Evaluare Ex-Ante pentru implementarea de Instrumente Financiare în PNDR

Transcription

1 KPMG / Evaluare Ex-Ante pentru implementarea de Instrumente Financiare în PNDR

2 Deficit de finanțare estimat DF sector agricol EUR 2.1 mld EUR 276 mln DF sectoare neagricole rurale Efectele de levier ale IF propuse 1218% 13% 38% 49% 598% IF garantare IF creditare Surse de finanțare pentru proiectele contractate Contribuții private Credite susținute prin IF Contribuții publice prin grant-uri Sumar Acest document prezintă o analiză pentru evaluarea ex-ante privind instrumentele financiare pentru PNDR Instrumentele financiare prezentate în această evaluare vor fi implementate pentru măsurile: Măsura 4, Investiții în active fizice, submăsurile 4.1 Investiții în exploatații agricole și 4.2 Investiții pentru procesarea/marketingul produselor agricole ; Măsura 6, Dezvoltarea exploatațiilor și a întreprinderilor, submăsura 6.4 Investiții în crearea și dezvoltarea microîntreprinderilor și întreprinderilor mici non-agricole ; Submăsurile 4.1 și 4.2 din cadrul subprogramului tematic pentru pomicultură; Proiectele cu finanțare din LEADER care răspund la obiectivele submăsurilor anterioare. Capitolul 1: Rezumat al instrumentelor financiare propuse și a metodologiei prezintă per ansamblu justificarea implementării de instrumente financiare pentru actuala perioadă de programare, , și ilustrează succint experiențele din perioada în ceea ce privește utilizarea instrumentelor financiare la nivelul Europei. De asemenea, se discută și opțiunile disponibile Autorității de Management pentru implementarea acestora în România. Capitolul 2: Analiza pieței de finanțare a sectorului agricol și IMM-urilor din mediul rural prezintă situația pieței de finanțare din mediul rural din România, comparând cererea și oferta de finanțare pentru beneficiarii PNDR. Se constată faptul că nevoia de finanțare pe parcursul perioadei este de aproximativ EUR 2,1 miliarde pentru sectorul agricol și respectiv de EUR 276 milioane pentru sectoarele neagricole din mediul rural, dacă întregul buget al măsurilor de investiții ar fi utilizat pentru susținerea beneficiarilor prin grant-uri, fără apelarea la instrumente financiare. Capitolul 3: Valoarea adăugată a instrumentelor financiare sintetizează avantajele și dezavantajele instrumentelor financiare de garantare, de creditare (și respectiv de co-investire), compară valoarea adăugată a acestora cu alte modalități de utilizare a bugetului pe măsuri, cât și aspecte privind concordanța cu alte măsuri de susținere și cu privire la ajutorul de stat. Se recomandă astfel implementarea de instrumente financiare de garantare cu garanții individuale și de creditare cu partajarea riscului întrucât efectul de levier și respectiv valoarea cantitativă adăugată prin acestea sunt net superioare altor forme de sprijin. De asemenea, se recomandă neimplementarea instrumentelor financiare de co-investire datorită riscurilor majore asociate cu acestea; și se recomandă extinderea accesibilității instrumentelor financiare selectate. Conform estimărilor modelului de planificare financiară, se vor aloca pentru instrumentele financiare fonduri din surse publice de EUR 69,4 milioane pentru instrumentul financiar de garantare cu garanții individuale și de EUR 23,1 milioane pentru instrumentul financiar de creditare cu partajarea riscului, astfel fiind susținut un volum de credite de EUR 934,9 milioane, reprezentând 40% din nevoia de finanțare estimată. Pe parcursul perioadei de programare , valoarea cantitativă adăugată a fondurilor publice, ce cuantifică susținerea finanțării în economie cu fondurile alocate din instrumentele financiare, este de aproximativ 6,0 pentru instrumentul financiar de creditare și de 12,2 pentru schema de garantare cu garanții individuale. Valoarea totală a proiectelor implementate prin măsurile de investiții aferente PNDR este estimată la EUR 3,88 miliarde, fiind acordate pentru acestea grant-uri în valoare totală de EUR 1,84 miliarde din fonduri publice.

3 Finanțarea proiectelor contractate pentru finanțare prin grant-uri PNDR Grant-uri 47% Nevoia de finanțare 53% Alte surse pentru cheltuieli eligibile (e.g. proprii, credite exceptând PNDR) 19% Credite susținute prin IF 25% Alte surse pentru cheltuieli neeligibile 9% Capitolul 4: Analiza resurselor suplimentare publice și private angrenate prin instrumentele financiare prezintă aspectele cu privire la eventualele resurse private adiționale ce pot fi alocate bugetului pentru instrumentele financiare propuse. Se recomandă implementarea schemei de garantare doar din contribuții FEADR (în proporție de 95%) și contribuții naționale (în proporție de 5%), în timp ce instrumentul de creditare prin partajarea riscului va fi implementat și cu ajutorul intermediarilor financiari, proporțional cu rata de partajare a riscului (pari-passu și pro-rata). Capitolul 5: Analiza experienței relevante privind implementarea și dezvoltarea instrumentelor financiare identifică, pe baza experiențelor din trecut (schemele de garantare din perioada SAPARD și PNDR , Inițiativa JEREMIE), o serie de factori de succes și respectiv de posibile riscuri cu privire la implementarea instrumentelor financiare. Se prezintă astfel o serie de aspecte ce trebuie urmărite în implementarea acestora în perioada de programare Capitolul 6: Strategia de investiții propusă prezintă principalele caracteristici ale instrumentelor financiare propuse, cât și avantajele și dezavantajele privind opțiunile de implementare ale acestora. Se recomandă ca schema de garantare cu garanții individuale să acopere riscul fiecărui credit acordat în proporție de până la 80%, iar pentru instrumentul financiar de creditare cu partajarea riscului, rata de partajare se recomandă să fie stabilită la 50%, pe baza practicii pieței europene. De asemenea, se recomandă ca instrumentul financiar de garantare să fie implementat prin intermediul unui entități existente pe piață, iar instrumentul financiar de creditare să fie încredințat pentru gestionare unei instituții financiare internaționale. Capitolul 7: Descrierea rezultatelor așteptate indică o serie de indicatori-cheie de rezultat și de output pentru submăsurile PNDR în cadrul cărora se vor implementa instrumentele financiare, ce se vor monitoriza și raporta la nivel agregat și nu separat pe instrumente financiare. Capitolul 8: Mențiuni privind actualizarea și revizuirea metodologiei analizei ex-ante indică o serie de considerente conform cărora evaluarea ex-ante și performanțele instrumentelor financiare pot fi revizuite, cât și liniile generale de modificare a evaluării ex-ante. LIMITĂRI Acest document a fost realizat în baza contractului de consultanță dintre GBI Consulting și Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale din România și a fost alcătuit în baza datelor publice disponibile și a celor puse la dispoziția KPMG România de către MADR și colaboratorii săi. Documentul are scop consultativ, iar toți utilizatorii acestui document trebuie să aibă în vedere propria experiență înainte de a fundamenta orice decizie sau obligație pe baza informațiilor prezentate în acest document.

4 Glosar AECM AFIR AIPPIMM AM ANAF ANR APDRP APIA APIMAR ATM BCE BEI BERD BNR CAEN CE CEE CIA CM CNIPMMR CRPE DF Efect de levier en EUR EURIBOR FADN FEADR FEI FESI FGCR FIDA FNGCIMM FNIMM fr FRGC ha IF IF CPR IF GLP IFC IFI IFN IMM INS IT ÎF ÎI JEREMIE JESSICA LEADER LGD LTV MADR din [en]: Asociația Europeană a Societăților de Garantare Mutuală Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale (fostul APDRP) Agenția pentru Implementarea Proiectelor și Programelor pentru IMM Autoritatea de Management Agenția Națională de Administrare Fiscală Agenția Națională pentru Romi Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură Asociația Producătorilor și Importatorilor de Mașini Agricole din România din [en]: Bancomat Banca Centrală Europeană Banca Europeană de Investiții Banca Europeană de Reconstrucție și Dezvoltare Banca Națională a României Clasificarea Activităților din Economia Națională Comisia Europeană din [en]: Europa Centrală și de Est Central Intelligence Agency Comisia de Monitorizare Consiliul Național al Întreprinderilor Mici și Mijlocii din România Centrul Român pentru Politici Europene Deficit de finanțare Investițiile globale mobilizate de contribuția UE la instrumentul financiar Engleză Euro din [en]: rata dobânzii pieței interbancare europene din [en]: Rețeaua de Informații Contabile Agricole Fondul European Agricol pentru Dezvoltare Rurală Fondul European de Investiții Fondurile Europene Structurale și de Investiții Fondul de Garantare al Creditului Rural din [en]: Fundația pentru Dezvoltare și Asistență Internațională Fondul Național de Garantare a Creditelor pentru Întreprinderi Mici și Mijlocii Fondul Național pentru Întreprinderile Mici și Mijlocii Franceză Fondul Român de Garantare al Creditelor pentru Întreprinzătorii Privați Hectar Instrument financiar Instrument financiar de creditare cu partajarea riscului Instrument financiar de garantare cu limită pe portofoliu din [en]: Corporația Financiară Internațională Instituții financiare internaționale Instituții financiare non-bancare Întreprinderi Mici și Mijlocii Institutul Național de Statistică din [en]: tehnologia informației Întreprindere familială Întreprindere individuală din [en]: Resurse Europene Comune pentru Microîntreprinderi și Întreprinderi Mici și Mijlocii din [en]: Sprijin European Comun pentru Investiții Durabile în Zonele Urbane din [fr]: Legături între Economia Rurală și Acțiuni de Dezvoltare din [en]: Pierderea în caz de nerambursare din [en]: raportul dintre valoarea creditului și valoarea proiectului de investiții Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale

5 MFP ONRC PFA PIB PNDR RCD RGA ROBOR RON SAPARD SAPS SAU SO SPCDR t TFUE TVA UAM UE USD VAB Valoare cantitativă adăugată VPN ZF Ministerul Finanțelor Publice Oficiul Național al Registrului Comerțului Persoană fizică autorizată Produs intern brut Programul Național de Dezvoltare Rurală Regulamentul Comun de Dispoziții al Comisiei Europene, Regulamentul (UE) nr. 1303/2013 Recensământul General Agricol din [en]: rata dobânzii pieței interbancare din România Lei noi din [en]: Programul Special de Aderare pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală din [en]: Schema de plată unică pe suprafață Suprafață agricolă utilizată Standard output [producție standard] Sistemul informatic de Procesare a Cererilor pentru Dezvoltarea Rurală Tone Tratatul privind Funcționarea Uniunii Europene Taxa pe Valoarea Adăugată Unități anuale de muncă Uniunea Europeană Dolari americani Valoare adăugată brută Investiț iile globale mobilizate prin fondurile publice angrenate, inclusiv capitalurile reutilizate prin efectul de revolving Valoarea prezentă netă Ziarul Financiar

6 Cuprins Sumar 1 Tabel de figuri 8 1 Rezumat al instrumentelor financiare propuse și a metodologiei Justificarea utilizării instrumentelor financiare și experiența programului Obiective si avantaje ale instrumentelor financiare in continuarea obiectivelor politicilor UE Utilizarea instrumentelor financiare in perioada trecută Opțiunile disponibile autorităților de management Opțiunile aranjamentului de punere în aplicare Opțiunile pentru alegerea tipului de instrument financiar 11 2 Analiza pieței de finanțare a sectorului agricol și IMM-urilor din mediul rural Definirea piețelor relevante Sectorul agricol Sectorul IMM rural Dificultăți în accesul la finanțare Aspecte privind evoluția sistemului bancar, a mediului de finanțare și a elementelor macroeconomice Elemente de eșec al pieței Eșecul pieței de finanțare și situații de sub-investire Deficit de viabilitate Deficit de finanțare Estimarea deficitului de finanțare al sectorului agricol și al IMM-urilor din mediul rural Piața de finanțare în zona rurală Estimarea deficitului de finanțare 36 3 Valoarea adăugată a IF Prezentarea opțiunilor de intervenție prin IF Finanțarea prin grant-uri Instrumentul financiar de creditare cu partajarea riscului Instrumentul financiar de garantare cu limită pe portofoliu Schema de garanții individuale Motivarea combinării IF cu grant-uri Estimarea necesarului de resurse pentru implementarea instrumentelor financiare Analiza cantitativă a valorii adăugate a IF Descrierea modelului financiar de simulare a instrumentelor financiare Cuantificarea rezultatelor IF 56

7 3.5 Analiza calitativă a valorii adăugate a IF Avantaje și dezavantaje privind instrumentul financiar de creditare Avantaje și dezavantaje privind instrumentele de garantare Avantaje și dezavantaje ale facilității de co-investire Concordanța cu alte măsuri de susținere Prezența altor măsuri de susținere existente și planificate Suprapuneri posibile cu alte măsuri de susținere Contradicții cu alte măsuri de susținere Aspect de implementare Aspecte privind ajutorul de stat La nivelul investitorilor privați La nivelul intermediarilor financiari și/sau a gestionarilor La nivelul beneficiarilor finali 72 4 Analiza resurselor suplimentare publice și private angrenate prin instrumentele financiare Estimarea resurselor publice și private adiționale Estimarea efectului de levier al instrumentelor financiare avute în vedere Atragerea resurselor private adiționale 75 5 Analiza experienței relevante privind implementarea și dezvoltarea instrumentelor financiare Identificarea factorilor de succes și a obstacolelor experiențelor trecute Considerente generale Programul Fermierul Schema de garantare cu finanțare din PNDR Schema de garantare JEREMIE Ipoteze emise în faza de proiectare a instrumentelor financiare anterioare Utilizarea programelor și a instrumentelor stabilite la nivelul UE Capacitatea administrativă și a resurselor umane Strategiile de investiții ale IF implementate anterior Aplicarea lecțiilor învățate pentru a îmbunătăți performanța instrumentelor financiare Identificarea riscurilor Analiza factorilor de risc Adresarea factorilor de risc Monitorizarea și controlul factorilor de risc 92 6 Strategia de investiții propusă Definirea dimensiunii și a focalizării instrumentelor financiare Considerentele instrumentelor financiare propuse Identificarea beneficiarilor finali vizați Definirea structurii de guvernare a instrumentelor financiare Analiza diferitelor opțiuni de implementare Opțiunea de implementare propusă Analiza tipurilor de instrumente financiare posibil de implementat 101

