temelor se face în ordinea următoare: mediu înconjurător, cosmos, energie, mijloace transport, materiale construcţii, comunicaţii şi tehnică de calcul, medicină încep să crească aglomerările de gheaţă eternă, în ciclul secular de glaciaţiune - previziuni meteorologice sigure (prognoză optimistă - serviciul antigrindină din Uniunea Sovietică va lua sub protecţia sa circa 5 milioane ha de culturi agricole - lansarea spre lună a lui "Apollo - 16" (martie) - lansarea lui Apollo satelitul Intelsat (lansat în 1971) foloseşte pentru comunicaţii 6000 de circuite - va fi lansat "Skylab" (laboratorul spaţial american); primul echipaj va rămâne pe orbită 28 de zile - prima dintr-o serie de sonde automate destinate să studieze planeta Jupiter - devine operaţional laboratorul orbital american MOL (Manned Observatories Laboratories) - ESTEC (European Space Research and Technology Center) va lansa cel de al şaselea şl ultimul satelit de cercetări al programului TD - 1 (Franţa, Anglia, Suedia, R. F. a Germaniei) - micropropulsori cu hidrazină, pentru sateliţi - acceleratorul ISR cu inel de coliziune (CERN, Geneva) de 28 GeV (echivalând 1700 GeV ale unul accelerator clasic - sincrotronul de 200 GeV de la Berkeley (SUA) - rezultate importante ale sincrofazotronulul de la Dubna (URSS, primul accelerator nuclear relativist (nucleelor atomice complicate li se imprimă viteze apropiate de cea a luminii) - Airbus A. 300 B. bireactor de 125 t, capabil să transporte 250 de pasageri pe distanţe de 2200 km - generalizarea containerelor în transporturile maritime - turbine cu gaze naturale lichefiate, pentru autocamioane - cu 4,5 litri de insecticid vor putea fi ucise de lăcuste (faţă de de lăcuste în 1950 şi în 1970) - primele rezultate ale geobotaniştilor români (depistarea zăcămintelor metalifere prin intermediul plantelor) - pesticide inofensive pentru oameni - materiale insonorizante ieftine

59 Secţiunea Economie şi Afaceri Internaţionale 49 - Olimpiada de la München: instalaţiile sportive sub un singur acoperiş din material plastic, cel mal mare din lume - vopsele pe bază de solvenţi - traficul aeroporturilor dirijat prin calculator - comunicaţii spaţiale prin laser - telefon programabil - este posibil să între în funcţiune radarul meteorologic - comercializarea receptoarelor din televiziune fără tub, ce pot fi suspendate pe perete ca un tablou - detectarea tumorilor craniene cu ajutorul ultrasunetelor - oprirea dezvoltării cancerului prin chimioterapie 1973: - formarea uraganelor ar putea fi împiedicată prin împrăştierea pe suprafaţa mării a unei pojghiţe de material reflector (experienţă neeconomică) - posibilităţi de salvare a astronauţilor în spaţiul cosmic (prognoza timidă) - bază lunară temporară - intrarea în exploatare a unui satelit de distribuţie pentru telecomunicaţii - Skylab I : două noi echipaje vor rămâne pe orbită câte 56 de zile - gastronomie cosmică pentru îmbunătăţirea mediului sociopsihologic al cosmonauţilor - staţie orbitală permanentă legată de pământ prin naveta spaţială americană - sondă spaţială americană lansată spre Venus şi Mercur - fabrica de Mezooni în Elveţia (600 milioane Ev=22 milioane dolari) - va intra în funcţiune acceleratorul (cu inel de coliziune) ORSAY (1,5 GeV ) - desulfurarea automată a gazelor - distribuirea automată a combustibililor - elicopter comercial cu rotor din material plastic - controlul automat al traficului urban (v. minimă) - generalizarea containerelor în transporturile terestre - se va extinde probabil utilizarea pilei cu combustibil de mare putere Sonny, care va înlocui avantajos motoarele cu benzină (cu puterea până la 20 kw) de sate indiene depărtate mult de oraşe vor recepţiona programe televizate pentru şcolarizare transmise cu ajutorul sateliţilor artificiali americani - se va extinde folosirea costumului din material spongios, uşor şi flexibil, (care protejează împotriva focului) până la aproape 1000 grade C) - cablu coaxial de mare capacitate între suburbiile oraşelor americane Pittsburgh (Pennsylvania) şi St-Louis (Missouri): convorbiri telefonice simultane - televizorul plat, fără tub catodic, este comercializat în Japonia - generalizarea calculatoarelor electronice pentru conducere - laboratoare mobile pentru cercetări submarine - materiale plastice biodegradabile - prelucrarea la distanţă a informaţiilor între spitale - va fi terminată fabricarea primei inimi artificiale perfect implantabile - posibila extindere a procedeului englez de transformare a glucidelor în proteine - utilizarea medicamentelor psihotrope în psihiatrie - generalizarea supravegherii automate a bolnavilor (varianta minimă) - procedee mai rapide de reproducere

60 50 Buletinul ştiinţific nr : - se proiectează realizarea în largul coastei Floridei pe fundul oceanului Atlantic, a staţiunii permanente Atlantic cu 12 cercetători (prin rotaţie) - structuri gonflabile pe suprafeţe mari, cu crearea unui microclimat - metode ieftine de regenerare a apelor uzate - previziuni meteorologice sigure - sonda spaţială americană se va afla în februarie în apropierea planetei Venus: apoi va survola planeta Mercur la mai puţin de 1000 km şi va transmite fotografii - Skylab 2 ( ) va efectua expediţii de 90 şi 120 zile - staţie cosmică ştiinţifică locuită- rezolvarea problemelor tehnice ale unui satelit de distribuţie pentru telecomunicaţii - aeroporturi urbane pentru avioane cu decolare verticală - noi combinaţii ale materialelor de construcţie existente - noi materiale pentru îmbrăcăminte de drumuri - maşini de forat în întregime automatizate - generalizarea magnetoscopului cu casete - se va dezvălui probabil natura cancerului - sisteme informatice pentru diagnosticarea rapidă - automatizarea examenelor medicale - grefe cardiace reuşite în proporţie de 85% - bănci de organe 1975: - procedee ieftine de desalinizare a apei de mare - ambalaje autodistructibile - catalizatori (ieftini) pentru epurarea gazelor de evacuare - depoluarea aerului prin absorbţie cu ajutorul sărurilor topite - bază lunară permanentă cu de savanţi- comunicaţii ieftine prin sateliţi - urmând misiunilor americane Mariner (din 1969) şi Mars Orbiter (din 1971), aparatele fixe Viking vor fi lansate cu o racheta Titan C - Centaur spre a coborât pe Marte - va intra în funcţiune sincrotronul de 300 GeV de la Geneva (CERN) - pile cu combustie biologică - exploatarea submarină a hidrocarburilor va reprezenta 25% din producţia totală, faţă de 16% în motor cu ardere externă - va deveni frecvent automobilul pentru orice teren - se va extinde televiziunea stereoscopică în culori (URSS) - utilizarea laserului şi a ultrasunetelor în industria minieră - conducte de transport şi transportatoare de mare lungime pentru transportul minereurilor - exploatarea economică a şisturilor bituminoase - controlul automat al traficului aerian - va intra în folosinţă cel mai lung tunel din lume, (construit începând din 1971) între insulele Hondsu şi Hokkaido (măsurând cu 2 km mai mult decât tunelul de sub Canalul Mânecii) - se vor extinde probabil terraplanele şi agroplanele, platforme grele cu roţi şi pernă de aer, folosite în explorare şi în agricultură - noi materiale de construcţie sintetice, uşoare - generalizarea utilizării ţevilor din materiale plastice - staţii - service pentru revizia totală, simultană, a vehiculelor

61 Secţiunea Economie şi Afaceri Internaţionale 51 - procedee chimice permiţând să se treacă direct de la monomeri la produsul finit - Naţiunile Unite îşi vor proclama jurisdicţia lor asupra fundului oceanic în mările deschise - bănci de date (drept, medicină) - generalizarea memoriilor centrale - reciclare (ieftină) cu ajutorul programelor televizate - producţia industrială a alimentelor proteinice pe bază de petrol - controlul efectiv al fertilităţii - suprimarea durerii cu ajutorul mijloacelor electronice - noi medicamente extrase din alge, corali şi moluşte - detectarea accidentelor genetice înainte de naştere : - previziuni meteorologice exacte - staţie de cercetare submarină locuită permanent - lansarea navetei spaţiale americane.scopul: ieftinirea efortului spaţial - preţul de cost al satelizării redus de la dolari pe kg la începutul erei cosmice şi 2000 dolari pe kg în 1971, la 200 dolari pe kg. Naveta include un cuplu de vehicule: vehiculul orbital (spaţial orbital) şi lansatorul său (booster) - va începe marele înconjur al planetelor Jupiter, Saturn, şi Neptun - lansarea lui Skylab 3 ( ) - folosind un reactor nuclear uriaş (8000 MW putere termică) o uzină din Los Angeles va putea desaliniza apa de mare şi genera cantităţi imense de energie electrică. În acelaşi timp va putea furniza aproape un milion de tone de magneziu anual, cu ajutorul cărora ar putea să fie oprită formarea uraganelor - producţia piscicolă mondială creşte la 75 x10 la a 6 t pe an - circa de întreprinderi europene vor folosi ordinatoare, faţă de în România va ajunge la o producţie de energie electrică de circa MWh şi de căldură prin termoficare de peste 55 milioane Gcal - centralele electrice din România vor totaliza o putere instalată de circa MW - se vor termina racordarea la sistemul electric naţional a tuturor satelor din România - mobilă din material plastic, care se aruncă după întrebuinţare - polimeri care îşi păstreze calităţile şi la peste 550 grade C - generalizarea ecranului de televiziune plat - generalizarea conducerii maşinilor unelte cu ajutorul calculatorului electronic - ordinatoarele vor începe probabil a devină de utilitate publică - instalaţii industriale pe scară mare pentru tratarea minereurilor sărace - generalizarea învăţământului programat - computerul va controla şi va supraveghea bolnavii în spitale (variantă maximă) - controlul naşterilor cu ajutorul medicamentelor care nu au efecte secundare - vindecarea bolilor autoimune - materiale netrombogene - grefă de nuclee de celule umane - hormonul sintetic somototrop (de creştere) va putea combate nanismul 1977: - metode ştiinţifice pentru eliminarea deşeurilor urbane solide ; N.A.S.A va explora regiunea dintre Marte şi Jupiter folosind ca bază ştiinţifică asteroidul eros

62 52 Buletinul ştiinţific nr naveta pământ - orbită (americană), cu 12 oameni la bord, poate efectua cel puţin o sută de legături fără să necesite mari reparaţii la decolare; ansamblul va cântări circa 1600 t - reactor nuclear de propulsie cu inimă solidă - tehnica laserelor (emisie stimulată) aplicată la razele x şi gama (v. optimistă) - generalizarea extracţiei minereurilor prin fracturare hidraulică - exploatări miniere submarine - automatizarea traficului feroviar - calculatoarele vor controla probabil decolarea şi aterizarea avioanelor comerciale - generalizarea îmbrăcămintei care este aruncată după utilizare - costul unui calculator electronic va fi de cel puţin 200 de ori mai scăzut - organe artificiale - medicamente biochimice împotriva bolilor mintale 1978: - procedee de recuperare selectivă pentru depoluarea atmosferei - staţii orbitale permanente americane ( ) - rachete cu propulsie nucleară - darea în exploatare comercială a avionului supersonic american Boeing - intrarea în exploatare a unui satelit de difuziune directă pentru telecomunicaţii - noi materiale sintetice pentru construcţii uşoare - noi aliaje mai rezistente, mai uşoare şi anticorozive - calculatoarele din diferite regiuni vor putea să discute unul cu altul - în lume vor exista calculatoare (faţă de în 1968) - biblioteci automatizate - traduceri automate - plăţi fără cecuri - mari complexe spitaliere - imunizare împotriva bolilor bacteriene şi virotice 1979: - prevederea timpului în orice punct al globului terestru cu două săptămâni înainte, faţă de câteva zile în crearea reactorului termonuclear - omul va putea probabil lucra timp îndelungat la 100 m în adâncul mării - bateriile pentru electromobile vor fi utilizate în mod curent - autocamioane cu motor electric - generalizarea extracţiei minereurilor prin dizolvarea zăcământului - explorarea minereurilor la mare adâncime - conductă din ţeavă de oţel, căptuşită cu cupru şi îngropată la circa 2 m va transmite prin unde radiomilimetrice convorbiri telefonice simultan - tratament medical pentru toate formele de cancer - reconstituirea în eprubetă (v. optimistă) a unor forme primitive de viaţă (cel puţin sub forma unor molecule capabile să se reproducă) 1980: - deşerturile vor fi irigate cu apă de mare desanilizată, prin procedee nucleare - populaţia României se estimează să ajungă la 22,4 milioane locuitori - bază lunară permanentă (variantă îndepărtată) - misiunile de explorare în Marte, Venus şi Mercur vor deveni probabil obişnuite

63 Secţiunea Economie şi Afaceri Internaţionale 53 - propulsie ionică cu energie nucleară - satelit circumterestru locuit de 50 de oameni - numeroase staţiuni ştiinţifice orbitale sovietice - nave cosmice cu propulsie nucleară pentru călătorii spre lună - automobilul marţian american - teoria va înlătura confuziile dintre fizica relativistă şi cea cuantică şi va simplifica teoriile privitoare la particule - turbogeneratoare de 2000 MW - vor deveni posibile transporturi de energie la 1000 kv - necesarul de energie va creşte probabil cu 50% în Europa şi America de Nord şi cu 20% în Japonia (în comparaţie cu 1970) - centralele nuclearo-electrice construite în România în decursul unui deceniu vor însuma o putere instalată de MWe - România va avea o putere instalata de MW şi o producţie de energie de miliarde kwh - toate navele mari vor funcţiona cu propulsie nucleară - exploatarea zăcămintelor cu ajutorul exploziilor nucleare - mine automatizate - exploatarea zăcămintelor petrolifere submarine la mare adâncime (v. optimistă) - ferme pentru creşterea animalelor marine - disponibilităţile alimentare ale omenirii vor trebui să fie dublate faţă de automatizarea circulaţiei auto în oraşe (v. maximă) - automobile cu motor electric - turbine cu gaze pentru automobile - trenuri silenţioase - materiale plastice ieftine, mai uşoare şi mai rezistente decât metalele - bumbac artificial - ponderea petrolului din zăcămintele submarine, în producţia mondială de petrol, va creşte cu 40% faţă de interzicerea oricărui motor cu combustie internă pe cea mai mare parte a teritoriului Californiei întreprinderi europene vor folosi calculatoare electronice de în 1968 şi în % din totalul producţiei de materiale plastice le vor constitui: policlorura de vinil, polistirenul şi poliolefinele (polietilena, polipropilena) - experţii s-ar putea să ajungă la concluzia că ordinatorul poate depăşi omul în oricare din activităţile sale practice - se va realiza convorbirea directă între om şi maşină de calcul - băncile vor ordona plăţile prin telefon, pe baza angajamentului verbal - înmagazinarea centralizată a informaţiilor cu posibilitatea de acces rapidă - reţeaua informatică între locuinţele particulare şi magazine - se va putea telefona oriunde pe glob, la preţuri scăzute folosind circuite de pe sateliţi - cinema şi televiziune în trei dimensiuni (holograme) - va fi pus un cod universal de identificare a oamenilor (denumit UPIC), bazat pe vocea umană - sinteza celulelor vii - medicamente capabile să influenţeze personalitatea (variantă optimistă) - medicamente preventive şi curative împotriva cancerului - modificare sexului înaintea naşterii - durata medie de viaţă a omului va creşte spre 80 de ani

64 54 Buletinul ştiinţific nr apele poluate vor fi probabil purificate prin procedee fizico-chimice cu precipitarea sau coagularea impurităţilor - control simplu, eficace şi puţin costisitor al fertilităţii solului (v. timidă) - recoltarea economică a planctonului - telescoape construite pe lună - de la Cape Kenedy va fi lansată în august şi plasată pe o orbită circumterestră o platformă pe care urmează să fie asamblată navă cosmică pentru zborul spre Marte - intrarea în exploatare a satelitului de difuziune directă pentru telecomunicaţii - explorarea spaţiului circumterestru va deveni o acţiune organizată în mod sistematic - controlul reacţiilor termonucleare - producţia mondială de cauciuc sintetic va atinge circa 10 milioane tone pe an - tren cu propulsie nucleară - transport aerian supersonic (ieftin) pentru pasageri şi mărfuri; telecomunicaţiile vor înlocui în mare măsură călătoriile - receptor de televiziune extraplat, cu cristale lichide, (v. timidă) - reducerea cu 50% a forţei de muncă din industrie, datorită automatizării gestiunii şi proceselor de producţie - producţia mondială de materiale plastice va fi egală, în volum cu producţia de oţel, adică 120 milioane - realizarea de inteligenţe artificiale cu ajutorul ordinatorului - calculatoare de buzunar cu memorie de mare capacitate - modele ale corpului uman pentru cercetarea medicală - diagnostic medical eficient cu ajutorul calculatorului - creşterea de 10 ori a cazurilor de boli psihice vindecabile prin terapeutică - organe artificiale din material plastic şi componente electronice - imunizare biochimică generală împotriva bolilor bacteriene şi virotice (v. optimistă) 1984: - în Japonia, Bengal şi estul Statelor Unite, uraganele vor fi o amintire - la 10 februarie cosmonava cu propulsie nucleară având lungimea de 470 picioare va fi lansată de pe platforma orbitală spre Marte - la 21 august expediţia de pe Marte îşi ia zborul spre Pământ - va intra în funcţiune sincrotronul de la Brookhaven (SUA) de 1000 GeV=1 TeV - lubrifianţii pentru motoare vor fi complet sintetici - declinul utilizării betonului - extinderea videofonului - principala activitate ziaristică va trece asupra televiziunii - transmisia programelor de televiziune pe mai multe canale, în culori, se va desfăşura în tot timpul zilei - televiziunea va deveni un auxiliar cotidian al învăţământului - comunicaţiile audio-vizuale totale vor provoca în domeniul cunoştinţelor şi al concepţiilor schimbări sociale similare acelora generate de invenţia tiparului - recoltarea crevetei Euphusia va putea mări enorm rezervele alimentare ale omenirii - controlul circulaţiei vehiculelor cu ajutorul ordinatorului - reţea internaţionala de calculatoare - calculatorul va modela în mod obişnuit politica economică - folosirea substanţelor chimice în vederea creşterii gradului de inteligenţă (v optimista) - înlocuirea ţesăturilor şi organelor va deveni un lucru comun

65 Secţiunea Economie şi Afaceri Internaţionale : - pământul va avea o populaţie de 4,9 miliarde locuitori - Franţa va avea circa 60 milioane locuitori - suprafaţă cultivată a planetei va spori cu încă 40 milioane hectare pe seama terenurilor neproductibile - refolosirea rachetelor va ieftini mult costul navelor spaţiale şi al sateliţilor - sunt posibile staţii orbitale permanente chineze şi vest-europene - călătorii cu oameni la bord spre planeta Venus - investigaţii asupra cometelor - studierea microoganismelor şi a plantelor inferioare descoperite pe Marte, va putea revoluţiona biologia - centrale nuclearo-electrice vor furniza 20-26% din întreaga producţie mondială de energie electrică - exploatarea economică a suprageneratorului cu neutroni rapizi - controlul energiei termonucleare (variantă medie) - costul unui autoturism cu propulsie electrică va fi în SUA de circa 1500 dolari, iar al unui electromobil - taxi sub 500 dolari - automobil fără întreţinere - autostrăzi automatizate - elaborarea unor materiale endotermice care vor absorbi căldura - omul va putea lucra la 2000 m în adâncul mării, iar cu roboţii scafandri, va efectua exploatări la adâncimi de mai mulţi kilometri - poduri din material din plastic - fizica este revoluţionată de astronomie - un sfert din necesarul de apă potabilă al SUA va fi acoperit prin desalinizarea apei de mare - va fi o penurie de uraniu în lume - majoritatea gospodăriilor casnice vor putea fi deservite de calculatoare colective - scrisorile, telegramele, mandatele vor dispărea, fiind înlocuite prin sisteme numerice pentru transmiterea informaţiilor, care vor fi expediate de la domiciliu cu ajutorul unui dispozitiv cu tastatura - săptămână de muncă de 30 sau 20 de ore (în Franţa) - importantă dezvoltare a transporturilor prin conducte - extinderea unor mijloace noi de transport colectiv, ca avioane cu decolare scurtă, aeroglisoare rapide - mici radare personale vor permite orbilor să vadă - submarinele vor circula la adâncimi foarte mari - folosirea laserului, a razelor Roentgen şi a razelor gama va fi generalizată - automatizare avansată în agricultură - durata muncii unui om va ajunge la 30 de ore săptămânal, numai 9 luni pe an în total 35 de ani; în întreaga viaţa, un om va muncii mai puţin de de ore - posibilitatea producţiei economice a proteinelor sintetice (variantă optimistă) - formă primitivă de viaţă artificială - controlul chimic al îmbătrânirii 1986: - controlul reacţiei termonucleare (variantă majoritară) - energie electrică produsă de suprageneratoare nucleare va fi de circa zece ori mai ieftină decât cea de azi

66 56 Buletinul ştiinţific nr controlul meteorologic regional (variantă optimistă) - naveta spaţială va înlocui avionul supersonic pentru transportul terestru intercontinental şi interemisferic ( km/h) - greşelile de circulaţie (chiar nocturne) detectate de un sistem radar, cuplat cu un dispozitiv de identitate a vehiculului şi cu un calculator care înregistrează automat contravenţia - construirea pe bandă a calculatoarelor electronice 1988: - previziuni meteorologice sigure (v. timidă) - centrale electrice magnetohidrodinamice (MHD) - oţelul nu mai este materialul principal în construcţia automobilelor - descoperirea unui preparat care-i va proteja pe oameni împotriva radiaţiilor 1989: - sisteme de transport submarin - educaţie în familie cu ajutorul ordinatorului - viaţă artificială (v. majoritară) - organe artificiale din material plastic şi componente electronice (variantă timidă) 1990: - populaţia României se estimează să ajungă la 24 milioane locuitori - extinderea centralelor MHD (magnetohidrodinamice) - utilizarea supraconductibilităţii - apariţia termoionicii - cu ajutorul energiei nucleare, apa de la marile adâncimi ale oceanelor cu conţinut ridicat de minerale utile va fi adusă spre suprafaţă - unele golfuri vor fi transformate în ferme de peşte şi vegetale umane - avioane silenţioase - exploatarea minieră a fundului oceanelor (v. majoritară) - producţia economică a proteinelor sintetice (v. majoritară) - interacţiune electromagnetică directă între calculator şi creier (variantă optimistă) - toate părţile corpului uman, în afară de creier şi de măduvă spinării, vor putea fi înlocuite prin grefe - posibilitatea de a acţiona asupra genelor în vederea controlului unor deficienţe ereditare (v. optimistă) : - generalizarea navigatorului inerţiei, busola secolului xxi - interacţiune electromagnetică directă între creier şi calculator (v. optimistă) - stabilirea automată a diagnosticului la domiciliu - înlocuirea bibliotecilor actuale ca surse de informaţie, cu mijloace informatice (v. majoritară) - creşterea de 10 ori a cazurilor de boli psihice vindecabile prin terapeutică fizică sau chimică - imunizarea generală împotriva tuturor bacteriilor şi virusurilor (v. majoritară) - controlul chimic al îmbătrânirii va prelungi durata medie a vieţii omului cu 50 de ani (varianta optimistă)

67 Secţiunea Economie şi Afaceri Internaţionale : - controlul meteorologiei - comercializarea energiei produse prin fuziune nucleară - utilizarea pe scară largă a sistemelor de conducere automată a vehiculelor - automobile fără conducător pe autostrăzi automatizate 1996: - proiectarea construirii pe lună a unui mare şantier de nave cosmice - posibilităţi de salvare a cosmonauţilor dincolo de orbitele terestre - calculatorul va fi tot atât de răspândit la domiciliu ca telefonul sau ca televizorul anilor învăţământ prin înregistrarea automată a informaţiilor în creier (variantă optimistă) - vor exista foarte puţin oameni semi calificaţi - biochimia stimulează creşterea unor membre şi organe noi (varianta optimistă) 1999: - chimia va putea sintetiza orice substanţă - fotografia va renunţa la chimie şi devine electrofotografie 2000: - populaţia pământului va avea 6-6,5 miliarde locuitori - în ASIA vor trăi 4 miliarde de oameni - România va avea circa 30 milioane locuitori - previziuni meteorologice certe pentru minim trei luni - fertilizarea Saharei prin abaterea fluviului Congo şi vărsarea lui în M. Mediterană - mediul natural va fi aproape complet substituit de mediul artificial al produselor sintetice superioare elaborate pragmatic de chimie - o serie de animale existente în 1970 vor deveni fosile: urangutanii, cimpanzeii, rinocerii, bizonii - 2/3 din populaţia României se va afla în mediul urban, iar numărul oraşelor cu peste locuitori va fi de două sau chiar trei ori mai mare decât astăzi- propulsia nucleară va duce numeroşi sateliţi, la marginea sistemului solar - majoritatea reactorilor nucleari vor fi de tip breeder (cu neutroni rapizi) - reacţie termonucleară dirijată (estimaţia cea mai îndepărtată) - uriaşe heliomotoare instalate pe mari întinderi şi capabile să convertească în energie utilă o parte a radiaţiilor solare - oraşe sub cupolă de material plastic - costul electricităţii va fi de cinci ori mai ieftin decât azi - consumul de energie primară, calculat în echivalent huila, va fi de aproximativ 3.10 la a 10 tone, iar consumul de energie electrică va atinge 5.10 la a 13-a kwh. Se va transforma în energie electrică circa 50% din energia primară - vor fi realizate sisteme de telecomunicaţii intergalactice - nu se va mai fotografia sau filma, ci se va holografia - consola internaţională a familiei - cantitatea de energie electrică produsă va atinge aproape jumătate din cantitatea consumată în toată istoria omenirii (adică aproape miliarde kwh) - disponibilităţile alimentare ale omenirii trebuie să fie cel puţin triplate faţă de cele din producţia piscicolă mondială va deveni de ordinul a 15 x 10 la a 7-a t pe an - 20% din hrana lumii va proveni din exploatarea florei şi faunei oceanice (variantă optimistă)

68 58 Buletinul ştiinţific nr stimulatorul electronic va înlocui cercetarea ştiinţifică experimentală efectuată actualmente în laboratoare - limbajele ALGOL sau FORTRAN vor fi mai răspândite decât oricare dintre limbile internaţionale - transportul de la Paris la New York va dura aproximativ 20 de minute - oraşe gigant de 60 milioane locuitori; megalopolis - uri de 600 milioane locuitori - barajul peste strâmtoarea Behring va reda uriaşele pământurile îngheţate ale Asiei de nord - est - autostrăzile vor avea 8-12 piste, traficul fiind de circa autovehicule pe oră de fiecare pistă, dar alte presupuneri duc la concluzia că automobilele se vor împuţina - în aglomeraţiile urbane ale ţărilor dezvoltate industrial va tăi circa 80% din populaţie - o anumită întrepătrundere întreg oraş şi sat (familie vor avea o a doua locuinţă, la sat sau la oraş) - este posibil ca problemele dirijării şi controlul mondial al precipitaţiilor să figureze la O.N.U printre problemele prioritare de pe ordinea de zi - din 1970, nu va apărea nici o revoluţie în fizică (prognoză sceptică), dar succesele fizicii vor determina o revoluţie în tehnologie - trenuri pe pernă de aer (cu km/h) - producţia mondială de materiale plastice va reprezenta un volum de 1, 5 miliarde m3, respectiv de peste cinci ori volumul producţiei de oţel din acea perioada (287 milioane m3) - metalele vor reprezenta numai 19% din necesarul de materii prime al omenirii, în timp ce produsele sintetice vor reprezenta circa 78% (faţă de situaţia din 1970: 60%, 22%) - vor exista de două ori mai multe locuinţe decât sunt acum pe pământ - va fi generalizat învăţământul matematic - ordinatoarele vor fi principalul organ colectiv al omenirii - nimeni nu va trece la o acţiune până când ea nu a fost simulată manual sau de calculator - pentru luarea unei decizii, lumea nu va vorbi, ci va desena organigrama problemei - vor exista circa oameni de ştiinţă, faţă de circa în Productivitatea cercetării va creşte de zece ori - industria devine o ştiinţă - vor fi purtate costume doar pentru o zi - exploatarea minieră a fundului oceanelor (v. timidă) - posibilitatea de a acţiona asupra genelor în vederea controlului unor deficienţe ereditare (v. majoritară) - în SUA ar trebui construit câte un nou oraş la fiecare 6 luni pentru a asigura condiţiile de locuit în raport cu ritmul de creştere demografică - oamenii vor fi supuşi unui control social exhaustiv cu ajutorul calculatoarelor ceea ce va duce la diminuarea delicvenţei - viaţă artificială (v. timidă) - animale inteligente, capabile să îndeplinească sarcini inferioare (v. optimistă) - senzaţiile olfactive, gustative şi tactile vor putea fi transmise prin unde radio - se va putea determina după dorinţă sexul noului născut - medicamente biochimice, care determină dezvoltarea membrelor sau a unor organe suplimentare - imunizarea generală împotriva bolilor provocate de bacterii şi virusuri (v. timidă) 2001: - consumul de energie al lumii va creşte de cinci ori în viitoarele trei decenii - omenirea se va afla în pragul de a rezolva problema dirijării eredităţii

69 Secţiunea Economie şi Afaceri Internaţionale : - SUA va avea aproximativ 500 milioane de locuitori - vor fi realizate sisteme de comunicaţii intergalactice - expediţia complexă spre Mercur - posibilitatea producţiei economice a proteinelor sintetice (variantă timidă) omenirea a construit mai mult decât în tot cursul istoriei sale 2005: - modificările climatice datorite creşterii bioxidului de carbon în atmosferă se vor accelera faţă de ultimele decenii - pentru a transporta energia electrică la distanţe mai mari de 10 km, tensiunea curentului continuu de 1, 5-2 milioane V, va deveni un lucru obişnuit - transportator pneumatic pentru oameni (800 km/h) - utilizarea telepatiei în telecomunicaţii (v. optimistă) 2006: - pe pământ vor trăi 7 miliarde de oameni - stare letargică de lungă durată permiţând o formă de călătorie în timp 2007: - se vor cerceta în laboratoare tensiuni de zeci de milioane de volţi - fabricarea de noi corpuri simple pe baza corpusculilor din nucleul atomic (v. optimistă) - biochimia stimulează creşterea unor membre şi organe noi (v. majoritară) 2010: - se va ajunge la limitele sistemului solar - medicamentele pentru creşterea inteligenţei dau rezultate satisfăcătoare - posibilitatea de a acţiona asupra genelor în vederea controlului unor deficienţe ereditare (prognoză timidă) 2015: - preparate agrochimice cu multiple calităţi: de îngrăşăminte de modificatori ai structurii solului, de stimulatori, de insecticide şi ierbicide - medicamentele capabile să determine creşterea inteligenţei (variantă majoritară) 2017: - 20% din hrana lumii va proveni din exploatarea florei şi faunei oceanice (varianta maximă) - creşterea de zece ori a cazurilor de boli psihice vindecabile prin terapeutică fizică sau chimică (variantă timidă) 2020: - ciclul secular al glaciaţiunii terestre îşi va atinge punctul maxim de ofensivă, după care va începe să descrească - pământul va fi urbanizat până în proporţie de 90% - în industria informaticii vor lucra mai mulţi oameni decât în industria alimentară - interacţiune electromagnetică directă între creier şi calculator (v. majoritară) - comunicarea cu fiinţe extraterestre (v. optimistă) - în perioada volumul de cunoştinţe al umanităţii va creşte de 256 de ori

70 60 Buletinul ştiinţific nr : - comunicarea cu fiinţe extraterestre (v. majoritară) - biochimia stimulează creşterea unor membre şi organe noi (v. timidă) - controlul chimic al îmbătrânirii va prelungii durata vieţii omeneşti cu 50 de ani (v. maximă) - inteligenţa intensificată pe cale biochimică (v. maximă) - folosirea telepatiei în comunicaţii (v. optimistă) : - pe pământ vor trăi 13, 5 miliarde de oameni - comunicaţii cu fiinţe extraterestre (variantă majoritară) - controlul gravitaţiei prin modificarea câmpului gravitaţional - avion ferit de accidente - pământul va putea asigura hrana a miliarde de oameni - animale inteligente capabile să îndeplinească munci simple (v. majoritară) - letargie de lungă durată, permiţând călătoria în timp (v. optimistă) 2050: - conversiunea energiei solare - oraşe sub cupole de material plastic (v. timidă) - proiecte de zbor cu viteze apropiate de cea a luminii spre proxima Centauri 2070: - laboratoare uzinale şi locuinţele instalate în profunzimea solului rece de pe Marte - automobil ferit de accidente 2100: - pe pământ vor trăi circa 20 miliarde de oameni - baze permanente pe Marte şi pe sateliţii lui Jupiter - zboruri cu echipaj în jurul lui Pluton - dacă se admite pentru producţia de energie o creştere anuală de numai 10%, efectul acestei energii va fi, la sfârşitul secolului XXI, de acelaşi ordin de mărime ca şi al celei primite de la soare - va fi dezvoltată simbioza om-maşină, permiţând omului să-şi sporească inteligenţa printr-o conectare directă a creierului la calculator - longevitate de peste o suta de ani (prin controlul chimic al îmbătrânirii) : - Terra va avea 100 miliarde de locuitori: e posibil să se ridice problema migrării spre alte planete : - Jupiter, Saturn, Uranus, şi Neptun într-o nouă conjuncţie favorabilă unui mare înconjur, folosit din această dată mai ales în scopuri cosmoturistice 2470: - prin menţinerea ritmului de creştere a omenirii din 1970, fiecărui locuitor al pământului îi va reveni câte un metru pătrat din aria Terrei

71 Secţiunea Economie şi Afaceri Internaţionale 61 Şi acum, la aproape jumătate de secol de la consemnarea evenimentelor enunţate anterior, constatăm o creştere exponenţială a invenţiilor. Aceeaşi lege exponenţială urmăreşte inclusiv forţa motrice folosită de om. Perioada de dublare a cunoştinţelor ştiinţifice este de ani, practic mărimea unei generaţii convenţionale. Dinamica creşterilor este vizibilă, tangibilă, chiar zguduitoare. Viteza de deplasare cu autovehicule s-a multiplicat. Capacitatea calculatoarelor a crescut nebănuit. Apariţia telefoniei mobile, a dezvoltării vertiginoase a acesteia, a depăşit orice imaginaţie. Fireşte că surprize (şi de obicei aceasta reprezintă momentele cruciale în evoluţia ştiinţei) se pot ivi oricând. BIBLIOGRAFIE 1. Apostol, Pavel, Să proiectăm omul anului 2000, Editura Enciclopedică română, Colecţia Orizonturi, Bucureşti, Bernal, J. D., Ştiinţa în istoria societăţii, Editura Politică, Bucureşti, Janntsch, Erich, Prognoza tehnologică, Editura ştiinţifică, Bucureşti, Maliţa, Mircea, Cronica anului 2000, Editura Politică, Bucureşti, Nicolau, Edmond, Omul informaţional Editura Junimea, Iaşi, Rogoz, Adrian, Unele aspecte ale dezvoltării viitoare a ştiinţei şi tehnicii, în DS, Institutul Central de Documentare Tehnică, 9, State, Ioan, Alimentarea cu metal lichid a maşinilor de turnare cu ajutorul instalaţiilor MHD (magnetohidrodinamice), Tractorul UTB, Braşov, State, Ioan, coord. Studiul şi programul de cercetare ştiinţifică, dezvoltare tehnologică şi introducerea progresului tehnic pe perioada , cu referire la anul 2000, în ramura construcţiilor de automobile şi tractoare, Centrala Industrială pentru Autovehicule şi Tractoare (CIAT), Institutul de Cercetare şi Proiectare pentru Autovehicule şi Tractoare (ICPAT), Braşov, Udroiu, Neagu, Mâine în secolul următor, Editura Albatros, Bucureşti, Vasiliev, M., Guscev, S., Reportaj din secolul XXI-lea, Editura tineretului, Bucureşti, * * * Lumea peste două decenii, anchetă a revistei New Scientist, Editura Ştiinţifică, Bucureşti, * * * Buletin de ştiri tehnico - ştiinţifice, Agerpres, colecţie, * * * Aurora, Buletinul Ambasadei URSS la Bucureşti, * * * Almanah Scânteia, colecţie * * * Almanah Ştiinţă şi tehnică, colecţie * * * Contemporanul, colecţie * * * Magazin, colecţie * * * Science et Avenir, Franţa, iunie, * * * Lumea colecţie * * * Prisma, Buletinul Ambasadei R.F. Germania la Bucureşti, colecţie 1969, 1972

72 62 Buletinul ştiinţific nr ION AGÂRBICEANU: ROMÂNUL CARE A INVENTAT LASERUL Conf. univ. dr. Ioan STATE Universitatea Creştină Dimitrie Cantemir Facultatea de Relaţii Economice Internaţionale Braşov Résumé: Nous pouvons dire, sans aucun doute, que le laser est une invention majeur de notre époque. Il facilite des usinages industiels qu auparavant on ne pouvait pas imaginer, des interventions chirugicales de grande finesse, des mesurages d une précision extraordinare, etc. Nous sommes tout le temps en contact avec la tehnique de calcul, avec l inscription et la lecture des informations sur les CD ou DVD à l aide du laser, tout comme la lecture des codes de bares des produits à la caisse des magasins. Je me suis décidé d évoquer quelques faits regardant un représentant de grand valeur de la physique de Raoumanie, le professeur Ion I. Agârbiceanu qui a réalisé le premier laser à gaz dans notre pays, tout en remémorant des souvenirs cachés dand ma memoire dès la période estudiantine. Mots clé: laser, histoire, Agârbiceanu, academie 1 LASERUL ŞI UTILIZĂRILE SALE. PRIMUL LASER ROMÂNESC La un an de la inventarea primului laser din lume, un român avea să intre în analele fizicii cu o descoperire originală. În 1961, Ion I. Agârbiceanu a coinventat primul laser din România. Acest laser urmează celui inventat de Theodor Harold Maiman în anul 1960 care avea drept mediu activ un cristal sintetic de rubin. Descrierea detaliată şi rezultatele obţinute cu acest aparat au fost prezentate în volumul Contribution a l etude des lasers aux gas, publicat în Sâmbătă 20 octombrie 1962, savantul Ion I. Agârbiceanu a făcut remarcabila realizare - laserul cu gaz (heliu-neon) - în laboratorul de metode optice în fizica nucleară, organizat în cadrul Institutului de Fizică Atomică din Capitală. La câteva zile, la primul curs de fizică, profesorul nostru descria epocala sa realizare, acoperind tabla cu imagini şi formule ilustrative. Noi, studenţi ai Facultăţii de Electrotehnică prezenţi în sală, nu ne imaginam nici pe departe că suntem contemporanii unor revoluţionare aplicaţii.

73 Secţiunea Economie şi Afaceri Internaţionale 63 Alături de o echipă bine pregătită, omul de ştiinţă a iniţiat amplificări cuantice ale luminii. Prin focalizarea fasciculului luminos monocromatic, coerent produs de laser, se obţin densităţi mari de radiaţii pe suprafeţe mici, cu aplicaţii în diverse domenii. Laserul inventat de cercetătorul român a fost brevetat şi apreciat de către fizicieni din întreaga lume. Aplicaţiile ulterioare sunt oferite tuturor domeniilor economiei oricărei ţări, de la industrie, agricultură şi sănătate, la showbiz şi, nu în ultimul rând, educaţie. Domeniile utilizărilor sunt: Fuziune nucleară Aplicaţii militare Geologie, seismologie şi fizica atmosferei, metrologie Comunicaţii prin fibră optică Spectroscopie, fotochimie, microscopie, holografie Industrie şi prelucrări de metale şi materiale Aplicaţii industriale: sudarea cu laser, tăierea cu laser, gravarea cu laser, marcare cu laser, crestarea cu laser, sinterizarea selectivă cu laser, sinterizarea prin scânteie cu laser. Medicină: bisturiu cu laser, înlăturarea tatuajelor, stomatologie, oftalmologie, acupunctură Comerţ textile, cititoare de coduri de bare, imprimare Înregistrarea şi redarea CD-urilor şi DVD-urilor În 1974 a fost lansat pe piaţă scannerul laser pentru codurile de bare, în discul laser, din 1982 CD-player-ul a inundat piaţa, urmat la scurt timp de imprimantele laser. În 2004 au fost vândute în întreaga lume de lasere, cu o valoare totala de 2,19 miliarde de dolari şi peste 730 de milioane de diode laser, cu o valoare totala de 3,20 miliarde de dolari. Şi aceasta în condiţiile în care iniţial laserul a fost considerat o soluţie în căutarea unei probleme sau, cum s-a mai spus, an invention looking for a job 2 MITUL FORŢEI LASERULUI ROMÂNESC ÎN APĂRAREA ŢĂRII A intrat în folclor o poveste. După "primăvara de la Praga", din august 1968, adică după invazia Uniunii Sovietice şi a statelor aservite, în Cehoslovacia, România (singura care a refuzat invazia), a devenit dizidentul socialismului. Se spunea că ar exista intenţia de a fi şi România ocupată. Circula povestea cum că la graniţă, tehnica de luptă a celor ce intenţionau să invadeze ţara avea de suferit din cauza utilizării unei arme româneşti: laserul. După atâţia ani suntem convinşi că era exclusă o asemenea armă, cu efectele descrise. De fapt, tot în acea perioadă, în anturajul autorului acestui articol, se vorbea despre "tunul lui State". Aceasta întrucât în preocupările autorului se situa studiul şi conceperea unei instalaţii magnetohidrodinamice. Elaborasem o serie de lucrări teoretice, proiectasem şi realizasem practic, la Tractorul UTB, o pompă magnetohidrodinamică pentru metal (aluminiu) lichid cu ajutorul căreia metalul lichid se prelua din cuptor, spre exemplu, şi se transvaza într-o formă de turnare. Primele experimente au demonstrat valabilitatea instalaţiei, bara de aluminiu de câţiva metri lungime lansată în experimentele preliminare, înfigându-se în zidul halei de la Atelierul electric, astfel că instalaţia se dovedise a avea comportamentul unui lansator, a unui tun. Oficialităţile luaseră în serios ameninţarea şi, din motive de securitate naţională, nu a emis paşaport autorului în vederea unei călătorii într-o ţară vecină. Desigur, ulterior cercetările din străinătate s-au cantonat şi în domeniul militar, principiul "Războiului stelelor", presupunând şi un aruncător de plasmă care ar funcţiona pe acelaşi principiu.

74 64 Buletinul ştiinţific nr ION FIUL Ion I. Agârbiceanu s-a născut pe 6 ianuarie 1907 în localitatea Bucium-Sasa, situată în Munţii Apuseni, jud. Alba. Tatăl său, scriitorul semănătorist Ion Agârbiceanu, era preot în sat, iar mama sa, Maria, era casnică, situaţie des întâlnită în multe familii de preoţi. În afară de literatură, părinţii lui se interesau de progresele fizicii şi astronomiei. Ion s-a remarcat ca un copil supradotat intelectual, fapt care i-a determinat pe părinţi să îl dea la şcoala primară de la vârsta de 5 ani. A absolvit liceul George Bariţiu în Cluj la vârsta de 17 ani, în După bacalaureat s-a înscris la Institutul Electrotehnic înfiinţat de Dragomir Hurmuzescu în cadrul Universităţii din Bucureşti, pe care l-a absolvit în 1930, obţinând titlul de inginer. Pentru aprofundarea studiilor de fizică a plecat la Facultatea de Ştiinţe din Paris, unde şi-a luat o a doua licenţă şi şi-a dat doctoratul (1934). A lucrat puţină vreme ca inginer în Anglia, apoi a revenit în ţară şi a funcţionat ca asistent, apoi ca şef de lucrări la Universitatea din Bucureşti, Facultatea de Fizica. În 1948, s-a înfiinţat, tot în Bucureşti, Institutul de Petrol şi Gaze, iar Ion I. Agârbiceanu a fost numit şef al Catedrei de fizică. În paralel cu activitatea didactică, munca lui în domeniul cercetării în fizică - spectroscopie s-a amplificat atunci când, în 1956, i s-au creat condiţii în cadrul Institutului de Fizică Atomică (IFA) din Bucureşti. În perioada , Ion I. Agârbiceanu a condus catedra de Fizică la Institutul Politehnic din Bucureşti, din str. Polizu unde lucra noaptea târziu, efectuând cercetări în domeniul luminii polarizate. Aici, în Polizu, l-am cunoscut şi i-am urmărit cursurile elegante, alături de ceilalţi 18 colegi ai mei din anii de început ai studeţiei. Din anul 1969, laboratorul înfiinţat de I. Agârbiceanu s-a dezvoltat, devenind Secţia de radiaţii şi plasma, abordând probleme de tehnica şi fizica laserelor şi studiul plasmei de mare energie. Rezultatele obţinute le-a publicat în peste 100 de articole în reviste de specialitate în ţară şi străinătate. 4. PERSONALITATEA PROFESORULUI Ceea ce l-a caracterizat întotdeauna pe profesorul Agârbiceanu a fost remarcabila sa distincţie: în relaţiile cu studenţii şi colegii, în lecţiile exemplare pe care le ţinea la Institutul Politehnic din Bucureşti, în cercetarea ştiinţifică de pionierat pe care a desfăşurat-o. Se spune că era sever cu el şi colaboratorii, dar blând şi gata să ajute pe oricine la nevoie. Era vizibilă armonia dintre bogăţia cunoştinţelor cu tenacitatea cercetătorului şi comportarea plină de tact şi fineţe. Conducerea Academiei îl considera un autentic,,reprezentant strălucit al ştiinţei şi învăţământului fizicii în ţara noastră". Lucrările întreprinse de Ion Agârbiceanu sunt însă cu mult mai întinse ca arie, cuprinzând spectroscopia de absorbţie şi de emisie, studiul fluorescenţei şi polarizării luminii, fizica păturilor subţiri, acestea din urmă cercetări fiind întreprinse cu sprijinul unor colective din cadrul Institutului Politehnic Bucureşti. Ion Agârbiceanu a reuşit ca,

75 Secţiunea Economie şi Afaceri Internaţionale 65 prin metode proprii, să determine cu mare precizie o serie întreagă de mărimi nucleare. A avut, de asemenea, rezultate remarcabile privind utilizările metodelor optice în ştiinţă şi tehnică, spectroscopie, cercetarea plasmei etc. La orele sale, ca de altfel şi a multor altor profesori ai vremii, asistau studenţi de la cele mai diverse facultăţi. Personalitatea sa îmi este asociată întotdeauna cu profesorii Ţiţeica şi Remus Răduleţ, ales membru titular al Academiei Române, devenind ulterior ( ) vicepreşedinte al acestui for ştiinţific înalt. 5 ION AGÂRBICEANU, UMANISTUL Preot greco-catolic, ziarist şi romancier român, adept al Semănătorismului, parlamentar, membru al Academiei Române. Prozatorul ardelean, autorul frumoasei povestiri despre Fefeleaga şi calul ei Bator, Ion Agârbiceanu s-a născut în 12 septembrie 1882, în comuna Cenade (jud. Alba), în apropierea satului Agârbici, pe linia ferată Copsa Mica - Sibiu unde tatăl său era pădurar. Studii gimnaziale la Blaj ( ), superioare la Facultatea de Teologie din Budapesta ( ). Din , începe să colaboreze cu poezii la Tribuna (Sibiu), Gazeta Transilvaniei (Braşov), Familia (Oradea), Sămănătorul În septembrie 1905, se înscrie la Facultatea de Litere din Budapesta, secţia de limbi clasice, română şi istorie. Renunţând la continuarea studiilor filologice, obţine o parohie în Munţii Apuseni, în com. Bucium-Sasa ( ); apoi trece paroh la Orlat, lângă Sibiu ( ). Se stabileşte la Cluj (1919), unde desfăşoară o fecundă activitate literară, culturală şi socială, ocupând totodată diverse funcţii politice şi ecleziastice. Mai târziu, în 1919, a făcut parte din Primul Parlament al României întregite, iar în perioada a fost vicepreşedinte al Senatului. A fost membru în Comitetul Executiv al Partidului Naţional Român din Transilvania (1919). A fost preot şi protopop în Cluj (din 1930), canonic al Episcopiei de Cluj-Gherla (din 1931). Pentru activitatea sa literară, ales membru corespondent (1912), apoi activ (1925) al Astrei, secretar general al secţiilor literare-ştiinţifice ale Astrei ( ), cu un rol însemnat în Adunările generale anuale ale acesteia, fiind un timp redactor al revistei Transilvania Lucian Blaga l-a numit sfânt părinte al literaturii române. Autorul unei opere vaste, cuprinzând romane, poveşti şi povestiri, evocări literare. Mărturisirea sa despre izvorul inspiraţiei sale trebuie completată cu viaţa şi cariera preoţească: ele i-au oferit lui Agârbiceanu întâmplări şi teme literare variate, înfăţişând bucurii şi drame ale vieţii. Participă ca preot militar la Primul Război Mondial, iar după Marea Unire din 1918 se stabileşte la Cluj, devenind protopopul greco-catolic al Clujului şi canonic al Mitropoliei blăjene. Prieten cu Nicolae Iorga, stând între două din marile nume ale prozei româneşti - Ioan Slavici şi Liviu Rebreanu - personalitatea lui Agârbiceanu se detaşează prin relieful său original. A primit premiul naţional pentru proză în 1927, Ordinul Muncii, pentru merite deosebite în domeniul creaţiei literare în 1954, Ordinul Steaua Republicii clasa I în 1962 când a fost sărbătorit oficial cu ocazia a 80 ani de viaţă.

76 66 Buletinul ştiinţific nr CONTINUITATEA GENERAŢIILOR SAU UN NUME-DOI SAVANŢI Ion Agârbiceanu, umanistul, a fost ales membru corespondent al Academiei Române în 1919, apoi membru titular al Academiei în 1955 la Secţia de ştiinţe istorice, ştiinţa limbii, literatură şi artă. A avut satisfacţia unei opere literare a cărei valoare artistică şi etică a fost recunoscută şi a unei vieţi în care, după propriile-i cuvinte, a căutat să armonizeze omul cu scriitorul. După moartea scriitorului, s-a evidenţiat, prin reeditări mai ales, opera de meditaţie creştină a părintelui-scriitor. La 28 mai 1963 se stinge din viaţă la Clinica Medicală din Cluj, în urma unui infarct miocardic. Necrologul semnat de Academie şi de Uniunea Scriitorilor evidenţiază bogata şi îndelungata sa activitate - peste şase decenii - pe tărâm literar. La mitingul de doliu, ţinut la Cluj, la 31 mai, îi omagiază personalitatea Iorgu Iordan, Zaharia Stancu, Mihai Beniuc. Ion I. Agârbiceanu, savantul, recunoscut ca o mare personalitate a ştiinţei româneşti, a fost trimis ca reprezentant al ţării la Uniunea Internaţionala de Fizică Pură şi Aplicată şi a lucrat în Grupul European de Spectroscopie Atomică. Pentru meritele sale ştiinţifice a fost ales membru corespondent al Academiei Române la 21 martie A încetat din viaţă la Cluj-Napoca, la 9 martie Un nume care trebuie adus aminte atunci când auzim despre laser. Un român pe care să îl venerăm şi să îl pronunţăm de fiecare dată când deschidem calculatorul. Pe de altă parte să memorăm două biografii paralele: tată-fiu, simultan membri ai Academiei române de ştiinţe, chiar dacă numai pentru 66 de zile. BIBLIOGRAFIE 1. Popescu-Gogan, P., Personalităţi româneşti ale ştiinţelor naturii şi tehnicii, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, Costinescu, P., Mihăilescu, N., Olteneanu, M., Inventatori români, ed.i/ii, Editurile AGIR/OSIM, Bucureşti, Manolea, Gh. Ion I. Agârbiceanu şi primul laser cu gaz din ţara noastră, Gazeta de Sud, 23 oct. 2010

77 Secţiunea Economie şi Afaceri Internaţionale 67 PATRU DECENII DE MARKETING LA BRAŞOV Conf. univ. dr. Ioan STATE Universitatea Creştină Dimitrie Cantemir Facultatea de Relaţii Economice Internaţionale Braşov Abstract: Ultimii 20 de ani au constituit un prilej de revendicări în toate planurile, fie ele politice, sociale, profesionale. Oameni de ştiinţă şi cultură de valoare recunoscută de-alungul vremurilor şi de către întreaga umanitate au fost trecuţi în derizoriu, contestaţi. Similar se petrec lucrurile cu domenii sau discipline. Într-o asemenea situaţie s-a situat inclusiv disciplina de marketing, atribuită cel mai adesea implementării recente din unele ţări cu tradiţie. Mai mult, constatăm că se revendică înfiinţarea unor societăţi naţionale în domeniu. Celor ce vor să afle adevărul devenirii marketingului în România le oferim, sub titlu de restituire, un document facsimil apărut în presa braşoveană (Astra) în Facem precizarea că la întâlnirea care a avut loc la Casa Armatei, în Sala coloanelor, a luat fiinţă Filiala judeţeană de Marketing a AROMAR, autorul înscriindu-se în aceasta alături de alţi tineri specialişti în inginerie şi economie din judeţ. Key words: marketing, istoric, Braşov, România 1 CUVÂNT ÎNAINTE Literatura de specialitate străină plasează disciplina de marketing în coordonate temporale suficient de precise şi riguroase, astfel că cititorul îşi poate forma o idee cât se poate de reală asupra elementelor antropologice ale disciplinei. Ultimii 20 de ani, pe de altă parte, au constituit un teren propice pentru proliferarea unor idei greşite asupra existenţei marketingului în România.

78 68 Buletinul ştiinţific nr Din necunoaştere sau reacredinţă această disciplină este plasată exclusiv în dimensiunea ultimelor două decenii, fie ca o cucerire postrevoluţionară, fie ca o expansiune justificată a unor discipline occidentale. Mai mult, cititorul adesea este derutat de existenţa unor organizaţii, asociaţii, care îşi arogă prioritatea în domeniu, ceea ce este jenant, dacă nu revoltător. Cu 40 de ani în urmă, autorul a participat, alături de alţi tineri specialişti, la şedinţa de constituire a filialei judeţene de marketing, printre primele din ţară. Se pun bazele a ceea ce a supravieţuit deceniilor: Asociaţia Română de Marketing (AROMAR). Îmi sunt proaspete amintirile legate de atmosfera din Sala Coloanelor de la Casa Armatei din Braşov, de cei ce ne-au expus puncte de vedere interesante şi originale pentru acele vremi, respectiv profesorii Iosif Constantin Drăgan, Guy Seraraf şi Mihai C. Demetrescu care mi-a fost mentor şi de a cărui prietenie m-am bucurat, coordonatorul cursurilor de specializare postuniversitară din cadrul Facultăţii de Planificare şi Cibernetică Economică, de la ASE, pe care le-am absolvit la un deceniu de la întâlnirea de la Braşov. Despre devenirea celor ce au fost în sală, a tinerilor de atunci, puţine date. Unul din cei mai dinamici şi pasionaţi, de un optimism molipsitor, ing. Ionel Florescu, a fost printre cei care au pus bazele Camerei de Comerţ şi Industrie Braşov; s-a stins prea timpuriu într-un tragic accident. La lectura materialului cititorul va întâlni poate elemente surprinzătoare legate de referinţele vremii. Să subliniem că faptele se petrec la puţină vreme de la atitudinea conducătorilor români faţă de invadarea Cehoslovaciei, pe care au condamnat-o public, prilej care a deschis România către ţările occidentale. Pe de altă parte trebuie făcută menţiunea că deschiderea conducerii de atunci către lume s-a manifestat şi prin promovarea cadrelor bine pregătite profesional în funcţii de mare responsabilitate şi cu vădită audienţă. Am optat pentru menţinerea integrală a materialului, cu grafia de atunci, condiţie în care cititorul va trebui să facă un efort pentru înţelegerea acelor condiţii, inclusiv a atitudinii ţărilor occidentale de încurajare a schimburilor comerciale şi cooperare, urmare a desprinderii şi îndepărtării de focarul reprezentat de Uniunea Sovietică a acelor vremi. Invocarea regimului socialist, a ţărilor socialiste, al Consiliului Economic de Ajutor Reciproc (CAER), de către reporter, prof. Mircea Groza sau invitaţii săi, trebuie privită firească şi necesară pentru a menţine adevărul istoric. Trecerea timpului a validat o serie de propuneri şi idei exprimate cu acel prilej. Construirea unui aeroport internaţional, fie el la Timişoara, a permis valorificarea patrimoniului naţional turistic. Demersurile pentru un aeroport la Braşov vin ca o extensie a acelor propuneri ale prof. Iosif Constantin Drăgan. Poate cu prea multă uşurinţă se trece actualmente, nu numai în ţară, peste precizările profesorului Guy Serraf prin care prin care se atribuie marketingului o principală funcţie a vieţii întreprinderii, a managementului său, implicită şi nu paralelă acestuia, dar, deopotrivă a dinamica mediului. Ceea ce trebuie subliniat este şi faptul că se focalizează importanţa informaţiilor de marketing în elaborarea temelor de proiectarecercetare a produselor. La sfârşitul deceniului VII au fost înfiinţate o serie de institute de cercetare, fie de cercetare tehnologică, fie economică, parte din activitatea acestora fiind orientată către studiile de piaţă sau de prognoză. Reţinem atenţia cititorului cu Institutul de Cercetare şi Proiectare pentru Autovehicule şi Tractoare (ICPAT) Braşov, unul din cele mai mari din sud-estul Europei la acea vreme. Mai funcţiona la Braşov un centru de cercetare în domeniul rulmenţilor, generatoarelor eoliene, în domeniul sfeclei şi cartofului, al îmbunătăţirilor funciare. Poate ar trebui consemnate eforturile specialiştilor din acea perioadă, contribuţia acestora la patrimoniul tehnic şi ştiinţific.

79 Secţiunea Economie şi Afaceri Internaţionale 69 2 MARKETINGUL ŞI PROMOVAREA RELAŢIILOR INTERNAŢIONALE. Anchetă internaţională consemnată de prof. Mircea Groza şi publicată în revista ASTRA, sept. 1971,,Marketingul" poate fi definit, în linii generale, ca un ansamblu de metode şi tehnici prin care o întreprindere pătrunde în,,secretele'' mediului său ambiant, adică al pieţii. Nu de puţine ori el devine o adevărată strategie comercială, susţinută însă din interior de un ferm aparat ştiinţific. Apărut mai întâi ca,,politică a întreprinderii" capitaliste, marketingul a suferit, în chip firesc, influenţele acestui mod de producţie, adică a relaţiilor concurenţiale, care alterează, într-o măsură, sistemul principiilor.

80 70 Buletinul ştiinţific nr Aplicat în socialism - prin atenţia pe care noi o dăm dezvoltării relaţiilor comerciale şi de cooperare - el îşi schimbă, fără îndoială, calitatea, cumulând trăsături noi. Nu e, de aceea, de mirare că mulţi specialişti în marketing din occident au împrumutat experienţa în materie de econometrie şi planificare a ţărilor socialiste. În sensul programului elaborat de Congresului X-lea al partidului, ţara noastră promovează schimburi comerciale externe, vizând, cum se ştie, armonizarea eforturilor de a asigura pentru acestea condiţii cât mai optime. România participă activ la lucrările organizaţiilor economice internaţionale. În cadrul CAER ea contribuie la colaborarea dintre ţările socialiste, în scopul edificării socialismului în fiecare ţară şi pentru prestigiul întregului sistem. Totodată, ţara noastră intensifică schimburile şi cooperarea cu toate naţiunile lumii, Interesul pentru marketing trebuie înţeles, aşadar, în acest context, el nefiind nici măcar o,,achiziţie" recentă. România a iniţiat, până acum, în diferite organizaţii de cooperare, acţiuni referitoare la eficacitatea acordurilor pe termen lung, la rambursarea în mărfuri a livrărilor de echipament pe credit, făcând propuneri concrete pentru înlăturarea piedici-lor din calea comerţului european. Cu scopul de o informa pe cititorii Astrei asupra problematicii marketingului, precum şi pentru a sprijini filiala de marketing (AROMAR) care a luat fiinţă de curând în Braşov, revista noastră publică, o anchetă printre specialişti. - Care este esenţa marketingului? l-am întrebat pe unul din specialiştii reputaţi ai domeniului, dr., C. DRAGAN - vice-preşedinte pentru activităţi speciale ale Federaţiei Internaţionale de Marketing - Preşedinte al,,fundaţiei Europene C. Drăgan" - Preşedinte al Asociaţiei Spaniole de Marketing În materie de comerţ exterior economiile devin,,economii de piaţă". Deci, un bun îl reprezintă,,cota de piaţă-piaţă" de care dispune ţara exportatoare respectivă. Aceasta e piatra de temelie a marketingului. Din această constatare şi convingere derivă toate consecinţele ştiinţei eficienţei" care a elaborato tehnică şi o metodologie generala aplicativă, astăzi, oricărei activităţi umane. Trebuie să avem un numitor şi un interes comun: acela de a discuta noile tehnici aplicabile la comerţul exterior care se desprind din noua,,ştiinţă a marketingului", - în fond o sinteză a altor ştiinţe ca economia politică, matematica, statistica, sociologia, psihologia, estetica etc. Schimbul de idei e reciproc şi util. Nu numai occidentul oferă ultimele experienţe şi metode în materie de marketing, ci, la rândul său, el are de împrumutat experienţa în materie de econometrie şi planificare din ţările socialiste. - Care au fost motivele care au determinat Federaţio Mondială de Marketing să aleagă România, pentru desfăşurarea lucrărilor celui de al V-lea Seminar internaţional de marketing? Federaţia Mondială de Marketing a promovat întotdeauna un spirit de cooperare între asociaţiile naţionale. Încă din anul 1967 am preconizat împreună cu prof. Tagliocarne organizarea unor sesiuni EST - VEST europene care să ducă la deschiderea pe teren, în ţările socialiste, aşa cum am procedat acum. România e un punct de întâlnire ideal între naţiuni importante europene: Jugoslavia, Cehoslovacia, Ungaria etc., cu perspective şi pentru alte naţiuni ca Bulgaria,

81 Secţiunea Economie şi Afaceri Internaţionale 71 Albania sau Grecia, tradiţional legată de aceste economii, chiar Polonia. Personal, cu o experienţă de peste trei decenii în domeniul relaţiilor internaţionale, am dorit şi doresc să fiu util ţării în care m-am născut. - Aţi prezentat marketingul ca o metodologie generală de apropiere şi tratare a tuturor problemelor inerente oricăror activităţi umane. Care este părerea dumneavoastră despre perspectivele de cooperare ale României prin intermediul societăţilor mixte, în general, sau în ramura turismului. - România oferă multe perspective de cooperare în toate domeniile, inclusiv turismul. În acest domeniu România trebuie să ofere ceva în plus faţa de ceea ce oferă ţările cu o veche tradiţie turistică. Alături de marea şi plaja noastră însorită trebuie să creăm o imagine nouă a salbei de nepreţuit a mânăstirilor, a staţiunilor de cură balneară şi climaterică cu ape minerale şi termale, a vânătorii şi pescuitului turistic, a artei populare sub variatele ei forme. - Ce perspective întrevedeţi pentru permanentizarea acestei iniţiative? - Construirea unui aeroport internaţional la Timişoara va contribui deopotrivă la valorificarea patrimoniului turistic al regiunii, a resurselor importante de ape minerale cât şi la înfiinţarea unui Institut de Management Marketing pentru Europa de EST, autonom, cu colaborarea mai multor naţiuni. Numai prin cooperarea şi stabilizarea unui limbaj comun putem spera într-o mai mare justiţie socială şi o mai buna înţelegere între oameni. - Ce este marketingul? MARKETINGUL - POLITICA ÎNTREPRINDERII GUY SERRAF Vice-preşedinte ADETM - Asociaţia Naţională pentru dezvoltarea tehnicilor de Marketing (Franţa). - Marketingul este una din funcţiile principale ale vieţii unei întreprinderi: el se situează la nivelul unei conduite eficace a întreprinderii în raport cu mediul înconjurător şi în principal în raport cu piaţa. Marketingul favorizează din plin expansiunea politicii comerciale, fapt care îl include în politica generală a întreprinderii. Marketingul reprezintă efortul coerent al întreprinderii pentru a-şi înfăptui o strategie şi pentru a-şi atinge obiectivele. Această metodă de studiere implică luarea în considerare a diferiţilor factori ai realităţii pieţii şi a diverselor categorii de consumatori sau de utilizatori interesaţi. Cunoaşterea mediului înconjurător impune o activitate de cercetare şi o analiză a tuturor informaţilor necesare formulării problemei. În acest stadiu, întreprinderea va utiliza metode şi tehnici ştiinţifice proprii pentru a pătrunde şi înţelege dinamica mediului înconjurător. Determinarea obiectivelor întreprinderii se va face în raport cu evaluarea beneficiului, a rentabilităţii, deciziile urmând a fi luate pe baza previziunilor stabilite. Calitatea studiilor alese depinde de vigoarea cercetărilor efectuate în prealabil. Planul de acţiune al marketingului prevede, bazat pe dozarea mijloacelor pe axe multiple (strategia gamei şi a produselor, strategia organizării forţelor de vânzare, strategia de distribuire, strategia de promovare, strategia publicitară, strategia preţurilor), principalele tactici, cele mai favorabile, care vor asigura relaţiile şi dezvoltarea întreprinderii în perioada determinată. Direcţia de marketing răspunde faţă de direcţia generală de sinteza

82 72 Buletinul ştiinţific nr cunoştinţelor şi construcţia strategiilor; ea controlează realizarea planului împreună cu direcţia vânzărilor şi evaluează rezultatele obţinute, prepară materialul necesar determinării obiectivelor viitoare şi participă la politica generala a întreprinderii. Marketingul mai este şi o stare de spirit care favorizează studiul tendinţelor pieţii şi a cerinţelor categoriilor de consumatori cu scopul de a permite întreprinderii să se adapteze la evoluţia comercială, economică, tehnologică, socială, culturală şi să urmărească în mod ştiinţific obiectivele sale de dezvoltare. Această ultimă direcţie, această stare de spirit, trebuie să cuprindă toate serviciile întreprinderii, astfel ca aprovizionarea, activitatea de cercetare tehnică, producţia, gestiunea administrativa, recrutarea şi selecţionarea cadrelor, funcţia financiară de asemenea să fie pătrunse de această preocupare primară pentru a deveni în mod strategic eficace în raport cu piaţa în continuă evoluţie. ROLUL MARKETINGULUI ÎN FUNDAMENTAREA ECONOMICĂ A INVESTIŢIILOR GHEORGHE ISTRATE DIRECŢIA, ŞTIINŢIFICĂ - INSCIN - Institutul pentru Studierea Conjuncturii Economice Internaţionale - Bucureşti, - Ce înţelegeţi prin fundamentarea investiţiilor? În linii mari prin fundamentarea economică a investiţiilor înţelegem investigarea tuturor factorilor de natură economică, socială şi politică, care condiţionează eficienţa cheltuirii unor însemnate resurse materiale şi umane, desprinderea tendinţelor privind evoluţia viitoare a acestor factori şi luarea deciziei de investiţie în : concordanţă cu rezultatele acestor investigaţii. Observăm că un loc principal îl ocupă determinarea evoluţiei viitoare a fenomenelor economice, cunoaşterea ciclului de viaţă al produselor, prognozarea tendinţelor tehnologice, cu scopul de a reduce cât mai mult incertitudinea cu privire la viabilitatea şi competitivitatea noilor capacităţi de producţie. O atenţie deosebită trebuie acordată dezvoltării unor capacităţi a căror producţie urmează să se realizeze parţial sau integral la export. Definirea noţiunii de marketing, ca fiind abilitatea de a produce şi a oferi pe piaţă produse şi servicii de maximă eficienţă economica, oglindită pe plan general prin asigurarea continuităţii creşterii economice şi a nivelului de trai al populaţiei", conţine elementele care indică legătura directă ce există între cercetarea de marketing şi luarea deciziilor de investiţie. - Care sunt mijloacele, metodele, căile, care stau la dispoziţia centralelor industriale pentru folosirea tehnicilor de marketing şi fundamentarea economică a investiţiilor? - Mai întâi consider că trebuie situată înţelegerea necesităţii ca activităţilor de cercetare a pieţii, de cercetare a produsului şi analizei economice să li se acorde locul şi atribuţia cuvenită în ansamblul de activităţi impuse de cooperarea, proiectarea şi construirea unor capacităţi de producţie noi. Aceasta presupune ca în cadrul fiecărei centrale şi întreprinderi industriale să se organizeze un puternic compartiment de marketing, dotat cu specialişti experimentaţi (economişti, ingineri, sociologi) iar şefii acestui compartiment să ocupe un loc principal în colectivele de conducere (comitete de direcţie, consilii de administraţie etc.) ale unităţilor economice respective. Menţionez necesitatea ca activităţilor de cercetare a pieţii, de cercetare a produselor şi analizei

83 Secţiunea Economie şi Afaceri Internaţionale 73 economice să li se acorde, printr-o programare judicioasă timpul fizic necesar efectuării lor în bune condiţiuni. Subliniez acest lucru, datorită faptului că în practică se întâlnesc cazuri în care studiile de piaţă se realizează după stabilirea temei de proiectare. O astfel de practică poate fi dăunătoare pentru însăşi decizia de investiţie, având în vedere că, aşa cum este îndeobşte cunoscut, realizarea unor studii aprofundate pe piaţă - instrument principal al politicii de marketing - necesită timp, investigaţii laborioase şi adesea foarte costisitoare, gruparea unor specialişti în elaborarea principalelor prognoze. Or, concluziile studiului de piaţă servesc şi la fixarea temei de proiectare care stabileşte capacitatea viitoarei unităţi de producţie. Şi în cazul folosirii studiilor previzionale de piaţă elaborate de institutele de specialitate din ţară şi străinătate, este necesară intervenţia propriului compartiment de marketing, care să interpreteze concluziile studiilor în concordanţă cu posibilităţile concrete ale unităţilor economice respective şi să propună soluţiile corespunzătoare. Studiile previzionale de piaţă, elaborate la nivelul unui institut de specialitate, pot prezenta unele avantaje suplimentare, comparativ cu cele efectuate de compartimentele de marketing din cadrul centralelor şi întreprinderilor industriale. Este vorba de avantajele ce decurg din tratarea problemelor la nivelul economiei naţionale de ansamblu, cu luarea în considerare a tuturor posibilităţilor de cooperare între ramuri şi subramuri, descoperindu-se, deci, cadrul unei singure întreprinderi sau centrale industriale. Acest mod de abordare a problemelor este deosebit de util şi pentru determinarea unor decizii judicioase de investiţie. El permite soluţii pentru realizarea cu succes a integrării pe verticală. CONDIŢIILE REALIZĂRII ACTIVITĂŢII DE MARKETING ÎN COOPERAREA INDUSTRIALĂ INTERNAŢIONALĂ D. VUJACIUC Profesor la Facultatea de Economie SUBOTICA (Iugoslavia) - Ce ne puteţi spune despre condiţiile de realizare ale activităţii de marketing în cooperarea industrială inter-naţională? - Noile metode ştiinţifice de gestiune economică sunt de importanţă primordială deoarece ajuta să dezvolte economia pieţii. Marketingul reprezintă în sensul cel mai larg al cuvântului, una dintre noile metode de organizare a gestiunii întreprinderii şi a economiei în general, a economiei pieţii în mod special. Pentru realizarea conceptului de marketing, este absolut necesar, în mod particular, să apropiem într-o măsura cât mai mare cercetarea ştiinţifică de prospectare şi prevedere la factorii determinanţi ai pieţii (dezvoltarea cererii şi a consumului, evoluţia consumatorilor, dezvoltarea pro-dusului, concurenţa, preţul, oferta, canalele de distribuţie, exportul, publicitatea). Pentru a realiza cu succes conceptul de marketing, este necesară şi o continuitate oarecare, o succesiune, începând cu activitatea de cercetare în laborator, până la piaţă, trecând prin atelierele de prototipuri staţiile de încercare şi de control final. O astfel de condiţie preliminară necesită enorme investiţii, care nu se limitează numai la activitatea de cercetare ştiinţifică, ci urmăreşte să stabilească o cooperare industrială internaţională şi o specializare optimă a producţiei. În lumea modernă realizările tehnice se propagă într-un ritm rapid datorită diferitelor forme de cooperare industrială cu străinătatea prin metode ştiinţifice de dezvoltare a pro-dusului şi prin eficacitatea marketingului de export.

84 74 Buletinul ştiinţific nr Pentru ca activitatea economică să fie cu adevărat eficace, marketingul impune aplicarea preceptelor de logică şi a legilor care să-l introducă în toate structurile economice. Căutând cu fermitate să dezvolte studiul pieţii şi adoptând marketingul ca şi noua manieră de a studia evoluţia şi cerinţele consumatorului modern, dezvoltarea şi tehnologia produsului, care constituie legătura directă între consumator şi producător, industria iugoslavă a obţinut importante rezultate pe planul cooperării internaţionale şi a specializării producţiei. BIBLIOGRAFIE 1. Groza, M., Marketingul şi promovarea relaţiilor internaţionale. În Astra, septembrie, 1971.

85 Secţiunea Economie şi Afaceri Internaţionale 75 FUNDAMENTAREA OPERAŢIILOR COMERCIALE INTERNAŢIONALE ÎN BAZA CHESTIONARULUI UNCTAD Conf. univ. dr. Ioan STATE Universitatea Creştină Dimitrie Cantemir Facultatea de Relaţii Economice Internaţionale Braşov Abstract: Pentru ilustrarea datelor referitoare la caracterizarea unei societăţi comerciale şi la potenţialul său de export am optat pentru prezentarea acestui chestionar, model UNCTAD. Privilegiul oferit de prezenţa specialiştilor străini, cu care am lucrat în domeniul producţiei şi exportului unor produse industriale complexe, a constituit un prilej de ancorare în universalitatea afacerilor internaţionale. Parcurgerea chestionarului scoate în evidenţă informaţiile de interes pentru elaborarea cercetărilor privind stadiul şi potenţialul unei companii. Prin valorificarea acestuia se poate evita descrierea stării firmei prin diverşi indicatori adoptaţi unilateral, care, uneori, prin variabilitate şi lipsa omogenităţii, a datelor semnificative în general, nu permit comparabilitatea multifactorială a firmelor. Publicarea acestui Chestionarul integrat, emis şi confirmat de unul din cele mai importante foruri comerciale, aduce un spor de utilitate, concreteţe şi universalitate cercetărilor din domeniu. Key words: informaţii, companie, UNCTAD, chestionar, operaţiuni comerciale 1 INTRODUCERE UNCTAD face parte din sistemul ONU, fiind un organ al Adunării Generale ONU (Rezoluţia 1995 din 30 Decembrie 1964). Centrul de Comerţ Internaţional OMC UNCTAD (creat în comun de GATT predecesorul OMC şi UNCTAD) are drept principală misiune acordarea de asistenţă de specialitate ţărilor în curs de dezvoltare în domenii legate de promovarea exporturilor. Toate statele membre ONU sunt membre UNCTAD. Astfel, în prezent, UNCTAD are 193 de membri. În plus, o serie de organisme interguvernamentale şi non-guvernamentale participă la lucrările sale în calitate de observatori. România este membră a UNCTAD de la înfiinţare, participând activ la lucrările sale, contribuind la dezbaterile privind problemele economiei globale şi la elaborarea de acorduri şi recomandări vizând sprijinirea ţărilor în curs de dezvoltare şi în tranziţie. Chestionarul prezentat, deşi nu este la ultima versiune, se constituie într-un instrument deosebit de util în abordarea unitară şi completă a unei cercetări privind

86 76 Buletinul ştiinţific nr fundamentarea operaţiunilor comerciale internaţionale ale companiilor ancorate în zona producţiei şi exportului. 2 CHESTIONAR: INFORMAŢII PRIVIND CARACTERIZAREA SOCIETĂŢII A. CARACTERIZAREA SOCIETĂŢII Date de identificare Numele societăţii:... Adresa Localitatea:..... Telefon: Fax:.. Persoana de contact:.. Funcţie:.... Anul înfiinţării firmei:... Numărul de angajaţi:. Date referitoare la activitatea societăţii Tipul de activitate: (marcaţi una sau mai multe variante) I_I Producător I_I Agenţie prezentată I_I Comerciant I_I Prestator de servicii. Ce servicii? Aria de comercializare (marcaţi una sau mai multe variante) Export către: Import din: I_I Ţările vecine I_I Ţările vecine I_I Ţările de pe acelaşi I_I Ţările de pe acelaşi continent continent I_I Lumea întreagă I_I Lumea întreagă Valoarea exportului mediu anual (USD).... Valoarea importului mediu anual (USD).... Date referitoare Ia produs Vă rugăm să prezentaţi produsele sau serviciile pe care le exportaţi, cât şi produsele importate ca materii prime pentru activitatea de producţie. În coloana I sau E indicaţi dacă produsul este exportat (E) sau importat (I) Nr. Produse /servicii I Nu completaţi crt. sau această coloană E (codul produsului) 1 2 Notă: (Vă rugăm să precizaţi orice trăsătură specifică a firmei dumneavoastră) B. TIPURI DE INFORMAŢII NECESARE Vă rugăm să completaţi această secţiune a chestionarului în funcţie de gradul de interes, marcând cu: x pentru,,interes scăzut, xx pentru interes mediu,,,xxx pentru,,interes ridicat. Dacă o anumită categorie de informaţie nu prezintă interes, lăsaţi spaţiul necompletat.

87 Secţiunea Economie şi Afaceri Internaţionale PARTENERI POTENŢIALI DE AFACERI 1.1 Cumpărători potenţiali (inclusiv distribuitori şi agenţi) I_I_I_I 1.2 Informaţii privind credibilitatea cumpărătorilor străini I_I_I_I 1.3 Asociaţii ale producătorilor, agenţii de cumpărare I_I_I_I 1.4 Furnizori potenţiali (inclusiv distribuitori şi agenţi) I_I_I_I 2. ORGANIZAŢII CARE AU RELAŢII CU COMERŢUL 2.1 Organizaţii oficiale de promovare a comerţu1ui şi alte I_I_I_I organizaţii guvernamentale 2.2 Organizaţii neguvernamentale (exemplu: camere de comerţ, I_I_I_I asociaţii ale comercianţilor şi/sau ale producătorilor etc.) 3. OPORTUNITĂŢI DE AFACERI I_I_I_I 3.1 Nevoia de bunuri şi servicii (oferta şi cererea) I_I_I_I 3.2 Ofertă internaţională de informaţii I_I_I_I 3.3 Oferte de investiţii / asociere cu companii străine I_I_I_I 3.4 Proiecte de dezvoltare (exemplu: finanţate de Banca Mondială, UE) I_I_I_I 4. STATISTICI 4.1 Statistica importului I_I_I_I 4.2 Statistica exportului I_I_I_I 4.3 Statistica producţiei I_I_I_I 4.4 Indicatori socio-economici I_I_I_I 5. CONDIŢII DE ACCES PE PIAŢĂ 5.1 Regulamentul de import şi controlul comerţului exterior I_I_I_I 5.2 Proceduri de import I_I_I_I 5.3 Tarife, inclusiv GSP şi alte sisteme preferenţiale I_I_I_I 5.4 Bartere netarifare (cote, licenţe...) I_I_I_I 5.5 Standarde tehnice I_I_I_I 5.6 Sisteme de certificare a calităţii I_I_I_I 5.7 Reguli sanitare şi de siguranţă (exemplu: fitosanitare) I_I_I_I 5.8 Reguli de ambalare şi etichetare (exemplu: etichetare ecologică) I_I_I_I 5.9 Regulamente de protecţie a mediului înconjurător şi a I_I_I_I consumatorului 6. DISTRIBUŢIA 6.1 Canale de distribuţie I_I_I_I 6.2 Facilităţi şi moduri de transport (aerian, maritim, feroviar, I_I_I_I rutier) 6.3 Zone libere de comerţ I_I_I_I 6.4 Facilităţi de depozitare I_I_I_I 6.5 Regulament de vânzare şi contracte de agenţie I_I_I_I 6.6 Practici comerciale (exemplu: termene de livrare şi plată) I_I_I_I 7 PROMOVAREA VÂNZĂRILOR 7.1 Cerinţe de ambalare şi design I_I_I_I 7.2 Reclamă (disponibilitatea şi costul mijloacelor de I_I_I_I

88 78 Buletinul ştiinţific nr comunicare alternative) 7.3 Târguri şi expoziţii I_I_I_I 8 INFORMAŢII DE PIAŢĂ CONFIDENŢIALE 8.1 Informaţii privind cererea (ex.: preferinţele consumatorului, I_I_I_I segmente de piaţă, caracteristici ale cererii) 8.2 Informaţii despre concurenţi (ex.: alianţe, strategii de I_I_I_I marketing) 8.3 Informaţii despre furnizorii străini I_I_I_I 8.4 Cotaţii de preţuri şi tendinţe ale acestora I_I_I_I 8.5 Tendinţe în tehnologie I_I_I_I 8.6 Tendinţele modei I_I_I_I 9 INFORMAŢII GLOBALE DESPRE PIEŢELE STRĂINE 9.1 Mediul politic şi economic I_I_I_I 9.2 Tendinţa politicii comerciale şi a comerţului exterior 9.3 Acorduri comerciale şi implicaţiile lor I_I_I_I 9.4 Sfaturi practice pentru oamenii de afaceri I_I_I_I 10 IMPORTUL DE MATERII PRIME NECESARE PRODUCŢIEI 10.1 Furnizori de materii prime şi componente I_I_I_I 10.2 Furnizori de echipament I_I_I_I 10.3 Preţuri şi condiţii de vânzare I_I_I_I 10.4 Ofertă de tehnologie şi know-how I_I_I_I 11 ALTELE 11.1 I_I_I_I 11.2 I_I_I_I Vă rugăm să ordonaţi în funcţie de importanţa lor, următoarele categorii de informaţii (1- cea mai importantă până la 11- cea mai puţin importantă) 1. Parteneri potenţiali de afaceri I_I 2. Organizaţii care au relaţii cu comerţul I_I 3. Oportunităţi de afaceri I_I 4. Statistici I_I 5. Condiţii de acces pe piaţă I_I 6. Distribuţia I_I 7. Promovare a vânzărilor I_I 8. Informaţii de piaţă confidenţiale I_I 9. Informaţii globale despre pieţele străine I_I 10. Importul de materii prime necesare producţiei I_I 11. Altele I_I C. PIEŢE DE INTERES Pentru ce pieţe aveţi nevoie de informaţii? Vă rugăm să precizaţi principalele pieţe de export şi/sau import care prezintă interes pentru dumneavoastră (ţări individuale) PIEŢE DE EXPORT PIEŢE DE IMPORT (surse de aprovizionare)

89 Secţiunea Economie şi Afaceri Internaţionale D. SURSE ACTUALE DE INFORMAŢII Ce surse de informaţii folosiţi în mod curent? Apreciaţi sursele de informaţii cu x, xx, xxx sau nu completaţi, în funcţie de nivelul importanţei 1.1 Informaţii informaie disponibile în cadrul firmei I_I_I_I dumneavoastră (exemplu: cunoştinţele angajaţilor) 1.2 Serviciul de documentare al firmei I_I_I_I 1.3 Parteneri de afaceri, clienţi şi furnizori I_I_I_I 1.4 Târguri comerciale şi alte evenimente (exemplu: misiuni I_I_I_I comerciale) 1.5 Publicaţii I_I_I_I 1.6 Baze de date I_I_I_I 1.7 Specialişti şi consultanţi I_I_I_I 1.8 Institute pentru cercetarea pieţei I_I_I_I 1.9 Organizaţii naţionale aflate în relaţie cu comerţul I_I_I_I (guvernamentale şi neguvernamentale) 1.10 Centre naţionale de documentare I_I_I_I 1.11 Reprezentanţe comerciale în străinătate I_I_I_I 1.12 Reprezentanţe comerciale străine din ţara dvs. I_I_I_I 1.13 Organizaţii de promovare a comerţului în străinătate I_I_I_I 1.14 Organizaţii internaţionale I_I_I_I Vă rugăm să enumeraţi şi să apreciaţi cu x, xx, xxx gradul în care vă satisfac serviciile de informare comercială deja existente în ţara dumneavoastră. În cazul în care nu aţi apelat niciodată la aceşti furnizori, completaţi coloana respectivă Furnizorii locali de informaţii selectaţi Neutilizaţi Aprecie re 2.1 I_I I_I_I_I 2.2 I_I I_I_I_I 2.3 I_I I_I_I_I E. DIFICULTĂŢI ÎN OBŢINEREA ŞI UTILIZAREA INFORMAŢIILOR Vă rugăm să comentaţi limitele şi deficienţele serviciilor de informaţii comerciale disponibile în ţara dumneavoastră, marcând cu: x, xx, xxx sau nu completaţi, în funcţie de gradul de dificultate, experienţa firmei dumneavoastră în găsirea şi utilizarea informaţiilor necesare 1. Nu se ştie dacă există informaţiile necesare I_I_I 2. Nu se ştie unde pot fi găsite informaţiile I_I_I 3. Modalităţile de obţinere a informaţiilor sunt prea complicate I_I_I 4. Informaţiile sunt prea scumpe I_I_I 5. Informaţiile sunt vechi I_I_I 6. Informaţiile sunt vagi şi nepertinente I_I_I 7. Informaţiile sunt dificil de interpretat I_I_I

90 80 Buletinul ştiinţific nr Informaţiile sunt disponibile doar într-o limbă străină I_I_I 9. Timpul de obţinere a informaţiilor este mare I_I_I 10. Firma nu acordă suficientă importanţă activităţii de informare I_I_I 11 Alte dificultăţi I_I_I 11.1 I_I_I 11.2 I_I_I F. MODALITĂŢI DE OBŢINERE A INFORMAŢIILOR Vă rugăm să apreciaţi cu: x, xx, xxx sau nu completaţi, modul în care aţi dori să obţineţi informaţiile. 1. Publicaţii periodice primite prin poştă I_I_I_I 2. Informaţii selectate, în funcţie de profilul companiei, trimise regulat I_I_I_I prin poştă sau prin fax I_I_I_I 3. Acces la un buletin electronic sau Ia o bază de date I_I_I_I 4. Posibilitatea de a realiza o cercetare într-un centru de documentare I_I_I_I 5. Existenţa unul serviciu de cerere /răspuns I_I_I_I 6. Sfaturi oferite de specialişti în informarea pe probleme de comerţ, I_I_I_I 7. Participarea Ia întâlniri de informare cu alte întreprinderi I_I_I_I 8. Informaţii oferite împreună cu alte servicii de consultanţă I_I_I_I 9. Informaţii obţinute de Ia radio şi de Ia televiziune I_I_I_I 10. Sfaturi privind sursele de informare I_I_I_I Credeţi că angajaţii firmei dumneavoastră au nevoie de pregătire în interpretarea şi analiza informaţiilor? Da I_I Nu I_I G. COMENTARII ŞI SUGESTII Nume Funcţie... Data.. Semnătura. Instituţia care a realizat studiul... BIBLIOGRAFIE 1. State, I., Marketing internaţional, vol.1 şi vol.2, Editura Universitatea Transilvania din Braşov, State, I., Marketing internaţional. Compendiu, Editura Universitatea Transilvania din Braşov, Cerchez, Oct., mission.romania-wto@romaniaunog.org

91 Secţiunea Economie şi Afaceri Internaţionale 81 LE DEVENIR FÉMININ. ÉVOLUTIONS ET PERMANENCES Asist. univ. Anca NAN Universitatea Creştină Dimitrie Cantemir Facultatea de Relaţii Economice Internaţionale Braşov Resumé: Au delà de la révolte contre les rôles qui leur étaient imposés depuis des siècles, les femmes inventent aujourd'hui une nouvelle façon de se gouverner ellesmêmes. Mots clés: femme, émancipation, mentalité, évolution, autocréation La deuxième moitié du XXe siècle, dynamique et changeante a amené la révolution technologique, a rétréci la planète au niveau d'un «village global», a bouleversé les comportements et les mentalités. L 'un des plus profonds bouleversements sociaux de notre époque, l'émancipation féminine, a été très rapide et riche d'avenir. Au delà de la révolte contre les rôles qui leur étaient imposés depuis des siècles, les femmes inventent aujourd'hui une nouvelle façon de se gouverner elles-mêmes. Un philosophe contemporain, pénètre «au -pays des femmes» et essaie de redéfinir dans ses frontières, leurs libertés et leurs constantes, leurs combats, leurs révoltes et leurs acquis. L' essai, paru chez Gallimard en 1997, s'appelle «La troisième femme». Gilles Lipovetsky a 56 ans. Agrégé de philosophie, il enseigne cette discipline à Grenoble. II est membre du Conseil national des Programmes. Depuis le début des années 80, c' est le sociologue-philosophe de l'individualisme contemporain. II est l'auteur de «/'Ere du vide», de «/'Empire de /'éphémère. La mode et son destin dans les sociétés modernes» et du «Crépuscu/e du devoir. L 'éthique indolore des nouveaux temps démocratiques». Une incursion historique nous permettra d'abord de comprendre le devenir feminin et ensuite de définir les permanences du «féminin». A. L'EVOLUTION DE LA CONDITION FEMININE. Depuis la nuit des temps, hommes et femmes ont toujours été situés socialement de manière differente. Dès les origines, la femme est désignée comme la moitie dangereuse de l 'humanité. Eve dans la tradition judeo-chrétienne, Pandora chez

92 82 Buletinul ştiinţific nr les Grecs. Dans les deux cas, la femme represente l'espèce maudite. Elle est l'agent du malheur. Les hommes composent - ils y sont obliges - avec ce mal necessaire. La femme, c'est la sorcière, un étre nefaste. Le mythe de la femme funeste est au creur de la figure de la «première femme». À partir du Moyen Âge apparait un écart significatif. II se concrétise dans l'exaltation du féminin. C'est l'amour courtois: la dame est célébrée dans toutes ses perfections. C'est, à partir de la Renaissance, le culte de la beauté feminine. La femme de diablesse devient ange. Épouse, mère et éducatrice, elle est mise sur un piédestal à partir des XVIIe et XVIIIe siècles. La «deuxième femme» est la femme glorifiée et encensée. La femme est idéalisée, mais on nie toujours son autonomie. L 'homme campe toujours au sommet de la hiérarchie des sexes. La «troisième femme» échappe à ces schémas, puisque sa logique n' est plus celle de la diabolisation ou de l'exaltation, mais celle de l'indétermination. La femme a cessé d'étre la creature de l'homme, elle est autocreation d'elle-même. Ce bouleversement a eu lieu dans la deuxième partie du XXe siècle et en trois décennies: les années 60 voient la pilule; les années 70, l'émancipation des mreurs, la légalisation de l'avortement, la libéralisation sexuelle. Dans ces mêmes années, la légitimation du travail feminin s'accompagne d'une entrée massive des jeunes femmes à l'université, ou elles deviennent aussi nombreuses que les hommes. Depuis le fond des àges, les femmes etaient «esclaves» de la fécondite. Elles ne le sont plus. II regnait jusque dans les annees 50 une double morale sexuelle: une morale sexuelle pour les hommes et une autre pour les femmes. Les années 70 ont très largement déconstruit cette hypocrisie morale. Les femmes ont gagné: la maîtrise de leur corps, l'accès aux diplomes et au travail ont ébranlé dans leurs principes la majorité des forteresses masculines. II n'y a pas si longtemps on refusait aux femmes le droit aux études parce qu'on affirmait qu'elles étaient un obstacle au mariage. Si, dans les milieux populaires, les femmes travaillaient, c'etait en raison de la nécessité économique. L'idéal bourgeois était clair: une «vraie femme ne travaille pas. II n'y a pas si longtemps, la femme au foyer était le modèle obligatoire. C'est le XIXe siècle qui a introduit la religion laïque de la femme au foyer, c'est-à-dire vouée exclusivement aux tâches ménagères, familiales, éducatives. Dans ce cadre, le travail de la femme ne peut être qu 'un pis-aller et un appoint. Ce qui est sanctifié et exalté dans un consensus à peu près absolu, c'est la femme sans profession. Il faut attendre le début des années 60 avec l'énorme best-seller de Betty Friedan, la Femme mystifiée, pour que la vie de la femme au foyer soit décrite comme aliénante et infantilisante. Le néoféminisme est né de ce refus de l'idéal de la femme au foyer. Toutes les enquêtes montrent que les femmes aujourd'hui ne travaillent plus pour les mlmes raisons qu'autrefois. Auparavant, elles completaient Ie salaire du mari. Elles n'étaient qu'une force d'appoint. Elles vivaient par procuration. Elles étaient des auxiliaires de l'époux. Aujourd'hui, les femmes travaillent pour échapper à l'enfermement domestique, pour faire quelque chose de leur vie propre. Désir d'autonomie et d'épanouissement de soimême sont au creur de l'engagement féminin dans la sphère professionnelle. B. LES INVARIANTS DU «FEMININ» 1. Autorité et prestige. L 'éclatement des frontières entre l'espace public et l'espace privé reduit l'écart traditionnel entre masculin et feminin. Malgré l'autorité et le prestige dont jouissent les hommes depuis toujours, dominant l'espace public, ces dernières décennies ont pratiquement fait voler en éclats

93 Secţiunea Economie şi Afaceri Internaţionale 83 les murs de l'espace confine réservé aux femmes. Même si l' espace privé a été et restera leur territoire privilégié, ses frontières s'estompent, ses murs s'ebranlent: la «troisieme femme s'affirme de plus en plus dans la vie de la cite, l'opinon publique la reclame, l'incite it s'y investir. Dans toutes les sociétés connues, les tâches et les activités de l'un et de l'autre sexe ont été strictement déterminées par l'ordre social. Dans toutes les societé, toutes, sans exception. Ce que fait l'homme, la femme ne le fait pas. Et viceversa. Autre point: les tâches masculines ont toujours eu une supériorité symbolique par rapport aux tâches féminines. Le prestige, la reconnaissance sociale et le pouvoir pour les hommes: les tâches subaltrnes de l' espace privé vouées à l'ombre et de la méconnaissance pour les femmes. Mais, attention, les femmes out toujours eu des pouvoirs, redoutés et redoutables, qu'elles soient femmes d'interieur ou sorcières. Mais on n' en parle pas, puisque seuls les hommes sout censés faire l 'histoire. Hegel à travers sa dialectique du maître et de l'esclave, vrai moteur selon lui de l'histoire, decrit la lutte des hommes pour le prestige. Pour les femmes, cette lutte n'a jamais été autonome, puisque le prestige se gagne par les hommes, le mariage, les alliances, jamais par soi-même. Nous assistons aujourd'hui à l'éclatement de ce dispositif multimilénaire. Certes, les femmes n' ont pas les mêmes tâches et emplois que les hommes, mais important est qu'il n'y a plus rien maintenant dans l'existence feminine qui soit prédéterminé... Se marier ou pas, faire ou non des enfants, choisir sa profession: tout est entré dans une logique d'arbitrage individuel, ou «de gouvemement de soi-même», qui est la logique meme de individualisme moderne. Le principe de libre détermination de soi a gagné le féminin. Mais, du coup, les femmes sout entrees dans une ère d'indetermination, d'indéfinition structurelle. Quelles tudes entreprendre? Comment concilier vie privée et vie professionnelle? Puisque rien n'est figé ou imposé impérativement, les femmes se trouvent de plain-pied dans l'univers moderne de l' invention de soi-même. Désormais, du moins formellement, hommes et femmes se trouvent dans une même logique de construction et d'auto-invention identitaire. 2. Vie domestique. Depuis toujours, l'espace domestique est dévolu aux femmes. Mais les travaux menagèrs ou les soins prodigués aux enfants ne constituaient qu 'une part faible par rapport aux tâches qu'elles out toujours accomplies (travaux à la ferme, aide au mari dans la boutique...). C'est le XXe qui a introduit la religion laïque de la femme au foyer, c'est-à-dire vouée exclusivement aux tâches menagères, familiales et educatives. L'ideal de la femme au foyer était, il n'y a pas si longtemps, consensuel. Femmes et hommes acceptaient et défendaient ce modele. Il y a cinquante ans, leg femmes désiraient, massivement, rester à la maison. Les hommes souhaitaient la même chose: si les femmes travaillent, elles auront moins le temps de s' occuper d' elles. Elles seront donc moins seduisantes et renonceront à leur «vocation»: plaire aux hommes. Mais les études récentes montrent que plus les femmes travaillent, plus elles prennent soin d'elles-mêmes. L'apparence pour elles n'est pas secondaire. La tyrannie de la beauté s'impose à toutes les femmes, qu'elles travaillent ou pas. En particulier, la discipline du corps ne cesse de se renforcer. Une femme, aujourd'hui, se doit d'être mince et de paraître jeune. Le code de la minceur est devenu inséparable de la séduction. Dans une société où l'identité féminine ne se réduit plus à celle de la mère, les femmes veulent s'affirmer par elles- mêmes non uniquement par leur nature. La passion de la minceur traduit sur le plan esthétique le desir d'emancipation des femmes vis-à-vis de leur destin traditionnel d'objets sexuels ou de mères. Elle est également une exigence de contrôle de soi. Gagner la bataille de la minceur permet aux femmes de s'appropier des «vertus» généralement

94 84 Buletinul ştiinţific nr attribuées aux hommes: l'effort, la volonté, le mérite. Elle permet paradoxalement de réduire l'écart entre Ile masculin et le feminin. Cela, il est vrai, au prix d'une anxiété indéniable des femmes. 3. Mais alors, hommes et femmes sont-ils desormais à armes égales?depuis le fond des àges, les hommes ont eu a leur disposition, pour conquérir les femmes, de multiples moyens: richesse, statut, prestige, force, intelligence, pouvoir, humour. Tel n'est pas le cas des femmes, dont l' «arme» majeure a toujours été l'apparence, la beauté. L' avénement de la société moderne démocratique n' a nullement contribué au recul de la religion esthétique du «beau sexe». C'est l'inverse qui s'est produit. Au debut du siècle, les premiers instituts ou les concours de beaute ne concernent que les femmes. Il suffit d'examiner leg annonces matrimoniales pour constater que le critère principal exigé par les hommes est la beauté de la promise. L'intelligence, la générosité, l'humour viennent bien aprés. Des enquêtes amusantes montrent que, lorsqu 'un homme sort avec une jolie femme, son image en est automatiquement bonifiée. L'inverse n'est pas vrai du tout; on va dire immediatement: «Elle n 'est pas terrible. C'est peut-être un gigolo». En tout cas, les qualités esthétiques de l'homme ne «profitent» pas à l'image de la femme. L'inegalite des sexes est patente. Il est extrêmement intéressant de montrer qu'en dépit de cette «troisième femme», de cette femme indeterminée, se recompose la dissimilarité des attentes, des rôles esthétiques de l'un et de l'autre sexe. Et gardons-nous bien de croire qu'ils s'agit la d'un archaisme en voie de disparition. C'est du mouvement méme de nos societés postmodernes que se recompose la culture inégalitaire du «beau sexe». Une permanence, des «invariants» du féminin demeure malgreé tout. L'idée selon laquelle nous serions entrés dans une société où tout est réversible, ou il y aurait interchangeabilité des rôles masculins et féminins est une idée inacceptable, non conforme à l' observation detaillée des faits. Que ce soit dans le rapport à la séduction, à la beauté, à la vie familiale et professionnelle, partout les hommes et les femmes ont des rôles et des places qui sont loin de se recouvrir absolument. Et l'autonomie féminine contemporaine doit se penser à partir de cette continuite relative de la division sexuelle, qui ne le rend pas pour autant impossible. Hommes et femmes sont à present «également» libres de construire leur existence. C'est l'imperativite des normes sociales liées au sexe qui a changé, non le principe de la distinction sociale des sexes. Mais il ne faut pas penser cette permanence du féminin comme une inertie ou un résidu historique car seuls demeurent dans nos sociétés les codes qui sont compatibles avec le principe de libre gouvernement de soi-même. En ce sens, nous assistons aussi bien à la continuité de la tradition historique qu'au triomphe des valeurs modernes de l'autonomie individuelle. La «troisieme femme» doit donc jouer des rôles multiples: l'epouse, l' amante, la mere, l'éducatrice et... la ménagère. Les femmes s' engagent de plus en plus dans l'activité professionnelle et pourtant leur participation dans l'espace domestique n'a pas diminué. Est-ce une simple survivance du passe? Les hommes se défilent, c'est-vrai. Mais si les femmes continuent de détenir les responsabilités les plus importantes de la maison, en particulier l'education des enfants, c'est parce que ces taches requièrent aussi initiative et responsabilité et sont des facteurs de pouvoir et d'épanouissement de soi. Ces tâches induisent un contrôle de l'espace priveé et les femmes y trouvent leur compte. Qu'y a-t-il de plus important que d'éduquer un enfant? Ce rôle n'est donc pas obligatoirement subi. L 'activité domestique est aussi un vecteur d'autonomie et d'initiative. Cela ne veut pas dire que les femmes ne demandent pas à être plus aidées. Les hommes aident d'ailleurs davantage qu'autrefois, mais le code d'ensemble reste le même.

95 Secţiunea Economie şi Afaceri Internaţionale 85 Les hommes sont du csté de l'espace public, leg femmes de l'espace privé. Je ne suis pas sûr que les femmes soient prêtes à renoncer a ces frontières et cela parce qu' elles sont devenues compatibles avec la logique de l'individualisme contemporain. Pourquoi voudriez-vous que les femmes renoncent à cette activité pourvoyeuse de sens? II y a certes une double charge, professionnelle et familiale, dont les femmes se plaignent. C'est incontestable mais une logique d'autonomie, de pouvoir et de gens y est également à l'oeuvre. 4. La "troisième femme", pouvoir politique et carrière. Elle se projette dans l'espace public, envisage études et carrière qu'elle refuse de subordonner à celle d'un compagnon, bien que le privé demeure pour elle l'indispensable lieu du bonheur. La politique, lui résiste encore, mais elle y pénètre, soutenue par une opinion publique convaincue de l'injustice, voire du gâchis, que représente son exclusion. Au contraire, le monde des affaires reste le plus secret des tabernacles masculins, telle une mafia ombreuse et virile. On ne peut expliquer exclusivement ce phénomène par les stéréotypes masculins selon lesquels les femmes seraient trop emotionnelles, fragiles et dépourvues de sens de l'autorite, de la disponibilité. Ces stéréotypes disparaissent et l'autorité est de moins en moins associée au masculin. Il est admis aujourd'hui qu'on peut étre jolie et avoir de l'autorite. Mais il faut distinguer le pouvoir politique du pouvoir économique. Les femmes s'engageront plus dans le combat politique que dans les luttes de pouvoir dans les entreprises, parce qu' elles sout motivées par une cause de fond qui légitime cet engagement (intérêt commun, défense du bien public...). Elles acceptent davantage de sacrifier leur vie privée pour un combat collectif que pour un intérêt economique. L 'opposition entre les femmes associées à l'espace privé et legés hommes à l'espace public demeure. Les femmes restent toujours dévolues aux pôles de l'affectivité, de l'expressivité, du relationnel. On les trouve en faible proportion dans les écoles d'ingénieurs, mais massivement dans legés sciences humaines, la psychologie, l'éducation, la santé... Le salaire et la reussite professionnelle sout très gratifiants pour des hommes toujours avides de signes de reconnaissance sociale. Une femme qui a le pouvoir n'en devient pas nécessairement plus séduisante. Au contraire, un homme puissant augmente ses pouvoirs de seduction. Les hommes valorisent et sont valorisés par le pouvoir et ses prestiges. Les femmes ne s'y intéressent guère. Ce qu' elles veulent, c' est avoir un travail qui les intéresse, être competentes, avoir des résponsabilités, mais pas le pouvoir pour le pouvoir. Il est un moyen, pas une fin en soi. Cette «troisième femme» postmodene contraste fortement avec la «femme depreciee» multiseculaire où les traditions grecque et judéochrétienne se confortaient pour dévaloriser le feminin; comme avec la «femme exaltée» de la modernité, cette «esclave qu 'il faut savoir mettre sur un trone» (Balzac), parce que, ayant pris conscience de l 'utilité de ses fonctions, on entend l'y cantonner, faisant de la famille l'enclos d'un pouvoir surdeterminé par le patriarcat. BIBLIOGRAPHIE 1. G. Lipovisky, L'ère du vide : Essais sur l'individualisme contemporain, Gallimard, G. Lipovisky, La Troisième femme, Gallimard, G. Lipovisky, La société de déception, Textuel, A. Ungureanu, Femei care au făcut istorie,

96 86 Buletinul ştiinţific nr Kotler P., Marketing Management: An Analysis, Planning, Implementation and Control, Englewood,Clifs, Prentice Hall, Schettkat R., Are institutional rigidities at the root of European unemployment?, Cambridge Journal of Economics, 2003, No.27, pg Bergmann A., Etats-Unis Example à suivre?, In 4 th Biennial International Symposium SIMPEC 2002, Proceedings, May 2002, Ed. Infomarket, Brasov, pg Application Interoperability: Microsoft.NET and J2EE,

97 Secţiunea Economie şi Afaceri Internaţionale 87 RECOMANDĂRI PENTRU ELABORAREA ŞI REDACTAREA RAPOARTELOR ŞTIINŢIFICE Conf. univ. dr. Ioan STATE, Universitatea Creştină Dimitrie Cantemir Facultatea de Relaţii Economice Internaţionale Braşov Abstract: Lucrarea de faţă conţine câteva principii utile cercetătorilor aflaţi în situaţia redactării rapoartelor tehnico-ştiinţifice. După prezentarea tipologiei lucrărilor ştiinţifice, se procedează la prezentarea structurii generale a rapoartelor ştiinţifice, consemnându-se distinct procedurile de elaborare, cu paşii specifici, precum şi de redactare în vederea tipăririi. Sunt descrise trăsăturile şi cerinţele unor diviziuni importante ale lucrării, elementele ce urmează a fi abordate şi înscrise în acestea, de la enunţarea cunoştinţelor necesare, prezentarea instrumentelor de cercetare şi a metodologiei. Se pune accentul asupra conţinutului şi modalităţile de redactare în vederea raportării sau publicării. Key words: îndrumar, redactare, elaborare, lucrare, rapoarte 1 TIPOLOGIA ŞI STRUCTURA GENERALĂ A RAPOARTELOR TEHNICO-ŞTIINŢFIICE Tipurile de rapoarte tehnico ştiinţifice avute în vedere sunt: - rapoarte formale, întocmite în cadrul institutelor de cercetare şi proiectare, al întreprinderilor sau altor instituţii; - lucrări tehnico - ştiinţifice elaborate de oamenii de ştiinţă, cadre didactice, destinate publicării sau prezentării în cadrul diverselor manifestări ştiinţifice. Rapoartele tehnico-ştiinţifice se definesc drept documente destinate prezentării rezultatelor cercetărilor teoretice şi experimentale, a diferitelor studii şi analize tehnico - ştiinţifice şi economice, expunerii unor idei noi precum şi altor scopuri similare. În activitatea de cercetare - dezvoltare raportul tehnico-ştiinţific reprezintă produsul final al fazei de cercetare. El stă la baza organizării acţiunilor de implementare, respectiv de proiectare şi aplicare practică a rezultatelor. Pentru reuşita acţiunii de valorificare a unei idei noi, valoroase, este necesar ca redactarea rapoartelor să se facă astfel încât acestea să comunice complet, clar şi

98 88 Buletinul ştiinţific nr convingător informaţiile obţinute în urma investigaţiilor întreprinse. Un asemenea demers poate fi definitoriu. Prin urmare, capacitatea de a-şi exprima în scris ideile, concis, clar şi accesibil constituie una dintre componentele de bază ale măiestriei inginerului sau economistului, al cercetătorului, indiferent de profilul acestuia. Un raport bun se caracterizează şi prin aceea că, extrăgând frazele de început şi de sfârşit ale subdiviziunilor sale se obţine o schiţă a succesiunii ideilor principale. ORDONARE ELABORARE ORDONARE REDACTARE 6 Titulatura 1 7 Rezumat- Abstract 2 8 Cuvinte cheie- Key words 3 9 Introducere Cuprins- Tabla de materii 5 4 TRATARE 6 5 ÎNCHEIERE 7 1 Lista simboluri - Unita?i de masura 8 2 Bibliografie 9 3 Anexe 10 Fig. 1 Elaborarea şi redactarea unei lucrări

99 Secţiunea Economie şi Afaceri Internaţionale 89 Indiferent de tip, raportul redactat definitiv în vederea aducerii la cunoştinţa publicului cuprinde următoarelc părţi principale: - titulatura; - rezumat; - cuvinte cheie; - cuprins sau tabla de materii; - lista simbolurilor şi a unităţilor de măsură folosite; - introducere, argumente, preliminarii; - tratare; - încheierea, observaţii, concluzii; - bibliografie folosită şi/sau recomandată; - anexe. În cele ce urmează, se vor consemna unele indicaţii şi recomandări privind întocmirea acestor capitole principale. În fapt, realizarea lucrării se face prin redactarea capitolelor sale, a componentelor, într-o ordine diferită de aceea care ilustrează succesiune mai sus menţionată. Există diviziuni care se deschid odată cu începerea cercetării (lista de simboluri şi unităţi de măsură, bibliografia, anexe). Pe de altă parte întâlnim diviziuni care se definitivează numai după finalizarea lucrării (după tratare şi încheierea), diviziuni precum titulatura, rezumat, cuvinte cheie, introducere, cuprins sau tabla de materii. Am optat pentru tratarea diviziunilor lucrării conform cu realizarea temporală, practică, demersurile urmărind paşii concreţi ai cercetării. Schema generală de organizare a unui raport tehnico-ştiinţific, cu ilustrarea celor două situaţii (a elaborării şi redactării) este prezentată în Figura 1. 2 LUCRAREA, RAPORTUL ÎN SINE 2.1 Tratarea La introducerea în circuitul ştiinţific a rezultatelor cercetărilor partea referitoare la tratarea propriu-zisă este cea care duce mesajul autorului în lumea largă, către comunitatea ştiinţifică interesată. Tratarea constituie partea principală a lucrării. Celelalte părţi şi anexe, au rolul lor de a atrage atenţia cititorului, de a-l pregăti şi a-i fixa ideile expuse în tratare. Tratarea gravitează în jurul unui centru de greutate. Acesta este constituit din contribuţia originală a autorului care. Ierarhizarea cuprinde o serie de elemente în succesiunea lor firească: 1) expunerea premizelor, ipotezelor, aproximaţiilor şi limitelor care stau la baza lucrării; 2) adoptarea metodei, respectiv a metodelor de investigare. În cazul cercetărilor experimentale se fac referiri asupra instalaţiei sau aparaturii folosite, precizându-se provenienţa şi documentele privind starea metrologică. Aceasta permite reproductibilitatea experimentului. Pentru descrierea aparaturii se poate apela la consemnarea tuturor elementelor caracteristice într-o anexa. Prezentarea metodei de investigare şi a aparaturii nu trebuie să fie mai amplă decât este strict necesară pentru a permite unui alt cercetător, îndeajuns de specializat în aceeaşi ramură a ştiinţei să poată să reproducă investigaţia şi să obţină aceleaşi rezultate.

100 90 Buletinul ştiinţific nr ) prezentarea rezultatelor experimentale ale cercetărilor de teren obţinute, în anexe sau tabele adaptate lucrării pentru a uşura analiza lor şi a elibera textul propriu-zis. Se recomandă ca la recoltarea datelor să fie înscrise pe caiete şi nu pe hârtii disparate. Nu se vor prezenta toate datele obţinute în urma cercetării sau toate calculele efectuate, ci numai acelea care sunt strict necesare pentru dezvoltarea în continuare a tratării. 4) prelucrarea, interpretarea şi comentarea rezultatelor poate prelua din spaţiul lucrării mai mult sau mai puţin, de la un singur paragraf până la dimensiunea unui capitol. În acest caz, pentru fixarea ideilor, se începe cu o frază de introducere şi să se termine cu una de încheiere. În etapa de prelucrare, interpretare şi discutare a rezultatelor se evaluează, în primul rând, erorile care afectează rezultatele şi se determină semnificaţia lor. Rezultatele prelucrate sunt apoi supuse interpretării în lumina ipotezelor făcute. Concluziile extrase în urma interpretării sunt apoi discutate, analizate critic; se determină limitele lor de valabilitate. Accentul trebuie să cadă, în special în această parte, asupra contribuţiei originale a lucrării la rezolvarea problemei propuse. Distingem câteva principii importante care trebuie respectate la redactarea tratării, principii expuse în cele ce urmează. Gradarea prezentării constă în tratarea de la cunoscut către necunoscut. Ritmul expunerii se dozează funcţie de dificultatea raţionamentelor. Un ritm alert este înlocuit de unul încetinit pentru a se înlesni fixarea principalele concluzii, înainte de a se trece la raţionamentul următor. Esenţa trebuie relevată cu pregnanţă, prin omiterea detaliilor nesemnificative. Se asigură nevoia de explicitare, fără de care este posibilă pierderea clarităţii, alunecarea accentului spre subiecte neesenţiale şi, în cele din urmă, la aprecierea greşită a lucrării. Acest principiu trebuie, însă, aplicat nuanţat. Comprimarea exagerată la subdiviziunea "expunerea premiselor" poate reduce audienţa numai la un cerc restrâns de socialişti din aceeaşi disciplină cu autorul, deşi numărul cititorilor interesaţi de problematica abordată în raport poate fi mult mai mare. Lucrarea ar putea fi utilă şi cercetătorilor începători, a căror pregătire este în curs, precum şi multor oameni de ştiinţă din specialităţi înrudite, care pot găsi în ea idei aplicabile pentru propria preocupare. Aşadar, o tratare bine redactată, trebuie să îndeplinească cerinţele de a fi: 1) Ierarhică, ceea ce înseamnă că fiecare subdiviziune, ca şi întreaga tratare, să aibă o introducere şi o încheiere specifice. 2) Gradată, în argumentare să se pornească de la cunoscut la necunoscut. 3) Ritmică, alert sau lent; 4) Esenţială, înţelegând prin aceasta, omiterea detaliilor nesemnificative. 2.2 Încheierea Fixarea ideilor în memoria cititorului este definitorie. În această parte nu se mai comunică informaţii, nu aduc argumentări şi nu se emit concluzii noi, nedemonstrate în tratare. Încheierea trebuie să se răspundă la problema formulată în introducere. Ea constă în enumerare a concluziilor desprinse în tratare. Se fac precizări privind limitele lor de valabilitate, comentarii asupra importanţei concluziilor, aprecieri asupra posibilităţilor viitoare de extrapolare şi avantajelor tehnico-economice ale aplicării soluţiilor elaborate.

101 Secţiunea Economie şi Afaceri Internaţionale 91 Se înscriu şi comentariile în legături cu perspectivele de continuare a cercetărilor expuse în lucrare. Este prilejul ca autorul să sugereze o nouă temă, situată în preocupările sale şi care urmează a constitui o viitoare comunicare. Pentru a-şi exercita menirea, încheierea trebuie să îndeplinească o serie de condiţii, respectiv să fie: 1) Aplicativă: evocă aplicabilitatea lucrării. 2) Subordonată: în raport cu introducerea şi tratarea. În încheiere se răspunde promisiunilor făcute cititorului în introducere prin reluarea concluziilor menţionate în tratare 3) Memorabilă: scoate în evidenţă ceea ce trebuie reţinut de către cititor. 4) Concisă: oferă o viziune succintă asupra preocupărilor, eforturilor, competenţei autorului; Fig.2. Unele cerinţe ale principalelor capitole din structura unei lucrări 5) Memorabilă: pentru că trebuie să scoată în evidenţă ceea ce trebuie reţinut de către cititor. 6) Precisă: deoarece precizează limitele de valabilitate a concluziilor.

102 92 Buletinul ştiinţific nr Dacă introducerea trebuie să îl convingă pe cititor de utilitatea lecturii şi a demersurilor autorului, încheierea urmează să dovedească sau nu calitatea îndeplinirii angajamentului, experienţa, erudiţia, ancorarea în problematică şi valoarea autorului. În ultimă instanţă aici trebuie să identificăm demersurile originale şi contribuţia în tema dată a autorului. Să ne aducem aminte că în trecutul nu prea depărtat, la noi în ţară, ca şi în prezentul altor ţări, lucrările ştiinţifice de valoare, în majoritatea lor, inclusiv tezele de doctorat, purtau în titlu limitele cercetării cu precizarea "contribuţii la ". Aşadar contribuţiile urmează a fi bine conturate. Cel mai adesea, ca o sinteză a activităţii, există o diviziune pregnantă, intitulată "Observaţii, concluzii, propuneri". 3 SUPORTUL LUCRĂRII 3.1 Simboluri şi unităţi de măsură folosite Simbolurilor folosite, prezentate distinct la începutul unei lucrări, mai ales când aceasta este amplă, sunt utile şi conferă comoditate pentru cititor. Aceasta mai ales în situaţia în care lucrările sunt lungi, au caracter teoretic sau care folosesc multe simboluri: standarde, regulamente, rapoarte tehnice ş.a. Se apelează la normele existente din fiecare domeniu şi ţară. Simbolurile se înscriu în ordine alfabetică, pentru început literele majuscule apoi cele minuscule, adică în ordinea: A, a, B, b, C, c... Se grupează mai întâi simbolurile din alfabetul latin, apoi cele din alfabetul grecesc. Indicii şi exponenţii se înscriu separat, la sfârşitul listei. Dacă simbolurile utilizate sunt puţine şi nu se repetă în diviziunile diverse ale lucrării, se pot aplica în text ordinea apariţiei lor. Se renunţă aşadar la redactarea unei liste a simbolurilor. Lista simbolurilor se deschide odată cu începerea lucrului, se continuă şi completează pe măsura elaborării şi redactării lucrării, se încheie la finalizarea lucrării. Se poate ataşa la începutul sau sfârşitul raportului. Unitatea de măsură constituie un ingredient al tuturor categoriilor de lucrări ştiinţifice, într-un grad mai mic sau mai mare. Lucrările cu profil tehnicoştiinţific au un număr important de dimensiuni, fiecăreia fiindu-i asociată o unitate de măsură proprie. De regulă, acestea sunt convenite internaţional şi standardizate ca atare. Despre unităţile de măsură căpătăm cunoştinţe suficiente încă din şcoala gimnazială. Cu toate acestea întâlnim prezentarea sau expunerea eronată a acestora atât în media cât şi în diverse lucrări sau rapoarte ştiinţifice chiar. Nu odată prescurtările de la metru, kilogram, kilometru sunt scrise cu literă mare sau sunt urmate de punct. Chiar şi atunci când preced iniţiale de la anumite nume proprii care, uneori sunt scrise cu litere mici sau trecute la plural. O altă eroare în rapoartele ştiinţifice este generată de mărimea unor dimensiuni. Am întâlnit un caz când, sub motivul preciziei determinării, o cotă era prezentată cu şase zecimale, deşi utilajele din atelier nu permiteau prelucrări sub microni.

103 Secţiunea Economie şi Afaceri Internaţionale Bibliografie folosită sau recomandată Bibliografia constă în lista lucrărilor folosite de autor la elaborarea propriei lucrări. Dacă în lucrare sunt reluate sau însuşite anumite date, teze sau idei cuprinse în alte lucrări este necesar să se indice sursa acestora. Uneori bibliografia excede literatura utilizată, autorul îngăduindu-şi a recomanda şi alte lucrări, chiar cu precizarea de recomandare. Referinţele bibliografice se scriu, de regulă, în următoarea succesiune: - numărul de ordine; - numele autorului sau autorilor; - titlul lucrării; - editura şi oraşul (pentru cărţi), periodicul (pentru articole), sau instituţia în care s-a efectuat cercetarea (pentru rapoarte); - volumul; numărul periodicului - numărul paginii de unde s-a preluat informaţia. - data publicării. După poziţionarea lucrării în listă, care se termină cu data apariţiei, nu se pune punct, situaţia fiind similară titrării. Indicarea în text a bibliografiei se face înscriind în locul în care se face referirea la lucrarea utilizată a numărului său de ordine din bibliografie, de regulă, între paranteze drepte. Trebuie reţinut faptul că formulele de înscriere a bibliografiei diferă funcţie de natura publicaţiei, de domeniile abordate, de reglementările stabilite de diverşii organizatori de evenimente sau de editori. Asupra acestor modalităţi se pot scrie lucrări destul de ample. 3.3 Anexe Anexele sunt reprezentate de date primare organizate conform economiei lucrării, sunt constituite din metode sau verificări matematice, exemple de calcul, scheme logice şi programe de calcul, prospecte sau instrucţiuni la care se fac referiri, fişe tehnice ale aparaturii sau utilajelor etc. Rolul anexelor este de a prezenta informaţii utile, de referinţă, cititorului în vederea înţelegerii lucrării. Introducerea în text a acestor elemente informaţionale ar rupe firul logic, cursivitatea prezentării. Numerotarea anexelor se face distinct, pentru fiecare anexă în parte. Se recomandă ca anexele să fie consemnate inclusiv în cuprins tabla de materii. Setul de anexe încheie pachetul lucrării. 4 RETROPRELUCRAREA, FINALIZAREA LUCRĂRII 4.1 Titulatură Titlul ilustrează esenţa tematicii abordate, a lucrării însăşi, a preocupării şi contribuţiei autorului. Scopul titlului este acela de a informa cât mai exact, complet, rapid, cititorii asupra conţinutului lucrării. Forma definitivă a titlului se adoptă după finalizarea lucrării şi lecturarea repetată a acesteia, cu luarea în considerare a cerinţelor înscrise în cele ce urmează.

104 94 Buletinul ştiinţific nr Esenţial este ca aceasta să se circumscrie temei date, sursa în fapt a tuturor etapelor de realizare a lucrării. Titulatura cuprinde titlul lucrării completat, eventual, un subtitlu sau supratitlu, numele autorului sau al autorilor şi, facultativ, titlurile ştiinţifice, onorifice sau profesionale ale acestora. Titlul cărţilor trebuie să fie scurt şi cuprinzător. În cazul rapoartelor formale, titulatura se înscrie, de obicei, pe o "foaie de titlu", care cuprinde, în afara titlului, denumirea instituţiei în cadrul căreia a fost efectuată lucrarea, data prezentării precum şi codul sau simbolul lucrării. Se mai consemnează instituţia de validare (spre exemplu Consiliul Tehnico Economic, esenţial în cadrul unui institut de cercetare), respectiv accept a lucrării. Uneori, conform procedurilor convenite, pe aceste pagini se pun parafele instituţiei elaboratoare. Aşadar, în cadrul titulaturii, importanţă deosebită, prezintă alegerea titlului. La alegerea acestuia trebuie ţinut seama că titlul constituie partea cu cea mai mare circulaţie din lucrare: el se regăseşte în arhivele ştiinţifice, financiar-contabile, în biblioteci, în CV-uri, în adresele de pe internet. Pentru a-şi îndeplini scopul, titlul trebuie să fie: 1) Caracteristic, respectiv să asigure delimitarea precisă a conţinutului lucrării, a nivelului de tratare şi eventual publicul căruia i se adresează. 2) Esenţial, cu relevarea principalului şi noutăţii. 3) Concis, succint, totodată, precis şi clar pentru a nu crea confuzie asupra conţinutulut 4) Original, distinct, spre a nu fi confundat cu titlul unor lucrări anterioare sau similare. 5) Clasificabil, în scopul indexării corecte şi uşoare de către serviciile de documentare, respectiv pentru a fi uşor accesibil la căutarea prin motoarele de pe internet. Titlul trebuie suficient de atractiv nu numai pentru profesionist, pentru cel obişnuit cu scrierea şi lecturarea unor lucrări consistente dar şi începătorului în ale citirii sau redactării de referate în diversele domenii de interes. Dacă titlul nu atrage suficient atenţia sau nu reuşeşte să sugereze conţinutul şi domeniul de aplicare al lucrării, foarte puţini cititori - chiar dintre cei interesaţi de problematică - se vor încumeta greu să parcurgă lucrarea. Atenţie: după titlu nu se pune punct, chiar dacă titlul este numeric, respectiv precede un titlu letric de capitol sau subcapitol. 4.2 Rezumat Scopul rezumatului este de a informa rapid cititorul asupra conţinutului lucrării, a problemei tratate, a concluziilor desprinse de autor în urma cercetării, a contribuţiilor sale ştiinţifice. El este destinat a trezi interesul cititorilor, a-i determina pe cei mai interesaţi să-şi procure sau acceseze şi să studiere lucrarea completă. Trebuie menţionat că aria de răspândire a rezumatului este mult mai mare decât a raportului complet, dar nu atât de mare ca a titlului. Rezumatul este reprodus, în limba originală sau tradus în diferite limbi de circulaţie universală, în reviste de referate, în fişe standardizate şi alte forme de semnalare. Poate fi consemnat în mai multe limbi.

105 Secţiunea Economie şi Afaceri Internaţionale 95 Pentru a-şi îndeplini scopul, rezumatul trebuie să fie: 1) Concis, drept care se limitează la cuvinte pentru a valorifica optim timpul cititorului. 2) Exclusiv, respectiv să conţină numai problemele tratate şi concluziile desprinse în lucrare. 3) Concludent, respectiv să nu se transforme într-un comentariu. Se vor evita ipotezele şi argumentele, demonstraţiile, punctele discutabile. Stilul va fi clar, precis, coerent. 4) Complet, adică să poată fi înţeles fără a fi consultate alte părţi din raport, inclusiv indexul de noutăţi sau bibliografia. Rezumatul evocă stadiul cunoaşterii dar şi contribuţia autorului, consemnându-se că lucrarea are contribuţii personale şi care anume. Se recomandă a se preciza că este o analiză multidimensională a stadiului, o sinteză a problematicii, o generalizare a unei problematici, o estimare prospectivă, o inovaţie sau invenţie, alte contribuţii pe plan naţional sau internaţional. Pentru a răspunde cerinţelor menţionate mai sus se recomandă ca rezumatul să fie redactat după finalizarea raportului. 4.3 Cuvinte cheie: Key words Identificarea unor materiale de interes, articole, cărţi, situate în bibliotecile clasice sau cele virtuale, este greu de efectuat datorită cantităţii enorme de lucrări. Odată cu dezvoltarea internetului, cu extinderea şi specializarea motoarelor de căutare alegerea celor mai semnificative cuvinte cheie. Recomandăm lectura unor materiale destinate adoptării celor mai reprezentative cuvinte cheie. Experienţa ne va apropia mult de materialele căutate. 4.4 Introducere, argumente, preliminarii Scopul introducerii este de a pregăti pe cititor în vederea lecturii, a înţelegerii, a asimilării şi a aprecierii juste a lucrării drept pentru care se expun cunoştinţe minimale, dar esenţiale, necesare cititorului pentru înţelegerea şi asimilarea conţinutului, a aportului original al lucrării. Fiind vorba de o lucrare ştiinţifică, profesionistă, se va căuta pe cât posibil a se evita intrarea în detalii. Să nu uităm că cititorul sau ascultătorul este un cunoscător al domeniului şi lui ne adresăm, nu unui diletant al domeniului. Se enunţă tema, problema pe care autorul îşi propune a o rezolva, importanţa şi actualitatea acesteia. Se expune stadiul de rezolvare înainte de începerea propriei cercetării. Ea evocă principale metodele de rezolvare, sunt prezentate concluziile şi limitele de valabilitate a acestora. Se descriu principalele jaloane, eventual cu ale expunerii din cadrul tratării. Invitaţia la lectura lucrării se continuă prin prezentarea a ceea ce îşi doreşte autorul să rezolve şi să comunice prin fiecare capitol în parte, eventual a unor alte diviziuni din structura lucrării. Intenţiei, respectiv promisiunilor, autorul trebuie să le răspundă în finalul lucrării, atunci când se referă la observaţii, concluzii, propuneri. Introducerea trebuie să fie: 1) Pedagogică. Se recomandă a se redacta astfel încât să confere posibilitatea lărgirii cercului celor care o pot înţelege şi utiliza.

106 96 Buletinul ştiinţific nr ) Completă. Lectura introducerii trebuie să convingă cititorul, în timp scurt, să poată clasifica lucrarea în cauză printre lecturile de interes imediat. De asemenea, cititorul poate fi convins că lucrarea este lipsită de interes pentru preocupărilor sale şi, în consecinţă, economiseşte timp dacă nu caută şi citeşte lucrarea în extenso. Trebuie să avem respect faţă de cititor, să ocrotim timpul său. Uneori, începutul lucrării este deschis cu o prefaţă, de regulă scrisă de un alt specialist recunoscut. Acesta poate face şi aprecieri asupra operei şi personalităţii autorului. Din aceste considerente, această componentă a lucrării se face după ce întregul studiu este finalizat. 4.5 Cuprins sau tablă de materii Cuprinsul sau tabla de materii pot ajuta cititorul la selectarea capitolelor care îl interesează în vederea lecturării acestora. Aceasta, în mod special, în cazul rapoartele lungi sau cărţilor, unde întâlnim mai mult de patru capitole. Cuprinsul se prezintă înaintea lucrării, tabla de materii la finele ei. Unele tipuri de lucrări, precum articolele, lucrările ştiinţifice, referatele, de regulă nu sunt însoţite de cuprins. Există opinii diferite asupra gradului de detaliere al cuprinsului. În multe cazuri este suficientă înscrierea doar a capitolelor şi a secţiunilor principale ale acestora. Alţi autori înscriu toate subdiviziunile, indiferent de importanţa acestora.

107 Secţiunea Economie şi Afaceri Internaţionale 97 FORME MODERNE DE MONOPOL. IMPLICAŢII ECONOMICE Lect. univ. dr. Raul Sorin FÂNTÂNĂ Universitatea Creştină Dimitrie Cantemir Facultatea de Relaţii Economice Internaţionale Braşov Abstract: The counterfeit is a fraude regarding an imitation made with the intent of passing it off as genuine. The act is made due to the reduced costs for publicity made by the offender in the detriment of the entitled/owner. Sometimes, the plaintiff accuses as result of a insufficient knowledge of the law. This is the case of the work, where the plaintiff didn t know the consequences of a blocking trademark that he just registered and promoted. Key words: counterfeiting, blocking trademark, consequences. Prin prezenta lucrare dorim să prezentăm un caz real de încercare de practicare a monopolului economic prin utilizarea unei proceduri extrem de puţin cunoscute: înregistrarea unei mărci de blocaj. Pe rolul Tribunalului Covasna - Secţia Civilă s-a judecat Dosarul nr. 2014/119/2010. Expertul a fost solicitat pentru a efectua o expertiză tehnică judiciară în proprietate industrială şi intelectuală în cauza având ca obiect acţiune în contrafacere. Reclamantă era societatea PRIMA SRL în contradictoriu cu societatea SECOND SRL, amândouă producătoare şi ofertante pe piaţa locală şi zonală a produselor zaharoase (bomboane de pom) specifice perioadei Craciunului. 1. Preliminarii a) L.66/ Art. 2^1. - Poate constitui marcă orice semn susceptibil de reprezentare grafică cum ar fi: cuvinte, inclusiv nume de persoane, desene, litere, cifre, elemente figurative, forme tridimensionale si in special forma produsului sau ambalajului sau, culori, combinaţii de culori, holograme, semnale sonore, precum şi orice combinatie a acestora, cu condiţia ca aceste semne să permită a distinge produsele sau serviciile unei întreprinderi de cele ale altor întreprinderi. b) L.66/ Art.5 (1) Sunt refuzate la înregistrare sau pot fi declarate nule dacă sunt înregistrate, pentru următoarele motive absolute:

108 98 Buletinul ştiinţific nr a) semnele care nu pot constitui o marcă în sensul art. 2^1;" c) "L.66/ Art. 6. (1) În afara motivelor prevăzute la art. 5 alin. 1, o marcă este refuzată la înregistrare sau, după caz, este susceptibilă a fi anulată pentru următoarele motive relative: a) dacă este identică cu o marcă anterioară, iar produsele şi serviciile pentru care marca este solicitată sau a fost înregistrată sunt identice cu cele pentru care marca anterioară este protejată; b) dacă, din motive de identitate sau de similitudine în raport cu marca anterioară şi din motive de identitate sau similitudine a produselor sau serviciilor pe care cele două mărci le desemnează, se poate crea, în percepţia publicului, un risc de confuzie, inclusiv riscul de asociere cu marca anterioară.... (4) O marcă este, de asemenea, refuzată la înregistrare sau, în cazul în care a fost înregistrată, este susceptibilă a fi anulată dacă:... b) drepturile decurgând dintr-o marcă neînregistrată sau dintr-un alt semn utilizat în activitatea comercială au fost dobândite înainte de data de depozit a cererii de înregistrare a mărcii ulterioare ori, după caz, înainte de data priorităţii invocate prin cererea de înregistrare a mărcii ulterioare şi dacă acea marcă neînregistrată sau acel semn utilizat conferă titularului său dreptul de a interzice utilizarea mărcii ulterioare; c) există un drept anterior, altul decât cele prevăzute la alin. 2 lit. d), în special un drept la nume, un drept la imagine, un drept de autor, un drept de proprietate industrială;... g) marca poate fi confundată cu o marcă utilizată în străinătate la data depozitului cererii şi care continuă să fie utilizată acolo, dacă cererea a fost făcută cu rea-credinţă de către solicitant. d) First Directive 89/104/EEC of the Council, of 21 December 1988 / Article 4 - Further grounds for refusal or invalidity concerning conflicts with earlier rights 1. A trade mark shall not be registered or, if registered, shall be liable to be declared invalid: a) if it is identical with an earlier trade mark, and the goods or services for which the trade mark is applied for or is registered are identical with the goods or services for which the earlier trade mark is protected; b) if because of its identity with, or similarity to, the earlier trade mark and the identity or similarity of the goods or services covered by the trade marks, there exists a likelihood of confusion on the part of the public, which includes the likelihood of association with the earlier trade mark. 2. 'Earlier trade marks' within the meaning of paragraph 1 means: a. trade marks of the following kinds with a date of application for registration which is earlier than the date of application for registration of the trade mark, taking account, where appropriate, of the priorities claimed in respect of those trade marks; i. Community trade marks; ii. trade marks registered in the Member State or, in the case of Belgium, Luxembourg or the Netherlands, at the Benelux Trade Mark Office;

109 Secţiunea Economie şi Afaceri Internaţionale 99 iii. trade marks registered under international arrangements which have effect in the Member State; b. Community trade marks which validly claim seniority, in accordance with the Regulation on the Community trade mark, from a trade mark referred to in (a) (ii) and (iii), even when the latter trade mark has been surrendered or allowed to lapse; c. applications for the trade marks referred to in (a) and (b), subject to their registration; d. trade marks which, on the date of application for registration of the trade mark, or, where appropriate, of the priority claimed in respect of the application for registration of the trade mark, are well known in a Member State, in the sense in which the words 'well known' are used in Article 6 bis of the Paris Convention. 3. A trade mark shall furthermore not be registered or, if registered, shall be liable to be declared invalid if it is identical with, or similar to, an earlier Community trade mark within the meaning of paragraph 2 and is to be, or has been, registered for goods or services which are not similar to those for which the earlier Community trade mark is registered, where the earlier Community trade mark has a reputation in the Community and where the use of the later trade mark without due cause would take unfair advantage of, or be detrimental to, the distinctive character or the repute of the earlier Community trade mark. e) L.66/ Art. 83. (1) - Constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 3 ani sau cu amendă de la lei la lei săvârşirea, fără drept, a următoarelor fapte: a) contrafacerea unei mărci; b) punerea în circulaţie a unui produs purtând o marcă identică sau similară cu o marcă înregistrată pentru produse identice sau similare şi care îl prejudiciază pe titularul mărcii înregistrate; c) punerea în circulaţie a produselor care poartă indicaţii geografice ce indică sau sugerează că produsul în cauză este originar dintr-o regiune geografică, alta decât locul adevărat de origine, în scopul inducerii în eroare a publicului cu privire la originea geografică a produsului. (2) Faptele prevăzute la alin. 1, săvârşite de un grup infracţional organizat sau care sunt de natură să prezinte pericol pentru siguranţa ori sănătatea consumatorilor, se pedepsesc cu închisoare de la 1 la 5 ani şi interzicerea unor drepturi. (3) Prin contrafacerea unei mărci se înţelege realizarea sau utilizarea fără consimţământul titularului, de către terţi, în activitatea comercială, a unui semn: a) identic cu marca pentru produse sau servicii identice cu acelea pentru care marca a fost înregistrată; b) care, dată fiind identitatea sau asemănarea cu o marcă ori dată fiind identitatea sau asemănarea produselor sau a serviciilor cărora li se aplică semnul cu produsele sau serviciile pentru care marca a fost înregistrată, ar produce în percepţia publicului un risc de confuzie, incluzând şi riscul de asociere a mărcii cu semnul; c) identic sau asemănător cu marca pentru produse ori servicii diferite de cele pentru care marca este înregistrată, când aceasta a dobândit un renume în România şi dacă prin folosirea semnului fără motive întemeiate s-ar putea profita de caracterul

110 100 Buletinul ştiinţific nr distinctiv ori de renumele mărcii sau folosirea semnului ar cauza titularului mărcii un prejudiciu. (4) Prin punerea în circulaţie se înţelege oferirea produselor sau comercializarea ori deţinerea lor în acest scop sau, după caz, oferirea sau prestarea serviciilor sub acest semn, precum şi importul, exportul sau tranzitul produselor sub acest semn. (5) Faptele prevăzute la alin. 1 şi 2 nu constituie infracţiuni dacă au fost săvârşite înainte de data publicării mărcii." f) L.11 / 1991, react. - Art Comercianţii sunt obligaţi să îşi exercite activitatea cu bună-credinţă, potrivit uzanţelor cinstite, cu respectarea intereselor consumatorilor şi a cerinţelor concurenţei loiale. g) L.11 / 1991, react. - Art În înţelesul prezentei legi: a) este considerată ca fiind contrară uzanţelor comerciale cinstite utilizarea în mod neloial a secretelor comerciale ale unui comerciant prin practici de genul neexecutării unilaterale a contractului sau utilizării unor proceduri neloiale, abuzului de încredere, incitării la delict şi achiziţionării de secrete comerciale de către terţii care cunoşteau că respectiva achiziţie implică astfel de practici, de natură să afecteze poziţia comercianţilor concurenţi pe piaţă; b) constituie secret comercial informaţia care, în totalitate sau în conexarea exactă a elementelor acesteia, nu este în general cunoscută sau nu este uşor accesibilă persoanelor din mediul care se ocupă în mod obişnuit cu acest gen de informaţie şi care dobândeşte o valoare comercială prin faptul că este secretă, iar deţinătorul a luat măsuri rezonabile, ţinând seama de circumstanţe, pentru a fi menţinută în regim de secret; protecţia secretului comercial operează atâta timp cât condiţiile enunţate anterior sunt îndeplinite; c) constituie fond de comerţ ansamblul bunurilor mobile şi imobile, corporale şi necorporale (mărci, firme, embleme, brevete de invenţii, vad comercial), utilizate de un comerciant în vederea desfăşurării activităţii sale. h) L.11 / 1991, react. - Art Constituie concurenţă neloială, în sensul prezentei legi, orice act sau fapt contrar uzanţelor cinstite în activitatea industrială şi de comercializare a produselor, de execuţie a lucrărilor, precum şi de efectuare a prestărilor de servicii. i) L.11 / 1991, react. - Art Constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 2 ani sau cu amendă de la lei la lei: a) folosirea unei firme, invenţii, mărci, indicaţii geografice, unui desen sau model industrial, unor topografii ale unui circuit integrat, unei embleme sau unui ambalaj de natură să producă confuzie cu cele folosite legitim de alt comerciant; b) punerea în circulaţie de mărfuri contrafăcute şi/sau pirat, a căror comercializare aduce atingere titularului mărcii şi induce în eroare consumatorul asupra calităţii produsului/serviciului;... g) producerea în orice mod, importul, exportul, depozitarea, oferirea spre vânzare sau vânzarea unor mărfuri/servicii purtând menţiuni false privind brevetele de invenţii, mărcile, indicaţiile geografice, desenele sau modelele industriale, topografiile de circuite integrate, alte tipuri de proprietate intelectuală

111 Secţiunea Economie şi Afaceri Internaţionale 101 cum ar fi aspectul exterior al firmei, designul vitrinelor sau cel vestimentar al personalului, mijloacele publicitare şi altele asemenea, originea şi caracteristicile mărfurilor, precum şi cu privire la numele producătorului sau al comerciantului, în scopul de a-i induce în eroare pe ceilalţi comercianţi şi pe beneficiari. Prin menţiuni false asupra originii mărfurilor, în sensul alin. 1 lit. g), se înţelege orice indicaţii de natură a face să se creadă că mărfurile au fost produse într-o anumită localitate, într-un anumit teritoriu sau într-un anumit stat. Nu se socoteşte menţiune falsă asupra originii mărfurilor denumirea unui produs al cărui nume a devenit generic şi indică în comerţ numai natura lui, în afară de cazul în care denumirea este însoţită de o menţiune care ar putea face să se creadă că are acea origine. j) L.8 / 1991, react. - Art. 1. (1) Dreptul de autor asupra unei opere literare, artistice sau ştiinţifice, precum si asupra oricaror asemenea opere de creatie intelectuala, este recunoscut si garantat in condiţiile prezentei legi. Acest drept este legat de persoana autorului si comporta atribute de ordin moral si patrimonial. (2) Opera de creatie intelectuala este recunoscuta si protejata, independent de aducerea la cunostinta publica, prin simplul fapt al realizarii ei, chiar neterminata. k) L.8 / 1991, react. - Art. 2. Recunoasterea drepturilor prevazute in prezenta lege nu prejudiciaza si nu exclude protectia acordata prin alte dispozitii legale. l) L.8 / 1991, react. - Art. 4. (1) Se prezuma a fi autor, pana la proba contrara, persoana sub numele careia opera a fost adusa pentru prima data la cunostinta publica. m) L.8 / 1991, react. - Art. 7. Constituie obiect al dreptului de autor operele originale de creatie intelectuala in domeniul literar, artistic sau stiintific, oricare ar fi modalitatea de creatie, modul sau forma concreta de exprimare si independent de valoarea si destinatia lor, cum sunt:... g) operele de arta plastica, cum ar fi: operele de sculptura, pictura, grafica, gravura, litografie, arta monumentala, scenografie, tapiserie, ceramica, plastica sticlei si a metalului, precum si operele de arta aplicata produselor destinate unei utilizari practice;... n) L.8 / 1991, react. - Art. 12. Autorul unei opere are dreptul patrimonial exclusiv de a decide daca, in ce mod si cand va fi utilizata sau exploatata opera sa, inclusiv de a consimti la utilizarea operei de catre altii. o) L.8 / 1991, react. - Art. 13. Utilizarea sau exploatarea unei opere da nastere la drepturi distincte si exclusive ale autorului de a autoriza: a) reproducerea integrala sau partiala a operei;... p) L.8 / 1991, react. - Art. 14. (1) Prin reproducere, in sensul prezentei legi, se intelege realizarea uneia ori a mai multor copii ale unei opere, in orice forma materiala, inclusiv realizarea oricarei inregistrari sonore sau vizuale a unei opere, precum si stocarea permanenta ori temporara a acesteia cu mijloace electronice.

112 102 Buletinul ştiinţific nr q) Operele eligibile pentru protecţia prin drept de autor sunt, de regulă, toate creaţiile intelectuale originale. Enumerarea ilustrativă, ne-exhaustivă a acestora este conţinută de legile naţionale privind dreptul de autor... Opera este protejată indiferent de calitatea conţinutului sau formei şi, de asemenea, când are puţine în comun cu literatura, arta sau ştiinţa, cum sunt ghidurile pur tehnice sau desenele inginereşti, ori chiar hărţile... [WIPO/OMPI Introducere în Proprietatea Intelectuală Editura Rosetti, 2001, Bucureşti, pag.144]. r) <<Doctrina (se poate vedea Yolanda Eminescu Dreptul de autor - Legea nr.8 din 1996 comentată, Ed. LUMINA LEX, Bucureşti, 1997) susţine că, la evaluarea unei încălcări a unui drept de autor se evaluează asemănările. Ca urmare, pentru a putea preveni încălcarea drepturilor de autor, revistele ARHITEXT, IGLOO (editate în România) sau SZEP-HAZAK (editată în Ungaria), dar şi altele, prezintă secţiunile fără cote.>> [Expertiza în Proprietate Intelectuală la DOSAR NR. 1790/102/ CURTEA DE APEL TÂRGU MUREŞ - Secţia Penală şi pentru Cauze cu Minori şi de Familie]. s) În elementele reţinute de Curtea de Apel la Dosarul Becker Acroma KB vs. Lyra Company Comserv SRL Dosar 1020/Ap/C/2006, pentru Decizia nr.3/a/c, avocatul Becker Acroma KB cadru didactic universitar la Facultatea de Drept a Universităţii Transilvania - vorbind despre fondul de comerţ şi anume despre nişte coduri de produse subiect de proces scrie: Aceste active intangibile nu se află sub protecţia drepturilor de marcă, de proprietate industrială, însă legislaţia în materia proprietăţii industriale recunoaşte sistemul dublului grad de protecţie. [Supliment la Expertiza în Proprietate Intelectuală la DOSAR NR. 1790/102/ CURTEA DE APEL TÂRGU MUREŞ - Secţia Penală şi pentru Cauze cu Minori şi de Familie]. 2. Prezentarea cronologică a faptelor Prezentarea cronologică a faptelor are la bază: a) Documentele oferite de părţi la dosar, existente la data numirii expertului şi pe care expertul le-a solicitat prin serviciile Arhivei Tribunalului Covasna; b) Documente oferite de părţi între data numirii expertului şi data întâlnirii expertului cu părţile, când s-a semnat Procesul-verbal din...; c) Documente depuse de părţi la Termenul... d) Documente rezultate din cercetarea documentară a expertului în urma studierii documentelor de la punctele a), b) şi c). Astfel : 1. La data de societatea germană EDWIN INTERNATIONAL (EUROPE) GmbH cu sediul în Kamerstrasse 47, Offenbach am Main (DE) înregistrează internaţional la OMPI/ WIPO marca individuală, figurativă nr pentru mai multe clase, inclusiv pentru clasa 30 Nisa, inclusiv în România unde nu a primit nici o notificare de refuz provizoriu conf. Regulii 5 fig.1.

113 Secţiunea Economie şi Afaceri Internaţionale 103 Fig.1 - Marca internaţională (OMPI) nr / Conform documentelor transmise la dosarul cauzei, S.C. PRIMA S.R.L. iese pe piaţă cu mai multe produse: a) în anul 2001, un Catalog cu o OFERTĂ SPECIALĂ DE SEZON, ce cuprinde: - pag.1 FULGI DE NEA - bomboane fulgi multifruct - MOŞ CRĂCIUNI drajeuri de zmeură - LA MULŢI ANI 2001 batoane glazurate cu arome de banane, cacao şi rom, căpşuni, cocos - cu doi îngeraşi, aceiaşi cu cei din marca nr. nr / 1979 protejată şi în România - fig.2. Fig.2 Imaginea promovată de PRIMA SRL pe ambalajul produselor sale în b) în anul 2003, un Catalog ce cuprinde: - pag.1 - o felicitare pe o pagină cu doi îngeraşi, aceiaşi cu cei din marca nr. nr / 1979 protejată şi în România fig.3. Fig.3 Imaginea promovată de PRIMA SRL pe prima pagina a Catalogului de produse din 2003.

114 104 Buletinul ştiinţific nr pag.2 - BOMBOANE DE POM - praline cu gust asortat - BOMBOANE DE POM GALĂ praline cu gust de cacaco - PACHET CADOU SĂRBATORI - cu produse BSB, cu a ceiaşi doi îngeraşi, aceiaşi cu cei din marca nr / 1979 protejată şi în România fig.4. Fig.4 Imaginea promovată de PRIMA SRL pe ambalajul produselor PACHET CADOU SĂRBATORI din Catalogul de produse din PACHET CADOU SĂRBATORI cu produse BSB, cu un Moş Crăciun - pag.3 - FULGI DE NEA bomboane fulgi - MOŞ CRĂCIUN drajeuri de zmeură - DRAJEURI DE CRĂCIUN cu un Moş Crăciun - FULGI DE CRĂCIUN cu un căţel şi un ursuleţ - LA MULŢI ANI 2003 batoane asortate, cu aceiaşi doi îngeraşi, aceiaşi cu cei din marca nr. nr / 1979 protejată şi în România fig.5. Fig.5 Imaginea promovată de PRIMA SRL pe ambalajul produselor LA MULTI ANI 2003 din Catalogul de produse din Observaţie: Pentru aceste imagini utilizate pe ambalajele produselor sale, S.C. PRIMA S.R.L. nu a avut marcă înregistrată şi nu avem la dosar nici un document

115 Secţiunea Economie şi Afaceri Internaţionale 105 prin care această firmă sa fi cerut titularului german permisiunea pentru a folosi marca. 4. La data de societatea DOLCETTA Kft. cu sediul în Csorvási u. 27 H5600 Békéscsaba din UNGARIA depune spre înregistrare la Oficiul de Brevete Maghiar din Budapesta marca individuală, figurativă, nr , pentru Clasa 30 Nisa şi reprezentând un cap de îngeraş cu păr lung maro-roşcat, purtând o coroniţă cu flori albe şi având aripi mici albe (Fig.6). Fig.6 - Marca naţională (UNGARIA) nr / La data de , societatea TRIADA S.R.L. înregistrează la Oficiul de Stat pentru Invenţii şi Mărci Bucureşti, România marca naţională nr reprezentând un cap de îngeraş cu păr maro închis/negru, purtând o coroniţă cu flori albe şi având aripi mici albe, deasupra unei coroane de flori cu un spaţiu interior de culoare roz, coroană aflată deasupra unui spaţiu gri-alb dreptunghiular, totul pe un fond roşu cu stele albe mari şi mici; figura foloseşte culorile alb, galben, roz şi maro (Fig.7). Fig.7 - Marca naţională (ROMANIA) nr / La data de , societatea S.C. PRIMA S.R.L. înregistrează la Oficiul de Stat pentru Invenţii şi Mărci Bucureşti, România marca naţională nr reprezentând două capete de îngeraşi cu păr maro închis/negru, purtând o coroniţă cu flori albe şi având aripi mici albe, având în partea lor superioară câte trei rânduri de

116 106 Buletinul ştiinţific nr stele albe mari şi mici; fondul este roşu, iar figurile folosesc culorile alb, galben, roz şi maro (Fig.8). De remarcat IDENTITATEA îngeraşilor protejaţi prin marca cu îngeraşul din marca Fig.8 - Marca naţională (RO) nr / Observaţie: Între marca nr / a titularului TRIADA S.R.L. şi marca ulterioară nr / a titularului S.C. PRIMA S.R.L. putem face următoarele remarci: a) ambele societăţi sunt din aceeaşi localitate; b) ambele societăţi protejează clasa 30 dulciuri etc. c) ambele societăţi au acelaşi mandatar desemnat. 7. La data de , societatea S.C. PRIMA S.R.L. înregistrează la Oficiul de Stat pentru Invenţii şi Mărci Bucureşti, România marca naţională nr , pentru Clasa 30 Nisa şi reprezentând acelaşi cap de îngeraş cu păr închis/negru, purtând o coroniţă cu flori albe şi având aripi mici albe, fiind înconjurat de aceleaşi stele albe mari şi mici; fondul este alb/negru nu este protejată nici o culoare. Sub îngeraş apare o emblemă înconjurată de frunze în interiorul căreia este scris cu caractere speciale textul Bomboane de Pom cu aromă asortată /PRIMA (Fig.9). Fig.9 - Marca naţională (RO) nr / Observaţie: Se remarcă similitudinea acestei mărci cu marca nr / a titularului TRIADA S.R.L. din fig.7. Diferă doar faptul că nu sunt revendicate culori şi că în spaţiul coroanei este un text; coroana este identica cu cea din marca nr , identitate ce merge până la copiere alb-negru inclusiv a frunzelor, a florilor şi a poziţiei lor în coroană. 8. Cu data de , societatea pârâtă S.C. PRIMA S.R.L. deschide la Tribunalul COVASNA o Acţiune Civilă înregistrată ca Dosar nr.2014/114/2010, prin care solicită Tribunalului:

117 Secţiunea Economie şi Afaceri Internaţionale 107 a) să constate că PRIMA SRL este titulara unui drept exclusiv asupra mărcii nr din data de , drept protejat prin înregistrarea acestuia la OSIM temei de drept art.4 şi art.35 alin.(1) / Legea ; b) să constate că SECOND SRL a încălcat acest drept prin folosirea în activitatea sa comercială, fără consimţământul titularului, a unui semn identic cu marca pentru produse identice cu acela pentru care marca a fost înregistrată şi că, prin aceasta, produce în percepţia publicului un risc de confuzie, incluzând şi riscul de asociere a mărcii cu semnul temei de drept art.35 alin. (2) din L.84/1998; c) să interzică pârâtei să efectueze fără autorizarea PRIMA SRL următoarele acte: aplicarea semnului identic cu marca pe produse sau pe ambalaje, oferirea produselor sau comercializarea ori deţinerea lor în acest scop, importul sau exportul produselor sub acest semn, utilizarea semnului pe documente sau pentru publicitate temei de drept art.4 şi art.35 alin.(3) / L.84/1998; d) să constate că, prin fabricarea şi folosirea de ambalaje individuale pentru bomboane de pom care reprezintă reproducerea identică, servilă şi sistematică a ambalajelor PRIMA SRL, societatea SECOND SRL a săvârşit un act de concurenţă neloială, în sensul prevederilor art.2 /Legea nr.11/1991 privind combaterea concurenţei neloiale; e) să oblige pe SECOND SRL să distrugă toate ambalajele individuale pentru bomboane de pom ce poartă reproducerea grafică a mărcii societăţii PRIMA SRL, sub sancţiunea unor daune cominatorii de 3000 lei/zi de întârziere de la rămânerea definitivă a hotărârii Tribunalului până la executarea întocmai a obligaţiei impuse temei de drept art.6/l.11/1991; f) să oblige pe SECOND SRL la publicarea hotărârii, pe cheltuiala sa, în două ziare de răspândire naţională, sub sancţiunea unor daune cominatorii de 3000 lei pe fiecare zi de întârziere în executarea obligaţiei temei de drept art.11/l.11/1191, modificată prin L.298/2001; g) plata cheltuielilor de judecată, conf. art.274/cpc. Pentru aceste acuze, PRIMA SRL a motivat astfel: - PRIMA SRL este titulara Certificatului de marcă nr (fig.8) şi a Certificatului de marcă nr ; - Produsul original al PRIMA SRL a fost copiat de SECOND SRL; - fiecare certificat de marcă conferă titularului PRIMA SRL un drept exclusiv de exploatare a mărcii respective; - obligarea, prin prevederile exprese ale Legii nr.11/1991, modif. prin L.298/2001 privind combaterea concurenţei neloiale, la exercitarea unei activităţi cu bună-credinţă, potrivit uzanţelor cinstite, cu respectarea interesului consumatorilor şi cerinţelor concurenţei neloiale; - obligarea, prin prevedereile aceleiaşi Legi nr.11/1991 modificate prin L.298/2001, la înlăturarea actului şi la plata de despăgubiri pentru daunele pricinuite. 9. La data de , conform intereselor sale comerciale internaţionale, DOLCETTA Kft. cu sediul în Csorvási u. 27 H-5600 Békéscsaba din UNGARIA înregistrează internaţional la OMPI/ WIPO marca individuală, figurativă, nr , pentru Clasa 30 Nisa şi reprezentând un cap de îngeraş cu păr lung maro-roşcat, purtând o coroniţă cu flori albe şi având aripi mici albe, având ca dată de înregistrare de bază recunoscută a mărcii nr , data de (Fig.10).