8 6.2.4 Instrumentele financiare propuse Combinarea vizată cu schemele de sprijin prin grant Descrierea rezultatelor așteptate și corelarea acestora cu PNDR Stabilirea și cuantificarea rezultatelor așteptate ale instrumentelor financiare Modul în care instrumentele financiare contribuie la obiectivele strategice Monitorizare și raportare Mențiuni privind actualizarea și revizuirea metodologiei analizei exante Considerente generale Actualizarea evaluării ex-ante 111 Anexe 112 Referințe 133

9 Tabel de figuri Figura 1 Răspândirea exploatațiilor agricole pe teritoriul României: segmentare după număr Figura 2 Răspândirea exploatațiilor agricole pe teritoriul României: segmentare după SAU Figura 3 Forma de înregistrare a exploatațiilor agricole pe teritoriul României Figura 4 Extinderea după SAU a exploatațiilor agricole: segmentare după forma de proprietate Figura 5 Rata de creditare neperformantă și rata de creditare riscantă în România Figura 6 Valoarea adăugată brută a sectorului agricultură, vânătoare și pescuit Figura 7 IMM-urile agricole din România Figura 8 Productivitatea muncii în agricultură: valori la nivelul țărilor membre UE Figura 9 Volumul de cereale recoltate: comparație România vs. UE Figura 10 Creditarea pe sectoarele din România Figura 11 Volumul creditelor per ha de teren arabil în Europa Figura 12 Creditarea IMM-urilor în România Figura 13 Garantarea IMM-urilor în România Figura 14 Dezvoltarea produselor specializate pe agricultură în România Figura 15 Finanțarea investițiilor și a fondului de rulment Figura 16 Dispersia băncilor în România: comparație mediu rural vs. mediu urban Figura 17 Acoperirea nevoii de finanțare a proiectelor de investiții Figura 18 Estimarea valorii cantitativă adăugată a schemei de co-finanțare prin grant-uri Figura 19 Estimarea valorii cantitative adăugate a IF de garantare cu limită pe portofoliu Figura 20 Estimarea valorii cantitative adăugate a IF de creditare cu partajarea riscului Figura 21 Estimarea valorii cantitative adăugate a IF propuse Figura 22 Structura previzionată pentru proiectele finanțate Figura 23 Efectul IF de creditare asupra nivelului dobânzilor anuale pentru beneficiarul final Figura 24 Efectul IF de garantare asupra nivelului garanțiilor solicitate beneficiarului Figura 25 Creditarea societăților nefinanciare din sectorul agricol Figura 26 Efectul schemelor de garantare implementate în trecut Tabel 1 Indicatori definitorii ai IMM-urilor Tabel 2 Structura după dimensiunea economică a exploatațiilor agricole în UE Tabel 3 Metodologie de calcul a creditului mediu adresat IMM-urilor în România Tabel 4 Segmentarea exploatațiilor agricole din România după dimensiunea economică Tabel 5 Metodologia de calcul a creditului mediu din agricultură în România Tabel 6 Deficitul de finanțare total Tabel 7 Diferențe între ratele de contractare și de plată a fondurilor UE în Europa Centrală și de Est Tabel 8 Alocarea bugetară per instrument financiar Tabel 9 Schemele de finanțare existente în România: suprapunerea beneficiarilor eligibili și a tipurilor de susținere acordate Tabel 10 Situația proiectelor din PNDR ce au beneficiat de garanții Tabel 11 Rezultatele implementării schemei de garantare în PNDR Tabel 12 Marjele de dobândă pentru finanțarea beneficiarilor

10 1 Rezumat al instrumentelor financiare propuse și a metodologiei 1.1 Justificarea utilizării instrumentelor financiare și experiența programului Obiective si avantaje ale instrumentelor financiare in continuarea obiectivelor politicilor UE Articolul 174 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE) prevede că, în vederea consolidării coeziunii economice, sociale și teritoriale, Uniunea urmărește reducerea decalajelor dintre nivelurile de dezvoltare a diferitelor regiuni și a rămânerii în urmă a regiunilor sau insulelor defavorizate, precum și că se acordă o atenție deosebită zonelor rurale, zonelor afectate de tranziția industrială, și regiunilor afectate de un handicap natural și demografic grav și permanent 1. Pentru perioada de programare , politicile FEADR joacă un rol decisiv în atingerea obiectivelor stabilite în strategia Europa 2020 pentru o creștere inteligentă, sustenabilă și cuprinzătoare, promovând în același timp dezvoltarea armonioasă a Uniunii și reducerea decalajelor regionale. Constrângerile financiare pentru administrațiile publice vor crește și mai mult orientarea politicilor FEADR pe rezultate și va necesita o mai mare eficiență în utilizarea fondurilor publice. Instrumentele financiare joacă un rol important în îndeplinirea politicilor FEADR, beneficiile lor fiind sumarizate mai jos: Realizarea unui efect de pârghie al resurselor disponibile și sporirea impactului fondurilor PNDR asupra economiei; Sporirea eficienței și eficacității datorită reutilizării fondurilor care sunt reținute în program pentru a fi refolosite în viitor; Sporirea calității proiectelor de investițiilor datorită necesității de a returna fondurile; Acces la o gamă mai largă de mijloace financiare pentru livrarea politicilor și pentru implicarea mediului privat; Reducerea dependenței fată de grant-uri; Atragerea susținerii și a finanțării private pentru îndeplinirea obiectivelor de politici publice. Instrumentele financiare încurajează Autoritățile de Management să se îndrepte către o atitudine mai orientată spre afaceri în ceea ce privește administrarea fondurilor publice, în paralel cu urmărirea obiectivelor politicilor publice și conducerea destinatarilor finali la îmbunătățirea calității și disciplinei financiare a proiectelor lor. 1 Comunicarea Comisiei, Europe 2020, A strategy for smart, sustainable and inclusive growth [O strategie pentru creștere inteligentă, sustenabilă și cuprinzătoare],

11 1.1.2 Utilizarea instrumentelor financiare in perioada trecută Instrumentele financiare au fost folosite pentru utilizarea de fonduri structurale încă din perioada aferentă programului Rolul lor a crescut substanțial în perioada aferentă programului și în prezent cumulează în jur de 5% din totalul resurselor alocate FEADR și 0,7% din totalul resurselor alocate Fondului Social European. În perioada aferentă programului , IF au fost implementate ca și suport pentru IMM-uri, dezvoltare urbană și eficiență energetică: Tipul IF Tipul suportului oferit Numărul IF 2 Susținerea IMM-urilor prin FEADR Dezvoltare urbană Eficiență energetică și energie din surse regenerabile Împrumuturi pentru IMM Garanții Co-investiții Capital social Capital de risc Capital de tip mezanin Garanții Credite de investiții Capital de tip mezanin Capital social Credite de investiții Capital de tip mezanin Capital social Susținerea IMM prin FSE Împrumuturi 33 Dezvoltare rurală Garanții Credite de investiții 5 Următoarele arii pentru îmbunătățire au fost identificate în cadrul perioadei de programare : Îmbunătățirea expertizei în implementarea IF; Monitorizarea mai îndeaproape și controlul contribuțiilor UE asupra IF; Atingerea obiectivelor critice necesare pentru IF: mărimea pieței țintă, identificarea unui portofoliu de proiecte și a unei acoperiri geografice adecvate; Îmbunătățirea analizei decalajului de piață si definirea unei strategii de investiții solide asociate IF; Asigurarea unei plăți eficiente. Pentru perioada de programare , cadrul legal a fost adaptat pentru a dezvolta și consolida utilizarea IF ca un mod eficient și sustenabil de a completa tradiționala finanțare pe bază de subvenții. 2 DG Regio, DG Empl, Summary Report on the progress made in financing and implementing financial engineering instruments cofinanced by Structural Funds, programming period [Raport sumarizat a progresului înregistrat în finanț area și implementarea instrumentelor de inginerie financiară co-finanț ate prin Fonduri Structurale, în perioada de programare ],

12 1.2 Opțiunile disponibile autorităților de management Opțiunile aranjamentului de punere în aplicare O abordare sincronizată (între fondurile FEADR și cele publice naționale) va fi esențială în vederea asigurării faptului că PNDR va juca un rol integral, dar cu obiective specifice, în furnizarea de rezultate benefice pentru România. Această abordare trebuie aliniată cu intențiile României în această privință, definite în Acordul de Parteneriat al României, în vederea maximizării valorii adăugate de fondurile FEADR. În vederea implementării instrumentelor financiare propuse pentru PNDR , AM are la dispoziție patru modalități posibile: a. Contribuirea la instrumente financiare concepute la nivelul UE; b. Implementarea prin investirea în capitalul unei entități existente ori nou înființate; c. Implementarea prin încredințare; d. Implementarea directă; Metoda recomandată pentru AM din cadrul MADR este reprezentată de implementarea prin încredințare, aceasta fiind potrivită din două considerente principale: posibilitatea de a influența eficiența utilizării fondurilor încredințate spre gestionare și respectiv resursele insuficiente din cadrul MADR pentru a implementa direct aceste instrumente financiare Opțiunile pentru alegerea tipului de instrument financiar Pe lângă opțiunea de implementare, strategia de investiții a AM trebuie de asemenea să vizeze alegerea între două categorii de instrumente financiare: standardizate sau personalizate. Fiecare dintre aceste două tipuri de IF au avantaje și dezavantaje, iar cel mai indicat IF trebuie ales în funcție de obiectivele urmărite și de caracteristicile lor. a. Instrumente financiare standardizate Caracteristicile instrumentelor financiare 3 au fost dezvoltate pe baza modelelor implementate în cadrul perioadei , având la bază termeni și condiții de implementare ce s-au dovedit de succes în ceea ce privește obiectivele urmărite de AM și de alte părți implicate. b. Instrumente financiare personalizate Instrumentele financiare personalizate sunt implementate pe baza prevederilor RCD 4 (spre exemplu, în privința eligibilității și a raportărilor), principala caracteristică a acestora fiind experiența trecută în ceea ce privește schema de garantare individuală, ce poate fi exploatată. Dintre cele două tipuri de instrumente financiare posibile de implementat, alegerea optimă și recomandată este reprezentată de implementarea de instrumente financiare personalizate, întrucât: Disfuncționalitățile și nevoile identificate pe piață pot fi reduse prin utilizarea unor instrumente financiare personalizate (adaptate la nevoile relevante); Experiența anterioară relevantă acumulată în cadrul sectoarelor vizate ar putea fi exploatată, favorizând obținerea de rezultate superioare perioadei de programare anterioare. 3 Termeni și condiții standard pentru instrumente financiare în conformitate cu articolul 33(3)(a) a RCD, EC.Europa.eu 4 RCD, articolele 37 46, EC.Europa.eu [Accesat: 7 august 2014] 11

13 2 Analiza pieței de finanțare a sectorului agricol și IMM-urilor din mediul rural 2.1 Definirea piețelor relevante Sectorul agricol Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE) 5 definește sectorul agricol pentru toate statele membre. Astfel, acesta cuprinde agricultura, pescuitul și comerțul cu produse agricole. Prin produse agricole se înțeleg produsele solului, cele animaliere și pescărești, precum și produsele care au suferit o primă transformare și se află în raport direct cu aceste produse. Exploatațiile agricole eligibile pentru a accesa finanțarea prin PNDR trebuie să îndeplinească anumite condiții de eligibilitate, dar mai ales, trebuie sa fie viabilă din punct de vedere economic. În același timp, acestea trebuie să depășească un anumit prag al dimensiunii economice din punctul de vedere al valorii producției standard. La nivelul anului 2010, numărul exploatațiilor agricole din România era de 3,86 milioane. Conform datelor INS, ONRC, doar 0,9% dintre acestea depun situații financiare la ONRC. Exploatațiile agricole din România sunt relativ răspândite în toate regiunile, mai puțin în zona de Vest. Astfel, doar 1% dintre exploatațiile agricole sunt localizate în acea regiune, în timp ce 20% dintre acestea sunt localizate în zona de Nord-Est și 21% în zona de Sud - Muntenia. Figura 1 Răspândirea exploatațiilor agricole pe teritoriul României: segmentare după număr Disperia exploatațiilor agricole din România după numărul lor (2010) 7% 14% 1% 15% 21% 10% 20% Nord-Vest Centru Nord-Est Sud-Est Sud - Muntenia Bucuresti - Ilfov Sud-Vest Oltenia Vest 12% Sursa: Eurostat 5 Sursa: Accesul la legile Uniunii Europene, EUR-Lex.europa.eu, [Accesat: 29 iulie 2014] 12

14 Milioane ha SAU ABCD Și în ceea ce privește suprafața agricolă utilizată, exploatațiile agricole sunt relativ răspândite în toate regiunile României, cu excepția zonei București Ilfov, care cumulează doar ha SAU. Figura 2 Răspândirea exploatațiilor agricole pe teritoriul României: segmentare după SAU Dispersia exploatațiilor agricole din România după SAU (2010) Nord-Vest Centru Nord-Est Sud-Est Sud - Muntenia Bucuresti - Ilfov Sud-Vest Oltenia Vest Sursa: Eurostat Sectorul IMM rural Conform definiției oferite de Comisia Europeană, IMM-urile reprezintă orice entitate angajată în activități economice, indiferent de forma legală. De asemenea, încă trei criterii trebuie îndeplinite pentru ca o entitate să intre în categoria IMM-urilor, cu privire la: Numărul de angajați; Cifra de afaceri anuală; Bilanțul total. Astfel, în tabelul următor sunt ilustrate plafoanele ce se aplică entităților autonome pentru a fi considerate IMM-uri. Tabel 1 Indicatori definitorii ai IMM-urilor Criterii IMM-uri Tip de întreprindere Nr. angajaţi Mijlocie < 250 Mică < 50 Micro < 10 Cifră de afaceri sau Bilanţ total 50 milioane 43 milioane 10 milioane 10 milioane 2 milioane 2 milioane Sursa: Comisia Europeană, The new SME definition [Noua definiție a IMM], EC.Europa.eu [Accesat: 27 iulie 2014] 13