118 108 Buletinul ştiinţific nr De remarcat că marca este înregistrată şi pentru teritoriul României şi nu a primit opoziţie din partea niciunui terţ interesat. Fig.10 - Marca naţională nr / La data de , societatea pârâtă S.C. PRIMA S.R.L. înregistrează la Oficiul de Stat pentru Invenţii şi Mărci Bucureşti, România marca naţională nr , pentru Clasa 30 Nisa şi reprezentând două şiruri în oglindă şi intercalate de şapte capete de îngeraşi cu păr lung maro închis/negru şi purtând o coroniţă cu flori albe, cu aripi mici albe, având în partea lor superioară câte trei rânduri de stele albe mari şi mici; fondul este roşu, iar figurile folosesc culorile alb, galben, roz şi maro (Fig.11). Fig.11 - Marca naţională (ROMÂNIA) nr / Observaţie 1: Se remarcă similitudinea acestei mărci cu marca nr / a titularului S.C. TRIADA S.R.L. din fig.7, cu mărcile nr / şi nr / , ambele ale S.C. PRIMA S.R.L. Dar se remarcă IDENTITATEA elementului grafic de definire a celor patru mărci. În urma examinării dosarului, a actelor şi a documentelor ulterioare obţinute prin cercetarea documentară, Raportul a concluzionat, după cum urmează: 1. Marca înregistrată sub nr şi ambalajul utilizat de S.C. SECOND S.R.L la împachetarea bomboanelor de pom NU sunt identice, dar sunt asemănătoare, în lumina art.35 alin.2 lit.b din Legea 84/1998. Produsele sunt

119 Secţiunea Economie şi Afaceri Internaţionale 109 identice, (a se vedea fig.12 şi fig.13) adresându-se aceluiaşi segment de consumatori, pentru aceeaşi perioadă, iar în ceea ce priveşte locaţia, în mod deosebit locuitorilor din oraşul Sf. Gheorghe, jud. Covasna, dar nu mai puţin localităţilor din jur, cum ar fi şi Braşov, Covasna etc. Fig.12 Element (îngeraş) al mărcii naţionale (RO) nr / , ce se regăseşte şi la marca naţională (ROMÂNIA) nr. nr / şi la marca naţională (RO) nr / Fig.13 Element (îngeraş) al mărcii internaţionale (OMPI) nr / de pe ambalajul de produs (în original, fondul este de culoare roşu) 2. Având în vedere prevederile Legii, doar un drept de proprietate intelectuală ULTERIOR poate aduce atingere unui drept de proprietate intelectuală ANTERIOR. Prin utilizarea de către S.C. SECOND S.R.L a ambalajului pentru bomboane de pom, purtând marca nr / a titularului Dolcetta Kft. având ANTERIORITATE pe teritoriul Uniunii Europene de la data depozitului din Ungaria, , NU s-a putut aduce atingere mărcii ULTERIOARE protejată sub nr / Între marca înregistrată sub nr.78220/ şi ambalajul utilizat de S.C. SECOND S.R.L la împachetarea bomboanelor de pom, ambalaj purtând marca nr / a titularului Dolcetta Kft. există riscul de confuzie a mărcii ULTERIOARE nr.78220/ cu marca ANTERIOARĂ nr / a titularului Dolcetta Kft. având ANTERIORITATE pe teritoriul Uniunii Europene de la data depozitului din Ungaria, Una dintre cele mai nocive forme agresive de protecţie a proprietăţii industriale este înregistrarea de mărci de blocaj. Scopul înregistrării unor asemenea mărci, uzând de proprietatea de teritorialitate a mărcii, să se obţină - prin efectul Legii - un monopol (drept exclusiv de exploatare) pentru marca respectivă, pe teritoriul pe care marca a fost înregistrată. Există mai multe forme de mărci de blocaj: a) Înregistrarea, de obicei pentru aceleaşi produse sau servicii, sau cel puţin pentru clasele de produse ale producătorului străin b, de către reprezentantul a de vânzări al producătorului străin b aflat pe teritoriul B, pe teritoriul naţional A al reprezentantului, a unei mărci naţionale alfa identică sau asemănătoare (în sensul de cvasi-identică) cu marca producătorului; deşi legea românească interzice această faptă, ea este practicată. Motivele pot fi: i) de a obliga producătorul b să nu işi schimbe reprezentantul de pe teritoriul A; ii) de a obliga

120 110 Buletinul ştiinţific nr comercianţii en-detail de pe teritoriul A să cumpere numai de la reprezentantul a, în situaţia în care aceşti detailişti ar găsi o altă cale de procurare a produselor producătorului B (cazul Gatta ); b) Înregistrarea pe teritoriile M,N,L, de obicei pentru aceleaşi produse (mai rar pentru servicii), de către un producător c aflat pe teritoriul C, a unei mărci identice sau asemănătoare cu o marcă internaţională cunoscută, a altui producător, D, înregistrată pe nişte teritorii X,Y,Z, dar neînregistrată pe teritoriile M,N,L; de specificat că, în cazul unei mărci figurative sau combinate, marca de blocaj poate suferi mici schimbări, putând fi o marcă similară cvasi-identică cu cea pe care doreşte să o blocheze; pot suferi schimbări culoarea dominantă, culoarea de fond, precum şi unele detalii grafice, care pentru consumator, nu îndepărtează nici confuzia, nici asocierea cu marca producătorului D (cazul DAX ); c) utilizarea unor mărci descriptive ale căror părţi verbale induc explicit domeniul clasei de protecţie (frutissima, fructa etc.) d) înregistrarea unui flux de mărci cu nume sau imagini care consumă substantivele sau imaginile de obicei utilizate în vocabularul pieţei specifice; e) înregistrarea de către persoana A, pe propriul teritoriul naţional, a unei/unor mărci identice sau asemănătoare cu cele înregistrate de persoana B, pe teritoriul său naţional, de obicei pentru aceleaşi clase de producţie, comerţ sau servicii, când persoana B a efectuat acte de comerţ, sau urmează să efectueze acte de comerţ pe teritoriul naţional al persoanei A (cazul DAX); f) înregistrarea unor mărci de obicei verbale imediat după înregistrarea la Oficiul Registrului Comerţului a unui nume de firmă/societate comercială sau chiar înainte de obţinerea oficială a numelui de firmă/societate comercială de la ORC teritorial, prin cunoaşterea directă sau indirectă, de către firma concurentă, a politicii noii firme; g) înregistrarea de către titularul X a unei mărci verbale în defavoarea unui nume comercial ale unor pensiuni, restaurante, hoteluri etc. aparţinând unui titular Y, a cărui procedură de înregistrare presupune un traseu paralel de obţinere a unui certificat de la o entitate/organism/oficiu/minister; etc. Art.4 al Primei Directive 89/104/CEE a Consiliului din 21 decembrie 1988 îşi arată eficienţa în stoparea acestei activităţi de concuranţă neloială, prevăzută ca infracţiune în dauna consumatorului, fără a fi denumită ca atare, şi în dispoziţiile exprese ale art.5, lit.a) şi lit.g) din L.298/2001 privind combaterea concurenţei neloiale (a se vedea Preliminarii). Conform pct.a), având în vedere reacţia S.C. PRIMA S.R.L. Sf. Gheorghe, considerăm că avea cunoştinţă de marca anterioară şi că marca nr.78220/ poate fi o marcă de blocaj. În favoarea acestei convingeri stă şi procedura de promovare a produselor proprii în anii prin marca nr / 1979 protejată şi în România fig.4. În fapt, credem că probele aduse de S.C. PRIMA S.R.L. Sf. Gheorghe pentru a demonstra protejarea mărcii îngeraşului brunet, sunt chiar împotriva acestei firme româneşti, care probabil nu ştia de existenţa mărcii internaţionale (OMPI) nr / (Fig.1), sau nu prevedea că această informaţie va putea fi adusă ca probă chiar împotriva S.C. PRIMA S.R.L. Sf. Gheorghe.

121 Secţiunea Economie şi Afaceri Internaţionale Conform Clasificării de la Nisa (Nice Classification) a OMPI/WIPO, clasa 30 este o clasă de produse, care, în mare, cuprinde: Cafea, ceai, cacao, zahăr, orez, tapioca, sago, înlocuitori de cafea; făină şi preparate din cereale, pâine, patiserie şi cofetărie, îngheţată; miere, sirop de melasă; drojdie, praf de copt; sare, muştar; oţet, sosuri; condimente; gheaţă. Dar, deoarece orice producător are dreptul implicit de a-şi comercializa marfa după principiul cererii şi ofertei pe piaţa specifică, chiar fără protejarea activităţii de comerţ specificţ clasei 35, el are dreptul implicit protejat de a-şi vinde marfa sub protecţia mărcii pe clasa sa de producţie 30. În revers, nu se admite ca o persoană să îşi protejeze marca X doar pe clasa 35, dacă un producător Y are protejată forma grafică sau verbală doar pe o clasă de producţie sau servicii. Motivul este chiar cel specificat la OBIECTIVUL 6, cu argumente date de actele normative. 6. i) De la începutul anului 2010, OSIM nu mai face examinarea de fond a motivelor relative de refuz. Astfel, OSIM nu mai transmite solicitantului de înegistrare de marcă, mărcile opozabile, pe de o parte lăsând solicitantul să facă singur sau prin intermediul serviciilor oferite de agenţiile specializate în proprietate industrială cercetarea documentară a mărcilor interne, UE şi internaţionale opozabile, iar pe de altă parte, obligând titularii de mărci înregistrate opozabile să urmăresca piaţa şi să studieze lunar apariţia mărcilor noi pe segmentul de piaţă relevant. Prin prisma acestei realităţi, ar rămâne persoanei interesate: fie să urmeze calea opoziţiei, fie calea contestaţiei administrative în cadrul OSIM; fie calea instanţei de judecată. Consecinţa imediată este aceea că persoana care înregistrează o marcă cu rea-intenţie poate suporta consecinţele legislaţiei specifice. Aici se poate încadra şi motivul de anulare a înregistrării mărcilor, prin prevederile exprese ale art. 6/L (modif.prin L ). (1) În afara motivelor prevăzute la art. 5 alin. 1, o marcă este refuzată la înregistrare sau, după caz, este susceptibilă a fi anulată pentru următoarele motive relative:...b) dacă, din motive de identitate sau de similitudine în raport cu marca anterioară şi din motive de identitate sau similitudine a produselor sau serviciilor pe care cele două mărci le desemnează, se poate crea, în percepţia publicului, un risc de confuzie, inclusiv riscul de asociere cu marca anterioară. Este evident că cele trei mărci înregistrate de S.C. PRIMA S.R.L. creează, în percepţia publicului, un risc de confuzie, inclusiv riscul de asociere cu marca anterioară a producătorului Dolcetta Kft. din Ungaria, depusă iniţial, în anul 2003 spre înregistrare ca marcă naţională (UNGARIA) nr / şi utilizată, cu permisiunea titularului, şi de S.C. SECOND S.R.L. ii) În conformitate cu prevederile art.5, par.1, lit.a) / Legea nr (modif. prin L ) privind combaterea concurenţei neloiale: - Constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 2 ani sau cu amendă de la lei la lei: a) folosirea unei firme, invenţii, mărci, indicaţii geografice, unui desen sau model industrial, unor topografii ale unui circuit integrat, unei embleme sau unui ambalaj de natură să producă confuzie cu cele folosite legitim de alt comerciant;...

122 112 Buletinul ştiinţific nr Pentru orice comerciant cinstit este evident că: a) Dolcetta Kft. din Ungaria este o societate dintr-un stat al UE; b) Dolcetta Kft. comercializează legitim produsele sale, atât în Ungaria, cât şi în România şi oriunde în Europa şi în lume, respectând şi folosindu-se de prevederile legislaţiei privind comerţul internaţional. c) Societatea Dolcetta Kft. poate colabora cu orice comerciant din România, dacă acest comerciant respectă legislaţia românească şi a Uniunii Europene; iii) În esenţă, orice marcă figurativă este o operă grafică, protejabilă prin efectul cumulat al art.1, art.2, art.4, art.7 lit.g), art.12, art.13, art.14 / toate din Legea nr. 285 din 2004, la care se adaugă menţiunile din sursele bibliografice de specialitate şi jurisprudenţă (a se vedea argumentele din Preliminarii, lit.j) integral până la s) ). Tocmai faptul existenţei unei calităţi în plus conferă mărcii figurative (adică având şi elemente grafice) o stabilitate mai mare şi distinctivitate, ambele evaluabile favorabil în procesul de admitere a unei mărci spre înregistrare. Menţionăm că şi în Ungaria, ca şi în România, dreptul de autor este protejat pe toată durata vieţii titularului şi încă 70 de ani după moartea sa, de drepturile patrimoniale beneficiind urmaşii legali. Titularul, în cazul nostru, este societatea DOLCETTA Kft. Aceasta înseamnă că, deşi Legea nr.8/1996 privind dreptul de autor şi drepturile conexe este românească, totuşi, deoarece este armonizată, de ea beneficiază pe teritoriul României - toate statele semnatare, membre ale Organizaţiei Mondiale pentru Proprietatea Intelectuală (OMPI/WIPO). De aceea, se constată că: - în conformitate cu prevederile art.3, par.(2) din L.8/96, societatea DOLCETTA Kft. beneficiază de protecţia acordată de lege; - opera creată în Ungaria este protejată şi în România, conform art.1/ L.8/1996, ambele paragrafe. Facem referire la acest drept de autor pentru a justifica faptul că în speţa acestui dosar pot fi aplicabile la buna alegere a celui interesat sau a instanţei, prevederile Art. 6/L (modif. prin L ):...par.(4) O marcă este, de asemenea, refuzată la înregistrare sau, în cazul în care a fost înregistrată, este susceptibilă a fi anulată dacă:... c) există un drept anterior, altul decât cele prevăzute la alin. 2 lit. d), în special un drept la nume, un drept la imagine, un drept de autor, un drept de proprietate industrială; iv) Este bine de înţeles pentru ambele părţi din proces faptul că noţiunile de contrafacere şi concurenţă neloială funcţionează împreună într-o relaţie de incluziune de tip matematic contrafacerea (aparţine de) concurenţa neloială. (1) Cu alte cuvinte, dacă actul comercial promovat de Dolcetta Kft. prin S.C. SECOND S.R.L. este unul care nu încalcă normele comerţului cinstit, nefiind deci un act concurenţial neloial, atunci, existenţa actului în contrafacere este pusă sub semnul întrebării, chiar dacă există un Certificat de marcă nr.78220/ ce conferă titularului său un drept exclusiv de exploatare, valabil până la dovedirea unei forme de proprietate intelectuală opozabile.

123 Secţiunea Economie şi Afaceri Internaţionale 113 iv) Apreciem că, în conformitate cu prevedrile legale actuale, în nici un caz reclamanta S.C. PRIMA S.R.L. nu se poate opune folosirii de către pârâta reconvenţională S.C. SECOND S.R.L. a ambalajelor de bomboane purtătoare de marcă ANTERIOARĂ nr / a titularului Dolcetta Kft. având ANTERIORITATE pe teritoriul Uniunii Europene de la data depozitului din Ungaria, , câtă vreme nu există nici un act de concurenţă neloială nici din partea Dolcetta Kft, şi nici din parte pârâtei reconvenţionale S.C. SECOND S.R.L. 7. i) având în vedere cele prezentate la obiectivele anterioare, şi ii) observând cronologia înregistrării mărcilor supuse analizei sau participante la analiză, şi iii) luând în considerare prevederile art.4 din Prima Directivă 89/104/EEC a Consiliului, din 21 Decembie 1988, ce induce aspectele de ANTERIORITATE şi ULTERIORITATE (sau POSTERIORITATE) a mărcilor studiate, opinăm că ambalajele folosite de pârâta reconvenţională S.C. SECOND S.R.L. din Sf. Gheorghe NU reprezintă imitaţia servilă a ambalajelor reclamantei. Apreciem că NU există o activitate de copiere sistematică de către pârâta reconvenţională a ambalajelor folosite de reclamanta S.C. PRIMA S.R.L. în comerţul său. Nota: Numele societăţilor comerciale sunt fictive. Toate celelalte date sunt reale. Lucrarea reprezintă o evaluare prescurtată a Raportului de expertiză. BIBLIOGRAFIE 1. LEGE nr. 84 din 15 aprilie 1998 privind marcile si indicatiile geografice, publicată în M.Of. nr. 161 din 23 aprilie LEGE nr. 66 din 31 martie 2010 pentru modificarea şi completarea Legii nr.84/1998 privind mărcile şi indicaţiile geografice, publicată în M.Of. nr. 226 din 9 aprilie Prima Directivă 89/104/EEC a Consiliului, din 21 Decembie 1988, de armonizare a legilor Statelor Membre în privinţa mărcilor de comerţ (OJ EC No L 40 of , p. 1) 4. LEGE nr. 8 din 14 martie 1996 (*actualizată*) privind dreptul de autor şi drepturile conexe (actualizată pana la data de 13 august 2010*) 5. Legea nr. 285 din 23 iunie 2004 ce modifică Legea nr 8/1996 privind dreptul de autor si drepturile conexe. 6. Ordonanţa de urgenţă nr. 123/2005 pentru modificarea si completarea Legii nr. 8/1996 privind dreptul de autor si drepturile conexe, M.Of., Partea I nr. 843 din 19/09/ Legea nr. 11/1991 privind combaterea concurenţei neloiale, publicată în M.Of nr. 24 din 30 ianuarie Legea nr. 298/2001 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 11/1991 privind combaterea concurenţei neloiale, Publicat în M. Of., Partea I nr. 313 din 12 iunie 2001.

124 114 Buletinul ştiinţific nr Expertiza în Proprietate Intelectuală la DOSAR NR. 1020/Ap/C/ Curtea de Apel - Braşov - Becker Acroma KB vs. Lyra Company Comserv SRL. 10. Expertiza în Proprietate Intelectuală la DOSAR NR. 1790/102/ CURTEA DE APEL TÂRGU MUREŞ - Secţia Penală şi pentru Cauze cu Minori şi de Familie 11. Eminescu Yolanda Dreptul de autor - Legea nr.8 din 1996 comentată, Ed. LUMINA LEX, Bucureşti, WIPO/OMPI - Introducere în Proprietatea Intelectuală, Ed. ROSETTI, Bucureşti, 2001.

125 Secţiunea Economie şi Afaceri Internaţionale 115 ASUPRA UNOR SUME ÎN CARE INTERVIN FUNCŢIILE ARITMETICE Lect. univ. drd. Nicuşor MINCULETE Universitatea Creştină Dimitrie Cantemir Facultatea de Relaţii Economice Internaţionale Braşov Abstract: In the present paper I will obtain three inequalities of sums which use some arithmetic functions. These inequalities are the following: n 1 1+ ln n < < 2 n k = 1ϕ() k n τ n 1, and ( ) ( k) 2 ln n < < 4 k = 1 k, for any n 5, n n 1 > n + 1 1, for any k = 1τ, for any 1 totient and τ ( n) is the number of natural divisors of n. () k n, where ( n) Key words: inequalities, Euler s totient, the number of natural divisors of n Mathematics Subject Classification (2010): 11A25 ϕ is Euler s 1. INTRODUCERE Fie n un număr natural, n 1. Se notează cu φ(n) numărul numerelor naturale prime cu n, care nu-l depăşesc pe n. Prin urmare, avem relaţia φ(n)=card {k (k,n)=1, k n}. Funcţia φ astfel definită se numeşte indicatorul lui Euler. Observăm că φ(1)=1; φ(p)=p-1 pentru orice număr prim p, φ(p k )=p k -p k-1, unde p este un număr prim, iar k N*, φ(2 k t) = 2 k-1 φ(t), unde t este un număr impar. Remarcăm câteva proprietăţi ale acestei funcţii, demonstrate în mai multe lucrări, printre acestea avem lucrările:[1], [2], [3], [4] şi [5]. Gauss demonstrează egalitatea: ϕ ( d) =n. d / n

126 116 Buletinul ştiinţific nr În anul 1940, T. Popoviciu [2] stabileşte inegalitatea: m, n N φ 2 (mn) φ(m 2 )φ(n 2 ), ( ) În anul 1942, I. Linteş [2] demonstrează că: nφ(n!) n!φ(n), ( ) În anul 1965, Kendall şi Osborn [4] arată că φ(n) n, ( ) n N, n>6. În anul 1988, Sierpinski şi Schinzel [5], demonstrează inegalitatea φ(n) n - n, pentru orice n compus. n N Pentru un număr natural n, vom nota cu τ(n) numărul divizorilor săi naturali. Se observă că τ(1)=1; dacă p este un număr prim, atunci τ(p)=2, τ(p α )=α+1. În lucrările [1], [2],[4] şi [5] întâlnim următoarele proprietăţi ale funcţiei τ(n): α Pentru n= p 1 α α p 2... p r 1 2 r, n>1, avem relaţia: τ(n)=(α 1 +1) (α 2 +1) (α r +1) Dacă (m,n)=1, atunci m, n N. τ(mn)=τ(m)τ(n), ( ) Pentru n 2, avem relaţia n n n 1 τ(n)=. k = 1 k k În [4], pentru n 1, avem τ(n)<2 n. În [1,2] se demonstrează inegalitatea m, n N. τ(m)τ(n) τ(mn), ( ) 2. REZULTATE PRINCIPALE Mai jos vom prezenta trei sume care utilizează funcţiile aritmetice amintite anterior. Propoziţia 1. Pentru orice n 1, are loc inegalitatea n ln n < < 2 n + 1 1, pentru orice n 5, k = 1 ϕ() k unde ϕ () n reprezintă numărul de numere prime cu n care nu-l depăşesc pe n. Demonstraţie.Verificăm inegalitatea pentru n = 5, deci ln 5 < < 2 6 1, ϕ() 1 ϕ() 2 ϕ() 3 ϕ() 4 ϕ() 5 ceea ce este adevărat, deoarece

127 Secţiunea Economie şi Afaceri Internaţionale ,61 = 2,61 < = 3,25 < 4,89 1 = 3,89. 4 Presupunem că inegalitatea de mai sus este adevărată pentru n. Prin urmare vom demonstra că ea rămâne valabilă şi pentru n + 1, astfel: dar ( n + 1 ) > n + 1 n n = + > 1 + ln n + k= 1 ϕ k = ϕ () k 1 ϕ() k ϕ( n + 1) ( n + 1) ϕ, pentru orice 6 n, deci ϕ( n + 1) n <, 1, ceea ce înseamnă că n < 2 n < 2 n k= 1 ϕ() k n + 1 Conform principiului inducţiei matematice, inegalitatea din enunţ este valabilă pentru orice n 1. Dacă inegalitatea de mai sus este adevărată pentru n, atunci vom demonstra că ea rămâne valabilă şi pentru n + 1, astfel: n n = + < 2 n , k= 1 ϕ k k = 1 ϕ k ϕ n + 1 ϕ n + 1 () () ( ) ( ) dar ϕ ( n + 1 ) > n + 1, pentru orice n 6 deci ϕ 1 < 1 ( n + 1) n + 1, ceea ce înseamnă că, din inegalitatea lui Kendall şi Osborn, n > 1 + ln n + < 1 + ln( n + 1). k= 1 ϕ() k n + 1 Conform principiului inducţiei matematice, inegalitatea din enunţ este valabilă pentru orice n 1. Observaţie. Şirul = n 1 b n ln n este strict descrescător, deoarece k = 1 ϕ k () 1 1 b n+ 1 b n = ln( n + 1) + ln n < ( ln( n + 1) ln n) < 0. ϕ( n + 1) n + 1 n 1 n 1 Cum b n = ln n ln n > 0 şi 1 k = 1 ϕ() k k = 1 k b 1 =, rezultă că şirul ( b n ) n 1 este mărginit. Conform teoremei lui Weierstrass (vezi [6, pag. 54]) deducem că ( b n ) n 1 este convergent. Propoziţia 2. Pentru orice n 1, are loc inegalitatea n 1 > n + 1 1, pentru orice n 1, k = 1τ () k unde τ () n reprezintă numărul de divizori ai lui n.

128 118 Buletinul ştiinţific nr Demonstraţie. Verificăm inegalitatea pentru n = 1, deci = 1 > 2 1, ceea ce τ () 1 este adevărat.dacă inegalitatea de mai sus este adevărată pentru n, atunci vom demonstra că ea rămâne valabilă şi pentru n + 1, astfel: n n = + > n k= 1τ k = τ () k 1τ () k τ ( n + 1) ( n + 1) 1 1 dar τ () n < 2 n, pentru orice n 1, conform [4, pag. 52], deci >, τ ( n + 1) 2 n + 1 ceea ce înseamnă că n > n > n k= 1τ () k 2 n + 1 Prin urmare, conform principiului inducţiei matematice, inegalitatea din enunţ este valabilă pentru orice n 1. Observaţie. Şirul = n 1 a n n + 1 este strict crescător, deoarece k = 1τ k a n+ 1 a n = τ 1 ( n + 1) () n n + 1 > 2 1 n ( n + 2 n + 1) > 0., Propoziţia 3. Pentru orice n 2, are loc inegalitatea n τ ( ) ( k) 2 ln n < < 4 k = 1 k τ reprezintă numărul de divizori ai lui n. unde ( n) n, Demonstraţie.Verificăm inegalitatea pentru n = 2, deci ( 1) τ ( 2) τ 2 ln 3 1 < + < ceea ce este adevărat, deoarece 1,2 < 2 < 4 2. Presupunem inegalitatea de mai sus adevărată pentru n, şi vom demonstra că ea rămâne valabilă şi pentru n + 1, astfel: () k n τ () k τ ( n + 1) τ ( n + 1) n 1 + τ = + < 4 n + < 4 n + 2 < 4 n + 1. k= 1 k k = 1 k n + 1 n + 1 Conform principiului inducţiei matematice, inegalitatea din enunţ este valabilă pentru orice n 1. () k n τ k = 1 k n 2 n > 2 1 > 2 ln k = 3 k k = 3 k 2, ( n + 1) 1, pentru orice n 1.

129 Secţiunea Economie şi Afaceri Internaţionale 119 ( ) Observaţie. Şirul = n τ k c n k = 1 k τ n + 1 c n+ 1 c n = 4 n n este strict descrescător, deoarece ( ) 2 4( 1 ) 0 n n < n + 1 n + n <. BIBLIOGRAFIE 1. Creangă, I., şi col., Introducere în teoria numerelor, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, Cucurezeanu, I., Probleme de aritmetică şi teoria numerelor, Editura Tehnică, Bucureşti, Panaitopol, L. şi Gica, Al., Probleme celebre de teoria numerelor, Editura Universităţii Bucureşti, Panaitopol, L. şi Gica, Al., O introducere în aritmetică şi teoria numerelor, Editura Universităţii Bucureşti, Sierpinski, W., Elementary Theory of Numbers, Warszawa, Sireţchi, Gh., Calcul diferenţial şi integral, vol. I şi II, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1985.

130 120 Buletinul ştiinţific nr CONSIDERAŢII PRIVIND STAREA DE BINE A FORŢEI DE MUNCĂ ŞI IMPLICAŢIILE SALE ECONOMICE Asist. univ. drd. Ramona MIRON Universitatea Creştină Dimitrie Cantemir Facultatea de Relaţii Economice Internaţionale Braşov Abstract: Happiness and well-being is what people care most about. This is why the last two decades many economists and sociologists tried to find new indicators to measure the state of well-being of the population. Next to other important aspects of life the work environment plays a very important role in the state of well-being and psychical equilibrium of the employees. This paper is an attempt to highlight the most important aspects of the working environment that can support or inhibit the wellbeing. It also shows in short what are the economic costs of not paying attention to the employees mental health. Key words: well-being, employees, indicator, depression 1. INTRODUCERE Fericirea este ceea ce toţi oamenii îşi doresc şi lucrul pe care aceştia îl consideră ca fiind cel mai valoros. Dar pentru a putea influenţa starea de fericire starea de bine pentru a putea stabili politici în această direcţie este nevoie ca această stare să poată fi cuatificată. Din acest motiv necesitatea creării de noi indicatori a atras atenţia economiştilor. Binecunoscutul PIB măsoară valoarea de piaţă a tuturor bunurilor şi serviciilor finale produse într-o ţară într-o anumită perioadă şi este cel mai utilizat indicator al performanţei economice. Totuşi PIB-ul include multe aspecte care nu susţin starea de bine cum ar fi venitul străinilor pe teritoriul ţării, deprecierea, cheltuieli cu securitatea. Un concept mai larg dar totuşi limitat la aspecte materiale este starea economică de bine dar condiţiile individuale de viaţă includ şi alte aspecte cum ar fi sănătatea, speranţa de viaţă, educaţia şi starea mediului înconjurător. Fericirea ca scop final necesită un indicator mult mai cuprinzător. Fericirea depinde în primul rând de familie, prieteni, satisfacţia obţinută prin muncă, venitul nejucând un rol principal. Tot mai multe ţări publică anual sau dezvoltă conturi pentru starea naţională de bine.

131 Secţiunea Economie şi Afaceri Internaţionale 121 Autoarea va încerca să prezinte în această lucrare felul în care satisfacţia la locul de muncă influenţează nu numai starea de bine a populaţiei lucrătoare ci şi rezultatele economice ale ţării. 2. LOCUL DE MUNCĂ ŞI STAREA DE BINE Locul de muncă, unde oamenii îşi petrec cea mai mare parte din timp, e locul cel mai important unde se poate face prevenţia (Andrzej Rys - director în cadrul Directoratului General pentru Sănătate şi Consumatori al Comisiei Europene). România este si unul din cele 9 state ale Uniunii Europene unde dezvoltarea starii de bine nu se afla pe agenda guvernamentală. În ţări ca Austria, Belgia, Cehia, Germania, Danemarca, Finlanda, Irlanda, Norvegia, Portugalia, Bulgaria, Grecia şi Slovacia starea de bine reprezintă obiectul unor strategii naţionale. Potrivit declaraţiei secretarului de stat german de pe lângă Ministerul Sănătăţii din Germania, Stefan Kapferer, dezechilibrele mentale au devansat în ultimele două decenii cancerul, problemele sistemului muscular şi ale celui osos ajungând să reprezinte 8,6% din absenteismul la locul de muncă şi 30% din cauzele pensionării anticipate. În ultimii 20 de ani, incidenţa dezechilibrelor mentale s-a dublat în mai multe ţări şi se preconizează că până în 2030 depresia va ocupa primul loc în lume ca pregnanţă potrivit lui Helmut Brand, profesor de sănătate publică europeană la Universitatea Maastricht din Olanda. Cauzele pot fi regăsite în trecerea de la un sistem economic bazat pe industrie grea şi agricultură la unul axat pe servicii. Sectoarele cele mai afectate de acest tip de boli sunt: bankingul, educaţia şi administraţia publică. Prin comparaţie, în industria grea şi construcţii problemele de sănătate mentală sunt mai rare. Conform OMS, în prezent peste 50 de milioane de europeni suferă de depresie şi alte probleme mentale asemănătoare. Ştiinţa medicală a secolului XXI pe lângă sănătatea individului abordează în mod analitic sensul medico-social al sănătăţii colectivităţilor umane. Sănătatea şi boala sunt abordate astfel în concept global multifactorial, în abordare epidemiologică după prezentarea din modelul Denver a factorilor care condiţionează starea de sănătate: Factorii biologici Factorii ambientali Factorii comportamentali, atitudinile, obiceiurile Serviciile de sănătate

132 122 Buletinul ştiinţific nr Figura 1. Modelul Denver a factorilor care condiţionează starea de sănătate În schema de mai sus putem regăsi bolile mentale determinate de condiţiile de la locul de muncă în zonele 2 şi 3 (factori ambientali şi factori comportamentali) ceea ce subliniază importanţa unui echilibru la locul de muncă în vederea prevenirii apariţiei dezechilibrelor mentale. 3. CAUZELE ŞI COSTURILE DEPRESIEI LA LOCUL DE MUNCĂ În Uniunea Europeană depresia produce costuri anuale de 136 de miliarde de Euro din care 99 miliarde de euro reprezintă pierderi în productivitate. În Marea Britanie, costurile generate de problemele de sănătate mentală le depăşesc pe cele ale şomajului (3,9 miliarde de euro anual). Potrivit unui studiu realizat anul trecut, românii sunt cei mai pesimişti europeni, cu un procent de 35%. Media europeană este de 15%, iar în Bulgaria procentul pesimismului este de 6%. Studiind teoria medicală privind depresia pot fi evidenţiate 3 mari categorii de cauze ale apariţiei acesteia. Depresia poate apărea în urma unui dezechilibru în relatia dintre cerere, control si suport. Astfel, o cerere ridicată, care presupune volume mari de muncă, control insuficient al situaţiei din partea angajatului şi lipsa de sustinere din partea sefului reprezintă o combinaţie ce va duce la stres şi depresie.

133 Secţiunea Economie şi Afaceri Internaţionale 123 Un alt motiv al apariţiei depresiei poate fi reprezentat de dezechilibrul dintre efort şi răsplată. Efortul mare trebuie apreciat pe masură - salariu mai mare, apreciere, securitate şi oportunităţi de cariera. În lipsa acestui echilibru apare stresul. De asemenea, stresul apare atunci când există un dezechilibru între cerere şi capabilităţi personale. Aceasta poate fi corectată prin schimbarea persoanei sau a situaţiei. Echilibrul la locul de muncă poate fi restabilit daca se reduc factorii de stres şi se cresc resursele. Figura 2. Factorii de stres şi resursele la locul de muncă presiunea timpului conflict de roluri şi ambiguitate constrângeri legate de servici greutăţi traininguri de competenţe sociale şi personale susţinere din partea şefilor susţinere din partea colegilor programe de management al stresului insecuritate mediul stresant clienti agresivi Potrivit modelului spiralei depresiei, o persoana ajunge de la starea de sănătate la depresie trecând prin urmatoarele faze: insomnie, durere, energie scăzută, iritabilitate, muncă în exces, deficit de memorie, izolare socială, sentimente de vinovăţie, demotivare, apatie, depresie, gânduri de suicid. Intervalul în care se întâmplă acestea e de obicei între 1 şi 5 ani. Managerii nu sunt obişnuiţi să privească profitabilitatea companiei prin prisma sănătăţii angajaţilor. Mulţi dintre cei ce ocupă posturi de manager nu au cunoştiinţe de suficiente de psihologie. O soluţie valabilă pe termen lung ar fi schimbarea programelor din scolile de afaceri. Exista un concept care ar putea convinge în direcţia acordării unei importanţe sporite sănătăţii mentale a angajatiilor: return on investment. Potrivit unui studiu realizat de Martin Knapp, profesor de politici sociale la London School of Economics, fiecare lira sterlină investită pentru diagnosticarea rapidă şi tratamentul depresiei la locul de munca aduce un câştig de 5 lire sterline. Iar fiecare

134 124 Buletinul ştiinţific nr lira sterlina investita în promovarea sănătăţii la locul de muncă aduce un castig de 9,6 lire sterline. Investiţiile în sănătatea angajatilor se întorc printr-un randament mai bun, absenteism scăzut şi creativitate. Un studiu realizat pe circa de angajati din 15 ţări arată că în organizaţiile în care sănătatea şi starea de bine erau percepute ca fiind prioritare, performanţa organizaţională era de 2,5 ori mai mare decât în companiile unde sănătatea şi starea de bine erau prost gestionate. De asemenea, creşterea în creativitate şi inovaţie era percepută ca fiind de 4 ori mai mare în companiile care puneau accent pe sănătatea şi starea de bine a angajaţilor. La nivel de intenţie, sănătatea mentală la locul de muncă este unul din obiectivele strategiei UE Europa SOLUŢII Producătorul de oţel ArcelorMittal are de angajaţi şi de subcontractori în 60 de ţări. În cadrul ArcelorMittal există o săptămână pe an numită Săptămâna Sănătăţii în care este promovată sănătatea, iar angajaţii pot sta de vorbă cu medici. De asemenea, a fost testat un proiect pilot, de vigilenţă împarţită, care presupune ca toata lumea să aibă grijă de toată lumea. S-a observat că rata accidentelor şi a absenteismului a scazut, iar conceptul urmează să fie predat tuturor angajaţilor. British Telecom ( de angajaţi în peste 100 de ţări, derulează de 10 ani programe adresate sănătăţii mentale. Dacă vrei să ai succes pe termen lung trebuie să ai o bază variată de angajaţi. Daca îi excluzi pe oamenii cu probleme mentale excluzi un anumit tip de creativitate important, spune Paul Litchfield, Chief Medical Officer BT Group. British Telecom are un Work Well Model care îşi propune să îmbunătăţească calitatea timpului petrecut la muncă, relaţiile interpersonale şi să ofere ajutor profesionist. Compania lucrează cu ONG-uri specializate în sănătate mentală şi include acest domeniu în trainingurile regulate ale managerilor, fără să-l evidenţieze ca atare. La Unilever Grecia, angajaţii completează regulat un chestionar al nivelului satisfacţiei. Preşedintele companiei se întâlneşte personal cu ei la fiecare trei luni. De asemenea, Unilever are un sistem de beneficii care include: ore de muncă flexibile; telework (munca de la distanţă); Happy Friday (program mai scurt vinerea); zile de concediu în plus pentru maternitate; zile de concediu în plus pentru angajaţii mai vechi de 10 ani; salariu întreg până la 6 luni pentru concediul medical; plan suplimentar de pensii; două zile libere pentru boala unui membru al familiei; excursii şi seminarii de psihologie. Promoţiile mici pot fi eficiente şi nu trebuie să fie scumpe. BIBLIOGRAFIE 1. Dever A. Epidemiology in Health Services Management, An ASPEN Publication, 1984

135 Secţiunea Economie şi Afaceri Internaţionale Bergheim. St, Measures of well-being. There is more to it than GDP, 2006, 8 sept, Deutsche Bank Research 3. Mistreanu S., Câte miliarde de euro costă depresia la locul de muncă, 2011,

136 126 Buletinul ştiinţific nr MIXUL DE MARKETING AL COMPANIEI IKEA Lect. univ. dr. Raluca Dania TODOR Universitatea Crestina Dimitrie Cantemir Facultatea de Relaţii Economice Internaţionale Braşov Abstract : Nowaday,s most of the markets are dominated by strong competitors who have managed to develop during time a succesfull marketing mix. An example of such a company is IKEA, a giant that domintes the furniture market around the world. Key words: mix de marketing, politici de marketing 1. INTRODUCERE IKEA este, de fapt, un acronim format din iniţialele numelui fondatorului, Ingvar Kamprad, la care se adauga E de la Elmtaryd, ferma familiei sale, şi A de la Agunnaryd, satul în care a crescut. La 17 ani, Kamprad a înregistrat numele IKEA. 1 IKEA începe în 1943, când fondatorul său, avea numai 17 ani. La inceput, firma vindea pixuri, portofele, rame de tablouri, ceasuri, bijuterii, alte accesorii, dar oferite toate la preţuri reduse. IKEA strategie şi model de afacere. Pe scurt putem considera că modelul de afacere al celor de la IKEA se bazează pe trei piloni principali 2, şi anume: -auto servire facilitata de distribuţie la scară mare a cataloagelor cu informaţii şi note explicative în legatură cu produsele; -produse ambalate plat pentru a putea permite stocarea şi depozitarea lor direct în magazin şi nu în depozite; -dezvoltarea de magazine la periferia oraşelor cu locuri multiple de parcare care corespund introducerii conceptului de cash and carry în domeniul desfacerii de mobilă. Fiecare dintre aceste practici au că rezultat realizarea unor economii de scară care întăresc poziţia IKEA de lider prin costuri din domeniul mobilei. Aceasta constantă preocupare legată de profitabilitate şi dorinţa de a scădea în permanenţă costurile, a devenit în timp eticheta companiei. 1 Revista Capital, Nr.12, anul XII, aprilie Idem

137 Secţiunea Economie şi Afaceri Internaţionale EXPANSIUNEA IKEA LA NIVEL INTERNAŢIONAL ŞI INTRAREA PE PIAŢA ROMÂNEASCĂ IKEA este o companie gigant, iar acest brand se identifică cu calitatea şi ingeniozitatea produselor sale. Cele peste 200 de magazine amplasate până în cele mai îndepartate colţuri ale lumii sunt vizitate anual de 347 de milioane persoane. IKEA a devenit un jucător nelipsit pe toate pieţele importante de pe mapamond, având o încărcătură simbolică şi emoţională pentru mulţi dintre consumatori, ajungând până într-un punct în care orice critică în ceea priveşte compania şi grupul din care face parte este percepută negativ. La data de 21 martie 2007, a fost inaugurat primul magazin IKEA din România, pentru care au fost investiţi 25 milioane euro, potrivit oficialilor companiei. Magazinul are o suprafaţă de de mp, desfăşurata pe două etaje, şi comercializează o gama de de articole, fiind deservit de de locuri de parcare. Gama de produse acoperă toate ariile casei: sufragerie, dormitor, birou, baie, camera copilului, dar şi articole textile, corpuri de iluminat, articole pentru depozitare, accesorii şi decoraţiuni pentru grădină 1. IKEA a dorit să pătrundă pe piaţa românească în concordanţă cu strategia lor de expanisune, dar şi cu faptul că în foarte multe ţări din Europa este deja prezentă. IKEA începe lupta pentru supremaţia pieţei româneşti de mobilă prin lansarea unei campanii de promovare, dezvoltată prin distribuirea a de cataloage. Retailerul suedez de mobilier IKEA a reuşit să-şi depăşească propriile estimări cu privire la evoluţia pe piaţa românească, magazinul din Bucureşti situându-se între primele 20 de unităţi ale lanţului din punct de vedere al performanţelor înregistrate de toate magazinele în primul an de funcţionare. Înainte de inaugurare reprezentanţii IKEA apreciau că vor realiza venituri de 40 milioane de euro în primul an, rezultatele date publicităţii anunţând o cifră de 2,2 ori mai mare, respectiv 87 mil. euro. Potrivit datelor puse la dispoziţie de retailer, din totalul vânzărilor, ponderea produselor de mobilier a fost de 55%, restul de 45% fiind reprezentat de accesorii şi decoraţiuni. 3. MIXUL DE MARKETING AL COMPANIEI IKEA Gama de produse IKEA acoperă necesitatile locuintei: dormitor, sufragerie, birou, baie, camera copilului, dar şi corpuri de iluminat, articole textile, articole pentru depozitare, accesorii şi decoraţiuni pentru grădină. Poziţionarea strategică a firmei IKEA este unică. Foarte puţini retaileri de mobilă se pot angaja la asemenea planuri pe termen lung sau economii de scară. Conceptul IKEA contrazice legea cauză-efect: calitate ridicată atunci un preţ mai ridicat. Produsele de mobilier de foarte bună calitate sunt oferite la preţuri accesibile pentru un număr mare de consumatori. Dimensiunea valorii adăugate oferite de IKEA clienţilor o diferenţiază de concurenţă. 1

138 128 Buletinul ştiinţific nr Brandul IKEA este considerat ca având o poziţionare deosebit de originală. Magnus Brehmer, autorul manualului de marketing IKEA, susţine că succesul conceptului care stă în spatele gigantului suedez nu are aproape deloc de a face cu advertising-ul, dar are multe de împărţit cu marketing-ul. Cunoaşterea intimă a pieţei şi rezumarea la cei patru "P" din manualele clasice de marketing sunt doar câteva din ingredientele unui mix deosebit de interesant 1. Business-ul IKEA funcţionează şi acum dupa această regula de bază. Astfel, primul "P", produsul, reprezintă 50% din afacere. Mobila IKEA are un design simplu, universal, dar bine individualizat şi este realizată din materiale de calitate superioară. În acelaşi procent ar fi inclus şi al doilea "P" preţul. Pe lângă design-ul şi calitatea produselor, marketerii de la IKEA se folosesc şi de preţul acestora, pe care se străduiesc să îl pastreze cât mai mic. Al treilea "P", plasarea, reprezintă 20% din resursele producătorului de mobilă. IKEA deţine, în prezent, şase milioane de mp de magazine, în care intră 500 de milioane de oameni pe an. Toate magazinele IKEA sunt construite după acelaşi sistem, care permite vizualizarea tuturor produselor, dar şi cumpărarea lor ulterioară 2. Ultimii 30% din afacerea IKEA îi revin promovării, cel de-al patrulea "P". Din acest procent, 15% sunt investiţi în realizarea şi distribuirea cataloagelor IKEA şi doar 15% sunt repartizaţi advertising-ului. Alţii au 50% advertising, ba chiar mai bine. Noi suntem un brand cu 15% advertising, dar 100% marketing", a spus Magnus Brehmer. 3 Strategia IKEA este aceea de afla dorinţele ascunse, necesităţile cele mai stringente legate de spaţiul în care locuiesc. Acest tip de dorinţe alimentează deciziile ce vor avea efecte pe termen lung şi ar trebui să devină ţinta oricărui marketer. Magnus Brehmer mai crede că segmentarea pieţelor nu este neapărat necesară, iar atunci când are loc, nu trebuie facută pentru a exclude categorii de public-ţintă, ci pentru a deveni mai relevanţi pentru public. O altă strategie IKEA este aceea de a promite mai puţin decât poate oferi, este metoda prin care încearcă să depăşeasc aşteptările consumatorilor. In acest mod compania încearcă să stabilească un echilibrul între promisiunile făcute pieţei şi capacitatea de producţie. Strategia de produs IKEA a revoluţionat categoria mobilei, pornind de la un concept de produs foarte diferit de cel din accepţiunea tradiţională mic-burgheză asupra mobilei - conform căreia mobila este o investiţie pe termen lung, eventual se moşteneşte din generaţie în generaţie, şi trebuie să te gândeşti de două ori înainte să o cumperi. IKEA a spus: Mobila noastră este un bun de consum, pentru că este ieftină şi poti să-ti permiti să o schimbi ca pe haine. La baza modelului de afaceri al companiei IKEA, stă în primul rând o gamă foarte largă de produse, bine concepute şi oferite la preţuri scăzute. Acest mix al produsului a fost denumit de către Ingvar Kamprad identitatea noastră. Acestă gamă este alcătuită din de articole care se vând pe întreg mapamondul şi trebuie să corespundă conceptului după care compania se ghidează şi anume: 1 Brehmer, M.- Manualul de marketing IKEA, 2005, p.18 2 Idem, p

139 Secţiunea Economie şi Afaceri Internaţionale 129 produse universale care să răspundă unor nevoi concrete., iar preţurile trebuie să fie accesibile pentru un număr cât mai mare de consumatori 1. În ceea ce priveşte politica de achiziţii de la furnizori, IKEA a anunţat deja că intenţionează să livreze către consumatorii finali doar produse care să fie economice, funcţionale, de bună calitate provenind de la furnizori cu care aceasta colaborează, şi care inţeleg importanţa protejării mediului, precum şi respectarea condiţiilor de muncă 2. Toţi furnizorii IKEA s-au angajat prin contracte scrise să respecte nişte cerinţe de bază, care să asigure calitatea produselor conform startegiei de produs a companiei precum şi protejarea mediului înconjurător. Strategia de preţ Managementul companiei IKEA îşi concentreză cea mai mare parte din atenţie asupra costurilor, care sunt calculate încă din fazele incipente ale procesului de design al produsului. IKEA supraveghează foarte atent mai multe procese cum ar fi: dezvoltare produsului, achiziţiile de produse, logistica şi distribuţia, aceasta fiind singura metodă sigură de a păstra un nivel scăzut al costurilor unitare. Importanţa acordată flexibilităţii producţiei precum şi capacitatea de a reacţiona prompt, reprezintă tipul de activitate descrisă în următorul tabel: Tabel 4.3. Activităţi realizate in vederea scăderii costurilor Activitatea 1 Activitatea 2 Identificare de materii prime şi materiale la preţuri scăzute: designerii IKEA, precum şi clienţii sunt într-o continuă căutare de materiale care să fie în acelaşi timp bune din punct de vedere calitativ precum şi la preţuri scăzute. În particular, acesta a însemnat înlocuirea tecului cu fag şi mai tarziu cu cherestea răşinoasă, de tip pin sau brad, iar în ultima perioadă prin acceptarea materialelor de substituţie - palul. Potrivirea produselor cu capacitaţile de producţie: noi nu cumpărăm produse, noi cumpărăm facilităţi de producţie, spunea preşedintele companiei. În eforturile sale de a maximiza producţia pe baza capacităţilor existente de producţie, IKEA caută în permanenţă furnizori de produse neconvenţionali. Astfel adesea compania încheie contracte pentru componente pentru mese cu un producător de schiuri sau îşi realizează feţele de perne cu parteneri care produc tricouri, care deţin capacităţi de producţie în exces. Adesea, designer-ii pornesc de la material atunci când încep elaborarea unui nou produs. Bazându-se pe aceste strategii, IKEA este capabilă să păstreze un nivel foarte scăzut al preţurilor, garantând totodată siguranţa programelor de livrare a furnizorilor săi, şi folosindu-se de întreaga capacitate de producţie a acestora Hornet, R. D.- O noua dimensiune a marketingului international: Modelul IKEA- Convorbiri economice, An.6, Nr. 10 octombrie 2006,p.37

140 130 Buletinul ştiinţific nr Activitatea 3 Dezvoltarea de relaţii de lungă durată cu furnizorii: IKEA acordă sprijin furnizorilor săi atât tehnic cât şi financiar, uneori suportand chiar şi costurile legate de retehnologizarea unor capacităţi de producţie ale acestor parteneri de afaceri. Fixând şi garantând un nivel foarte mare al comenzilor, IKEA încurajeaza de asemenea investiţiile furnizorilor, şi îi ajută astfel să îşi diminueze costurile de producţie. Aceasta coduce adesea la o dependenţă puternică a lanţului de furnizori de IKEA. Unii furnizori nu au altă opţiune decât aceea de a urma cu stricteţe politica companiei, în ultimii 5 ani costul productiei scăzând cu aproximativ 15%, ceea ce înseamnă o scădere de 2, 5% până la 3% pe an. Sursa: Ingvar Kamprad şi IKEA, Harvard Business School Pe primul loc se află preţul şi abia apoi vine produsul. În acest lucru constă originalitatea strategiei IKEA. Brehmer a explicat că înainte de lansarea unui nou produs, are loc un studiu de piaţă, care descoperă ce îşi doresc oamenii şi în ce buget se încadrează ei. Strategia de distribuţie Se poate considera că importanţa sporită pe care IKEA o acordă sprijinirii furnizorilor în vederea realizării unor preţuri cât mai scăzute are două mari implicaţii pentru grupul IKEA: - originea prduselor comercializare este foarte diversă, iar furnizorii sunt împrăştiaţi în toate lumea, sistemul de furnizare fiind unul global; - grupul trebuie să comande aceste produse în cantităţi foarte mari. Din cauza acestor doi factori, este foarte important ca aceste cantităţi extrem de mari de produse să aibă un sistem foarte riguros de ordonare a componentelor, să le integreze în produsul final şi acestea să fie ambalate pentru a putea fi distribuite în magazinele de pe cele 4 continente. Reţeaua de distribuţie se bazează pe cele 28 de depozite centrale IKEA localizate în 16 ţări 1. Cele mai multe comenzi sunt procesate electronic şi automat. Depozitul nu reprezintă doar un spaţiu de depozitare, ci şi un punct de control logistic, un punct de tranzit unde comenzile sunt procesate eficient pentru a preveni orice lipsă a articolelor din magazinele de desfacere. Din acesta perspectivă, prin prisma relaţiei pe care IKEA o are cu clienţii, acesta îi încurajează nu numai să consume, ci şi să creeze valoare pentru companie. Cel mai important lucru legat de distribuţie este ambalajul plat 2, care aduce pentru companie două vantaje incontestabile: depozitarea uşoară, precum şi implicarea clientului in transportul, iar mai apoi asamblarea pieselor de mobilier. Prin umplerea acestor spaţii, scad costurile atât cele legate de depozitare cât şi cele legate de transport, deoarece în general consumatorul adaugă şi pe acest sector valoare firmei. IKEA estimează că în cazul în care produsele ar fi fost vândute gata asamblate costurile legate de transport ar fi fost de aproximativ 6 ori mai mari decât în prezent. IKEA, are aşadar o preocupare constanta legată de simplificarea depozitării şi transportării produselor sale. 1 Hornet, R. D. - O noua dimensiune a marketingului international: Modelul IKEA- Convorbiri economice, An.6, Nr. 10 octombrie 2006, p.37 2 Brehmer, M.- Manualul de marketing IKEA,2005,p.20

141 Secţiunea Economie şi Afaceri Internaţionale 131 Strategia de promovare Anne Francoise D aoust, manager de relaţii publice la IKEA Belgia, spunea că procesul de comunicare în cadrul companiei poate fi văzut ca o piramidă: În vârf se afla grupul, la mijloc este compania IKEA, iar apoi baza piramidei este constituită de magazinele firmei. Aceste trei niveluri de comunicare sunt distincte. Responsabilitatea privind comunicarea revine persoanelor desemnate la fiecare nivel. Ingvar Kamprad obişnuieşte să-i numească pe angajatii IKEA familia, iar angajaţii şi muncitorii sunt consideraţi foarte importanţi pentru imaginea companiei. Intranetul firmei conţine multe informaţii importante despre diverse aspecte legate de companie. De asemenea un buletin intern numit Read Me este publicat cu regularitate. În ceea ce priveşte viziunea şi comunicarea, IKEA transmite mesajul Partenerul tău pentru viaţa de zi cu zi, noi ne facem treaba noastră, voi faceti-o pe a voastră. Împreună economisim bani 1. Această viziune reprezintă de fapt comunicarea globală de marketing. În timp, reputaţia brandului a devenit foarte puternică, iar un clasament întocmit de revista Business Week clasa marca IKEA pe locul 8 în Europa, fiind deopotrivă cunoscută şi apreciată. Se estimează că numărul mediu de vizite anuale efectuate de clienţi în magazinele un milion de clienţi. Tot în ceea ce priveşte comunicarea, IKEA foloseşte mai multe mesaje pentru a construi relaţia cu clienţii săi şi de asemenea prin intermediul acestor mesaje explică cum acoperă compania nevoile acestora. Mesajele sale sunt legate de ideea de funcţionalitate, de preţ scăzut, calitate ridicată a produselor. Cele mai originale mesaje sunt: IKEA şi Suedia - Mesajul cheie ai companiei IKEA îşi are originile în Suedia. Articolele de mobilier din Suedia sunt uşoare, simple şi confortabile. Stilul suedez, primitor şi prietenos, a devenit un model de simplitate, funcţionalitate foarte bine cunoscut în toată lumea. Dacă IKEA este astăzi o companie despre care se poate afirma că este o organizaţie europeană, datorită structurii sale deosebit de complexe, adâncile rădăcini suedeze sunt un element cheie al mărcii. Oriunde se stabileşte IKEA, latura sa suedeză este mereu prezentă, compania fiind un exemplu opus celor mai multe companii transnaţionale care în momentul penetrării unei noi pieţe încearcă să creeze un brand deconectat de ţara sa de origine. Dimensiunea suedeză este evocată cu atenţie în magazinele companiei şi birourile localizate în afara Suediei, prin fotografii care redau peisaje sau oraşe, iar restaurantele din interiorul magazinelor ofera mâncăruri tradiţional suedeze. De aceea se poate afirma că magazinele de prezentare ale companiei devin adevarate incubatoare culturale 2. O ieşire pentru întreaga familie - IKEA doreşte să îşi manifeste grija pentru clienţi, planificând toate elementele de care aceştia au nevoie. IKEA îi încurajează pe clienţi să atingă, să simtă sau să încerce produsele pe care compania le oferă. Produse noi intră în permanenţă în ofertă, teme speciale şi evenimente sezoniere sunt organizate cu regularitate. IKEA deţine de asemena locuri speciale de joacă pentru copii, precum şi restaurante pentru întrega familie Brehmer, M.- Manualul de marketing IKEA,2005, p.36

142 132 Buletinul ştiinţific nr Comunicarea externa : comunicarea cu publicul. Desi IKEA are o bogată tradiţie pentru comunicarea de marketing bazată pe materialul scris care a adus un succes deosebit companiei de-a lungul timpului, alte canale fiind folosite de asemenea însă într-o mai mică măsură. Principalele canale sunt. Cataloagele Primul catalog IKEA a fost publicat în Catalogul reprezintă la acest moment unul dintre stâlpii cheie pe care se bazează conceptul IKEA, precum şi un instrument de marketing şi comunicare. Catalogul reprezintă între 50% şi 70% (în Marea Britanie) din întregul buget de marketing, se publică în 150 de milioane de copii, 48 de ediţii, 25 de limbi străine. Conform studiilor catalogul IKEA este cea mai mare publicaţie gratuită din lume. Site-urile Site-ul corporaţiei IKEA oferă o privire de ansamblu asupra întregii afaceri, iar cele 35 de site-uri naţionale au ca şi scop principal oferirea de informaţii în legătură cu produslele şi serviciile oferite, precum şi disponibilitatea lor în stoc, fiind actualizate periodic. Fiecare magazin are un spaţiu al său pentru a-şi prezenta ofertele speciale, evenimentele organizate sau informaţii practice de orice tip. În plus, aceste site-uri oferă şi informaţii legate de misiune, organizare, probleme strategice şi de asemenea conţin o pagină dedicată presei. Comunicarea în interiorul magazinelor Panouri cu informaţii sunt prezente în magazine, în principal la intrare, oferind informaţii şi explicaţii asupra conceptului IKEA şi a activităţii desfăşurate în magazin, etichetele produselor oferă informaţii referitoare la caracteristicile produselor precum şi la modul de folosire. Există mereu o a doua etichetă care indică cu exactitate, folosind un cod format dintr-o literă şi mai multe cifre, locul de unde poate fi ridicat produsul pe care clientul doreşte să-l achiziţioneze. De asemenea, în magazine, clienţii se pot bucura de existenţa unor hărţi care au drept scop îndrumarea acestora către ariile vizate, iar la aceasta se adaugă sprijinul oferit de către asistenţii îmbracaţi în tricouri galbene, gata oricând să ofere toate informaţiile necesare. Reclama IKEA adoptă de cele mai multe ori modalităţi dintre cele mai neobişnuite şi uneori chiar provocatoare pentru a-şi face reclamă. Accentul pus pe metode neconvenţionale în ceea ce priveşte reclama, este adesea combinat cu instrucţiunile deosebit de flexibile provenite de la biroul central din Suedia. Printre metodele neconvenţionale oferin câteva exemple: - creioane imense pe străzile din Bruxelles pentru deschiderea unui nou magazin în Anderlecht; - transformarea unor lifturi în mici blocuri din Beijing; - decorări ale unor staţii metrou din Berlin; - posibilitatea de a dormi o noapte în paturile aflate în magazinul din Liege sau Malaesia; - reclamă în mijloace media care înfăţişează un personaj antipatic care urăşte brandul IKEA.

143 Secţiunea Economie şi Afaceri Internaţionale 133 IKEA foloseşte atunci când vine vorba de promovare şi mici agenţii locale independente pentru a stimula curiozitatea consumatorilor şi pentru a aduga reclamelor umorul local. În ceea ce priveşte modalităţile tradiţionale pentru reclame, mai ales televizorul, IKEA adoptă pe de o parte o abordare plină de umor şi uneori un stil provocator, iar pe de altă parte o alta bazată pe pricipiul estetic precum şi stimularea imaginaţiei. Cu ajutorul campaniilor publicitare stop beeing şi english în Marea Britanie, stop beeing so snobish în Elvetia, şi America is a big country, somebody has to furnish it, compania s-a poziţionat ca un brand lider pe aceste pieţe. Pe pieţele mature, una dintre cele mai importante preocupări a celor de la IKEA este de a-i determina pe consumatori să privească industria mobilei ca pe o industrie asemănătoare cu cea a modei: volatilă şi în continuă schimbare, produsele fiind schimbate cu regularitate. Pornind de la această idee IKEA a cerut companiei de advertising să creeze un spot care încuraja clienţii să înlocuiască vechile piese de mobilier cu altele noi, urmând noile tendinţe. Pe de altă parte, IKEA a întreprins acţiuni de marketing pentru a promova sectorul dedicat clienţilor şi pentru a stimula vânzările. În cadrul IKEA există şi un Call Center care ajută la stabilirea unor relaţii cu clienţii, atât cu cei privaţi cât şi cu diverse companii. Aceste reţele de comunicare transmit informaţii înainte sau după ce clienţii vizitează magazinele de prezentare. Ca şi concluzie se poate afirma că IKEA este fără îndoială un grup cu o viziune originală. De-a lungul istoriei sale, această companie s-a bucurat de un succes surprinzător de mare în rândul consumatorilor, caracterizat printr-o continuă dorinţă de creştere şi satisfacere a clienţilor. Astăzi, IKEA nu se mai preocupă doar pentru satisfacere cererii, ci încearcă chiar să contribuie la crearea sa. Puterea strategiei globale şi a comunicării, împreună cu un stil managerial original creat de preşedintele companiei Ingvar Kamprad, au reuşit cu succes să supună industria mobilei şi a design-ului interior legilor modei. BIBLIOGRAFIE 1. Brehmer, M.- Manualul de marketing, IKEA, Hornet, R. D.- O noua dimensiune a marketingului international: Modelul IKEA Convorbiri economice, An.6, Nr. 10 octombrie Revista Capital, Nr.12, anul XII, aprilie

144 134 Buletinul ştiinţific nr ERORI ÎN PREGĂTIREA NEGOCIERILOR COMERCIALE INTERNAŢIONALE Conf. univ. dr. Ioan STATE* Lector univ. drd. Angela BROJU** Universitatea Creştină Dimitrie Cantemir *Facultatea de Relaţii Economice Internaţionale Braşov ** Facultatea de Finanţe, Bănci şi Contabilitate Braşov Abstract: Evidence shows that negotiations can be disturbed. As a result the effects are, if not disastrous, at least unproductive. The most often encountered reason is caused by lack of theory and practical expertise as well as negotiator skills. The shortcomings identified in the literature and practice of negotiations, are producing the errors during the three main stages of negotiation: preparation, deployment and post-negotiation. In this paper we pointed out a number of possible errors encountered during negotiation preparation stage. The ranking has been done in the following sequence: a) instruments of the negotiations, b) elements of the negotiations that affect the marketing mix components, c) specific management elements in business contracting. Key words: errors, negotiation preparation stage, trade, international 1. STRUCTURA NEINSPIRATĂ A ECHIPEI DE NEGOCIERI Dacă obiectul contractului este simplu sau se menţin neschimbate condiţiile contractuale anterioare, negocierea poate fi încredinţată unei singure persoane. Echipa de negocieri este alcătuită din specialişti. O încadrarea neinspirată în raport cu cerinţele obiectului creează inferioritate în faţa echipei adverse, reduce avantajul avut sau poate conduce la compromiterea negocierii. În cazul obiectivelor industriale complexe, a celor cu efecte economice mari, este necesară prezenţa inginerilor, a economiştilor, juriştilor şi contabililor specializaţi. Inginerii şi tehnicienii sunt de neînlocuit la negocierea exportul utilajelor complexe, dar şi la achiziţionarea de materii prime, materialele, standardizate sau tipizate, care au particularităţile lor intime. Totalitatea erorilor identificate în etapa prenegocierii şi descrise în lucrare sunt prezentate în Figura 1.

145 Secţiunea Economie şi Afaceri Internaţionale NEIMPLICAREA SUFICIENTĂ A ECHIPEI ÎN ELABORAREA DOCUMENTARULUI La culegerea, selecţionarea, analizarea, sintetizarea, sistematizarea şi prelucrarea datelor furnizate de sistemul informaţional, precum şi la elaborarea generală a materialului tehnic şi comercial documentar, trebuie să participe echipa de negociatori. Ea urmează a concepe simulări ale negocierilor. Participarea în exclusivitatea a personalul de specialitate în această etapă poate aduce prejudicii: oricât ar fi de pregătit un specialist în meseria lui, sunt necesare cunoştinţe temeinice de negociator. 3. SUBESTIMAREA CONCURENŢEI Studierea incompletă a potenţialului de care dispune concurenţa este neproductivă, drept pentru care ea trebuie efectuată în complexitate fenomenologică şi multidimensională. Se au în vedere aspecte diverse cu privire la calitate, nivel tehnic, facilităţi de plată, nivel de preţ, potenţial financiar, reţeaua de comercializare. De asemenea urmează a se evoca eventuala tradiţie creată pe segmentul de piaţă respectiv, a se reliefa legăturile comerciale pe care le are în comerţul mondial, raporturile politice dintre statul căruia îi aparţine şi statul în care se află piaţa de desfacere etc. Nesocotirea însuşirilor psiho-fiziofogice ale partenerului la elaborarea tacticii şi strategiei comerciale poate aduce grave prejudicii afacerii. Trebuie ţinut cont de temperament, caracter, spirit de cooperare şi creativitate, abilitate. 4. PERCEPŢIA NESATISFĂCĂTOARE PRIVIND PARTENERUL STRĂIN Prezenţa agenţilor locali în reţeaua de comercializare a producătorului facilitează încheierea şi derularea contractelor economice externe. Ei cunosc specificul pieţei, deţin relaţii şi au contacte permanente cu producţia şi consumul. Un agent comercial necompetent poate însă să aducă prejudicii celui care l-a angajat. Se impune selecţionarea şi verificarea temeinică a oricărui agent privind capacitatea lui profesională, experienţa acumulată, cultura generală, cunoaşterea de limbi străine şi conduita morală. 5. NESOCOTIREA RENUMELUI IMPORTATORULUI ŞI A SITUAŢIEI LUI MATERIALE În faza pregătitoare negocierilor se impune examinarea prestigiului partenerului, renumelui de care se bucură, potenţialului material şi financiar - valutar. O situaţie precară, cvasifalimentară, o proastă reputaţie poate aduce prejudicii de nerecuperat. Clientela potenţială se poate verifica utilizând diversele proceduri.

146 136 Buletinul ştiinţific nr MINIMALIZAREA MODELULUI DE NEGOCIERE ŞI A SIMULĂRII Modelul de negocieri se alcătuieşte cu considerarea tuturor informaţiilor existente şi cu participarea experţilor, specialişti multidisciplinari. Simularea negocierilor constituie în fapt o repetiţie înainte de intrarea în scenă a actorilor negocierii. Se fac finisări şi se aduc amendamente la modelul şi programul negocierii. INSTRUMENTE NEGOCIERE 1 Structura echipei 2 Neimplicarea echipei in documentare 3 Subestimarea concurentei 4 Perceptia nesatisfacatoare privind partenerul 5 Nesocotirea renumelui partenerului 6 Minimalizarea modelului negocierii 7 Încarcarea exagerata a mandatului ELEMENTE ALE MIXULUI 8 Produse neomologate 9 Oferte exclusiv in baza costurilor 10 Curs de revenire si aportul valutar 11 Decizii pe baza costurilor comparative 12 Publicitate nepotrivita sau necalificata 13 Structura insuficienta a retelei externe ERORI COMPONENTE MANAGERIALE 14 Incoerenta sistemului de comunicatii 15 Prospectarea pietei mondiale 16 Documentarea insuficienta la investitii 17 Documentar intr-o limba putin uzitata 18 Capacitatea de angajare la producator 19 Întarzierea transmiterii documentarului 20 Raspuns tardiv la cererea de oferta Figura 1. Tipologia erorilor etapei de prenegociere comercială

147 Secţiunea Economie şi Afaceri Internaţionale ÎNCĂRCAREA EXAGERATĂ A MANDATULUI O supraîncărcare a echipei nu are ca rezultat mobilizarea, impulsionarea, ci dimpotrivă, temperarea elanului şi chiar descurajarea. Când ea devine paradoxal de încărcată, se poate solda cu un eşec total, ireparabil. Un mandat supradimensionat micşorează prestigiul şi seriozitatea echipei, generează corespondenţă birocratică între echipă şi întreprinderea tutelară. Este necesar a nu se stabili echipei sarcini exagerate, necorelate cu modelul de negocieri. 8. ANGAJAREA ÎN NEGOCIERE A PRODUSELOR NEOMOLOGATE Oferta la export trebuie să conţină în exclusivitate numai produse omologate. Este de preferat să fie lansate şi experimentate iniţial pe piaţa internă, pentru a nu fi compromise vânzările pe piaţa externă. 9. DEFINIREA OFERTEI EXCLUSIV ÎN BAZA COSTURILOR Se impune ca preţul de ofertă să nu se distanţeze de preţul mondial de referinţă decât în limitele comerciale uzuale. Apelarea la procedura de ofertare exclusiv în baza costurilor limitează, dacă nu exclude orice tranzacţie; aceasta cu deosebire în cazul licitaţiilor. Abaterile de la preţurile mondiale de referinţă sunt impuse de diferiţi factori, precum: speculaţiile accidentale de conjunctură, politica de monopol, politica de dumping, politica de discriminări tarifare, regimul subsidiilor de stat etc. Combaterea politicilor de deformare a preţurilor, cum sunt taxele antidumping, taxele vamale, taxele de prelevare, suprataxele, taxele de retorsiune etc. se practică pe plan mondial. 10. FOLOSIREA ÎN EXCLUSIVITATE A CURSULUI DE REVENIRE LA CALCULAREA RENTABILITĂţII SAU SUBSTITUIREA ACESTUIA CU APORTUL VALUTAR O operaţiune nu apare rentabilă dacă cursul de revenire depăşeşte cursul oficial sau este egal cu acesta, respectiv, dacă cheltuielile sunt mai mari decât veniturile sau sunt egale cu ele. În fond, cursul arată câţi lei se cheltuiesc pentru fiecare unitate valutară obtenabilă din export, comparativ cu câţi lei poate obţine exportatorul la bancă prin schimbarea unei unităţi valutare obtenabile, la cursul oficial de schimb. În realitate, cursul oficial are un caracter mai complex, în conţinutul lui reflectându-se raporturile dintre preţurile interne şi cele externe, deopotrivă în domeniul mărfurilor dar şi în alte domenii de interes naţional, precum: lucrări de proiectare şi construcţie, transporturi, schimburi turistice, prestaţii servicii, închirieri, impozite, asistenţă medicală etc. Folosirea cursurilor disparitare pe ramuri, subramuri sau chiar pe categorii de produse este mai indicată mai ales dacă acestea sunt corectate cu anumite tendinţe conjuncturale. Problema exportatorului constă în a evita vinderea în condiţii în care nu-şi recuperează valuta cheltuită.

148 138 Buletinul ştiinţific nr Aportul net în valută, echivalent cu beneficiul în valută, constituie măsura rentabilităţii exportului unui produs. Procedeul constă în estimarea în valută a tuturor elementelor de cost (inclusiv manopera şi diverse materiale neexportabile) pe baza preţurilor internaţionale care se scade din preţul obtenabil în valută. 11. LUAREA DECIZIEI DE PROMOVARE A EXPORTULUI NUMAI PE BAZA COSTURILOR COMPARATIVE Ţările cu industrie dezvoltată realizează produse la costuri mai scăzute decât cele în curs de dezvoltare. Din acest motiv beneficiul realizabil în industriile mai puţin avansate e mai scăzut. Apar aşadar dificultăţi sensibile ale industriei în curs de formare si consolidare Aplicabilitatea teoriei costurilor comparative la nivel mondial este posibilă după constatarea creşterii poductivităţii, după aplicarea unor activităţi creative. 12. PUBLICITATEA NEPOTRIVITĂ Export fără publicitate nu se poate concepe. Prezentarea la târgurile şi expoziţiile internaţionale de prototipuri ale unor maşini şi instalaţii neomologate şi insuficient experimentate pe piaţa naţională, face ca acestea să nu poată fi contractate. În acest fel, publicitatea poate transformată din instrument de reclamă comercială în instrument de îndepărtare a clientelei, astfel că ea acţionează împotriva promovării exportului. Pe de altă parte, prezentarea în mod repetat a aceloraşi exponate duce la demonetizarea produselor, ramurilor industriale şi firmei în cauză. Consecinţa firească constă în restrângerea volumului de tranzacţii la export. Cu ocazia târgurilor se pot organiza centre de demonstraţii tehnice. Publicitatea neconformă şi necalificată, cea care supraestimează performanţele produsului este periculoasă. Publicitatea calificată se face în diversele media, prin mijloace scrise (broşuri, pliante, foi volante, prospecte, cataloage, reviste), radio, TV, internet. 13. STRUCTURĂ INSUFICIENTĂ A REŢELEI EXTERNE Producătorul trebuie să dispună pe piaţa externă de o bună reţea de documentare şi informare operativă, de publicitate şi reclamă comercială, de aprovizionare şi desfacere. Aceasta trebuie să fie integrată în sistemul său organizatoric de comerţ exterior şi încadrată cu personal de înaltă calificare, delegat din ţară şi completat cu personal recrutat de pe piaţa externă, cunoscător al mediului specific. Prezenţa în cadrul misiunilor diplomatice a unui personal de specialitate este utilă dar nu suficientă. Se cere extinderea reţelei externe pe arii şi zone geografice de interes major.

149 Secţiunea Economie şi Afaceri Internaţionale INCOERENŢA SISTEMULUI PROPRIU DE COMUNICAŢII Sistemul de comunicaţii afectează operativitatea lucrărilor şi poate conduce interpretări necorespunzătoare în diversele stadii ale negocierilor. El trebuie să asigure operativitatea şi acurateţea informărilor reciproce. Accentul se pune pe legăturile letrice sub diversele lor forme: scrisori, note, telexuri, telegrame, rapoarte etc. Epoca comunicaţiilor electronice a luat un avânt deosebit. Ea permite comunicarea sub formă normală sau codificată, ceea ce trebuie asigurată confidenţialitatea. 15. PROSPECTAREA NESATISFĂCĂTOARE A PIEŢEI Orice acţiune în domeniul negocierilor comerciale externe trebuie să fie precedată de studierea temeinică a pieţei externe sub aspectele ei multiple, precum: drept comercial internaţional şi local; drept comercial internaţional şi local; clientela potenţială, concurenţa existentă; comportarea produselor importate şi reacţiile faţă de acestea; politica comercială promovată de diversele ţări; sursele de aprovizionare cu materii prime şi materiale; situaţia monetară, cursul valutar de schimb, precum şi existenţa unor cursuri de schimb multiple, politica valutară şi de credite externe, inclusiv datoria valutară la scară naţională; sistemul de impozite şi taxe; situaţia preţurilor externe în raport cu cele mondiale garantarea repatrierii fondurilor investite şi transferul beneficiilor; atitudinea în raport cu angajarea mâinii de lucru locale în cazul contractelor de antrepriză etc. Pentru relevarea poziţiei organizaţiei pe piaţă este recomandabil a se evalua datele conform unui Chestionar UNCTAD. Cercetarea de teren este mai costisitoare dar şi mai relevantă, drept pentru care se procedează la misiuni de cercetare şi documentare, fără sarcina de a încheia şi contracte. 16. DOCUMENTAREA INSUFICIENTĂ LA INVESTIŢIILE ÎN STRĂINĂTATE În această situaţie, pentru negociere sunt necesare a fi cunoscute: legislaţia locală cu privire la repatrierea fondurilor investite transferarea veniturile, la drepturile coproducătorilor de a exporta produsele ce le revin, la dreptul de proprietate; prezenţa concurenţei; resurse umane, materiale şi financiare de care dispune beneficiarul investiţiei; puterea de cumpărare a monedei locale şi cursurile de schimb valutar, nivelul preţurilor interne, felul în care sunt controlate preţurile;

150 140 Buletinul ştiinţific nr sistemul local de impozite aplicabil participărilor străine, taxele locale cu privire la prestările de servicii, taxe vamale aplicabile importurilor; garanţiile bancare pe care beneficiarul le poate accepta; gradul şi procedeele de intervenţie ale statului; formalităţile de îndeplinit pentru înscrierea brevetelor şi mărcilor de fabricaţie, de comerţ şi de servicii. 17. ELABORAREA DOCUMENTARULUI ÎNTR-O LIMBĂ PUŢIN UZITATĂ Editarea materialului tehnico-documentar şi de reclamă comercială se face în limba locală, în cazul existenţei unei clientele potenţiale de mare perspectivă precum şi în mai multe limbi de uzanţă internaţională. Să reţinem că există ţări cu zone de influenţă, inclusiv lingvistică (franceză, engleză, germană, rusă, italiană spaniolă, portugheză) de sorginte istorică. În ultima perioadă sau amplificat raporturile comerciale cu oamenii de faceri din ţările arabe şi din China; aceasta justifică înscrierea limbilor arabe şi chineză în cele de largă circulaţie comercială. 18. OMITEREA CAPACITĂŢII DE ANGAJARE A PRODUCĂTORULUI POTENŢIAL La achiziţionarea de licenţe, în situaţia apelării la procedee tehnologice de complexitate deosebită sau intrarea în relaţii de cooperare pe sisteme complexe, este absolut necesar a se verifica măsura în care există forţă de muncă în zonă. O situaţie similară se întâlneşte în cazul marilor şantiere de investiţii. 19. ÎNTÂRZIEREA TRANSMITERII MATERIALULUI DOCUMENTAR CĂTRE PARTENER Specificaţia tehnică integrală a obiectului ce urmează să fie negociat, orice alt material tehnic de documentare, trebuie să fie puse la dispoziţia partenerului înainte de începerea negocierilor. Tărăgănarea duce la prelungirea negocierilor in mod inutil şi creează suspiciuni neîndreptăţite cu privire la tactica şi atitudinea partenerului. Pachetul documentar urmează să fie însoţit de un material de sinteză cu sublinierea principalelor caracteristici şi avantaje oferite. Se pot organiza discuţii preliminare pentru lămuriri verbale suplimentare între experţii părţilor şi clarificări tehnice. 20. RĂSPUNS TARDIV SAU LIPSA RĂSPUNSULUI LA CEREREA DE OFERTĂ La cererile de ofertă nu se răspunde selectiv. Cererea se redirijează, reîndrumând-se către cel ce e în măsură să satisfacă cerinţele solicitantului, în cazul ăn care destinaţia iniţială e greşită. Desigur, încunoştinţarea întreprinderii solicitante este obligatorie.