15 La nivelul anului 2013, numărul IMM-urilor neagricole din economie 6 era de % dintre acestea operează în mediul urban, în timp ce restul de activează în mediul rural. Dacă agricultura face parte din sectorul primar al economiei, IMM-urile neagricole fac parte din sectoarele secundar și terțiar. În termeni de valoare adăugată brută, entitățile din zona rurală ce operează în unul din aceste două sectoare acumulează 89% din totalul pe economie 7, un procentaj semnificativ în ceea ce privește dimensiunea economică a acestor activități. Comparativ cu media UE, unde sectoarele secundar și terțiar reprezintă 95.6% din VAB, România este relativ mai orientată și către sectorul primar al economiei. 2.2 Dificultăți în accesul la finanțare Accesul la finanțare reprezintă a doua cea mai presantă problemă pentru IMM-urile din România, cea mai importantă fiind găsirea clienților. Încă de când a aderat la UE, sistemul financiar al României a pus tot mai mult accentul pe oferirea de resurse financiare IMM-urilor prin diminuarea costurilor de împrumut de la bănci și alte instituții financiare Aspecte privind evoluția sistemului bancar, a mediului de finanțare și a elementelor macroeconomice IMM-uri non-agricole În vederea analizării IMM-urilor din sectoarele neagricole vizate de PNDR, un factor important este reprezentat de insuficienț a datelor cu privire la mediul de finanțare din zona rurală. În lipsa acestor date, analizele cu privire la această piață vor fi făcute din perspectiva IMM-urilor la nivel național, utilizând date agregate pe mediul rural și urban. Chiar și prin intermediul Programul Național de Dezvoltare Rurală (PNDR) , principalul factor limitativ a fost reprezentat de dificultatea obținerii cofinanțării private cerute în cadrul acestuia. Acest fapt îi determină pe potențialii solicitanți să abandoneze proiectele de dezvoltare, afectând astfel nu doar veniturile proprii ale acestora, ci și economia locală. Conform datelor Ministerului Agriculturii, aproximativ 36% dintre contractele încheiate prin măsurile de investiții private au fost reziliate din inițiativa beneficiarilor, principalul motiv în acest caz fiind reprezentat de lipsa cofinanțării private, conducând astfel decisiv la reducerea ratei de absorbție a fondurilor PNDR. Aceste evoluț ii nefavorabile a creditării prin intermediul schemei de garantare a PNDR au fost determinate de lipsa cererilor de finanț are bancabile 8 : băncile comerciale au consultat CRC pentru un număr de 0.8 mln solicitări de credite în 2013 comparativ cu 1.3 mln de solicitări în În ceea ce privește IMM-urile, acestea au fost afectate de un efect de contaminare al insolvenț elor apărute: în primele trei luni ale anului 2014, firme au fost declarate insolvente, iar valoarea creanț elor neonorate de către acestea s-a ridicat la 4.7 mld RON către furnizori și 3.7 mld RON către bănci comerciale 9. 6 Conform datelor ONRC pe Comisia Europeană, FADN, Agriculture and Rural Development [Dezvoltare agricolă și rurală], EC.Europa.eu [Accesat: 3 iulie 2014] 8 Sursa: BNR, Centrala Riscului de Credit (CRC) 9 Sursa: COFACE, Studiu privind situaț ia insolvenț elor din România T1-T

16 De asemenea, datorită reevaluărilor efectuate periodic cu privire la valoarea garanț iilor pentru credite, situaț ia acestor garanț ii a devenit incertă. În întregul sistem bancar s-au mărit provizioanele, instituț iile financiare reducând în consecință accesul la credit al beneficiarilor ca urmare a lipsei de garanț ii. Chiar și în cazul beneficiarilor de garanț ii prin schema de garantare PNDR, aceștia erau nevoiț i să contribuie din surse proprii cu garanț ii care se ridicau la 20% din valoarea creditului, plus dobânda aferentă calculată pe 12 luni. În ceea ce privește IMM-urile din România, cu toate că acestea se confruntă cu inconveniențe în legătură cu finanțarea, majoritatea dintre ele optează în principal pentru împrumuturi bancare. Astfel, 55% din finanțarea IMM-urilor a venit din partea băncilor în 2013, comparativ cu 79% în Conform aceluiași studiu menționat anterior, în 2013, doar 12% dintre IMM-urile din România au aplicat pentru credite bancare, în timp ce 10% nu au aplicat datorită unui posibil refuz și 48% nu au aplicat din alte motive. În schimb, pentru descoperiri de cont (overdraft), 18% dintre IMM-uri au aplicat în cursul anului 2013, în timp ce 8% nu au aplicat datorită posibilului refuz și 48% nu au apelat pentru descoperiri de cont din alte motive. Dintre IMM-urile din România care au aplicat pentru împrumuturi bancare, mai puțin de jumătate (46%) au primit toată suma cerută, în timp ce 13% dintre aplicații au fost respinse de către bancă și 6% au fost respinse de către aplicant, datorită costurilor prea ridicate. În aceste condiții, în perioada , doar 41% dintre IMM-urile din România au contractat un credit bancar, în scădere față de perioada , când aproximativ 60% dintre IMM-uri au obținut credite bancare. Creditele bancare au reprezentat în % din totalul creditelor acordate, restul venind din partea familiilor ori prietenilor (11%) și respectiv din partea instituțiilor de microcreditare ori a guvernului (13%). În ceea ce privește scopul creditului contractat, IMM-urile din România le utilizează în special pentru acoperirea capitalului de lucru (45%), în timp ce un procent mai redus dintre acestea (27%) le utilizează pentru investiții. Analizând înclinația băncilor de a acorda credite, în 2013, comparativ cu 2011, acestea s-au declarat a fi mai deschise în oferirea de credite. Cu toate acestea, așteptările managerilor nu sunt aliniate cu cele ale băncilor, doar 46% dintre IMM-urile din România fiind de părere că vor putea obține credite de la bănci. Astfel, creditele bancare reprezentau o sursă preferată pentru finanțări viitoare pentru doar 36% dintre IMM-uri, în scădere de la 49% cu doi ani mai devreme. În 2013, principalele obstacole pentru IMM-uri în accesarea creditelor bancare au fost reprezentate de ratele ridicate de dobândă (46%) și respectiv insuficiența garanțiilor pe care le pot oferi (21%). Conform aceluiași Sondaj privind accesul la finanțare al IMM-urilor, în privința creșterii accesibilității la finanțări viitoare pentru IMM-uri, România are nevoie de ușurarea accesului și a procesului de aplicare la măsurile publice existente (scor 7/10), de stimulente fiscale (scor 6,5/10), de garanții pentru împrumuturi (scor 6,2/10). 10 Comisia Europeană, SMEs Access to Finance Survey [Sondajul Accesul la Finanțare al IMM-urilor], EC.Europa.eu, 2013 [Accesat: 22 iunie 2014] 15

17 IMM-uri agricole Deși în ultima perioadă instituțiile de credit s-au arătat mai puțin reticente în creditarea IMM-urilor din agricultură, majoritatea acestor companii încă sunt incapabile să acceseze finanțări. Pentru a adresa problemele din sectorul agricol, la nivel național s-au instituit diverse programe de dezvoltare a acestui sector. Acestea au avut un impact favorabil asupra agriculturii, dar problemele structurale existente s-au dovedit a fi prea puțin modificate. Neconcordanța dintre cerințele sistemului de creditare din România și ritmul de dezvoltare al sectorului agricol își are bazele în câteva explicații clare 11 : Exploatațiile agricole indiferent de mărime, ca și în cazul IMM-urilor neagricole de altfel, sunt considerate de către instituțiile de credit ca având un grad de risc ridicat, din variate motive: Nu se încadrează în indicatorii urmăriți de către bănci (de solvabilitate, de lichiditate etc.); Nu dețin un istoric de operațiuni bancare ori de credit; Nu dispun de garanții materiale suficiente (băncile solicită între % garanții) pentru a obține credite de investiții. Costurile de administrare aferente împrumuturilor sunt ridicate, comparativ cu capacitățile financiare ale potențialilor beneficiari; Profitabilitatea sectorului agricol este redusă, comparativ cu alte sectoare ce au o valoare adăugată superioară, în timp ce suprafața medie a exploatațiilor agricole pe teritoriul României este inferioară nivelului de viabilitate economică (3,45 ha/exploatație agricolă). Astfel, primii ani de implementare ai proiectelor nu generează venituri suficiente pentru a reuși atât să ramburseze creditele solicitate, cât să și susțină activitatea de producție; Lipsa personalului specializat în cadrul instituțiilor financiare, care să înțeleagă particularitățile agriculturii și a produselor specializate de creditare necesare sectorului Elemente de eșec al pieței Un eșec al pieței apare atunci când alocarea de bunuri și servicii în cadrul unei piețe libere nu este eficientă. Cu alte cuvinte, există alt rezultat posibil, în care un participant al pieței s-ar putea îmbogăți fără a fi nevoie ca cineva să aibă de pierdut. Eșecurile piețelor pot fi văzute drept scenarii în care interesele personale urmărite la nivel individual conduc la rezultate ce nu sunt eficiente care pot fi îmbunătățite din punctul de vedere al societății în ansamblu (Ledyard, 2008). Deseori, piețele financiare rurale au fost descrise ca fiind fragmentate, în sensul că diferite segmente de debitori au putut fi sortate sistematic în funcție de diferite tipuri de împrumuturi și respectiv diferiți intermediari financiari. Aceste clasificări s-au făcut pe baza caracteristicilor debitorilor, creditorilor și a activităților finanțate (McKinnon, 1973; Hoff, Braverman și Stiglitz, 1993; Meyer, Nagarajan și Hushak, 1997). Vasta literatură pe subiectul creditării rurale a concluzionat că represiunea financiară, rezultată din credite direcționate, plafoane ale dobânzilor, reglementare excesivă și intervențiile guvernamentale în creditare a fost principala cauză a lipsei de intermediere mai eficientă în țările în curs de dezvoltare (Adams, Grahan și Von Pischke, 1984; McKinnon, 1973). Ineficiențele piețelor sunt de obicei asociate cu asimetriile informaționale, cu piețele non-competitive, cu problemele agent-principal, cu externalități ori cu bunurile publice. Astfel, apariția unui eșec la nivelul pieței 11 CRPE, Cum deblocăm finanțarea fermelor mici și mijlocii din România?, CRPE.ro, 2013 [Accesat: 15 iulie 2014] 16

18 este deseori un motiv întemeiat pentru o intervenție a autorităților centrale într-o anumită piață (Arrow, 1969). Dintre posibilele cauze ale ineficienței piețelor menționate anterior, vom analiza în continuare situația României cu privire la asimetriile informaționale existente, aversiunea față de risc a băncilor de pe plan local, aspectele privind dreptul de proprietate cât și costurile de tranzacționare ce apar pe piața creditelor. În cazul în care piețele ar fi perfecte, toate informațiile ar fi disponibile tuturor, contractele nu ar ridica probleme iar costurile de tranzacționare ar fi inexistente, atunci toată lumea s-ar putea împrumuta la dobânda de echilibru a pieței, determinată de confruntarea cererii cu oferta, fie că e vorba de nevoi de investiții, de capital de lucru ori de consum. Cu toate acestea, teoria microeconomică afirmă că piețele de credit sunt imperfecte, în special în cazul țărilor în curs de dezvoltare, și că aceste imperfecțiuni îi afectează în special pe debitori. Asimetria informațională, cât și contractele defectuoase, cauzează probleme pe scară largă. Creditorii au informații incomplete în legătură cu valoarea proiectelor de investiții, cu eforturile debitorilor și cu caracteristicile acestora. Asimetria informațională Piețele de credit se pot confrunta cu probleme semnificative, ce rezultă din asimetria informațională. Principalele categorii de probleme legate de informații sunt selecția adversă și hazardul moral. a) Selecția adversă Selecția adversă are loc atunci când creditorii nu cunosc caracteristici particulare ale debitorilor; de exemplu, un creditor ar putea fi nesigur de înclinațiile debitorului spre a întreprinde proiecte riscante. O implicație a acestei lipse de informații l-ar putea determina pe creditor să reducă volumul creditului pe care ar urma să-l acorde, astfel determinând un volum al investițiilor prea scăzut în economie (Besley, 1994). Cele mai importante studii cu privire la selecția adversă au fost făcute în piața creditelor. Rate ale dobânzilor ridicate ar putea induce selecția adversă asupra probabilității de nerambursare, determinând băncile să se angajeze în raționalizarea creditelor în medii cu rate ale dobânzii înalte (Stiglitz, 1981). Competiția în anumite privințe ale stabilirii prețului creditului ar putea de asemenea determina selecția adversă, diminuând efectele obișnuite ale competiției și contribuind la o inelasticitate a ratelor dobânzii și la profituri neobișnuit de mari (Ausubel, 1991). b) Hazardul moral Hazardul moral descrie o situație în care comportamentul uneia dintre părțile implicate într-o tranzacție s-ar putea schimba în detrimentul celeilalte părți, după ce tranzacția a avut loc. Acest risc apare atunci când una dintre părți, și anume cea care este izolată de risc, are mai multe informații despre acțiunile și intențiile proprii decât cealaltă parte implicată, care are de suportat consecințele negative ale riscului (Krugman, 2009). Printre principalele surse ale asimetriei informaționale în România, dar în special a agenților economici din zonele rurale, se numără forma de organizare juridică a acestora, insuficiența sau inexistența istoricului bancar al acestora, nivelul de fiscalizare pe care-l au cât și cel de pregătire a situațiilor financiare ce ar trebui să le reflecte activitățile economice, lipsa de produse și respectiv de personal specializat activităților (în special agricole) întreprinse în mediul rural. Iar în special în cazul întreprinderilor agricole, impredictibilitatea recoltelor acestor întreprinzători reprezintă de asemenea un factor crucial în ceea ce privește asimetria informațională. 17

19 Analizând forma de organizare a exploatațiilor agricole din România, putem observa o puternică lipsă a înregistrării acestora, fie la Oficiul Național al Registrului Comerțului (ONRC), fie la Agenția Națională de Administrare Fiscală (ANAF). Astfel, conform datelor Institutului Național de Statistică (INS) și ONRC, în anul 2010, în România activau 3,86 milioane exploatații agricole. Figura 3 Forma de înregistrare a exploatațiilor agricole pe teritoriul României Forma de organizare a exploatatiilor agricole in Romania (2010) Exploatatii agricole 99,12% Cu personalitate juridica 0,88% Exploatatii agricole inregistrate la ONRC 0,08% Sursa: INS, ONRC Dintre acestea, doar aveau personalitate juridică și exploatau 46,5% din suprafața agricolă utilizată (SAU) totală, în timp ce la ANAF și ONRC erau înregistrate doar , respectiv de exploatații agricole. Figura 4 Extinderea după SAU a exploatațiilor agricole: segmentare după forma de proprietate Exploatații agricole cu personalitate juridică (% suprafața agricolă utilizată) Exploatatii agricole fara personalitate juridica 54% Exploatații agricole cu personalitate juridică 47% Sursa: INS Această lipsă de legalizare și de înregistrare a exploatațiilor agricole, prezentă și în cazul altor IMM-uri neagricole din zona rurală, atrage după sine un nivel scăzut al fiscalității cât și al pregătirii situațiilor 18

20 % credite brute ABCD financiare de către acestea, care de asemenea implică imposibilitatea ori lipsa interesului de a încerca să obțină finanțare de la instituții financiare; astfel un istoric bancar al creditării întreprinderilor din zona rurală din România este incomplet, eventualele fonduri împrumutate către acestea fiind obținute prin canale informale 12. În același timp, instituțiile financiare bancare se confruntă cu o lipsă a produselor, dar mai ales a personalului specializat în domeniul agriculturii, majoritatea instituțiilor care au dezvoltat produse specializate limitându-se la prefinanțarea fondurilor puse la dispoziție fermierilor de către Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură (APIA). Aversiunea față de risc a băncilor Conform datelor BNR, rata creditelor neperformante în România a evoluat într-un sens nefavorabil începând cu 2007, de la 2,6% la 21,6% din totalul creditelor brute în 2013, în timp ce rata riscului de credit a evoluat în același sens, de la 4,0% la sfârșitul lui 2007 la 32,1% la sfârșitul anului Această evoluție nefavorabilă a condus la înăsprirea politicilor de creditare ale instituțiilor financiare, în vederea limitării riscului de nerambursare și a eventualelor pierderi ale acestora. Aceste caracteristici specifice României au fost identificate și de alți academicieni la nivel mondial, în special în cazul țărilor emergente. Figura 5 Rata de creditare neperformantă și rata de creditare riscantă în România Evoluția creditării neperformante și riscante în România 35,0 30,0 25,0 20,0 15,0 10,0 5, ,0 30,0 25,0 20,0 15,0 10,0 5,0 - % Rata creditelor neperformante Rata riscului de credit (dreapta) Sursa: BNR, Rapoarte asupra stabilității financiare, BNR.ro [Accesat: 29 iulie 2014] Ineficiențe răspândite la scară largă rezultă din drepturi de proprietate neclare, imperfecțiuni ale monitorizării și aplicării contractelor, costuri de tranzacție ridicate cât și constrângeri în ceea ce privește lichiditatea. Astfel de eșecuri ale pieței de obicei determină autoritățile centrale să intervină în piață, cu toate că acestea nu au avut mereu efecte pozitive, uneori deformând stimulentele ori transferând mare parte a puterii din piață către sectorul public (Barrett și Mutambatsere, 2005). 12 Canalele de creditare informale sunt reprezentate de sumele de bani acordate de către cămătari privaț i, rude și prieteni. 19

21 Fermierii mici din țările în curs de dezvoltare au acces limitat la factori de producție, credite și respectiv informație; iar piețele sunt de obicei limitate de drepturi de proprietate inadecvate și costuri de tranzacționare ridicate (Matungul, 2001). Aspecte privind dreptul de proprietate În general în zona rurală, drepturile de proprietate sunt inexacte. Acest lucru este decisiv în special în cazul IMM-urilor ce activează în agricultură, întrucât volumul producției recoltate de aceștia este strâns legată de dimensiunea suprafețelor utilizate. Cu toate că și activitățile neagricole sunt influențate într-o mai mică măsură de inexactitatea cadastrală din România, în cele ce urmează va fi considerată spre analiză situația IMM-urilor agricole. În vederea utilizării eficiente a terenului agricol în cadrul unei economii de piață, existența unei piețe funciare funcționale este fundamentală. De asemenea, pentru a fi considerată eficientă, piața funciară trebuie să fie capabilă să transfere terenurile dinspre utilizatorii mai puțin productivi spre cei mai productivi. În urma prăbușirii regimului comunist din România, reforma funciară din 1991 a încercat să redea vechilor proprietari terenurile agricole, însă aceste restituiri au avut și efecte negative, precum fragmentarea și respectiv diminuarea fizică a exploatațiilor agricole. Transferul acestor terenuri, atât prin vânzare cât și prin arendă, s-a efectuat în lipsa unui sistem de cadastru funcțional și a unor titluri ferme asupra terenurilor, astfel că, coroborat cu probleme în legătură cu identificarea parcelelor și armonizarea acestora cu cadastrul, s-au creat neclarități cu privire la hotarele terenurilor. MADR a identificat o serie de bariere majore 13 generate de: Dificultatea creșterii suprafeței parcelelor datorită procesului complicat de vânzare, 50% din terenul agricol nefiind înregistrat în Cartea Funciară; Dificultatea dezvoltării fermelor agricole datorită fragmentării terenurilor: suprafața medie per parcelă fiind 0.45 ha, iar per fermier fiind 4.8 parcele; Costurile ridicate asociate înregistrării în sistemele de cadastru și Carte Funciară descurajează proprietarii de terenuri, generând tranzacții imobiliare informale, împiedicând formarea fermelor mari și eficiente; Aplicarea defectuoasă a legilor fondului funciar, atât din punct de vedere tehnic cât și juridic, pe parcursul procesului de restituire a proprietăților; Eliberarea a multiple tipuri de documente de proprietate, către beneficiari diferiți, pentru aceleași suprafețe de teren, în baza legilor de reconstituire a proprietăților; Dificultatea procesării tranzacțiilor imobiliare datorită lipsei unei evidențe juridice omogene a proprietăților la nivel național; Inexactitatea planurilor parcelare, ce nu sunt conforme cu situația reală din extravilanul unităților administrativ-teritoriale. În vederea evidențierii corecte și complete a proprietăților imobiliare din România, măsurile de sprijin ce se doreau a fi derulate în PNDR trebuie implementate în perioada Astfel, măsurile la nivel național ale autorităților române, în vederea comasării terenurilor agricole, au în vedere susținerea din Fondurile Europene Structurale și de Investiții (FESI), având ca obiectiv final realizarea unui sistem cadastral la nivel național. 13 MADR, Analiză socio-economică în perspectiva dezvoltării rurale , MADR.ro, iulie 2013, [Accesat: 10 iulie 2014] 20

22 Costuri de tranzacționare Williamson (1979, 1993, 1996) definește costurile de tranzacționare drept un compromis între costurile coordonării în cadrul unei organizații și costurile de tranzacționare și de formare a contractelor în cadrul pieței. Acest compromis depinde de magnitudinea costurile de tranzacționare. Conform studiului seminal realizat de Coase (1937), tocmai datorită existenței costurilor de tranzacționare asociate cu informația, negocierea, monitorizarea, coordonarea și executarea contractelor, firmele intermediare apar pentru a economisi asupra a astfel de costuri. Continuând pe direcția lui Coase, Hobbs (1997) a clasificat costurile de tranzacționare în costuri de informații, de negociere, de monitorizare și de executare. De exemplu, costurile informaționale apar exante unei tranzacții. Costurile de negociere sunt acelea ce cuprind costurile de realizare fizică a tranzacției, în timp ce costurile de monitorizare au loc ex-post tranzacției și cuprind și costurile asigurării că termenii tranzacției (standardele de calitate și aranjamentele de plată) sunt respectați de către celelalte părți implicate în tranzacție. Alți autori au diferențiat costurile de tranzacționare în costuri tangibile (costuri de transport, de comunicare, legale etc) și costuri intangibile (incertitudine, risc moral etc) (Cuevas și Graham, 1986; Holloway et al, 2000; Birthal, Joshi și Gulati, 2005). Realitățile de la nivelul micro al piețelor agricole și neagricole rurale în majoritatea țărilor în curs de dezvoltare includ și slaba comunicare și infrastructura de transport insuficient dezvoltată, legile limitative și accesul limitat la finanțare. Toate aceste considerente determină piața să funcționeze mult mai puțin eficient. Literatura academică empirică subliniază existența unei variabilități a prețurilor produselor semnificativă, în funcție de sezon și de regiune, în cadrul țărilor în curs de dezvoltare, cu numeroase teste empirice ale integrării pieței ce sugerează oportunități de arbitraj semnificative, bariere de intrare și de mobilitate ridicate, dar și schimburi extrem de personalizate (Barrett, 1997; Platteau, 2000; Fackler și Goodwin, 2001; Fafchamps, 2005). Costuri de tranzacții specifice agriculturii și mai exact, fermelor, pot apărea atât în piețele de intrare și de ieșire, astfel afectând participarea în piață. Ahmed (1989) a observat că astfel de costuri de tranzacționare ce apar în cazul împrumuturilor formale sunt superioare acelor costuri ce apar în cazul creditorilor informali întrucât în ultimul caz debitorul este de obicei cunoscut. Prin contrast, costurile per unitate de creditare scad odată cu creșterea volumului creditului, iar acest lucru se întâmplă mult mai pronunțat pentru creditele formale decât pentru cele informale. Investițiile în infrastructura rurală joacă un rol crucial în dezvoltarea activității fermierilor și a întreprinderilor din această zonă. Astfel, accentul investițiilor publice trebuie pus pe îmbunătățirea transporturilor, a comunicațiilor și a infrastructurii pieței, inclusiv în încurajarea instituțiilor financiare în creditarea pentru ferme și IMM-uri neagricole din mediul rural. În prezent în România, aproximativ 1 din 10 instituții de creditare bancare (fie ele reprezentate de o agenție, sucursală ori bancomat) sunt prezente în mediul rural, astfel că accesul exploatațiilor agricole și a IMMurilor neagricole la finanțare este încă foarte redus. Cu alte cuvinte, costul asociat cu accesul la finanțare este ridicat pentru entitățile din zona rurală. În același timp, trebuie ținut cont de specificul activității agricole moderne. Aceasta este în mare parte de tip monopson, existând un număr mare de potențiali furnizori (ferme mici) și un număr restrâns de cumpărători mari, astfel că aceste costuri de tranzacționare pot deveni substanțiale (Pingali, Khwaja și Meijer, 2005). 21

23 Conform constatărilor lui Hayes (2000), costurile specifice fermierilor sunt asociate cu participarea în această piață. Aceste costuri pot fi specifice gospodăriilor, precum accesul la active, ori pot fi aceleași pentru toți fermierii, precum calitatea terenului ori cultivarea unui singur tip de produs, precum fructe sau legume perisabile. Acest pachet de costuri de tranzacționare cu care se confruntă agricultorii determină participarea în cadrul pieței. Fermierii nu vor participa în tranzacții atunci când valoarea asociată cu participarea este depășită de costul întreprinderii tranzacției (Sadoulet și de Janvry, 1995). 2.3 Eșecul pieței de finanțare și situații de sub-investire Recenta criză financiară a demonstrat dificultățile cu care se pot confrunta întreprinderile mici și mijlocii în vederea accesării de credite. Buna funcționare a piețelor de credit joacă un rol important în vederea stimulării creșterii și stabilității economice, iar restaurarea creditării este fundamentală pentru redresarea economică în urma unei perioade de recesiune. De exemplu, conform unui studiu recent 14, redresările au loc mai rapid atunci când creșterea creditării este mai solidă, cel puțin în primii ani, și în special în urma unor recesiuni ce declanșează declinuri semnificative în prețurile activelor (ca și în cazul recentei crize financiare). De asemenea, structura producției și perspectivele de creștere economică ale economiilor bazate preponderent pe IMM-uri ar putea fi afectate în mod particular de către suprimarea activității de creditare centrată pe acest tip de întreprinderi. Astfel de economii pot adopta în mod legitim măsuri economice de susținere a creditului, după cum s-a evidențiat de la începuturile crizei financiare și până în prezent Deficit de viabilitate Deficitul de viabilitate al exploatațiilor agricole Un studiu cuprinzător în legătură cu structura exploatațiilor agricole este efectuat la fiecare 10 ani de către statele membre UE (RGA), în timp ce studii intermediare sunt efectuate de 3 ori în perioada cuprinsă între două astfel de studii complete. 15 România, spre deosebire de majoritatea țărilor din Uniunea Europeană, își bazează o importantă parte din economie pe agricultură, atât din punct de vedere al valorii adăugate în economie, cât și prin prisma ponderii în forța de muncă ocupată, mai ales în mediul rural. Sectorul agricol din România, comparat cu agricultura la nivelul UE, are un potențial însemnat, care însă nu este utilizat suficient în prezent. Urmărind evoluția VAB (valoare adăugată brută) în perioada , putem observa faptul că agricultura se află pe un trend relativ constant, scăzând din 2007, de la 5,8% contribuție la VAB în economia României, până la 5,6% în Între , variațiile contribuției agriculturii la PIB au fost în ambele sensuri: crescătoare (până la 6,8% PIB) și respectiv descrescătoare (până la 4,9% PIB). Cu toate acestea, comparativ, cu ponderea agriculturii în economia la nivelul UE, România rămâne încă la un potențial al sectorului agricol de circa 3-4 ori mai ridicat. 14 Comisia Europeană, SME Initiative Ex-Ante Assessment, Parlament.gv.at, Comisia Europeană, Eurostat Regional Yearbook, EC.Europa.eu,

24 % PIB ABCD Figura 6 Valoarea adăugată brută a sectorului agricultură, vânătoare și pescuit Valoarea adăugată brută în agricultură, vânătoare și pescuit ,8 6,3 6,1 5,9 6,8 4,9 5, ,7 1,6 1,5 1,6 1,5 1,5 1, UE România Sursa: INS, Banca Mondială În ceea ce privește dinamica IMM-urilor din agricultură, România a cunoscut un trend ușor ascendent, ajungând de la aproximativ 13 mii IMM-uri în 2008 până la aproximativ 16 mii în Dintre acestea, majoritatea (85%) sunt microîntreprinderi, iar majoritatea sunt organizate sub formă de PFA (persoană fizică autorizată), ÎI (întreprindere individuală) ori ÎF (întreprindere familială). Un factor ce a influențat această evoluție a dinamicii IMM-urilor din agricultură este orientarea consumului către piața internă, dar și interesul acestora de a accesa fonduri europene. Cu toate acestea, numărul IMM-urilor din agricultură rămân la un nivel relativ scăzut din totalul IMM-urilor din România, doar 3,5% dintre acestea activând în sectorul agricol în Figura 7 IMM-urile agricole din România Numărul IMM-urilor din agricultură, vânătoare și pescuit în România ,5 2,8 3,1 3,4 3, ,0 4,0 3,0 2,0 1,0 - % IMM-uri din economie Micro Mici Medii IMM-uri agricultură (axa dreaptă) Sursa: INS 23