151 Secţiunea Economie şi Afaceri Internaţionale 141 Politeţea comercială, păstrarea unei bune atmosfere de informare şi conlucrare, diplomaţia corespondenţei comerciale sunt preferabile, mai ales că nu costă mult. BIBLIOGRAFIE 1. Erdos-Dumitrescu, I., Negocieri comerciale internaţionale, Editura Politică, Bucureşti, Fisher, R., Ury, W., Patton, B., Succesul în negocieri, Editura Dacia, Cluj-Napoca, Georgescu, T., Tehnici de comerţ exterior. Negocierea afacerilor şi uzanţelor de protocol, Editura Sylvi, Bucureşti, Gherman, L., Negocierea în afacerile economice internaţionale, Editura Independenţa Economică, Brăila, Gulea, M., Strategii, tehnici, tactici de negociere, ASE Bucureşti, Lewicki, Roy, Hiam Al., Arta negocierii în afaceri. Ghidul pentru încheierea unei afaceri şi rezolvarea conflictelor. Editura Publica, Pistol, Gh., Pistol, L., Negocieri comerciale - uzanţe şi protocol, Editura Tribuna Economică, Bucureşti, Popa, I., Tranzacţii comerciale internaţionale, Editura Economica, Bucureşti, Popa, I., Negociere comercială internaţională, Editura Economică, Pruteanu, Şt., Manual de comunicare şi negociere în afaceri, vol I, II, Editura Polirom, Iaşi Pruteanu, Şt., Negocierea şi analiza tranzacţională, Editura Sagittarius, Iaşi, Puiu, Al., Tehnici de negociere, contractare şi derulare, Editura Tribuna Economică, Bucureşti, Puiu, Al., Management internaţional. Tratat, Editura Independenţa Economică, Brăila, Rentrop & Straton, Arta de a negocia, Bucureşti, Scott, B., Arta negocierilor, Editura Tehnică, Bucureşti, Schaffzin Nicholas Reid, Negociază inteligent, Editura All, Souni, H., Manipularea în negocieri, Editura Antet, Oradea, Stanton, N., Comunicarea, Editura Societatea ştiinţă şi Tehnică S.A., Bucureşti, Stoian, I., Fota C., Ilinca Gh., Negociere şi diplomaţie comercială, Bucureşti, State, I., Negocierea afacerilor, Fundamente, Editura Universitatea Transilvania din Brasov, State, I., Marketing internaţional, Editura Universitatea Transilvania din Brasov, Tănase, P. Uzanţe diplomatice şi de protocol, Universitatea Constantin Brâncoveanu, Voiculescu, D., Negocierea - formă de comunicare în relaţiile interumane, Editura ştiinţifică, Bucureşti, 1991

152 142 Buletinul ştiinţific nr IMPLEMENTAREA PLANULUI DE DEZVOLTARE DURABILĂ A ROMÂNIEI LA NIVEL LOCAL. APLICAŢII PE ZONA BRAŞOV Lect. univ. drd. Mihaela FUNARU Universitatea Creştină Dimitrie Cantemir Facultatea de Relaţii Economice Internaţionale Braşov Ec. Gabriela FUNARU Abstract: The article presents the sustainable development plan of Brasov, the concrete actions undertaken by local authorities to implement development projects in the city. Also, there are presented the most important lines of action which were pursued by the authorities: the protection and conservation of the environment, the decrease air pollution, the waste management etc. Key words: poluare, dezvoltare durabilă, ecologic, managementul deşeurilor, protecţia mediului înconjurător. 1. INTRODUCERE Braşovul este oraşul situat la Poalele Muntelui Tâmpa şi se bucură de un peisaj magnific. Este înconjurat de păduri, de dealuri şi văi cu o mare diversitate de specii vegetale şi animale. Denumirea de oraş verde nu se datorează doar faptului că este situat în apropierea Muntelui Tâmpa şi a Poienii Braşov, ci şi faptului că, de câţiva ani, autorităţile locale braşovene s-au implicat în transformarea oraşului din industrial în oraş turistic europen, curat şi nepoluat. Pentru acest lucru a fost realizată o strategie de dezvoltare durabilă a municipiului şi a zonelor înconjurătoare. Protecţia mediului înconjurător, îmbunătăţirea calităţii aerului, eficientizarea consumului de energie, colectarea selectivă a deşeurilor, gestionarea durabilă şi conservarea zonelor verzi au fost câteva dintre proiectele implementate în municipiu. În realizarea acestor proiecte au fost implicaţi şi locuitorii oraşului, în scopul ridicării gradului de conştientizare în rândul acestora. Aceştia, indiferent de vârstă, au participat, ca voluntari, la diferitele acţiuni organizate atât de către

153 Secţiunea Economie şi Afaceri Internaţionale 143 municipalitate, cât şi de către organizaţii neguvernamentale implicate în protecţia mediului, în acţiuni ecologiste, în a avea un mediu mai sănătos pentru toţi. 2. AGENDA LOCALĂ 21 BRAŞOV Agenda 21 reprezintă un plan concret de punere în aplicare a conceptului de dezvoltare durabilă la nivel local. Conceptul de dezvoltare durabilă a fost creat de către Programul Naţiunilor Unite pentru Dezvoltare (PNUD) şi se referă la lupta împotriva sărăciei, crearea de locuri de muncă, protecţia naturii, democraţie şi echitate. În 1992, la Rio de Janeiro, Conferinţa Naţiunilor Unite pentru Mediu şi Dezvoltare a prezentat la nivel de preşedinţi de state şi guverne (140 de ţări) conceptul de dezvoltare durabilă, şi un plan concret pentru punerea lui în aplicare numit Agenda 21. De asemenea, a fost adoptată şi Agenda Locală 21 care să permită comunităţilor din întreaga lume să-şi definească dezvoltarea pe termen mediu şi lung. Ca urmare a conferinţei, România, alături de ţări ca Marea Britanie, Bolivia, China, Suedia,Turcia şi Bulgaria, au elaborat Agendele 21 Naţionale sau Strategiile Naţionale pentru Dezvoltare Durabilă. Tot în urma conferinţei de la Rio şi comunităţile locale au trecut la elaborarea propriilor planuri de dezvoltare durabilă, astfel încât în prezent numai în Europa sunt peste 300 de oraşe care au aplicat deja Agenda Locală 21. În anul 1997, la iniţiativa Ministerului Afacerilor Externe şi a Programului Naţiunilor Unite pentru Dezvoltare, se înfiinţează Centrul Naţional pentru Dezvoltare Durabilă (CNDD). Acesta a coordonat elaborarea primei versiuni a Strategiei Naţionale pentru Dezvoltare Durabilă a României. Începând cu anul 2000, CNDD ca agenţie de implementare a PNUD a trecut la implementarea Agendei Locale 21 pentru nouă oraşe din România, şi anume, Baia Mare, Galaţi, Giurgiu, Iaşi, Miercurea Ciuc, Oradea, Ploieşti, Râmnicu Vâlcea şi Târgu Mureş, denumite oraşe pilot. În 2003, procesul de implementare a Planului Local de Dezvoltare Durabilă (Agenda Locală 21) în oraşele pilot s-a încheiat, documentele finale fiind aprobate de către Consiliile Locale. Datorită rezultatelor deosebite înregistrate în faza pilot, Guvernul României a decis extinderea programului Agenda Locală 21 la nivel naţional, în peste 40 de municipalităţi, în perioada În a început implementarea Agendei Locale 21 şi în municipiul Braşov. Agenda Locală 21 Braşov a fost elaborată în şi reprezintă un plan de dezvoltare durabilă a Braşovului. Acest plan cuprinde politici şi programe de dezvoltare locală elaborate având în vedere obiectivele strategice naţionale. Programele şi proiectele elaborate de către autorităţile locale braşovene au în vedere îmbunătăţirea infrastructurii şi a clădirilor, creşterea calităţii vieţii, amenajarea teritoriului, reducerea poluării solului şi a apei, dezvoltarea sistemelor de management a biodiversităţii. De asemenea, au fost elaborate proiecte care vizează managementul integrat al deşeurilor (sisteme de colectare selectivă, transportul deşeurilor, reciclare,

154 144 Buletinul ştiinţific nr depozitare), iluminatul eficient energetic în oraş, diminuarea poluării atmosferice şi plantarea unei perdele forestiere pentru reducerea poluării fonice şi chimice. Ţinând cont de proiectele şi programele cuprinse în Agenda Locală 21 Braşov, autorităţile locale braşovene au trecut la implementarea efectivă a acestora. S-a început cu implementarea proiectelor care vizau infrastructura. Astfel, a început reabilitarea reţelei stradale a Braşovului, construirea şoselei ocolitoare a oraşului, realizarea de sensuri giratorii în intersecţiile importante din oraş pentru fluidizarea traficului şi diminuarea poluării aerului, dotarea parcului auto RAT cu autobuze noi, cu consum redus, mai puţin poluante (Euro 4), plantarea de gard viu şi arbori. Pentru a implementa Directiva 2002/49/CE privind gestionarea zgomotului ambiental, autorităţile braşovene au realizat harta de zgomot şi au elaborat planul de acţiune. Planul de acţiune pentru reducerea zgomotului ambiental din Braşov are în vedere următoarele obiective: realizarea centurilor ocolitoare, reabilitarea străzilor cu trafic intens, reducerea poluării aerului prin modernizarea parcului auto din municipiul, crearea centurilor verzi din jurul zonelor urbane, izolarea fonică a locuinţelor prin programul de izolare termică care se derulează în prezent în municipiu etc. Un alt obiectiv major al Agendei Locale 21 îl reprezintă protecţia mediului. În acest sens, în anul 2008 autorităţile locale au elaborat "Declaraţia de politică în domeniul calităţii şi mediului", document care are în vedere implementarea unui sistem de management integrat calitate mediu şi certificarea sistemului de management de mediu conform ISO 14001:2004. Implementarea strategiilor privind energia durabilă este un alt obiectiv important definit în Agenda Locală 21 şi avut în vedere în strategia locală de dezvoltare durabilă. În acest sens, a fost înfiinţată Agenţia Locală pentru Managementul Energiei şi Protecţiei Mediului Braşov (ABMEE). Prin intermediul acestei agenţii autorităţile municipiului se preocupă de găsirea şi utilizarea unor forme de energie alternativă, precum şi de informarea cetăţenilor asupra acestui concept. 3. ACŢIUNI CONCRETE DERULATE DE AUTORITĂŢILE LOCALE În vederea transformării Braşovului într-un oraş turistic modern, curat şi nepoluat autorităţile locale au început acţiunea de lichidare sau relocare a marilor întreprinderi industriale în afara zonei urbane. De asemenea, urmând aceeaşi direcţie de diminuare a poluării oraşului, administraţia publică a renunţat la sistemele de semaforizare în favoarea sensurilor giratorii, fapt concretizat prin diminuarea poluării. În acelaşi sens, au fost introduse în oraş autobuze noi, moderne, mai puţin poluante, iar circulaţia autovehiculelor grele în centrul vechi al Braşovului a fost restricţionată. În ultimii ani, autorităţile braşovene alături de diferite organizaţii neguvernamentale ecologiste au organizat acţiuni de educare şi implicare a populaţiei în protejarea mediului înconjurător urmărind să dezvolte atitudinea responsabilă faţă de mediu a populaţiei braşovene. Astfel, au fost întreprinse, de-a lungul anilor, acţiuni de reciclare a deşeuri electrice şi electronice (DEEE), acţiuni de colectare selectivă a deşeurilor, acţiuni la care a participat majoritatea cetăţenilor Braşovului.

155 Secţiunea Economie şi Afaceri Internaţionale 145 De asemenea, au fost iniţiate acţiuni de ecologizare a diferitelor zone a Braşovului (zona Postăvarul din Poiana Braşov, malurile râurilor din judeţul Braşov etc). La aceste campanii de ecologizare organizate de asociaţii ecologiste în colaborare cu autorităţile locale au participat mii de voluntari de diferite vârste (tineri, copii, liceeni, vârstnici) şi au fost adunate tone de gunoaie lăsate de turişti. De asemenea, la nivel local, au fost iniţiate campanii de curăţenie a oraşului, care se desfăşoară primăvara şi toamna şi la care participă toţi cetăţenii oraşului, prin curăţarea spaţiilor verzi, aleilor şi trotuarelor din perimetrul imobilelor de locuit. În cadrul campaniilor de educare a populaţiei braşovene au fost organizate campanii de comunicare cu cetăţenii, calitatea acestora fiind apreciată şi premiată la nivel European. O altă direcţie urmărită de autorităţile administraţiei locale braşovene a fost aceea de gestionare durabilă şi conservare a zonelor verzi urbane, precum şi de amenajarea şi dezvoltarea unor zone de agrement. Astfel, au fost iniţiate diferite campanii de plantat arbori, gard viu şi flori în oraşul Braşov. În cadrul acestor campanii s-au plantat câteva mii de puieţi de arţar, tei, paltin şi platan, precum şi câţiva kilometri liniari de gard viu. Aceste campanii fac parte din strategia autorităţilor locale de a transforma Braşovul în cel mai verde oraş din România. De asemenea, au avut loc acţiuni de împădurire cu puieţi din speciile forestiere existente, dar şi acţiuni de împădurire a unor zone în care nu a existat pădure. Un pas important în protejarea mediului înconjurător îl reprezintă proiectul privind reabilitarea, protecţia şi conservarea biodiversităţii ariei protejate Muntele Tâmpa Braşov. Obiectivele, activităţile şi rezultatele proiectului au urmărit amenajarea ecologică a zonei, la standarde europene, cu asigurarea condiţiilor materiale de conservare şi protecţie efectivă a biodiversităţii, în scopul practicării unui turism civilizat, cu impact negativ minim asupra biodiversităţii şi habitatelor ariei protejate, oraşul Braşov fiind recunoscut ca şi Oraşul de la poalele Tâmpei. De asemenea, implementarea sistemului de colectare selectivă a deşeurilor în municipiu reprezintă un alt pas important în cadrul strategiei de dezvoltarea durabilă şi de protejare a mediului înconjurător. Începând cu anul 2006 a fost implementat sistemul de colectare selectivă a deşeurilor prin dotarea platformelor de pre-colectare a deşeurilor municipale cu recipienţi speciali pentru colectare selectivă (hârtie, plastic, sticlă) şi prin punerea la dispoziţia agenţilor economici de recipienţi destinaţi colectării selective. Reabilitarea termică a blocurilor de locuinţe reprezintă o altă acţiune de interes public, aceasta urmărind reducerea consumului de combustibil convenţional şi a emisiilor de gaze cu efect de seră. 4. CONCLUZII Braşovul este un pol de creştere important pentru dezvoltarea durabilă, el reprezentând o atracţie turistică şi un centru important al transferului tehnologic din România. Braşovul este un model de dezvoltare durabilă din regiunea Centru,

156 146 Buletinul ştiinţific nr dezvoltare care se bazează pe solidaritate interteritorială, competitivitate economică şi coeziune socială. Geografic şi turistic, Braşovul este amplasat strategic: depresiunea Ţara Bârsei reprezintă un veritabil punct de plecare către cele mai pitoreşti zone ale Munţilor Carpaţi. Pentru a scoate în evidenţă şi a proteja, în acelaşi timp, bogata moştenire geografică şi turistică, dar şi cultural-istorică, autorităţile locale au elaborat Strategia de dezvoltare durabilă şi au început punerea ei în aplicare prin intermediul Agendei Locale 21 Braşov. Municipalităţile braşovene, în toate proiectele realizate sau care vor fi realizate, acordă un loc important protecţiei mediului înconjurător şi conservării acestuia pentru un viitor mai sănătos şi mai sigur. Introducerea iluminatului eficient energetic în oraş şi în clădirile publice, diminuarea poluării atmosferice şi plantarea unei perdele forestiere pentru reducerea poluării fonice şi chimice, utilizarea unor tehnologii moderne pentru reciclarea deşeurilor, montarea de echipamente pentru monitorizarea emisiilor din atmosferă, optimizarea planului de mobilitate (trasee, parc auto, piste pentru biciclete, zone pietonale) în vederea reducerii poluării aerului datorată traficului, restabilirea echilibrului normal om-ecosfera posibilă prin utilizarea raţională a resurselor ecosferei şi ocrotirea naturii, educaţia ecologică a întregii populaţii pentru dezvoltarea unei conştiinţe ecologice reprezintă preocupări constante ale administraţiei oraşului. Administraţia oraşului este preocupată în permanenţă de modernizarea şi transformarea Braşovului într-un oraş nepoluat, sănatos, într-un adevărat oraş verde. Urmărind dezvoltarea durabilă a oraşului, autorităţile elaborează în mod constant diferite proiecte pentru dezvoltarea Braşovului. Amenajarea domeniului schiabil în Poiana Braşov, reabilitarea şi amenajarea unor parcuri, amenajarea de noi spaţii verzi, dotarea unor clădiri de interes orăşenesc cu panouri solare pentru a fi economisită cât mai multă energie termică, construirea unor noi tronsoane ale ocolitoarei oraşului sunt numai căteva din planurile viitoare de dezvoltare durabilă ale Braşovului. Unele dintre aceste proiecte se încadrează în Programul naţional de îmbunătăţire a calităţii mediului prin realizarea de spaţii verzi în localităţi, iar altele fac parte din programul naţional de înlocuire sau de completare a sistemelor clasice de încălzire cu sisteme care utilizează energie solară, energie geotermală, energie eoliană sau alte sisteme care conduc la îmbunătăţirea calităţii aerului, apei şi solului. De asemenea, în anul 2009, Braşovul s-a angajat să depăşească obiectivele stabilite de Uniunea Europeană, pentru anul 2020, reducând cu cel puţin 20% emisiile de dioxid de carbon, prin creşterea eficienţei energetice şi prin utilizarea energiei regenerabile, punând în aplicare Planul de acţiune privind energia durabilă. Urmărind acelaşi plan de acţiune, adică de reducere a poluării, Braşovul a trecut la punerea în aplicare a directivelor Protocolului de la Kyoto din 11 decembrie 1997, intrat în vigoare în anul 2005, referitor la reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră. Protocolul se referă la respectarea angajamentelor de limitare cantitativă şi reducere a emisiei de gaze cu efect de seră faţă de nivelul anului 1989, în perioada obligatorie

157 Secţiunea Economie şi Afaceri Internaţionale 147 România s-a angajat să reducă emisiile de gaze cu 8% la fel ca plutonul ţărilor membre ale Uniunii Europene, şi a respectat cu stricteţe acest angajament, în ciuda dificultăţilor întâmpinate în gestionarea mecanismelor de implementare. Pentru scăderea nivelului de poluare a oraşului, autorităţile locale au început acţiunea de mutare sau relocare a marilor întreprinderi industriale poluante în afara oraşului. Acest lucru a contribuit şi el la diminuarea poluării Braşovului. De asemenea, trebuie menţionat faptul că Braşovul a participat şi a câştigat titlul de Capitala verde a României. Capitala Verde a României este un proiect derulat de Umbrela Verde (program al URBB - Tuborg România), în parteneriat cu Ministerul Mediului şi Pădurilor. Proiectul a urmărit să responsabilizeze cetăţenii români cu privire la protejarea mediului înconjurător şi să încurajeze reprezentanţii autorităţilor locale şi cetăţenii să iniţieze sau să se implice în proiecte ecologice, care pot îmbunătăţi calitatea vieţii în marile oraşe ale României. BIBLIOGRAFIE Proiectul Braşovul capitala verde a României

158 148 Buletinul ştiinţific nr SISTEMUL DE MANAGEMENT AL CALITĂŢII Ing. Dana HUDIŢĂ, Colegiul Tehnic Transilvania Braşov Lect. univ.drd. Mihaela FUNARU, Universitatea Creştină Dimitrie Cantemir Facultatea de Relaţii Economice Internaţionale Braşov Abstract: The management and the quality assurance in the education has as the main function the development orientation of the school towards increasing the quality of education offered to community members and the community as a whole. Providing quality education is achieved through a series of development actions of institutional capacity development, planning and implementation of study programs, which formes the trust of the beneficiaries that the education provider meets the quality standards. Key words: managementul calităţii, dezvoltare instituţională, indicatorii de valoare ajustată, indicatori de calitate, standarde de calitate 1. INTRODUCERE Evaluarea şi asigurarea calităţii devine parte integrantă a ciclului de proiectare a dezvoltării instituţionale. Un anumit proiect de dezvoltare şcolară împreună cu planurile anuale asociate determină anumite schimbări în şcoală şi comunitate. Aceste schimbări, evaluate, ne arată modul în care creşte calitatea educaţiei oferite, dar şi ariile în care este necesară o mai mare dezvoltare. Aceste zone se pot constitui în ţinte strategice pentru noile proiecte şi planuri de dezvoltare şcolară. Dezvoltarea oricărei organizaţii şcolare se realizează pe baza unui proiect. Proiectarea reprezintă stabilirea, prefigurarea unui drum de la "ceea ce este", adică starea actuală a organizaţiei şcolare, la "ceea ce trebuie să fie", adică starea dorită şi anticipată în care se va găsi unitatea şcolară după parcurgerea drumului stabilit. Un proiect de dezvoltare instituţională se referă la realizarea unor schimbări şi nu cuprinde programe şi activităţi care ţin de funcţionarea normală a şcolii şi de respectarea actelor normative.

159 Secţiunea Economie şi Afaceri Internaţionale 149 Asigurarea calităţii începe de la optimizarea funcţionării diferitelor aspecte ale vieţii şcolare (optimizare realizată prin indicatorii de valoare ajustată ), dar se realizează propriu-zis prin indicatorii de valoare adăugată şi valoare creată. Există proiect numai dacă apar nemulţumiri faţă de o anumită situaţie curentă, dacă există ţinte pentru dezvoltare conturate în mod conştient, precum şi forţe / resurse suficiente pentru schimbare şi pentru atingerea acestor ţinte. Principala cauză a unui proiect este percepţia calităţii insuficiente / nesatisfăcătoare a unor aspecte ale vieţii şcolare. Ca urmare, întregul proiect de dezvoltare instituţională poate fi şi trebuie să fie considerat drept un mijloc esenţial de creştere a calităţii, pe baza unor indicatori de calitate. 2. INDICATORII DE CALITATE Explicitarea acestor indicatori, conştientizarea şi asumarea lor se realizează la nivelul tuturor elementelor proiectului: misiune, diagnoză, ţinte şi abordări strategice, planuri operaţionale, acţiuni şi procese efective. La nivelul misiunii organizaţiei şcolare: Misiunea reprezintă raţiunea de a fi, motivul fundamental penru care există şcoala. Ea are o parte generală, definită statutar (în şcoală se face educaţie) dar şi o parte specifică, definită de cultura, tradiţiile, situaţia concretă şi viziunea asupra educaţiei a principalelor grupuri de interes. Ca atare, ea exprimă ceea ce şcoala consideră bun, util, valoros deci valorile fundamentale care trebuie să fundamenteze tot ce se întâmplă în şcoală, inclusiv modul în care este înţeles conceptul propriu de calitate. Viziunea comună a şcolii şi a comunităţii în legătură cu ceea ce înseamnă şcoală fundamentează politica de dezvoltare instituţională şi prefigurează modalităţile de creştere a calităţii. Situaţia concretă în care funcţionează şcoala indică, la modul general, nevoile exprimate de actorii educaţionali. La nivelul diagnozei / analizei de nevoi: Diagnoza situaţiei existente şi analiza nevoilor educaţionale ale comunităţii reprezintă baza de plecare în elaborarea proiectului de dezvoltare instituţională. Diagnoza, care arată punctele tari şi slăbiciunile, ce anume merge bine şi ce nu merge cum ar trebui în şcoală, este oricum legată de calitate. Important este ca această legătură să fie explicitată deci diagnoza să fie făcută pe baza unor indicatori clari, care se referă atât la funcţionarea cât şi, mai ales, la dezvoltarea unităţii şcolare. La nivelul ţintelor strategice. Scopurile proiectului - derivate din misiune - sunt ţintele care vor fi atinse sau intenţiile majore care vor fi realizate prin proiectul de dezvoltare instituţională. Ţintele strategice trebuie să fie realiste, clar formulate pentru a fi înţelese nu numai de cadrele didactice ci şi de elevi, părinţi, alţi membrii ai comunităţii. De asemenea, ţintele strategice trebuie să răspundă nevoilor, intereselor şi aşteptărilor acestor purtători de interese de la nivelul şcolii. Din această perspectivă, ţintele / scopurile strategice ale dezvoltării unităţii şcolare trebuie legate, în mod direct şi explicit de creşterea calităţii, de satisfacere a nevoilor clienţilor şi beneficiarilor de educaţie, deci o creştere a calităţii serviciilor educaţionale oferite de către şcoală.

160 150 Buletinul ştiinţific nr La nivelul strategiei proiectului de dezvoltare instituţională: Strategia dezvoltării instituţionale defineşte opţiunile fundamentale ale şcolii precum şi principalele categorii de resurse. Aceste căi de acţiune sunt alese pe baza competenţelor şi resursele disponibile dar pornind şi de la istoria şi tradiţiile unităţii şcolare. Unele şcoli dispun de resurse materiale şi financiare deosebite, altele de un corp profesoral inventiv, altele de relaţii privilegiate cu primăria şi consiliul local. Unele şcoli au profesori buni la matematică sau ştiinţe, altele se laudă cu profesorii de limba română sau de desen. Unele şcoli se mândresc cu absolvenţii deveniţi meseriaşi respectaţi în comunitate, altele cu absolvenţii deveniţi medici sau ofiţeri. Ca urmare, este firesc ca la baza strategiei să se afle ceea ce şcoala respectivă are mai valoros deci opţiunile privind calitatea. Strategia trebuie fundamentată în mod explicit pe modul în care este înţeleasă calitatea la nivel naţional şi local, inclusiv principiile asumate ale calităţii care devin principii strategice ale dezvoltării instituţionale. La acest nivel începe, de fapt, managementul calităţii: ţintele şi opţiunile strategice trebuie definite urmând procedurile prin care sunt stabilite aceste ţinte şi opţiuni (de consultare şi de participare a celor interesaţi) vor trebui, ele însele, orientate pe client. La nivelul programelor şi planurilor operaţionale: Planurile de acţiune, aşa cum sunt ele formulate în foarte multe unităţi şcolare privesc mai ales funcţionarea şcolii iar contribuţia lor la dezvoltarea acesteia se pierde pe drum. Planurile operaţionale şi acţiunile concrete prevăzute trebuie concepute, realizate şi evaluate din perspectiva contribuţiei acestora la creşterea calităţii educaţiei oferite de unitatea şcolară respectivă. Sistemele şi procedurile de asigurare a calităţii nu reprezintă ceva în plus, şi nu sunt paralele faţă de cele care asigură funcţionarea şi dezvoltarea unităţii şcolare ci parte integrantă a acestora. Creşterea calităţii educaţiei trebuie să devină, în mod explicit, baza întregului proces de proiectare / planificare realizat la nivelul unităţii şcolare iar, ciclul dezvoltării unităţii şcolare trebuie considerat ca un ciclu al calităţii. 3. IMPLEMENTAREA STANDARDELOR DE CALITATE Obţinerea calităţii în desfăşurarea programelor oferite de învăţământul liceal este un proces pe termen lung care necesită o planificare şi o organizare atente. Unul dintre paşii pe care trebuie să îi parcurgem în vederea dezvoltării unui sistem de asigurare a calităţii în cadrul şcolii este autoevaluarea performanţei şcolii în raport cu anumite principii ale calităţii. Procesul de învăţământ trebuie condus şi organizat în mod operativ şi eficient, de aceea se realizează ORGANIGRAMA unităţii de învăţământ. Aceasta are rolul de a stabili componenţa comisiilor şi raportul dintre acestea şi conducere. HARTA PROCESELOR în şcoală se întocmeşte pentru prezentarea cât mai concisă a acestor legături. Liderii şi managerii trebuie să adere la obiectivele de asigurare şi evaluare a calităţii şi să caute să promoveze o atmosferă de încredere în care indivizii şi

161 Secţiunea Economie şi Afaceri Internaţionale 151 grupurile pot reflecta asupra propriei performanţe şi pot avea o atitudine critică faţă de aceasta. Este o practică bună de a atribui responsabilitatea coordonării şi supervizării diferitelor aspecte ale procesului de asigurare şi evaluare a calităţii unei persoane potrivite, care să aibă autoritatea şi responsabilitatea necesară în luarea deciziilor (vezi pc ). În conformitate cu prevederile art. 44 din Regulamentului de organizare şi funcţionare a unităţilor de învăţământ preuniversitar, aprobat prin Ordinul M.E.C. nr. 4925/8 septembrie 2005 s-au elaborat DECIZII DE NUMIRE în vederea constituirii la nivelul şcolii a Comisiei pentru asigurarea calităţii în învăţământ şi a Comitetul pentru asigurarea calităţii în învăţământ. Toţi participanţii trebuie să cunoască responsabilităţile pe care le au în cadrul procesului de asigurare a calităţii, de aceea s-a întocmit FIŞA POSTULUI MEMBRU CEAC pentru fiecare membru al Comisiei pentru evaluarea şi asigurarea calităţii. Comisia CEAC astfel înfiinţată întocmeşte un REGULAMENT DE FUNCŢIONARE. Întreg personalul trebuie să fie încurajat să îşi monitorizeze şi să îşi evalueze propria performanţă şi să identifice acele domenii care necesită îmbunătăţire. Coordonarea procesului de asigurare şi evaluare a calităţii implică în mod obişnuit planificare, stabilirea termenelor pentru îndeplinirea activităţilor, consiliere, facilitare, monitorizare, analiză, validare, scriere de rapoarte, corectarea şi adaptarea materialelor, promovarea bunei practici. 4. STABILIREA COMPETENŢEI MANAGERIALE I. Stabilirea competenţei manageriale - pentru Responsabilul Comisiei pentru Evaluarea şi Asigurarea Calităţii într-o unitate de învăţământ. Capacitatea unei persoane de a realiza o sarcina clară sau mai puţin clară, responsabilitatea unei persoane, capacitatea unei persoane de a găsi soluţii în situaţii limită. Să fie bine informat (informaţii legate de activitatea managerială), să fie capabil să îndeplinească funcţiile unui manager(exemplu: planificare, organizare, decizie, control), să fie capabil să aplice în practică informaţiile din domeniul managerial. Cunoştinţe obţinute în cadrul unor cursuri, formări în domeniul managerial, certificate, atestate. Capacitatea de a îndeplini cât mai bine sarcinile, de a obţine performanţe. Capacitatea organizatorică, de a lua în calcul toţi factorii: cum să faci, când să faci, ce poţi să faci, cu cine să faci, pentru cine? Să fie demonstrate anterior capacităţi deosebite în domeniul managerial, în realizarea unor activităţi, proiecte, să fie obţinute rezultate deosebite. Capabil atât să utilizeze informaţiile, să deţină multe informaţii, să fi avut rezultate deosebite, îmbinarea acestor capacităţi (aptitudine complexă). Motivare corespunzătoare. Un mod corespunzător de a acţiona, de a utiliza eficient resursele.

162 152 Buletinul ştiinţific nr Notă: Toate aptitudinile sunt adaptate pornind de la lista cu exemplele de competenţă ale cadrelor didactice selectate în Comisia pentru evaluarea şi asigurarea calităţii, sugerate de A.R.A.C.I.P. II. Abilităţi personale ale Responsabilul Comisiei pentru Evaluarea şi Asigurarea Calităţii dinamic, energic, tenace, gândire deschisă şi flexibilă abordare diplomatică, disciplinat, ordonat, obiectiv, răbdare abilităţi de comunicare cu personalul interes (motivat), meticulozitate înclinaţii spre studiu individual III. Aptitudinile membrilor comisiei pentru evaluarea şi asigurarea calităţii într-o unitate de învăţământ Rol Elaborează, coordonează aplicarea procedurilor şi activităţilor de evaluare şi asigurare a calităţii Elaborează anual un raport de evaluare internă privind calitatea educaţiei Elaborează propuneri de îmbunătăţire a calităţii educaţiei Cooperează cu diverse agenţii abilitate în asigurarea calităţii Aptitudini capacitate de ordonare şi sintetizare capacitate de analiză şi sinteză capacitate de a orienta, coordona, motiva, îndruma, de a lua decizii în funcţie de situaţii capacitate organizatorică capacitate de a-şi asuma răspunderi rapiditate în realizarea unor sarcini capacitate de analiză şi sinteză capacitate de ordonare, sistematizare spirit de observaţie ridicat, dezvoltat memorie de durată, promptitudine în recunoaştere, reactualizare capacitate de exprimare, exprimare clară, inteligibilă, precizie spirit critic gândire creativă, originalitate capacitate de a stabilii corelaţii între teorie şi practică capacitatea de a stabilii relaţii de cooperare capacitate de a comunica uşor, eficient Notă: Toate aptitudinile sunt adaptate pornind de la lista cu exemplele de competenţă ale cadrelor didactice selectate în Comisia pentru evaluarea şi asigurarea calităţii, sugerate de A.R.A.C.I.P.

163 Secţiunea Economie şi Afaceri Internaţionale ELABORAREA PROCEDURILOR SPECIFICE 1. SCOP 1.1. Prezenta procedură stabileşte modul de elaborare a procedurilor specifice în vederea realizării lor unitare la nivelul unităţii de învăţământ. 2. DOMENIU 2.1. Procedura se aplică tuturor procedurilor specifice: de lucru, operaţionale, de control, elaborate de Comisia pentru Evaluarea şi Asigurarea Calităţii la nivelul şcolii. 3. DEFINIŢII 3.1. Sunt aplicabile definiţiile din SR EN ISO 9000:2001 şi cele din manualul de management al calităţii, cod MC DOCUMENTE DE REFERINŢĂ 4.1. SR EN ISO 9001:2001 Sisteme de management al calităţii. Cerinţe 4.2. SR EN ISO 9000:2006 Sisteme de management al calităţii. Principii fundamentale şi vocabular 4.3. Manualul de management al calităţii Cerinţe legale şi de reglementare legală valabile: Legea nr. 87/2006 pentru aprobarea O.U.G. nr. 75/2005 privind asigurarea calităţii educaţiei, H.G. nr. 125/2005 privind aprobarea Regulamentului de organizare şi funcţionare a ARACIP cu modificările ulterioare. 5. RESPONSABILITĂŢI 5.1 Responsabilul Comisei pentru Evaluarea şi Asigurarea Calităţii răspunde de: elaborarea, verificarea, avizarea, aprobarea, modificarea MSMC şi procedurile specifice SMC; difuzarea documentelor SMC prin Lista de difuzare a documentelor SMC; retragerea şi arhivarea procedurilor specifice în cadrul instituţiei de învăţământ; determină necesităţile de documentare la nivelul său de autoritate. a. Membrii Comisei pentru Evaluarea şi Asigurarea Calităţii: realizează identificarea zonelor de procedură, colectarea datelor, gestionarea resurselor necesare; elaborează sau participă la elaborarea procedurilor specifice în cadrul instituţiei de învăţământ; multiplică, difuzează şi gestionează procedurile specifice ale SMC; asigură revizia, retragerea şi predarea originalelor procedurilor specifice ale SMC; informează persoana responsabilă cu evidenţa documentelor SMC privind revizia aplicabilă a procedurilor. b. Responsabilul Comitetului de Calitate răspunde de corectitudinea procedurilor specifice din punct de vedere tehnic/profesional şi organizatoric

164 154 Buletinul ştiinţific nr c. Directorul şcolii: aprobă procedurile specifice ca documente de uz intern ale şcolii determină necesităţile de documentare la nivelul său de autoritate. 6. DESCRIEREA PROCEDURII 6.1 Fiecare pagină cu conţinutul procedurii are următorul antet: ŞCOALA PROCEDURA: COD:... EDIŢIA:... TITLUL PROCEDURII ACTUALIZARE.../lună/an Pag. nr.... /total pagini 6.2 Prima pagină a procedurii este de prezentare/coperta, nu are antetul specificat la 6.1 şi nu se numerotează. Informaţiile cuprinse în această pagină sunt: EDIŢIA:... PROCEDURA (TITLUL PROCEDURII):.. COD:... ACTUALIZARE:... /LUNA/ANUL ELABORAT: Nume... Semnătura... Data... VERIFICAT Nume... Semnătura... Data... Responsabilul CC: AVIZAT Nume... Semnătura... Data... Responsabil CEAC: APROBAT Nume... Semnătura... Data... Director Codul documentului/procedurii va fi stabilit astfel: PS AB unde: PS = procedură specifică; AB = numărul de ordine al procedurii Numerotarea ediţiei se face cu începere de la 1. Numerotarea actualizării se face începând cu Conţinutul capitolelor procedurilor specifice: Cap. 1 Scop - conţine scopul pentru care a fost elaborată procedura. Cap. 2 Domeniu - conţine domeniul de aplicare al procedurii, menţionându-se limitele de aplicativitate ale acesteia. Cap. 3 Definiţii şi prescurtări - defineşte termenii şi abrevierile utilizate pe parcursul procedurii. Cap. 4 Documente de referinţă se realizează enumerarea tuturor documentelor care au stat la baza realizării respectivei proceduri. Enumerarea este însoţită, după caz, de ediţia şi actualizarea/revizia documentelor de referinţă sau data ultimei ediţii. Cap. 5 Responsabilităţi - conţine definirea pe funcţii a responsabilităţilor personalului implicat în activităţile descrise în procedură Cap. 6 Descrierea procedurii - conţine prezentarea activităţilor care fac obiectul procedurii (exprimată sintetic prin titlul procedurii) Cap. 7 Rapoarte şi înregistrări - conţine: Enumerarea înregistrărilor (registre, caiete etc.) şi formularelor completate pe parcursul desfăşurării activităţilor descrise de procedură (la formulare specificându-se codul); formularele pot fi ataşate ca anexă la procedură.

165 Secţiunea Economie şi Afaceri Internaţionale RAPOARTE ŞI ÎNREGISTRĂRI 7.1 Fila pentru procedură, cod F-P Fila pentru instrucţiune, cod F-P-05 Originalul oricărei proceduri este însoţit de : 7.3 Fişa de difuzare, cod F-P-07, care asigură controlul difuzării. 7.4Lista de control al actualizării, cod F-P-09, care asigură controlul actualizărilor/reviziilor procedurii. 6. CONCLUZII Calitatea educaţiei este ansamblul de caracteristici ale unui program de studiu şi ale furnizorului acestuia, prin care sunt îndeplinite aşteptările beneficiarilor, precum şi standardele de calitate Asigurarea calităţii educaţiei este realizată printr-un ansamblu de acţiuni de dezvoltare a capacităţii instituţionale de elaborare, planificare şi implementare de programe de studiu, prin care se formează încrederea beneficiarilor că organizaţia furnizoare de educaţie îndeplineşte standardele de calitate. Totalitatea metodelor şi instrumentelor, grupate într-un sistem coerent, utilizate pentru menţinerea şi ridicarea calităţii educaţiei oferite de către şcoală constituie sistemul de management al calităţii. Sistemul de management şi de asigurare a calităţii are ca funcţie principală orientarea dezvoltării unităţii şcolare în direcţia creşterii calităţii educaţiei oferite membrilor comunităţii şi comunităţii în ansamblul ei. Şcoala trebuie să ofere mereu un plus de calitate! Ecuaţia lui Einstein pentru calitate: e = mc², în care: e = eficienţă, m = motivaţie, c = grad de cultură sau calitate. BIBLIOGRAFIE 1. Certo, S.C., Managementul modern, Ed. Teora, Bucureşti, Harrington, H.J., Harrington, S.J., Managementul total în firma secolulul 21, Ed. Teora, Bucureşti, Joiţa, E., Managementul educaţional, Ed. Polirom, Bucureşti, Stăncioiu, I., Ghe. Militaru, Gh., Management elemente fundamentale, Ed. Teora, Bucureşti, **** Asigurarea calităţii Ghid pentru unităţile şcolare, Institutul de ştiinţe ale educaţiei, Bucureşti, **** Legea nr. 27/2006 pentru aprobarea O.U.G. nr. 75/2005 privind asigurarea calităţii educaţiei 7. **** Legi şi documente privind asigurarea calităţii în învăţământul preuniversitar, Ministerul Educaţiei Nationale

166 156 Buletinul ştiinţific nr MANAGEMENTUL CALITĂŢII ÎN ÎNVĂŢĂMÂNTUL PREUNIVERSITAR Ing. Dana HUDIŢĂ, Colegiul Tehnic Transilvania Braşov Lect. univ.drd. Mihaela FUNARU, Universitatea Creştină Dimitrie Cantemir Facultatea de Relaţii Economice Internaţionale Braşov Abstract: Education, as a priority area of social life, can not and should not afford to have failures. The competent and efficient management of the education, both the system level and the educational institution level, requires a scientific foundation based on education management. The Pre-university education institutions are classified according with the quality of achievements of the students and teachers, according to the law on quality assurance in education. The Assessment of quality in education is centered on learning outcomes and applies differently depending on qualifications awarded. Key words: managementul calităţii, calitatea în învăţământ, indicatori de performanţă, standarde de calitate 1. INTRODUCERE În funcţie de rezultatele elevilor şi ale profesorilor instituţiile de învăţământ preuniversitar sunt clasificate calitativ conform legii privind asigurarea calităţii în educaţie (legea nr. 87/2006). Cunoscând aceste ierarhizări, elevii se orientează mai uşor în alegerea şcolii care li se potriveşte. Evaluarea calităţii în educaţie este centrată pe rezultatele învăţării şi se aplică în mod diferenţiat în funcţie de calificările acordate. Asigurarea şi controlul calităţii în şcoli se face la două niveluri: instituţional, printr-o autoevaluare internă a rezultatelor, realizată de comisia fiecărei unităţi de învăţământ preuniversitar, şi transinstituţional, printr-o evaluare externă realizată de Agenţia Română de Asigurare a Calităţii în Învăţământul Preuniversitar (ARACIP). ARACIP este o instituţie publică de interes naţional, în subordinea Ministerului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, cu personalitate juridică şi cu buget propriu de venituri şi cheltuieli, înfiinţată prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 75/2005 privind asigurarea calităţii educaţiei, aprobată prin legea nr.

167 Secţiunea Economie şi Afaceri Internaţionale /2006 care realizează evaluarea externă a calităţii educaţiei oferite de instituţiile de învăţământ preuniversitar şi de alte organizaţii furnizoare de educaţie şi, autorizează, acreditează şi evaluează periodic unităţile de învăţământ preuniversitar. Comisia de asigurare şi evaluare a calităţii existentă în fiecare şcoală cuprinde, în mod egal, reprezentanţi ai profesorilor, ai părinţilor (în învăţământul preşcolar şi de bază), ai elevilor (în învăţământul liceal, postliceal şi profesional) şi ai Consiliului Local. Aceasta comisie elaborează şi coordonează aplicarea procedurilor de menţinere şi dezvoltare a calităţii, iar la intervale de maximum patru ani evaluează calitatea activităţii fiecărui profesor şi a fiecărui program. Comisia rezumă anual autoevaluarea internă într-un raport făcut public. În urma comparaţiei acestui raport cu propriile evaluări ale ARACIP privind instituţia respectivă, se obţine clasificarea calitativă a şcolilor. Acest element creează premisele unui nou cadru educaţional, cu o nouă filozofie în care elevul, beneficiar direct al educaţiei, este situat în centrul proceselor din şcoală. Organizaţia furnizoare de educaţie asigură şi măsoară progresul înregistrat de elev, valoarea adaugată, calitatea, iar comunitatea, ca beneficiar indirect, se implică în producerea, generarea calităţii în şcoală în funcţie de propriile ei nevoi şi interese. Calitatea se produce, se generează permanent, se măsoară şi se îmbunătăţeşte continuu, iar organizaţia furnizoare de educaţie asigură calitatea, implementează propriul sistem de management şi de asigurare a calităţii, se autoevaluează continuu şi propune măsuri ameliorative. Şcoala este responsabilă de asigurarea internă a calităţii, dar calitatea se asigură prin dialog şi pe bază de parteneriat cu toţi actorii implicaţi. ARACIP realizează şi supune aprobării Guvernului României standardele de autorizare, de acreditare şi de calitate, precum şi metodologiile corespunzătoare. 2. CRITERII, STANDARDE ŞI INDICATORI DE PERFORMANŢĂ În asigurarea calităţii educaţiei sunt avute în vedere trei domenii fundamentale de organizare şi funcţionare. Criteriile, standardele şi indicatorii de performanţă sunt astfel formulaţi încât, accentul să nu fie pus numai pe conformarea unei organizaţii la un set predeterminat sau predefinit de condiţii cantitative şi calitative, ci şi pe angajarea deliberată, voluntară şi proactivă a instituţiei pentru realizarea anumitor performanţe demonstrabile prin rezultate efective. Standardele de acreditare sunt standarde naţionale, care se aplică învăţământului preuniversitar de stat şi particular, şi se referă la domeniile prevăzute de art. 10 din O.U.G. nr. 75/2005, aprobată cu modificări prin Legea nr. 87/2006. Pentru fiecare domeniu sunt definite subdomenii, pentru fiecare subdomeniu sunt formulaţi indicatori, iar la fiecare indicator sunt definiţi descriptori. Descriptorii sunt enunţuri care stabilesc, în mod concret şi observabil, cerinţele minime pe care organizaţia furnizoare de educaţie trebuie să le îndeplinească, pentru fiecare indicator, în vederea acreditării.

168 158 Buletinul ştiinţific nr Aceste domenii sunt: capacitatea instituţională care rezultă din organizarea internă şi infrastructura disponibilă pentru a îndeplini obiectivele programelor educaţionale; Strategia de dezvoltare a şcolii trebuie să fie în concordanţă cu contextul socialeconomic. Instituţia trebuie să dispună de o organizare coerentă şi de un sistem adecvat de conducere şi administrare, să aibă o bază materială şi resurse financiare necesare funcţionării stabile pe termen scurt şi mediu precum şi resurse umane pe care să se poată baza pentru realizarea obiectivelor asumate. eficacitatea educaţională care constă în mobilizarea de resurse umane şi financiare, cu scopul de a determina elevii să obţină rezultate cât mai bune în învăţare; Acest criteriu se referă la organizarea proceselor de predare şi învăţare în termeni de conţinut, metode şi tehnici, resurse, selecţie a elevilor şi a personalului didactic, astfel încât acea instituţie să obţină rezultatele pe care şi le-a propus. Seturile de criterii de evaluare care corespund eficacităţii educaţionale vizează: a) proiectarea obiectivelor şi a rezultatelor (formularea clară şi uşor de înţeles; asocierea riguroasă cu proceduri adecvate de evaluare internă a gradului de realizare); b) organizarea cadrului de realizare a învăţării, prin planuri, programe de învăţământ, metode de predare, criterii şi tehnici de evaluare a elevilor; prin recrutarea şi dezvoltarea adecvată a personalului didactic; prin resursele şi facilităţile de învăţare disponibilizate, legate de activitatea financiară a instituţiei şi prin organizarea fluxurilor de predare, învăţare şi examinare a elevilor; c) procesul de învăţământ (cadrele didactice trebuie să transmită integral conţinuturile programelor şcolare; trebuie să existe concordanţa între rezultatele elevilor la evaluările interne şi cele obţinute la evaluările externe); d) calitatea documentelor şcolare (documentele de proiectare didactică de perspectivă, documentele de proiectare didactică imediată şi fişele de evaluare trebuie întocmite conform reglementărilor în vigoare); e) constituie criterii de evaluare a calităţii următoarele: rata de promovabilitate, rata de absenteism, rata de repetenţie, rata de abandon, promovabilitatea la examene, rezultatele obţinute la examene, rezultatele la olimpiade şi concursuri, participări la expoziţii şi sesiuni naţionale de comunicări ştiinţifice cu referate, acordarea de burse pentru merite deosebite, activităţi extraşcolare, activităţi şi parteneriate cu ONGuri, Poliţie, Jandarmerie, Crucea Roşie, cercuri, cenacluri, expoziţii; f) resurse umane (gradul de acoperire cu personal didactic calificat; calitatea personalului didactic calificative anuale, perfectionări şi performanţe atinse; personal didactic titular; continuitatea personalului didactic; autoevaluarea cadrelor didactice; prestaţia pedagogică a cadrelor didactice relevată prin asistenţa la ore/activităţi didactice); g) resurse curriculare (stabilirea disciplinelor opţionale în corelaţie cu opţiunile educaţionale ale elevilor, resursele materiale de care dispune şcoala, personalul didactic de care dispune şcoala, numărul de ore stabilit prin planul de învăţământ; asigurarea concordanţei între tematica disciplinelor opţionale şi specializările în care şcolarizează unitatea de învăţământ); h) ethosul, climatul şi cultura şcolară care trebuie să susţină atingerea scopurilor educaţionale stabilite (caracterul democratic şi consultativ al elaborării deciziilor; aplicarea fermă şi continuă a deciziilor comunicate departamentelor

169 Secţiunea Economie şi Afaceri Internaţionale 159 subordonate; strategia de abordare a urgenţelor pentru ca acestea să nu se transforme în crize; modul de soluţionare a conflictelor; legalitatea sancţiunilor acordate; realizarea şi păstrarea în întreaga unitate de învăţământ a unui climat de muncă şi responsabilitate, de studiu, de competiţie, favorabil desfăşurării eficiente a activităţii; preocupări pentru asigurarea protecţiei şi siguranţei elevilor; relaţionarea corectă a directorului unităţii de învăţământ cu participanţii la actul educaţional); i) relaţia cu comunitatea şi parteneriate (importanţa şcolii din perspective economice şi socioculturale a zonei; implicarea părinţilor; existenţa unei foarte bune colaborări cu comunitatea; existenţa parteneriatelor). managementul calităţii care rezultă din structurile, practicile şi procesele prin care se asigură în instituţie îmbunătăţirea continuă a serviciilor educaţionale. Acesta trebuie să fie centrat pe acele strategii, structuri, tehnici şi operaţii prin care instituţia demonstrează că îşi evaluează performanţele de asigurare şi îmbunătăţire a calităţii educaţiei şi dispune de sisteme de informaţii care demonstrează rezultatele obţinute în învăţare. Importanţa acestui domeniu constă, pe de o parte, în concentrarea asupra modului în care instituţia gestionează asigurarea calităţii tuturor activităţilor sale, iar pe de alta, de a face publice informaţiile şi datele care probează un anumit nivel al calităţii. Cele trei domenii sunt complementare, iar utilizarea lor este obligatorie, în conformitate cu prevederile legale. În acest sens, orice instituţie de învăţământ preuniversitar este invitată să ajungă la stadiul în care dispune de mijloacele şi informaţiile care sunt structurate pe cele trei domenii, ţinând cont de profilul său specific şi de misiunea şi obiectivele pentru care a optat. Conducătorul instituţiei, prin Comisia pentru evaluarea şi asigurarea calităţii din instituţie, este responsabil de elaborarea şi realizarea strategiilor privind calitatea, structurate pe cele trei domenii. 3. MANAGEMENTUL CALITĂŢII Managementul calităţii constă, concret, în crearea unor sisteme şi proceduri - prin care calitatea este asigurată deci creată, generată la nivelul întregii instituţii şcolare. Aceste mecanisme sunt prezente: în toate etapele proiectării şi planificării dezvoltării unităţii şcolare; în implementarea acestor proiecte, programe, planuri şi acţiuni; în funcţionarea concretă, de zi cu zi a unităţii şcolare; în modalităţile de evaluare a activităţii şi a îndeplinirii scopurilor şi obiectivelor propuse. Sistemele şi procedurile de asigurare a calităţii se referă, de regulă, la: Proiectarea şi planificarea dezvoltării unităţii şcolare: cum anume se stabilesc ţintele strategice şi strategiile de dezvoltare, care sunt responsabilităţile, mecanismele şi procedurile decizionale, cine participă la luarea deciziilor, cum sunt deciziile respective aduse la cunoştinţa comunităţii şi cum este creat consensul în jurul acestor ţinte strategice etc. Implementarea programelor şi acţiunilor stabilite şi monitorizarea funcţionării unităţii şcolare: cine răspunde şi cine participă, care sunt metodele şi

170 160 Buletinul ştiinţific nr instrumentele de monitorizare şi feed-back, cum se asigură participarea purtătorilor de interese la monitorizare, cum este preluat feedback-ul acestora etc. Evaluarea modului în care funcţionează şi se dezvoltă unitatea şcolară, la revizuirea proiectelor, programelor şi planurilor precum şi la optimizarea funcţionării curente: care sunt metodele, instrumentele şi procedurile de evaluare, cine participă la evaluare şi cum anume, care sunt procedurile de revizuire a documentelor programatice şi cine participă la ele, care sunt mecanismele de avertizare timpurie etc. Managementul calităţii (sisteme, proceduri, mecanisme) este o parte integrantă şi inseparabilă a funcţionării şi dezvoltării unităţii şcolare. Ca urmare, creşterea calităţii trebuie să fie urmărită de toţi oamenii şcolii şi în toate activităţile desfăşurate. Un sistem conştient şi asumat de asigurare a calităţii generează efecte sesizabile, influenţând şi chiar orientând tot ceea ce se întâmplă în şcoală: toate resursele educaţionale procurate, inclusiv procedurile de achiziţie de exemplu, prin regândirea raportului calitate preţ la produsele achiziţionate în favoarea calităţii; toate persoanele care lucrează în şcoală de la director până la ultimul elev de clasa I nou intrat în şcoală; toate procesele şi activităţile realizate ore de clasă, activităţi extra-curriculare, alte activităţi cu elevii, cu părinţii şi cu cadrele didactice (inclusiv cele de formare şi dezvoltare profesională); toate produsele realizate de la materialul didactic conceput pentru orele de clasă şi materialele vizuale expuse pe pereţii claselor şi ai şcolii sau realizate în atelierele-şcoală până la calitatea absolvenţilor; aici sunt incluse toate documentele curriculare şi manageriale produse de la proiectul şcolii până la planurile de lecţie şi/sau ale unităţilor de învăţare. Un astfel de sistem arată zonele în care calitatea lasă de dorit (de exemplu: pregătirea profesorilor, asigurarea accesului la educaţie pentru grupurile dezavantajate, dotarea cu echipamente etc.). Toate aceste zone sunt susceptibile de îmbunătăţiri, deci se pot constitui în ţinte strategice pentru dezvoltarea ulterioară a şcolii. 4. CONCLUZII Învăţământul, ca domeniu prioritar al vieţii sociale, ca,,întreprindere de lungă durată, de care depinde formarea celui mai important factor al naţiunii omul pregătit prin studii, forţa de muncă şi specialişti nu se poate şi nici nu trebuie să-şi permită să aibă eşecuri. Conducerea competentă şi eficientă a învăţământului, atât la nivelul sistemului, cât şi al instituţiei de învăţământ necesită fundamentarea ei ştiintifică având la bază managementul educaţional. Funcţia de conducător (manager) al învăţământului este o profesie, şi ca orice profesie, trebuie învăţată, managementul întrunind, astfel, condiţiile oricărei alte profesiuni pentru că necesită o pregătire, urmăreşte obţinerea unor rezultate, prin eforturi comune şi solicită participarea continuă.

171 Secţiunea Economie şi Afaceri Internaţionale 161 Managementul calităţii în învăţământul preuniversitar este un sistem de concepte, metode, instrumente de orientare şi conducere, coordonare, utilizat în realizarea obiectivelor educaţiei, la nivelul performanţelor aşteptate. Managementul calităţii în învăţământul preuniversitar poate fi definit ca ştiinţa şi arta de a pregăti resursele umane, de a forma personalităţi, potrivit unor finalităţi acceptate de individ şi de societate, un ansamblu de principii şi funcţii, de norme şi metode de conducere care asigură realizarea obiectivelor sistemului educativ (în ansamblu sau la nivelul elementelor componente), la standarde de calitate şi eficienţă cât mai înalte. Conceptul de calitate este asociat cu un anumit nivel sau grad de excelenţă, valoare sau merit, deci cu valorile explicite şi implicite ale culturii unei comunităţi sau unei naţiuni. Construirea sistemului de asigurare a calităţii educaţiei porneşte de la o serie de principii directoare care fundamentează criterii, standarde, indicatori şi proceduri specifice. Calitate = satisfacţia clientului Calitatea nu este un lucru oarecare, ce se adaugă până la sfârşit. Calitatea este maniera de a-ţi face munca! BIBLIOGRAFIE 1. Certo, S.C., Managementul modern, Ed. Teora, Bucureşti, Harrington, H.J., Harrington, S.J., Managementul total în firma secolulul 21, Ed. Teora, Bucureşti, Joiţa, E., Managementul educaţional, Ed. Polirom, Bucureşti, Stăncioiu, I., Ghe. Militaru, Gh., Management elemente fundamentale, Ed. Teora, Bucureşti, **** Asigurarea calităţii Ghid pentru unităţile şcolare, Institutul de ştiinţe ale educaţiei, Bucureşti, **** Legea nr. 27/2006 pentru aprobarea O.U.G. nr. 75/2005 privind asigurarea calităţii educaţiei 7. **** Legi şi documente privind asigurarea calităţii în învăţământul preuniversitar, Ministerul Educaţiei Nationale

172 162 Buletinul ştiinţific nr STRATEGII DE PIAŢĂ ÎN CONTEXTUL UNEI PIEŢE GLOBALE A ASIGURĂRILOR Lect. univ. dr. Nicoleta GRIDEANU Universitatea Spiru Haret Bucureşti Facultatea de Management Braşov Abstract: Afin de satisfaire ses clients, en leur offrant des services adéquats, une compagnie d assurance vie doit être connectée et doit suivre l évolution du marché par l entremise de la politique de marketing. Cette politique est fondée sur une stratégie de marché dans les conditions de la globalisation. Pour décrire l état de globalisation à ce domaine, il est impérieusement nécessaire d étudier les facteurs déterminants. Key words: globalizare, strategie, asigurari, clienti Datorită conjuncturii economice mondiale, caracterizată de globalizarea pieţelor, de consolidare şi convergenţă, dar şi de dezvoltarea unor canale noi de distribuţie strategiile tradiţionale adoptate de companiile de asigurare nu mai sunt la fel de eficiente. Fig. 1. Tendinţe existente în prezent pe piaţa asigurărilor Sursa: PETRESCU, E., C., - Marketing în asigurări, Editura Uranus, Bucureşti, 2005, p. 108

173 Secţiunea Economie şi Afaceri Internaţionale 163 Tendinţa de globalizare a pieţei asigurărilor este determinată de o serie de factori precum: dezvoltarea comerţului mondial, intrarea pe pieţe externe a clienţilor organizaţionali ai societăţilor de asigurare, nevoia societăţilor de asigurare de a desfăşura o activitate mai eficientă, creşterea pieţelor din ţările în curs de dezvoltare, creşterea nevoii de capital şi de know-how pe aceste pieţe ( fig. 2.). Factori de tip push (motive ale asigurătorilor) Urmărirea clienţilor existenţi - creşterea comerţului global - creşterea investiţilor directe Creşterea potenţială - saturarea pieţelor în ţările industrializate - creşterea investiţilor directe Creşterea eficienţei - diversificare - economii de scală/knowhow Înlăturarea barierelor de intrare pe piaţă PIA ŢA Factori de tip pull (motive ale pieţelor t) Cererea de acoperire - creşterea economică puternică - comerţ în creştere Necesităţi de capital - riscuri majore - reguli privind solvabilitatea Necesităţi de knowhow - produse noi şi riscuri noi Fig. 2. Forţele care induc fenomenul de globalizare în piaţa asigurărilor Adaptare după Swiss Re, Sigma nr.4 din 2005 Marile companii producătoare de bunuri sau prestatoare de servicii au nevoie să fie susţinute de asigurătorii lor în întreaga lume. Astfel, asigurătorii ce practică asigurări comerciale devin primii care intră pe pieţele noi, urmându-şi clienţii organizaţionali. Creşterea cererii de asigurare pe pieţele emergente (din Asia, America Latină şi Europa Centrală şi de Est) a oferit noi oportunităţi marilor companii de asigurare şi reasigurare. Din 1990 rata de creştere medie anuală pe pieţele emergente a fost de două ori mai mare decât în ţările industrializate atât pentru asigurările de viaţă, cât şi pentru cele non-viaţă. În acelaşi timp pieţele dezvoltate sunt marcate de un fenomen de saturaţie în asigurările non-viaţă. Deoarece capacitatea de subscriere a crescut - pe pieţele dezvoltate se desfăşoară un adevărat război al preţurilor, pentru a obţine o cotă de piaţă mai mare 1. Marile companii pot opta, în ceea ce priveşte extinderea geografică, pentru o strategie de extindere a activităţii (intrând pe noi pieţe), pentru strategia de menţinere a activităţii pe pieţele actuale, sau pentru strategia de restrângere a activităţii. 1 Swiss Re, Sigma no4/2005, p. 7

174 164 Buletinul ştiinţific nr Strategia de extindere a activităţii pe pieţe noi trebuie adoptată de companiile care nu se mulţumesc cu ultimele locuri în ierarhia mondială. De exemplu, compania de asigurări franceză AXA în 2003 a adoptat o strategie de expansiune prin intrarea pe piaţa americană. Compania intenţiona să lanseze o emisiune de garanţii mobiliare convertibile în acţiuni în valoare de 1,4 miliarde Euro, iar capitalul atras să îl utilizeze pentru achiziţia companiei americane de asigurări de viaţă MONY. Ca urmare a strategiei de expansiune anunţată, acţiunile societăţii AXA, cotate la bursa de valori mobiliare de la Paris, au înregistrat o creştere de 3,5%, atingând valoarea unitară de piaţă de 17,2 Euro în septembrie 2003 (Xprimm, ). Dat fiind potenţialul ridicat al pieţelor emergente atât marile companii de asigurări cât şi cele de reasigurări şi-au îndreptat atenţia spre acestea, încercând să valorifice oportunităţile apărute. De exemplu, una dintre cele mai atractive pieţe este cea a Chinei. Piaţa asigurărilor şi reasigurărilor din China înregistrează semnificative creşteri anuale. AIG (American International Group), în funcţie de valoarea de piaţă cel mai mare asigurător din lume, intenţionează ca prin acţiunile sale să determine creşterea încrederii comunităţii financiare din China în industria asigurărilor non-viaţă. Munich Re, liderul mondial al pieţei reasigurărilor, este prima companie internaţională de reasigurări care a fost autorizată să opereze pe teritoriul Chinei (Xprimm, şi ). Strategia de menţinere a activităţii pe pieţele actuale este o strategie care a fost adoptată de mulţi asigurători americani care au preferat să se concentreze numai asupra pieţei interne. În acest timp asigurătorii europeni au intrat pe piaţa americană, deoarece provenind din ţări mult mai mici, companiile europene nu îşi puteau permite luxul de a râmăne pe pieţele interne. O astfel de strategie a fost adoptată şi de marii asigurători japonezi, care din cauza dificultăţilor economice nu au manifestat un interes deosebit pentru pieţele altor ţări dezvoltate şi nici pentru cele ale ţărilor în curs de dezvoltare din afara Asiei, fiind preocupaţi de problemele interne. Strategia de restrângere a activităţii este o strategie adoptată de către companiile care au probleme pe anumite pieţe sau de către companiile care găsesc alte zone mai profitabile de dezvoltare. De exemplu, în 2002 preşedintele companiei Allianz AG, Henning Schulte - Noelle a declarat că societatea pe care o conduce nu va ezita să renunţe la acele business-uri care nu se dovedesc a fi profitabile: "Ne pregătim pentru o perioadă marcată de nesiguranţă şi volatilitate pe pieţele de capital, dar Allianz are o strategie bine definită, care ne va permite să depăşim această etapă mai dificilă." În 2003 grupul german de asigurări Allianz AG a decis să renunţe la subsidiara specializată în domeniul asigurărilor de viaţă din Chile, AGF Allianz Chile Compania de Seguros Vida S.A., în favoarea unui grup financiar local, Penta. În 2003 grupul Allianz a anunţat intenţia sa de a renunţa la subsidiara sa din Marea Britanie, Merchant Investors Assurance, în favoarea holdingului Sanlam Netherlands. Consolidarea a devenit un fenomen pe piaţa asigurărilor. Achiziţiile, fuziunile, alianţele strategice sunt considerate de asigurători mijloace eficiente de extindere a cotei de piaţă, de mărire a capacităţii de asigurare, de obţinere a economiilor de scală. Fuziunile sunt o modalitate prin care asigurătorii urmăresc obţinerea unei cote de piaţă cât mai mare. Acestea sunt utilizate şi ca o modalitate de a intra şi în

175 Secţiunea Economie şi Afaceri Internaţionale 165 alte sectoare financiare. Pentru a penetra pe pieţe noi, pentru a putea lansa mai uşor noi produse sau pentru a-şi îmbunătăţi competenţele companiile trebuie să înveţe să încheie alianţe strategice 1. Sunt din ce în ce mai puţine companiile care au resursele necesare pentru a face faţă singure condiţiilor din ce în ce mai dure ale economiei globale. Astfel, companiile cărora le lipsesc resursele interne necesare succesului pe pieţele internaţionale pot căuta colaborarea altor companii 2. De asemenea, alianţele strategice sunt utile pe pieţele care au costuri de intrare ridicate sau pe pieţele unde există restricţii în ceea ce priveşte investiţiile străine. Necesitatea alianţelor strategice este explicată de Steve Robinson astfel: "în anumite părţi ale lumii, cum ar fi zona Golfului Persic, în anumite zone din Asia Oceanică şi Europa de Est este nepractic şi uneori chiar imposibil să creezi o firmă fără un partener local 3. Scopul alianţelor strategice este ca firmele să-şi îmbunătăţească poziţia concurenţială, prin menţinerea sau creşterea numărului şi importanţei avantajelor concurenţiale. Alianţe se pot stabili atât între companiile ce aparţin aceluiaşi domeniu de activitate - avantajul cooperativ rezultând din combinarea forţelor, resurselor celor două companii, cât şi între companii provenind din medii diferite - avantajul cooperativ rezultând din faptul că resursele companiilor se potenţează reciproc. Pentru a-şi lărgi posibilităţile de creştere şi dezvoltare - companiile au început să se orienteze din ce în ce mai mult către strategii de cooperare, încheind diverse alianţe strategice 4. Se poate constata că numărul alianţelor strategice este în creştere (cu o rată de aproximativ 20% pe an), iar în anumite industrii alianţele strategice au devenit principalele mijloace de a face faţă concurenţei 5. Tendinţa de convergenţă este rezultatul faptului că stricta delimitare dintre activităţile bancare, de asigurări şi de tranzacţionare a titlurilor de valoare mobiliară a fost ştearsă. Un fenomen care ia amploare în zilele noastre este cel al achiziţiilor pe pieţele financiare (există atât societăţi de asigurare care achiziţionează bănci, cât şi bănci care cumpără societăţi de asigurare) şi al fuziunilor dintre bănci şi societăţi de asigurare. De exemplu, Royal Bank of Scotland a achiziţionat Churchill Insurance de la Credit Suisse în schimbul a 1,1 miliarde de lire sterline (1,8 miliarde USD), consolidându-şi astfel poziţia pe piaţa generală a asigurărilor din Marea Britanie (Royal Bank of Scotland deţinea deja Direct Line), devenind astfel a treia mare companie de asigurări generale din Marea Britanie, după Aviva şi Royal & Sun Alliance. (Ziarul Financiar, p. 7, 12 iunie 2003). Convergenţa nu înseamnă numai că s-a intensificat competiţia pe mai multe segmente ale pieţei financiare. în prezent, cumpărătorii sunt dispuşi să accepte produsele unor furnizori netradiţionali cu condiţia ca acestea să fie produse de 1 JOLLY, D., - Alliances interentreprises. Entre concurrence et cooperation, Editura Vuibert, Paris, 2001, p. 5 2 GROSS, T., NEUMAN, J.,- Strategic Alliance Vital in Global Marketing, Marketing News, june 1989 p. 1-2 în Marketing. Concepts and strategies de William M. Pride, O. C.Ferrell, ediţia a 7a, Ed. Houghton Mifflin Company, Boston, 1991, p ROBINSON, S., - Management financiar, Editura Teora, Bucureşti, 1997, p MC DONALD, M., - op. cit.,1998, p PRIDE, M. W.,FERRELL, O. C., - op. cit., 1991, p. 762

176 166 Buletinul ştiinţific nr calitate la preţuri competitive. Distribuitorii de servicii pe Internet, schimbă în mod fundamental procesul de tranzacţionare cu clientul, modificându-i aşteptările vizavi de toate operaţiunile de achiziţie, inclusiv cele referitoare la produsele financiare. Asigurătorii concurează astăzi cu toate aceste firme netradiţionale şi trebuie să-şi convingă clienţii că pot să le satisfacă toate cerinţele privind serviciile financiare. În concluzie - în funcţie de conţinutul relaţiilor firmei cu mediul există două posibilităţi: promovarea unor relaţii de tip concurenţial, relaţii tradiţionale pe piaţă sau a unora de parteneriat 1. BIBLIOGRAFIE 1. GRIDEANU, N., Competitivitaea firmelor şi managementul promovării produselor, în Revista Management General,nr,1 din GRIDEANU, N., Modele şi strategii de îmbunătăţire a performanţei organizaţiei în condiţii de criză, în Revista Calitatea -acces la succes vol.10, nr 101 Special GRIDEANU, N., Teza de doctorat, Strategii de marketing în domeniul asigurărilor de viaţă, GROSS, T., NEUMAN, J., Strategic Alliance Vital in Global Marketing, Marketing News, june JOLLY, D., Alliances interentreprises. Entre concurrence et cooperation, Editura Vuibert, Paris, 2001, 6. MC DONALD, M., Marketing Plans: How to Prepare Them; How to Use Them, Oxford OLTEANU, V., Marketingul serviciilor. O abordare managerială, Editura Ecomar, PRIDE, M. W.,FERRELL, O. C., Marketing concepts and strategies, Houghton Miffin Company, Boston, ROBINSON, S., - Management financiar, Editura Teora, Bucureşti, 1997 Swiss Re, Sigma no.4/ OLTEANU, V., -.op.cit., 2002, p. 128

177 Secţiunea Economie şi Afaceri Internaţionale 167 ANALIZA (NE)CONSTITUŢIONALITĂŢII LEGII PRIVIND UNELE MĂSURI NECESARE ÎN VEDEREA RESTABILIRII ECHILIBRULUI BUGETAR Prep.univ. drd. Georgeta-Bianca SPÎRCHEZ Universitatea Creştinǎ Dimitrie Cantemir Facultatea de Relaţii Economice Internaţionale Braşov Abstract: The evolution of the economic crisis, its extension in 2010, led Romania s decision-making factors to enact austerity measures that have affected the population. The following study aims to examine the constitutionality of the legal measures regarding the 25% reduction of the public sector employees salaries. In this respect, the analysis will follow the reasons of the Constitutional Court Decision no. 872 of June Key words: economic crisis, austerity measures, Constitutional Court Decision 1. INTRODUCERE În contextul deteriorǎrii condiţiilor economice şi în vederea redresǎrii economiei naţionale, factorii de decizie din România au dispus o serie de mǎsuri de reducere a cheltuielilor bugetare, incluzându-se aici şi reducerile salariale aplicate personalului angajat în sectorul public. În cele ce urmeazǎ vom examina constituţionalitatea Legii nr.118/2010 privind unele mǎsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar 1, analiza urmǎrind motivarea judecǎtorilor constituţionali care s-au pronunţat prin Decizia nr.872/ în sensul cǎ actul normativ în discuţie nu încalcǎ dispoziţiile Constituţiei României 3. Astfel, legea obiect al prezentului studiu reglementeazǎ o serie de restrângeri ale exerciţiului unor drepturi fundamentale, restrângerea cea mai intens mediatizatǎ fiind aceea a exerciţiului dreptului la muncǎ, prin afectarea componentei 1 Publicatǎ în Monitorul Oficial nr.441/30 iunie Publicatǎ în Monitorul Oficial nr.433/28 iunie Constituţia României modificatǎ şi completatǎ prin Legea de revizuire nr.429/2003, publicatǎ în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.758/29 octombrie 2003

178 168 Buletinul ştiinţific nr acestui drept, respectiv prin diminuarea salariului personalului plǎtit din fonduri publice. În acest context, se impune o analizǎ gradualǎ a îndeplinirii condiţiilor enunţate în art.53 din Constituţia României 1. Astfel, neîndeplinirea unei condiţii atrage neconstituţionalitatea mǎsurii şi condiţiile urmǎtoare nu mai este necesar sǎ fie analizate. 2. LIMITELE DREPTULUI STATULUI DE A RESTRÂNGE EXERCIŢIUL UNOR DREPTURI Art. 53 din legea fundamentalǎ a României reglementeazǎ limitativ, restrictiv condiţiile în care legiuitorul poate restrânge exerciţiul unor drepturi sau al unor libertǎţi, dupǎ cum urmeazǎ: (1) Exerciţiul unor drepturi sau al unor libertǎţi poate fi restrâns numai prin lege şi numai dacǎ se impune, dupǎ caz, pentru: apǎrarea securitǎţii naţionale, a ordinii, a sǎnǎtǎţii ori a morale publice, a drepturilor şi a libertǎţilor cetǎţenilor; desfǎşurarea instrucţiei penale; prevenirea consecinţelor unei calamitǎţi naturale,ale unui dezastru ori ale unui sinistru deosebit de grav. (2) Restrângerea poate fi dispusǎ numai dacǎ este necesarǎ într-o societate democraticǎ. Mǎsura trebuie sǎ fie proporţionalǎ cu situaţia care a determinat-o, sǎ fie aplicatǎ în mod nediscriminatoriu şi fǎrǎ a aduce atingere existenţei dreptului sau a libertǎţii. Astfel, instanţei de contencios constituţional i-a revenit menirea ca sistematic sǎ verifice îndeplinirea fiecǎreia dintre aceste condiţii, respectiv sǎ verifice dacǎ: restrângerea a fost realizatǎ prin lege; restrângerea a fost operatǎ pentru motivele expres şi limitativ prevǎzute în Constituţie (apǎrarea securitǎţii naţionale, a ordinii, a sǎnǎtǎţii ori a morale publice, a drepturilor şi a libertǎţilor cetǎţenilor); dispunerea restrângerii este necesarǎ într-o societate democraticǎ; mǎsura de restrângere este proporţionalǎ cu situaţia care a determinat-o; mǎsura de restrângere este aplicatǎ în mod nediscriminatoriu; mǎsura este aplicatǎ fǎrǎ sǎ aducǎ atingere existenţei dreptului sau libertǎţii. 3. ANALIZA CURŢII CONSTITUŢIONALE VIZÂND OBIECŢIA DE NECONSTITUŢIONALITATE PRIVIND DIMINUAREA CU 25% A SALARIILOR PERSONALULUI DIN SECTORUL PUBLIC. DECIZIA NR.872/25 IUNIE 2010 Astfel, Curtea a reţinut că diminuarea cu 25% a cuantumului salariului/indemnizaţiei/soldei, ca un corolar al dreptului la muncă, este prevăzută prin legea criticată şi se impune pentru reducerea cheltuielilor bugetare. În literatura de specialitate, cu privire la acest aspect, s-a fǎcut precizarea potrivit cǎreia nu este suficient ca actul normativ sǎ poarte denumirea marginalǎ de 1 A se vedea în acest sens D. C. Dǎnişor, Consideraţii privind reglementarea constituţionalǎ a restrângerii exerciţiului unor drepturi sau al unor libertǎţi, în NRDO nr.2/2008

179 Secţiunea Economie şi Afaceri Internaţionale 169 lege şi sǎ fie o manifestare de voinţǎ a puterii legiuitoare ci este necesar sǎ fie îndeplinite şi alte condiţii suplimentare, precum condiţia previzibilitǎţii normei, cu toate consecinţele sale 1. Referitor la cerinţa ca mǎsura restrângerii sǎ se circumscrie motivelor expres prevǎzute de textul constituţional, Curtea a observat cǎ soluţia legislativă cuprinsă în art.1 din legea criticată a fost determinată de apărarea securităţii naţionale, astfel cum rezultă din expunerea de motive a Guvernului. De asemenea, instanţa de contencios constituţional a statuat în sensul că securitatea naţională nu implică numai securitatea militară, deci domeniul militar, ci are şi o componentă socială şi economică. În acest sens, Curtea Constituţionalǎ a stabilit cǎ se menţine în continuare existenţa unei ameninţǎri la adresa stabilitǎţii economice a ţǎrii deci implicit se poate vorbi de o ameninţare la adresa securitǎţii naţionale. Motivarea aceasta a fost criticatǎ 2 îndeosebi întrucât nu s-a demonstrat existenţa unei legǎturi cauzale între criza economicǎ şi securitatea naţionalǎ. În aceeaşi ordine de idei, s-a apreciat 3 cǎ protecţia constituţionalǎ a drepturilor şi intereselor fundamentale ale cetǎţenilor nu trebuie sǎ depindǎ de starea economicǎ, fǎcându-se trimitere şi la alte perioade de instabilitate economicǎ care nu au justificat astfel de restrângeri. Cu privire la verificarea urmǎtoarei condiţii impusǎ de legea fundamentalǎ, Curtea Constituţionalǎ a reţinut că restrângerea prevăzută de legea criticată este necesară într-o societate democratică tocmai pentru menţinerea democraţiei şi salvgardarea fiinţei statului. Doctrinar 4, relativ la îndeplinirea acestei condiţii, s-a fǎcut observaţia potrivit cǎreia în analiza necesitǎţii unei restrângeri a unui drept sau a unei libertǎţi într-o societate democraticǎ, trebuie în primul rând sǎ verificǎm dacǎ restrângerea este necesarǎ evitǎrii anarhiei, dar, în acelaşi timp dacǎ mǎsura nu transformǎ puterea majoritǎţii într-o putere absolutǎ. Luând în discuţie îndeplinirea condiţiei vizând proporţionalitatea situaţiei care a determinat restrângerea, Curtea constată că există o legătură de proporţionalitate între mijloacele utilizate (reducerea cu 25% a cuantumului salariului/indemnizaţiei/soldei) şi scopul legitim urmărit (reducerea cheltuielilor bugetare/reechilibrarea bugetului de stat) şi că există un echilibru echitabil între cerinţele de interes general ale colectivităţii şi protecţia drepturilor fundamentale ale individului. În aceastǎ privinţǎ trebuie menţionat cǎ un aspect esenţial al determinǎrii proporţionalitǎţii este de a determina cu certitudine cǎ mǎsura este necesarǎ, adicǎ în lipsa adoptǎrii ei nu poate fi atins scopul legii 5. Cu alte cuvinte, dacǎ existǎ posibilitatea adoptǎrii unei mǎsuri economice alternative care sǎ conducǎ la obţinerea rezultatului urmǎrit, mǎsura diminuǎrii cu 25% a salariilor personalului încadrat în sectorul public, este neconstituţionalǎ. Or, Guvernul României nu a propus adoptarea nici unei soluţii viabile pentru relansarea economiei naţionale, în aceastǎ perioadǎ de crizǎ. 1 Decizia nr.872/iunie 2010 si Decizia nr.874/iunie 2010 cu notǎ realizatǎ de M.C. Putinei (Mihai), în RRDJ nr.2/2010, pag A se vedea în acest sens V. Perju, Aspecte constituţionale ale mǎsurilor de austeritate generate de criza economicǎ, articol disponibil prin intermediul portalului 3 idem 4 D.C. Dǎnişor, Op. Cit., pag.14 5 Idem, pag.21

180 170 Buletinul ştiinţific nr Examinând îndeplinirea condiţiei constituţionale referitor la aplicarea mǎsurii restrângerii în mod nediscriminatoriu, Curtea a reţinut că actul normativ rǎspunde acestei exigenţe constituţionale, în sensul că reducerea de 25% a salariilor se aplică tuturor categoriilor de personal bugetar în acelaşi cuantum şi mod. Apreciem, totuşi, cǎ pentru respectarea cu stricteţe a principiului nediscriminǎrii, mǎsura restrângerii trebuia aplicatǎ la nivel naţional întregii populaţii şi nu numai personalului din sectorul public, cu atât mai mult cu cât au fost excluşi de la aceastǎ aplicare salariaţi ai regiilor autonome respectiv ale celorlalte companii naţionale la care statul este acţionar majoritar. În continuare, Curtea observǎ că legea criticată nu aduce atingere substanţei dreptului, din moment ce condiţiile prevăzute la art.53 din Constituţie, analizate anterior, sunt respectate. Pentru a dispune astfel, s-a reţinut că măsura criticată are un caracter temporar, o duratǎ limitatǎ în timp, pânǎ la 31 decembrie 2010, tocmai pentru a nu se afecta substanţa dreptului constituţional protejat. În realitate, la începutul anului 2011 s-a adoptat mǎsura legislativǎ a creşterii salariilor cu un procent de 15%, tinzându-se astfel spre o permanentizare 1 a reducerii salariale în sectorul public, situaţie susceptibilǎ sǎ afecteze însǎşi esenţa dreptului. 4. CONTROLUL DE CONVENŢIONALITATE AL MĂSURII LEGISLATIVE DE REDUCERE A SALARIILOR BUGETARILOR CU 25% În practica judecǎtoreascǎ a instanţelor ordinare, persoanele care au promovat acţiuni civile împotriva Statului Român, apreciind cǎ mǎsura diminuǎrii salariale este contrarǎ jurisprudenţei CEDO, au avut câştig de cauzǎ. O astfel de dezlegare jurisprudenţialǎ temerarǎ a fost oferitǎ de Tribunalul Vâlcea 2, care a ajuns la atare soluţie fǎcând aplicarea art.20 din Constituţia României, adicǎ realizând un control de convenţionalitate. În acest sens, Tribunalul Vâlcea a realizat o analizǎ a conformitǎţii legii în discuţie cu tratele internaţionale privind drepturile omului la care România este parte, acordând prioritate dispoziţiilor mai favorabile din izvoarele legislative internaţionale. Reamintim cǎ potrivit art.20 din legea fundamentalǎ dispoziţiile constituţionale privind drepturile şi libertǎţile cetǎţenilor vor fi interpretate şi aplicate în concordanţǎ cu Declaraţia Universalǎ a Drepturilor Omului, cu pactele şi cu celelalte tratate la care România este parte. Dacǎ existǎ neconcordanţe între pactele şi tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului la care România este parte, şi legile interne, au prioritate reglementǎrile internaţionale, cu excepţia cazului în care Constituţia sau legile interne conţin dispoziţii mai favorabile. Procedând de aceastǎ manierǎ, instanţa judecǎtoreascǎ de la Vâlcea nu a nesocotit Decizia Curţii Constituţionale care are efect obligatoriu, ci a respectat obligaţia legalǎ de a aplica normele constituţionale, în speţǎ a fǎcut aplicarea textului sus citat. În sprijinul celor redate mai sus trebuie sǎ menţionǎm cǎ ceea ce a fost statuat de Curtea Constituţionalǎ şi se aflǎ în contradicţie cu orientǎrile oferite de 1 V. Perju, Op. Cit. 2 Cuprinsul hotǎrârii a fost fǎcut public pe portalul

181 Secţiunea Economie şi Afaceri Internaţionale 171 forurile internaţionale competente sǎ interpreteze prevederi precum cele ale Convenţiei Europene a Drepturilor Omului nu poate fi reţinut de cǎtre instanţele de judecatǎ ordinare, având în vedere şi obligaţiile pe care România şi le-a asumat prin ratificarea acestor convenţii. Pe aceastǎ linie de argumentaţie, recent, în Hotǎrârea din 15 iunie 2010 în cauza Mureşanu împotriva României 1, Curtea Europeanǎ a Drepturilor Omului s-a pronunţat în mod expres în sensul cǎ salariul reprezintǎ un bun in spiritul şi litera art.1 alin.1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apǎrarea drepturilor omului şi a libertǎţilor fundamentale. Aşadar, în considerentele hotǎrârii sale, Tribunalul Vâlcea a reţinut cǎ reducerea salariului reclamanţilor cu 25% pe o perioadǎ de 6 luni (iulie-decembrie 2010) şi lipsirea acestora de dreptul de a mai primi vreodatǎ sumele de bani aferente acestui procent reprezintǎ, indiscutabil, o ingerinţǎ ce a avut ca efect privarea reclamanţilor de bunul lor, în sensul celei de a doua fraze a primului paragraf al art.1 din Protocolul nr.1. Având în vedere aceste motive, instanţa a admis cererea reclamantului şi a obligat pe pârâtǎ la plata diferenţelor salariale cuvenite potrivit contractului individual de muncǎ, sume ce urmau a fi actualizate cu indicele de inflaţie de la data scadenţei şi pânǎ la data plǎţii efective. Aceastǎ hotǎrâre judecǎtoreascǎ produce efecte doar faţǎ de pǎrţile în proces, inter partes. 5. CONCLUZII Menţinerea mǎsurilor de austeritate cu privire la diminuarea salariului personalului plǎtit din fonduri publice ne-a readus în prim plan problematica efectelor deciziei Curţii Constituţionale care s-a pronunţat în sensul constatǎrii unor astfel de mǎsuri de restrângere ca fiind în acord cu legea fundamentalǎ. Totuşi, aşa cum reiese şi din prezentul studiu, restrângerea drepturilor şi libertǎţilor fundamentale ale omului poate fi dispusǎ doar în limitele prescrise de art.53 din Constituţia României, a cǎrei interpretare şi aplicare trebuie fǎcutǎ în interesul persoanelor şi nu al statului 2 şi în acord cu pactele, convenţiile, tratatele internaţionale pe care România le-a ratificat. BIBLIOGRAFIE 1. Constituţia României modificatǎ şi completatǎ prin Legea de revizuire nr.429/2003, publicatǎ în Monitorul Oficial al României,Partea I, nr.758/29 octombrie Legea nr.118/2010 privind unele mǎsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar, publicatǎ în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.441/30 iunie Poate fi consultatǎ pe portalul 2 Concluzii ce se degajǎ şi din Nota realizatǎ la Decizia nr.872/iunie 2010 si Decizia nr.874/iunie 2010 de cǎtre M.C. Putinei (Mihai), notǎ publicatǎ în RRDJ nr.2/2010

182 172 Buletinul ştiinţific nr Decizia Curţii Constituţionale nr.872/2010, publicatǎ în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.433/28 iunie D. C. Dǎnişor, Consideraţii privind reglementarea constituţionalǎ a restrângerii exerciţiului unor drepturi sau al unor libertǎţi, în Noua Revistǎ a Drepturilor Omului nr.2/ Decizia nr.872/iunie 2010 si Decizia nr.874/iunie 2010 cu notǎ realizatǎ de M.C. Putinei (Mihai), în Revista Românǎ de Jurisprudenţǎ nr.2/ V. Perju, Aspecte constituţionale ale mǎsurilor de austeritate generate de criza economicǎ, articol disponibil prin intermediul portalului

183 Secţiunea Economie şi Afaceri Internaţionale 173 ROMÂNIA ÎN CONTEXTUL STRATEGIEI EUROPA 2020 Corina CIAMBUR Asociaţia Română pentru Cooperare şi Dezvoltare Internaţională (ARCADIA) Abstract: The current article aims to offer an overview on the Europe 2020 Strategy for Smart, Sustainable and Inclusive Growth, based on a series of official documents issued by the European Commission in 2010, policy papers and a report on Romania and Europe Therefore, it tries to place Romania in the current context of the new reform framework incorporated in the Europe 2020 Strategy. Key words: Europe 2020, Romania, sustainable development. INTRODUCERE Conceptul de dezvoltare durabilă asa cum este el definit în Raportul Brundtland- Viitorul Nostru Comun, al Naţiunilor Unite se referă la: [..] dezvoltarea care urmăreşte satisfacerea nevoilor prezentului, fără a compromite posibilitatea generaţiilor viitoare de a-şi satisface propriile nevoi (Our Common Future UN Report 1987). Mai mult decât atât, o strategie ce are ca scop dezvoltarea durabilă va avea o abordare complexă şi va încorpora politicile economice, de mediu şi sociopolitice. Principalele probleme cu care se confruntă societăţile moderne şi pe care implicit le adresează şi o astfel de strategie sunt urmatoarele: schimbările climatice şi nevoia de energie verde ; transporturi sustenabile; producţie şi consum sustenabile; conservarea resurselor naturale; includerea socială şi migraţia; sănătatea publică şi sărăcia la nivel global. Pe plan European, importanţa dezvoltării durabile este recunoscută atât la nivel de discurs, cât şi la nivel de implementare, prin promovarea unor politici bazate pe acest concept. Mai precis, Agenda Europa 2020 a fost prezentată în anul 2010 ca inlocuitoare a Agendei Lisabona. Aceasta conţine liniile directoare ale strategiei de creştere economică şi dezvoltare durabilă ale UE pentru următorul deceniu şi vizează trei priorităţi: o creştere inteligentă, sustenabilă si cuprinzătoare. (Comisia Europeana- În acest context, şi România, ca stat membru al Uniunii Europene, va trebui să se alinieze la direcţia stabilită prin Strategia Europa 2020 şi să se angajeze să respecte anumite obiective aşa cum sunt ele definite de aceasta.