25 Deficitul de viabilitate al IMM-urilor neagricole din zona rurală În mediul rural, sectoarele neagricole reprezintă o importantă sursă de valoare adăugată, concentrând 59% din forța de muncă aflată în mediul rural, comparativ cu media UE de 86% la nivelul anului 2010, și generând 89% din VAB din mediul rural, comparativ cu 97% la nivelul UE 16. Din totalul de al IMM-urilor din România 17, aproximativ 21% ( ) activează în zona rurală. Dintre acestea, aproximativ 41% (60.301) dintre IMM-uri operau în sectoarele neagricole și respectiv doar 34% (20.742) înregistraseră o creștere a cifrei de afaceri în 2013 față de anul precedent. Această performanță slabă a întreprinderilor neagricole (ca și în cazul celor agricole de altfel) din zona rurală se datorează în principal resurselor materiale și financiare limitate, educației deficitare și mai ales în cazul ultimilor ani, datorită fenomenului de migrație peste hotare. De asemenea, IMM-urile din zona rurală înregistrează o capacitate redusă în a rezolva necesitatea furnizării de locuri de muncă pentru populația din mediul rural. Afacerile de mici dimensiuni, dezvoltate în spațiul rural, reprezintă cea mai importantă sursă de locuri de muncă, în special în cazul economiilor în curs de dezvoltare. La nivelul anului 2012, structura populației ocupate din mediul rural indică o concentrare puternică a acestora. Astfel, 89% dintre aceștia erau reprezentați de lucrători pe cont propriu ori de lucrători familiali neremunerați, iar rata de ocupare a principalei categorii de vârstă, ani, a înregistrat o scădere de la 61,6% în 2005 la 60,7% în La nivelul anului 2012, rata șomajului din România se clasa sub media europeană (7% în România comparativ cu 10,5% în UE27). Acest indicator este diferit în mediul rural față de cel urban, rata șomajului înregistrând 5,1% în rural față de 8,6% în urban. De asemenea, cel mai predispus grup de vârstă pentru șomaj este cel de ani, înregistrând o creștere semnificativă în ultimii ani, de la 13,9% în 2005 până la 15,9% în Profitabilitatea sectorului agricol și IMM neagricole rurale Diferențele în profitabilitate în cazul IMM-urilor se dovedesc a fi foarte relevante, întrucât capacitatea acestora de a genera câștiguri influențează atât oferta cât și cererea de credite bancare, cât și accesul la ele. În ceea ce privește oferta, băncile cer o primă pentru credite companiilor cu profitabilitate mică, în timp ce cererea de credite poate fi de asemenea afectată în mod negativ de profitabilitatea scăzută, în special atunci când IMM-urile se lovesc de costuri de finanțare ridicate. Agricultura reprezintă o activitate ce presupune forță de muncă intensă, astfel că o comparație în ceea ce privește nivelul productivității în legătură cu valoarea adăugată brută din agricultură se poate dovedi a fi relevantă. Pentru a lua în considerare și existența muncitorilor cu normă redusă de muncă și respectiv a celor sezonieri, ce sunt caracteristici activității agricole, forța de muncă poate fi măsurată în unități anuale de muncă (UAM): o astfel de unitate corespunde input-ului anual al unei persoane angrenate full-time în 16 Sursa: Comisia Europeană, Farm and Accountancy Database Network [Rețeaua de Informații Contabile Agricole] 17 Conform datelor ONRC pe Sursa: INS 19 Sursa: Eurostat 24

26 Letonia Bulgaria Polonia Romania Ungaria Slovenia Lituania Portugalia Slovacia Irlanda Cehia Malta Estonia Cipru Grecia UE-27 Finlanda Italia Austria Spania Luxemburg Suedia Germania Marea Britanie Franta Belgia Olanda Danemarca EUR / UAM ABCD activități agricole într-o unitate agricolă. 20 Productivitatea muncii în agricultură poate fi influențată de factori precum dimensiunea medie a exploatațiilor agricole, nivelul de mecanizare și respectiv de partea de producție destinată consumului în interiorul exploatației agricole. La nivelul anului 2010, situația României este una supradimensionată în ceea ce privește gradul de ocupare al forței de muncă din agricultură. Având a 6-a cea mai semnificativă suprafață agricolă utilizată (SAU) din UE, respectiv 13,3 mln ha, România are totodată al 2-lea cel mai mare număr de muncitori în agricultură, respectiv 1,6 mln. Astfel, raportând volumul muncitorilor la SAU, România înregistrează un procentaj de 12,1%, comparativ cu 5,7% la nivelul UE: practic, de 2 ori mai mulți muncitori per ha lucrează în România față de restul UE. Acest fapt afectează în mod vizibil productivitatea agriculturii și respectiv profitabilitatea IMM-urilor din acest sector. Productivitatea în agricultură din România este cu mult sub media europeană. În perioada , valoarea medie a indicatorului privind productivitatea muncii clasa România pe locul 24/27 la nivelul UE: cu doar EUR generați de fiecare angajat, România este de cel puțin 3 ori mai puțin productivă decât media UE ( EUR), respectiv de 12 ori mai puțin productivă decât Danemarca, aflată pe primul loc. Comparativ cu alte țări din CEE, România este superioară Poloniei (4.054 EUR) și Bulgariei (3.826 EUR), însă inferioară Ungariei (5.717 EUR), Sloveniei (5.751 EUR), Slovaciei (6.989 EUR) și Cehiei ( EUR). Acest indicator a avut cea mai scăzută creștere pentru România (0,1%) comparativ cu restul țărilor europene. Printre principalele cauze ale acestor diferențe de productivitate se numără gradul scăzut de instruire al lucrătorilor din agricultură, insuficienta dezvoltare a sistemului public de consultanță și respectiv diseminarea ineficientă a rezultatelor cercetărilor agricole către fermele mici și mijlocii. Figura 8 Productivitatea muncii în agricultură: valori la nivelul țărilor membre UE Productivitatea muncii în agricultură în UE (medie ) Sursa: FADN 20 Comisia Europeană, Eurostat Regional Yearbook, EC.Europa.eu,

27 1.000 t ABCD Impredictibilitatea În cadrul sectorului agricol din țările în curs de dezvoltare, există diferite tipuri de riscuri inerente, ce pot fi clasificate în două categorii: riscuri individuale și riscuri covariante. Aceste tipuri de riscuri sunt specifice și României. Astfel, în privința primului tip, se pot menționa următoarele: Riscuri locale legate de vreme și sănătate (furtuni, prejudicii cauzate de dăunători, epidemii etc.); Riscul de eroziune al solului; Lipsa de control în privința canalelor de distribuție a unei părți dintre producătorii mici; Evenimente familiale neprevăzute (boală, căsătorie, moarte etc.) ce afectează buna funcționare a activității agricole ori cauzează cheltuieli extraordinare. În ceea ce privește riscurile covariante, acestea sunt cauzate în principal de: Riscuri generale și răspândite legate de vreme (secete, rezerve excesive de apă în sol etc.); Descreșteri puternice și prelungite în prețurile de vânzare, în special a celor de export; Instituțiile ce finanțează agricultura se asigură cu nivele de prudență ridicate; Dificultatea și numărul redus de active acceptate drept colateral. România este în mod tradițional un important producător de cereale și plante oleaginoase, 3/4 din cele 8,3 milioane 21 ha de teren arabil utilizat al țării fiind folosit pentru aceste tipuri de culturi. Astfel, 4,9 milioane ha (59%) sunt folosite pentru exploatarea cerealelor, în timp ce 1,4 milioane ha (17%) sunt destinate producerii plantelor oleaginoase. 22 Figura 9 Volumul de cereale recoltate: comparație România vs. UE Volumul de cereale recoltate t UE Romania Sursa: Eurostat Producția la nivel național de cereale a înregistrat variații foarte mari de la un an la altul, de la scăderi de scăderi de 50 procente (în 2007) până la creșteri de 70 procente (în 2013). 21 Comisia Europeană, Eurostat Regional Yearbook, EC.Europa.eu, INS, Recensământul General Agricol, INSSE.ro,

28 Această volatilitate este specifică agriculturii în general, și implicit și României. Volatilitatea în agricultură reprezintă o dimensiune statistică a dispersiei volumului de produse agricole recoltate într-o perioadă de timp, ilustrând astfel nivelul incertitudinii ori a riscului în legătură cu dimensiunea schimbărilor în volumul produselor recoltate. O volatilitate ridicată indică faptul că volumul recoltelor poate fi răspândită pe un interval mai mare de valori. Variații semnificative au avut loc și la nivelul Uniunii Europene, însă valorile în acest caz au fost mai mici, în special datorită diversității și a întinderii terenurilor agricole la nivelul întregului continent. Per ansamblu, la nivelul UE s-a înregistrat o volatilitate a volumului de cereale recoltate pe perioada analizată ( ) de 9,0%, în timp ce la nivelul României, volatilitatea a înregistrat un nivel de 52,7% Posibilitatea de a aduce garanții Conform lui Conning și Udry (2005), o observație foarte importantă cu privire la operarea piețelor financiare rurale este variabilitatea semnificativă a accesului la finanțare de la fermă la fermă, și cât de puternic sunt legați termenii finanțărilor de activitățile de producție. Nu este deloc întâmplător să existe situații în care unii fermieri dintr-o anumită regiune să-și finanțeze majoritatea activității de cultivare din credite de la bănci comerciale, în timp ce alți fermieri mai mici din zonele adiacente, ce cultivă aceleași tipuri de culturi, reușesc să se finanțeze doar din profituri reportate ori prin intermediul unor creditori informali mult mai scumpi. Existența și respectiv termenii accesului la credite tind să fie legate de situația activelor celui împrumutat și respectiv de mix-ul de producție al acestuia, întrucât creditorii doresc garanții sau ipoteci. Chiar și în situația în care aceste garanții se oferă, creditorii ar putea prefera pe acei fermieri ce au un flux de numerar mai diversificat. În cazul României însă, posibilitatea ipotecării terenurilor este extrem de dificilă, în special datorită inexactității sistemului de cadastru la nivel național (vezi subcapitolul 2.2.2). Chiar și la nivel mondial, Hernando de Soto (2000) argumenta că sute de milioane de persoane sărace din țările în curs de dezvoltare au recunoaștere locală în ceea ce privește drepturile de proprietate asupra terenurilor, caselor și altor astfel de active care ar putea fi valorificate în sute de miliarde de dolari la nivel global. Însă, lipsa drepturilor de proprietate formale/exacte îi împiedică să folosească aceste active pe piețele de capital. Activele acestor persoane sărace rămân capital mort, ele fiind excluse de la oportunitățile și beneficiile ce ar putea exista în contextul unei integrări în piețe competitive de capital. România, în 2010, înregistra cel mai ridicat număr de exploatații agricole la nivelul Europei, având un total de 3.8 milioane, mai mult decât dublu față de următoarea clasată, Italia, ce înregistra un total de 1.6 milioane exploatații agricole 23. Dintre cele 3,8 milioane de exploatații agricole, 88,6% dintre acestea au o dimensiune economică de sub EUR, comparat cu 60,4% la nivelul Uniunii Europene. Această caracteristică a exploatațiilor agricole clasează România pe ultimul loc la nivelul UE în ceea ce privește dimensiunea economică, cu doar EUR per exploatație în 2010, ceea ce reprezintă sub 5% din valoarea medie înregistrată la nivelul UE, respectiv 1% din valoarea înregistrată la prima clasată din acest punct de vedere, Olanda. De asemenea, fermele de mici dimensiuni sunt caracteristice în special României, comparativ cu restul țărilor din UE. Astfel, cele 88,6% dintre exploatațiile agricole ce se încadrează în zona de subzistență reprezintă aproape jumătate din totalul UE: 47,1% dintre exploatațiile agricole de mici dimensiuni din UE sunt localizate în România. Acest fapt intensifică fragmentarea sectorului agricol național, accentuând în același timp nevoia ca aceste exploatații agricole să evolueze spre un nivel competitiv. 23 Comisia Europeană, FADN, Agriculture and Rural Development [Dezvoltare agricolă și rurală], EC.Europa.eu [Accesat: 3 iulie 2014] 27

29 Tabel 2 Structura după dimensiunea economică a exploatațiilor agricole în UE Structura exploatațiilor agricole în UE după mărimea economică Anul 2010 Unitatea de măsură EUR Subdiviziuni < EUR Unitatea de % EUR % măsură EUR EUR EUR Subdiviziuni < EUR EUR EUR EUR Țara Țara Olanda ,7 2,8 33,7 63,4 Italia ,5 48,3 40,8 10,9 Danemarca ,7 7,5 50,3 42,2 Estonia ,5 58,8 32,9 8,3 Belgia ,8 7,2 31,0 61,8 Portugalia ,8 62,6 32,0 5,4 Cehia ,1 17,2 56,0 26,8 Polonia ,4 51,5 44,9 3,6 Germania ,9 2,7 45,7 51,5 Slovenia ,0 44,7 51,2 4,1 Luxemburg ,4 5,9 33,5 60,6 Cipru ,8 72,9 23,1 4,0 Marea Britanie ,0 18,2 45,8 36,1 Letonia 9.320,0 73,7 23,7 2,6 Franta ,1 14,8 36,6 48,6 Grecia 9.266,8 52,8 44,7 2,5 Slovacia ,2 59,5 30,3 10,3 Ungaria 9.086,2 81,4 16,5 2,1 Suedia ,3 25,2 54,4 20,4 Malta 7.652,8 75,4 21,5 3,0 Finlanda ,0 16,7 56,8 26,4 Lituania 7.634,8 73,3 24,8 1,9 Austria ,8 23,1 54,5 22,4 Bulgaria 6.846,8 84,9 13,4 1,7 Spania ,2 39,6 46,9 13,5 Romania 2.700,2 88,6 11,1 0,3 Irlanda ,1 24,8 60,0 15,2 UE ,6 60,4 30,4 9,2 Sursa: Comisia Europeană, FADN, Agriculture and Rural Development [Dezvoltare agricolă și rurală], EC.Europa.eu [Accesat: 3 iulie 2014] De asemenea, România înregistrează una din cele mai mici dimensiuni ale exploatațiilor agricole la nivelul Europei, cu o valoare medie de 3,4 ha per exploatație agricolă 24. Această realitate adâncește și mai mult posibilitatea scăzută de a accesa finanțări a fermelor, care pe lângă lipsa activelor ce le-ar putea oferi drept garanții, au și dimensiuni mici ale exploatațiilor economice, astfel că probabilitatea ca acestea să asigura fluxuri de numerar diversificate este relativ mică. Din acest punct de vedere, România înregistrează o dimensiune SAU de 4 ori mai mică decât media la nivelul UE, și respectiv de 44 ori mai mică decât prima clasată din acest punct de vedere, Cehia. Comparativ cu alte țări din CEE, România este ultima clasată după dimensiunea fizică a exploatației agricole Deficit de finanțare Cu excepția băncilor pentru dezvoltarea agriculturii, comportamentul general al instituțiilor financiare a fost ezitant față de finanțarea activităților agricole. Ca și în cazul tuturor țărilor în curs de dezvoltare, această practică este caracteristică și României. Sunt câteva motive ce explică acest comportament prudent 25 : Băncile sunt lansate de obicei în mediul urban, iar principalul lor obiectiv istoric a fost finanțarea comerțului și respectiv a industriei. Abia în cursul ultimului deceniu a luat ființă un trend spre finanțarea entităților din agricultură. În plus, activităț ile din agricultură sunt departe de a fi standardizate ca și proces de activitate și calitate, mai ales în România. Implicarea instituț iilor statului referitor la consilierea și sprijinirea fermierilor în clarificarea proceselor și costurilor în activitatea agricolă va fi de natură să atragă băncile în continuare către acest sector; În fundamentarea deciziilor de acordare a creditelor, băncile se bazează pe conturi existente și pe garanții. Dar în general, persoanele din mediul rural nu dețin astfel de conturi, iar valoarea garanțiilor este insuficientă; 24 Sursa: Comisia Europeană, FADN, Agriculture and Rural Development [Dezvoltare agricolă și rurală], EC.Europa.eu [Accesat: 3 iulie 2014] 25 AECM, SMEs Credit Guarantee Schemes in Developing and Emerging Economies [Schemele de garantare a IMM-urilor în economiile în curs de dezvoltare și emergente], AECM.eu,

30 Fermierii de mici dimensiuni sunt numeroși, însă cu nevoi financiare modeste. Creșterea nevoii de credite mici a crescut în consecință, iar costurile de management pentru aceste credite erodează puternic dobânzile băncilor tradiționale; Profitabilitatea investițiilor în agricultură este relativ mică în România, ca și în cazul tuturor țărilor în curs de dezvoltare. De asemenea, aceste profituri sunt de obicei amânate și mereu imprevizibile, in special datorită fluctuaț iei preț urilor produselor finite, a lipsei pieț elor de desfacere și a lipsei sistemelor de irigaț ii adecvate. Astfel, pentru creditor, riscul poate fi foarte ridicat; Există o lipsă de încredere reciprocă între bancher și fermier: primului îi este frică de riscului de nerambursare, în timp ce cel de-al doilea consideră că banca nu îl înțelege. Pentru IMM-uri, accesul la finanțare s-a dovedit a fi o problemă: în primele 6 luni ale anului 2014, 26% dintre cele ce contractaseră credite și respectiv 15% dintre cele care nu contractaseră credite, obținerea de fonduri de la instituțiile financiare a fost problematică. Astfel, pentru a depăși acest impas, IMM-urile folosesc ca și principale surse de finanțare, reinvestirea profiturilor ori vânzarea activelor (43%), credite de la acționari (31%) și credite comerciale (19%). Sub 10% dintre IMM-uri apelează la credite ori leasing-uri. În cazul agriculturii, 32% dintre firme (IMM-uri și firme mari) reinvestesc profiturile ori își vând activele, în timp ce 26% dintre acestea apelează la credite comerciale. La finanțări prin credite apelează sub 10% dintre firmele ce operează in agricultură. Însă, procentajul de companii ce utilizează leasing-ul este mai ridicat, 13% dintre companii apelând la această metodă de finanțare Evoluția creditării către sectorul agricol Volumul creditelor acordate economiei a cunoscut o evoluție ascendentă, crescând de la RON 168,0 mld în 2007 până la RON 285,9 mld, la nivelul anului Această creștere semnificativă, de 70% pe parcursul a 6 ani, s-a reflectat și în creditarea acordată sectorului agricol. Astfel, de la 2,3% în 2007, ponderea creditelor destinate agriculturii a crescut până la 3,8% din totalul creditelor acordate economiei, nivel încă relativ redus comparativ cu alte sectoare ale economiei. În comparație, ponderea în totalul creditelor acordate economiei a sectorului de construcții reprezenta 15,8% în 2013; în cazul industriei, nivelul creditelor s-a situat la 30,7% din total; iar în ceea ce privește serviciile, acestui sector i s-au acordat 44,2% din totalul creditelor din economie. 26 BNR, Sondaj privind accesul la finanțare al companiilor nefinanciare din România și capacitatea acestora de a face față unor condiții financiare nefavorabile, BNR.ro, iunie

31 Milioane RON ABCD Figura 10 Creditarea pe sectoarele din România Evoluția creditării către sectoarele din România , ,3 2,3 2,7 2,8 3,3 3,7 3,8 45,0 40,0 35,0 30,0 25,0 20,0 15,0 10,0 5,0 % total credite pe economie Credite pe economie (axa stângă) Construcții Agricultură Sursa: BNR, BNR.ro [Accesat: 14 iulie 2014] Servicii Industrie Acest lucru se întâmplă în contextul în care agricultura în România generează între 5-7% din produsul intern brut, ceea ce ne determină să privim mai îndeaproape cum se compară situația din România cu cea din alte țări europene. Figura 11 Volumul creditelor per ha de teren arabil în Europa Credite per ha de teren arabil (EUR) N/A ,950 3,264 1,516 2,098 3,944 1, ,823 1,517 2, Sursa: Site-urile Băncilor Centrale, Eurostat, CIA 30

32 % PIB ABCD La nivelul Europei, media creditelor acordate per ha de teren arabil este de EUR În România, creditarea agriculturii se află la nivelul de EUR 281/ha teren arabil, cu mult sub media europeană, ceea ce relevă un potențial de creștere al volumului creditelor destinate agriculturii, luând în considerare potențialul și ponderea în PIB a agriculturii în România. România înregistrează o valoare adăugată din agricultură (ca procent din PIB) peste media europeană. Cu toate acestea, raportând valoarea creditelor pentru agricultură la cea a PIB-ului generat de agricultură, România se află sub media europeană Evoluția creditării către sectorul IMM rural Obținerea de finanțare este probabil cea mai importantă problemă cu care se confruntă IMM-urile în România. Procesul de relansare al investițiilor și respectiv reintrarea economiei României pe un nou ciclu de creștere necesită de asemenea și o accelerare a procesului de creditare al economiei reale. Conform unui studiu al CNIPMMR 27 realizat în 2013, 74,9% dintre IMM-uri s-au autofinanțat, și numai 30,4% și respectiv 2,9% au apelat la credite bancare, respectiv la leasing. În ceea ce privește evoluția creditării pentru IMM-uri în România, începând cu 2009, rata dobânzii a cunoscut un regres, de la 18,2% în cursul acelui an, până la 9,7% în cursul anului Această evoluție a urmărit creșterea accesibilității IMM-urilor la finanțare, însă rezultatele nu au fost cele dorite. În acest sens, se poate observa o puternică scădere a volumului de credite acordate IMM-urilor în 2012 și 2013, de la 20% în 2011 până la 11% PIB în 2013, în condițiile în care PIB-ul României a crescut pe parcursul celor 2 ani cu 0,6%, respectiv 3,5%. Figura 12 Creditarea IMM-urilor în România Evoluția creditării pentru IMM-uri în România 25% 20% 15% 10% 5% 12,4 6,3 15,8 7,3 18,2-6,6 12,5-1,1 10,4 10,0 9,7 3,5 2,3 0,6 20,0 15,0 10,0 5,0 0,0-5,0 % 0% ,0 Volumul creditelor către IMM-uri Rata dobânzii pentru credite < EUR 1 mln (dreapta) Rata creștere PIB (dreapta) Sursa: Comisia Europeană, Access to finance [Acces la finanțare], EC.Europa.eu [Accesat: 18 iulie 2014] 27 Consiliul Național al Întreprinderilor Private Mici și Mijlocii din România, Evoluția creditării în România: , IMMRomania.ro [Accesat 16 iulie 2014] 31

33 % PIB ABCD Spre deosebire, evoluția garanțiilor oferite de IMM-uri în România a avut un trend ascendent pe parcursul ultimilor ani. Astfel, volumul garanțiilor a crescut de la 0,3% din PIB în 2007 până la 1,9% din PIB în 2012, în timp ce numărul IMM-urilor ce au oferit garanții a crescut de la în 2007 până la în Figura 13 Garantarea IMM-urilor în România Evoluția garantării pentru IMM-uri în România 1,2% ,0% ,8% 0,6% 0,4% Număr IMM-uri 0,2% ,0% Volumul garanțiilor către IMM-uri Numărul de IMM-uri beneficiare ale garanțiilor (dreapta) 0 Sursa: Comisia Europeană, Access to finance [Acces la finanțare], EC.Europa.eu [Accesat: 18 iulie 2014] Conform CE 28, România a cunoscut unul dintre cele mai scăzute niveluri de îmbunătățire a istoricului de credite al IMM-urilor. În acest sens, doar 12% dintre IMM-uri au cunoscut o îmbunătățire a acestui indicator pe parcursul anului De asemenea, conform aceluiași studiu, pentru 1 din 2 IMM-uri din România, cel mai important obstacol în obținerea creditării este reprezentat de nivelul ridicat al ratelor dobânzilor, în timp ce 1 din 5 IMM-uri consideră că incapacitatea de a oferi garanții cântărește mult în limitarea creditării către IMM-uri Adaptarea sistemului bancar În mod istoric, băncile din România nu au o experiență importantă în creditarea sectorului agricol. Cu toate că sistemul bancar a cunoscut o dezvoltare rapidă în anii dinainte și de după criză, accesarea creditelor rămâne o problemă majoră pentru majoritatea fermierilor și IMM-urilor ce operează în zona rurală. Recenta criză financiară a încetinit ritmul de dezvoltare și respectiv a accentuat inaccesibilitatea acestor solicitanți la surse de finanțare prin credite. Programul PNDR , prin mecanismele financiare utilizate (schemele de garantare derulate prin intermediul FGCR), care a implicat parteneriate încheiate de FGCR cu 28 bănci comerciale active pe plan local în vederea partajării riscului de creditare, au reușit să faciliteze accesarea creditelor pentru demararea doar a unei părți din totalul proiectelor de investiții a unor beneficiari ai fondurilor europene ce au încheiat contracte de finanțare prin APDRP. 28 Comisia Europeană, SMEs Access to Finance Survey [Sondajul privind Accesul la Finanțare al IMM-urilor], EC.Europa.eu,

34 % instituții financaire bancare ABCD Marea majoritate a creditelor existente acum sunt bazate fie pe parteneriate cu statul, fie pe garanții constând în subvenții oferite de către APIA, însă excepții de la această regulă există. Spre exemplu, în 2014, oferta pentru produs de creditare pentru achiziția ori reabilitarea de terenuri agricole este prezentă în portofoliul a 38% dintre băncile ce operează în România. Pentru finanțarea investițiilor, băncile acordă credite și pentru achiziția de echipamente destinate activității agricole. Astfel, 36% dintre băncile din România oferă în 2014 produse specializate destinate acestui tip de investiții. În ceea ce privește finanțarea capitalului de lucru (capital circulant), creditul îndreptat în acest sens reprezintă cel mai răspândit produs specializat pe agricultură de pe piața locală. Acest fapt este datorat în principal participării APIA în acoperirea nevoilor de finanțare ale fermierilor, însă există și produse standard de creditare a capitalului circulant. Cel mai puțin răspândit produs specializat pentru agricultură este reprezentat de descoperirea de cont (overdraft), doar 15% dintre băncile comerciale oferind un astfel de produs pe piața locală. Figura 14 Dezvoltarea produselor specializate pe agricultură în România Prezența produselor specializate pe agricultură în România (2014) 100% 90% 80% 70% 60% 50% 40% 30% % 10% 15 0% Capital Circulant Standard Capital Circulant APIA Investiții Echipamente Investiții Terenuri / Clădiri Overdraft Sursa: Site-urile băncilor comerciale Necesitatea de capital de lucru suplimentar aferent investiț iilor Întreprinderile agricole cât și cele neagricole din mediul rural se află într-o penurie de investiț ii. Acest fapt se datorează în special lipsei finanțării necesare pentru realizare, cât și al costului ridicat al acesteia. În eventualitatea în care pentru aceste investiț ii s-ar obț ine fondurile necesare, sustenabilitatea proiectelor nu este neapărat garantată. Marea majoritate a investiț iilor realizate în domeniile agricol și respectiv cele 29 Site-urile celor 39 bănci comerciale înregistrate în România, conform BNR [Accesat: 21 iulie 2014] 33

35 neagricole din mediul rural sunt în echipamente și utilaje, iar în vederea utilizării acestora apar costuri adiț ionale: combustibili, electricitate, costuri cu personalul ce operează echipamentele / utilajele etc. De exemplu, investiț iile susț inute prin grant-uri PNDR nu beneficiază de acoperirea tuturor cheltuielilor (în medie, aprox. 50% dintre cheltuieli sunt susț inute prin grant-uri), astfel că beneficiarul final este nevoit să vină cu o contribuț ie proprie. Implementarea de instrumente financiare ar putea acoperi o parte din această contribuț ie proprie, însă beneficiarul final tot este nevoit să contribuie suplimentar (instrumentele financiare acoperind doar costuri eligibile) pentru asigurarea derulării cu succes a investiț iilor. Aceste fonduri suplimentare pentru susț inerea investiț iei ar putea proveni din două surse: fie din surse externe (e.g. credite contractate în afara PNDR prin instrumente financiare), fie din surse proprii (pe termen lung capital propriu; sau pe termen scurt fond de rulment). Însă în lipsa capitalului propriu (care este cel mai ieftin pentru astfel de întreprinderi și deci este primul utilizat pentru realizarea de investiț ii), fondul de rulment existent s-ar diminua semnificativ și coroborat cu nevoia suplimentară de fond de rulment pentru utilizarea echipamentelor / utilajelor, ar deteriora sustenabilitatea investiț iei sau, în condiț iile cele mai nefavorabile, a întregii afaceri. Figura 15 Finanț area investiț iilor și a fondului de rulment ÎNAINTE de realizarea investiției: Active pe termen scurt Active pe termen lung BILANȚ Pasive pe termen scurt Pasive pe termen lung DUPĂ realizarea investiției: + Fond de rulment suplimentar Active pe termen scurt + INVESTIȚIE Active pe termen lung BILANȚ + Resurse ext. / int. Pasive pe termen scurt + GRANT / Resurse ext. / int. Pasive pe termen lung Fonduri pe termen scurt: Resurse externe (credite pe termen scurt / credite pentru fond de rulment prin IF*) și resurse interne (fond de rulment existent) Fonduri pe termen lung: grant-uri PNDR (50%), resurse externe (credite cu / fără IF) și resurse interne (capitaluri proprii / fond de rulment existent**) * Credite ce pot fi acordate prin intermediul IF, în limita a 30% din valoarea cheltuielilor eligibile ale proiectului ** În lipsa capitalului propriu, contribuția privată va fi acoperită din fondul de rulment Per ansamblu, resursele limitate disponibile întreprinderilor trebuie astfel împărț ite în două direcț ii: acest fond de rulment suplimentar (pentru asigurarea operării investiț iilor) și respectiv acoperirea nevoii suplimentare de fonduri pentru achitarea costurilor investiț iei. De asemenea, în special în sectorul agricol, aceste investiț ii apar în contextul unei producț ii variabile de la an la an, iar neregularitatea fluxurilor de numerar augmentează și mai mult nevoia obț inerii de alte surse de finanț are pe parcursul anului, până se recoltează producț ia agricolă. Aceste venituri variabile, în contextul implementării unui proiect de investiț ii, ar conduce la apelarea la surse financiare pe termen scurt pentru a acoperi nevoia de fonduri pe termen lung, ceea ce ar fi o practică deloc sustenabilă pentru întreprinderi. Fondul de rulment este vital pentru menț inerea activităț ii întreprinderii. 34