184 174 Buletinul ştiinţific nr Articolul este structurat în două părţi după cum urmează. Prima parte va oferi o prezentare succintă a priorităţilor incluse în Strategia Europa 2020, a obiectivelor stabilite, a metodelor care vor contribui la îndeplinirea acestor obiective şi a rolului statelor membre, al instituţiilor UE şi al societăţii civile.la acestea se vor va adauga o evaluare critica a strategiei. Cea de-a doua parte va plasa România în contextul dezvoltării durabile asa cum este ea înţeleasa de Strategia Europa În final, vor fi prezentate concluziile şi o serie de recomandări. 1. STRATEGIA EUROPA 2020 Strategia Europa 2020 a fost prezentată în anul 2010 cu scopul de a înlocui şi revitaliza Agenda Lisabona. Aceasta din urmă a fost lansată în anul 2000 având ambiţia de a transforma Uniunea in cea mai competitivă şi dinamică economie informaţională din lume pînă în anul 2010, capabilă de a concura direct cu Statele Unite ale Americii (Martens si Zuleeg 2009). Reforma structurală propusă prin Strategia Lisabona nu a putut fi finalizată, iar obiectivele ambiţioase fixate la începutul anilor 2000 nu s-au putut îndeplini, cu atât mai puţin cu cât în anul 2008 a izbucnit criza economico-financiară care a afectat profund statele membre UE. 1.1 Priorităţi şi Obiective în Strategia Europa 2020 În afara celor trei priorităţi interdependente pe care se bazează şi anumecreşterea inteligentă, sustenabilă şi cuprinzătoare, Europa 2020 are ca obiectiv imediat ieşirea din criza economic (Comunicare din partea Comisiei Europene 2010). Creşterea inteligentă are în vedere dezvoltarea unei economii informaţionale şi inovatoare. Creşterea sustenabilă propune o economie mai competitivă, centrată pe utilizarea eficientă a resurselor naturale si promovarea energiei verzi. Creşterea cuprinzătoare stimulează o economie cu un nivel ridicat de ocupare a forţei de muncă, care va putea furniza o mai mare coeziune teritorială şi socială. În cifre, ţintele propuse de Comisia Europeană pentru îndeplinirea acestor priorităţi pînă în anul 2020, sunt urmatoarele: 75% din populaţia cu vârste cuprinse între de ani să fie anjatată; 3% din PIB-ul total al UE să fie învestit în domeniul cercetării şi dezvoltării; Reducerea cu 20% a emisiilor de gaze, creşterea cu 20% a procentului de utilizare a surselor de energie regenerabilă şi creşterea cu 20% a eficienţei de utilizare a energiei. Scăderea sub 10% a procentului celor care părăsesc şcoala şi creşterea pînă la 40% a procentului celor cu vârste cuprinse între de ani care au absolvit studii universitare şi postuniversitare. Scăderea cu 25% a numărului de oameni din Europa care trăiesc în sărăcie absolută.

185 Secţiunea Economie şi Afaceri Internaţionale Iniţiative-cheie ale Agendei Europa 2020 Comisia Europeană a propus şapte iniţiative-cheie cu scopul de a asigura progresul în domeniul fiecărei dintre cele trei priorităţi, dupa cum urmează (Comunicare din partea Comisiei Europene 2010): 1. "O Uniune a Inovaţiei": aceasta iniţiativă are ca desiderat îmbunatăţirea conditiilor şi accesului la finanţare pentru cercetare si inovaţie pentru a se asigura ca ideile inovatoare se pot transforma în produse şi servicii, care la rândul lor vor genere noi locuri de muncă şi creştere economică. 2. "Tineret in mişcare": vizează creşterea performanţei sistemelor educaţionale şi facilitarea intrării tinerilor pe piaţa muncii. 3. "O agendă digitală pentru Europa": îşi propune să grăbească procesul prin care mai multe firme şi gospodării pot avea acces la internet de mare viteză astfel încât să poată beneficia din plin de o piaţă unică digital. 4. "O Europă care utilizează eficient resursele sale": care să contribuie la reducerea dependenţei dintre procesul de creştere economică şi utilizarea resurselor, să susţină tranziţia spre o economie bazata pe emisii scăzute de carbon, să crească gradul de utilizare al surselor regenerabile de energie, să modernizeze sectorul transporturilor şi să promoveze eficienţa energetică. 5. "O politică industrială adaptată Erei Globalizării" care să îmbunătăţească mediul de afaceri, în special pentru IMM-uri şi să susţină dezvoltarea unei baze industriale puternice şi sustenabile, capabile să concureze la nivel global. 6. "O agendă pentru dezvoltarea unor calificări si locuri de muncă noi" pentru a moderniza pieţele muncii şi a le oferi oamenilor capacitatea de a-şi dezvolta competenţele pe tot parcursul vieţii cu scopul de a le creşte participarea pe piaţa muncii, de a armoniza cererea cu oferta, incluzând aici si o mai bună mobilitate pe piaţa muncii. 7. "O platformă Europeană împotriva sărăciei" care să asigure coeziunea teritorială şi socială astfel încât beneficiile creşterii economice şi al numărului de locuri de muncă să fie disponibile unui număr cât mai mare de oameni, iar cei care încă trăiesc în sărăcie şi excludere socială să aiba condiţii demne de viaţă şi să se poată implica activ în societate. Cele şapte iniţiative-cheie angajează în aceeaşi măsură Uniunea Europeană şi Statele Membre (Comunicare din partea Comisiei Europene 2010). Instrumentele la nivel de UE, în special Piaţa Unică, pârghiile financiare şi instrumentele de politică externă vor fi mobilizate în intregime pentru a îndeplini obiectivele propuse de Agenda Europa Priorităţile imediate ale Comisiei sunt: definirea unei strategii de iesire din criză, reformarea sistemul financiar, asigurarea consolidarii bugetare care să genereze creştere pe termen lung şi de a întări gradul de coordonare din interiorul Uniunii Economice si Monetare (Comunicare din partea Comisiei Europene 2010). Europa 2020 se bazează pe doi piloni: abordarea tematică, care combină priorităţile şi obiectivele enumerate mai sus; şi rapoartele de ţară, care vor ajuta Statele Membre să îşi construiască strategiile de creştere economică şi finanţe publice sustenabile. La nivel de UE, se vor adopta o serie de instructiuni integrate care vor acoperi în întregime aceste priorităţi şi obiective ale UE. În acelaşi timpe, se vor formula recomandări specifice fiecărui State Membru şi se vor emite

186 176 Buletinul ştiinţific nr avertismente acelor state care nu vor răspunde corespunzător acestor recomandări (Comunicare din partea Comisiei Europene 2010). Consiliul European este punctul central al noii strategii. Comisia Europeană va monitoriza progresul în îndeplinirea obiectivelor şi va face propunerile necesare pentru a genera acţiuni şi a propulsa iniţiativele UE. Parlamentul European va avea rolul de a mobiliza cetăţenii şi de a actiona în rolul său de co-legislator asupra unor iniţiative. Se doreşte extinderea acestei abordări parteneriale pentru a include şi Comitetele UE, a parlamentelor naţionale, a autorităţilor naţionale, locale şi regionale, a partenerilor sociali şi a societăţii civile (Comunicare din partea Comisiei Europene 2010). 1.3 Evaluare critică a Strategiei Europa 2020 La o primă lectură a punctelor cheie incluse în Europa 2020 putem observa că este un proiect extrem de ambiţios, la fel ca şi Agenda Lisabona. În acelaşi timp, faptul că Agenda Lisabona nu a reuşit sa genereze progresul promis, dar şi efectele devastatoare ale crizei economice, au dat naştere unui scepticism crescând printre academiciei, experţi şi oficiali legat de şansele de succes ale Strategiei Europa Au fost identificate atât punctele forte, cât şi cele slabe ale actualei strategii, elemente care vor fi prezentate succint. În primul rind, propunerile bazate pe cele trei priorităţi sunt mult mai concrete şi reuşesc să includă toate aspectele dezvoltării durabile: economic, de mediu şi social (Zuleeg 2010). Mai mult decît atât, includerea educaţiei printre priorităţi este considerat un pas îndrăzneţ, dar necesar deoarece creşterea competitivităţii UE nu se poate efectua fără un focus clar pe dimensiunea educaţională (Zuleeg 2010). Un alt punct pozitiv îl reprezintă promovarea celor şapte iniţiative-cheie, care sunt văzute ca fiind acţiunii concrete şi ferme, ce reflectă o viziune clară la nivel de UE (Ibid). Principalele critici aduse actualei agende de reformă adresează mai multe probleme. În prim plan se situează ambiguitatea din spatele alegerii obiectivelor. Mai précis, este neclară modalitatea în care s-au ales indicatorii şi ţintele care trebuiesc atinse. De exemplu, care va fi impactul alocării unui procent de 3% din PIB pentru cercetare şi dezvoltare asupra ratei de creştere economică din Europa şi a competitivităţii Uniunii per ansamblu? În alte cuvinte, pentru ca o strategie să fie credibilă şi să poată livra cele promise, legătura dintre politicile şi ţintele propuse trebuie explicitată foarte bine, pentru a se putea sublinia ce măsuri concrete pot duce la îndeplinirea obiectivelor stabilite (Zuleeg 2010). În al doilea rând, s-a observat lipsa din aceste noi propuneri a unor sectoare importante pentru o creştere sustenabilă, şi anume: sectorul public, în special serviciile publice, dar şi sectorul finanţelor publice (Zuleeg 2010). Lipsa acestuia din urmă indică faptul că această strategie nu vizează o reformă economică complexă (şi absolut necesară). Principala critica adusa mecanismelor (sau pilonii) prin care se doreşte realizarea obiectivelor Strategiei Europa 2020 este faptul că acestea depind într-o mare măsură de voinţa politică şi capacitatea Statelor Membre. În afară de iniţiativele cheie care includ măsuri la nivel supranaţional, procesele de formulat recomandări şi monitorizare sunt singurele instrumente la îndemăna Comisiei de a se asigura că Statele Membre îşi asumă şi respectă angajamentele.

187 Secţiunea Economie şi Afaceri Internaţionale 177 În concluzie, desi Europa 2020 este o propunere cu mai multe şanse de reuşită decât Agenda Lisabona, în contextual actual, este nevoie de măsuri mult mai ambiţioase şi mai îndrăzneţe pentru a se putea o creştere economică sustenabilă (Zuleeg 2010). 2. ROMÂNIA 2020 Această secţiune va oferi o imagine de ansamblu asupra situaţiei României în contextul Strategiei Europa 2020, având ca puncte de referinţă cele trei priorităţi ale strategiei şi obiectivele corespunzătoare fiecăreia dintre acest priorităţi. 2.1 O creştere inteligentă Această prioritate a Agendei Europa 2020 îşi propune să promoveze o economie informaţională şi are ca obiective 1) alocarea a 3% din PIB-ul UE către cercetare şi inovare 2) scăderea sub 10% a procentului celor care părăsesc şcoala şi creşterea pînă la 40% a procentului celor cu vârste cuprinse între de ani care au absolvit studii universitare şi postuniversitare (Comunicare din partea Comisiei Europene 2010). Statele Membre au obligaţia de a aduce aceste ţinte de la nivel European la nivel naţional, de a trasa traiectorii care să reflecte situaţia curentă a fiecărui stat şi cota care se doreşte a se obţine în fiecare caz (Comunicare din partea Comisiei Europene 2010). Primul obiectiv, cel care se referă la investiţiile în cercetare şi dezvoltare a fost iniţiat în Agenda Lisabona, dar cu toate acestea alocarea fondurilor către cercetare şi inovare în Europa nu a depăşit 2% (spre deosebire de Statele Unite, cu 2,6% şi de Japonia cu 3,4 %). În România investiţiile în acest domeniu reprezentau doar 0.58% din PIB îm anul 2008, iar situaţia s-a înrăutăţit începând cu anul 2009 (Voinea et. al 2010). Contribuţiile foarte scăzute din partea sectorului privat în acest domeniu se explică prin faptul că pe piaţa internă concurenţa este dominată de preţ, nu de inovaţie (Ibid). Mai mult, fondurile publice pentru cercetare sunt folosite ineficient, neavând ca ţintă atragerea sectorul privat. Legătura dintre cercetarea academică şi aplicaţiile industriale este foarte slabă spre deosebire de Uniunea Europeană unde principalii contributori în cercetare îl reprezintă mediul privat şi ONG-urile(Voinea et. al 2010). Sectorul de cercetare şi inovare include şi alţi indicatori, din domenii adiacente- accesul la internet, exporturile high-tech, e-guvernul, toate acestea fiind sectoare subdezvoltate în România (Ibid). În privinţa celui de-al doilea obiectiv, cheltuielile publice destinate sectorului educaţional din România sunt foarte scăzute. Fondurile limitate şi utilizarea lor ineficientă afectează şi calitatea sistemului educaţional. În privinţa celor care părăsesc şcoala, procentul înregistrat în Romania este de 15.9% faţă de media Europeană de 14.9% (Voinea et al. 2010). În ansamblu, posibilitatea unei creşteri inteligente în România este ameninţată de situaţia fiscală foarte dificilă în care ne aflăm. Constrângerile bugetare impuse de acordul cu FMI pun la îndoială capacitatea României de a creşte cheluielile publice în domeniul cercetarii şi inovării, dr şi in sistemul educaţional (Voinea et al 2010).

188 178 Buletinul ştiinţific nr O creştere sustenabilă Ţintele energetice ale Strategiei Europe 2020 sunt de a reduce cu 20% emisiile de carbon, creşterea cu 20% a procentului de utilizare a surselor de energie regenerabilă şi creşterea cu 20% a eficienţei de utilizare a energiei(comunicare din partea Comisiei Europene 2010). România depăşeşte mai multe state Europene la aceste capitole, dar realitatea din spatele cifrelor este mult mai complexă. Dependenţa Romîniei de importuri de energie este de numai 32% faţă de media europeană de 53%, dar previziunile arată că acest procent va creşte deoarece resursele noastre naturale sunt folosite extensive(voinea et al 2010). Emisiile de carbon sunt mult mai reduse decât erau la începutul perioadei de tranzitie, dar acest fapt se datorează în principal procesului de de-industrializare care a avut loc începând cu anii 90 (Voinea et al 2010). Procentul surselor de energie regenerabilă în totalul consumului de energie este mai mare decît media europeană, având o tendinţă crescătoare (11.86% în 2007 faţă de 9.95% în 2003). Pe de altă parte, potenţialul ridicat al producerii de energie regenerabilă nu este materializat în practică datorită limitărilor tehnologice, a eficienţei economice, a resurselor dispersate şi a restricţiilor de mediu (Ibid). România este sub nivelul european la capitolul intensităţii utilizării energiei electrice în economie. Practic, deşi a făcut progrese semnificative în acest domeniu în 5 ani, Romînia încă foloseşte de 4 ori mai multă energie electrică pentru a produce o unitate de PIB, comparativ cu media UE(Voinea et al 2010). Un alt indicator care ne plasează sub media Uniunii se referă la productivitatea resurselor naturale, adică la decuplarea creşterii economice de utilizarea intensivă şi exhaustivă a resurselor. De asemenea, indicatorii care măsoară gradul de poluare al aerului ne plaseaza pe primul loc în Europa privind expunerea populaţiei urbane la poluare (Voinea et al 2010). 2.3 O creştere cuprinzătoare Ţinta referitoare la această prioritate are ca desiderat ca 75% din populaţia cu vârste cuprinse între de ani trebuie să fie angajată, pina in anul 2020(Comunicare din partea Comisiei Europene 2010). În România, gradul de ocupare a forţei de muncă este sub media UE (57.4%), iar discrepanţele dintre bărbaţi şi femei sunt şi mai mari (65.7% faţă de 52.5%). Aceste diferenţe sunt şi mai mari în cazul persoanelor mai în vârstă (34.4% pentru femei faţă de 53% pentru bărbaţi). În prezent, 4 milioane de români din populaţia activă sunt şomeri motiv pentru care obiectivul creşterii gradului de ocupare a fortei de muncă ar trebui sa fie prioritar pentru România (Voinea et al 2010). Printre ţintele politicii sociale ale UE este lupta împotriva excluderii sociale împreună cu reducerea cu 20 de milioane a numărului celor care trăiesc în sărăcie până în anul 2020 (Comunicat din partea Comisiei Europene 2010). În Romnania indicatorul care redă numărul celor care trăiesc în sărăcie este de 23%, fiind al doilea cel mai mare din Europa. O altă problemă cu care se confruntă România este gradul ridicat de inegalitate al veniturilor, existând în prezent o discrepanţă majoră între categoria celor cu veniturile cele mai ridicate şi a celor cu veniturile cele mai scăzute (Voinea et al 2010).

189 Secţiunea Economie şi Afaceri Internaţionale 179 Din aceste motive, creşterea acestei inegalităţi ca şi a gradului de excludere socială într-o perioadă de boom economic a trebui să reprezinte o cauză serioasă de îngrijorare. În alte cuvinte, o creştere economică care lasă majoritatea populaţiei pe dinafară, o creştere economică care nu reuşeşte să reducă şi inegalităţile şi să crească coeziunea socială, nu are prea multă valoare şi nu este de dorit (Voinea et al 2010). 2.4 CONCLUZII În cazul României, cele mai problematice obiective ale Strategiei 2020 vizează prioritatea legată de creşterea inteligentă. Nivelul investiţiilor în dezvoltare, cercetare şi inovaţie este foarte scăzut, iar creşterea inestiţiilor publice şi private în aceste sectoare va reflecta şi modelul de dezvoltare pe care România şi-l va asuma după depăşirea crizei financiare. Dacă ne vom întoarce la o creştere economică bazată pe consum, companiile nu vor simţi presiunea de a inova, iar banii publici vor continua să fie cheltuiţi ineficient în aceste domenii. O recomandare pertinentă a Grupului de Economie Aplicată este crearea unui consiliu independent pe domeniul cercetării, care să includă reprezentanţi ai mediului privat şi ai celui academic, cu rolul de a aloca fondurile publice către cercetare şi dezvoltare(voinea et al 2010). Este de la sine înteles că în momentul în care o ţară se confruntă cu constrângeri bugetare, fondurile limitate care sunt disponibile trebuie cheltuite întrun mod inteligent. Pentru îndeplinirea celei de-a doua priorităţi- o creşterea sustenabilă, o serie de eforturi substanţiale sunt necesare din partea autorităţilor. Situaţia este mult mai puţin favorabilă decât pare. În privinţa obiectivului care vizează o creştere cuprinzătoare, în afară de a promova măsuri de creştere a gradului de ocupare a fortei de muncă, România are nevoie de politici care să favorizeze anumite categorii de pe piaţa muncii, cum ar fi tinerii, femeile şi cei mai în vârstă. Aceste politici ar putea include angajamente de muncă mai flexibile, cum ar fi munca part-time şi contracte temporare sau îmbunătăţirea asistenţei şi consilierii pentru cei care îşi caută locuri de muncă (Voinea et al 2010). 3. BIBLIOGRAFIE 1. Our Common Future, Report of the World Commission on Environment and Development, World Commission on Environment and Development, European Commission, 3. European Commission (EC) (2010), Europe 2020: a strategy for smart, sustainable and inclusive growth, COM (2010) 2020, Communication from the Commission, Brussels, Martens H., Zuleeg F.- Where next for the Lisbon Agenda?, European Policy Centre Policy Brief, June Zuleeg F.- Europe 2020:better- but still not good enough, European Policy Centre Commentary, March Voinea L., Pauna B., Lungu L., Cojanu V., Busuioc A.- Romanian and the Europe 2020 Strategy. The 6 th GEA Report on the Romania and the Lisbon Agenda, Group of Applied Economics, April 2010.

190 180 Buletinul ştiinţific nr

191 Secţiunea Finanţe, Bănci şi Contabilitate 181 SECŢIUNEA FINANŢE, BĂNCI ŞI CONTABILITATE

192 182 Buletinul ştiinţific nr

193 Secţiunea Finanţe, Bănci şi Contabilitate 183 MODELE MULTIDIMENSIONALE PENTRU CONTROLUL ŞI REGLAJUL STATISTIC AL PROCESELOR Conf. univ. dr. Nicolae BÂRSAN-PIPU Universitatea Creştină Dimitrie Cantemir Facultatea de Finanţe, Bănci şi Contabilitate Braşov Abstract: The paper presents the basic ideas of the Multivartiate Statistical Process Control and Adjustment (MSPCA), a new concept for the Multivariate Statistical Process Control (MSPC). Key words: Multivariate Statistical Process Control (MSPC), Multivartiate Statistical Process Control and Adjustment (MSPCA) 1. INTRODUCERE Reducerea variabilităţii constituie un obiectiv important pentru îmbunătăţirea performanţelor unui proces. Controlul statistic al proceselor (SPC), inclusiv cu componenta sa multidimensională (MSPC), constituie o metodă eficientă pentru realizarea acestui obiectiv, datorită fişelor de control care detectează prezenţa în proces a cauzelor speciale de variaţie. Prin identificarea şi eliminarea acestor cauze, variabilitatea procesului se reduce, iar performanţa acestuia se îmbunătăţeşte. Tehnicile SPC unidimensionale clasice şi-au dovedit eficienţa mai ales pentru controlul proceselor discrete. Pentru procesele continue, se utilizează şi o altă abordare, care să conducă la reducerea variabilităţii procesului şi menţinerea acestuia în control. Această abordare se referă la reglajul statistic al uneia sau mai multor variabile ale procesului, în scopul menţinerii variabilelor finale (caracteristici de calitate) în jurul valorilor ţintă ale acestota şi minimizarea varianţiei procesului faţă de aceste valori ţintă 1. Aceste metode constituie de fapt conceptul modelului multidimensional de control şi reglaj statistic (în engleză MSPCA = Multivariate Statistical Process Control and Adjustment) pe care îl vom fundamenta şi modela din punct de vedere matematic în continuare. 1 Vezi Bârsan-Pipu, N. Modele pentru controlul şi reglajul statistic al proceselor, Teză de doctorat, Universitatea Transilvania, Braşov, 2000.

194 184 Buletinul ştiinţific nr MODELUL MSPCA Presupumen că la momentul t, variabilele aleatoare de ieşire ale procesului sunt date de matricea: (1) y t (2) yt. Yt = Μ ( p) yt (i) Fiecare din valorile y, t i = 1, Κ, p trebuie să fie menţinute cât mai aproape posibil de valorile ţintă corespunzătoare. Fie T matricea ţintelor fiecărui proces individual, adică: (1) τ (2) τ. T = Μ ( p) τ Pentru aceasta să considerăm pentru fiecare proces o variabilă de reglaj, (i) (i) notată x, cu proprietatea că o schimbare a lui t x la momentul t va produce un t (i) efect asupra variabilei y la momentul următor, respectiv: y = f x (1) (2) ( i) ( i) ( i) ( i) t + 1 τ, r t (3) (i) (i) unde f este factorul de reglaj la variabilei r x, care se determină prin metode de regresie, proiectarea experimentelor ş.a. Acest coeficient reprezintă relaţia dintre o (i) (i) schimbare a lui x şi efectul asupra variabilei y. Dacă asupra fiecărui proces individual nu a fost aplicat nici un reglaj, atunci abaterea procesului de la ţintă este: Y, (4) t + 1 T = Nt +1 unde N este matricea perturbaţiilor la momentul t + 1, respectiv a abaterilor de la t+ 1 ţintă ale procesului la acest moment. Perturbaţiile sunt modelate prin serii de timp, respectiv prin modele ARIMA, având în vedere prezenţa proceselor corelate. La momentul t, reglajul procesului este: X = ˆ t Nt +1, (5) (i) (i) unde X este matricea produselor dintre factorii de reglaj t f şi variabilele r x, t adică: 1 (1) fr xt 2 (2) = fr xt Xt Μ p ( fr xt p). (6)

195 Secţiunea Finanţe, Bănci şi Contabilitate 185 Pentru modelarea perturbaţiilor, adică a abaterilor de la ţintă ale procesului multidimensional, vom introduce în continuare o fişă multidimensională de control cu predictor EWMA, pentru care vom fundamenta din punct de vedere statisticomatematic modelul de reglaj. 2 Consideăm o fişa de control multidimensională T şi, concomitent, 2 construim o fişă de control MEWMA, pentru statistica T. La momentul iniţial, EWMA 2 2 T 0 = T. 0EWMA Definim limitele de reglaj (superioară şi inferioară) pe fişa de control ca fiind: LRS LRI ( m 1)( n 1) p mn m p + 1 = F T 2 αr; p; mn m p + 1 ( m 1)( n 1) p mn m p + 1 = F T 2 1 α R ; p; mn m p + 1, (7) unde α R < α este cuantila distribuţiei F utilizată pentru limitele de reglaj ale L procesului, iar n efectivul eşantionului din care provin datele. Are loc şi proprietatea că dacă LRI < 0, atunci considerăm LRI = 0. T 2 T 2 Dacă r este coeficientul de predicţie ( 0 r 1), atunci valorile de predicţie vor fi: unde T 2 EWMA t nz 1 ( + 1) tσzi t, (8) = Z, (8) ( 1 r) Z 1 Z t = ryi +. (9) t Atunci, la momentul t, valoarea de pe fişa de control MEWMA va modela perturbaţia, respectiv diferenţa dintre valoarea predictorului şi valoarea ţintă pentru fiecare proces individual. Modelul şi procedura de reglaj statistic a procesului multidimensional se fundamentează pe următoarea teoremă: Teorema 5.1: Fie un proces multidimensional cu date corelate pentru care construim o fişă de control cu predictor MEWMA şi limite de reglaj. Procesul trebuie reglat dacă: 2 (i) Valoarea T este în afara limitelor de control. t (ii) Două valori succesive 2 2 T şi 1 T sunt în afara limitelor de reglaj, de t t aceeaşi parte sau de o parte şi de alta a limitelor de reglaj. 2 T şi valoarea de predicţie T sunt în afara limitelor de EWMA( t+1) reglaj, de aceeaşi parte a limitelor de reglaj. Reglajul procesului va fi dat de X = ˆ t Nt +1. (iii) Valoarea 2 t Demonstraţie: (i) Dacă punctul 2 t T este în afara limitelor de control, atunci probabilitatea ca procesul să nu mai fie în control va fi: 2 T

196 186 Buletinul ştiinţific nr Pr ob{ LCI 2 < T < LCS }= = 1 t t T 2 T P (10) [ Φ( LCS ) Φ( LCI )] = pl = T T 2 Pentru fişa de control multidimensională T valoarea p se determină în L funcţie de α L - nivelul de încredere pentru calculul limitelor de control - şi distribuţia Φ (.) considerată pentru construirea fişei de control. (ii) Dacă două puncte succesive 2 2 T şi t 1 T se situează în afara limitelor de t reglaj, atunci avem: 2 P 1 Pr ob{ LRI 2 < T 1 < LRS }= (11) = 1 t t T 2 T [ Φ( LRS ) Φ( LRI )] = pr = T T Valoarea p R se determină în funcţie de α R - cuantila adoptată pentru calculul limitelor de reglaj - şi distribuţia Φ (.) considerată pentru construirea fişei de control. Analog, P =1 p şi probabilitatea acestui eveniment va fi: t R t ( p ) 2 P P =. (12) t 1 1 R (iii) 2 Avem pentru punctul T t situat în afara limitelor de control, Pt =1 pr. Fie eroarea de predicţie la momentul t: ε = T. (13) t 2 ˆ 2 t TEWMA( t) Utilizăm proprietatea că eroarea de predicţie este independentă şi distribuită normal cu media 0 şi abaterea standard σˆ. Atunci, dacă limitele de reglaj sunt la distanţa k, avem Prob { kσ < εt < kσ} = prˆ, adică 2 2 Prob { kσ < Tt Tˆ EWMA( t) < kσ } = prˆ, de unde obţinem: Prob { Tˆ EWMA( t) kσ < Tt < Tˆ EWMA( t) + kσ } = prˆ. (14) Atunci, la momentul t + 1, probabilitatea pentru valoarea de predicţie situată în afara limitei de reglaj este dată de relaţia: Pˆ t { Tˆ 2 2 EWMA t k Tt Tˆ = 1 Prob ( ) σ < < EWMA( t) + kσ } = 1 prˆ. (15) Atunci probabilitatea evenimentului din condiţia (iii) a teoremei va fi: P Pˆ + = (1 p ) (1 p ). (16) t t 1 R Rˆ Probabilităţile din relaţia anterioară se detemină în funcţie de α R, distanţa k şi distribuţia Φ (.). Reglajul pus în evidenţă de îndeplinirea uneia din condiţiile teoremei va fi dat, pentru fiecare variabilă individuală a procesului, de relaţia: ( i) ( i) ( i) ( i) f x = yˆ + τ. (17) r t ( ) t 1

197 Secţiunea Finanţe, Bănci şi Contabilitate 187 Teorema anterioară ne oferă posibilitatea definirii parametrilor modelului de control şi reglaj statistic multidimensional, precum şi a procedurii de aplicare a acestui model. 3. O APLICAŢIE MSPCA Considerăm un proces cu p = 3 procese individuale corelate. Construim o 2 fişă multidimensională T cu un predictor EWMA cu valoarea de predicţie r = 0, 8. Datele sunt prezentate în Tabelul 1. Tabelul 1 m x 1 x 2 3 x 2 T i 2 T EWMA(i) 1 59,870 0,048 49,224 1,952 1, ,869 0,052 49,222 5,022 4, ,872 0,056 49,225 4,044 2, ,869 0,046 49,225 6,950 6, ,873 0,030 49,223 9,966 8, ,874 0,068 49,224 12,210 13, ,872 0,088 49,222 9,797 11, ,871 0,080 49,225 7,509 9, ,871 0,046 49,226 10,509 11, ,870 0,040 49,220 15,983 10, ,870 0,046 49,221 7,872 11, ,869 0,058 49,221 7,170 10, ,871 0,046 49,225 5,546 3, ,872 0,040 49,226 13,133 15, ,868 0,074 49,224 10,315 9, ,870 0,060 49,224 0,859 2, ,872 0,064 49,222 5,611 4, ,872 0,052 49,221 10,417 12, ,870 0,040 49,223 1,737 1, ,871 0,042 49,223 1,577 2,192 Fişa de control T 2 cu predictor este prezentată în Figura 1. Limita de control superioară LCS 2 a fost calculată pentru α = 0, 01 T L, iar limita de reglaj superioară a fost determinată pentru α R = 0, 05. Fişa de control multidimensională cu predictor EWMA este reprezentată în Figura 1. Se poate observă că procesul nu este în control şi trebuie reglat. Aplicând procedura de control statistic şi reglaj din Teorema 5.1, se observă ca avem îndeplinită condiţia (i) la eşantioanele #6, #10 şi #17, condiţia (ii) la eşantioanele #6, #7, #10 şi #15, precum şi condiţia (iii) la eşantioanele #5, #6, #7, #9, #10, #14, #15 şi #18 (care sunt încercuite în figură).

198 188 Buletinul ştiinţific nr T LCS= LRS=7.956 LCI= Figura 1 - Fişa de control multidimensională cu predictor EWMA Pentru reglaj, considerăm matricea valorilor ţintă: şi matricea variabilelor de reglaj: 59,870 T = 0,050 49,225 (1) 0,8x t (2) X t = 0,5xt. (3) 0,7xt Aplicăm reglajul statistic la eşantioanele #5, #6, #7, #9, #10, #14, #15, #18 în prima etapă şi apoi la eşantioanele #11, #12 şi #17. După aplicarea procesdurii de reglaj statistic se obţine un proces în control, cu o variabilitate mult redusă, aşa cum se observă în Figura T LCS= LRS=7.956 LCI= Figura 2 Procesul multidimensional după aplicarea reglajului statistic

199 Secţiunea Finanţe, Bănci şi Contabilitate 189 BIBLIOGRAFIE 1. Bârsan-Pipu, N.: Modele pentru controlul şi reglajul statistic al proceselor, Teză de doctorat, Universitatea Transilvania, Braşov, Bârsan-Pipu, N.: Statistical Process Control and Adjustment: Concepts and Methods. Proceedings of the 13 th Scientific Session on Mathematics and Its Applications, Transilvania University, pp , Bârsan-Pipu, N.: Decision Models In Multivariate Statistical Process Control. Proceedings of the 2 nd International Conference on Symmetry and Antisymmetry in Mathematics, Formal Languages and Computer Science, Transilvania University, pp , Bârsan-Pipu, N., Vodă, V. Gh.: SPCA - un nou concept pentru controlul şi reglajul statistic al proceselor. Tribuna Calităţii, Nr. 6(42), pp , Bârsan-Pipu, N., Isaic-Maniu, Al.Vodă, V. Gh.: Decision Procedures in Multivariate Statistical Process Control. Economic Computation and Economic Cybernetics Studies and Research, vol. XXXIV, no. 1, pp , Bârsan-Pipu, N., Isaic-Maniu, Al.Vodă, V. Gh.: Monitorizarea proceselor de fabricaţie cu fişe de control CUSUM şi EWMA. Revista de Studii şi Cercetări de Calcul Economic şi Cibernetică Economică, vol. XXXVI, nr. 1, pp , 2002.

200 190 Buletinul ştiinţific nr NOI PROVOCĂRI PENTRU ADMINISTRAŢIA PUBLICĂ REGIONALĂ ÎN ECONOMIA GLOBALĂ A CUNOAŞTERII Prof. univ. dr. Mihaela MUREŞAN Universitatea Creştină Dimitrie Cantemir Facultatea de Finanţe, Bănci şi Contabilitate Bucureşti Rezumat: Administraţia regională se confruntă cu problemele globale actuale încercând să găsească soluţii locale adecvate, ceea ce sporeşte gradul de dificultate în definirea strategiilor de dezvoltare şi implică noi abordări bazate pe cunoaştere şi pe procese participative. În acest context, lucrarea îşi propune identificarea factorilor globali care influenţează strategiile regionale şi a modului în care se poate realiza tranziţia către societatea cunoaşterii. Implicarea administraţiei publice în managementul cunoştinţelor la nivel regional reprezintă un factor cheie de coagulare a capitalului intelectual regional, un potenţial insuficient exploatat la nivelul comunităţilor locale/regionale. Cuvinte cheie: Strategie de dezvoltare regională, managementul cunoştinţelor, mediere instituţională 1. FACTORI GLOBALI CARE INFLUENŢEAZĂ STRATEGIILE NAŢIONALE ŞI REGIONALE Conform IBM Institute for Business Value (***, 2010), există 6 forţe semnificative care remodelează simultan societăţile şi guvernele pe plan global: Schimbările demografice Accelerarea globalizării Apariţia problemelor legate de mediu Evoluţia relaţiilor în cadrul societăţii Noi ameninţări pentru stabilitatea şi ordinea socială Extinderea impactului tehnologiei Schimbările demografice se referă la compoziţia populaţiei, variabilă pe ţări şi regiuni, speranţa medie de viaţă, fluctuantă în funcţie de gradul de dezvoltare al ţării, demografia şi migraţia, incluziunea socială şi economică a minorităţilor şi a persoanelor cu dizabilităţi.

201 Secţiunea Finanţe, Bănci şi Contabilitate 191 Accelerarea globalizării este probabil factorul cu cea mai mare putere de influenţă, deoarece ţările şi societăţile devin din ce în ce mai mult dependente din punct de vedere economic, în pofida graniţelor sociale, politice şi culturale. Economiile emergente se modernizează rapid, devenind lanţuri de furnizori pentru reţele de transport globale, reţelele de distribuţie şi de comunicare devin critice pentru economia şi stabilitatea globală. Apariţia problemelor legate de mediu privesc disponibilitatea şi calitatea resurselor naturale. Guvernele au început să conştientizeze că umanitatea este impactată de comportamentul naţional şi individual, problemele legate de mediu câştigă atenţie pe plan politic şi ştiinţific, guvernele adoptând tot mai des politici green pe termen mediu şi lung, pentru a combate efectele încălzirii globale, ale unui declin previzibil în combustibili fosili şi a gazelor naturale, creşterea costurilor energetice şi deficitului de apă, poluării şi reducerea traficului. Evoluţia relaţiilor în cadrul societăţii se referă la aşteptările în continuă schimbare ale cetăţenilor şi ale mediului de afaceri. Modelele sociale bazate pe proximitate, pe existenţa unei limbi şi culturi comune şi/sau pe naţionalitate au devenit perimate. Sunt preferate acum colaborări şi parteneriate flexibile, globale, guvernele trebuie să ofere acces prin servicii securizate, private, care să fie accesibile de oriunde şi la orice moment de timp pentru mediul de afaceri, indivizi, angajaţi şi alte guverne. Noile ameninţări pentru stabilitatea şi ordinea socială se referă la tensiunile interculturale şi internaţionale care rezultă în parte din schimbările demografice şi imigraţia între ţări şi regiuni, precum şi alte probleme locale de lungă durată. Lipsa de coeziune civică care poate ajunge la nesupunere civică şi forme de agresivitate socială reprezintă alţi factori de instabilitate la nivel regional/local. Extinderea impactului tehnologiei se referă la apariţia rapidă a noilor tehnologii, asociate cu noi costuri dar şi cu noi aşteptări şi oportunităţi. Guvernele se confruntă cu problema protejării securităţii şi confidenţialităţii informaţiilor, simultan cu utilizarea tot mai largă a unor astfel de date în prestarea serviciilor. Schimbările majore legate de demografie, globalizare, preocupările legate de mediu, relaţiile sociale, stabilitatea socială şi tehnologie, reprezentând un mix de oportunităţi şi ameninţări, vor afecta fiecare guvern, cerând răspunsuri şi măsuri individualizate pentru fiecare stat, regiune sau localitate. Aceşti factori de impuls au devenit aproape universali şi necesită o colaborare permanentă, care începe cu comunicaţiile multi-direcţionale, partajarea standardelor operaţionale şi tehnice. În acest context, creşte conectivitatea regiunilor la spaţiul global, acestea fiind integrate nivelului naţional (strategiile regionale fiind articulate cu cele naţionale pentru a asigura o perspectivă holistică), nivelului european (strategiile regionale se coordonează cu politicile europene, devenind componente ale acestora), dar şi nivelului mondial (strategiile regionale ţin cont de acordurile şi tratatele internaţionale în domeniul mediului, securităţii, economiei digitale globale etc.), după cum este ilustrat în Figura 1. În faţa acestor provocări, administraţia publică regională/locală trebuie să găsească soluţii strategice personalizate pentru a asigura o evoluţie pozitivă a spaţiului administrat, în condiţii de competitivitate şi de asigurare a sustenabilităţii. Din această perspectivă, se impune o cooperare strânsă între factorii de decizie, reprezentanţii administraţiei publice şi actorii regionali (cetăţeni sau entităţi cu activitate în domeniul socio-economic). În contextul creat, creşte rolul mediului academic şi de cercetare în sprijinirea proceselor strategice de administraţie

202 192 Buletinul ştiinţific nr regională/locală. Pe această traiectorie se înscrie şi proiectul realizat care intenţionează să creeze o punte între polii de cunoaştere regionali, cei de decizie şi cetăţeni. Principii de dezvoltare durabilă ) Politici mondiale (acorduri şi tratate: Protocol Kyoto, tratate de mediu) Politici europene ( Smart sustainable, inclusive growth, strategie Strategia naţională de dezvoltare durabilă Strategia regională de dezvoltare durabilă Modele de dezvoltare durabilă Figura 1 Conectivitatea politicilor regionale cu spaţiul Pentru elaborarea unei strategii de guvernare coerentă, accentul se pune pe colaborarea dintre organizaţii, administraţie publică, politicieni şi cetăţeni, pe încurajarea parteneriatelor şi a schimburilor de experienţă, pe interacţiunea permanentă şi partajarea cunoştinţelor şi a know-how-ului (Figura 2). Poli de cunoaştere Mediul de CDI Mediul academic Cetăţeni Entităţi din mediul socio-economic Cooperare permanentă Politicieni Administraţia publică Figura 2 Colaborarea în realizarea strategiilor regionale Cadrul creat impune ca politicienii să conştientizeze aspiraţiile comunităţii, pentru a-şi ghida deciziile în faţa schimbărilor la nivel mondial. Aspiraţiile includ obiective cum ar fi gestionarea apărării naţionale, siguranţa publică, îmbunătăţirea

203 Secţiunea Finanţe, Bănci şi Contabilitate 193 nivelului de trai, sprijin social pentru cetăţeni, protejarea culturii şi patrimoniului spiritual religios, accesibilitatea politicilor guvernamentale. Ca o contrapondere la aspiraţiile sale, fiecare ţară se confruntă cu o serie de constrângeri politice, economice şi sociale, care încetinesc ritmul cu care societatea poate progresa spre realizarea aspiraţiilor sale. Viteza şi eficienţa proceselor de guvernare este un exemplu de constrângere politică; disponibilitatea capitalului este un exemplu de constrângere economică; aşteptările cetăţenilor relativ la condiţiile de muncă, servicii guvernamentale şi standardele de viaţă sunt exemple de constrângeri sociale. Predictibilitatea redusă în acest spaţiu complex şi în aceste condiţii de incertitudine sporeşte dificultatea procesului chiar şi pentru cercetătorii şi experţii din domeniu, dar cu atât mai mult pentru factorii de decizie care sunt implicaţi în definirea şi adoptarea strategiilor de dezvoltare. Factorii din administraţia publică responsabili cu realizarea strategiilor de dezvoltare, ca şi cei politici implicaţi în procesele decizionale, nu dispun întotdeauna de forţa rezultată din sinergia cunoaşterii aprofundate, cu experienţa şi competenţa proprie. Rezultă astfel un deficit de cunoaştere, experienţă şi competenţe necesare în procesele de elaborare a unor strategii de dezvoltare durabilă la nivel regional. Din acest motiv, cooperarea strânsă între mediul academic şi de cercetare şi entităţile administraţiei publice poate reprezenta cea mai bună soluţie pentru transformarea proceselor decizionale în procese fundamentate ştiinţific. În acest mod, potenţialul de cunoaştere şi inovativitate poate fi utilizat pentru o guvernare bazată pe cunoaştere, care să creeze cadrul unei dezvoltări durabile. 2. MANAGEMENTUL CUNOŞTINŢELOR PENTRU FACILITAREA DECIZIILOR STRATEGICE LA NIVEL REGIONAL Tratarea unei regiuni ca pe o organizaţie deschide posibilitatea aplicării teoriilor legate de crearea cunoştinţelor pentru dezvoltarea regională. Dezvoltarea cunoştinţelor organizaţionale prin relaţiile de parteneriat, impactul produselor şi serviciilor asupra modului de viaţă al cetăţenilor şi a implicării lor în crearea de cunoştinţe, ne conduc la concluzia că limitele cunoştinţelor deţinute de diferite organizaţii întreprinderi, universităţi, centre de cercetare sau instituţii de administraţie depăşesc spaţiul intern al acestora. Cunoştinţele se difuzează în mediul economic şi social al organizaţiei creatoare şi modifică modul de lucru şi stilul de viaţă al celor care intră în contact cu ele. Regiunea ca entitate orientată spre cooperare, având propriile ei obiective de dezvoltare, trebuie să stabilească un cadru pentru relaţiile şi dependenţele formale sau informale dintre organizaţiile din regiune. Politicile internaţionale sau naţionale de dezvoltare regională sunt adesea orientate spre eliminarea decalajelor de dezvoltare dintre regiuni, sprijinirea conversiei industriale în zonele cu dificultăţi structurale, modernizarea sistemului educaţional şi promovarea creşterii gradului de ocupare a forţei de muncă (Comisia Europeană, 2007). Aplicarea modelelor din managementul cunoştinţelor în dezvoltarea regională este posibilă doar în condiţiile unei adaptări a viziunii asupra acestora din perspectiva entităţilor la care ele sunt raportate. În esenţă, se caută întărirea coeziunii economice, sociale şi teritoriale, de aceea administraţia locală trebuie să fie un punct central în integrarea spaţiului de realizare a unor experienţe comune cu organizaţiile, spaţiului de dialog cu mediul academic şi administraţia centrală, spaţiului de aplicare

204 194 Buletinul ştiinţific nr şi de testare a noilor cunoştinţe, precum şi a spaţiului de sistematizare şi analiză a cunoştinţelor acumulate (Figura 3). Spaţiul de realizare a unor experienţe comune Companiile (în cooperare cu indivizi din toate celelalte organizaţii) Spaţiul de dialog Companiile, universităţile, administraţia locală şi regională Spaţiul de aplicare Companiile, unităţile de cercetare, administraţia publică Spaţiul de testare a noilor cunoştinţe Companiile, unităţile de cercetare, universităţile ADMINISTRAŢIA LOCALĂ Spaţiul de sistematizare şi analiză a cunoştinţelor acumulate Universităţile, unităţile de cercetare, practicienii din companii Figura 3 Procese participative de creare a cunoştinţelor la nivel regional Succesul organizaţiilor publice depinde tot mai mult de cât de eficient utilizează resursele de cunoaştere interne şi externe pentru a se adapta la schimbările contextuale. Acest lucru necesită un accent deosebit pe gestionarea cunoştinţelor strategice. Aplicat la administraţia locală, principala problemă identificată este creşterea gradului de incertitudine şi ambiguitate începând cu ultimele decenii ale secolului 20. Astfel, administraţia/guvernele locale au nevoie de noi instrumente de management pentru a răspunde aceastor schimbări. Provocarea managementului bazat pe cunoştinţe în administraţia locală este gestionarea proceselor bazate pe cunoştinţele privind furnizarea de informaţii bazate pe IT&C, interacţiune şi tranzacţii. Acestea sunt necesare pentru a forma o bază extinsă de cunoştinţe, care serveşte la ajustarea strategiilor şi proceselor în contextul dezvoltării societăţii informaţionale. Statutul şi rolul guvernelor/administraţiilor locale variază de la ţară la ţară. În majoritatea ţărilor occidentale, guvernele locale se bucură de recunoaştere constituţională în calitate de organisme cu auto-guvernare, responsabile de o gamă largă de funcţii administrative, de servicii, de dezvoltare locală şi de politici de dezvoltare. Administraţia locală beneficiază în general de un nivel destul de ridicat de libertate în luarea de decizii locale. Această tendinţă de descentralizare este corelată cu alte două megatrenduri, respectiv globalizarea şi regionalizarea. Astfel, administraţiile locale trebuie să identifice modalităţile optime de a profita de schimbările contextuale globale şi de a minimiza efectele secundare în beneficiul comunităţii locale. Megatrendurile apărute (creşterea volumului de informaţii şi cunoştinţe, networking, globalizare, penetrarea Internetului şi virtualizarea) trebuie să fie identificate folosind surse interne şi externe, actorii locali pot crea reţele care pot reprezenta interesele lor locale. În plus, noi strategii şi metode sunt necesare pentru ancorarea politicilor şi acţiunilor în comunitatea locală şi în societatea civilă.

205 Secţiunea Finanţe, Bănci şi Contabilitate 195 Acesta este contextul în care guvernele-administraţiile locale devin un mediator instituţional, iar dimensiunile proceselor strategice de cunoaştere devin vizibile (Figura 4). TRENDURI ŞI DEZVOLTĂRI Procese de restructurare Informatizare Globalizare Gradul de echivoc şi nesiguranţă în relaţiile contextuale Administraţia locală Procese strategice de management al cunoştinţelor Gradul de echivoc şi nesiguranţă în procesele locale de guvernare Medierea instituţională Societatea civilă, comunitatea de afaceri şi instituţiile Condiţii Locale Figura 4 Administraţia locală ca mediator instituţional Din figura prezentată rezultă rolul de mediator instituţional cheie al administraţiei publice, având responsabilitatea promovării activităţilor de dezvoltare locală, consolidării proceselor democratice şi asigurării bunăstării cetăţenilor. Proiectarea strategiilor care deservesc aceste funcţii este prioritatea centrală a managementului strategic al administraţiei locale, iar managementul strategic al cunoştinţelor se referă la colectarea şi crearea de informaţii relevante, la facilitarea şi structurarea procelor legate de cunoştinţe, de punerea în aplicarea şi evaluarea acestora într-un mod consistent şi coerent. Modelul contextual strategic de management al cunoştinţelor de către administraţia publică în calitatea sa de mediator instituţional este prezentat în Figura 5. Acest model sugerează ideea că guvernele/administraţiile locale trebuie să analizeze sarcinile şi serviciile legate de mediul în care îşi desfăşoară activitatea şi să identifice cerinţele legate de cunoştinţe pentru a înţelege care sunt structurile şi mecanismele organizaţionale de care au nevoie pentru facilitarea proceselor legate de managementul cunoştinţelor. Rezultă necesitatea unor schimbări majore de mentalitate dar şi o reinginerie a proceselor pentru a gestiona informaţiile şi cunoştinţele într-un mod eficient reflectat în strategii viabile de dezvoltare.

206 196 Buletinul ştiinţific nr Mega-trenduri locale Reducerea incertitudinii relative la megatrenduri şi relaţiile contextuale Reducerea gradului de echivoc relativ la megatrenduri şi relaţiile contextuale Dimensiunile legate de procesele de guvernare Unităţi de rutină pentru cunoştinţe Unităţi care folosesc Unităţi care folosesc Unităţi de comunicaţie cunoştinţele experţilor cunoştinţele analiştilor Funcţii administrative şi de reglementare Servicii pentru asigurarea bunăstării şi de infrastrucură Funcţii informaţionale: IT&C şi servicii de Internet Procese şi reţele politice şi de guvernare Reguli Sisteme Raportări Planificări Contacte Integratori Întâlniri Mecanisme de facilitare Reducerea incertitudinii în relaţiile cu admin. locală Reducerea gradului de echivoc în relaţiile cu admin. locală Condiţiile locale Figura 5 Modelul contextual al managementului bazat pe cunoştinţe în guvernarea locală 3. CONCLUZII Analiza situaţiei existente la nivel global în dezvoltarea regională, ca process bazat pe cunoaştere, a condus la identificarea unor direcţii de urmat pentru administraţia publică regională din România. În acest scop a fost analizat rolul de mediere al administraţiei publice în scopul realizării unui parteneriat regional pentru elaborarea strategiei de dezvoltare regională, pornind de la cadrul legislativ european şi românesc şi de la practicile implementate la nivel regional. Înfiinţarea regiunilor de dezvoltare, ca structuri teritoriale pentru asigurarea dezvoltării locale (***, 2004a), a reprezentat o provocare pentru România, contribuind la restructurarea gândirii referitoare la strategia de dezvoltare adecvată nivelului local. Administraţia publică este implicată şi este principala responsabilă

207 Secţiunea Finanţe, Bănci şi Contabilitate 197 pentru realizarea şi implementarea strategiei de dezvoltare regională în diferite sectoare şi regiuni. Conform cadrului legislativ în vigoare (***, 2004), elaborarea strategiei de dezvoltare regională se realizează în cadrul unui amplu proces participativ, în care sunt implicate entităţi cu roluri diferite la nivel regional. În cadrul acestui proces, se remarcă rolul agenţiilor pentru dezvoltare regională şi al consiliilor pentru dezvoltare regională. Un rol important îl are Institutul Naţional de Statistică (INSSE), care pe de o parte colectează informaţii la nivel judeţean/local, iar pe de altă parte asigură transmiterea informaţiilor către agenţiile pentru dezvoltare regională, care le utilizează în scopul fundamentării strategiei de dezvoltare regională. Conform metodologiei aplicate în perioada de programare , au fost utilizate sursele de date oferite de Institutul Naţional de Statistică şi direcţiile judeţene, datele colectate direct la nivel local, informaţiile şi cunoştinţele de la nivelul autorităţilor publice locale şi regionale, precum şi informaţiile şi expertiza europeană, respectiv sistemul de indicatori utilizaţi în evaluarea nivelului de dezvoltare la nivel european, având ca scop reducerea decalajelor între regiunile din România, precum şi reducerea decalajelor faţă de regiuni similare europene. Din cele prezentate rezultă că există premisele unei dezbateri ample interinstituţionale pentru elaborarea cadrului strategic de dezvoltare regională/naţională. Se remarcă totodată că în fapt participarea la grupurile de lucru este benevolă şi nu există un mod sistematic de lucru care să garanteze reprezentativitatea grupurilor de lucru şi validarea iterativă a variantelor de strategii elaborate. Nu există, de asemenea, un mecanism de antrenare a persoanelor fizice, cu sau fără statut juridic, reprezentând cetăţeni sau experţi independenţi, interesaţi de realizarea strategiei de dezvoltare a regiunii în care locuiesc şi care dispun şi de cunoştinţele necesare pentru a contribui la îmbunătăţirea cadrului strategic propus şi la asigurarea consensului asupra variantei alese. Conform succintei analize asupra elaborării strategiei de dezvoltare regională, nu rezultă existenţa unor mecanisme de facilitare şi îmbunătăţire a comportamentului pro-activ al actorilor regionali pentru o mai bună capitalizare a cunoştinţelor. În acest context se pune problema unei viziuni holistice asupra strategiei regionale evitând segmentarea, dar şi o lărgire a parteneriatului regional şi a gradului de participare la elaborarea unor astfel de strategii. BIBLIOGRAFIE Comisia Europeană, (2010), EUROPE 2020 A strategy for smart, sustainable and inclusive growth, COM(2010) 2020, Brussels Comisia Europeană, (2007): Growing regions, Growing Europe/ Forth Report on Economic and Social Cohesion, European Commission, May 2007, printed in Luxembourg: Office for Official Publications of the European Communities. Comisia Europeană, (2007a): Communicating about Europe via the Internet, engaging the citizens, SEC(2007)1742, Brussels, ec.europa.eu/ dgs/communication/pdf/internet-strategy_en.pdf. p.: Comisia Europeană, (2003): The role of egovernment for Europe s future, European Commission, COM (2003) 567.

208 198 Buletinul ştiinţific nr Eurostat, (2008): Indicators for monitoring the EU Sustainable Development Strategy, consultat: Institutul Naţional de Statistică,(2010): Anuarul Statistic al României ***, 2010, Government 2020 and the perpetual collaboration mandate, IBM Global Business Services, consultat: ***, (2010c): http//epp.eurostat.ec.europa.eu ***, (2010d): ***, (2008a): National Sustainable Strategy Horizons , consultat: ***, (2004), Hotărâre Nr din 15 iulie privind elaborarea în parteneriat a Planului Naţional de Dezvoltare. ***, (2004a), Lege Nr. 315 din 28 iunie privind dezvoltarea regională în România (vezi OUG 111/2004).

209 Secţiunea Finanţe, Bănci şi Contabilitate 199 LIBERTY AND CONCORDANCE IN BOOK-KEEPING Professor Gheorghe LEPADATU, Ph. D "Dimitrie Cantemir" Christian University Finances, Banks and Accounting Faculty Bucharest Abstract: The general objective of the paper is to formalize a speech with a theoretical and practical purpose concerning the options of accountancy policies in conditions of regulation, standards, compliance, convergences, harmonisations and professional liberties. Key-words: IAS, IFRS, relevance, accounting; 1. PROLEGOMENA FOR THE ACCOUNTING TRUTH Liberty and concordance, they both represent an equation of relevance and credibility of the information presented in the financial situations. Relevance meaning the supply of predictive and retrodictive knowledge when taking efficient economic decisions regarding the financial position and the performance of an accounting entity, the credibility in its turn, the information lacking in significant errors, does not take sides and the users can rely on the fact that what is meant to be represented is correctly represented or what is expected to be reasonably represented. Where there are relevance and credibility, a problem occurs: is the bookkeeping capable to put forward a truth and an objective truth. The idea and the formulation are excessively categorical and unjustly generalizing, even if we can bring as a support the scientific authority of the French Professor A.Cibert who affirms: There are as many truths as consignees of the information and in the measure in which it excludes the quality, the reductive effect of each measure is inevitable. And to be more persuasive, he appeals to P.Lasseque, B.Colasse and D.Boussard who admit in their turn that the <truth>expressed by the book-keeping is only a filter which allows the understanding of a reality. Though, due to its internal coherence that gives strength and at the same time weakness, the bookkeeping permits to reach a formal truth based on several postulated conventions, norms, rules of classification. When asking the question Is there any accounting truth? we can answer as Pirandello would have answered Everyone with his own truth. Consequently,

210 200 Buletinul ştiinţific nr being a stake for different social protagonists, the truth, being rendered by the faithful image of the financial position and performance, must be sought for depending on the interests of the producers and users of information. The truth supplied by the book-keeping cannot be for the users but the result of a compromise between expectations and exactingness, and for the producers, a report between sincerity and regularity (the respecting of the principles and the fundamental rules). Respecting the accounting truth, we present the Contents of the accounting liberties which can have the following classification: The application of the options connected to the permitted accounting politics, base treatments and alternatives The preferential application of the evaluations in book-keeping The depreciation test of the assets The reevaluation of the lock-up The change of the evaluation methods of the inventory The subjective evaluation of the un-bodily lock-ups and financial titles The modification of the writing-off rhythm The flexibility of the politics regarding the allowances The internal prices of abandonment of the assets and those of abandonment between the branches of the same group The manipulation of the accounts by structuring and postponing the real transactions The increase of the difference between the accounting registering value and the acquisition price by underestimating the bought asset and the imputation of the differences upon the reserves The realization of lease-back operations through which the sale of an active is made followed by its renting from the buyer enterprise. The attenuation of the claim losses by underwriting an assurance, having as effect the improvement of the result with the difference between the value of the claim depreciation and the premium paid. The issue of hybrid titles through which the firms can transform some debts in personal capitals The transfer of some assets to another firm, together with the management of the debt, operation named the annulations of the fact obligation. Aggressive and cautious accounting treatments regarding the incomes and the expenses. The constitution of the desired performance Accounting treatments regarding the value depreciations and increase. Aggressive and conservatory. Incertitude and risks. Backing book-keeping Liberties and accounting options regarding the maintenance of the capital. The evaluation basis. The recuperation of the historical cost and the maintenance of the nominal value of the financial capital. The price of money in time. Accounting liberties regarding the sweet marriage of the fiscality and book-keeping. The commercial book-keeping and the fiscal book-keeping; the financial book-keeping and the business book-keeping; the management book-keeping and the costs book-keeping

211 Secţiunea Finanţe, Bănci şi Contabilitate 201 The opening and the multiplications of the accounting liberties regarding the presentation of the information; the financial analysis and the interpretation of the financial reports with general purposes. The passage from numerical information to narrative information. The ad-interim information and the foreseeable information. 2. LIBERTY AND CONCORDANCE IN A NORMALIZED / SETTLED BOOK-KEEPING Appealing to IAS 1 The presentation of the financial situations the equation of the accounting concordance and liberties can have the following form: concordance + liberty = concordance with something pre-established + the possibility to depart from the relevant frame of settlement + supplementary information + the professional reasoning when selecting the accounting politics. An entity whose financial situations are concordant with the IFRS must present in notes an explicit declaration and without any reservations regarding this concordance. An entity will not describe the financial situations as concordant to the IFRS only if they satisfy all the IFRS dispositions. In almost all the situations, an entity realizes a faithful presentation by respecting the applicable IFRS. Also, a faithful presentation imposes to an entity: (a) to select and to apply the accounting politics according to IAS 8 Accounting politics, modifications in the accounting estimations and errors. IAS 8 establishes a hierarchy of guidance having a norm value which is taken into consideration by the management in the absence of an IFRS that is normally applied to an element. (b) to present information including the accounting politics in a manner that offers relevant, credible, comparable and intelligible information (c) to offer supplementary information when the respecting of some IFRS dispositions is insufficient to permit the users to understand the impact of some transactions, of other events and conditions upon the financial position and financial performance of the entity An entity cannot rectify the inappropriate accounting politics through the used accounting politics or through notes or explanatory materials. In the extremely rare cases in which the management reaches the conclusion that the respecting of an IFRS disposition would mislead so much that it would be in contradiction with the objective of the financial situations established in the General frame, the entity would abbot from that respective task if that relevant frame of settlement foresaw such a deviation or it did not interdict it in another way. (Takeover from IAS 1 The presentation of the financial situation ). 3. LIBERTY AND CONCORDANCE IN A DIVERSITY OF ACCOUNTING POLITICS The man oeuvre liberty in the formulation of the accounting politics and the choice of the accounting methods although appreciated positively under the aspect of creativity, have always represented a source of controversies regarding the

212 202 Buletinul ştiinţific nr construction and the acceptance of the accounting truth. And as different methods lead to different results, in many turns IASB recognized the necessity of diminishing the possibility of the usage of the alternative treatments allowed to assure a real harmonization. Liberty and concordance in a diversity of accounting politics become action by appeal to IAS 8 Accounting politics, modifications in the accounting estimations and errors. In this way the standard establishes the criteria of selection and application of the accounting politics. The specific criterion of selection is that of the standard or of the interpretation which is applied specifically to a transaction, to an event or to another condition. In the absence of a standard or of an interpretation which is applied specifically to an element, the management must practice the professional reasoning for the elaboration and the application of an accounting politics that has as result information that is: (a) Relevant for the necessities of the users of taking economic decisions; and (b) Reliable, meaning that the financial situations: o reflect exactly the financial position, the financial performance and the treasury o flows of the entity; o reflect the economic fund of the transactions, of other events and conditions, o not only the juridical form; o are neutral, meaning lacking in influence; o are prudent and o are complete from all the significant points of view. When practicing the reasoning presented above, the management must refer to and take into consideration the applicable feature of the following sources in a decreasing order: (a) The dispositions and the guidance from the standards and interpretations that treat similar and connected aspects; and (b) The definitions, criteria of recognition and the concepts of evaluating the assets, the debts and the incomes and the expenses in the General frame. When practicing the reasoning presented above, the management can take into consideration the most recent norms of other body of standardization that uses a similar conceptual general frame to elaborate the accounting standards, other accounting domains and the practices accepted part of the activity domain, in the measure in which these are not in contradiction with the sources mentioned previously. The consistency of the accounting politics. An entity must select and apply its accounting politics consistently for transactions, other events and similar conditions, excepting the case when a standard or an interpretation stipulates or permits, specifically, the classification of the elements for which it could be appropriated the application of some different standard politics. If a standard or an interpretation stipulates or permits such a classification, an appropriate accounting politics must be selected and applied consistently to each category. Where there is concordance and liberty in the selection and the application of the accounting politics the transparence and the responsibility cannot lack. As we can notice from the accounting standards, the transparence refers to the principle of the creation of an environment in which the information regarding

213 Secţiunea Finanţe, Bănci şi Contabilitate 203 the existent conditions, decisions and actions is accessible, visible and intelligible for all the participants on the market. The presentation of the information refers to the process and the methodology of supplying the information and to the fact that the politics decisions are presented to the public with sincerity and through an opportune spread. 4. THE SIGNIFICANCE LIMIT AND THE PROFESSIONAL REASONING The relevance of the information is influenced equally by the nature and the significance limit of the respective information. In some cases, the nature of the information is sufficient by itself to determine its relevance. In other cases, both the nature and the signification limit are important. The information is significant if the omission or their erroneous declaration could influence the economical decisions of the users. The significance limit depends on the size of the element or of the error, judged in the specific environment of the omission or of the erroneous declaration. The signification limit is an expression of the relativity of the importance and size of some particular aspects in the context of the financial situations as a whole. Thus, quantitatively, errors implying sums under the limit of signification must be taken into consideration if there is a risk to be repeated and in the case in which, adding all these sums, a sum over the limit of significance could result. Qualitatively, the limit of signification must be considered for example in the case of the presentation of the accounting politics in the explanatory notes of the financial situations, when an incorrect or incomplete presentation can lead to erroneous interpretations of these politics. Often, the significance limit is calculated as we present below or considering an average/ their mean average : gross profit 0,5-1; sales figure 0,5-1, total assets 1-2, net active 2-5, profit after taxation The significance limit must be periodically revised. The tolerable error is often calculated as being 75% or even 50% from the significance frame. Where there is liberty and concordance the professional reasoning must be also present. Its density differs depending on the two general characteristics of the accounting systems, respectively book-keeping based on rules and bookkeeping based on principles. Thus, in the case of the accounting systems based on strict rules, such as USGAAP little professional interpretation of the practitioners are permitted. Plus, in this case, the accounting settlements suffer permanent modifications due to the influences of the business and political environment. The accounting system type IFRS is based on principles that lead to accounting politics according to the stipulations of the standards, but also to the professional reasoning of the practitioners. Everybody agrees with a system based on principles, but everyone wants rules in order to avoid incertitudes and a second interpretation of the settlement bodies. The principles demand reasoning, and reasoning is a constitutive part of drawing up the financial situations. It is the obligation of those who draw out the financial situations, of the financial directors to realize strong management reasonings. The auditors also must appeal at reasoning, at the evaluation of the

214 204 Buletinul ştiinţific nr respecting of the accounting systems. The need of certitude and uniformity of the financial situations leads to more rules: rules within a company in order to insure the uniform application of the accounting politics, rules within an audit firm, rules within the auditors within a country, rules established by settlement bodies and by governments and, finally, the idea of uniformity at global level. The accountants are in the middle of a triangle, they must evaluate the management reasoning, to apply their own professional reasoning and they will be judged by the settlement bodies, by the public and by the investors. They take over the challenge and the processes and the implementation procedures to assure the uniformity of the standards application. What we want to emphasize is that we do not have an easy life having rules, and that we will all have to work with principles. IASB is the only body that has to establish the standards in an appropriate way. And this thing requieres the application of reasoning. And however the harsh attempt for the classification of the book-keeping in the book-keeping based on principles and the book-keeping based on rules (norms and settlements) is not founded. In this regard, to create the opposition, a book-keeping based on principles and respectively a book-keeping based on rules, signifies to deny the formalism proper to the accounting informational system. The accounting must be simultaneous normative (regulatory), meaning what one should see (see the norms), positive, meaning what it is in fact (see the specific practices) and constructive, what it isn t (see the synchronic and the diachronic). And if we have doubts about such a book-keeping, we remain with the solution of passing from the commitment book-keeping to the treasury book-keeping. The manipulation of the information and treatments does not belong to the treasury book-keeping. And if someone desires a commitment book-keeping, the way from the treasury one to that of commitments is made incidentally. The intervention in time of the ex president of the USA, mister George W. Bush after the acknowledge of the ENRON disaster is significant, especially when he stated 10 proposals regarding the protection of the shareholders and the prevention of the collapse of other societies, the ideas mentioned being focused on three fundamental directions, as: correct financial reports, in which the financial position and the performance as well as the risks cannot be omitted. the increase of the managers responsibility, the promptness and the sincerity of the financial declarations the investors, the shareholders must have full trust in the independence, integrity and ethic of the financial auditors; the development of a strong competent and independent audit system. Business men- the President declares- must respond not only to the demands of the market or to personal interest, but also to the emergences of the conscience...and the auditors must compare their clients book-keeping with the good practices and not only with the stipulations of the book-keeping standards. The spectrum seems more annoying taking into consideration that fraud, according to local professional seems to have been in concordance with the stipulations of the USGAAP. Another feature, fraud has nothing creative, being illegal, the option have always existed, no matter if a book-keeping has based on principles or rules, Achilles heel remains the inherent subjectivity of the evaluation, which cannot be omitted. Altogether, we add to the flexibility of the weaknesses

215 Secţiunea Finanţe, Bănci şi Contabilitate 205 connected to the evaluation the flexibility of the options connected with the application of the accounting politics. 5. AGGRESSIVENESS AND CONSERVATION, PRUDENCE AND NON-PRUDENCE IN MEASURING AND EVALUATING THE ACCOUNTING RESULT The specific accountant theory and practices, as Hennie Van Greuning shows in the book International standards of financial report, practical guide, second edition revised, appeared in the Irecson Publishing House, Bucharest, 2007, are generators of aggressive and conservatory in the evaluation of the gains..the more aggressive the accounting methods are, the lower is the quality of the gains; the lower is the quality of the gains, the higher the evaluated risk is; the higher the evaluated risk is the lower the values of the analyzed society is. (pag. 55). Elements of the financial situations Aggressive treatment (it is subjected to the IFRS intention) Aggressive commitments Conservatory treatment Incomes from current activities Installment sales or the recuperation of the costs Stocks FIFO-IFRS treatment LIFO (where it is permitted no longer permitted by the IFRS) Liquidation Linear (usually according to IFRS)having a higher residual value High value estimations Accelerated liquidation methods Guarantees and uncertain Lower value estimations claims Liquidation period Higher or increasing Lower or decreasing This being the situation the problem principle-criterion is raised, capable of deciding the choice of the method of the profile construction. The truth in this sense at the present time is based on the principle of prudence. As it can be observed in the General frame IASB, prudence represents the inclusion of a caution degree in the practice of the necessary reasoning in order to make the estimations demanded in conditions of uncertainty, so that the assets and the incomes are not over evaluated and the debts under evaluated. Though, the practice of prudence does not allow for example the constitution of hidden supplies or excessive commissions, the deliberate under evaluation of the assets or incomes, nor the deliberate under evaluation of the debts and expenses, because the financial situations would not be neutral and this is why they would not have the quality of being credible. Though, for the book-keeping in conditions of liberty and concordance the interpretation: where is the measure and the lack of measure in the application of the prudence demands in the terms formulated above? appears. Altogether, for a modern book-keeping, in its quality of measurement instrument but also informational instrument, and especially that of instrument of social mediation at the present time, in the conception of some authors, prudence is no longer obligatory a

216 206 Buletinul ştiinţific nr virtue, and the evaluation is treated as a problem of accuracy. The sum evaluated in monetary unities must represent the best estimation of the assets and debts. The inherent risks and the uncertainties must be taken into consideration in the evaluation methods. At the same time, the law of change imposes the permanent bringing up-to-date by appealing to the fair value and to the recovery value of the assets and debts. In a more general analysis, it is appreciated that the principle treats discriminatory the evaluation of the assets. According to the principle of prudence, only the depreciation and the value losses of the assets are accounted for, calculated as a difference between the inventory value (actual) and the historical cost but not the capital gains. The lack of registration of the capital gains generates latent or hidden reserves. Also, the hidden reserves can be created through the deliberate under evaluation of the assets or of the incomes or the deliberate over evaluation of the expenses. In what concerns the evaluation of the uncertainties in book-keeping, meaning the realization of commissions, as Hendriksen E.S. showed, the principle of prudence is at best a very middling method to treat existences to uncertainty in the evaluation of the assets, debts and results. The worse, it stimulates a complete distortion of accountant figures. It is extremely dangerous by its capricious effects. As a consequence, accountant figures established prudently do not permit a correct interpretation. The virtues of the principle of evaluation lose their value in the estimation in the monetary unities of the size of the assets, debts, personal capitals, incomes and expenses, in the adoption of the concept of fair value within the accountant standards for the draw-up of the financial situations. In the basis of this concept, the assets and debts owned by an entity are evaluated at fair value, generators of recognized pluses /minuses, recognized by the case, as result elements or as personal capitals elements. Although it is objective and reliable and is in no need of advocates, the evaluation based on historical costs has begun to decrease in the last years due to the fact that the American body of normalization FASB and the international one IASB have promoted more and more the concept of fair value. It is the case of the adoption of the model of reevaluation in the subsequent evaluation of the corporal lock-up, the presentation of the financial instruments at fair value in the financial reports, the alternation in the adoption of the evaluation methods, the evaluation of the real estate investments at fair value and the examples can continue. Plus, in the specialty literature we can find reference at the concept of full fair value. When judging the virtues of prudence in the construction of the profit and the maintenance of the capital, the advantages of the usage of the fair value cannot be omitted in the financial information, as: the evaluation at fair value supplies objective information that takes into consideration the tendencies of the market and the methods of evaluation for the foreseeable flows of treasury; a better reflection of the economic reality because the fair value is by the case a market value or an use value; the diminution of the possibilities that the managers have to adjust the desired profit due to the fact that the evaluation is based on exogenous values (as it was mentioned previously: the market value or the use value)

217 Secţiunea Finanţe, Bănci şi Contabilitate 207 And still, the presence of the aggressive and of the conservation, of prudence and non-prudence in the evaluation of the result in the conditions in which prudence is no longer an obligatory virtue of the accountant evaluation, the problem of finding a new criterion is posed regarding the options in the constructions of the result and the maintenance of the capital. In our opinion, such a criterion can be the one of the treasury result. Those methods that influence positively the treasury result are chosen, respectively, aggressiveness in the construction of the treasury result. The formula proposed for the evaluation of the treasury result is the one that emerges from the accountant result based on the commitment book-keeping, using the relation: the accountant profit(loss) in the count 121 Profit and loss before taxation +, - the adjustments in the non-cash elements (example, liquidations and commissions) +, - the variation of the necessary in the floating asset (the modifications of the circulating assets and current debts) +, - cash flows in the investment activity (cash/payment regarding the real estate) +, - cash flows in the financing activity (increase/decrease of personal capitals and non-current debts) - taxation on paid profit = treasury result Today, excepting the information regarding the cash flows, the convention of the book-keeping of commitements is accepted, according to which the transactions and the events are recognized and reported in the financial situations when they appear and not depending on the period when the cash or the cash equivalents are cashed or paid. And still, two conventions should be accepted by synchronism, the commitment book-keeping and the treasury book-keeping,the reciprocal passage from one to another being possible when the problem of accountant liberties and concordancies is raised. FINAL ARGUMENT The analysis presented previously leads us to the formulation of the option criterion in the choice of the evaluation methods of the gains/losses, respectively of the assets/debts, is the criterion of maximization the treasury result evaluated by direct method? Why the treasury result? Because this reconciles the rapports between accountant-financial in the maximization of the enterprise s performance. Through a compared and system analysis within the options of the accountant politics the methods that maximize the treasury result are chosen. Also, this gives expression to the general equation of book-keeping: assets + expenses = personal capitals + incomes + debts by appeal at the treasury flows, flows that have the same nature as the capital investment. In the treasury result we can find the basis and methods of evaluation both of the assets and debts but also of the incomes and expenses. Such a result gives expression to a reality, that is that at the performance production contribute both the activities that consume resources and that produce result but also the assets and debts belonging to this entity.

218 208 Buletinul ştiinţific nr The activity result (realized incomes expenses corresponding in historical costs) +, - the result from the possession of the consumed assets: (the expenses corresponding at fair value-the expenses corresponding in historical costs) +, - the result from the possession of the non-consumed assets (non-consumed assets at fair value non-consumed assets in historical costs) +, - the result from the hold assets/debts of treasury (treasury assets treasury debts) = financial performance To sustain the opinion mentioned above, the idea according to which not only any increase of profit is sufficient for capitalizing the fortune invested in the enterprise s assets must be retained. As the Univ. Professor dr. Ion Stancu shows, in the reference book Finance, fourth edition 2007, The Economic Publishing House, the maximization of the profit has sense at levels superior to the profitableness limit, on the contrary, the fortune invested in economic assets would disinvest. REFERENCES 1. Lepadatu, V. Gheorghe si colab., Drept contabil, Editura Tribuna Economica, Bucuresti, 1998, 2. Lepadatu, V. Gheorghe, Standarde, teorii si sisteme de conducere a contabilitatii pe plan mondial. (IAS-uri/IFRS-uri, elemente de contabilitate financiara aprofundata, Editura Pro Universitaria, Bucuresti, 2010; 3. Ristea, M., Dumitru, C., Contabilitatea afacerilor, Editura Tribuna Economică, Bucureşti, 2006; 4. Ristea, M., Bază şi alternativ în contabilitatea întreprinderii, Editura Tribuna Economică, Bucureşti, 2003; 5. Ristea, M., Opţiuni şi metode contabile de întreprindere Editura Tribuna Economică, Bucureşti, 2001; 6. Stancu, I., Finanţe, Editura Economică, Bucureşti, 2002; 7. Stancu, I., Finanţe, Ediţia a 4-a, Editura Economică, Bucureşti, 2007; 8. Van Greuning, H., Standarde Internaţionale de Raportare Financiară, Editura Institutul IRECSON, 2007; 9. International Accounting Standards Board (2006), Standardele Internaţionale de Raportare Financiară, traducere CECCAR, editura CECCAR, Bucureşti, 2006; 10.

219 Secţiunea Finanţe, Bănci şi Contabilitate 209 THE EASTERN EUROPEAN SOCIAL MODEL. IS THERE A SOCIAL DUMPING? Professor Ileana TACHE, PhD Transilvania University of Braşov Faculty of Economic Sciences and Business Administration Abstract: Describing and understanding the rapidly changing picture of welfare in Central and Eastern Europe is a pressing task for social policy analyses. In contrast with the impressive literature on the economic transition from communism to capitalism in this part of Europe, the transformation of welfare and social policies after communism has remained largely unexplored. This paper tries some ways to address this situation and to throw light on this massive transformation. We identify here what are the specific characteristics of the new Eastern European social model. Key words: European social model, Eastern European social model In a recent paper (Neesham & Tache, 2010) we tried to identify the main characteristics of the emerging East-European social model or the catching-up European submodel, as other authors (Socol et al., 2010) use to name it. For an adequate understanding of the two analyzed countries, Romania and Bulgaria, we start with a short presentation of the group to which they belong (made up of: the Czech Republic, Slovakia, Slovenia, Hungary, Poland, Estonia, Lithuania, Latvia, Romania and Bulgaria), based on the above mentioned papers and others from the recent literature. While some studies see welfare states in Central and Eastern Europe within the liberal regime based on a mix of social insurance and social assistance and a partial privatization of social policy with just a few corporatist attributes (such as Ferge, 2001 and Standing, 1996), others argue that this group represents a separate post-socialist regime type (Aidukaite, 2004; Lelkes, 2000). Fenger (2007) speaks about a post-communist European type, which seems to mix characteristics of both the conservative and the social-democratic types of Esping-Andersen (1990). Looking within this group, there is a clear differentiation among the states with reference to the organization of their national welfare systems. Countries like Hungary and Slovenia have practiced an increase of the social protection expenses,

220 210 Buletinul ştiinţific nr while others, like the Baltic States, have kept them low. Actually, two groups can be identified: (1) Baltic states, Slovakia, Bulgaria and Romania and (2) Czech Republic, Hungary, Poland, Slovenia. The first group has adopted a more neo-liberal social model, whereas the second resembles the Continental model. Before the outbreak of the global financial crisis, all these countries have undergone two main phases: recession (in the first years of transition), followed by economic recovery. In both phases, the chances of socially inclusive politics have been low. In the first phase, these chances were limited by the negative macroeconomic consequences of recession and by the conditionality imposed by the international financial organizations; and then the recovery phase has been constrained by the conditionality of the EU accession criteria. A general overview of the East European social model reveals the existence of regularized labor markets, of a still less developed social dialogue and of a low social security level. Despite the dynamic economic growth rates registered until 2007, much higher than those of the old EU states, they witnessed increasing social inequality and polarization (see Table 1, which presents the Gini index for several years with available data). It seems that high growth rates are not sufficient for securing tranquility in social and political life. Moreover, under the constraints imposed by EU accession (for example, tough budget constraints resulting from convergence criteria), even robust growth may be prevented from translating into equally robust social protection. According to Sapir (2005), EU enlargement promised prosperity for all and has so far delivered greater economic and social differences, which have slowed down the path to the single European market. Table 1: Gini index of the Central and Eastern countries Bulgaria Czech Republic Estonia Hungary Latvia Lithuania Poland Romania Slovak Republic Slovenia Note: 1 = 2001; 2= 2002; 3 = 1987 Source: AMECO (Economic and Financial Affairs, Annual Macroeconomic Indicators online database). The economies of the new EU member states must also compete for investment through maintaining comparative advantages in terms of labor costs, including non-wage costs of labor such as contributions to social security systems. The other major parameter of competition is the rate of direct (corporate) and indirect taxation. Several of the new member states have adopted very low flat rates

221 Secţiunea Finanţe, Bănci şi Contabilitate 211 for these taxes (in Bulgaria, as low as 10 per cent), which implies significant revenue constraints and severe limitations on social spending. To give a picture of the social Eastern Europe, it is instructive to analyze the structure of the redistribution systems of this group of countries as compared with the other EU members (Socol et al., 2010). The welfare state depends on the shares of the budget income and of the budget expenses in GDP and its sustainability is given by the existence of a long-term budget balance, a necessary condition for avoiding the increase of the public debt. Table 2 shows a hierarchy of the European social models according to their disposition for redistribution in 1995, 2000 and Table 2: The evolution of the budget incomes and expenses within the European submodels 1 Budget incomes (%GDP) Budget expenses (%GDP) Budget incomes (%GDP) Budget expenses (%GDP) Budget incomes (%GDP) Budget expenses (%GDP) Submodels/Years Northern (I) (I) (I) (I) (I) (I) Continental (II) (II) (II) (II) (II) (II) Anglo-Saxon (VI) (IV) (IV) (III) (VII) (VIII) Mediterranean (V) (III) (III) (III) (III) (IV) Visegrad Group (III) (III) (V) (IV) (V) (V) Baltic States + Bulgaria (VI) (VII) (VII) (VI) (VII) (VIII) Romania (VIII) (VIII) (VIII) (VII) (VIII) (VII) Eastern and (IV) (V) (VI) (V) (VI) (VI) Central states EU Note: The Roman figures in brackets correspond to the descending hierarchy of the submodels, from the most redistributive ones to those which are less redistributive in the GDP. Source: Eurostat (2009). In the group of the Central and Eastern European countries, the table reveals again two distinct groups as regards the role of the national redistribution system. The first one is represented by the Visegrad group, which is convergent with the economies of the continental model during the first years of transition and, afterwards, came closer to the Mediterranean countries. The diminished taxation practiced in these economies led to a reduction in the budget incomes in the first phase and then to a decrease of the government expenditures. The second group, represented by the Baltic states, Romania and Bulgaria displays a residual role of the state, similar to the Anglo-Saxon orientation. Adopting the lowest taxes in the EU meant for these countries a reduction of the budget returns in 2008 as compared to All but Romania registered budget surpluses between 2002 and 2007, on the background of an average annual growth of 7%. As long as massive foreign capital inflows entered these countries, an increased state intervention in the economy was not necessary; but in the context of 1 According to Sapir (2005) classification. 2 Czech Republic, Hungary, Poland and Slovakia.

222 212 Buletinul ştiinţific nr the global financial crisis, when the foreign resources diminished substantially, the need appeared for public expenditures and public investment for coping with the economic recession. Undoubtedly, the European social model suffered a transformation after the Central and Eastern enlargement. The Central and Eastern European countries welfare regimes have their own specific dynamics and do not correspond to any existing typology. Rather they mix elements from western democratic and conservative traditions. Large parts of the EU 15 population feared a race-to-the-bottom in wages, taxes and social standards, undermining the foundations of the western European social model. However, authors such as Kovacheva (2008) demonstrate that the preoccupations with the negative impact of enlargement on the European social model overlook the equally strong arguments that the accession of the Central and Eastern European states may, in fact, create a race-to-the-top. A widespread fear in the context of enlargement was the so-called social dumping. It reflects the prospect that firms operating where social wages are low may undercut the prices of competitors, forcing higher-cost firma out of business, or to relocate to low-social-wage regions, or pressure their governments to reduce the social wage. 1 Moreover, the Central and Eastern European countries low labor and social costs may present a further incentive to companies to relocate eastward. There was a spread misconception that enlargement will take the form of welfare tourism and will threaten the EU15 welfare system. But fears of massive welfare migration may be largely unfounded as a dynamic economy adjusts to the increasing supply of labor and, in turn, generates more jobs. Kvist (2004) finds little empirical evidence to support the assumption that welfare states with generous benefits and accessible labor markets will become magnets for welfare migration 2. Furthermore, there is no economic evidence that a great number of migrants undermine the economic sustainability of social security transfers. Denny (2004) demonstrates that immigrants have lower unemployment rates than native-born workers and contribute more to the state over their lifetime than they take out. The evidence that Eastern enlargement will fuel a reduction in social wages remains indeed limited (Majone, 2005). The social wage is only one factor in investment decisions, and firms will not invest in low-social-wage countries unless worker productivity justifies such investments. In Eastern enlargement the great wage disparity only leads to a relatively small productivity disparity to the advantage of the East (Vaughan-Whitehead, 2003). In addition, neo-classical trade theory suggests that high-social-wage countries should be able to continue their policies as long as overall conditions permit profitable investment. Wage costs, however, are not the only determinant of competitiveness but must be judged in link with the relative productivity, with human and physical capital allowing high wage sectors to maintain their competitive advantage. Pelkmans (2006) approach to social dumping is even more categorical, calling it an emotional misnomer, which is often used in social debates in Europe to refer to unfair competition driven by, or competitive advantages derived from, lower social standards. The point that only a level playing field would be 1 The surge of Polish plumbers into France, alleged to have happened just before the French referendum on the EU Constitutional Treaty, epitomizes this expectation. 2 Labor mobility could somehow restrict social expenditure, as happened in the USA, where labor and capital mobility is traditionally far greater than in the EU.

223 Secţiunea Finanţe, Bănci şi Contabilitate 213 undistortive is considered false by the mentioned author for a number of reasons. First, the label dumping is wrong. Dumping is a form of price discrimination in the WTO the export price must be lower than the domestic price for there to be dumping. Social dumping is not dumping because these conditions do not apply. Second, different social standards are not necessarily distortive; indeed, they are a function of genuine differences existing between open economies, whether within Europe or worldwide. Preferences for social security, leisure, regulatory social minima and so on, differ between EU countries. To some degree they vary as a function of levels of income and development. If, and in so far as, national regulations differ because they reflect these diverse preferences, there is no artificial distortion. Quite the contrary, a level playing field would be distortive and the comparative advantages of the new member states low wages, combined with considerable skill levels would be undermined, hence, a major driver of their catch-up growth. However, if comparative advantages of relatively low wage EU countries were weakened by the extra costs of higher EU social standards, real wages would have to adjust. Daianu (2007), looking at some inner dynamics in the European societies (demographics 1, the crisis of the welfare state, a sort of decadence) and trying to explore what lies ahead, advances also the thesis according to which Eastern enlargement is not the culprit for the current pains of the EU member countries, though it may have accentuated some. However, a race-to-the-top is conditioned by the EU efforts to reconcile economic dynamism with social justice. The European social policy should be detached from immediate national constraints and political contingencies. It should be guided not by fears, myths and populist misconceptions that exacerbate the divide of East and West, old and new EU member states, us and them (Kovatheva, 2008). The EU can also race to the top if it invests in human capital, promotes a skilled workforce with high wages and guarantees good social protection for its citizens. An important feature of the post-communist Europe which no analysis could overlook is that transition from state socialism to democratic capitalism is without historical precedent, and as it was not guided by any revolutionary project, but rather "happened" unexpectedly. There was no coherent model or template according to which the transformation was to be conducted. Hence the distinctive pattern of policy-making, including the social policy. As Offe (2010) remarks, the making of post-socialist welfare states occurred in a mode of emergency policymaking, the recalibration of existing institutions under many economic and political constraints, according to a pattern of ad hoc measures and bricolage, with many turns, a high degree of volatility, and the result of "faceless" hybrids being adopted in the various countries that differed both from each other and from the existing, ideologically somewhat consistent welfare states in western Europe, be they of the "social democratic", "conservative" or "(neo)liberal" variety. The improvement of the welfare states in the Eastern Europe is crucial for the institutional stability of the EU and its logic of supranational authority-pooling. This stability depends on the relative socio-economic homogeneity of the constituent member states. Yet with the last round of Eastern enlargement in 2007, EU-27 shows a Gini coefficient of 0.399, worse than the U.S. (0.394). Exactly a third of the total population of EU-27 lives below half the median of the original EU-6 core 1 For example, parts of Europe are ageing fast, and are unwilling to adapt, as illustrated by the recent protests (November 2010) against rising retirement ages in France and Greece.

224 214 Buletinul ştiinţific nr countries (Offe, 2010). Such findings make it possible to conclude that unless income and social security can be enhanced and brought to some convergence, both within individual member countries and between them, liberal democracies within the Eastern member states as well as their stable institutional integration into the EU will be jeopardized. REFERENCES Aidukaite, J. (2004), The Emergence of the Post-Socialist Welfare State. The Case of the Baltic States: Estonia, Latvia and Lithuania, Södertörn Doctoral Dissertations No.1, University College of South Stockholm: Elanders Gotab. Daianu, D. (2007), A Strained European Model. Is Eastern Enlargement to Blame?, Romanian Journal of European Affairs, Vol. 7, No. 1. Esping-Andersen, G. (1990), The Three Worlds of Welfare Capitalism, Princeton University Press. Fenger, H. (2007), Welfare regimes in Central and Eastern Europe: Incorporating post-communist countries in a welfare regime typology, Journal of Contemporary Issues in Social Sciences 3 (2), pp Kovacheva, P. (2008), The European Social model after enlargement race to the bottom or race to the top?, Discussion paper in Policy Network, June 2008, available at Kvist, J. (2004), Does EU enlargement start a race to the bottom? Strategic interaction among EU member states in social policy, Journal of European Social Policy, 14(3), pp Lelkes, O. (2000), A great leap towards liberalism? The Hungarian welfare state, International Journal of Social Welfare 9, pp Majone, G. (2005), Dilemmas of European Integration: The Ambiguities and Pitfalls of Integration by Stealth, Oxford: Oxford University Press. Neesham, C. and Tache, I. (2010), Is there an East-European social model?, International Journal of Social Economics, Vol. 37, No. 5, Emerald Group Publishing Limited, Offe, C. (2010), Lessons learned and open questions. Welfare state building in post-communist EU member states, Eurozine - Network of European cultural journals, available at 28-offe-en.html. Pelkmans, J. (2006), European Integration Methods and Economic Analysis, Third Edition, Pearson Education Limited, Edinburgh Gate, Harlow, England. Sapir, A (2005). Globalization and the reform of European social models, Bruegel Policy Brief, available at Socol. C., Marinas, M. and Socol, A.G. (2010), Fiscal Sustainability and Social Cohesion. Common and Specific in EU Sub-models, Theoretical and Applied Economics, vol. XVII (2010), No. 3 (544), pp , Asociatia Generala a Economistilor din Romania (AGER). Vaughan-Whitehead, D. (2003), EU Enlargement versus Social Europe? The Uncertain Future of the European Social Model, Cheltenham: Edward Elgar.

225 Secţiunea Finanţe, Bănci şi Contabilitate 215 PRESIUNEA FISCALĂ ŞI EFECTELE ECONOMICO- SOCIALE ALE ACESTEIA ÎN ECONOMIA DE PIAŢĂ Lect. univ. dr. Vasile BLEOTU Universitatea Creştină "Dimitrie Cantemir" Facultatea de Finanţe, Bănci şi Contabilitate Bucureşti Abstract: Fiscal pressure is, in fact, the degree of taxation, i.e. the extent to which taxpayers as a whole, society, economy, bear - to the results obtained from their work - taxes as compulsory levies and charges imposed by the legal State. Tax burden is the ratio of the sum of all taxes, social contributions and other samples containing the tax collected from central or local level, and aggregate macroeconomic indicators (GDP, GNP, national income). Keywords: tax burden, taxes, fiscality 1. PRESIUNEA FISCALĂ Impozitele alimentează în cea mai mare parte resursele publice, ponderea lor în totalul veniturilor publice depăşind proporţii de peste 80% şi chiar peste 90%, aceasta deoarece veniturile nefiscale sunt în mod obiectiv reduse, datorită, în primul rând, ponderii reduse a sectorului public în economie şi a gradului redus de autofinanţare a activităţii instituţiilor publice. Presiunea fiscală este, de fapt, gradul de fiscalitate, adică gradul în care contribuabilii în ansamblul lor, societatea, economia, suportă pe seama rezultatelor obţinute din activitatea lor impozitele şi taxele, ca prelevări obligatorii instituite şi percepute prin constrângere legală de către stat. Presiunea fiscală este raportul dintre suma tuturor impozitelor, taxelor, cotizaţiilor sociale şi altor prelevări cu conţinut fiscal, percepute la nivel central sau local, şi un indicator macroeconomic agregat (PIB, PNB, venitul naţional). Cuantificarea presiunii fiscale în cazul impozitelor individualizate poate fi realizată la nivelul contribuabilului individual, în raport cu baza de impozitare considerată la acest nivel. Astfel, fiecare contribuabil îşi poate determina gradul în care suportă fiscalitatea. Abordarea presiunii fiscale ca raport matematic între impozite şi agregaţi economici, vizează de fapt expresia randamentului fiscal. Presiunea fiscală nu este o noţiune care poate fi definită printr-un raport matematic. Ea nu serveşte la nimic

226 216 Buletinul ştiinţific nr pentru a o caracteriza, a cunoaşte produsul sistemului fiscal şi totalul materiei impozabile. Câtul celor doi mari indicatori exprimă, de fapt, randamentul sistemului fiscal şi nu sancţiunea, chiar suferinţa, aplicată contribuabililor. Ea poate fi caracterizată prin ansamblul impozitelor sistemului fiscal, în măsura în care presiunea fiscală creşte, trebuie ca impozitul să nu creeze distorsiuni grave şi ca el să fie just. Justificarea prelevării fiscale se află în utilitatea economică a cheltuielilor publice pe care le serveşte pentru finanţare. 2. PRESIUNEA FISCALĂ ÎN ROMÂNIA Problema evidenţei unui impozit constă în a determina cine suportă în mod efectiv sarcina fiscală, pe cine apasă o creştere a volumului impozitului. În perioada parcursă după 1989 s-a constatat că dacă un impozit este prevăzut să afecteze contribuabili bine determinaţi, aceştia au adesea posibilitatea de a-şi repercuta sarcina fiscală asupra altora, chiar dacă aceştia din urmă nu sunt avizaţi de către legea fiscală. Atât timp cât presiunea fiscală nu este exagerată, se poate emite pretenţia că prin fiscalitate se urmăreşte modelarea civismului fiscal, factor determinant al randamentului fiscal cu condiţia ca cei impozitaţi (contribuabilii) să-şi cunoască clar drepturile şi obligaţiile. Între veniturile fiscale totale ce se duc la buget şi impozitele fiscale totale plătite de contribuabili ar trebui să existe un echilibru. Factorii acestui echilibru depind de: masa impozabilă; aportul aparatului fiscal; rata de impozitare; civismul fiscal; înclinaţia spre evaziune. De aici, în mod simplu, putem trage concluzia că veniturile fiscale şi impozitele nu rezultă doar din masa impozabilă şi din rata de impozitare ci sunt influenţate şi de factori comportamentali. Astfel, înclinaţia spre evaziune este dată de raportul dintre suma totală sustrasă de la impozitare şi masa impozabilă totală, legal impozabilă. Aşa că veniturile fiscale încasate la buget depind de raportul dintre înclinaţia spre evaziune sau spre civismul fiscal. Cu cât creşte presiunea fiscală, cu atât va scădea civismul fiscal (chiar şi numai din spirit de conservare) şi creşte înclinaţia spre evaziune. Pornind de la ecuaţia fiscalităţii se constată următoarele: cu cât vor spori veniturile fiscale pe calea creşterii masei impozabile şi a ratei de impozitare cu atât vor creşte impozitele la nivel de individ ceea ce duce la inhibarea înclinaţiei contribuabililor spre economii şi investiţii,adică la reducerea masei impozabile. Fiecare individ căruia i se ia pe cale legală (autoritară) o parte din venitul ce îi aparţine de drept,simte aceasta ca un atentat la bunăstarea sa, la libertatea de a se bucura de roadele muncii sale. Un contribuabil nu va consimţi deliberat la impozite, iar presiunea fiscală crescândă va duce la o căutare continuă, de către acesta, de breşe în legislaţia fiscală, mai ales atunci când creşterea presiunii fiscale se suprapune peste o scădere a veniturilor reale ale sale. În toată perioada de tranziţie, dar mai ales în ultimii ani, în România, se înregistrează o presiune fiscală din ce în ce mai mare (din nevoia de a acoperi greşeli de guvernare şi lipsa unui program reformist concret şi de ansamblu). Guvernele, se pare, nu au conştientizat că la o presiune fiscală ridicată, la un moment dat orice ridicare în continuare a ratei de impozitare se face cu următoarele riscuri:

227 Secţiunea Finanţe, Bănci şi Contabilitate 217 a) riscul diminuării efortului productiv, cel mai grav pericol, reprezentat de descurajarea prin impozite si taxe (prelevări obligatorii şi legale) ridicate, a incitaţiei la muncă, la economisire şi investiţii; b) riscul fraudei şi al evaziunii fiscale. Frauda reprezintă o violare a legii fiscale în timp ce evaziunea reprezintă o sustragere de la plata impozitelor prin abilitate în utilizarea legii. S-a uzat de atâta utilizare expresia economia subterană, dar există păreri că această formă de existenţă (paralelă) a economiei poate reduce tendinţele (în condiţiile actuale de fiscalitate foarte ridicată) economiei reale spre colaps, evitând decapitalizarea continuă prin impozitare continuă şi mai ales crescândă; c) riscul inflaţiei prin fiscalitate - acţiunea directă a fiscalităţii asupra a două elemente generatoare de inflaţie: preţurile şi salariile. O politică fiscală justă trebuie să asigure echitate între agenţii economici, precum şi valorificarea contribuţiei fiecaruia în raport cu capacitatea pe care o are. Impozitele de nivel ridicat pot să lezeze grav cointeresarea materială a contribuabililor, descurajându-i în activitatea lor. Pe termen lung, o politică cu un nivel ridicat al fiscalitaţii măreşte veniturile statului cu condiţia ca acesta să poată iniţia acţiuni menite să stimuleze creşterea economică sau să amelioreze temporar unele probleme cu caracter social. În acelaşi timp trebuie ţinut cont de faptul că o politică bazată pe taxe şi impozite mari, limitează posibilitatea de consum şi investiţie. Aceasta generează un evantai de efecte negative asupra cererii şi ofertei de bunuri economice produse de agenţii economici. Concret, presiunea fiscală reprezintă proporţiile din venituri la care, în mod nevoit şi obligatoriu, contribuabilii (persoane fizice sau persoane juridice) renunţă în favoarea statului, sub forma impozitelor, vărsând aceste sume în cadrul exigibilităţii lor la bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetele locale şi fondurile publice. Problema presiunii fiscale la noi, este mai actuală ca oricând datorită următoarelor considerente: în primul rând, datorită faptului că ne aflăm în faza modernizării sistemului fiscal românesc; în al doilea rând pentru că în prezent economia ţării noastre resimte lipsa capitalurilor disponibile a fi investite, ceea ce impune practicarea unei politici fiscale deosebite; în al treilea rând, datorită situaţiei actuale precare a economiei româneşti, veniturire realizate de totalitatea categoriilor de contribuabili fiind inadecvate pentru a fi grevate de o fiscalitate prea mare fără a da naştere la urmări nedorite. Impozitele percepute de stat de la agenţii economici se constituie, din punct de vedere al acestora, în elemente de presiune fiscală. Aceasta este cu atât mai pronunţată cu cât ponderea lor în valoarea adăugată realizată de contribuabili agenţi economici este mai mare. Presiunea fiscală este resimţită şi amplificată şi din partea impozitelor indirecte (accize şi taxa pe valoarea adăugată) care, deşi nu sunt suportate de firme, afectează volumul ieşirilor (vânzărilor) şi competitivitatea prin intermediul preţurilor. Un factor esenţial de influenţă a presiunii fiscale poate fi identificat şi in ansamblul politicilor economico-sociale promovate în economie, în calitatea

228 218 Buletinul ştiinţific nr gestionării creanţelor fiscale ale statului şi, nu în ultimul rând, în nivelul educaţiei fiscale a populaţiei. Coroboraţi, aceşti factori au determinat o scădere uşoară a ponderii prelevărilor fiscale din P.I.B. în perioada imediat post-decembristă. Se ajunge la concluzia că nici factorii specifici perioadei de tranziţie nu pot fi desconsideraţi în ceea ce priveşte influenţa asupra prelevărilor fiscale. O alta cauză a scăderii ponderii acestora în P.I.B. s-a constituit în tolerarea indisciplinei financiare şi chiar a stimulării acesteia prin amânarea plăţii debitelor fiscale, chiar dacă subiectul nu se găsea în incapacitate de plată. S-a procedat greşit atunci când s-au stabilit penalizări inferioare ratei dobânzii arieratelor fiscale. La rândul sau, frauda fiscală din economia subterană a influenţat asupra nivelului presiunii fiscale. Reducerea presiunii fiscale va înregistra ca efect sigur şi o remutare a forţei de muncă de la negru în legalitate, întrucât contribuabilii îşi vor pierde interesul în a găsi noi metode şi practici de diminuare a impozitelor şi taxelor. Toleranţa sistemului fiscal românesc la indisciplina fiscală a stimulat acumularea de capital în economia subterană şi la aceasta s-a adăugat şi tendinţa generală de a vedea în prelevările obligatorii o confiscare a unei părţi din veniturile lui, şi nu o modalitate de finanţare a cheltuielilor publice. Faţă de varianta unei presiuni fiscale împovărătoare, care ilustrează intervenţia masivă, opresoare, a statului în economie, există o alternativă întotdeauna în favoarea pieţei libere, anume aceea că cel mai bun guvern guvernează cel mai puţin, lăsând loc concurenţei să regleze raporturile dintre agenţii economici. 3. CONCLUZII. REPERCUSIUNEA IMPOZITELOR INDIRECTE Fenomenul financiar de repercusiune a apărut pe fondul încercării contribuabililor de a diminua, cât mai mult, efectele provocate asupra veniturilor proprii de catre impozitele percepute de stat. Repercusiunea desemnează acţiunile de transmitere 5, de către subiecţii plătitori ai impozitelor, a efectelor economice ale acestora către alte sectoare economico-sociale, asupra altor subiecţi, la alte niveluri, pe alte pieţe sau în alte economii naţionale sau regionale. Repercusiunea se manifestă numai atunci când subiecţii plătitori ai impozitelor (contribuabilii legali) intră în raporturi economice cu alţi subiecţi către care se încearcă transmiterea sarcinilor fiscale. Prin urmare, condiţiile manifestării repercusiunii impozitelor sunt percursiunea acestora şi derularea raporturilor de schimb, iar instrumentele sunt preţurile şi tarifele. Percursiunea impozitelor reprezintă operaţiunea plătii efective a acestora către bugetul public, cu precizarea persoanei plătitoare, a motivului acestei plăţi şi a sursei sale. În funcţie de situaţia concretă, percursiunea este sau nu însoţită de translaţie, respectiv de transferul sarcinii suportării impozitului de la subiectul plătitor asupra altor subiecţi, care devin, de fapt, contribuabili. Percursiunea impozitelor nu este urmată de translaţie dacă prelevarea fiscală are caracter definitiv şi generează o reducere a veniturilor imediate ale contribuabilului. 5 Gh.D.Bistriceanu şi colectiv, Finanţele agenţilor economici Editura Economică, Bucureşti 2001, pag. 444.

229 Secţiunea Finanţe, Bănci şi Contabilitate 219 În schimb, aceasta este însoţită de translaţie când subiecţii plătitori îşi recuperează, total sau parţial, sumele plătite cu titlu de impozit. Astfel, impozitul plătit de către contribuabilul legal este inclus în preţul mărfii sau în tariful serviciului şi se transmite cumpărătorului sau consumatorului de serviciu, odată cu încasarea de la acesta a preţului sau a tarifului respectiv. Dacă raporturile economice de schimb continuă, noul suportator va include, la rândul sau, impozitul în preţ sau în tarif şi-l va transmite în sarcina următorului cumpărător sau consumator. Aceste operaţiuni se derulează, succesiv, până se ajunge la consumatorul final. Multiplicarea contribuabililor se înregistrează, de fapt, pe seama fenomenului de difuziune a impozitului, iar incidenţa impozitului definitivează difuziunea impozitului în masa de contribuabili. Incidenţa impozitului reprezintă expresia efectului impozitului asupra contribuabililor şi se manifesta asupra cumpărătorului (consumatorului) final care a generat veniturile impozabile sau a presupus derularea unor operaţiuni impozabile (cazul T.V.A). Atunci când persoana care plăteşte impozitul îl suportă efectiv, incidenţa este directă (de exemplu, persoanele angajate care sunt atât plătitorii, cât şi suportatorii impozitului pe veniturile din salariu). Dacă persoana care plăteşte impozitul statului nu este aceeaşi cu cea care îl suportă efectiv, incidenţa este indirectă. Incidenţa indirectă se identifică cu fenomenul de repercusiune a impozitelor, deoarece, prin legea instituirii lor, calitatea de subiecţi plătitori ai impozitelor indirecte revine altor persoane decât suportatorilor acestora. Impozitele care se pot repercuta mai uşor sunt cele indirecte, dar în anumite limite, pot fi repercutate şi unele impozite directe (cum sunt, de exemplu, impozitele pe venit, impozitul funciar, impozitele pe circulaţia averii ş.a.). Repercusiunea impozitelor se poate realiza pe următoarele căi: prin adăugarea la preţul de vânzare al mărfurilor sau la tariful serviciilor a impozitelor indirecte şi recuperarea lor de la cumpărători sau/şi consumatori în momentul încasării preţurilor sau tarifelor; prin cumpărarea, în condiţii conjuncturale favorabile, a materiilor prime, materialelor, combustibililor, mărfurilor etc. la preţuri mai scăzute decât cele de echilibru, ceea ce face posibilă transpunerea unei părţi a impozitelor asupra furnizorilor; prin diminuarea preţurilor de vânzare a bunurilor mobile şi imobile, cu valoarea impozitului pe circulaţia averii, care se transferă astfel în sarcina cumpărătorilor. În funcţie de modul în care se realizează transpunerea sarcinii fiscale, distingem: repercusiunea progresivă, când transpunerea se realizează de la producător la consumator; repercusiune regresivă, când transpunerea se realizează de la consumator la producător; repercusiunea oblică, atunci când transferarea impozitelor are loc asupra altor operaţiuni economice decât asupra celei care i-a dat naştere iniţial (cum ar fi, de pildă, creşterea salariilor motivată de creşterea impozitelor pe consum).

230 220 Buletinul ştiinţific nr De asemenea, în funcţie de condiţiile concrete, locul şi timpul când fenomenul se manifestă, repercusiunea impozitelor poate fi parţială sau integrală, în funcţie de o serie de factori, cum sunt: gradul de concentrare a activităţilor producătoare de venituri impozabile; raportul, existent pe piaţă, între cererea şi oferta aferentă unor bunuri sau servicii impozabile (dacă cererea este mai mare decât oferta, repercusiunea se poate realiza mai usor); gradul de ocupare a forţei de muncă şi evoluţia consumului de bunuri şi servicii în legătură cu acesta; felul mărfurilor şi/sau serviciilor care fac obiectul vânzării-cumpărării (transpunerea este posibilă, într-o măsură mai mare, în cazul mărfurilor şi/sau serviciilor cu cerere neelastică) ş.a. Efectele social-economice ale presiunii fiscale se referă la gradul de îndatorare al populaţiei, la evaziunea fiscală şi în cele din urmă la sărăcirea populaţiei. Datoria specialiştilor, guvernanţilor şi a oamenilor de afaceri este aceea de a îmbunătăţi «climatul fiscal» din România, având drept scop final creşterea gradului de bunăstare pentru contribuabili. BIBLIOGRAFIE 1. Boulescu Mircea, Sistemul de control financiar-fiscal şi de audit din România, Editura Economică, Bucureşti, Craiu Nicolae, Economia subterană între Da şi Nu, Editura Economică, Bucureşti, Lăcriţa Nicolae Grigorie, Cazuri particulare de paradisuri fiscale în Impozite şi taxe v. 11, nr. 6, iunie Lepădatu Gheorghe, Standarde, teorii şi sisteme de conducere a contabilităţii pe plan mondial, Editura PRO Universitaria, Bucureşti, Moşteanu Tatiana, Buget şi trezorerie publică, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, Constituţia României publicată în Monitorul Oficial al României nr. 767 Partea I anul 171 (XV) Constituţia României publicată în Monitorul Oficial al României nr. 767 Partea I anul 171 (XV) Legea nr. 500/ privind finanţele publice, publicată în Monitorul Oficial nr. 597/ Legea nr. 241/2005 privind prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale, publicată în Monitorul Oficial nr. 672/ OUG nr. 54/2010 privind unele măsuri cu privire la combaterea evaziunii fiscale

231 Secţiunea Finanţe, Bănci şi Contabilitate 221 ARMONIZAREA INFORMAŢIEI CONTABILE LA NIVEL INTERNAŢIONAL Lect. univ. dr. Gheorghe SUCIU Universitatea Creştină Dimitrie Cantemir Facultatea de Finanţe, Bănci şi Contabilitate Braşov Rezumat: Globalizarea economică a dus la fuziuni şi achiziţii de întreprinderi care au influenţat pieţele internaţionale de capital, prin creşterea concurenţei. Din aceste considerente, rolul informaţiei contabile a crescut foarte mult. O întreprindere multinaţională va trebui să întocmească situaţii financiare având la bază norme comune care să depăşească diferenţele culturale specifice fiecărei ţări în care îşi desfăşoară activitatea. Cuvinte cheie: informaţie contabilă, armonizare, normalizare, reglementare. 1. INTRODUCERE Pentru ca informaţia contabilă să fie fiabilă, concludentă este necesar un limbaj contabil universal, care să poată fi înţeles de cei interesaţi. Însă acest limbaj contabil ţine încă de existenţa nevoi ale unui anumit grup cultural, adaptat de multe ori unor cerinţe locale, naţionale şi în consecinţă nu poate depăşi graniţele unei anumite culturi. Neutilizarea unui limbaj comun a scos în evidenţă diferenţe contabile majore, cu implicaţii asupra poziţiei financiare şi performanţelor economico-financiare ale întreprinderilor. De ceea, diferenţele contabile naţionale constituie o piedică majoră în calea înţelegerii informaţiilor financiare. 2. NORMALIZARE, ARMONIZARE ŞI REGLEMENTAREA INFORMAŢIEI CONTABILE Normalizarea este activitatea prin care se stabilesc şi se aplică norme al căror scop final este obţinerea de documente de referinţă, carte să aducă soluţii unor probleme tehnice sau comerciale care apar în mod repetat cu ocazia relaţiilor între partenerii economici, ştiinţifici şi sociali.

232 222 Buletinul ştiinţific nr Normalizarea contabilă are drept scop aplicarea de norme contabile identice în acelaşi spaţiu geopolitic şi urmăreşte crearea de practici contabile uniforme. În materie de normalizare contabilă sunt două curente pe plan internaţional: unul anglo-saxon, de tip privat, unde intervenţia statului în actul de normalizare este destul de redusă şi unul de tip public, în care normele contabile sunt elaborate de stat în baza prerogativelor sale de garant al justiţiei, dar şi de utilizator prioritar al informaţiei contabile. Scopul procesului de normalizare contabilă constă în respectarea mai multor cerinţe: definirea unor principii coerente, care să fie general admise; constituirea unui dicţionar contabil adecvat pentru toţi utilizatorii informaţiilor contabile; elaborarea unui plan contabil şi a unor norme de funcţionare a acestuia cu scopul înregistrării diferitelor categorii de informaţii; stabilirea unui cadru adecvat de prezentare a situaţiilor financiare. Armonizarea este termenul consacrat, în contabilitatea internaţională pentru a desemna reducerea diferenţelor dintre reglementările contabile internaţionale. Ea trebuie să fie delimitată de normalizare, care presupune mai degrabă o uniformizare totală a regulilor. Armonizarea contabilă s-a confruntat şi se confruntă şi în prezent cu dificultăţi cauzate de orgolii naţionale, dar şi de o lipsă de educaţie. Ea se vrea a fi o soluţie ideală, care să nu ţină cont de mentalităţile şi obiceiurile naţionale. Fiecare crede că armonizarea se va produce într-o zi, dar nu crede că această zi se va realiza în zilele sale. Având un limbaj contabil comun, costurile controlului, auditului extern şi intern vor fi mai mici. Însă dacă trebuie să respecte normele naţionale, care diferă de cele internaţionale, este necesar să se ţină o altă evidenţă conform căreia profitul contabil va fi diferit. Contabilitatea a fost limitată la început la înregistrarea faptelor economice cuantificabile, însă treptat ea şi-a lărgit foarte mult sfera de aplicaţie, ca rezultat al mutaţiilor tehnologice şi doctrinare. Doctrina şi practica în domeniul contabilităţii sunt în strânsă legătură cu mediul social, juridic, economic, politic, fiscal, cultural şi religios. Fiecare sistem contabil se bazează pe unele principii contabile general admise care se găsesc explicit sau implicit într-un ansamblu de reglementări legale care au apărut de-a lungul timpului, precum şi într-o serie de practici elaborate în anumite circumstanţe (scandaluri financiare, evenimente nefaste, presiuni economice). Deşi limbajul contabil este pentru neavizaţi un mister, el trebuie să fie înţeles uşor de cei din domeniu. Există trei tipuri de fiinţe cu limbaj misterios: cei mai de neînţeles sunt nebunii, apoi vin politehniştii şi, în final contabilii. Ţările de drept roman au o legislaţie contabilă foarte detaliată, fiind bazată pe legi, norme de aplicare, rolul statului fiind mare. În schimb, ţările anglo-saxone se bazează pe reglementări contabile care se limitează să enunţe principii minimale iar aplicarea efectivă a cestora este lăsată la îndemâna practicienilor profesionişti.

233 Secţiunea Finanţe, Bănci şi Contabilitate PREZENTAREA SITUAŢIILOR FINANCIARE Situaţiile financiare anuale reprezintă un mijloc de comunicare cu lumea afacerilor, iar contabilitatea a devenit o armă economică pentru promovarea intereselor financiare, comerciale, culturale. Scandalurile financiare recente şi puternicele dezbateri contabile ne fac să ne gândim profund asupra viitorului profesiei contabile atât la nivel internaţional dar şi naţional. Contabilitatea generală nu înfăţişează întreprinderea în toată complexitatea sa: ea nu furnizează decât imagini care se numesc bilanţ, cont de rezultat, tablou de finanţare. Imaginile contabile se supun unor ipoteze, opţiuni şi convenţii de observare, de cuantificare şi sesizare a realului foarte specifice; ipoteze, opţiuni şi convenţii desemnate sub conceptul generic şi ambiguu de principii ale contabilităţii. Rolul contabilităţii în economie este de necontestat, deoarece reuşeşte să îmbine în mod armonios teoria abstractă cu realitatea fenomenelor studiate. Prin mecanismul sistemului de conturi, contabilitatea furnizează informaţii nealterate de subiectivism şi solicită coerenţă şi exactitate în reflectarea fenomenelor economicofinanciare. Deşi obiectivele contabilităţii financiare sunt diverse trebuie subliniat că produsele finale ale oricărui sistem contabil sunt documentele de sinteză, iar oferta de informaţii furnizate de aceste documente depinde de utilizatori, respectiv de necesităţile lor informaţionale. O gamă variată de utilizatori, între care acţionari, creditori, salariaţi, manageri, potenţiali investitori, instituţiile financiare şi de credit, statul, tribunalele, în interacţiunea lor cu întreprinderea vor solicita informaţii, care se găsesc în situaţiile financiare. Informaţia contabilă degajată de situaţiile financiare, trebuie să fie utilă celor implicaţi în viaţa economică a întreprinderii. Pentru a atinge acest obiectiv, situaţiile financiare trebuie să conţină informaţii reale care să asigure fundamentarea deciziilor economice. Contabilitatea românească era (şi este) încă dominată de caracteristicile dreptului scris şi operează în contextul existenţei unei profesii liberale tinere, cu mică forţă de a se impune pe arena economică a ţării, şi cel al unei pieţe financiare instabile. Ea este bazată pe un sistem legislativ, este orientată cu predilecţie pentru satisfacerea cerinţelor puterii publice şi creditorilor bancari, şi nu ale investitorilor bursieri. Contabilitatea din România păstrează încă practici vechi ale vechiului sistem, adică secretul de întreprindere, şi este influenţată de regulile fiscale la un atare nivel încât nimic nu poate respira fără implicarea fiscalităţii, aspectele de formă sunt prioritare celor de fond (substanţa economică) în interpretarea tranzacţiilor şi evenimentelor economice, normalizarea este susţinută de o manieră mai mult sau mai puţin monopolistă de regulile guvernamentale. Intenţia justificată a investitorilor şi managerilor de a evalua performanţa întreprinderii şi de a previziona fluxurile de trezorerie viitoare este semnificativ şi negativ influenţată de scopul major cu care este acreditată contabilitatea, acela de a calcula impozite, făcând apel, în acest sens, la reguli de ordin fiscal.

234 224 Buletinul ştiinţific nr Confruntată cu dificultăţile tranziţiei şi în faţă fenomenelor tot mai puternice de mondializare a economiilor şi de globalizare a pieţelor financiare, ţara noastră prin guvernanţii săi, optează pentru o schimbare radicală în evoluţia contabilităţii, şi anume fundamentarea acesteia pe litera şi spiritul normelor contabile internaţionale. Pentru a răspunde obiectivelor sale, contabilitatea este fundamentată pe un set coerent de politici contabile şi tehnici de estimare, situate în perimetrul recunoaşterii elementelor care compun situaţiile financiare, al evaluării acestor elemente şi al publicării produselor sale finale. Fenomenul de globalizare a pieţelor financiare are ecou şi în contabilitatea românească, care începând cu anul 2000 păşeşte într-o nouă etapă a reformei. Se simţea nevoia ca întregul proces de normalizare contabilă să se bazeze pe un cadru teoretic al contabilităţii care să stabilească utilizatorii de informaţii contabile şi nevoile lor, să prezinte principiile contabile general admise, să definească conceptele şi noţiunile contabile. S-a răspuns acestor solicitări prin Ordinul Ministrului Finanţelor nr. 94 din pentru aprobarea Reglementărilor contabile armonizate cu Directiva a IV-a a Comunităţii Economice Europene şi cu Standardele Internaţionale de Contabilitate. Ulterior acest ordin a fost modificat de mai multe ori: Ordinul 1752/2005 şi 3055/2009. Totuşi aplicarea directivelor a IV-a şi a VII-a a CEE nu înseamnă că la nivel european normele contabile ar fi armonizate. Într-adevăr, directivele sunt rezultatul unui proces de concertare şi, ca urmare, includ opţiuni sau alternative pentru practica contabilă care pot fi sau nu incluse de către legislaţiile naţionale. Există diferenţe în alegerea opţiunilor la nivel european, chiar dacă minore, care sunt consecinţa adaptărilor naţionale şi care demonstrează că, chiar dacă poate fi definit un set de norme comun mai multor ţări, aplicarea acestor norme generează divergenţe în aplicare. Dacă directivele europene influenţează toate întreprinderile de mărime mare sau medie, normele IASC nu influenţează deocamdată decât practicile contabile ale marilor concerne internaţionale. Directivele europene au un impact mai larg, căci criteriul economic al mondializării nu afectează decât marile concerne, în timp ce voinţa politică extinde criteriile şi normele contabile la un ansamblu mai mare de întreprinderi care nu au neapărat acces la pieţele financiare. Armonizarea internaţională a poziţiilor în materie de abordare contabilă a evenimentelor dintr-o întreprindere este o cerinţă a întreprinderilor obligate să intervină în mai multe ţări, dar ea nu se va putea înfăptui fără intervenţia unei voinţe politice precum cea care susţine directivele europene de contabilitate. Rolul organismelor naţionale de armonizare depinde în mare parte de voinţa politică a statului, dar şi de constrângerile economice internaţionale, de schimbul de idei şi de practici contabile care favorizează dezvoltarea şi adaptarea unor norme în vigoare în alte ţări. Ce ne rezervă viitorul este dificil de estimat. Se vor aplica standardele de contabilitate care vor păstra în totalitate US GAAP sau IAS/IFRS, care sunt sub influenţa celor două mari blocuri: continental şi anglo-saxon? Răspunsul va fi dat în perioadele următoare. La conferinţa de la Fudoka, Japonia, au fost identificate patru direcţii de dezvoltare a convergenţei contabile: adoptarea unor standarde de înaltă calitate, internaţional acceptate;

235 Secţiunea Finanţe, Bănci şi Contabilitate 225 clarificarea şi soluţionarea problemelor specifice fiecărui standard sau fiecărei grupe de standarde; asigurarea că cerinţele fiecărui standard sunt respectate fără echivoc, în condiţii de fiabilitate, transparenţă şi obiectivitate; introducerea şi aplicarea standardelor contabile în mod ferm şi consecvent. Studiul de caz realizat de grupul NOVARTIS din Elveţia (a luat fiinţă prin fuzionarea firmelor de renume internaţional SANDOS şi CIBA-GEIGY), care a aplicat concomitent atât Standardele Internaţionale de Contabilitate cât şi US GAAP, prezentat în cadrul conferinţei de la Fudoka, a condus la diferenţe majore în ceea ce priveşte capitalurile proprii şi venitul net. Astfel, capitalurile proprii sunt cu 35,9% mai mari în situaţia în care se aplică US GAAP (23,406 mild.$ la IAS şi 31,808 mild. $ la US GAAP). În schimb, venitul net este mai mare cu 22% în cazul în care se aplică IAS (4,188 faţă de 3,408). În funcţie de aceşti indicatori se poate calcula rata rentabilităţii capitalurilor proprii, care este mai mare în cazul aplicării IAS (17,89% faţă de 10,71%). În analiza politicilor şi opţiunilor referitoare la întocmirea şi prezentarea situaţiilor financiare se va ţine cont de litera şi spiritul reglementărilor prevăzute în Ordinul M.F. nr. 3055/2009 şi, implicit de cele prezentate în norma contabilă internaţională IAS 1, Prezentarea situaţiilor financiare. Situaţiile financiare sunt o reprezentare structurată a poziţiei financiare a unei întreprinderi şi a tranzacţiilor efectuate de aceasta. Scopul situaţiilor financiare generale este de a oferi informaţii despre poziţia financiară, performanţa şi fluxurile de numerar ale unei întreprinderi, utile pentru o gamă largă de utilizatori în luarea deciziilor economice. Responsabilitatea întocmirii şi prezentării situaţiilor financiare revine consiliului de administraţie şi/sau altui organ de conducere al unei întreprinderi. Un set complet al situaţiilor financiare include următoarele componente: a) bilanţul; b) contul de profit şi pierdere; c) o situaţie care să reflecte fie: toate modificările capitalurilor proprii; modificările capitalurilor proprii, altele decât acelea provenind din tranzacţii de capital cu proprietarii şi distribuiri către proprietari; d) situaţia fluxurilor de numerar; e) politici contabile şi note explicative. De asemenea, întreprinderile sunt încurajate să furnizeze punctele de vedere critice ale conducerii, prin descrierea şi explicarea trăsăturilor principale ale performanţelor financiare şi poziţiei financiare, precum şi incertitudinile principale cu care acestea se confruntă. Întreprinderile pot să prezinte situaţii financiare adiţionale, precum rapoartele referitoare la mediu şi situaţii privind valoarea adăugată, mai ales în cazul în care acestea reprezintă industriile unde factorii de mediu sunt semnificativi, iar salariaţii sunt consideraţi un grup important de utilizatori. IAS 1 prevede o listă minimală de rubrici pentru structura şi conţinutul situaţiilor financiare. Informaţiile complementare situaţiilor financiare vor face obiectul notelor explicative. Fiecare componentă trebuie să fie în mod clar identificabilă şi să aibă cel puţin următoarele elemente de identificare:

236 226 Buletinul ştiinţific nr numele întreprinderii sau orice altă indicaţie echivalentă; dacă este vorba de întreprinderi individuale sau un grup de întreprinderi; moneda în care sunt prezentate situaţiile financiare; data bilanţului sau perioada acoperită de situaţiile financiare; nivelul de precizie utilizat în prezentarea cifrelor din situaţiile financiare. Politicile contabile sunt principiile, bazele, convenţiile, regulile şi practicile specifice adoptate de o întreprindere la întocmirea şi prezentarea situaţiilor financiare. Conducerea întreprinderilor trebuie să adopte politici contabile care să asigure furnizarea de informaţii de către situaţiile financiare, informaţii care trebuie să fie: a) relevante pentru nevoile utilizatorilor la luarea unor decizii; b) credibile în sensul că: reprezintă fidel rezultatele şi poziţia financiară a întreprinderii; reflectă substanţa economică a evenimentelor şi tranzacţiilor, şi nu doar forma lor juridică; sunt neutre adică nepărtinitoare; sunt prudente; sunt complete sub toate aspectele semnificative. O cerinţă prevăzută de acest standard este contabilitatea de angajament. Conform acesteia, tranzacţiile şi evenimentele sunt recunoscute atunci când apar (şi nu pe măsură ce numerarul sau echivalentele de numerar sunt încasate sau plătite), sunt înregistrate în evidenţele contabile şi sunt raportate în situaţiile financiare ale perioadelor la care se referă. În mod normal, situaţiile financiare sunt întocmite în mod consecvent, acoperind o perioadă de un an. În cazuri excepţionale, atunci când data bilanţului şi a situaţiilor financiare se schimbă, întreprinderea trebuie să prezinte în plus faţă de următoarele: a) motivul folosirii unei perioade diferite de un an; b) faptul că sumele comparative pentru contul de profit şi pierdere, modificările capitalurilor proprii, fluxurile de numerar şi notele aferente nu sunt comparabile. Situaţiile financiare sunt utile dacă ele sunt disponibile utilizatorilor în limita unei perioade rezonabile, după data bilanţului. Cu cât sunt întocmite şi publicate mai târziu, cu atât utilitatea lor se reduce. Se consideră că un termen de şase luni constituie o limită normală de prezentare a situaţiilor financiare. Caracteristicile calitative sunt atributele care determină utilitatea informaţiilor oferite de situaţiile financiare. Cele patru caracteristici calitative principale sunt: inteligibilitatea, relevanţa, credibilitatea şi comparabilitatea. Inteligibilitatea este calitatea informaţiilor de a fi uşor de înţeles de către utilizatori. În acest scop se presupune că utilizatorii dispun de cunoştinţe suficiente privind desfăşurarea activităţilor economice, de noţiuni de contabilitate şi au dorinţa de a studia informaţiile prezentate. Informaţiile sunt relevante atunci când influenţează deciziile economice ale utilizatorilor, ajutându-i pe aceştia să evalueze evenimente trecute, prezente sau viitoare, confirmând sau corectând evaluările lor anterioare. Relevanţa informaţiei este influenţată de natura sa şi pragul de semnificaţie. În anumite cazuri, natura informaţiei este suficientă, prin ea însăşi, pentru a determina

237 Secţiunea Finanţe, Bănci şi Contabilitate 227 relevanţa sa. Pragul de semnificaţie depinde de mărimea elementului sau a erorii, judecat în împrejurările specifice ale omisiunii sau declarării greşite. Informaţia este credibilă atunci când nu conţine erori semnificative, nu este părtinitoare, iar utilizatorii pot avea încredere că reprezintă corect ceea ce şi-a propus sau ceea ce se aşteaptă, în mod rezonabil, să reprezinte. Pentru a fi credibilă, informaţia trebuie să reprezinte cu fidelitate tranzacţiile şi alte evenimente pe care aceasta fie şi-a propus să le reprezinte, fie ceea ce ar putea fi aşteptat, în mod rezonabil, să reprezinte. De asemenea, evenimentele trebuie prezentate în concordanţă cu realitatea economică, nu doar cu forma lor juridică. Conturile anuale trebuie să dea o imagine fidelă atât a patrimoniului, a situaţiei financiare, cât şi a rezultatelor societăţii. Conceptul de imagine fidelă invită managerii la derogarea de la regulile de bază, dacă este necesar. Dacă intervin asemenea derogări, trebuie să fie menţionate în anexe şi să facă obiectul explicaţiilor detaliate. O altă cerinţă a credibilităţii informaţiei este neutralitatea sa, adică să fie lipsită de influenţe. Situaţiile financiare nu sunt neutre dacă, selectarea şi prezentarea informaţiei, influenţează luarea unei decizii sau formularea unui raţionament pentru a realiza un rezultat sau obiectiv predeterminat. Informaţiile sunt credibile dacă sunt evaluate cu prudenţă. Prudenţa înseamnă includerea unui grad de precauţie în exercitarea raţionamentelor necesare pentru a face estimările cerute în condiţii de incertitudine, astfel încât activele şi veniturile să nu fie supraevaluate, iar datoriile şi cheltuielile să nu fie subevaluate. În virtutea principiului prudenţei plus-valorile nu pot fi înregistrate în contabilitate decât dacă sunt realizabile, adică transformate într-un drept real sau de creanţă, iar minus-valorile sunt contabilizate din momentul în care apar ca probabile la închiderea exerciţiului. Pentru a fi credibilă, informaţia trebuie să fie completă, întrucât o omisiune poate face ca informaţia să fie falsă sau să inducă în eroare şi astfel, să nu mai aibă un caracter credibil şi să devină defectuoasă din punct de vedere al relevanţei. A patra caracteristică calitativă a informaţiilor este comparabilitatea acestora. Utilizatorii trebuie să poată compara situaţiile financiare ale unei întreprinderi în timp pentru a identifica tendinţele în poziţia financiară şi performanţele sale. Utilizatorii trebuie să poată compara situaţiile financiare ale diverselor întreprinderi, pentru a le evalua poziţia lor financiară, performanţa acestora şi modificările poziţiei financiare. BIBLIOGRAFIE 1. Bezbakh P. Inflaţie, dezinflaţie, deflaţie, Ed. Humanitas, Bucureşti, 1992; 2. Hennie van Greuning, Koen M., Standardele Internaţionale de Contabilitate, Traducere autorizată de Banca Mondială, Casa de editură IRECSON, Bucureşti, 2003; 3. Needles B. Andersen H., Principiile de bază ale contabilităţii, Ediţia a cincea, Ed. Arc, Bucureşti, 2001;

238 228 Buletinul ştiinţific nr Possler L., Lambru G., Lambru B., Contabilitatea întreprinderii, îndrumar practic actualizat şi completat prin Reglementările contabile prevăzute de Directivele Europene a IV-a şi a VII-a aprobate de Ordinul MFP nr. 3055/2005, Ediţia a VIII-a, Editura Fundaţiei Andrei Şaguna, Constanţa, 2010; 5. Ristea M., Dumitru C.G., Contabilitate aprofundată, Ed. Universitară, Bucureşti, 2009; 6. *** 7. *** 8. ***

239 Secţiunea Finanţe, Bănci şi Contabilitate 229 ABORDĂRI COMPARATIVE PRIVIND TEHNICILE DE IMPOZITARE A PROFITURILOR ÎN FRANŢA ŞI MAREA BRITANIE Lect. univ. dr. Ion PUŞCAŞU Universitatea Creştină Dimitrie Cantemir Facultatea de Finanţe, Bănci şi Contabilitate Braşov Abstract: Împozitul pe profit este un impozit direct, care influenţează activitatea agenţilor economici, deciziile de finanţare, investitiţii, politica de dividend. În articol sunt analizate principalele aspecte privind impozitarea profiturilor în Franţa şi Marea Britanie, precum şi măsurile ce urmează a fi adipatate la nivelul Uniunii Europene în domeniul impozitării profiturilor. Key words: impozit pe profit, obiect impozabil, subiect impozabil, baza de impozitare, cota de impozitare Impozitul pe profit este impozitul cu cea mai mare influenţă asupra activităţii economice a agenţilor economici. El este un impozit direct, achitat şi suportat de agenţii economici din profiturile realizate, influenţănd direct decizzile de finanţare, investiţii şi de dividend ale intreprinderilor. Deşi are o pondere relativ redusă, dar stabilă în ansamblul resurselor fiscale ale statelor, impozitul pe profit deţine un loc important în cadrul sistemelor fiscale moderne, datorită influenţei pe care o are asupra activităţii economice derulate de agenţii economici. 1. PRINCIPII ŞI REGULI UTILIZATE ÎN IMPOZITAREA AGENŢILOR ECONOMICI Impozitarea agenţilor economici, în sensul modern al termenului, a început în preajma primului război mondial (în Marea Britanie). În SUA, un impozit proporţional asupra veniturilor companiilor a fost introdus în 1909, cu o cotă de 1 % asupra veniturilor de peste dolari. La început impozitarea companiilor se făcea într-o manieră asemănătoare cu cea a persoanelor fizice, evoluţia doctrinei şi a tehnicilor fiscale a determinat diferenţierea celor două tehnici de impunere, ţinănd cont de specificul fiecăreia. Caracteristic fiecărei companii este derularea unei activităţi în scopul obţinerii de

240 230 Buletinul ştiinţific nr profit, în consecinţă obiectul impozabil este profitul şi nu venitul brut. Acest lucru a determinat abandonarea impozitării veniturilor şi adoptarea treptată a impozitării profitului, determinat ca diferenţă între veniturile şi cheltuielile aferente unei activităţi economice. În prezent, există de asemeni similitudini între impozitarea veniturilor indivizilor ce desfăşoară activităţi lucrative şi cea a companiilor, determinate obiectiv de natura şi scopul activităţii desfăşurate. Deşi există şi în prezent tehnici de impozitare a veniturilor (cifrei de afaceri), acestea sunt aplicate marginal, de regulă pentru intreprinderile mici şi foarte mici, fiind, în majoritatea cazurilor, şi opţionale (agentul, economic poate să aleagă între impozitarea normală a profitului sau impozitarea cifrei de afaceri). În general, pe plan internaţional se face distincţia între societăţile de capital şi societăţile de persoane. Primele sunt supuse impozitului pe profi, iar ultimele intră sub incidenţa impozitului pe venit la fel ca persoanele fizice. Subiectul impozitului pe profit este reprezentat de societăţile de capital organizate cel mai adesea ca societăţi pe acţiuni. Obiectul impozitului este reprezentat de profit, determinat ca diferenţă între veniturile şi cheltuielile totale ale subiectului impozabil. Elementele tehnice care ridică cele mai multe diferenţe între sistemele fiscale sunt, în principal : baza de impozitare cota de impozitare a. Baza de impozitare a impozitului pe profit este reprezentată de profitul impozabil, ce se obţine prin ajustarea fiscală a profitului contabil. De regulă, pentru a determina profitul impozabil, la profitul contabil se adaugă cheltuielile nedeductibile şi se scad deducerile fiscale, după formula : Profit impozabil = Profit contabil + Cheltuieli nedeductibile Deduceri fiscale. Ca urmare a extinderii afacerilor la nivel internaţional, a globalizării pieţelor s-au redus diferenţele existente între tehnicile fiscale naţionale de impozitare a profiturilor. În determinarea profiturilor impozabile există o serie de operaţiuni general valabile : determinarea profitului brut contabil, ca diferenţă între veniturile totale şi cheltuielile totale Cheltuielile luate în considerare sunt cele care în mod curent şi real contribuie la realizarea obiectului de activitate.al intreprinderii, în baza principiilor contabilităţii de angajamente. evaluarea intrărilor (achiziţiilor) şi a ieşirilor (livrărilor ) Cele mai utilizate metode de evaluare a stocurilor sunt : după fiecare intrare şi periodic ; primul intrat primul ieşit ( FIFO ) ; ultimul intrat primul ieşit (LIFO ) ; costul standard.(prestabilit). Utilizarea uneia sau alteia din metode ţine de politica adoptată de managementul entităţii în funcţie de obiectivele urmărite. regimul de amortizare. Amortizarea reprezintă includerea sistematică în cheltuielile de exploatare a valorii activelor imobilizate pe parcurscul unei perioade determinate. Modul de includere a acestor cheltuieli, precum şi deductibilitatea

241 Secţiunea Finanţe, Bănci şi Contabilitate 231 fiscală a acestora determină mărimea profitului impozabil şi a impozitului pe profit aferent. provizioanele se utilizează atunci cănd există indicii că deprecierea anumitor elemente de bilanţ sau anumite riscuri nu au caracter definitiv. Din punct de vedere fiscal, provizionale pot fi deductibile, respectiv nedeductibile, ele dimunuănd, respectiv majorănd profitul impozabil şi impozitul aferent cheltuielile deductibile/ nedeductibile. Cheltuielile nedeductibile sunt acele cheltuieli efectuate în mod real de intreprindere, dar care nu sunt recunoscute la calculul profitului impozabil. În consecinţă ele sunt adăugate la mărimea profitului brut pentru a dimensiona profitul impozabil. Sfera acestor cheltuieli este deosebit de vastă, existănd diferenţieri semnificative de la o ţară la alta. regimul aplicat căştigurilor de capital.. Acestea sunt de regulă taxate separat de profitul curent realizat de intreprindere, dar există şi situaţii în care cele două categorii sunt cumulate şi taxate împreună. Există ţări în care există o impunere separată a căştigurilor de capital : Germania, Franţa, Irlanda, Italia, Spania, Marea Britanie etc. Ţări în care nu există o impunere separată a căştigurilor de capital sunt : Argentina, Estonia, Suedia etc deducerile fiscale inclusiv veniturile neimpozabile. În ceea ce priveşte veniturile neimpozabile acestea sunt în general venituri ale capitalului mobiliar, respectiv dividende şi diferenţe favorabile ale titlurilor de participare. O categorie importantă de deduceri fiscale o reprezintă pierderile recuperabile. Recuperarea pierderilor poate fi făcută fie prin imputarea lor asupra profiturilor dintr-o perioadă anterioară ( Olanda, Canada 3 ani, SUA 2 ani, Germania, Marea Britanie etc 1 an), fie prin imputarea asupra profiturilor viitoare. Există ţări în care perioada viitoare de recuperare este nelimitată Germania, Olanda, Marea Britanie etc şi ţări în care perioada este de 20 ani cazul SUA, 10 ani ; Spania, Elveţia,. Romănia 7 ani etc. Acordarea posibilităţilor de reportare a pierderilor într-o perioadă viitoare nelimitată permite intreprinderilor şă îşi dimunueze, pe termen nelimitat, profiturile impozabile viitoare pănă la concurenţa pierderilor înregistrate. b. Cotele de impozitare sunt fie proporţionale, fie progresive. Ţările dezvoltate preferă utilizarea cotelor progresive de impozitare. De asemenea, se practică frecvent şi sistemul cotelor adiţionale la nivelul altor jurisdicţii fiscale ; statele federale, departamente, comune, localităţi. În Germania, cota standard este de 15%, la care se adaugă cote adiţionale specifice fiecărui oraş. În Marea Britanie, cota standard este de 28 %, iar pentru companiile mici cota de impozitare este de 21 %. În SUA cotele sunt progresive pănă la maxim de 35 %, iar statele federale aplică şi ele anumite cote adiţionale. În Japonia, cotele standard sunt progresive pe tranşe de capital social subscris, la acestea la acestea adăugăndu-se cote adiţionale la nivel de prefectură şi municipalitate. În general se poate remarca o tendinţă generală de scădere a cotelor de impozitare a profitului, atăt la nivel central, căt şi la nivel local.. Întreprinderile mici şi mijlocii beneficază de cote reduse de impozitare sau de un regim simplificat de taxare ce constă în taxarea proporţională a unei baze de calcul reprezentată de cifra de afaceri, capitalul social subscris. În Uniunea Europeană cotele de impozitare sunt cuprinse între 10% Bulgaria şi Cipru şi peste 30% în Spania, Italia, Belgia, Franţa, Malta. La nivelul Uniunii Europene, Franţa şi Germania au propus crearea unei baze comune pentru impozitul pe profit, companiile avănd opţiunea de a utiliza un regim unic în

242 232 Buletinul ştiinţific nr locul celor 27 de sisteme de impozitare diferite în UE. Conform noii propuneri impozitele datorate de companiile care au operaţiuni în mai multe ţări din Europa să se calculeze centralizat, apoi veniturile din impozite ar urma să fie distribuite fiecărui stat membru al U.E în care companiile multinaţionale operează. De asemenea, ţările au posibilitatea de a introduce propriul impozit pe profit, peste cel unic. Teoretic, în acest fel costurile admnistrative ar urma să scadă., şi se vor diminua avantajele statelor cu rate mai scăzute de impozitare. 2. IMPOZITAREA PROFITURILOR AGENŢILOR ECONOMICI ÎN FRANŢA În sfera de aplicare a impozitului pe profit întră beneficiile realizate de o societate comercială în Franţa, indiferent dacă societatea respectivă este persoană juridică franceză sau nu. Subiectul impozitului este reprezentat de societăţile de capital şi societăţilor asimilate celor de capital, anumite stabilimente publice care desfăşoară activitate economică şi comercială, colectivităţile teritoriale şi asociaţiile care nu sunt în mod expres exonerate. Societăţile de persoane pot opta să fie supuse impozitului pe profit Obiectul impozitului este reprezentat de beneficiile obţinute din activităţile desfăşurate pe teritoriul Franţei. În absenţa unor acorduri specifice internaţionale, o societate franceză nu plăteşte impozit pentru beneficiile realizate în străinătate de către sucursalele pe care le controlează. Profitul ce face obiectul impozitului este fie cel al fiecărerei societăţi în parte, fie cel al întregului grup această posibilitate fiind opţională pentru societăţile mamă. Baza de impunere este reprezentată de profitul impozabil realizat în urma activităţilor desfăşurate în Franţa. Ca regulă generală, profitul impozabil este determinat prin ajustarea fiscală a beneficiului contabil. Acesta se determină : fie ca diferenţă între veniturile totale şi cheltuielile totale dintr-un exerciţiu financiar, situaţie în care reflectă rezultatul de ansamblu al tuturor operaţiunilor efectuate de intreprindere, indiferent de natura lor ; fie ca diferenţă dintre valoarea activului net la închiderea şi deschiderea exerciţiului financiar, diminuată cu eventualele majorări de capital, majorată cu eventuale distribuiri de capital către acţionari.. Prima modalitate de determinare a profitului contabil are la bază teoria contului de profit şi pierdere, iar cea de-a doua se bazează pe teoria bilanţului. Diferenţa fundamentală constă în faptul că teoria bilanţului consideră plusvaloarea ca un element al beneficiului impozabil, în timp ce teoria contului de rezultate exclude plusvaloarea activului din sfera impozitului. În practică, profitul impozabil este determinat pe baza rezultatelor contabile anuale, cărăro li se pot aduce rectificări prin deduceri şi reintegrări extracontabile care trevuie să ţină seama de regulile fiscale specifice, cum ar fi : - existenţa unui regim fiscal de încurajare a investiţiilor în teritoriile franceze de peste mări (zone ce corespund fostelor colonii franceze, care beneficiază de autonomie, dar sunt parte integrantă a teritoriuli de stat francez. Astfel de teritorii sunt : Martinica, Guadelupa, Polinezia Franceză, Noua Caledonie), care permite, în anumite condiţii, ca societăţile să-şi deducă din profit o valoare egală cu valoarea investiţiilor productive.

243 Secţiunea Finanţe, Bănci şi Contabilitate sistemul exonerării pentru o treime, care presupune că din totalurile profiturilor realizate într-un sector economic prioritar, doar două treimi sunt luate în calcul la determinarea impozitului - non-deductibilitatea anumitor cheltuieli cum ar fi : amortizările unor active precum iahturile şi ambarcaţiunile de agrement, autoturismele peste un anumit plafon ; anumite amenzi şi enalităţi; dobănzile în exces plătite acţionarilor etc. - sunt acordate anumite scutiri pentru dividendele plătite de o filială societăţii mamă; există reducere de cote pentru anumite categorii de venit ( căştigurile din capital pe termen lung, redevenţele obţinute din concesionarea dreptului de proprietate industrială şi comercială ). În situaţia în care rezultă pierdere, aceasta poate fi reportată nelimitat în exerciţiile financiare viitoare. În anumite condiţii, ea poate fi imputată şi asupra beneficiilor din trei ani anteriori, dănd naştere unei crenţe fiscale asupra statului plătibilă în următorii cinci ani. Cotele de impozitare sunt diferenţiate fie în funcţie de cifra de afaceri, fie în funcţie de natura veniturilor impozabile. Cota standard este de 33,33 %, începănd de la 1 ianuarie Intreprinderile mici şi mijlocii (cu o cifră de afaceri sub de euro) achită o cotă de 15 % pentru beneficiile impozabile de pănă la de euro. De asemenea, cote de impozitare reduse sunt aplicate anumitor beneficii realizate de intreprinderi : - 0% pentru căştigurile de capital pe termen lung rezultate din cesiunea titlurilor de participare, deţinute cel puţin doi ani ; - 15% pentru căştigurile din concesionarea licenţelor de exploatare a brevetelor ; - 16,5 % pentru căştigurile din capital pe termen lung provenite din cesiunea titlurilor societăţilor imobiliare cotate, precum şi pentru căştigurile de capital nete din cesiunea de imobile. De asemenea, intreprinderile care realizează o cifră de afaceri de peste euro plătesc o contribuţie specifică sistemului fiscal francez, aşa numita contribuţie socială de solidaritate a intreprinderilor (C3S), deductibilă la calculul profitului impozabil. Cuantumul taxei de solidaritate se stabileşte plin aplicarea cotei de 3 % asupra cifrei de afaceri. Suplimentar marile intreprinderi cu o cifră de afaceri de peste de euro suportă o cotă adiţională de 3,3 % asupra părţii din profit ce cedăşeşte euro. Plata impozitului se face trimestrial, în 4 rate egale reprezentănd o pătrime din impozitul pe anul precedent. Ele au semnificaţia unor plăţi în avans, urmănd ca regularizarea să se facă pănă la lata de 15 a celei de a patra luni de la închiderea exerciţiului financiar. Ca modalităţi tehnice, se poate utiliza : - plata în numerar dacă impozitul este pănă în de euro ; - plata prin virament obligatorie dacă cifra de afaceri a anului precedent depăşeşte de euro ; - plata prin cec ; - plata electronică prin intermediul interfeţei web. În Franţa, începând cu anul 2010, companiile plătesc şi o contribuţie economică teritorială. Noua contribuţie are două componente :

244 234 Buletinul ştiinţific nr prima componentă, denumită şi contribuţia funciară a intreprinderilor, este bazată pe valoarea proprietăţilor imobiliare şi se calculează prin aplicarea unei cote ce variază de la o localitate la alta asupra valorii de închiriere a activelor imobiliare ; - a doua componentă, denumită contribuţia aferentă valorii adăugate de intreprindere se percepe doar asupra intreprinderilor cu o cifră de afaceri de peste de euro prin aplicarea unei cote unice de 1,5 %. Cuantumul total al contribuţiei economice teritoriale nu trebuie să depăşească 3% din valoarea adăugată de intreprindere, fiind deductibilă la calculul profitului impozabil. 3. IMPOZITAREA PROFITURILOR AGENŢILOR ECONOMICI ÎN MAREA BRITANIE Impozitul pe profit a fost introdus în Marea Britanie în anul 1965 suferind în timp numeroase modificări. Subiectul impozitului este reprezentat de companiile care derulează activităţi economice în scopul obţinerii de profit şi anume : - societăţile şi asociaţiile, inclusiv cluburile şi asociaţiile de comerţ dar nu societăţile de persoane, instituţiile care asigură servicii medicale, autorităţile locale sau asocierile între autorităţile publice locale ; - societăţile nerezidente care obţin profituri din activităţi comerciale în Regatul Unit ; - entităţile de tip building societies (asociaţii pentru finanţarea împrumuturilor imobiliare) ; - societăţile mutuale de asigurări ; - intreprinderile cu capital de stat, companiile de utilităţi publice etc. Obiectul impozitului îl reprezintă profiturile realizate în Marea Britanie şi în străinătate de către companiile rezidente. Companiile care nu sunt rezidente, dar care îşi desfăşoară activitatea în Marea Britanie prin intermediul unui sediu permanent sunt obligate la plata impozitului doar pentru profiturile ce rezultă din activităţile acelui sediu permanent. Baza de calcul este reprezentată de profitul impozabil, care se determină prin scăderea din veniturile impozabile a cheltuielilor deductibile Dividendele şi alte distribuiri primite de la companii britanice nu sunt impozabile. Sfera cheltuielilor deductibile cuprinde în general : - dobănzi şi redevenţe. Dobănzile aferente împrumuturilor pentru activităţi comerciale sunt deductibile integral, în timp ce împrumuturile aferente activităţii necomerciale se deduc doar la nivelul diferenţei pozitive dintre cheltuielile cu dobănzile şi veniturile din dobănzi. ; - cheltuielile privind achiziţia unor active intangibile precum drepturile de proprietate intelectuală, good-wil-ul. Anumite cheltuieli sunt deduse pe baze anuale, din profitul brut anual al companiei cum ar fi redevenţe, rente anuale. În categoria cheltuielilor nedeductibile se includ dividendele, parţial cheltuielile de protocol, cheltuielile de capital cu excepţia aşa numitelor capital allowances.

245 Secţiunea Finanţe, Bănci şi Contabilitate 235 Cheltuielile întâlnite în sistemul fiscal britanic sub denumirea de capital allowances reprezintă cheltuielile cu amortizarea activelor fixe deductibile fiscal. În timp ce deprecierea (depreciation) reprezintă amortizarea contabilă, alocaţiile de capital (capital allowances) reprezintă amortizarea fiscală. Această abordare specifică sistemelor fiscale de inspiraţie britanică are la bază faptul că deprecierea este văzută ca o cheltuială de capital (şi nu ca o cheltuială de exploatare) şi, în consecinţă nu poate fi dedusă din veniturile anuale. De aceea se utilizează un termen specific, respectiv capital allowances. Amortizarea fiscală (capital allowances) este reglementată de un act specific şi prevede modul de depreciere a activelor fixe, prin precizarea cotei ce se poate amortiza anual. Cotele de amortizare pentru diverse active fixe sunt : - maşini şi utilaje 20% ; - clădiri industriale şi agricole 4 % ; - active folosite în cercetare şi dezvoltare 100% ; - active utilizate în industria extractivă 10% etc. Metoda amortizării accelerate se foloseşte pentru maşini şi utilaje, knowhow şi patente, în timp ce pentru clădiri industriale şi agricole se foloseşte metoda amortizării liniare. În momentul vănzării unor active la un preţ mai mare decăt valoarea rămasă de amortizat, diferenţa reprezintă venit impozabil. Dacă preţul de vănzare este mai mic, decăt valoarea de amortizat, diferenţa reprezintă cheltuială deductibilă. Câştigurile de capital sunt impozitate cu o cotă normală şi nu sunt influenţate de amortizările fiscale. Stocurile sunt evaluate anual la valoarea cea mai mică dintre costul efectiv şi valoarea de piaţă. Stocurile la sfărşitul anului sunt tratate drept venituri, iar cele de la începutul anului drept cheltuieli. De regulă, din punct de vedere fiscal este acceptată doar metoda FIFO de evaluare a stocurilor. Rezervele constituite pe seama profiturilor nu sunt deductibile. Provizioanele sunt deductibile în măsura în care se referă la obligaţii al căror cuantum nu a fost încă determinat. Regimul de raportare a pierderilor este diferit după cum avem de-a face cu pierderi curente sau pierderi de capital. Pierderile curente din activităţi comerciale pot fi imputate în trecut pe o perioadă de 1 an şi reportate nelimitat în viitor asupra profiturilor din aceleaşi activităţi comerciale. Pierderile din capital sunt recuperate din căştigurile din capital ale aceluiaşi an. Pierderile nete rămase pot fi reportate şi recuperate din căştigurile de capital ale anilor anteriori, nelimitat. Cotele de impozitare sunt progresive pe tranşe de profit impozabil astfel : Profit impozabil anual GBP Cota de impozitare Până la ,75 Peste

246 236 Buletinul ştiinţific nr Aceste praguri sunt reduse proporţional pentru contribuabilii pentru care perioada fiscală este mai mică de 12 luni. Perioada fiscală este anul financiar, care în Marea Britanie începe la 1 aprilie şi se termină la 31 martie. Termenele de plată a impozitului sunt influenţate de perioada contabilă utilizată de intreprindere, care este de regulă de 12 luni dar poate fi şi mai mică. Plata impozitului se face de marile companii în 4 rate anuale la data de 14 a lunilor a VII-a, a X-a, a XII-a şi a XVI-a ce urmează după începerea perioadei contabile. Perioada contabilă începe cănd compania intră sub incidenţa impozitului pe profit sau în cazul în care este deja, la sfărşitul perioadei precedente. Celelalte companii care nu depăşesc lire sterline plătesc impozitul pe profit în termen de 9 luni de la termenul perioadei contabile. Un alt aspect specific impozitului pe profit în Marea Britanie este reprezentat de faptul că plata impozitului trebuie făcută înainte de completarea şi depunerea declaraţiei fiscale anuale privind impozitul pe profit. Acest lucru se face cel mai tărziu în termen de 12 luni de la finalizarea perioadei contabile. Concluzie. Impozitul pe profit influenţează în mod semnificativ activitatea economică a intreprinderilor, politica de finanţare, investiţii şi de dividend. Constituirea unei baze comune de impozitare la nivelul Uniunii Europene ar simplifica costurile admnistrative cu acest impozit dar ar dezavantaja ţările care au o cota de impozitare mai mică decăt cea standard, BIBLIOGRAFIE 1. S. Lazăr, Sisteme fiscale comparate, Ed. Wolters Kluwer, M. Şt. Minea, C. F. Costaş, Fiscalitatea în Europa la începutul mileniului III, Ed. Rosetti, A. M. Tatoiu, Armonizarea sistemelor fiscale în contextul integrării în Uniunea Europeană, Ed. Casei Cărţii de Ştiinţă, Cluj 2008.