36 2.4 Estimarea deficitului de finanțare al sectorului agricol și al IMMurilor din mediul rural Piața de finanțare în zona rurală Cererea de finanțare Mediul economic și financiar general este principalul factor ce determină evoluțiile legate de cererea de finanțare. Creșterea economică a României în ultima perioadă a fost redusă (în 2013, PIB-ul a crescut cu 3,5%, iar inflația a fost de 1,55%), dar perspectivele rămân pozitive, cu un număr limitat de riscuri previzionate. Conform datelor BNR 30, standardele creditării nu s-au schimbat în primul trimestru la lui 2014, însă perspectivele în privința acestora sunt de relaxare. În același timp, cererea de credite a înregistrat o scădere moderată la nivel agregat, fiind determinată în principal de diminuarea cererii de credite pe termen scurt din partea IMM-urilor. Pentru toate celelalte tipuri de credite, indiferent de mărimea companiei solicitante și de maturitatea creditului, cererea a fost în creștere. Cu toate acestea, instituțiile de creditare anticipează o amplitudine ridicată a cererii de credite la nivel agregat, pe fondul declinului cererii pentru toate tipurile de credite. Principalele surse de finanțare ale IMM-urilor din România 31 sunt reprezentate de reinvestirea profitului / vânzarea activelor (43% din total), urmat de creditele de la acționari (31%) și creditele comerciale (19%). Conform aceluiași studiu, sursele de finanțare din credite bancare sunt mai puțin însemnate, overdraft-ul / linia de credit reprezentând 12% din total, în timp ce creditele de investiții și cele de trezorerie reprezintă sub 5% din total. În ceea ce privește creditele având garanția fondurilor de garantare, acestea sunt utilizate aproximativ de 2% din totalul firmelor din agricultură și respectiv de 3% din totalul firmelor din alte sectoare. Pentru perioada următoare, companiile nefinanciare indică o păstrare constantă a surselor de finanțare, atât din punctul de vedere al surselor acestora cât și a cererii lor. În eventualitatea creșterii ratelor de dobândă, companiile nefinanciare indică o capacitate mai bună de a face față acestor evoluții nefavorabile. Aceste considerente ar putea conduce la o creștere a cererii de finanțare pentru perioada următoare, în dependență și de condițiile ofertei de finanțare existentă pe piață Oferta de finanțare În ceea ce privește oferta de finanțare din zona rurală, aceasta este foarte redusă. În mediul rural sunt prezente doar 11,6% din totalul sucursalelor și agențiilor băncilor din România, respectiv doar 11,1% din toate ATM-urile existente la nivel național. Raportat la numărul de locuitori, densitatea agențiilor în zona rurală este de 6 la locuitori, comparat cu 46 la locuitori în zona urbană. În același timp, doar 11 ATM-uri se regăsesc în zona rurală, comparativ cu 79 în zona urbană, la locuitori. 30 BNR, Sondajul privind creditarea companiilor nefinanciare și a populației, BNR.ro, mai BNR, Sondajul privind accesul la finanțare al companiilor nefinanciare din România și capacitatea acestora de a face față unor condiții financiare nefavorabile, BNR.ro, iunie

37 Figura 16 Dispersia băncilor în România: comparație mediu rural vs. mediu urban Prezența băncilor în România: rural vs urban Dispersia agențiilor și bancomatelor Agenții ATM-uri Rural 11,6% 11,1% Urban 88,4% 88,9% Agenții și bancomate per locuitori Agenții ATM-uri Rural 6 11 Urban Sursa: ZF, INS, site-urile băncilor 32 Pe lângă oferta de finanțare din partea băncilor, zona rurală este vizată și de către IFN-uri. Acestea au o disponibilitate mai mare de a credita sectorul agricol și mediul rural, rezultată din particularitățile activităților proprii de creditare: Flexibilitate în recunoașterea veniturilor / capacității de rambursare și în acceptarea garanțiilor; Model de distribuție corespunzător (prezența în teren în mediul rural); Practicarea de rate de dobânzi mari datorită profilului de risc al clienților, dar și datorită costurilor mari de finanțare ale IFN-urilor și a modelului de distribuție care implică un consum mare de resurse; Procedura de acordare a creditului este simplificată, documentația necesară fiind redusă. De asemenea, o altă sursă importantă de finanțare pentru mediul rural este reprezentată de schemele de garantare finanțate prin PNDR, respectiv alte scheme naționale de susținere. Dintre acestea, amintim următoarele, care însă vor fi prezentate mai detaliat în capitolul 2: Inițiativa JEREMIE; Garanțiile FNGCIMM; Credite pentru finanțarea activităților economice, agricole și non-agricole; Credite de investiții din surse IFC Agribusiness; Subvenții APIA SAPS; Subvenții APIA pentru motorină; Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 79/2009; Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 43/2013; Ordonanța Guvernului nr. 20/ Estimarea deficitului de finanțare Această analiză Ex-Ante pornește de la metodologiile folosite în analize anterioare (Economisti Associati, 2011; SME Initiative, 2014) și estimează accesul la finanțare al IMM-urilor neagricole din mediul rural, al întreprinderilor din sectorul de procesare și comercializare, cât și al exploatațiilor agricole din România. Această metodă este adaptată la disponibilitatea datelor, cât și la scopul analizei. 32 Site-urile celor 39 bănci comerciale înregistrate în România, conform BNR [Accesat: 20 iunie 2014] 36

38 În vederea estimării numărului de IMM-uri neagricole din zona rurală, a întreprinderilor de procesare și respectiv de IMM-uri din agricultură ce nu au reușit să obțină finanțare prin credite, două studii 33 au fost elaborate în vederea obținerii datelor relevante. Datele obținute prin intermediul chestionarelor, în ciuda limitărilor pe care le au, sunt folosite în mod uzual în cadrul studiilor ce urmăresc cuantificarea deficitelor de finanțare atunci când limitările legate de timp și de disponibilitatea informațiilor împiedică estimarea cantitativă a cererii și ofertei. Atât Economisti Associati (2011) cât și Comisia Europeană (2013) folosesc o metodă asemănătoare cu aceasta, iar prelevarea datelor prin intermediul chestionarelor a fost folosită recent și de către Fondul Monetar Internațional (2013), în vederea estimării condițiilor de finanțare ale IMM-urilor. Cuantificarea deficitului de finanțare s-a derulat pe fiecare dintre cele două sectoare (sectorul de procesare a fost considerat ca aparținând agriculturii), întrucât există diferențe însemnate în ceea ce privește accesul la finanțare al IMM-urilor și respectiv al fermelor. De asemenea, pentru a putea estima deficitul de finanțare, ipotezele și respectiv proxy-urile utilizate trebuie definite. Deficitul de finanțare estimat prin intermediul metodologiilor folosite, atât pentru IMM-uri neagricole din zona rurală cât și pentru întreprinderile agricole eligibile, a luat în considerare diferența dintre cererea de finanțare și oferta de finanțare existentă pe piață. Dacă în ceea ce privește cererea, sectoarele ce necesită finanțare au fost menționate, oferta de finanțare vine din două mari direcții: credite (bancare și non-bancare) și fonduri europene. Astfel, estimarea deficitului de finanțare va porni de la cererea și oferta de finanțare prin credite bancare și respectiv non-bancare, iar ulterior aceasta va fi cumulată cu deficitul de finanțare generat de insuficiența fondurilor europene pentru grant-uri și instrumente financiare Deficitul de finanțare al IMM-urilor neagricole din zona rurală În vederea exprimării unei valori cât mai corecte în privința dimensiunii deficitului de finanțare real, rezultatele acestui studiu au fost bazate pe un număr de ipoteze. Ipoteze utilizate Ipoteza 1. Proporția IMM-urilor neagricole rurale viabile din punct de vedere financiar este estimată prin intermediul proporției de IMM-uri rurale ce au înregistrat o creștere a cifrei de afaceri în anul 2013 față de Ipoteza 2. Factorii ce determină existența unui eșec de piață în ceea ce privește obținerea unui împrumut bancar sunt reprezentate de următoarele: a) Refuzul aplicației la finanțare de către bancă; b) Refuzul condițiilor finanțării de către firmă; c) Nedepunerea aplicației de finanțare de către firmă, chiar în cazul în care există o nevoie de finanțare. 33 Studii utilizate: pentru IMM-uri rurale s-au utilizat datele din Sondajul privind accesul la finanțare al companiilor nefinanciare din România și capacitatea acestora de a face față unor condiții financiare nefavorabile al BNR, din iunie 2014; pentru IMM-uri agricole s- au utilizat datele obținute din Sondajul privind accesul la finanțare bancară și IFN efectuat de KPMG prin intermediul MADR, în perioada iulie-august

39 Astfel, analiza constă în parcurgerea următoarelor etape pentru a estima deficitul de finanțare cu care se confruntă IMM-urile din zona rurală. I. Punctul de plecare al analizei îl reprezintă numărul de IMM-uri neagricole din mediul rural ce sunt viabile din punct de vedere financiar, dar care nu au reușit să obțină finanțare prin credite. Astfel, procentajul de IMM-uri rurale ce au eșuat în a obține finanțare prin credite este calculat prin următoarea formulă: IMM-uri rurale ce au eșuat în obținerea finanțării = [IMM-uri rurale ce au aplicat x (IMM-uri rurale neaprobate + IMM-uri rurale ce au refuzat finanțarea)] + IMM-uri descurajate în a aplica Unde: 1) IMM-uri rurale ce au aplicat = numărul de IMM-uri rurale viabile din punct de vedere financiar ce au aplicat pentru un credit bancar; 2) IMM-uri rurale neaprobate = procentajul de IMM-uri rurale viabile din punct de vedere financiar ce au aplicat pentru un credit bancar, dar care au fost refuzate de către bancă; 3) IMM-uri rurale ce au refuzat finanțarea = procentajul de IMM-uri rurale viabile din punct de vedere financiar ce au aplicat pentru un credit bancar, au fost aprobate, dar care au refuzat finanțarea; 4) IMM-uri descurajate în a aplica = numărul de IMM-uri rurale viabile din punct de vedere financiar ce nu au aplicat pentru un credit bancar datorită posibilei neaprobări. II. Utilizând numărul estimat al IMM-urilor rurale ce au eșuat în obținerea finanțării, deficitul de finanțare al IMM-urilor neagricole rurale (DF) este calculat astfel: DF = IMM rurale x IMM rurale viabile din punct de vedere financiar x IMM rurale ce au eșuat în obținerea finanțării x Valoarea medie a creditelor acordate IMM-urilor rurale Unde: 1) IMM rurale = numărul IMM-urilor neagricole ce sunt localizate în zona rurală 34 ; 2) IMM rurale viabile din punct de vedere financiar = procentul de IMM-uri viabile din punct de vedere financiar ce au avut o creștere a cifrei de afaceri în 2013 față de 2012; 3) IMM rurale ce au eșuat în obținerea finanțării = procentul de IMM-uri viabile din punct de vedere financiar ce au aplicat pentru credit și nu au reușit să obțină finanțarea (vezi mai sus); 4) Valoarea medie a creditelor acordate IMM-urilor rurale = valoarea medie a creditelor acordate IMM-urilor. Din lipsa datelor cu privire la IMM-uri din mediul rural, calculele efectuate pentru estimarea deficitului de finanțare s-au făcut pe baza datelor obținute la nivelul IMM-urilor active la nivel național. Conform datelor ONRC, numărul total de IMM-uri în România, la nivelul anului 2013, reprezenta La momentul prelucrării datelor, 88% dintre IMM-uri aveau depuse situațiile financiare, astfel că datele obținute în legătură cu IMM-uri au fost ajustate pentru întreaga populație a acestora. 34 Conform clasificării Legii nr. 100/2007 pentru modificarea și completarea Legii nr. 351/2001 privind aprobarea Planului de amenajare a teritoriului național Secțiunea a IV-a Rețeaua de localități, Lege5.ro [Accesat: 26 iulie 2014] 38