247 Secţiunea Finanţe, Bănci şi Contabilitate 237 MANAGEMENTUL CRIZEI Lect. univ. dr. Luminiţa NASTOVICI Universitatea Creştină Dimitrie Cantemir Facultatea de Finanţe, Bănci şi Contabilitate Braşov Rezumat: Al treilea tip de criză finaciară implică o distrugere severă a pieţelor financiare interne care împiedică funcţionarea economiei reale. O asemena criză este periculoasă pentru activitatea reală, deoarece poate distruge sistemul de plăţi şi acele pieţe care canalizează fonduri de la cei care economisesc către cei care împrumută. Crizele bancare şi de monedă pot fi compenente ale unei crize finaciare de sistem, dar aceasta din urmă este mai mare decât fiecare din primele două şi implică pieţele de acţiuni de obligaţiuni, ca de altfel şi instituţiile pieţei monetare. Cuvinte cheie: Criza financiara de sistem, criza bancara, criza manageriala Potrivit unui raport FMI: Crizele de orice fel au adesea origini comune: instalarea unor dezechilibre economice de durată şi o proastă evaluare a preţurilor activelor sau a ratelor de schimb adesea într-.un context de perturbaţii ale sectorului financiar şi de rigidităţi structurale. O criză poate să fie provocată de o pierdere bruscă de încredere în monedă şi în sistemul bancar, determinate de evenimente, cum ar fi o corectare bruscă e preţului activelor sau de o distrugere a politicii de credite sau ieşiri de fluxuri de capital care toate demonstrează slăbiciune economică şi financiară. Crizele pot să angajeze o scădere bruscă în active şi eşecuri ale instituţiilor financiare şi ale corporaţiilor nefinanciare. Desigur, nu toate corecţiile dezechilibrelor implică o criză. Dacă se întâmplă aşa sau nu, depinde înafară de mărimea dezechilibrelor însele- de credibilitatea politicilor în a corecta dezechilibrele şi în a realiza o aterizare lină, precum şi de robusteţea sistemului financiar al unei ţări. Aceşti factori determină împreună vulnerabilitatea economiei la criză. Crizele pot deci să fie considerate o consecinţă a perturbaţiilor economice atunci când economiile suferă de un mare grad de vulnerabilitate. 1 Declanşarea crizei financiare actuale poate fi fixată oficial în 2007, când American Home Mortgage a dat faliment din cauza prăbuşirii pieţei imobiliare din 1 FMI, World Economic Outlook, mai 1998, pg.75

248 238 Buletinul ştiinţific nr SUA, prăbuşire cauzată în special de scăderea de către FED a ratelor dobânzilor de la 6,5% la 1% într-o perioadă de doar 3 ani. Practic era o invitaţie spre creditare şi supraconsum inclusiv pentru persoane cu riscuri mari de creditare, care în mod normal nu aveau voie să ia credite sau ar fi fost respinse de normele mai aspre din trecut privind creditarea. Astfel, valoarea reală a caselor a fost artificial umflată din cauza revânzărilor efectuate pe un fond speculativ, păcălite fiind în special băncile, care preluau ipotecile cu grad mare de risc(subprime). Aceasta a fost începutul sfârşitului construcţiilor noi şi al băncii Lehman Brothers. Criza imobiliară s-a extins rapid şi asupra cardurilor de credit, datoriilor creditelor auto şi ulterior în industrie. Faptul că în acelaşi an cu actuala criză, s-a înregistrat şi cea mai mare fraudă de pe piaţa de capital, produsă de Bernard Madoff, fost preşedinte al bursei NASDAQ a doua piaţă de capital ca mărime din New York, după New York Stock Exchange, la vârsta de 70 ani, fondatorul şi principalul acţionar. Bernard Madoff Investment Securities, va conduce clar către o frică a investiţiilor de plasare a banilor în aceste instrumente financiare. Aceste fapte ar putea duce spre o reorientare către investiţii masive în domenii mai puţin volatile şi mai palpabile din punct de vedere a transformării lor în lichidităţi cum ar fi construcţii, infrastructură, proiecte de dezvoltare a energiilor alternative, etc. Economia mondială nu se află în depresiune; probabil că nici nu va cădea în depresiune, cu toată amploarea crizei curente. Dar, cu toate că depresiunea în sine nu s-a întors, economia declinului genul de probleme prin care s-a caracterizat mare parte din activitatea economică a anilor 1930, şi pe care de atunci nu le-am mai întâlnit şi-a făcut o uluitoare revenire în forţă pe scenă, sub lumina reflectoarelor. Acum cincisprezece ani, nimănui nu i-ar fi trecut prin cap că naţiunile moderne vor fi obligate să îndure caznele cumplite ale unei recesiuni, doar de teama speculanţilor voluntari, şi că marile naţiuni avansate se vor trezi repetat incapabile să genereze suficiente cheltuieli pentru a-şi ţine ocupaţi lucrătorii şi agenţii economici. Sistemul economic mondial s-a dovedit a fi un loc mult mai primejdios decât ne-am fi închipuit.cum de-a ajuns lumea să fie atât de periculoasă? Mai important, cum putem ieşi din criza actuală şi ce putem face, în primul rând, pentru a ne asigura că aceste crize nu vor mai avea loc? 1 Ce înseamnă că economia declinului s-a întors? În esenţă, înseamnă că, pentru prima oară de două generaţii încoace, neajunsurile din partea de cerere a economiei un volum al cheltuielilor private insuficient de mare pentru a utiliza toată capacitatea productivă disponibilă - au devenit limitarea clară şi actuală a prosperităţii pentru o mare parte a lumii. Atât economişti, cât şi factorii responsabili cu politicile publice şi pulicul educat, în general nu erau pregătiţi pentru aşa ceva. Garnitura de idei hazardate care şi-a arogat denumirea de teorie economică a ofertei este o doctrină fixistă, care nici n-ar fi avut cine ştie ce influenţă dacă n-ar fi alimentat cu cântece de sirenă ideile preconcepute ale unor oameni cu bani. Dar, pe parcursul ultimilor decenii, accentul gândirii economice a deviat constant dinspre latura creşterii spre latura ofertei, în economie. Această deviere a fost în parte rezultatul disputelor teoretice din câmpul ştiinţei economice, dispute care, aşa cum se întâmpla adesea, au ajuns să se difuzeze treptat, sub o formă oarecum tranchilizantă, în discursul de interes general. Succint, sursă de dispute teoretice a fost următoarea: în principiu, deficitele de cerere agregată s-ar remedia 1 Krugman Paul, Întoarcearea economiei declinului şi criza din 2008, editura Publica, Bucureşti, 2009, pg.208

249 Secţiunea Finanţe, Bănci şi Contabilitate 239 singure dacă salariile şi preţurile ar scădea rapid în faţa şomajului. În povestea cu cooperativa de baby-sitting, un mod în care situaţia s-ar fi putut rezolva singură ar fi fost prin scăderea preţului unei ore de babysitting, exprimat în cupoane, ceea ce ar fi făcut ca puterea de cumpărare a ofertei existente de cupoane să crească, iar cooperativă s-ar fi întors la situaţia de,ocupare deplină, fare nici o intervenţie din partea managerilor săi. În realitatea practică, preţurile nu scad rapid în faţa unei recesiuni, dar economiştii n-au reuşit deocamdată să cadă de acord asupra rnotivului exact pentru care se întâmplă aşa. Rezultatul a fost o serie de acerbe bătălii academice, care au făcut din întreg subiectul recesiunilor şi al modului cum ele au loc un adevărat câmp minat profesional, pe care tot mai puţini economişti se incumetă să păşească. Iar publicul larg a conchis, perfect de înţeles, fie ca economiştii nu înţeleg recesiunile, fie ca remediile aplicate pe latura cererii au fost discreditate. Adevărul este că blajina şi demodata macroeconomie a cererii are multe să ne ofere în situaţia nenorocită în care ne aflăm - dar apărătorilor ei le lipseşte orice convingere, pe când criticii ei debordează de intensitate pasională. Paradoxal, dacă neajunsurile teoretice ale economiei cererii sunt un motiv pentru care noi n-am fost pregătiţi să sesizăm întoarcerea problemelor specifice declinului, un al doilea motiv sunt tocmai succesele sale practice. Pe perioada tuturor acelor decenii în care economiştii s-au contrazis reciproc, unii spunând că politica monetară poate fi folosită pentru scoaterea unei economii din recesiune, iar alţii că nu, băncile centrale le-au luat-o de nenumărate ori înainte şi exact asta au şi făcut cu atâta eficienţă încât, de fapt, ideea unei depresiuni economice prelungite, din cauza cererii insuficiente, a devenit neverosimilă. Indubitabil ca Rezervă Federală şi omoloagele ei din alte ţări pot oricând să reducă dobânzile îndeajuns încât să menţină un volum ridicat al cheltuielilor; cu excepţia unui termen de timp foarte scurt, aşadar, unica limitare asupra performanţei economice este capacitatea unei economii de a produce cu alte cuvinte, latura ofertei. Chiar şi acum, mulţi economişti se gândesc în continuare la recesiune ca la o problemă minoră, studiul lor părându-li-se un subiect vag dezonorant. Robert Lucas a afirmat explicit ideea că ciclul economic nu mai constituie un subiect important şi că economiştii ar trebui să-şi îndrepte atenţia spre progresul tehnologic şi spre creşterea pe termen foarte lung. Aceste chestiuni sunt importante şi minunate, iar pe termen foarte lung ele sunt cele care contează cu adevărat dar, aşa cum a subliniat Keynes, pe termen foarte lung suntem cu toţii morţi. Între timp, pe termen scurt, lumea se împleticeşte dintr-o criză într-alta, toate având ca sâmbure cruciala problemă a generării unei cereri suficiente. Japonia începând din anii 1990, Mexicul în 1995, Mexicul, Thailanda, Malaysia, Indonezia şi Coreea în 1997, Argentina în 2002 şi cam toată lumea în , o ţară după cealaltă, la rând, au trecut printr-o recesiune care, cel puţin temporar, anulează ani întregi de progres economic, şi constată că solurile tradiţionale de politică publică nu par să mai aibă nici un efect. Din nou, a devenit cruciala întrebarea cum se poate crea suficientă cerere pentru a se folosi capacitatea economiei. Economic declinului s-a întors. Lucrul de care lumea are nevoie în acest moment este o operaţiune de salvare. Când sistemul global de creditare a ajuns într-o stare de paralizie, şi un declin la scară globală îşi ia elan. Reforma punctelor slabe care au făcut posibilă această criză este esenţială, dar mai poate aştepta niţel. În primul rând, trebuie să ne ocupăm de primejdia clară şi imediată. Pentru a face acest lucru, responsabilii

250 240 Buletinul ştiinţific nr politicilor de guvernare din toată lumea trebuie să realizeze două lucruri: să pună iarăşi în mişcare creditarea şi să stimuleze cheltuielile. Prima sarcină este şi cea mai grea, dar trebuie îndeplinită, şi cât mai curând. Nu trece zi fără să mai auzim de încă vreun dezastru declanşat de întrebarea creditării, cum ar fi de exemplu, colapsul acreditivelor principala metodă de finanţare pentru comerţul mondial. Dintr-odată, importatorii, mai ales cei din ţările în curs de dezvoltare, nu-şi mai pot onora promisiunile de cumpărare, iar vapoarele lâncezesc în porturi: indicele Baltic Dry, larg utilizat ca indicator al costurilor de transport pentru marfă, a scăzut cu 89 la sută în Ceea ce se ascunde în spatele contracţiei creditului este combinaţia dintre scăderea încrederii şi capitalul decimat al instituţiilor financiare. Oamenii şi instituţiile, inclusiv cele financiare, nu vor să mai facă afaceri cu nimeni care nu deţine un capital substanţial cu care să-şi garanteze promisiunile, deşi criza a pustiit rezervele de capital ale tuturor. Soluţia evidentă este să se introducă în sistem mai mult capital. De fapt, este un răspuns standard în situaţiile de criză financiară. În 1933, administraţia Roosevelt a înfiinţat Compania de Finanţare a Reconstrucţiei, pe care a folosit-o pentru a recapitaliza băncile prin achiziţionarea de acţiuni preferenţiale acţiuni cu drept prioritar asupra profiturilor, faţă de acţiunile comune. Atunci când Suedia a trecut printr-o criză financiară la începutul anilor 1990, guvernul a intervenit şi le-a pus la dispoziţie băncilor un plus de capital egal cu 4 la sută din PIB-ul ţării echivalentul a circa 600 de miliarde de dolari, pentru Statele Unite, la valorile de azi în schimbul unei părţi din acţiunile lor. Atunci când Japonia s-a mobilizat să-şi salveze băncile în 1998, guvernul a cumpărat acţiuni preferenţiale în valoare de peste 500 de miliarde de dolari, adică, în termeni raportaţi la PIB, echivalentul unei injecţii de capital de două trilioane de dolari în Statele Unite. În fiecare caz, aportul suplimentar de capital a ajutat la refacerea capacităţii băncilor de a oferi împrumuturi şi a dezgheţat pieţele creditului. O operaţiune de salvare financiară în termeni asemănători se desfăşoară la ora actuală în Statele Unite (ca şi în alte economii avansate), chiar dacă a venit cu întârziere, în parte mulţumită înclinaţiilor ideologice ale administraţiei Bush. La început, după căderea băncii de investiţii Lehman Brothers, trezoreria Statelor Unite a propus să cumpere active toxice în valoare de 700 de miliarde de dolari de la bănci şi alte instituţii financiare. Totuşi, nu s-a explicat în niciun fel cum se presupunea că acest lucru va ajuta situaţia. (Dacă trezoreria ar achita valoarea de piaţă, n-ar ajuta cu aproape nimic poziţia de capital a băncilor, iar dacă ar achita un preţ peste valoarea de piaţă, ar risca să fie acuzată că aruncă pe geam banii contribuabililor). Statele Unite au urmat şi ele calea deschisă mai întâi de Marea Britanie, iar apoi de ţările continentului european, după care au convertit acest plan într-o schemă de recapitalizare. Pare îndoielnic totuşi că acest lucru va fi suficient pentru a răsturna cu totul situaţia, din cel puţin trei motive. În primul rând, chiar dacă se utilizează în întregime cele 700 de miliarde de dolari pentru recapitalizare (până acum, numai o infimă parte a fost angajată), rămâne tot foarte puţin, relativ la PIB, în comparaţie cu fondurile injectate pentru salvarea băncilor japoneze şi se poate susţine cu argumente că gravitatea crizei financiare din Statele Unite şi, acum, din Europa rivalizează cu cea a Japoniei. În al doilea rând, nici acum nu-i clar ce porţiune din injecţia de capital va ajunge în sistemul parabancar, care constituie miezul problemei. În al treilea rând, nu-i deloc clar dacă băncile se vor arăta dispuse să dea

251 Secţiunea Finanţe, Bănci şi Contabilitate 241 cu împrumut fondurile primite, în loc să le ţină sub cheie (o problemă întâmpinată de politica Noii înţelegeri a lui Roosevelt, în urmă cu şaptezeci şi cinci de ani). Acţiunile AIG au scăzut cu 54,6% în 2008, fapt care a dus la temeri finaciare. După ce a înregistrat pierderi în trei trimestre consecutive în total de 18,5 mld. dolari, AIG încearcă să se salveze în ultima clipă şi cere un impresionant credit din Rezerva Federală în valoare de 18,5 mld. usd. AIG va rambursa creditul prin intermediul vânzării activelor sau emiterii de noi titluri de valoare. Compania va plăti o dobândă cu 8,5% mai mare decât rata dobânzii pentru împrumuturi bancare interbancare la Londra, cu scadenţa la 3 luni. 1 Recapitalizarea va trebui în cele din urmă să devină mai consistentă şi mai amplă, şi va trebui în cele din urmă să existe o asumare în grad mai mare a controlului guvernamental în fapt, se va apropia mai mult de o naţionalizare temporară, dar completă a unei porţiuni semnificative din sistemul financiar. Ca să fie foarte clar: acesta nu este un obiectiv pe termen lung, o chestiune de acaparare a stâlpilor de bază dintr-o economie sectorul financiar trebuie să fie reprivatizat de îndată ce se poate face în siguranţă acest lucru exact la fel cum Suedia a readus băncile în sectorul privat, după marea operaţiune de salvare de la începutul anilor nouăzeci. Pentru moment însă, important este să se relaxeze creditarea, prin orice mijloace la îndemână, fără a mai pierde vremea cu despicatul firului în patru pe motive ideologice. Cea mai mare nenorocire ar fi să stăm cu mâinile-n sân şi să nu facem ceea este necesar, doar de teamă că intervenţia pentru salvarea sistemului financiar miroase a,socialism. Acelaşi lucru este valabil şi în cazul altei variante de abordare pentru rezolvarea îngheţului creditării: determinarea autorităţilor federale să desfăşoare, temporar, activităţi de creditare directă a sectorului nefinanciar. Disponibilitatea Rezervei Federale spre a cumpăra efecte comerciale reprezintă un pas important în această direcţie, dar probabil că va fi nevoie de mai mult. Toate aceste acţiuni trebuie să fie coordonate împreuna cu alte ţări avansate, din raţiuni de globalizare a finanţei. Parte din câştigul adus de intervenţiile Statelor Unite pentru salvarea sistemului financiar este că ele ajută la relaxarea accesului la credit în Europa; parte din câştigul adus de eforturile similare ale europenilor este că ele ajută la relaxarea creditului aici, în America. Deci toată lumea ar trebui să facă acelaşi lucru, mai mult sau mai puţin; suntem cu toţii în aceeaşi oală. Şi încă un lucru: propagarea crizei financiare spre pieţele emergente face ca un efort global de salvare pentru ţările în curs de dezvoltare să reprezinte parte din soluţia la criză. La fel ca şi cu recapitalizarea, unele componente au fost deja puse în mişcare: Fondul Monetar Internaţional a oferit împrumuturi unor ţări cu economii aflate în dificultate, cum ar fi Ucraina, fără atâta dăscăleală moralizatoare şi cereri imperioase de austeritate, ca atunci când s-a implicat în criza asiatică din anii Între timp, Fed-ul a venit cu acorduri valutare reciproce pe durată determinată (aşanumitele linii de swap ) pentru băncile centrale ale pieţelor emergente, dându-le dreptul să împrumute dolari după necesităţi. La fel ca şi cu recapitalizarea, eforturile de până acum par să se îndrepte în direcţia cea bună, dar sunt prea modeste, deci va fi nevoie de mai mult. Chiar dacă operaţiunea de salvare a sistemului financiar începe să readucă la viaţă pieţele creditului, ne vom confrunta mai departe cu un declin global care 1 Nastovici Luminiţa, Produse şi servicii bancare, Editura Goldenprint SA 2010, pag.2

252 242 Buletinul ştiinţific nr acumulează inerţie. Ce-ar trebui făcut în această privinţă? Răspunsul, aproape sigur, este tradiţionalul stimul fiscal keynesian. Nimic de zis, Statele Unite au încercat un stimul fiscal la începutul atât administraţia Bush, cât şi democraţii din Congres pentru âmbiţat drept un plan de mărire forţată a economiei. Rezultatele efective au fost însă descurajatoare, din două motive. Mai întâi, stimulul a fost prea mic, echivalând cu doar vreun procent din PIB. Următorul stimul ar trebui să fie mult mai mare, nu mai puţin de patru procente, să zicem, din PIB. În al doilea rând, cea mai mare parte a stimulului bănesc a îmbrăcat forma unor reduceri de impozit, din care multe au fost mai degrabă economisite, decât cheltuite. Planul următor ar trebui să se concentreze pe susţinerea şi extinderea cheltuielilor publice susţinere, prin furnizarea de ajutor autorităţilor statale şi locale, şi extindere, prin finanţarea proiectelor de drumuri, poduri şi alte obiective de infrastructură. Obiecţia uzuală în faţa cheltuielilor publice ca formă de stimul economic este aceea că durează prea mult pentru a fi puse în mişcare că, până să-şi facă apariţia lovitura de berbec care să impulsioneze cererea, declinul a cam luat sfârşit. Dar acesta nu pare să fie acum cine ştie ce motiv de îngrijorare; ar fi foarte greu de văzut cum poate avea loc vreo revenire economică, afară de cazul în care răsare vreun nou balon speculativ neaşteptat, care să-l înlocuiască pe cel al locuinţelor. (Un titlu din publicaţia satirică The Onion a pus punctul pe i:,naţiunea chinuită de recesiune cere un nou balon speculativ în care să investească.) Atâta timp cât cheltuielile publice sunt împinse înainte cu o viteză rezonabilă, stimulul ar trebui să ajungă în timp util pentru a fi de ajutor şi mai are şi două imense avantaje în faţa scutirilor fiscale. Pe de-o parte, banii vor fi efectiv cheltuiţi; pe de alta, se va crea ceva de valoare (de exemplu poduri care să nu se prăbuşească). Unii cititori ar putea veni cu obiecţia că exact aşa a procedat Japonia în anii 1990, creând un stimulent fiscal prin cheltuieli pe lucrări publice şi aşa este. Dar chiar şi în Japonia totuşi, cheltuielile publice au împiedicat probabil o economie slăbită să cadă într-o depresiune efectivă. Mai mult decât atât, avem motive să credem că stimulul prin cheltuieli publice ar funcţiona mai bine în Statele Unite, dacă se acţionează prompt, decât a funcţionat în Japonia. Una la mână, că noi nu suntem încă prizonierii capcanei aşteptărilor dezinflationiste, în care Japonia a căzut după ani la rând de politici nu îndeajuns de viguroase. Şi Japonia a aşteptat mult prea multă vreme până să-şi recapitalizeze sistemul bancar o greşeală pe care să sperăm că noi n-o vom repeta. Ideea de bază, în toate acestea, este să atacăm criza actuală în spiritul hotărârii de-a face absolut orice lucru necesar pentru a remedia situaţia; dacă lucrurile care s-au făcut până acum nu sunt de ajuns, de a face mai mult, şi de a face altceva, până ce creditul începe să-şi dea drumul şi economia reală începe să-şi revină. Şi, după ce efortul de recuperare a ajuns departe, va fi momentul să ne întoarcere spre măsurile profilactice: reformarea sistemului, pentru ca o asemenea criză să nu se mai repete. A spus economia JohnMaynard Keynes la debutul Marii Crize: în cea mai mare parte a lui, motorul economic mergea bine, dar o componentă crucială, sistemul financiar, nu mai funcţiona. Keynes a mai spus ceva: Ne-am vârât singuri într-o încurcătură colosală, dând peste cap pârghiile de control ale unei maşinării delicate, căreia nu-i înţelegem modul de funcţionare. Ambele afirmaţii rămân la fel de adevărate acum pe cât erau atunci.

253 Secţiunea Finanţe, Bănci şi Contabilitate 243 Cum a apărut această a doua colosală încurcătură? După ieşirea din Marea Criză, am reproiectat maşinăria în aşa fel încât s-o înţelegem mă rog, în măsură suficientă încât să evităm marile dezastre. Băncile, piesele din sistem care se defectaseră atât de tare în anii 1930, au fost puse sub o reglementare strictă şi susţinute printr-o plasă de siguranţă solidă. În paralel, fluxurile internaţionale de capital, care au jucat un rol distructiv în anii 1930, au fost şi ele restricţionate. Sistemul financiar a devenit niţel mai anost, dar mult mai sigur. Pe urmă, lucrurile au început să fie iar interesante şi periculoase. Fluxurile crescânde de circulaţie internaţională a capitalului au pregătit scena pentru devastatoarele crize valutare din anii 1990 şi pentru criza financiară globalizată din Extinderea sistemului bancar din umbră, fără o extindere corespunzătoare a reglementării, a pregătit scenă pentru varianta de ultimă oră a retragerilor masive de fonduri la o scară masivă. Această variantă modernă a iureşului depunătorilor a presupus mai degrabă clicuri disperate pe mouse-ul calculatorului, decât mulţimi de oameni disperaţi în faţa uşilor ferecate ale băncilor, dar n-a fost cu nimic mai puţin pustiitoare. Ceea ce vom fi noi nevoiţi să facem, în mod evident, este să reasimilăm învăţămintele pe care bunicii noştri le-au tras din Marea Criză. Principiul de bază ar trebui să fie clar: orice lucru care trebuie să fie salvat prin intervenţie de urgenţă în timpul unei crize financiare, pentru că joacă un rol esenţial în mecanismul financiar, trebuie să fie reglementat atunci când nu există nicio criză, astfel încât să nu-şi asume riscuri excesive. Începând din anii 1930, băncilor comerciale li s-a irnpus să posede un capital adecvat, să păstreze rezerve de active lichide care să poată fi rapid transformate în bani numerar şi să-şi limiteze tipurile de investiţii pe care le fac totul în schimbul garanţiilor statului pentru momentele în care lucrurile merg prost. Acum, după ce am văzut cum o gamă largă de instituţii nebancare creează ceea ce echivalează cu o criză bancară, reglementarea comparabilă trebuie să fie extinsă asupra unei părţi mult mai mari din sistem. Va trebui totodată să cugetăm foarte serios la modul cum se cuvine abordată globalizarea financiară. Imediat după criza asiatică din anii 1990, au fost voci care au cerut restricţii pe termen lung asupra fluxurilor internaţionale de capital, şi nu doar măsuri temporare de control în momentele de criză. În cea mai mare parte, aceste apeluri au fost respinse, în favoarea unei strategii de acumulare a rezervelor de valută străină, considerate apte să zăgăzuiască orice criză viitoare. Acum se pare că această strategie n-a dat rezultatele scontate. Pentru ţări ca Brazilia şi Coreea, trebuie să fie un adevărat coşmar. După toate strădaniie şi eforturile pe care le-au făcut, să vadă cum trec iarăşi prin criză din anii 1990! Ce formă este cazul să îmbrace, exact, soluţia viitoare, încă nu se ştie clar, dar globalizarea financiară categoric s-a dovedit a fi încă şi mai periculoasă decât ne-am închipuit. Mulţi apreciază că actuala criză financiară îşi are rădăcinile în scăderea dramatică a preţului locuinţelor în SUA sau în căderea pieţei creditului pentru locuinţe. Această viziune este cel puţin incompletă. Cauzele fundamentale ale crizei financiare sunt mai adânci, atât de natură macroeconomică, cât şi de natură microeconomică, lucru menţionat recent de mai mulţi analişti: Altman (2009), Buiter (2008) şi Blanchard (2009). Cele două tipuri de cauze s-au intercondiţionat în producerea crizei. Mă voi referi pe rând la ambele tipuri de cauze. Cauza profundă a crizei financiare a fost lichiditatea abundentă creată de principalele bănci centrale ale lumii (FED, BOJ) şi de dorinta ţărilor exportatoare de petrol şi gaze de a limita aprecierea monedei. De asemenea, a existat o suprasaturare

254 244 Buletinul ştiinţific nr cu economisiri, generată de integrarea crescândă în economia globală a unor ţări (China, Asia de Sud-Est în general), cu rate mari de acumulare, dar şi de redistribuirea globală a avuţiei şi a veniturilor către exportatorii de bunuri tari (ţiţei, gaze naturale etc.). Lichiditatea abundentă şi suprasaturarea cu economisiri au creat resurse disponibile pentru investiţii, inclusiv în instrumente financiare sofisticate, nu uşor de înţeles de către unii investitori. Consecinţele existenţei lichidităţii abundente au fost ratele foarte scăzute ale dobâzii şi volatilitatea redusă a acestora. Împreună, aceste consecinţe au condus la creşterea apetitului pentru active cu câştiguri mari. În plus, volatilitatea redusă de pe piaţă a creat tendinţa de subestimare a riscului şi o adevărată lipsa de vigilenţă a investitorilor. Marjele de risc au fost şi ele foarte scăzute şi nediscriminatorii. Împreună, ratele scăzute ale dobânzii, apetitul pentru active cu câştiguri mari, vigilenţa scăzută faţă de risc şi marjele mici au mascat semnalele preţurilor pe pieţele financiare şi au condus la insuficienţa înţelegere a riscurilor implicate. Pe acest fundal au operat, şi o serie de cauze microeconomice: securitizarea frenetică, fisurile în modelul de afaceri ale agenţiilor de ratina, externalizările raţionale din punct de vedere privat dar socialmente ineficiente şi, în sfârşit competiţia internaţională crescută pentru dereglementări. Semnalele despre criză au fost date de economişti, dar nu au fost luate în seamă. Totuşi, trebuie spus că magnitudinea crizei a fost, până recent, evident subestimată de toată lumea. Consecinţa securitizării frenetice a fost că, odată ce criza a fost declanşată de apariţia eşecurilor la plata ratelor la creditele pentru case, piaţa financiară a devenit netransparentă. Instalarea neîncrederii investitorilor a plasat rapid titlurile emise de vehiculele cu scop special (VSP) în categoria riscante (calitatea activelor pe care le finanţau nu mai era clară) şi refinanţările au devenit imposibile. Datorită discrepanţei dintre maturităţile pe active şi pasive, aceste VSP au început să se bazeze pe linii de finanţare de la băncile sponsor. În final, cererea de lichiditate, în combinaţie cu pierderea încrederii între bănci, a rezultat în goană după cash şi rata dobânzii efective a început să crească. În SUA şi în unele state din Europa, guvernele şi băncile centrale au răspuns prin îmbunătăţirea lichidităţii; acordarea de garanţii guvemamentale pentru împrumutului recapitalizarea instituţilor financiare; garantarea celor mai noi emisiuni de către bănci asigurate; prevenirea colapsului dezordonat al întreprinderilor mari interconectate; cumpărarea de acţiuni în bănci; reduceri coordonate ale ratelor dobânzii. Deşi astfel de măsuri au fost puse în aplicare, după 17 luni de la declanşarea turbulenţelor, piaţă a rămas netransparentă, ceea ce a amplificat criza financiară şi a facilitat trecerea ei în sectorul real al economiei, mai întâi în SUA, apoi şi în alte ţări dezvoltate. Care sunt în continuare principalele provocări? Pe termen scurt principala provocare o constituie găsirea soluţiilor care să restabilească încrederea investitorilor şi a consumatorilor. Pe termen lung, principala provocare o constituie ajustarea principiilor care ghidează reforma sistemului financiar internaţional, în principal referitor la transparentă, îmbunătăţirea reglementărilor privind contabilitatea titlurilor, asigurarea reglementării adecvate a pieţelor, firmelor şi produselor financiare, asigurarea integrităţii pieţelor financiare (privind manipularea pieţei şi fraudă), şi întărirea cooperării între instituţiile financiare ale lumii (modernizarea structurilor de guvernanţă ale FMI şi ale Băncii Mondiale). Etica afacerilor nu lipseşte din această listă de provocări ale viitorului.

255 Secţiunea Finanţe, Bănci şi Contabilitate 245 În epoca celei mai ample revoluţii ştiinţifico-tehnice şi a celei mai susţinute creşteri economice din istoria modernă au apărut, oarecum brusc, semnele incapacităţii de plata şi ale insuficienţei lichidităţilor financiare. Acestea au fost secondate neîntârziat de reducerea creditării, apoi de scăderea activităţilor economice şi de somaj, cu frământările sociale şi efectele politice în consecinţă. În pofida speranţelor iniţiale, desigur nerealiste, unele ţări, precum România, vor fi afectate mai dramatic de criza financiară şi economică decât ţările dezvoltate. 1 Proiecţia principalilor indicatori macroeconomici în perioada este redată în Figura 1.2 (pag.13-14). Criza poate fi depăşită dacă se găsesc soluţii reale, şi poate duce chiar la progrese, iar singura criză ameninţătoare este tragedia de a nu dori să luptăm pentru a o depăşi 2. Figura 1. Evoluţia populaţiei ocupate şi a ratei şomajului (sursa: Efectele crizei financiare internaţionale s-au extins şi asupra economiei României. Totuşi, din punct de vedere al impactului direct, sistemul bancar a fost puţin afectat întrucât nu a fost expus la active toxice, precum şi datorită, măsurilor prezidenţiale şi administrative adoptate de-a lungul timpului de către Banca Naţională a României. Indirect însă, criza financiară internaţională şi mai ales consecinţa ei evidentă, recesiunea, din ţările dezvoltate se extinde asupra economiei româneşti pe mai multe canale. Pe canalul comercial, încetineşte creşterea exporturilor sau chiar le reduce. Pe canalul financiar, limitează accesul la finanţare externă, şi astfel restrânge volumul creditării, şi generează dificultăţi în serviciul datoriei externe private. Pe canalul cursului de schimb, reducerea finanţelor externe s-a reflectat în deprecierea monedei naţionale pe canalul încrederii, a avut loc o retragere a învestitorilor din ţările est-europene. Aceasta a avut drept efect manifestarea pe piaţa monetar valutară a unor momente de panică şi atacuri speculative, precum cel din luna octombrie din România, care a făcut necesară intervenţia BNR. Banca Naţională a României rămâne consecventă în proiecţia sa de creştere economicã pentru anul 2009, având următoarele argumente: ponderea mai redusă a exporturilor în PIB comparativ cu alte state Central şi Est-Europene, care au prognozată totuşi o creştere pozitivă în 2009, gradul mai scăzut de 1 Marga Andrei, Criza şi după criză,, editura Eikon, Cluj-Napoca 2009, pg.7 2 Albert Einstein, Cum văd eu lumea, Editura Humanitas 2005

256 246 Buletinul ştiinţific nr intermediere financiară (credit neguvernamental ca proporţie în PIB), care implică, ceteris paribus, o contracţie mai mică a economiei datorate canalului financiar, faptul cã România are o balantă energetică aproape echilibrată, nefiind nici în situaţia ţărilor mari importatoare de energie (majoritatea ţărilor din Europa Centrală şi de Est), nici în situaţia ţărilor mari exportatoare de energie din estul continentului, care suferă ca urmare a reducerii preţului petrolului; flexibilitatea cursului de schimb, care permite ca o parte din şocurile exogene să se disipeze asupra variabilelor nominale (curs de schimb), decât să afecteze economia reală, volumul mare de fonduri structurale (inclusiv cele aferente anilor fiscali 2007 şi 2008) care pot fi atrase de România. Un alt set de argumente privind menţinerea creşterii economice în teritoriu pozitiv porneşte de la analiza componenţelor PIB (consumul, investiţiile şi exportul net). În ceea ce priveşte consumul nu trebuie neglijat stimulentul fiscal injectat în economie în ultimele luni ale anului 2008, echivalent cu aproximativ 3 procente din PIB şi care îşi va produce efectele în economie în lunile următoare; tot în privinţa consumului, reducerea la un sfert a preţului petrolului faţă de vara anului 2008 este echivalentă cu un masiv stimulent pentru consum. A nu se uita că preţurile combustibililor (benzina şi motorina) sunt cu 15 la sută mai mici în prezent decât acum opt-nouă luni, în pofida deprecierii semnificative a leului faţă de dolar, care a avut loc între timp; în ceea ce priveşte investiţiile, o bună parte din investiţiile private care nu se vor mai face în 2009 vor fi înlocuite cu investiţii publice, dacă structura bugetului aprobat va fi confirmată în practică; cu privire la exportul net, există toate şansele ca el să aibă o contribuţie negativă în scădere la creşterea PIB: chiar dacă exporturile totale vor scădea, importurile totale vor scădea şi mai mult în anul 2009, după cum reiese şi din Tabelul Balanţa comercială -milioane euro EXPORT FOB modificare procentuală faţă de anul anterior, % 13,8-22,4 1,3 4,6 6,7 7,3 9,2 IMPORT CIF modificare procentuală faţă de anul anterior, % 9,8-36,5 3,1 5,8 8,3 9,1 10,3 IMPORT FOB modificare procentuală faţă de anul anterior, % 9,8-36,5 3,1 5,8 8,3 9,1 10,3 SOLD BALANŢĂ COMERCIALĂ EXPORT FOB- IMPORT FOB % în PIB -13,4-5,9-6,1-6,2-6,5-6,7-6,9 EXPORT FOB- IMPORT CIF % în PIB -16,6-8,3-8,4-8,5-8,5-8,9-9,1 (sursa:

257 Secţiunea Finanţe, Bănci şi Contabilitate 247 Chiar dacă este evident că o serie de domenii care până în 2008 au constituit motoarele creşterii economice (activităţile mobiliare, financiar-bancare, importurile de autoturisme, industria metalurgică, industria chimică, industria constructoare auto) vor cunoaşte scăderi în anul 2009, există totuşi domenii (IT, telecomunicaţii, industria alimentară şi a medicamentelor, servicii publice), care se pot dezvolta şi care pot menţine creşterea economică în teritoriu pozitiv. În acelaşi timp trebuie ţinut cont că este necesar un efort de refacere a încrederii consumatorilor în evoluţia economiei, încredere ce a fost redusă substanţial (aşa cum arată indicele încrederii în economie publicat de CE), pe fondul unei tratări emoţionale a crizei. Sunt de combătut astăzi în ţara noastră nu doar criza financiară şi economică, începută în 2008, şi, previzibil, criza energiilor, care se anunţă la orizont, ci şi două crize indigene: criza capacităţilor administrative şi criza calificărilor profesionale. Evaluarea recentă (2009) a politicilor României de către Comisia Europeană este netă şi negativă, mai mult ca oricând. Judecăţile hotărâtoare dezvoltarea economică şi socială în România este limitată de administraţia publică slabă, creşterea economică puternică a României este bazată pe consum, deficite privind piaţa forţei de muncă şi meseriile, fragmentarea bazei de cercetare ştiinţifică, criza forţei de muncă, a crescut ponderea elevilor cu rezultate slabe la citit, matematică şi ştiinţe - ar trebuie să dea de gândit. Recomandările Comisiei Europene sunt mai univoce decât oricând: nevoia accelerării reformelor, reforma administraţiei publice, creşterea economică sustenabilă pe termen mediu, creşterea participării pe piaţa muncii a luctrătorilor mai în vârstă şi descurajarea pensionării anticipate, reforma a sistemului de cercetare şi dezvoltare, tăierea finanţării institutelor cu performanţă ştiinţifică scăzută şi consolidarea acelora cu potenţial, participarea adulţilor la educaţie, asigurarea abilităţilor de bază prin sistemul educaţional. 1 BIBLIOGRAFIE 1. Marga A., Criza şi după criză, Editura Eikon, Cluj-Napoca 2009, pg Einstein A., Cum văd eu lumea, Editura Humanitas Nastovici L., Produse şi servicii bancare, Editura Goldenprint SA 2010, pag Krugman P., Întoarcearea economiei declinului şi criza din 2008, editura Publica, Bucureşti, 2009, pg Marga Andrei, Criza şi după criză,, editura Eikon, Cluj-Napoca 2009, pg.124, 122, 107

258 248 Buletinul ştiinţific nr PERFORMANŢA ŞI EVALUAREA ACESTEIA ÎN SISTEMUL ADMINISTRAŢIEI PUBLICE Lect. univ. dr. Ancuţa Gianina OPRE Universitatea Crestină Dimitrie Cantemir Facultatea de Ştiinţe Juridice şi Administrative Bucureşti Abstract: Evaluation and organizational development relate to each other in that, following unsatisfactory results of the evaluation staff, an organization may decide to take action within the meaning of his training, development of managerial capabilities. On the other hand, the results of personnel from such training can be evaluated in turn. Keywords: performance, evaluation, public administration system. O organizaţie, ca structură mobilă, este o ţesătură de interconexiuni. Orice schimbare care afectează un element, dezechilibrează un altul. Mobilul organizaţional are dimensiuni multiple: toate elementele sale trebuie să fie legate. A gestiona schimbarea semnifică echilibrarea acestei structuri mobile. 1 ASPECTE CONTEXTUALE Una dintre problemele importante pe care le punea aderarea României la Uniunea Europeană era alinierea la acquis-ul comunitar, inclusiv la componenta acestia referitoare la asigurarea securităţii şi eficienţei gospodăririi banului public. 2 De la o ţară la alta se observă diferenţe foarte importante în ceea ce priveşte modurile de finanţare şi rolul administraţiilor de stat. Dincolo de aceste diferenţe, predilect în statele dezvoltate economic, pot fi făcute trei constatări 3 : dezvoltarea sistemelor de protecţie socială a transformat profund viaţa cetăţenilor, garantând fiecăruia un nivel înalt de securitate economică; 1 Jeannie Daniel Duck, Harvard Business Review, 1994; 2 Ene Dinga, Napoleon Pop, Mihail Dimitriu, O procedură de audit al performanţei privind starea de armonizare a României cu acquis-ul comunitar în domeniul controlului financiar, Edit. Expert, Bucureşti, 2006, pag. 11; 3 Michel Didier, Economia: regulile jocului, Edit. Humanitas, Bucureşi, 1998, pag. 247.

259 Secţiunea Finanţe, Bănci şi Contabilitate 249 prelevările sociale şi, mai general, toate resursele publice au fost utilizate din ce în ce mai mult pentru redistribuirea veniturilor şi corectarea inegalităţilor; se pare că ne apropiem acum de un prag de toleranţă socială care implică noi prelevări obligatorii. Dezvoltarea economică datorează prea puţin experţilor şi guvernelor. Ea este determinată de noi toţi, prin efortul nostru personal de a înţelege şi a acţiona. În România, în contexul crizei, principiile care au agitat segmentul reprezentat de bugetari în legătură cu remunerarea muncii (enumerate după cum urmează), au generat în ultimul timp reacţii diverse. Toate acţiunile vor ţine cont de contextual economic al României: - lege unică pentru salarizarea bugetarilor; - funcţionarii cu statut special îşi pierd drepturile; - raportul dintre salariul minim şi salariul maxim de bază va fi de 1 la 15; - salariaţii plătiţi din bani publici nu vor înregistra o diminuare a salariului. Se vor aplica creşteri accelerate la nivelul lefurilor mici, iar cele mari vor fi îngheţate pe o perioadă lungă de timp; - salariul de bază va fi partea principală din venitul unui bugetar. Sporurile vor fi incluse în leafă şi nu vor depăşi 30% din aceasta; - ajustarea raportului de la 1 la 15 se va face până în 2012; Cei afectaţi de îngheţarea salariilor sunt: personalul contractual din sectorul bugetar, funcţionarii publici, personalul contractual din unităţile sanitare publice, din sistemul sanitar-veterinar, personalul militar din instituţiile publice de apărare naţională, ordine publică şi siguranţă naţională, personalul civil din instituţiile publice de apărare naţională, ordine publică şi siguranţă naţională, cel din justiţie, controlorii financiari din cadrul Curţii de Conturi, personalul din educaţie. SITUAŢIA INTERNAŢIONALĂ În economiile din regiune, câştigurile salariale pe timp de criză economică au avut evoluţii diferite. Dacă în Romania, Ungaria şi Bulgaria salariile angajaţilor din sectorul public au coborat, în medie, cu până la 16 puncte procentuale, în Polonia în sectorul bugetar s-au făcut cele mai mari majorări salariale, de până la 27%. În Polonia, cei mai afectaţi de scăderea veniturilor în perioada de criză au fost cei care lucrează în agricultură, transporturi, dar şi în industria prelucratoare. Ca şi în cazul angajaţilor din Romania, angajaţii din intermedieri financiare şi asigurări au avut printre cele mai mari creşteri din sectoarele din economie. Însă, spre deosebire de România, unde câştigurile medii ale personalului din sectorul public au fost mai mici cu aproape opt puncte procentuale la sfârşitul lunii iunie, faţă de luna octombrie, în cazul Poloniei acestea s-au apreciat cu aproximativ 30 de puncte procentuale. Alinierea la acelaşi nivel de salarizare se poate face ca şi în firmele private, prin evaluarea complexităţii posturilor respective şi a pieţei muncii, fiind atenţi şi la competitorii ce atrag specialişti din domeniul public. Referitor la prime, este esenţial să se stabilească întâi criterii de acordare şi apoi nivelul minim şi maxim, lăsând de asemenea directorului instituţiei puterea de decizie, similar managerilor din firme. Dacă vom aplica în sistemul de stat modelul profit adus bugetului - de exemplu pentru amenzi - atunci funcţionarii care au autoritatea de a aplica amenzile, în loc să

260 250 Buletinul ştiinţific nr fie stimulaţi să aplice corect legea, vor fi stimulaţi să pedepsească cât mai aspru, contribuabilul, fie el persoană fizică sau juridică. Experienţa în reforma organizaţiilor, a sistemelor de salarizare, a sistemelor performante de evaluare a angajaţilor, a evaluării complexităţii posturilor, etc. devine esenţială într-un demers de reformare a întregului system bugetar, iar odată aplicată, rezultatele nu vor intarsia să apară. Evident nu trebuie neglijat aportul specialiştilor în modelare statistică şi macroeconomie - previzionarea impactului financiar asupra bugetului ţării - căci cea mai mică modificare dintr-o grilă publică are impact asupra deficitului bugetar. Astăzi, exigenţele consumatorilor de servicii publice sunt din ce în ce mai ridicate iar presiunea pe care societatea, în ansamblul ei, o impune în direcţia eficientizării acestui domeniu, este tot mai mare. EVALUAREA PERFORMANŢELOR PERSONALULUI Dacă ne dorim să căutăm în sectorul privat modele pentru modernizarea sectorului public atunci trebuie să avem în vedere scopul fundamental al administraţiei publice, care este în primul rând de administrare şi în subsidiar de management, ceea ce înseamnă că trebuie acordată o mai mare atenţie valorilor fundamentale precum: dreptate, echitate, justiţie socială şi coeziune, în vederea menţinerii încrederii în administraţie şi sistemul politic ca întreg. 1 Evaluarea şi dezvoltarea organizaţională se raportează una la cealaltă în sensul că, în urma unor rezultate nesatisfăcătoare ale evaluării personalului dintr-o organizaţie, se poate hotărî întreprinderea de acţiuni în sensul instruirii acestuia, dezvoltărea capacităţilor sale manageriale. Pe de altă parte, rezultatele obţinute de personal în urma unor astfel de traininguri pot fi, la rândul lor evaluate. Necesităţile de instruire apar din patru direcţii principale: - problemele noilor angajaţi; - deficienţele din activitatea angajaţilor; - schimbarea organizaţională; - cerinţele exprimate la nivel individual. Pentru a satisface în mod eficient aceste cerinţe, este nevoie de o abordare sistematică, parcurgând: evaluarea performanţei, teoria învăţării, principalele diferenţe între modul cum sunt instruiţi oamenii şi modul în care învaţă fiecare, elementele fundamentale ale instruirii sistematice, identificarea necesităţilor de instruire (adică de instruire), proiectarea şi implementarea activităţilor de instruire şi a instruirii pe bază de competenţă, evaluarea acestora. Numai o parte minoră a activităţilor specifice managementului de personal se ocupă de evaluarea angajaţilor la nivel individual. Aceste activităţi sunt în primul rând cele de selecţie şi evaluare, dar mai cuprind şi chestiuni de soluţionare a reclamaţiilor şi cazuri disciplinare. În toate celelalte cazuri, atenţia se concentrează nu asupra indivizilor, ci asupra posturilor. Noţiunea de evaluare a performanţei se referă de obicei la evaluarea activităţii cadrelor sau a managerilor, nu la cea depusă de muncitori. Se disting categoriile de evaluare: - convenţională (formală); 1

261 Secţiunea Finanţe, Bănci şi Contabilitate neconvenţională (informală). Evaluarea neconvenţională este evaluarea continuă a performanţei unui angajat, făcută de managerul său în cursul activităţii obişnuite. Acest tip de evaluare este ad-hoc, bazându-se în aceeaşi măsură pe intuiţie, şi pe dovezi concrete ale rezultatelor obţinute; prin aceasta este un produs secundar al relaţiei cotidiene între manager şi subordonatul său. Evaluarea convenţională este mult mai raţională şi ordonată decât cea neconvenţională. Referindu-ne mai departe la metoda convenţională, adică evaluarea performanţei angajatului într-un mod sistematic şi planificat, se poate consemna că organizaţiile realizează proceduri de evaluare pentru: a identifica nivelul performanţei în munca a unui angajat; a afla care sunt punctele tari şi slabe ale unui angajat; a permite angajaţilor să-şi îmbunătăţească performanţa; a asigura o bază pentru sistemul de recompensare a angajaţilor în funcţie de contribuţia adusă de ei la îndeplinirea obiectivelor organizaţiei; a-i motiva pe angajaţi la nivel individual; a le afla necesităţile de instruire şi perfecţionare profesională; a afla care este potenţialul lor de performanţă; a obţine informaţiile necesare în planificarea succesiunii. Sistemul de evaluare a personalului este utilizat pentru a atrage atenţia asupra performanţei angajaţilor, având ca scop recompensarea echitabilă a acestora şi identificarea celor cu potenţial de promovare sau transfer. Managerii sunt răspunzători pentru obţinerea rezultatelor dorite. Aceste rezultate se obţin prin administrarea resurselor umane, materiale şi financiare care trebuie monitorizate. Monitorizarea presupune stabilirea unor seturi de norme, cuantificarea performanţelor realizate şi luarea măsurilor cuvenite. În privinţa resurselor umane, acest lucru presupune luarea măsurilor necesare pentru îmbunătăţirea performanţei prin mijloace de instruire şi de asistenţă, adică prin dezvoltare managerială. Programele de evaluare sunt proiectate în aşa fel încât să asigure nu numai un control mai sistematic asupra comportamentului subordonaţilor, ci şi pentru a controla comportamentul superiorilor. Programele de acest fel promovează un stil managerial care porneşte de la ipoteza că oamenii sunt instabili, incapabili să-şi asume răspunderi şi, prin urmare, trebuie strict supravegheaţi şi controlaţi. Dacă ne referim mai degrabă la aspectele practice şi concrete decât la filozofia managerială, problema principală care se pune constă nu în justificarea ideii de evaluare a performanţei, ci în întrebarea dacă această evaluare este corectă şi echitabilă. Dificultăţile legislative întâmpinate în evaluarea performanţei sunt legate de : - documentaţia de evaluare; - stilul în abordarea evaluării; - cultura organizaţiei. Dacă avem o cultură care favorizează controlul şi cuantificarea capitalului uman, atunci este foarte probabil să se impună un sistem de evaluare a participanţilor dar care va conţine cel puţin unele criterii măsurabile pe baza cărora să poată fi judecată performanţa. Într-un alt tip de situaţie, unde se încurajează atitudinea deschisă şi participativă, orice sistem este discutat mai întâi cu cei implicaţi, având drept rezultat posibil o rezolvare în comun a problemelor şi mai puţin o chemare la ordine în faţa superiorului direct.

262 252 Buletinul ştiinţific nr Există multe modalităţi prin care se poate alcătui un formular de evaluare. Aspectele cheie rămân totuşi, de fiecare dată aceleaşi, după cum urmează: - centrul de atenţie al evaluării, adică postul sau persoana care îl deţine; - criteriile de performanţă alese; - sistemul de notare a performanţei. Dacă în centrul atenţiei se află postul şi nu persoana care îl ocupă, formularul de evaluare cere de obicei evaluatorului să caute mai degrabă gradul de reuşită în realizarea obiectivelor postului decât să facă observaţii cu privire la atributele personale pe care le deţine ocupantul postului. Acolo unde în centrul atenţiei se află persoana şi mai puţin postul, situaţia se inversează evaluatorul are ca sarcină să prezinte mai degrabă o situaţie a calităţilor şi atitudinilor deţinătorului postului decât a succesului relativ înregistrat de acesta în obţinerea de rezultate. Subiectul central al evaluării determină tipul de criterii pe baza cărora este judecată performanţa, precum şi sistemul de notare ce urmează a fi folosit. CONCLUZII Modernizarea sistemului public trebuie să aibă în vedere un model pentru protejarea lucrătorilor din administraţie faţă de interferenţele politice fiind de asemenea importantă întărirea valorilor promovate de serviciul public. Derularea procesului de modernizare a sistemului de management al resurselor umane în sectorul public depinde pe de o parte de schimbarea concepţiilor în structurile administraţiei abilitate în ceea ce priveşte managementul resurselor umane şi totodată crearea unor competetenţe manageriale adecvate în acest sens. 1 Dezvoltarea economică datorează prea puţin experţilor şi guvernelor. Ea este determinată de noi toţi, prin efortul nostru personal de-a înţelege şi a acţiona. Din această perspectivă, economia trebuie să încetete a mai fi preocuparea doar a unor cunoscători titraţi, care schimbă între ei argumente obscure, intr-un jargon accesibil doar lor. Fiecare trebuie să facă efortul de-a desprinde o observaţie de bunsimţ din discursul categoric, simplificator şi care aproape întotdeauna se reduce la o ideologie. Aceasta deoarece forţele care acţionează în economie ne privesc pe toţi. Ele ne influenţează viaţa cotidiană: atât în timpul muncii, cât şi în viaţa de familie. Ne influenţează în calitate atât de lucrători, cât şi de consumatori, iar forţele economice nu dau dovadă de indulgenţă. Economia are în vedere activitatea umană, ori omul este viu, iar comportamentul său, incert prin definiţie, nu se lasă încorsetat în legi imuabile. De exemplu el nu poate verifica, experimental, faptul că o creştere puternică a deficitului bugetar duce la dezechilibrarea comerţului exterior şi la devalorizarea monedei. Chiar presupunând că opinia publocă ar tolera realizarea acestei experienţe de câteva ori, rezultatul nu ar fi indiscutabil. Se va putea întotdeauna susţine că, într-un alt context, într-o altă situaţie internaţională, ducând o altă politică în ceea ce priveşte veniturile sau în prezenţa unui alt comportament al sindicatelor, acelaşi deficit bugetar ar avea alte consecinţe. 1

263 Secţiunea Finanţe, Bănci şi Contabilitate 253 BIBLIOGRAFIE 1. Duck J.D., Harvard Business Review, 1994; 2. Didier M., Economia: regulile jocului, Edit. Humanitas, Bucureşi, Niculescu M., Lavalette G., Strategii de creştere, Edit. Economică, Bucureşti, Dinga E., Pop N., Dimitriu M., O procedură de audit al performanţei privind starea de armonizare a României cu acquis-ul comunitar în domeniul controlului financiar, Edit. Expert, Bucureşti, 2006; ng/managementul%20serviciilor%20publice/cap14.pdf; 8. temid=57

264 254 Buletinul ştiinţific nr CORRUPTION AND TAX EVASION IN ROMANIA Lect. univ. drd. Doina Maria TILEA Universitatea Creştină Dimitrie Cantemir Facultatea de Relaţii Economice Internaţionale Bucureşti Abstract: Tax evasion has become a ubiquitous phenomenon in economic and social. Extent it has taken a tax evasion is worrying because the lack of control measures may close in the future stability of national economy. To combat tax evasion is not necessary to impose some severe penalties, but should be made an effective fiscal control, a viable legal system. Keywords: evasion, fraud, corruption 1. REVENTING AND COMBATING TAX EVASION IN ROMANIA For the prevention and combating tax evasion in Romania will act all measures that are prescribed in regulations came into force. The first step, in this purpose, is the organization of the fiscal record, as a means to record and track the financial discipline and to strengthen administration of taxes owed. Fiscal record is held by the Ministry of Public Finance at the central level and the general public finance departments of counties and Bucharest, electronic forms. In the fiscal record are listed individuals and legal entities and associates, shareholders and legal representatives of legal entities, which are actively works, sanctioned by financial laws, customs, and those relating to financial discipline. These penalties may be included in fiscal record if they have become final and irrevocable. The certificate of fiscal record is mandatory to be presented in the following cases: the establishment by parent company, shareholders and legal representatives appointed the establishment of associations and foundations by their founding members the authorization to exercise independent by applicants. Since 2003 were established a number of very important measures that will impact favorably towards firm combating tax evasion phenomenon. On this line, is made public the list of contributors (except micro-companies), who recorded outstanding obligations owed to one or another of public budgets, accounting for taxes, contributions and other revenues. This list and the information it contains is

265 Secţiunea Finanţe, Bănci şi Contabilitate 255 made aware of the public on its Internet page of each of the institutions and public authorities responsible for implementation of respective budgets. Updating outstanding debtors and their obligations is made quarterly. Publication of this list has become a practice. New details of the scope of tax evasion made by Law. 161/ which amends the Law. 87/1994 on combating tax evasion - in that it includes waiving the payment of taxes, contributions and other amounts owed to the state, thus having the same connotation as to circumvent the tax taxable matter, we believe that will impact positive to combat tax evasion (publication of the list of taxpayers with outstanding obligations with those who evade the tax, prompting some debtor to pay the arrears before the list is made public). The Law nr. 161/ which amends the Law nr. 87/1994 on combating tax evasion - includes favourable conditions in this respect. It provides for taxpayers who receive income from trading activities or provide services to the population that are required to show where work, operating authorization and certificate of registration. Is important and necessary point that taxpayers are required to use only primary documents and work accountancy established by law, to be purchased only from the units established by legal rules. At the same time are more clearly defined and delineated acts and deeds that constitute crimes, making the presentation according to gravity and severity of sanctions that apply. 2. COMPETENT BODIES IN COMBATING TAX EVASION Lack of a well organized control and properly skilled staff can lead to large-scale forms of tax evasion. For the organization and functioning of financial control and the Financial Guard, on 22 March 1991 was adopted the Law No. 30, published in Official Gazette nr. 64 of 27 March In accordance with Article. 1 of Law 30/1991, Ministry of Finance, on behalf of the state, made control and managing of the specialized funds of central and local state administration and state institutions and monitor compliance with financial accounting regulations in the work of by autonomous, companies and other operators in connection with fulfilling their obligations to the state. The second paragraph of that article states that the specialized unit of the Ministry of Finance acting for the prevention and combating fraud, violations and offenses to the taxation, customs and prices and taking measures under the law. In Article 4 states that financial control of the state is organized and operated in the Ministry of Finance and is performed by General Directorate of State Financial Control and Financial Guard. By law, the powers conferred to the General Directorate of State Financial Control and its subordinate units are: control the management and use of funds provided from the budget for running costs and maintenance of central and local government and financed by the budget units, monitor the use of funds for state investment interest, activities and products and subsidies for other purposes provided by law; check the use of endowment funds and funds and accounts in compliance autonomous activity and state-owned companies; verify the accuracy and reality of entries in records required by law and the provisions of incorporation of companies and other businesses, seeking the

266 256 Buletinul ştiinţific nr correct and complete and timely fulfillment of all financial and tax obligations to the state; control and also perform other duties established by law in charge of the Ministry of Finance. Are also covered the Financial Guard duties: implementation and enforcement of tax laws and customs regulations, aiming to prevent any embezzlements or evasion of payment of taxes trade compliance, seeking to prevent smuggling activities and any procedures banned by law verify the existence and authenticity of documents during transport, as well as places of production activities, services, acts and deeds of trade, when there is evidence of evasion of tax obligations or of establishing procedures prohibited by law verify the records or any other documents resulting tax obligations to find violations and apply appropriate sanctions to bring prosecution in connection with the crime found in the exercise of duties. Following the findings of financial control, Ministry of Finance is entitled in accordance with the provisions of Article. 7 of Law No. 30/1991 should: a) take measures to eliminate and prevent irregularities in business accounts of central and local administrations, autonomous and b) correcting and expanding the balance sheets and paying the taxes and other budget revenues legally owed the state c) application for law enforcement measures in prices and tariffs d) suspension of measures contrary to financial regulations and accounting. Failure, unperforming the provisions within the document control data entered into the financial-fiscal body is, according to the Law System. 87/1994, offense and punishable as such. Tax evasion has become a ubiquitous phenomenon in economic and social. Extent it has taken a tax evasion is worrying because the lack of control measures may close in the future stability of national economy. The economic situation of balanced state budget would lead to macroeconomic balance and ensuring economic development conditions. To combat tax evasion is not necessary to impose some severe penalties, but should be made an effective fiscal control, a viable legal system may first fiscal education of citizens. Tax laws should be simple, clear, accurate and relatively stable, to make a distinction between cases where laws are violated intentionally violated when fraud or negligence, negligence, or causes beyond the control of the taxpayer. It is necessary to reorganize and control the tax checks, to be developed by The National Bank of Romania clear rules on the conditions to be met and documents to be submitted by individuals. Our country had one of the best tax procedure code, which was repealed by the dictatorial regime established after the Second World War. As measures already initiated or being implemented, with direct impact on preventing and reducing tax evasion can be: strengthening the tax system by harmonizing the tax return with the requirements of Directives of the European Union, promoting measures for its gradual decline (in particular If direct tax), to stimulate the transfer of activities of the informal economy visible in the economy, implementing a simplified taxation system for small businesses, eliminating the effects of inflation

267 Secţiunea Finanţe, Bănci şi Contabilitate 257 the strengthening and adaptation of economic accounting system by applying accounting rules harmonized with European Union directives and International Accounting Standards approved by Ministerial Order No. 94/2001, for commercial companies and other publicly traded company representative to establish a simple filing system for small and medium enterprises; elimination of firms in economic losses, irrecoverable; approval of the draft Law exemplary management of commercial companies; completing the legislative framework for control of resident associations and joint owners by local councils; mandatory implementation of the acceptance of debit-credit card businesses with a business volume over a certain level and population ; establish a well organized system of principles for tax record for better management of the prevention and combating tax evasion. As measures to prevent international tax evasion, Prof. Ph.D. Dan Saguna proposes the following measures tax heaven 1 : exchange control steps towards citizenship taxpayer taxation even the income taxation of gains from foreign made not by Legal way using theory of law abuse the refusal to allow access to the courts of foreign organizations deemed suspicious. Finally, we can say that without a detailed and systematic analysis of internal mechanisms with the international tax evasion is difficult to trigger tools and measures conducive to combating and preventing tax evasion. 3. TAX EVASION AND CORRUPTION In a world confronted with complex issues, the activities of corruption and of obtaining money by illegal ways are more frequent. History of human society reveals that crime and corruption in all forms of manifestation (embezzlement, trafficking in influence, giving and taking bribes, tax evasion, receiving undue benefits) and drove there with varying intensity of the oldest times. European officials have converging views regarding accession of 10 new member states, due to alarming issue: corruption in these country could be transferred to the Community market. Corrupt judicial system, which evolves slowly, worried European Union authorities because of the need to actually apply the directives and regulations to be adopted rapidly. From the perspective of EU integration, tackling corruption is needed to materialize unequivocal commitment of the Romanian society as a whole, to take and fulfill membership criteria. Corruption has always been regarded as one of the most serious behavioral misconduct that distorts the administration of public affairs for private order. From a sociological perspective, corruption - as social pathology - concerns a group of immoral and illegal activities conducted by individuals not only functions or exercising a public role, but also by various groups 1 Saguna D, Evaziunea fiscală pe înţelesul tuturor, Editura Oscar Print, Bucureşti, 1995, pag. 83

268 258 Buletinul ştiinţific nr and organizations (public and private) to obtain material benefits or moral, or a higher social status, using forms of coercion, blackmail, deception, bribery, buying, intimidation. In essence, corruption is an abuse of power in order to obtain material advantages or other benefits (honors, titles, advertising exemption from liability, etc.). Most times, it is only a trivial contract (illegal that is right), acting under the Roman law principle do ut des (I give you to give me) negotiated and placed in underground conditions and privacy. 4. CONCLUSIONS The corruption has much more varied forms, some of them - like: favoritism, or interference in the work of civil servants, that form the traditional intervention - is considered, if not daily acts, at least minor deviations which can not be criminally sanctioned. Also included other manifestations of corruption, widely practiced, arising from the influence of money in politics, more publicized, combined with local power decentralization, rapid urbanization and internationalization of economic relations. Corruption are identified with those acts which are committed in the exercise of functions or duties of office, which is the violation of duties, following - in all cases - a profit. Evolution of the phenomenon, reflected in ancient law, shows that bribery is an abuse of office in order to obtain material benefits, goods or other benefits. Corruption can be considered an economic activity based on the following assumptions: - corruption is based on limited resources - has an operational process: support, facilitation, opportunity - has a specific funding - to satisfy some need - pursue profits. Corruption of some officials and politicians who occupy important positions and use the power they hold. Some of them work in the control system or in positions of decision, in order to protect business. Report on the work of the Center for Combating Economic Crimes and Corruption of January 2009 stated the following acts of corruption detected by responsible business people from both the national economy and public institutions and private sector: business and civic organizations - 8 ; local government authorities - 6; education and science - 4; organ registration and authorization 4; state enterprises - 2, customs service - 2, individuals - 2; banking system - 1 and justice system - 1;. An important part of the money illegally, and the bribes paid to them, return, being used in the underground economy and the rest are recycling and money laundering, entering into the real economy. Factors that has created and amplificated corruption are multiple. Of these, the institutional crisis in most sectors, the crisis of authority and credibility of the organs and institutions, regulatory control and low tolerance for those who control manifested by attracting law enforcement officials in criminal acts of corruption resulted manifestations of corruption in the following directions:

269 Secţiunea Finanţe, Bănci şi Contabilitate 259 Creation of company tick, that thrive in the near moribund state enterprises In this case fiscal dimension of corruption is localized in the registration of oversize charges (most times even unrealistic), thus narrowing the legal basis of taxation of profits and hence sustrăgând and related income tax due the general consolidated budget. Profitable by outsourcing activities by companies from interest groups, it fails these enterprises after privatization are suddenly extremely profitable. Trade and transactions entered into evidence - and used as the basis for recording financial records and accounting - does not reflect an actual state of affairs therefore covered by Law No.. 241/2005 on preventing and combating tax evasion as a crime criminalizing evidence of fictitious transactions. Fraudulent privatizations Essentially, by means of fraudulent privatizations parasitic capitalism was encouraged at the expense of large privatizations, which could lead to multiple benefits for our country. Many of the companies acquired are dismantled and sold for scrap, the staff is fired and the products made by new investors fail to penetrate the market. The purpose of these investors is not only immediate profit. Robbing banks There are interest groups - beneficiaries of bad loans - which were identified in the banking sector favorite target of their criminal activity by providing preferential loans, favorable terms, the client base. As the banking sector has undergone a privatization process effective and efficient, the phenomenon of illegal or preferred-financing shrank sharply. Spoliation of the state budget by the tolerance by the public authority in unpaid tax liabilities owed by some companies and illegal VAT refunds According to Law. 241/2005, VAT refunds have been expressly criminalized acts of tax evasion. This amounts fraudulently diverted money from the state budget lead to distortions and even undermine state functions formal economy, contributing to welfare of public officials who have contributed to the smooth functioning of this mechanism crime. Size corruption tax imposed directly on the public financial resources by returning (illegal!) Significant amounts of money from the consolidated general government accounts of private firms as a result of unrealistic sizing tax liability (in case of VAT). There are other manifestations of corruption, among which may be mentioned: the smuggling of excise goods, embezzlement of EU funds provided through the Phare program type, with a grant, procurement rigging. In all cases above, the funds used in criminal transactions intended to create break through in the system and, in substance, to cause weakness manifested in the smooth functioning of state institutions, which - in this context - can be locked and become inoperative. Prevention and eradication of corruption requires measures of social, economic, political, legal and administrative development to prevent and limit the extent and severity of the phenomenon, identifying and neutralizing the risk factors. If eradicate corruption and organized crime is a financial and economic utopia for the foreseeable future to prevent this phenomenon to dictate laws, values and politics of states and international bodies is a current requirement. Between tax

270 260 Buletinul ştiinţific nr evasion and corruption there is a parallel, the similarities and differences (both with devastating effect on health of a society as a whole) 2. Key considerations stemming from this analysis include: tax evasion may be a unilateral act, while corruption requires always at least two parties (usually the one party is a public sector decision-maker ) tax evasion does not, automatically, further recourse to corruption, while corruption acts and financing is secured, in particular, of pecuniary resources evaded tax tax evasion occurs, mainly the underground sector of the economy (being part of it), while corruption found fertile ground in area economy in the world of so-called white collars (although this does not exclude that the intention and the forces that resort to corruption come mainly from the economy underground); while corruption is intended, often, access to public resources for personal gain increased (by corruption of people who manage those resources), tax evasion can be equated with an act which would protect the desires realized against state (obviously, in substance, a phenomenon also illegal in most cases) while evading the tax evasion from tax a certain amount of personal gain, corruption is used to help public servants to get a win as more avoidance can sometimes be only a unilateral act, while corruption is always a bilateral or multilateral measure corruption always involves recourse to tax evasion, while tax evasion is not achieved with the use of corruption; Eliminating corruption is the primary element in improving fiscal control as part of combating tax evasion. Along with corruption, another factor which leads to increased tax evasion is incompetence, between the two there is a directly proportional relationship. Action taken against corruption must create legal and institutional prerequisites needed to control the phenomenon. Introducing a comprehensive legislative framework and appropriate the acquis communautaire (control wealth of dignitaries and public officials, regulatory incompatibilities with public functions, significant legislative progress in areas related to corruption - money laundering, tax evasion, procurement, etc.), creating the institutional framework for action against corruption at the top, by reorganizing the judiciary. The extent to which Romanian society will be able to manage the further dimension of corruption will depend on the expected positive response from external partners for the economy. BIBLIOGRAFIE 1. Boulescu Mircea, Sistemul de control financiar-fiscal şi de audit din România, Editura Economică, Bucureşti, Craiu Nicolae, Economia subterană între Da şi Nu, Editura Economică, Bucureşti, Hoanţă, N., Economie şi finanţe publice, Editura Polirom, Iaşi, 2000, pag. 281

271 Secţiunea Finanţe, Bănci şi Contabilitate Lăcriţa Nicolae Grigorie, Cazuri particulare de paradisuri fiscale în Impozite şi taxe v. 11, nr. 6, iunie Lepădatu Gheorghe, Scenarii industriale şi implicaţiile economico-financiare post-tranziţie în România începutului de mileniu trei, Editura Ştiinţifică F.M.R., Bucureşti, Moşteanu Tatiana, Buget şi trezorerie publică, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, Legi şi acte normative, Constituţia României publicată în Monitorul Oficial al României nr. 767 Partea I anul 171 (XV) Legea nr. 500/ privind finanţele publice, publicată în Monitorul Oficial nr. 597/ Legea nr. 571/2003 privind Codul Fiscal, publicată în Monitorul Oficial nr. 927/ Legea nr. 241/2005 privind prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale, publicată în Monitorul Oficial nr. 672/

272 262 Buletinul ştiinţific nr LANGUAGE IN CROSS-CULTURAL UNDERSTANDING Asist. univ. Gabriela-Ioana GĂVENEA Universitatea Creştină Dimitrie Cantemir Facultatea de Finanţe, Bănci şi Contabilitate Braşov Abstract: Much of our understanding of the world comes from words: the words that others use to describe their experiences and impressions to us. And much of what others know, about what we have learned, comes from the words that we use to explain it. But what about our education if the words that others use are not accurate? And, what is our responsibility as we share information? To accurately and sensitively convey our experiences and impressions we should choose the best words for the job. One step to creating better international understanding is to be conscientious about using language that accurately conveys what we mean. Key words: language, understanding, culture, structure 1. INTRODUCTION It's been said, many times in many ways, that language structures our thinking and opinions. The adage seems hold especially true for Westerners' perceptions of non-westerners and more specifically non-white cultures. Take the words: "hut" and "palace". They probably create two very different pictures in your mind's eye, because language structures our thinking. In several parts of Africa, royal families are involved in agriculture and sleep at "the palace" which is a complex of detached, usually one-room structures commonly made of daga (adobe). The buildings have a variety of purposes and come in a variety of shapes and sizes: some are used for sleeping (bedrooms), some for congregating (living rooms), some for cooking (kitchens) and others for storage (pantries or granaries.) Africans, speaking their indigenous languages would not call any of these "huts". A hut, as defined by Webster, is: 1. A crudely built dwelling or shelter. 2. A temporary structure for sheltering troops. If you return from traveling and tell your friends, 1) "I slept in a hut", or 2) "I slept in a palace", your friends will have a very different image about your experience. You will influence, through your selection of words, how your friends

273 Secţiunea Finanţe, Bănci şi Contabilitate 263 will view your experience, and through extension, the lives of the people you met and their quality of life. So if you slept with the royal family, did you sleep in a hut or a palace? Your choice of words can show the bias in how you view the world. The words and ideas that Westerners typically associates with Africa and other non-western cultures are: "Third World" "natives" who live in "huts" and practice "witch craft." Unfortunately most of the messages we have received since childhood about our fellow non-western man and woman grossly simplify their lives and denigrates their state of being. It is a lexicon that has been generated, built and spread by ethnocentric western anthropologists, missionaries, educators and Hollywood. The fact that non-westerners also, when speaking our English and French, use terms like "natives," "huts," and "witch craft" doesn't validate the accuracy of the vocabulary. One of the lasting legacy of a century of foreign domination and oppression is language. Here the consequence of language structuring thinking is perhaps even more destructive and tragic because it moves from opinion to identity. To escape the pejorative labels and humiliation that language has brought to them and to boost self-esteem, many people born into non-western cultures have felt compelled to "educate" and "westernize" and to adopt the western devaluation of their "uneducated" countrymen and women - ironically, some of whom may speak five or more different languages, and are extraordinary medical botanists, theologians or agronomists in their home environments. Though it is expedient, a lack of knowledge or a limited vocabulary is not justification for debasing and misrepresenting something. There is an axiom, "It is better to sit quietly and be thought a fool than to open your mouth and prove it beyond all doubt." Until we can learn accurately, find some new words and be descriptive about the broader world it is better to continue to research and explore, than expostulate. So how can we be more descriptive with language. First, you might have to erase from your minds the vocabulary you use for non- western cultures and the values they embody. Starting with a clean slate, we can learn a vocabulary that imparts a greater depth of knowledge and understanding. Second, it is important to respect other people's terms of self-identification. Ask, learn, remember and use the descriptions that they prefer. The following are some vocabulary tips. Though not an exhaustive list, it should help you be more sensitive, objective and accurate in your observations of non-western cultures. 2. WORLD ORDER "Third World", though widely used, is a misleading and vague phase. It is used so generally that it is difficult to determine what's being described. It implies a hierarchy. But who defined the order and on what basis was it established? Is the hierarchy really there? Does "Third World" refer to economics health, political sophistication, geographical area, social structure, arts and cultural complexity, national achievement, military might, or ethical and moral values? On some scales of "development" a country with lower and more efficient energy consumption might rank ahead of a wasteful nonproductive energy guzzling nation. If we are discussing cultural character any ranking risks being subjective and

274 264 Buletinul ştiinţific nr ethnocentric. Ranking the ethics and morals of other societies is always difficult especially when they are sophisticated and complex, and you don't understand them. In talks about economics you can speak of "lower average per capital income countries." Politically the reference may be to "newly- independent countries." Geographically your subject may be "distant lands" or name the continent or country. Culturally, the reference is probably to societies that are "nonwestern", as oppose to a "third world culture." Part of the lesson of being a sensitive student or traveler is that there is one (multicultural) world and each member has his/her own mix of physical, intellectual, emotional, and spiritual assets to contribute. Each deserves respect. None is second class. Though generally discounted, countries of "Africa, Asia, the Pacific, the Caribbean and South America" produce some of the world's best athletes, not second or third place competitors. They have been responsible for a variety of scientific discoveries that have changed civilization. By those who know, their cultures, artisans, philosophers and leaders are renown. I also hesitate at the phrase "less developed." 1) The model for "development" is rooted in a paradigm that assumes human welfare is merely the sum of gross economic values. 2) The term implies that more filling of wetlands, cutting of forests, paving of valleys, polluting of water, poisoning of land, dirtying of air and consumption of resources -- e.g. "development" -- is better. And, 3) There is a cultural evaluation that a society that does employ as much new technology is a lesser culture. Our linking of development and culture is often ethnocentric and tends to misrepresents and undervalues the sophistication of the culture, values, ethics, morals and social institutions of other civilizations. To use the verb "developing" works better but can be vague. Hopefully we are all trying to improve the condition for life on the planet. Before we can make a useful measure of "development" we need to establish a new paradigm which is habitat-centered and sustainable. With these standards we may find that countries with large areas of urban blight, social dislocation and a toxic environment are further from the goal of "development" than a country with a sustainable agrarian economy and a tight-knit social fabric. Under this paradigm the former is "less developed." 4. ETHNIC IDENTITY As a noun, associated with non-western cultures, "native" is generally used to refer to an anonymous person. Whether it is meant or not there is an underlying tone of primitive and inferior life-style. Foremost, the people of the continent have identities, pride and dignity! They have roots in their continent, their modern nations, their racial background and their ethnic groups. They are "Africans", and "Pacific Islanders," or more specifically "Malian" and "Samoan". Africans also identify by a number of linguistic/racial groups ("Nilotes", "San"). Better yet learn and use their ethnic group ("Fulani", "Kikuyu"). There are "natives" indigenous to most areas of the Africa and the world but in this form the word only indicates the location of birth and should be limited to that form without implication to culture or life-style (i.e. "Our visiting professor, Kofi, is a native of Ghana"). Similarly toss "tribe" for most applications. Tribe does not convey the depth of history, tradition, arts, social structure, cuisine, dress, ethics and rituals that

275 Secţiunea Finanţe, Bănci şi Contabilitate 265 these groups developed. We don't speak of the "tribes of Europe", usually "ethnic group" or nationality is used. Similarly Native Americans had their "nations" and confederations. Another choice is to refer to a "people". Again if possible and appropriate be more specific; "the Hausa people", "the Mande ethnic group", or "the Zulu nation". 5. INDIVIDUAL INTEGRITY Among all populations there are "men", "women", "adolescents", "youth", "children", "boys" and "girls", as appropriate for their age. "Buck", "mammy", "maiden", "pickaninny", "coolie" and similar terms that are associated with specific ethnic groups are pejorative. Some ethnic groups have additional levels of passages such as "initiates" and specific names for level of maturity such as the Maasai's "morans", which can be used. When we learn these we will be even more informed and informative. 6. ELEMENTS OF CULTURE The word "native" is a weak choice as an adjective. You are probably discussing "customary" food, "local" music, "traditional" architecture, etc. Each of these adjectives conveys much more direct meaning. The clothes that African people wear are not "costumes" ala Halloween and "garb" is particularly crude and uninformative. "Native dress" has the same limitations as other phases containing the word native. In this case it carries the baggage of association with loin cloths or grass skirts, accessorized with a spear, that is virtually nonexistent and probably not what you are describing. Try to learn the names of the clothes or call them "suits", "outfits", "ensembles" or "national dress". "Primitive", "savage" and "exotic" should used only when something truly demonstrates these qualities. Western carpenters use hammers which are relatively primitive tools, does that make them primitive people? Expand your repertoire of adjectives and limit what you are describing with them. Depending upon what you are trying to convey perhaps "traditional", "indigenous", "rustic", "rudimentary", "old-fashioned", "simple", "complex", "original", "countrified", "ornate" or the like, is more expressive. "Hut" is a particularly empty word and should be avoided. Around the world people can be found living in "houses", "dwellings", and "high-raises" made of a variety of materials (cement block, bamboo, black sheep wool, mud-stick, mud block, palm fond and steel.) These different building or structures have names which may vary from place to place and can be learned for additional accuracy. Don't confuse the words language and dialect. Worldwide people communicate using "languages". There are over 1000 distinct languages on both the African and Asian continents. Some languages have "dialects" but the definitions and characteristics of these are distinctions for scholars and indigenous speakers to debate. Every continent has a wide variety of vegetation. The countryside in Africa, Asia and South America is savannah, grasslands, desert, scrub, alpine, conifer forest,

276 266 Buletinul ştiinţific nr tropical forest, equatorial forest and other classifications. Virtually none of it is "jungle". As you travel, concentrate on observing your surroundings and work to expand your vocabulary. There is no place where white men (tarzans) swing ape-like through the trees. African people have medicine or "African science", not "witchcraft" or "juju" administered by "witch doctors" and "medicine men". African traditional or folk medicine is a treasure house of knowledge rivaling that of the Chinese. If AMA scruples prevent you from calling an African medical practitioner a "doctor", refer to him as a "healer" or an "herbalist" or "traditional doctor". What he practices, then, is traditional healing or herbalism. If he specializes in emotional disorders, he is doing psychic healing. 7. CONCLUSION All people have their own system of religion and philosophy. Though it is not always possible to understand the spiritual power of someone else's belief, we can get clues to the religions of others by looking for similarities in some of the "differences" or belief: Many religions have some kind of food prohibitions: orthodox Jewish people keep kosher, observant Catholics don't eat meat on Friday, practicing Moslems fast during daylight during the month of Ramadan. To the faithful these are part of the religion, to the outsider these sacred beliefs and practices are "taboos" (derived from the Polynesian word), "fadys" (derived from the Indonesian word), or superstitions. So one person's belief and prohibition is another person's superstition. Interestingly, almost all religions teach the same underlying values. To label the beliefs of others as "cults", "juju" or "witchcraft" when you don't understand it, is disrespectful and mocking. Their religious leaders are priests and priestesses, prophets, monks or holy men, not "fetishers" or "socerers". The place of worship is a shrine or temple, not "fetish house". The objects used in ceremonies are talismans, amulets, holy medallions, herbs, and sacred objects not "fetishes", "grigri" or "juju". Additionally, because of the overall structure of the culture the religious leaders may be de facto leaders of the society, at once psychologists, physicians, diviners, musicians and spiritual healers. Terms like "voodoo" and "shaman" have specific applications, but tend to be over applied. Some of the most important cautions about vocabulary are very place specific. Be alert to these when they come up. For starters don't draw analogies between Africans and animals. Calling a North African a "horse" or comparing a sub-saharan African to any other primate can be cause for a quick and nasty fight. As you travel and when you come home to describe it please choose your words with care.

277 Secţiunea Finanţe, Bănci şi Contabilitate 267 BIBLIOGRAPHY 1. Adam Kuper, The Anthropologists Account, Harvard University Press, England, Arham, Ayi Kwe, Africa Autenticity-Bibliography, Nairoby, East African Publishing House, Jervis John, Explaining the modern: patterns of culture and civilization, Blockwell Publishers LTD, Goldenberg, Claude and Rhoda Coleman, Promoting Academic Achievement Among English Learners: A Guide to the Research. Thousand Oaks, CA: Corwin, Shatz, Marilyn and Louise C. Wilkinson, The Education of English Language Learners: Research to Practice. New York: The Guilford Press, 2010.

278 268 Buletinul ştiinţific nr OPERAŢIUNILE COMERCIALE ŞI IMPORTANŢA LEASINGULUI Prep. univ. Daniela Mihaela VLADU Universitatea Creştină Dimitrie Cantemir Facultatea de Management Turistic şi Comercial Bucureşti Abstract: The leasing is important for each participant, from viewpoint of financing operation or economic agents. This great interest presents a comparison between this and a succession of commercial operations as : the credit, the rate payment sale and the loan. Key words: leasing, credit, loan, beneficiary. Leasingul, ca instrument de finanţare în concepţia generală a generaţiei secolului XXI, excelează prin modernitate şi avantaje incontestabile. Dar pentru a se putea înţelege aceste facilităţi ce le oferă leasingul este necesar să se cunoască caracteristicile şi funcţiunile sale întreprinzătoriale. În concepţia uzuală de multe ori leasingul este considerat în mod simplist numai un instrument de finanţare. După o apreciere şi analiză ştiinţifică se poate constata că leasingul în forma lui perfecţionată este cu mult mai mult decât un simplu instrument de finanţare şi întruneşte un complex de funcţiuni. Dintre acestea cele mai principale sunt, totusi: funcţia de finanţare; funcţia de investiţii; funcţia de servicii. Aceste funcţii se împletesc în practica leasingului modern într-un mănunchi de funcţiuni, care îl deosebesc esenţial de alte alternative de finanţare. Caracteristicile şi funcţiunile deosebite ale leasingului îi asigură realizarea unor avantaje pentru beneficiarii leasingului (utilizatorilor de leasing) şi care se prezintă sub următoarele aspecte: o menajarea capitalului propriu; o ameliorarea situaţiei lichidităţilor; o asigurarea unui spaţiu de joc al creditelor; o menţinerea independenţei întreprinzătoriale; o o calculaţii precise contabile şi bilanţiere; nu sunt necesare garanţii suplimentare deoarece obiectul de leasing reprezintă garanţia. Aspectele favorabile menţionate sunt foarte atractive pentru utilizatorii de leasing şi sunt determinante în deciziile care se iau în vederea optării pentru această alternativă de finanţare, în special în domeniul activităţii de investiţii. Din perspectiva locatorului (finanţatorului) afacerea de leasing este în primul rând o

279 Secţiunea Finanţe, Bănci şi Contabilitate 269 activitate de desfacere (prin cedarea obiectului de leasing), combinată cu finanţarea acestuia prin instrumentul de finanţare specific acestei branşe şi întregită cu un pachet de servicii caracteristic complexităţii şi modernităţii acestui domeniu de afaceri. Într-o prezentare ideală, spre exemplu, în cazul unui contract de leasing financiar cu amortizare totală, activitatea afacerilor de leasing va putea cuprinde următoarele operaţiuni principale: a) procurarea si cedarea obiectului de leasing; b) finanţarea obiectului de leasing; c) punerea la dispoziţie a unui pachet de servicii complementare; d) valorificarea obiectului de leasing amortizat, la nivelul valorii reziduale contabile. Termenul de leasing vine din englezescul lease care înseamnă a închiria. Acest termen s-a extins cu rapiditate, fiind acum cel mai utilizat termen pentru a denumi aceste operaţiuni, chiar dacă el nu exprimă, în fapt o închiriere. Leasingul reprezintă o noţiune care a pătruns în toate dicţionarele economice cu sensuri din ce în ce mai largi, fascinând prin simplitatea operaţiunii şi avantajele ei. El reprezintă o tehnică de finanţare pe termen lung pentru societăţile comerciale care doresc să îşi achiziţioneze utilaje şi echipamente, dar nu au posibilităţi de finanţare. Această tehnică de finanţare care presupune un risc ridicat, vine să dea satisfacţie agenţilor economici care nu pot să obţină credite de la bănci, ori nu pot să-şi greveze patrimoniul prin instituirea de ipoteci sau gajuri. Din punct de vedere economic, leasingul reprezintă o operaţiune de finanţare în care finanţatorul asigură fondurile necesare pentru întreaga investiţie. Din punct de vedere juridic, leasingul reprezintă un contract complex care permite unei persoane să obţină şi să utilizeze un bun fără a plăti imediat preţul 1. Schematic, această operaţiune se prezintă astfel: Cumpără bunul FURNIZORUL Închiriază bunul SOCIETATEA DE LEASING BENEFICIARUL Normele legale privind leasingul 2, prevăd: leasingul este o operaţiunea prin care o parte denumită locator/finanţator, transmite pentru o perioadă determinată dreptul de folosinţă asupra unui bun al cărui proprietar este celeilalte părţi, denumită utilizator, la solicitarea acesteia, contra unei plăţi periodice, denumită rată de leasing, iar la sfârşitul perioadei de leasing, locatorul/finanţatorul se obligă să respecte dreptul de opţiune al utilizatorului de a cumpăra bunul, de a prelungi contractul de leasing ori de a înceta raporturile contractuale. Alegerea leasingului ca formă de finanţare presupune o analiză profundă având în vedere faptul că o firmă poate apela în condiţiile actuale la diverse modalităţi de procurare a bunurilor: credit, împrumut, vânzare-cumpărare în rate, închiriere. De aceea, se impune realizarea unei comparaţii între ceea ce înseamnă 1 D. Clocotici, Gh. Gheorghiu, Operaţiuni de leasing, Editura Lumina Lex, Bucureşti, 1998, pag.7. 2 Culegere de acte normative după documente oficiale, Totul despre Leasing, actualizat 18 iulie 2005, Editura Meteor Press, pag.6.

280 270 Buletinul ştiinţific nr leasing, care este pe undeva o combinaţie între formele menţionate mai sus, şi fiecare formă în parte. Creditul, spre deosebire de leasing, este un element indispensabil în tranzacţiile comerciale, de aceea funcţionează în prezent mecanisme de finanţare complexe, realizate de regulă prin bănci; creditul este o formă de finanţare tradiţională, deoarece pentru investiţii se apelează de obicei la credit. Dacă analizăm leasingul, în forma sa clasică, putem spune că acesta este asemenea unui credit de investiţii chiar dacă beneficiarul nu devine imediat proprietarul acesteia. Din punctul de vedere al finanţatorului, leasingul este un credit pe termen lung si mediu, garantat de un drept de proprietate ; iar din punct de vedere al beneficiarului, el constituie o formă de creditare în cadrul căruia sumele necesare achiziţionării bunului se obţin din exploatarea acestuia, iar rambursarea lui se face eşalonat, sub forma ratelor de leasing şi în final a preţului rezidual. Creditul astfel obţinut este sub formă de echipamente şi nu bănească, dar în realitate, cele două noţiuni prezintă caracteristici diferite cu privire la:gradul de finanţare, forma de acordare, garanţie, analiza documentaţiei financiare şi politica de creditare. În ceea ce priveşte gradul de finanţare - în cazul creditului tradiţional, beneficiarul contribuie cu 30%-50% din valoarea investiţiei, în timp ce în cazul leasingului se asigură finanţarea integrală a investiţiei; Cu privire la garanţie - în cazul creditului tradiţional, investiţia este grevată de o serie de sarcini reale (gaj, ipotecă), iar la leasing, garanţia este dată de chiar dreptul de proprietate asupra bunului închiriat; Cu privire la forma de acordare, creditul tradiţional se acordă sub formă bănească, iar la leasing, creditul se acordă sub formă de echipament; Analiza documentaţiei financiare se efectuează astfel: în cazul creditului tradiţional, finanţatorul acordă o mai mare atenţie analizei situaţiei financiare într-o viziune postfaptică şi mai puţin previzională, în timp ce în cazul leasingului, societatea de leasing, ca societate finanţatoare, acordă o mai mare atenţie analizei rentabilităţii proiectului ce va fi finanţat prin leasing, deci are o viziune previzională; Referitor la politica de creditare, creditarea se face în cazul creditului tradiţional, după o analiză foarte complexă efectuată de inspectorii de credite, în timp ce la leasing, politica de creditare a societăţii de leasing este mult mai dinamică, documentaţia şi analizele efectuate sunt mult mai simple. Dacă luăm ca exemplu situaţia unei firme care doreşte să realizeze o investiţie într-un utilaj, având posibilitatea să-şi finanţeze investiţia prin credit sau prin leasing, ea va realiza o analiză în urma căreia să stabilească care modalitate este mai avantajoasa. Analiza se bazează pe compararea obligaţiilor financiare. Din analiza fluxurilor de numerar în cele două cazuri, leasingul prezintă o importanţă sporită faţă de credit fiind preferabil din mai multe motive: - Societatea de leasing are mai multe informaţii de specialitate, putând oferi beneficiarului informaţii mai complete; - Chiria se înregistrează ca şi cheltuială, iar bunul care face obiectul contractului este acceptat ca şi garanţie; - Capitalul firmei este protejat, deoarece leasingul asigură o finanţare de 100%; - Munca administrativă şi timpul necesar pentru obţinerea bunului prin leasing sunt mai reduse decât cele pentru credit.

281 Secţiunea Finanţe, Bănci şi Contabilitate 271 Leasingul se aseamănă şi cu un împrumut, iar din compararea celor două noţiuni, se desprind următoarele: Împrumutul necesită garanţii din partea ambelor părţi. Banca trebuie să stabilească sistem de rate, în general mai mari decât cele de leasing, care nu sunt deductibile din profit (sumele deductibile se scad din profitul impozabil al firmei). Bunul cumpărat prin creditul obţinut aparţine beneficiarului şi va apărea în bilanţul firmei; beneficiarul va suporta riscul uzurii morale a bunului, degradarea în timp, din punct de vedere tehnic în comparaţie cu bunuri din aceeaşi categorie, mai performante, apărute ulterior pe piaţă. În ceea ce priveşte leasingul, garanţia o constituie bunul însuşi. Ratele impuse de firma de leasing sunt mai mici (de asemenea avansul pentru leasing este mai mic decât contribuţia utilizată în cazul în care soliciţi un împrumut) şi se stabilesc în funcţie de preţul de pe piaţă al bunului dar şi în funcţie de taxa pe valoarea adăugată, dobândă, profit. Ratele în sistemul de leasing sunt deductibile din profit; Bunul este folosit de beneficiar în regim de închiriere şi prin urmare nu apare în bilanţ, însă beneficiarul poate cumpăra bunul la sfârşitul contractului de leasing la o valoare marginală (costul se stabileşte în funcţie de perioada rămasă până la deprecierea fizică a bunului), însă nu este obligat să o facă. Importanţa bunului în regim de leasing, asigură plata ratelor cu banii generaţi de folosirea bunului respectiv. Se poate spune că leasingul, în forma sa incipientă s-a dezvoltat din închiriere, şi totuşi s-a ajuns ca astăzi cele două tipuri de operaţiuni să fie extrem de diferenţiate. Deşi contractul de leasing poate fi considerat o variantă a contractului de locaţie, datorită scopului principal, acela de a beneficia de folosinţa unui bun fără a fi proprietar de drept, trebuie făcută o delimitare între cele două noţiuni deoarece există o multitudine de deosebiri, iar printre acestea enumerăm: Cu privire la numărul participanţilor la operaţiune, la închiriere apar doi participanţi: cel care închiriază bunul şi chiriaşul; iar în cazul operaţiunilor de leasing participă, de regulă trei părţi: furnizorul, societatea de leasing şi beneficiarul. În ceea ce priveşte dreptul de proprietate asupra bunului, în contractul de locaţie, la sfârşitul perioadei, bunul închiriat nu poate trece în proprietatea chiriaşului decât în baza unui contract separat de vânzare-cumpărare; iar în ceea ce priveşte contractul de leasing, la sfârşitul perioadei de locaţie, bunul poate trece în posesia beneficiarului în baza redevenţelor plătite şi a unui preţ rezidual. Referitor la dreptul de opţiune, în cazul contractului de locaţiune, după încetarea locaţiunii, locatarul trebuie să restituie bunul în starea în care a fost predat; iar în cazul contractului de leasing, locatarul are dreptul de a opta pentru cumpărarea bunului, prelungirea contractului de leasing ori încetarea raporturilor contractuale. Cu privire la modul de achiziţie al bunurilor, la închiriere, întreprinderea ce dă cu chirie achiziţionează bunul din proprie iniţiativă; la leasing, bunul se cumpără de către societatea de leasing la cererea expresă a beneficiarului, de aceea nu apare riscul de a nu putea închiria bunul. Provenienţa obiectului tranzacţiei, creează următoarele aspecte: - Contractul de închiriere obişnuită permite utilizatorului să beneficieze de utilaje deja disponibile oricât doreşte şi pe durată optimă;

282 272 Buletinul ştiinţific nr Contractul de leasing presupune cumpărarea de utilaje pentru care trebuie să se cunoască anticipat rentabilitatea, durata de utilizare şi modalităţile de amortizare; Referitor la structura obiectului tranzacţiei, se poate afirma: - Societăţile care practică operaţiuni de închiriere obişnuită lucrează de regulă cu utilaje standard: vagoane, aparatură medicală, centrale electrice de putere mică; - Societăţile de leasing închiriază pe termen mediu maşini cu un înalt grad de specializare şi care se află sub incidenţa progresului tehnic galopant; Cu privire la plata chiriei, putem afirma: - La închiriere, beneficiarul plăteşte chirie atât timp cât are nevoie pentru bunul respectiv, după care îl restituie, deci poate oricând revoca contractul; - La leasing, beneficiarul plăteşte chirie până la data prevăzută în contract, chiar dacă nu mai are nevoie de bunul respectiv; în timpul închirierii de bază, în toate formele de leasing, contractul de leasing nu poate fi revocat de nici una din părţi; Calculul ratelor de plată, se poate realiza astfel: - În situaţia contractului de locaţiune, ratele se stabilesc în funcţie de condiţiile existente pe piaţă şi reprezintă contravaloarea dreptului de folosinţă, deci nu se ţine neapărat seama de o recuperare a valorii bunului prin nivelul lor; - În cazul contractului de leasing, ratele se stabilesc în funcţie de preţul de achiziţie al bunului cuprinzând cote-părţi din acesta şi de unele elemente cum ar fi dobândă, profit, TVA. Important de reţinut este faptul că ratele de leasing consumă din substanţa bunului până îl duc la valoarea reziduală la sfârşitul contractului. Leasingul financiar, se îndepărtează şi mai mult de un contract de locaţiune obişnuit, astfel că aici apar în plus încă două diferenţe semnificative faţă de un contract de închiriere obişnuită, şi anume: Cu privire la riscurile şi responsabilităţile privind bunul închiriat în cadrul contractului de locaţiune, acestea nu se transferă utilizatorului, ci aparţin proprietarului; acelaşi lucru este valabil şi pentru leasingul operaţional, acesta fiind un criteriu important de delimitarea celor două tipuri de leasing. Riscurile si responsabilităţile privind bunul cedat în cadrul contractului de leasing financiar se transferă utilizatorului; pe această cale se aduce atingere concepţiei tradiţionale asupra proprietăţii şi se conferă utilizatorului anumite drepturi reale. În ceea ce priveşte rolul finanţatorului, de obicei, societăţile de leasing, atunci când desfăşoară operaţiuni de leasing financiar, realizează o funcţie pur finanţatoare, eventual asumându-şi riscul asigurării bunurilor închiriate. Societăţile care practică închirierea obişnuită adaugă alte prestaţii cum ar fi cele de gestionare, întreţinere, consultanţă şi revizie periodică a utilajelor. Operaţiunile de leasing operaţional au preluat astfel de caracteristici sub denumirea generalistă de contract de tip full-service. În cazul vânzării cu plata în rate, cumpărătorul îşi asumă obligaţia de a plăti preţul unui bun din veniturile salariale realizate prin reţineri lunare. Asemănarea cu leasingul survine numai prin prisma finalităţii operaţiunilor, ambele constau în cedarea dreptului de folosinţă asupra bunului. Deosebirea se poate concretiza în ceea ce priveşte: dreptului de proprietate, dreptul de opţiune, durata, dobânda utilizată, fiscalitatea aplicată.

283 Secţiunea Finanţe, Bănci şi Contabilitate 273 Cu privire la dreptul de proprietate putem afirma că: La operaţiunea de vânzare cu plata în rate, transmiterea dreptului de proprietate către cumpărător are loc în momentul încheierii contractului, în timp ce în cazul leasingului, finanţatorul rămâne în proprietatea bunului până în situaţia în care utilizatorul îşi exercită dreptul de opţiune în favoarea cumpărării bunului respectiv. În ceea ce priveşte durata pe care se fac plăţile putem afirma că : În cazul vânzării cu plata în rate durata este de obicei mult mai scurtă, pentru că se urmăreşte doar facilitarea achiziţionării bunului de către beneficiar, iar la operaţiunile de leasing durata este mult mai mare, ideea fiind cea de finanţare a clientului. Referitor la dobânda practicată putem afirma că: Pentru vânzarea cu plata în rate, la calculul ratelor se percepe o dobândă relativ mică pentru ratele neplătite încă, deci este un mod de calcul şi un conţinut mult mai simplu faţă de cazul leasingului. În ceea ce priveşte fiscalitatea se poate afirma că: Din perspectivă fiscală, există o diferenţiere netă, deoarece în cazul leasingului beneficiarul poate include redevenţele direct pe cheltuieli, iar în cazul vânzării cu plata în rate, beneficiarul trece doar amortismentul periodic pe cheltuieli, calculat prin deducerea din masa impozabilă a unui procent anume stabilit de actele normative în vigoare. Din cele prezentate putem concluziona că importanţa operaţiunilor de leasing faţă de celelalte operaţiuni comerciale rezidă din avantajele pe care acestea le prezintă faţă de beneficiar, faţă de finanţator şi faţă de producător. Sintetizând avantajele fată de fiecare operaţiune prezentată putem prezenta o înşiruire a acestora pe fiecare dintre cei trei participanţi la operaţiunile de leasing. Importanţa pentru beneficiar este ilustrată prin câteva aspecte care ţin de :mecanismele de negociere de plată a ratelor de leasing ; posibilitatea utilizării mai multor variante de leasing ; accesul la tehnologii avansate de dezvoltare a activităţii ;programarea riguroasă a cheltuielilor şi lipsa garanţiilor suplimentare ;posibilitatea folosirii bunului şi după expirarea contractului la chirii mai reduse sau cumpărarea acestuia la valoarea reziduală ; plata unor taxe şi accize pentru bunurile provenite din import la valoarea reziduală şi nu în ultimul rând o finanţare avantajoasă cu bunuri (instalaţii, maşini, utilaje) şi Know how la preţuri modice. Pentru societatea de leasing (finanţatorul )importanţa este ilustrată de aspecte care ţin de: obţinerea unor câştiguri suplimentare din revânzarea sau reînchirierea utilajelor după perioada de închidere de bază ;păstrarea dreptului de proprietate asupra bunurilor în regim de leasing şi facilităţi la cumpărarea acestora în cazul când se specializează pe anumite bunuri sau cumpără de la acelaşi furnizor. Pentru producător (furnizor) importanţa utilizării operaţiilor de leasing se manifestă prin: atragerea şi câştigarea de noi beneficiari şi clienţi, este o tehnică de marketing eficientă care a dus la apariţia pe lângă exportul tradiţional şi a celui în leasing depăşirea unor dificultăţi legate de legislaţie în cazul importurilor, promovarea bunurilor de înaltă calitate, cu preţuri ridicate şi implicit o rată a rentabilităţii mai mare în cazul vânzărilor tradiţionale. Opinăm, în încheiere, că toate cele prezentate mai sus arată importanţa şi avantajele de leasing financiar (se poate extinde şi pentru leasingul operaţional), faţă de creditul tradiţional, dar exemplificarea poate merge mai departe luând în analiză şi celelalte operaţiuni comerciale.

284 274 Buletinul ştiinţific nr BIBLIOGRAFIE 1. Pântea, I.P., Bodea, Gh., Contabilitatea Financiară Românească conformă cu Directivele Europene, Editura Intelcredo, Deva, Pop, A., Contabilitatea Financiară Românească amortizată cu Directivele Contabile Europene şi Standardele Internaţionale de Contabilitate, Editura Intelcredo, Deva, Legea Nr. 571/2003. Codul fiscal actualizat, cu modificările şi completările ulterioare 4. OMPF nr. 3055/2009 pentru aprobarea normelor contabile conforme cu obiectivele europene.

285 Secţiunea Finanţe, Bănci şi Contabilitate 275 RUSIA ÎN PERIOADA CRIZEI ECONOMICE Prep. univ. drd. Ioana RADU Universitatea Creştină Dimitrie Cantemir Facultatea de Finanţe, Bănci şi Contabilitate Braşov Abstract: The experience of the latest financial crisis shown that this is a global phenomenon which has nevertheless affected the entire world economy. Taking into account the example of the Russian Republic and its economic improvement in the last three years, the paper reflects Russia s favorable position in comparison with the European Union, Euro Area and worlds development data. Key words: criză, contracţia exporturilor, aprecierea rublei, sustenabilitate 1. INTRODUCERE Avem un stat stabil! şi Rusia va trece cu bine de criza economică, sunt aprecierile optimiste ale preşedintelui rus, Dmitri Medvedev, şi a premierului rus, Vladimir Putin. Însă, oare economia Federaţiei Ruse a rămas neafectată de impactul crizei financiare actuale? Şi-a menţinut statutul câştigat în 2004 de a noua economie a lumii şi a cincea a Europei? Acestea sunt întrebări pe care oricine şi le poate pune, motiv pentru care, articolul de faţă vine să prezinte situaţia economică a statului rus în perioada Totodată, întrebări inevitabile vin şi în sfera impactulului crizei asupra economiei sau al efectelor adiacente ale acesteia (de exemplu, asupra populaţiei). În acest context, lucrarea încearcă să identifice şi să explice factorii ce au determinat vulnerabilitatea economiei ruseşti în faţa crizei actuale neprevăzute. 2. SITUAŢIA ECONOMICĂ A RUSIEI ÎN PERIOADA CRIZEI ECONOMICE Premizele crizei economice în Republica Federală Rusă La mai mult de un deceniu de la prăbuşirea Uniunii Sovietice şi după dizolvarea URSS-ului în 1990, primele semne ale refacerii economice au apărut în

286 276 Buletinul ştiinţific nr Rusia în 1997, prin conturarea unei economii de piaţă funcţionale sprijinită de menţinerea unei creşteri economice mai ridicată. Totuşi, în 1998, odată cu criza financiară asiatică, Rusia a întâmpinat o nouă recesiune, culminată în mare parte de deprecierea substanţială a rublei datorită reducerii fluxurilor monetare din exterior, a restrângerii tranzacţiilor cu dolari, dar şi a restrângerii rezervei valutare. Ca efect, au urmat creşterea datoriei publice şi scăderea nivelului de trai pentru cea mai mare parte a populaţiei. Însă cea mai gravă situaţie generată de criza economică din 1998 a fost falimentarea în masă a unor bănci private cât şi de stat ca urmare a imposibilităţii îndeplinirii obligaţiilor de plată interne şi externe. Banca Centrală Rusă (CBR) a încercat să acopere lipsa de lichidităţi a băncilor de stat, însă măsura s-a dovedit a fi insuficientă deoarece două institutii bancare Svaiz-Bank şi Globex au falimentat, situaţie ce a dus la crearea unui haos financiar la nivelul economiei ruse. Astfel, criza economică cu care se confrunta Rusia anilor 1998 a dobândit calitatea de prima criză financiară de anvergură prin care trecea un stat socialist. Cu toate acestea, în 1999, economia Rusiei a început să se refacă tocmai pe seama aceloraşi considerente, şi anume, pe seama deprecierii monedei naţionale ruseşti. Astfel, refacerea economiei a fost favorizată de scăderea puterii de cumpărare a monedei naţionale, care a scumpit importurile şi a stimulat producţia naţională. În , creşterea produsului intern brut a fost de aproximativ 6,7%, în special datorită creşterii preţului petrolului, continuării politicii rublei slabe, dar şi creşterii producţiei industriale. În momentul de faţă, Rusia are un excedent comercial uriaş, datorat barierelor protecţioniste la importuri şi corupţiei locale care împiedică intreprinderile mici şi mijlocii străine să importe produse ruseşti fără intermedierea firmelor locale. Însă dezvoltarea economică a ţării a fost extrem de inegală: regiunea Moscovei contribuie cu o treime din produsul intern brut, în condiţiile în care în regiune este concentrată numai o zecime din populaţia ţării. Recenta refacere a economiei ţării datorată creşterii preţului ţiţeiului, împreună cu eforturile guvernamentale reînnoite în 2000 şi 2001 pentru ducerea la bun sfârşit a unor reforme structurale, au crescut încrederea investitorilor şi oamenilor de afaceri în şansele Rusiei în al doilea deceniu de tranziţie. Rusia a rămas profund dependentă de exporturile de materii prime, în mod special petrol, gaze naturale, metale şi cherestea, care asigură 80% din totalul exporturilor, lăsând ţara vulnerabilă la variaţia preţurilor pe piaţa mondială. În ultimii ani, a crescut foarte mult cererea internă de bunuri de larg consum, aproximativ cu 12% anual în , ceea ce demonstrează întărire pieţei interne. De exemplu, produsul intern brut în 2004 s-a apropiat de milioane, fapt ce a calificat economia Rusiei drept cea de-a noua economie a lumii şi a cincea a Europei. Cu asemenea rezultate, analiştii economici internaţionali apreciau că dacă rata anuală de dezvoltare continuă astfel cum este acum, este de aşteptat ca economia Rusiei să ajungă pe poziţia a doua în Europa, după cea a Germaniei, în numai câţiva ani. Creşterea producţiei interne a condus la creşterea rezervelor internaţionale ale Rusiei, astfel că la sfârşitul anului 2006 aceste rezerve atingeau 250 miliarde $, cu previziunea ca la sfârşitul anului 2007 să ajungă la miliarde $. Rusia a înregistrat în ultimii ani o creştere economică puternică, de 5,6% în 2008, 8,1% în 2007 (cea mai mare din ultimii 8 ani) şi de 7,7% în 2006, creştere economică alimentată de fluctuaţia în creştere a preţului barilului de petrol.

287 Secţiunea Finanţe, Bănci şi Contabilitate 277 Însă perioada anilor n-a fost întru totul prielnică pentru economia Rusiei. Restrângerea creditării la nivel internaţional,a crizei de lichidităţi, dar şi a ieftinirii hidrocarburilor ce reprezintă 60% din exporturile ţării, producţia internă (intensiv dezvoltată în ultima perioadă pe exporturi), a înregistrat cel mai abrupt declin de la prăbuşirea Uniunii Sovietice. Astfel, după cum se poate observa în figura 1., rata de creştere a PIBului a trecut în latura negativă încă de la mijlocul anului 2008, ajungând ca în 2009 la -7,9% cu 7 pp sub media mondială de creştere economică. Această declin prezintă adâncirea crizei economice la nivelul economiei Federaţiei Rusiei, care considera a fi stabilă în faţa crizei. Tocmai dependenţa de comerţul internaţional cu hidrocarburi, a dus la înregistrarea unei noi recesiuni de dimensiune semnificativă, cu o reducere a ratei de creştere a PIB de două ori mai mare decât media statelor Uniunii Europene sau a Zonei Euro. Asemeni crizei din 1998, cea din , Vavilov A. (2010) identifică câteva aspecte importante de urmărit în vederea menţinerii creşterii economice sustenabile. Pornind de la rolul cheie al autorităţilor publice în susţinerea creşterii economice, Vavilov A. insistă asupra urmăririi unui set de principii: aplicarea unei politici fiscale responsabile pentru a garanta sustenabilitatea creşterii economice, prin gestionarea bugetului federal în vederea asigurării echilibrului acestuia sau a înregistrării unui surplus bugetar fără a lua în calcul fluctuaţiile preţului petrolului; asigurarea stabilităţii macroeconomice prin reducerea instabilităţii economice, reducerea inflaţiei, refacerea mediului investiţional, mai ales în domeiniul petrolier; restrângerea condiţiilor de politică fiscală, care să liberalizeze influxurile de monedă străină şi care să reducă fenomenul evaziunii fiscale; Totuşi, perspectiva economiei Rusiei din prezent nu se compară cu cea din urmă cu un deceniu, datorită evoluţiei preţului petrolului, consideră Ronald Smith, economist şef la Alfa-Bank, întrucât preţul petrolului este de aproape zece ori mai mare decât în urmă cu un deceniu. De altfel, economiştii consideră că Rusia va ieşi din această situaţie "doar cu câteva zgărieturi" (Agenţia France Press, oct.2009). Mai mult, declinul pieţei fiind doar "un test, nu o deviere, întrucât guvernul a avut bani pentru a remedia situaţia", a declarat Chris Weafer, economist şef la banca de investiţii Uralsib Moscow.

288 278 Buletinul ştiinţific nr Perioada între recesiune şi revigorare economică După o perioadă de boom economic (perioada după anul 2000 până în anul 2008), alimentat de creşterea preţurilor la petrol şi gaze naturale, Rusia a beneficiat de relansarea economiei devansate odinioară. Redresarea economiei s-a realizat în principal prin consolidarea mediului de afaceri intern (de ex. industria petrolieră, gaze naturale şi producţia de aluminium), dar şi pe seama extinderii activităţii acestor companii pe plan internaţional. Ieftinirea carburantului, reducerea intrărilor de capital şi prăbuşirea comerţului internaţional, ca rezultante a colapsului de lichidităţi la nivel internaţional, a dus la manifestarea primelor efecte ale crizei economice şi în Rusia. Acest triplu şoc avea să demonstreze că totul avea să devină diferit pentru Rusia (Vavilov A., 2010). În anul 2008, la 10 ani de la criza din 1998, Rusia se confrunta cu statutul unei economii stabile, definite de acumularea unor rezerve monetare, excedent bugetar de dimensiuni impresionate, datorie publică mică, sector financiar relativ mic neafectat de produsele hibride (derivate) şi o economie nedependentă de economia Statelor Unite. Mai mult, conturarea concepţiei potrivit căreia Rusia ar fi imună la criza mondială generată de valul de instabilitate financiară generat de boom-ul şi criza imobiliară americană, a dus la subestimarea crizei de lichidităţi şi, respectiv la afectarea economiei ruseşti în mod evident. Astfel, deşi guvernul şi analiştii economici aveau aşteptări pozitive asupra stabilităţii economiei ruseşti în faţa crizei, anul 2008 a demonstrat faptul că fenomenul crizei avea să se adâncească. Astfel, dacă la începutul anului 2007, Rusia înregistra o creştere reală a PIB-ului de 8,4%, în 2008 creşterea PIB-ului s-a diminuat cu 3,3 puncte procentuale (reducere cu 27,72% faţă de situaţia anului 2007), ajungând în 2009 la o rată reală negativă de creştere a PIB de -7,9%, ceea ce reprezintă o scădere nominală a PIB-ului de 2,5 ori faţă de anul Toate acestea demonstrând trecerea economiei Rusiei în latura descreşterii economice şi a regresului acesteia la începutul anului 2007, când PIB-ul/locuitor se apropia de 14912,75 USD/locuitor. Rata reală negativă a creşterii PIB-ului din 2009 (-7,9%) comportă aceleaşi semnalmente ca şi rezultatele anului 1998, când criza economică din Rusia a dus la reducerea PIB cu 5,3% (a se vedea Tabel 1.). Tabel nr.1 Evoluţia ratei de creştere anuală a PIB (%) Sursa: statisticile Fondului Monetar International (IMF) Pentru Rusia, situaţia anului 2009 a descris începutul crizei economice. Însă restrângerea economiei ruseşti capătă amploare pe seama comparaţiei rezultatelor sale cu cele globale. Astfel, la nivel mondial se observă restrângerea

Titlul lucrării propuse pentru participarea la concursul pe tema securității informatice

Titlul lucrării propuse pentru participarea la concursul pe tema securității informatice Titlul lucrării propuse pentru participarea la concursul pe tema securității informatice "Îmbunătăţirea proceselor şi activităţilor educaţionale în cadrul programelor de licenţă şi masterat în domeniul

More information

Evoluția pieței de capital din România. 09 iunie 2018

Evoluția pieței de capital din România. 09 iunie 2018 Evoluția pieței de capital din România 09 iunie 2018 Realizări recente Realizări recente IPO-uri realizate în 2017 și 2018 IPO în valoare de EUR 312.2 mn IPO pe Piața Principală, derulat în perioada 24

More information

Metrici LPR interfatare cu Barix Barionet 50 -

Metrici LPR interfatare cu Barix Barionet 50 - Metrici LPR interfatare cu Barix Barionet 50 - Barionet 50 este un lan controller produs de Barix, care poate fi folosit in combinatie cu Metrici LPR, pentru a deschide bariera atunci cand un numar de

More information

Importurile Republicii Moldova și impactul ZLSAC

Importurile Republicii Moldova și impactul ZLSAC Seria de documente de politici [PB/03/2017] Importurile Republicii Moldova și impactul ZLSAC Ricardo Giucci, Woldemar Walter Berlin/Chișinău, Februarie 2017 Cuprins 1. Importurile Republicii Moldova Evoluția

More information

AE Amfiteatru Economic recommends

AE Amfiteatru Economic recommends GOOD PRACTICES FOOD QUALITY AND SAFETY: PRACTICES AND CONTRIBUTIONS BROUGHT BY THE CENTRE OF RESEARCH AND ALIMENTARY PRODUCT EXPERTISE Prof. univ. dr. Rodica Pamfilie, Academy of Economic Studies, Bucharest

More information

PROFESOR UNIVERSITAR EMERIT, DOCTOR HONORIS CAUSA IACOB CĂTOIU CURRICULUM VITAE

PROFESOR UNIVERSITAR EMERIT, DOCTOR HONORIS CAUSA IACOB CĂTOIU CURRICULUM VITAE PROFESOR UNIVERSITAR EMERIT, DOCTOR HONORIS CAUSA IACOB CĂTOIU CURRICULUM VITAE 1. Date personale: IACOB I. CĂTOIU Domiciliul Str. Copăceni nr.47, bloc W3, sc.b, ap. 80, sector 3, Of.49 Bucureşti, cod

More information

Studiu: IMM-uri din România

Studiu: IMM-uri din România Partenerul tău de Business Information & Credit Risk Management Studiu: IMM-uri din România STUDIU DE BUSINESS OCTOMBRIE 2015 STUDIU: IMM-uri DIN ROMÂNIA Studiul privind afacerile din sectorul Întreprinderilor

More information

GHID DE TERMENI MEDIA

GHID DE TERMENI MEDIA GHID DE TERMENI MEDIA Definitii si explicatii 1. Target Group si Universe Target Group - grupul demografic care a fost identificat ca fiind grupul cheie de consumatori ai unui brand. Toate activitatile

More information

Compania. Misiune. Viziune. Scurt istoric. Autorizatii şi certificari

Compania. Misiune. Viziune. Scurt istoric. Autorizatii şi certificari Compania Misiune. Viziune. Misiunea noastră este de a contribui la îmbunătăţirea serviciilor medicale din România prin furnizarea de produse şi servicii de cea mai înaltă calitate, precum şi prin asigurarea

More information

Auditul financiar la IMM-uri: de la limitare la oportunitate

Auditul financiar la IMM-uri: de la limitare la oportunitate Auditul financiar la IMM-uri: de la limitare la oportunitate 3 noiembrie 2017 Clemente Kiss KPMG in Romania Agenda Ce este un audit la un IMM? Comparatie: audit/revizuire/compilare Diferente: audit/revizuire/compilare

More information

Reflexia şi refracţia luminii. Aplicaţii. Valerica Baban

Reflexia şi refracţia luminii. Aplicaţii. Valerica Baban Reflexia şi refracţia luminii. Aplicaţii. Sumar 1. Indicele de refracţie al unui mediu 2. Reflexia şi refracţia luminii. Legi. 3. Reflexia totală 4. Oglinda plană 5. Reflexia şi refracţia luminii în natură

More information

PLAN DE ÎNVĂŢĂMÂNT. Anul de studiu: 2, semestrul: 1

PLAN DE ÎNVĂŢĂMÂNT. Anul de studiu: 2, semestrul: 1 Facultatea: ECONOMIE AGROALIMENTARĂ ŞI A MEDIULUI Domeniul: Economie Programul de licenţă: Economie agroalimentară şi a mediului Durata programului de licenţă: 3 ani Forma de invatamant: ZI Promotia: 2010-2013

More information

Aspecte controversate în Procedura Insolvenţei şi posibile soluţii

Aspecte controversate în Procedura Insolvenţei şi posibile soluţii www.pwc.com/ro Aspecte controversate în Procedura Insolvenţei şi posibile soluţii 1 Perioada de observaţie - Vânzarea de stocuri aduse în garanţie, în cursul normal al activității - Tratamentul leasingului

More information

INSTRUMENTE DE MARKETING ÎN PRACTICĂ:

INSTRUMENTE DE MARKETING ÎN PRACTICĂ: INSTRUMENTE DE MARKETING ÎN PRACTICĂ: Marketing prin Google CUM VĂ AJUTĂ ACEST CURS? Este un curs util tuturor celor implicați în coordonarea sau dezvoltarea de campanii de marketingși comunicare online.

More information

Mecanismul de decontare a cererilor de plata

Mecanismul de decontare a cererilor de plata Mecanismul de decontare a cererilor de plata Autoritatea de Management pentru Programul Operaţional Sectorial Creşterea Competitivităţii Economice (POS CCE) Ministerul Fondurilor Europene - Iunie - iulie

More information

Rem Ahsap is one of the prominent companies of the market with integrated plants in Turkey, Algeria and Romania and sales to 26 countries worldwide.

Rem Ahsap is one of the prominent companies of the market with integrated plants in Turkey, Algeria and Romania and sales to 26 countries worldwide. Ȋncepându-şi activitatea ȋn 2004, Rem Ahsap este una dintre companiile principale ale sectorului fabricǎrii de uşi având o viziune inovativǎ şi extinsǎ, deschisǎ la tot ce ȋnseamnǎ dezvoltare. Trei uzine

More information

PACHETE DE PROMOVARE

PACHETE DE PROMOVARE PACHETE DE PROMOVARE Școala de Vară Neurodiab are drept scop creșterea informării despre neuropatie diabetică și picior diabetic în rândul tinerilor medici care sunt direct implicați în îngrijirea și tratamentul

More information

Strategia Europeană în Regiunea Dunării - oportunităţi pentru economiile regiunilor implicate -

Strategia Europeană în Regiunea Dunării - oportunităţi pentru economiile regiunilor implicate - Strategia Europeană în Regiunea Dunării - oportunităţi pentru economiile regiunilor implicate - 25 mai 2010 - Palatul Parlamentului, Sala Avram Iancu Inovatie, Competitivitate, Succes Platforme Tehnologice

More information

2. Setări configurare acces la o cameră web conectată într-un router ZTE H218N sau H298N

2. Setări configurare acces la o cameră web conectată într-un router ZTE H218N sau H298N Pentru a putea vizualiza imaginile unei camere web IP conectată într-un router ZTE H218N sau H298N, este necesară activarea serviciului Dinamic DNS oferit de RCS&RDS, precum și efectuarea unor setări pe

More information

Cristina ENULESCU * ABSTRACT

Cristina ENULESCU * ABSTRACT Cristina ENULESCU * REZUMAT un interval de doi ani un buletin statistic privind cele mai importante aspecte ale locuirii, în statele perioada 1995-2004, de la 22,68 milioane persoane la 21,67 milioane.

More information

Intensitatea tehnologică a exporturilor în anul 2012

Intensitatea tehnologică a exporturilor în anul 2012 Intensitatea tehnologică a exporturilor în anul 2012 Analiza i evoluţiei în timp a comerţului exterior conform intensităţii tehnologice prezintă o importanţă deosebită deoarece reflectă evoluţia calitativă

More information

C1.1. Lucrari indexate ISI Web of Knowledge

C1.1. Lucrari indexate ISI Web of Knowledge C.. Lucrari indexate ISI Web of Knowledge Lista lucrarilor publicate in reviste cu factor de impact calculat si scorul relativ de influenta cumulat lucrarii Tipul lucrarii (e.g. articol) revistei revistei

More information

FACULTATEA DE INGINERIA PETROLULUI SI GAZELOR

FACULTATEA DE INGINERIA PETROLULUI SI GAZELOR RAPORT PRIVIND EVALUAREA CADRELOR DIDACTICE DE CĂTRE STUDENȚI AFERENT ACTIVITĂȚII DIN ANUL UNIVERSITAR 2016-2017 LA FACULTATEA DE INGINERIA PETROLULUI ŞI GAZELOR Date minimale 1. Prezentul raport a fost

More information

Structura și Organizarea Calculatoarelor. Titular: BĂRBULESCU Lucian-Florentin

Structura și Organizarea Calculatoarelor. Titular: BĂRBULESCU Lucian-Florentin Structura și Organizarea Calculatoarelor Titular: BĂRBULESCU Lucian-Florentin Chapter 3 ADUNAREA ȘI SCĂDEREA NUMERELOR BINARE CU SEMN CONȚINUT Adunarea FXP în cod direct Sumator FXP în cod direct Scăderea

More information

Eurotax Automotive Business Intelligence. Eurotax Tendințe în stabilirea valorilor reziduale

Eurotax Automotive Business Intelligence. Eurotax Tendințe în stabilirea valorilor reziduale Eurotax Automotive Business Intelligence Eurotax Tendințe în stabilirea valorilor reziduale Conferinta Nationala ALB Romania Bucuresti, noiembrie 2016 Cristian Micu Agenda Despre Eurotax Produse si clienti

More information

METODE DE EVALUARE A IMPACTULUI ASUPRA MEDIULUI ŞI IMPLEMENTAREA SISTEMULUI DE MANAGEMENT DE MEDIU

METODE DE EVALUARE A IMPACTULUI ASUPRA MEDIULUI ŞI IMPLEMENTAREA SISTEMULUI DE MANAGEMENT DE MEDIU UNIVERSITATEA POLITEHNICA BUCUREŞTI FACULTATEA ENERGETICA Catedra de Producerea şi Utilizarea Energiei Master: DEZVOLTAREA DURABILĂ A SISTEMELOR DE ENERGIE Titular curs: Prof. dr. ing Tiberiu APOSTOL Fond

More information

Procesarea Imaginilor

Procesarea Imaginilor Procesarea Imaginilor Curs 11 Extragerea informańiei 3D prin stereoviziune Principiile Stereoviziunii Pentru observarea lumii reale avem nevoie de informańie 3D Într-o imagine avem doar două dimensiuni

More information

IMPACTUL CRIZEI MONDIALE ASUPRA COMERŢULUI INTERNAŢIONAL

IMPACTUL CRIZEI MONDIALE ASUPRA COMERŢULUI INTERNAŢIONAL Florina POPA ACADEMIA ROMÂNĂ, Institutul de Economie Naţională (Institute of National Economy), Bucureşti IMPACTUL CRIZEI MONDIALE ASUPRA COMERŢULUI INTERNAŢIONAL Keywords World recession Markets International

More information

Mods euro truck simulator 2 harta romaniei by elyxir. Mods euro truck simulator 2 harta romaniei by elyxir.zip

Mods euro truck simulator 2 harta romaniei by elyxir. Mods euro truck simulator 2 harta romaniei by elyxir.zip Mods euro truck simulator 2 harta romaniei by elyxir Mods euro truck simulator 2 harta romaniei by elyxir.zip 26/07/2015 Download mods euro truck simulator 2 harta Harta Romaniei pentru Euro Truck Simulator

More information

NOTA: se vor mentiona toate bunurile aflate in proprietate, indiferent daca ele se afla sau nu pe teritoriul Romaniei la momentul declararii.

NOTA: se vor mentiona toate bunurile aflate in proprietate, indiferent daca ele se afla sau nu pe teritoriul Romaniei la momentul declararii. 2. Bunuri sub forma de metale pretioase, bijuterii, obiecte de arta si de cult, colectii de arta si numismatica, obiecte care fac parte din patrimoniul cultural national sau universal sau altele asemenea,

More information

Versionare - GIT ALIN ZAMFIROIU

Versionare - GIT ALIN ZAMFIROIU Versionare - GIT ALIN ZAMFIROIU Controlul versiunilor - necesitate Caracterul colaborativ al proiectelor; Backup pentru codul scris Istoricul modificarilor Terminologie și concepte VCS Version Control

More information

Subiecte Clasa a VI-a

Subiecte Clasa a VI-a (40 de intrebari) Puteti folosi spatiile goale ca ciorna. Nu este de ajuns sa alegeti raspunsul corect pe brosura de subiecte, ele trebuie completate pe foaia de raspuns in dreptul numarului intrebarii

More information

Competence for Implementing EUSDR

Competence for Implementing EUSDR Competence for Implementing EUSDR 14 Countries! 11 Priority areas! Many partner! Link to about 1,000 Steinbeis Enterprises + more than 5,500 experts 08.03.2013 slide 1 Steinbeis Innovation Center Steinbeis

More information

SCIENTIFIC AND TECHNOLOGICAL INNOVATION

SCIENTIFIC AND TECHNOLOGICAL INNOVATION Annals of the Academy of Romanian Scientists Series on Science and Technology of Information ISSN 2066-8570 Volume 3, Number 2/2011 93 SCIENTIFIC AND TECHNOLOGICAL INNOVATION Gabriel I. NASTASE 1, Dragos

More information

DECLARAȚIE DE PERFORMANȚĂ Nr. 101 conform Regulamentului produselor pentru construcții UE 305/2011/UE

DECLARAȚIE DE PERFORMANȚĂ Nr. 101 conform Regulamentului produselor pentru construcții UE 305/2011/UE S.C. SWING TRADE S.R.L. Sediu social: Sovata, str. Principala, nr. 72, judetul Mures C.U.I. RO 9866443 Nr.Reg.Com.: J 26/690/1997 Capital social: 460,200 lei DECLARAȚIE DE PERFORMANȚĂ Nr. 101 conform Regulamentului

More information

Semnale şi sisteme. Facultatea de Electronică şi Telecomunicaţii Departamentul de Comunicaţii (TC)

Semnale şi sisteme. Facultatea de Electronică şi Telecomunicaţii Departamentul de Comunicaţii (TC) Semnale şi sisteme Facultatea de Electronică şi Telecomunicaţii Departamentul de Comunicaţii (TC) http://shannon.etc.upt.ro/teaching/ssist/ 1 OBIECTIVELE CURSULUI Disciplina îşi propune să familiarizeze

More information

earning every day-ahead your trust stepping forward to the future opcom operatorul pie?ei de energie electricã și de gaze naturale din România Opcom

earning every day-ahead your trust stepping forward to the future opcom operatorul pie?ei de energie electricã și de gaze naturale din România Opcom earning every day-ahead your trust stepping forward to the future opcom operatorul pie?ei de energie electricã și de gaze naturale din România Opcom RAPORT DE PIA?Ã LUNAR MARTIE 218 Piaţa pentru Ziua Următoare

More information

Raport Financiar Preliminar

Raport Financiar Preliminar DIGI COMMUNICATIONS NV Preliminary Financial Report as at 31 December 2017 Raport Financiar Preliminar Pentru anul incheiat la 31 Decembrie 2017 RAPORT PRELIMINAR 2017 pag. 0 Sumar INTRODUCERE... 2 CONTUL

More information

Updating the Nomographical Diagrams for Dimensioning the Concrete Slabs

Updating the Nomographical Diagrams for Dimensioning the Concrete Slabs Acta Technica Napocensis: Civil Engineering & Architecture Vol. 57, No. 1 (2014) Journal homepage: http://constructii.utcluj.ro/actacivileng Updating the Nomographical Diagrams for Dimensioning the Concrete

More information

ABORDĂRI INOVATIVE PRIVIND INDICATORI ECONOMICI LA NIVELUL UNIUNII EUROPENE

ABORDĂRI INOVATIVE PRIVIND INDICATORI ECONOMICI LA NIVELUL UNIUNII EUROPENE ABORDĂRI INOVATIVE PRIVIND INDICATORI ECONOMICI LA NIVELUL UNIUNII EUROPENE Paul Vasile ZAI Daniela Irina NEMEŞ Paul Vasile ZAI Conf. univ. dr., Departamentul de Administraţie și Management Public, Facultatea

More information

ANTICOLLISION ALGORITHM FOR V2V AUTONOMUOS AGRICULTURAL MACHINES ALGORITM ANTICOLIZIUNE PENTRU MASINI AGRICOLE AUTONOME TIP V2V (VEHICLE-TO-VEHICLE)

ANTICOLLISION ALGORITHM FOR V2V AUTONOMUOS AGRICULTURAL MACHINES ALGORITM ANTICOLIZIUNE PENTRU MASINI AGRICOLE AUTONOME TIP V2V (VEHICLE-TO-VEHICLE) ANTICOLLISION ALGORITHM FOR VV AUTONOMUOS AGRICULTURAL MACHINES ALGORITM ANTICOLIZIUNE PENTRU MASINI AGRICOLE AUTONOME TIP VV (VEHICLE-TO-VEHICLE) 457 Florin MARIAŞIU*, T. EAC* *The Technical University

More information

REVISTA NAŢIONALĂ DE INFORMATICĂ APLICATĂ INFO-PRACTIC

REVISTA NAŢIONALĂ DE INFORMATICĂ APLICATĂ INFO-PRACTIC REVISTA NAŢIONALĂ DE INFORMATICĂ APLICATĂ INFO-PRACTIC Anul II Nr. 7 aprilie 2013 ISSN 2285 6560 Referent ştiinţific Lector univ. dr. Claudiu Ionuţ Popîrlan Facultatea de Ştiinţe Exacte Universitatea din

More information

MONICA RĂILEANU SZELES

MONICA RĂILEANU SZELES MONICA RĂILEANU SZELES Data și locul nașterii: 27 februarie 1975, Brasov, Romania Tel.: 0040722 355979 Adresă personală: Lamaitei 59, Brasov, Romania Adresă instituțională: Universitatea Transilvania din

More information

Implicaţii practice privind impozitarea pieţei de leasing din România

Implicaţii practice privind impozitarea pieţei de leasing din România www.pwc.com Implicaţii practice privind impozitarea pieţei de leasing din România Valentina Radu, Manager Alexandra Smedoiu, Manager Agenda Implicaţii practice în ceea ce priveşte impozitarea pieţei de

More information

Tema seminarului: Analiza evolutiei si structurii patrimoniului

Tema seminarului: Analiza evolutiei si structurii patrimoniului Tema seminarului: Analiza evolutiei si structurii patrimoniului Analiza situaţiei patrimoniale începe, de regulă, cu analiza evoluţiei activelor în timp. Aprecierea activelor însă se efectuează în raport

More information

Lista tutorilor formațiilor de studiu (licență și master) începînd cu anul universitar

Lista tutorilor formațiilor de studiu (licență și master) începînd cu anul universitar Universitatea Alexandru Ioan Cuza din Iași Facultatea de Economie și Administrarea Lista tutorilor formațiilor de studiu (licență și master) începînd cu anul universitar 2016-2017 Programe de licență -

More information

INFLUENŢA CÂMPULUI MAGNETIC ASUPRA DINAMICII DE CREŞTERE"IN VITRO" LA PLANTE FURAJERE

INFLUENŢA CÂMPULUI MAGNETIC ASUPRA DINAMICII DE CREŞTEREIN VITRO LA PLANTE FURAJERE INFLUENŢA CÂMPULUI MAGNETIC ASUPRA DINAMICII DE CREŞTERE"IN VITRO" LA PLANTE FURAJERE T.Simplăceanu, C.Bindea, Dorina Brătfălean*, St.Popescu, D.Pamfil Institutul Naţional de Cercetere-Dezvoltare pentru

More information

Eficiența energetică în industria românească

Eficiența energetică în industria românească Eficiența energetică în industria românească Creșterea EFICIENȚEI ENERGETICE în procesul de ardere prin utilizarea de aparate de analiză a gazelor de ardere București, 22.09.2015 Karsten Lempa Key Account

More information

CAIETUL DE SARCINI Organizare evenimente. VS/2014/0442 Euro network supporting innovation for green jobs GREENET

CAIETUL DE SARCINI Organizare evenimente. VS/2014/0442 Euro network supporting innovation for green jobs GREENET CAIETUL DE SARCINI Organizare evenimente VS/2014/0442 Euro network supporting innovation for green jobs GREENET Str. Dem. I. Dobrescu, nr. 2-4, Sector 1, CAIET DE SARCINI Obiectul licitaţiei: Kick off,

More information

octombrie 2009 Sondaj naţional BENEFICIAR:

octombrie 2009 Sondaj naţional BENEFICIAR: Raport de cercetare octombrie 2009 Sondaj naţional BENEFICIAR: Studiul de faţă a fost realizat de INSOMAR în perioada 8-11 octombrie 2009, la comanda Realitatea TV; Cercetarea a fost realizată folosind

More information

DE CE SĂ DEPOZITAŢI LA NOI?

DE CE SĂ DEPOZITAŢI LA NOI? DEPOZITARE FRIGORIFICĂ OFERIM SOLUŢII optime şi diversificate în domeniul SERVICIILOR DE DEPOZITARE FRIGORIFICĂ, ÎNCHIRIERE DE DEPOZIT FRIGORIFIC CONGELARE, REFRIGERARE ŞI ÎNCHIRIERE DE SPAŢII FRIGORIFICE,

More information

Fişa disciplinei. 1. Date despre program. 2. Date despre disciplina Titulari. 3. Timp total estimat. 4. Precondiţii.

Fişa disciplinei. 1. Date despre program. 2. Date despre disciplina Titulari. 3. Timp total estimat. 4. Precondiţii. Fişa disciplinei 1. Date despre program 1.1. Instituţia de învăţământ ACADEMIA DE STUDII ECONOMICE 1.2. Facultatea CIBERNETICĂ, STATISTICĂ ŞI INFORMATICĂ ECONOMICĂ 1.3. Departamente (Departament) INFORMATICA

More information

Facultatea de Litere a Universității din București, Str. Edgar Quinet 5-7, București,

Facultatea de Litere a Universității din București, Str. Edgar Quinet 5-7, București, CURRICULUM VITAE INFORMAȚII PERSONALE Nume Prenume DUMITRACHE Mihail Adresă Telefon +40-21-3116835 Fax +40-31-8153875 E-mail Naționalitate Facultatea de Litere a Universității din București, Str. Edgar

More information

Preţul mediu de închidere a pieţei [RON/MWh] Cota pieţei [%]

Preţul mediu de închidere a pieţei [RON/MWh] Cota pieţei [%] Piaţa pentru Ziua Următoare - mai 217 Participanţi înregistraţi la PZU: 356 Număr de participanţi activi [participanţi/lună]: 264 Număr mediu de participanţi activi [participanţi/zi]: 247 Preţ mediu [lei/mwh]:

More information

PARLAMENTUL EUROPEAN

PARLAMENTUL EUROPEAN PARLAMENTUL EUPEAN 2004 2009 Comisia pentru piața internă și protecția consumatorilor 2008/0051(CNS) 6.6.2008 PIECT DE AVIZ al Comisiei pentru piața internă și protecția consumatorilor destinat Comisiei

More information

The Global Crisis Impact on Romanian Trade Structure

The Global Crisis Impact on Romanian Trade Structure MPRA Munich Personal RePEc Archive The Global Crisis Impact on Romanian Trade Structure George Georgescu 10. January 2012 Online at http://mpra.ub.uni-muenchen.de/36339/ MPRA Paper No. 36339, posted 2.

More information

MS POWER POINT. s.l.dr.ing.ciprian-bogdan Chirila

MS POWER POINT. s.l.dr.ing.ciprian-bogdan Chirila MS POWER POINT s.l.dr.ing.ciprian-bogdan Chirila chirila@cs.upt.ro http://www.cs.upt.ro/~chirila Pornire PowerPoint Pentru accesarea programului PowerPoint se parcurg următorii paşi: Clic pe butonul de

More information

Managementul Proiectelor Software Metode de dezvoltare

Managementul Proiectelor Software Metode de dezvoltare Platformă de e-learning și curriculă e-content pentru învățământul superior tehnic Managementul Proiectelor Software Metode de dezvoltare 2 Metode structurate (inclusiv metodele OO) O mulțime de pași și

More information

ARBORI AVL. (denumiti dupa Adelson-Velskii si Landis, 1962)

ARBORI AVL. (denumiti dupa Adelson-Velskii si Landis, 1962) ARBORI AVL (denumiti dupa Adelson-Velskii si Landis, 1962) Georgy Maximovich Adelson-Velsky (Russian: Гео ргий Макси мович Адельсо н- Ве льский; name is sometimes transliterated as Georgii Adelson-Velskii)

More information

Modalitǎţi de clasificare a datelor cantitative

Modalitǎţi de clasificare a datelor cantitative Modalitǎţi de clasificare a datelor cantitative Modul de stabilire a claselor determinarea pragurilor minime şi maxime ale fiecǎrei clase - determinǎ modul în care sunt atribuite valorile fiecǎrei clase

More information

La fereastra de autentificare trebuie executati urmatorii pasi: 1. Introduceti urmatoarele date: Utilizator: - <numarul dvs de carnet> (ex: "9",

La fereastra de autentificare trebuie executati urmatorii pasi: 1. Introduceti urmatoarele date: Utilizator: - <numarul dvs de carnet> (ex: 9, La fereastra de autentificare trebuie executati urmatorii pasi: 1. Introduceti urmatoarele date: Utilizator: - (ex: "9", "125", 1573" - se va scrie fara ghilimele) Parola: -

More information

Detalii cadru didactic. Nume și prenume: Diana Elena RANF Departamentul: Ştiinţe Economice

Detalii cadru didactic. Nume și prenume: Diana Elena RANF Departamentul: Ştiinţe Economice Detalii cadru didactic Nume și prenume: Diana Elena RANF Departamentul: Ştiinţe Economice Data nașterii: 29.08.1982 Localitatea: Blaj E-mail (ROGER): diana.ranf@roger-univ.ro Telefon (ROGER): 0269 233

More information

C U R R I C U L U M V I T A E

C U R R I C U L U M V I T A E INFORMAŢII PERSONALE C U R R I C U L U M V I T A E Nume / Prenume STĂNCIOIU AURELIA - FELICIA Telefon + 40 722 377 379 E-mail Naţionalitate stancioiufelicia@hotmail.com Română ACTIVITATE PROFESIONALĂ Data

More information

Information for Authors Submitting Manuscripts

Information for Authors Submitting Manuscripts Economic Insights Trends and Challenges Vol. I (LXIV) No. 3/2012 123-127 Information for Authors Submitting Manuscripts General Requirements The journal Economic Insights - Trends and Challenges (formerly:

More information

INFLUENŢA CÂMPULUI MAGNETIC ASUPRA GERMINĂRII "IN VITRO" LA PLANTE FURAJERE

INFLUENŢA CÂMPULUI MAGNETIC ASUPRA GERMINĂRII IN VITRO LA PLANTE FURAJERE INFLUENŢA CÂMPULUI MAGNETIC ASUPRA GERMINĂRII "IN VITRO" LA PLANTE FURAJERE T.Simplăceanu, Dorina Brătfălean*, C.Bindea, D.Pamfil*, St.Popescu Institutul Naţional de Cercetere-Dezvoltare pentru Tehnologii

More information

The driving force for your business.

The driving force for your business. Performanţă garantată The driving force for your business. Aveţi încredere în cea mai extinsă reţea de transport pentru livrarea mărfurilor în regim de grupaj. Din România către Spania în doar 5 zile!

More information

Creditul acordat sectorului privat determinanți principali

Creditul acordat sectorului privat determinanți principali Banca Naţională a României Creditul acordat determinanți principali Andreea Muraru, economist Direcţia Politică Monetară Colocviile de politică monetară ediţia a VI-a Bucureşti, 12 noiembrie 2013 STRUCTURA

More information

Informaţie privind condiţiile de eliberare a creditelor destinate persoanelor fizice - consumatori a BC MOBIASBANCĂ Groupe Société Generale S.A.

Informaţie privind condiţiile de eliberare a creditelor destinate persoanelor fizice - consumatori a BC MOBIASBANCĂ Groupe Société Generale S.A. Informaţie privind condiţiile de eliberare a creditelor destinate persoanelor fizice - consumatori a BC MOBIASBANCĂ Groupe Société Generale S.A. CREDIT IMOBILIAR în MDL (procurarea/construcţia/finisarea/moderniz

More information

CULEA MIHAELA CIOBANU. Str. Spiru Haret nr. 8, , Bacãu, România

CULEA MIHAELA CIOBANU. Str. Spiru Haret nr. 8, , Bacãu, România C U R R I C U L U M V I T A E INFORMAŢII PERSONALE Numele şi prenumele Numele avut la naştere Adresa CULEA MIHAELA CIOBANU Str. Spiru Haret nr. 8, 600114, Bacãu, România Telefon +40-234/588.884 Adresa

More information

CURRICULUM VITAE. 8. Experienţa profesională: Perioada: din Bucureşti

CURRICULUM VITAE. 8. Experienţa profesională: Perioada: din Bucureşti CURRICULUM VITAE 1. Nume: CORNESCU 2. Prenume: VIOREL 3. Data şi locul naşterii: 12 februarie 1942, Rădăuţi 4. Cetăţenie: română 5. Stare civilă: căsătorit 6. Studii: Instituţia ASE Bucureşti ASE Bucureşti

More information

O ALTERNATIVĂ MODERNĂ DE ÎNVĂŢARE

O ALTERNATIVĂ MODERNĂ DE ÎNVĂŢARE WebQuest O ALTERNATIVĂ MODERNĂ DE ÎNVĂŢARE Cuvinte cheie Internet WebQuest constructivism suport educational elemente motivationale activitati de grup investigatii individuale Introducere Impactul tehnologiilor

More information

Curriculum vitae. Törzsök Sándor László. str. Libertății 60B, ap. 3, cod poștal: , Tg.Mureș, România

Curriculum vitae. Törzsök Sándor László. str. Libertății 60B, ap. 3, cod poștal: , Tg.Mureș, România informaţii personale Nume/prenume Adresa Curriculum vitae Törzsök Sándor László str. Libertății 60B, ap. 3, cod poștal: 540171, Tg.Mureș, România E-mail storzsok@gmail.com Naţionalitate Maghiară Data naşterii

More information

COMUNICAȚII INFORMATIZARE

COMUNICAȚII INFORMATIZARE COMUNICAȚII INFORMATIZARE 120 Migrare servicii telefonie la Vodafone S-a asigurat suportul tehnic și s-a colaborat cu echipele Vodafone la portarea numerelor UPT și migrarea infrastructuri: 1200 linii

More information

Evaluarea competitivităţii regionale -abordări teoretice şi practice

Evaluarea competitivităţii regionale -abordări teoretice şi practice Evaluarea competitivităţii regionale -abordări teoretice şi practice Autori: Muşat Ioana Dumitru-Vlădulescu Cristian- Marius Academia de Studii Economice din Bucureşti Facultatea de Economie Agroalimentară

More information

SAG MITTIGATION TECHNICS USING DSTATCOMS

SAG MITTIGATION TECHNICS USING DSTATCOMS Eng. Adrian-Alexandru Moldovan, PhD student Tehnical University of Cluj Napoca. REZUMAT. Căderile de tensiune sunt una dintre cele mai frecvente probleme care pot apărea pe o linie de producţie. Căderi

More information

FINANCIAL PERFORMANCE ANALYSIS BASED ON THE PROFIT AND LOSS STATEMENT

FINANCIAL PERFORMANCE ANALYSIS BASED ON THE PROFIT AND LOSS STATEMENT Ludmila PROFIR Alexandru Ioan Cuza University of Iași, Iași, Romania FINANCIAL PERFORMANCE ANALYSIS BASED ON THE PROFIT AND LOSS STATEMENT K eywords Financial information Financial statement analysis Net

More information

Olimpiad«Estonia, 2003

Olimpiad«Estonia, 2003 Problema s«pt«m nii 128 a) Dintr-o tabl«p«trat«(2n + 1) (2n + 1) se ndep«rteaz«p«tr«telul din centru. Pentru ce valori ale lui n se poate pava suprafata r«mas«cu dale L precum cele din figura de mai jos?

More information

Ghid identificare versiune AWP, instalare AWP şi verificare importare certificat în Store-ul de Windows

Ghid identificare versiune AWP, instalare AWP şi verificare importare certificat în Store-ul de Windows Ghid identificare versiune AWP, instalare AWP 4.5.4 şi verificare importare certificat în Store-ul de Windows Data: 28.11.14 Versiune: V1.1 Nume fişiser: Ghid identificare versiune AWP, instalare AWP 4-5-4

More information

Documentaţie Tehnică

Documentaţie Tehnică Documentaţie Tehnică Verificare TVA API Ultima actualizare: 27 Aprilie 2018 www.verificaretva.ro 021-310.67.91 / 92 info@verificaretva.ro Cuprins 1. Cum funcţionează?... 3 2. Fluxul de date... 3 3. Metoda

More information

Evoluția locurilor de muncă în prima jumătate a anului BestJobs Index. Evoluția pieței muncii în România

Evoluția locurilor de muncă în prima jumătate a anului BestJobs Index. Evoluția pieței muncii în România Evoluția locurilor de muncă în prima jumătate a anului 2011 BestJobs Index Evoluția pieței muncii în România 2011 Statistici recrutare Raportul prezintă o analiză comparativă a situației actuale față de

More information

ÎMBUNĂTĂŢIREA CALITĂŢII VALORII STATISTICE CALCULATE ÎN DECLARAŢIA INTRASTAT ŞI ACTUALIZAREA COEFICIENTULUI CIF/FOB ÎN ROMÂNIA

ÎMBUNĂTĂŢIREA CALITĂŢII VALORII STATISTICE CALCULATE ÎN DECLARAŢIA INTRASTAT ŞI ACTUALIZAREA COEFICIENTULUI CIF/FOB ÎN ROMÂNIA ÎMBUNĂTĂŢIREA CALITĂŢII VALORII STATISTICE CALCULATE ÎN DECLARAŢIA INTRASTAT ŞI ACTUALIZAREA COEFICIENTULUI CIF/FOB ÎN ROMÂNIA - rezumat al activităţilor şi rezultatelor grantului - Conform legislaţiei

More information

Prima. Evadare. Ac9vity Report. The biggest MTB marathon from Eastern Europe. 7th edi9on

Prima. Evadare. Ac9vity Report. The biggest MTB marathon from Eastern Europe. 7th edi9on Prima Evadare Ac9vity Report 2015 The biggest MTB marathon from Eastern Europe 7th edi9on Prima Evadare in numbers Par%cipants subscribed 3.228, 2.733 started the race and 2.400 finished the race 40 Photographers

More information

ISBN-13:

ISBN-13: Regresii liniare 2.Liniarizarea expresiilor neliniare (Steven C. Chapra, Applied Numerical Methods with MATLAB for Engineers and Scientists, 3rd ed, ISBN-13:978-0-07-340110-2 ) Există cazuri în care aproximarea

More information

CAUTĂ ABONAMENTE PUBLICITATE CONTACT HOME CINE SUNTEM ARHIVA ECHIPA NEWSLETTER. Publicaţie economică a Regiunii de Dezvoltare Nord-Est PRIMA PAGINĂ

CAUTĂ ABONAMENTE PUBLICITATE CONTACT HOME CINE SUNTEM ARHIVA ECHIPA NEWSLETTER. Publicaţie economică a Regiunii de Dezvoltare Nord-Est PRIMA PAGINĂ 1 sur 5 16/02/2009 14:50 CAUTĂ ABONAMENTE PUBLICITATE CONTACT HOME CINE SUNTEM ARHIVA ECHIPA NEWSLETTER Publicaţie economică a Regiunii de Dezvoltare Nord-Est PRIMA PAGINĂ Realităţi economice Editorial

More information

Universitatea Creştină Dimitrie Cantemir Facultatea de FinanŃe, Bănci şi Contabilitate. Cursuri online

Universitatea Creştină Dimitrie Cantemir Facultatea de FinanŃe, Bănci şi Contabilitate. Cursuri online Universitatea Creştină Dimitrie Cantemir Facultatea de FinanŃe, Bănci şi Contabilitate Braşov Cursuri online CONTABILITATE FINANCIARĂ ANUL II ZI / FR Lector univ. drd. Angela BROJU Contabilitatea Stocurilor

More information

Lucian Cernat Economist-Sef Directia Generala de Comert Comisia Europeana CÂT DE IMPORTANT ESTE TTIP PENTRU ROMÂNIA?

Lucian Cernat Economist-Sef Directia Generala de Comert Comisia Europeana CÂT DE IMPORTANT ESTE TTIP PENTRU ROMÂNIA? Lucian Cernat Economist-Sef Directia Generala de Comert Comisia Europeana CÂT DE IMPORTANT ESTE TTIP PENTRU ROMÂNIA? Cât de important este TTIP pentru România? Lucian Cernat Economist-Sef Directia Generala

More information

PROCEDURA PRIVIND DECONTURILE. 2. Domeniu de aplicare Procedura se aplică în cadrul Universităţii Tehnice Cluj-Napoca

PROCEDURA PRIVIND DECONTURILE. 2. Domeniu de aplicare Procedura se aplică în cadrul Universităţii Tehnice Cluj-Napoca PROCEDURA PRIVIND DECONTURILE 1. Scpul: Descrie structura si mdul de elabrare si prezentare a prcedurii privind dcumentele care trebuie intcmite si cursul acestra, atunci cind persana efectueaza un decnt.

More information

Nume şi Apelativ prenume Adresa Număr telefon Tip cont Dobânda Monetar iniţial final

Nume şi Apelativ prenume Adresa Număr telefon  Tip cont Dobânda Monetar iniţial final Enunt si descriere aplicatie. Se presupune ca o organizatie (firma, banca, etc.) trebuie sa trimita scrisori prin posta unui numar (n=500, 900,...) foarte mare de clienti pe care sa -i informeze cu diverse

More information

Implicarea profesiei contabile în dezvoltarea calităţii raportărilor financiare din sectorul public. 8 noiembrie 2013

Implicarea profesiei contabile în dezvoltarea calităţii raportărilor financiare din sectorul public. 8 noiembrie 2013 Implicarea profesiei contabile în dezvoltarea calităţii raportărilor financiare din sectorul public 8 noiembrie 2013 1 Importanța raportărilor financiare în sectorul public Sectorul public generează o

More information

SINTEZA RAPORT AUDIT PERFORMANȚĂ

SINTEZA RAPORT AUDIT PERFORMANȚĂ SINTEZA RAPORT AUDIT PERFORMANȚĂ Din auditul performanţei cu tema Evaluarea vulnerabilităţilor şi sustenabilităţii datoriei publice s au desprins, în principal, următoarele constatări, concluzii și recomandări:

More information

REGULAMENTUL DE ORGANIZARE A PROCESULUI DE ÎNVĂŢĂMÂNT PE BAZA SISTEMULUI DE CREDITE TRANSFERABILE LA UNIVERSITATEA PETROL-GAZE DIN PLOIEŞTI COD: R 10

REGULAMENTUL DE ORGANIZARE A PROCESULUI DE ÎNVĂŢĂMÂNT PE BAZA SISTEMULUI DE CREDITE TRANSFERABILE LA UNIVERSITATEA PETROL-GAZE DIN PLOIEŞTI COD: R 10 UNIVERSITATEA PETROL-GAZE REGULAMENTUL DE ORGANIZARE COD: PREŞEDINTE SENAT, Prof. univ. dr. ing. ION MĂLUREANU Avizat Reprezentant Management Verificat Elaborat Prenumele şi Numele Prorector Prof. univ.

More information

Textul si imaginile din acest document sunt licentiate. Codul sursa din acest document este licentiat. Attribution-NonCommercial-NoDerivs CC BY-NC-ND

Textul si imaginile din acest document sunt licentiate. Codul sursa din acest document este licentiat. Attribution-NonCommercial-NoDerivs CC BY-NC-ND Textul si imaginile din acest document sunt licentiate Attribution-NonCommercial-NoDerivs CC BY-NC-ND Codul sursa din acest document este licentiat Public-Domain Esti liber sa distribui acest document

More information

Curriculum Vitae INFORMAŢII PERSONALE EXPERIENŢĂ PROFESIONALĂ EDUCAŢIE ŞI FORMARE prezent. Clubul Sportiv Romanian Masters Athletics - Bucureşti

Curriculum Vitae INFORMAŢII PERSONALE EXPERIENŢĂ PROFESIONALĂ EDUCAŢIE ŞI FORMARE prezent. Clubul Sportiv Romanian Masters Athletics - Bucureşti Curriculum Vitae INFORMAŢII PERSONALE Nume Adresă Micu Liviu - Alexandru Mărăşeşti, nr.7, oraş Măgurele, cod poştal 077125, jud. Ilfov, România Telefon 0214574022, 0757109898, 0729222397 Fax E-mail Naţionalitate

More information

NOTE PRIVIND MODELAREA MATEMETICĂ ÎN REGIM CVASI-DINAMIC A UNEI CLASE DE MICROTURBINE HIDRAULICE

NOTE PRIVIND MODELAREA MATEMETICĂ ÎN REGIM CVASI-DINAMIC A UNEI CLASE DE MICROTURBINE HIDRAULICE NOTE PRIVIND MODELAREA MATEMETICĂ ÎN REGIM CVASI-DINAMIC A UNEI CLASE DE MICROTURBINE HIDRAULICE Eugen DOBÂNDĂ NOTES ON THE MATHEMATICAL MODELING IN QUASI-DYNAMIC REGIME OF A CLASSES OF MICROHYDROTURBINE

More information

Studiul pieţei, relaţii clienți, vânzare pachete turistice

Studiul pieţei, relaţii clienți, vânzare pachete turistice Curriculum vitae Europass Informaţii personale Nume/Prenume Adresa E-mail Cetăţenia Sex Aria ocupaţională NEACŞU MONICA Bucureşti, România nick_neacsuatyahoo.com Română Feminin Business/ Educație EXPERIENŢA

More information

Fenomene electrostatice şi materiale dielectrice. Modelare experimentală şi numerică şi aplicaţii industriale.

Fenomene electrostatice şi materiale dielectrice. Modelare experimentală şi numerică şi aplicaţii industriale. REZUMAT Fenomene electrostatice şi materiale dielectrice. Modelare experimentală şi numerică şi aplicaţii industriale. Lucrarea de faţă prezintă succint, dar argumentat, activitatea profesională desfăşurată

More information

MODELUL UNUI COMUTATOR STATIC DE SURSE DE ENERGIE ELECTRICĂ FĂRĂ ÎNTRERUPEREA ALIMENTĂRII SARCINII

MODELUL UNUI COMUTATOR STATIC DE SURSE DE ENERGIE ELECTRICĂ FĂRĂ ÎNTRERUPEREA ALIMENTĂRII SARCINII MODELUL UNUI COMUTATOR STATIC DE SURSE DE ENERGIE ELECTRICĂ FĂRĂ ÎNTRERUPEREA ALIMENTĂRII SARCINII Adrian Mugur SIMIONESCU MODEL OF A STATIC SWITCH FOR ELECTRICAL SOURCES WITHOUT INTERRUPTIONS IN LOAD

More information

Update firmware aparat foto

Update firmware aparat foto Update firmware aparat foto Mulţumim că aţi ales un produs Nikon. Acest ghid descrie cum să efectuaţi acest update de firmware. Dacă nu aveţi încredere că puteţi realiza acest update cu succes, acesta

More information

ANALIZA-DIAGNOSTIC A ÎNTREPRINDERILOR DIN SECTORUL AGROALIMENTAR ŞI PERFORMANŢELE ACESTORA

ANALIZA-DIAGNOSTIC A ÎNTREPRINDERILOR DIN SECTORUL AGROALIMENTAR ŞI PERFORMANŢELE ACESTORA ANALIZA-DIAGNOSTIC A ÎNTREPRINDERILOR DIN SECTORUL AGROALIMENTAR ŞI PERFORMANŢELE ACESTORA Lect. sup. Tatiana DIACONU, USM Principalul obiectiv al întreprinderilor, care fac parte din sectorul agroalimentar,

More information

Curriculum Vitae. Prof. dr. Mircea Dumitru

Curriculum Vitae. Prof. dr. Mircea Dumitru Curriculum Vitae Prof. dr. Mircea Dumitru Curriculum Vitae Date personale Nume: Mircea Dumitru Data şi locul naşterii: 14 iulie 1960, Bucureşti Naţionalitate: român Stare civilă: căsătorit, doi copii Loc

More information