40 Aproximativ 33% dintre IMM-uri sunt viabile din punct de vedere financiar, acestea înregistrând o creștere a cifrei de afaceri în 2013 față de Dintre cele IMM-uri viabile, aproximativ 78% erau înregistrate în mediul urban, în timp ce restul de 50,346 IMM-uri erau active în mediul rural. Dintre acestea, 59% aveau un CAEN neeligibil 35 pentru măsurile PNDR , astfel că restul de IMM-uri rurale aveau o activitate compatibilă cu măsurile de sprijin din Program. Conform datelor obținute prin intermediul Sondajul privind accesul la finanțare al companiilor nefinanciare din România și capacitatea acestora de a face față unor condiții financiare nefavorabile al BNR din iunie 2014, ajustate pentru a exclude procentajul aplicațiilor pentru credite ce erau în curs de analiză (1,5%), s-a estimat că, în privința finanțării, IMM-urile: 15,7% au aplicat și au fost aprobate; 3,0% au aplicat și au fost aprobate parțial; 0,5% au aplicat, au fost aprobate parțial și au refuzat finanțarea; 1,0% au aplicat, au fost aprobate și au refuzat finanțarea; 2,5% au aplicat și au fost neaprobate; 7,6% nu au aplicat, datorită posibilei neaprobări; 32,5% nu au aplicat, întrucât aveau fonduri suficiente; 37,1% nu au aplicat din alte motive. Conform metodologiei explicate anterior, doar o parte din totalul IMM-urilor care au aplicat ori au fost descurajate în a aplica pentru finanțare se încadrează în categoria de eșec al pieței, și anume: IMM-urile viabile care au aplicat, au fost aprobate și au refuzat finanțarea (1,5%); IMM-urile viabile care au aplicat, dar au fost neaprobate (2,5%); și respectiv IMM-urile viabile care nu au aplicat, din cauza posibilei neaprobări (7,6%). Astfel, 11,7% dintre IMM-urile din România nu au putut obține finanțare din alte motive decât viabilitatea financiară. În valori absolute, numărul de IMM-uri se ridică la Pentru estimarea valorii medii a creditelor acordate IMM-urilor, am pornit de la PIB-ul al României în Conform datelor BCE 37, volumul creditelor acordate IMM-urilor reprezintă 10,8% din PIB. Pe de altă parte, pentru a estima creditul mediu, a fost luat în considerare numărul de credite acordate IMM-urilor din România. Astfel, s-a estimat un credit mediu pentru IMM-uri în valoare de RON , respectiv EUR Tabel 3 Metodologie de calcul a creditului mediu adresat IMM-urilor în România Credit mediu pentru IMM-uri 2013 PIB România mil RON Volum credite IMM-uri mil RON 10,8% PIB Total IMM-uri în economie Total IMM-uri viabile ,7% total IMM-uri Credit mediu pentru IMM-uri RON EUR Pentru valoarea în EUR s-a luat în considerare cursul EUR/RON de 4,4746 de la 31 decembrie 2013 Sursa: INS, BCE, ONRC, calcule proprii 35 Conform listei codurilor CAEN eligibile pentru măsurile 312 și 313 din PNDR , APDRP.ro, [Accesat: 22 iulie 2014] 36 Sursa: INS 37 Sursa: BCE, Access to finance [Accesul la finanțare], EC.Europa.eu 39

41 Înmulțind valoarea medie a creditelor acordate IMM-urilor în România cu numărul de IMM-uri ce nu au putut obține finanțare din alte motive decât viabilitatea financiară, menționat anterior, deficitul de finanțare în ceea ce privește IMM-urile din zona rurală se ridică la un total de RON milioane, echivalentul a EUR 276 milioane conform cursului EUR/RON de la 31 decembrie Deficitul de finanțare din sectorul agricol În vederea estimării deficitului de finanțare din sectorul agricol și de procesare au fost folosite de asemenea o serie de ipoteze. Ipoteze utilizate Ipoteza 1. Numărul întreprinderilor agricole eligibile a fost estimat prin intermediul numărului de exploatații agricole ce înregistrează o producție standard de cel puțin EUR în 2010, conform datelor Eurostat. De asemenea, numărul întreprinderilor de procesare și comercializare eligibile a fost estimat prin intermediul acelora care au înregistrat o creștere a cifrei de afaceri în 2013, comparativ cu Ipoteza 2. Factorii ce determină existența unui eșec de piață cu privire la incapacitatea întreprinderilor din agricultură și procesare de a accesa împrumuturi bancare și non-bancare sunt următorii: a) Refuzul condițiilor de finanțare de către firmă; b) Refuzul aplicației pentru finanțare de către bancă, din motive de lipsă de garanții proprii ori de neacceptare a garanțiilor disponibile; c) Lipsa aplicației în vederea obținerii unui împrumut, chiar în cazul în care este nevoie de finanțare. În analiza deficitului de finanțare pentru întreprinderi din agricultură și respectiv procesare și comercializare, punctul de plecare a fost unul comun. I. Estimarea procentului de întreprinderi viabile din sectorul agricol (inclusiv procesare și comercializare), dar care nu au reușit să obțină acces la finanțare prin credite. Astfel, valoarea estimativă s-a obținut prin intermediul următoarei formule: Întreprinderi din agricultură ce au eșuat în obținerea finanțării = (Întreprinderi agricole ce au aplicat x (Întreprinderi agricole neaprobate din pricina garanțiilor + Întreprinderi agricole ce au refuzat finanțarea) + Întreprinderi agricole descurajate în a aplica Unde: 1) Întreprinderi agricole ce au aplicat = numărul de întreprinderi viabile din agricultură ce au aplicat pentru finanțare prin credite; 2) Întreprinderi agricole neaprobate din pricina garanțiilor = procentajul de întreprinderi viabile din agricultură ce au aplicat pentru credit, dar au fost neaprobate datorită lipsei garanțiilor proprii ori a neacceptării garanțiilor disponibile; 3) Întreprinderi agricole ce au refuzat finanțare = procentajul de întreprinderi viabile din agricultură ce au aplicat pentru credit dar au refuzat finanțarea; 4) Întreprinderi agricole descurajate în a aplica = numărul de întreprinderi agricole ce nu au aplicat pentru credit datorită posibilei neaprobări ori a costurilor ridicate. II. Utilizând numărul estimativ al întreprinderilor eligibile ce au eșuat în obținerea finanțării, deficitul de finanțare prin credite al întreprinderilor din agricultură (DF) este estimat astfel: DF = Întreprinderi agricole viabile x Întreprinderi agricole ce au eșuat în obținerea finanțării x Valoarea medie a creditelor acordate agriculturii 40

42 Unde: 1) Întreprinderi agricole viabile = numărul întreprinderilor agricole ce au o producție standard de minim EUR 8.000; în cazul întreprinderilor de procesare și comercializare, acestea includ întreprinderile care au înregistrat o creștere a cifrei de afaceri în 2013 față de 2012; 2) Întreprinderi ce au eșuat în obținerea finanțării = procentajul de întreprinderi agricole ce au aplicat pentru finanțare prin credit, dar care nu au reușit să obțină finanțarea (vezi mai sus); 3) Valoarea medie a creditelor acordate agriculturii = valoarea medie a creditelor bancare și nonbancare acordate întreprinderilor din agricultură. Conform datelor BNR pe 2013, volumul total al creditelor bancare acordate agriculturii reprezintă RON milioane, în timp ce volumul creditelor non-bancare însumează RON milioane. Astfel, creditarea agriculturii cumulează, la 31 decembrie, RON milioane. Numărul exploatațiilor agricole ce înregistrau la nivelul anului 2010 o producție standard de minim EUR era de De asemenea, întreprinderile de procesare și comercializare totalizau , conform datelor ONRC, dintre care doar au înregistrat o creștere a cifrei de afaceri. Tabel 4 Segmentarea exploatațiilor agricole din România după dimensiunea economică Numărul de exploatații agricole cu minim EUR SO Indicator Producție standard Exploatații agricole Unitate de măsură EUR # < > Total exploatații agricole > Sursa: Eurostat Conform datelor obținute prin intermediul Sondajului privind accesul la creditarea bancară și IFN derulat cu ajutorul MADR în cursul anului 2014, ajustate pentru a exclude procentajul aplicațiilor ce erau în curs de analiză (3,2%), s-au estimat că dintre întreprinderile din agricultură: 40,7% au aplicat și au fost aprobate; 1,9% au aplicat și au fost aprobate parțial; 0,0% au aplicat, au fost aprobate parțial și au refuzat finanțarea; 1,0% au aplicat, au fost aprobate și au refuzat finanțarea; 5,8% au aplicat și au fost neaprobate, din următoarele motive: 33,3% datorită lipsei garanțiilor proprii; 33,3% datorită neacceptării garanțiilor disponibile; 33,3% datorită inexistenței sau calității planului de afaceri. 2,8% nu au aplicat, datorită posibilei neaprobări; 29,0% nu au aplicat, datorită fondurilor suficiente; 15,9% nu au aplicat, datorită costurilor ridicate; 2,8% nu au aplicat, din alte motive. Conform metodologiei explicate anterior, în categoria de eșec al pieței se încadrează firmele viabile care au aplicat, au fost aprobate complet sau parțial, dar au refuzat finanțarea (1,0%); aplicațiile neaprobate din motive legate de garanții (3,9%); și respectiv întreprinderile agricole ce au fost descurajate în a aplica, din cauza unei posibile neaprobări ori a costurilor ridicate (18,7%). Astfel, un total de 23,6% dintre 41

43 întreprinderile din agricultură nu au putut obține finanțare. În valori absolute, totalul se ridică la întreprinderi agricole (inclusiv procesare și comercializare). Valoarea medie a creditului din agricultură este estimată împărțind volumul total de credite acordate agriculturii la numărul total de întreprinderi din agricultură ce au fost creditate 38. Astfel, cele RON milioane acordate în credite către întreprinderi creditate conduc la o valoare medie a creditului în agricultură de RON , respectiv EUR Tabel 5 Metodologia de calcul a creditului mediu din agricultură în România Credit mediu pentru agricultură 2013 Volum credite bancare agricultură mil RON Volum credite non-bancare agricultură mil RON Total volum credite agricultură mil RON Nr exploatații agricole >8,000 EUR SO și întreprinderi de procesare și comercializare Nr exploatații agricole creditate ,0% microîntreprinderi, IMM-uri și întreprinderi din agricultură Credit mediu pe agricultură RON Credit mediu pe agricultură EUR Pentru valoarea în EUR s-a luat în considerare cursul EUR/RON de 4,4746 de la 31 decembrie 2013 Sursa: BNR, ONRC, Eurostat, calcule proprii Astfel, înmulțind valoarea medie a creditelor acordate agriculturii în România cu numărul de exploatații agricole viabile ( ) și întreprinderi viabile din procesare și comercializare (4.293 întreprinderi) ce nu au putut obține finanțare, deficitul de finanțare ajunge la valoarea de RON milioane (EUR milioane) pentru întreprinderi agricole și RON milioane (EUR 276 milioane) pentru întreprinderi neagricole. Însumat, deficitul de finanțare se cumulează la RON milioane, echivalentul a EUR milioane conform cursului EUR/RON de la 31 decembrie Tabel 6 Deficitul de finanțare total Estimarea deficitului de finanțare Indicator Număr firme viabile vizate Valoare medie a creditului (EUR) Deficit de finanțare (% firme) Deficit de finanțare firme) Sector Agricultură ,6% Sectoarele neagricole din mediul rural ,7% Total Sursa: BNR, ONRC, Eurostat, calcule proprii (nr Deficit de finanțare (EUR) 38 BNR, Sondajul privind accesul la finanțare al companiilor nefinanciare din România și capacitatea acestora de a face față unor condiții financiare nefavorabile, BNR.ro, iunie

44 3 Valoarea adăugată a IF 3.1 Prezentarea opțiunilor de intervenție prin IF Instrumentele financiare propuse spre implementare în cadrul PNDR au fost concepute plecând de la instrumentele standard propuse de Comisia Europeană și au fost personalizate, în limitele conformării cu normele privind ajutoarele de stat. Astfel, Comisia Europeană a elaborat instrumente specifice ce sunt orientate spre beneficiarii din sectorul agricol și respectiv cei din zona rurală, sectorul neagricol. Acestea sunt: Finanțarea prin grant-uri; Instrument financiar de creditare cu partajarea riscului; Instrument financiar de garantare cu limită pe portofoliu; Schema de garantare cu garanții individuale; Facilitate de co-investire Finanțarea prin grant-uri În eventualitatea finanțării proiectelor de investiții ale beneficiarilor PNDR prin grant-uri, aceștia pot beneficia de însemnate ajutoare prin fonduri publice nerambursabile. Intensitatea ajutoarelor variază în cadrul măsurilor și respectiv a submăsurilor: în ceea ce privește submăsurile 4.1, 4.2, 4.1a, 4.2a și 6.4, intensitatea maximă a ajutorului variază între 50% și 90%. Ca și o medie ponderată în funcție de alocările de fonduri publice pentru submăsuri, cât și în funcție de rata medie de eligibilitate a cheltuielilor, grant-urile ajung să acopere până la 50% din valoarea totală a unui proiect de investiții. Astfel, beneficiarul de grant PNDR mai are de contribuit din fonduri proprii (surse interne, credite etc.) cu aproximativ jumătate din suma totală necesară pentru a realiza proiectul de investiții. Însă, după cum a fost identificat în cadrul acestei analize ex-ante, cât și pe baza experienței trecute din PNDR , aproximativ 36% dintre beneficiari reziliază contractele de finanțare din inițiative proprii, în principal datorită lipsei acestei contribuții private necesare. Ținând cont de posibilitatea de a combina aceste grant-uri PNDR cu o serie de IF, beneficiarul final poate primi un sprijin mixt, format atât din fonduri nerambursabile (grant-uri) cât și din fonduri rambursabile, mai exact, de credite acordate prin intermediul de instrumente financiare care ar putea asigura acoperirea unei părți din nevoia de finanțare din fonduri proprii. În eventualitatea în care PNDR s-ar implementa doar prin grant-uri pentru submăsurile 4.1, 4.2, 4.1a, 4.2a și 6.4, o nevoie de finanț are suplimentară de 53% rămâne neacoperită, reprezentând contribuț iile din alte surse ale beneficiarilor finali (e.g. proprii, credite etc). Comparativ, dacă s-ar implementa în cadrul PNDR și instrumente financiare, aproximativ jumătate din această nevoie de finanț are ar fi acoperită din credite acordate prin intermediul IF. 43

45 Figura 17 Acoperirea nevoii de finanț are a proiectelor de investiț ii Finanțarea proiectelor contractate pentru finanțare prin grant-uri PNDR Alte surse pentru cheltuieli eligibile (e.g. proprii, credite exceptând PNDR) 19% Grant-uri 47% Nevoia de finanțare 53% Alte surse pentru cheltuieli neeligibile 9% Credite susținute prin IF 25% Sursa: Estimări model financiar Instrumentul financiar de creditare cu partajarea riscului Beneficiile și pierderile care rezultă din activitatea de creditare vor fi atribuite intermediarilor financiari și fondului de creditare proporțional cu rata de partajare a riscului (pari-passu și pro-rata). AM Contribuţia Instrumentului Financiar Credit Rata de partajare a riscului e.g. 20% 50% Opţional Fond de creditare Intermediar Financiar (bancă, IFN) Contribuţia Intermediarului Financiar Beneficiar privat Dobânzile și comisioanele încasate de intermediarii financiari de la beneficiarii finali și recuperarea creanțelor rezultate din aplicarea instrumentului financiar de creditare (aferente contribuției PNDR, proporțional cu rata de partajare a riscurilor) vor constitui venituri ale instrumentelor financiare de creditare. Aceste sume se vor cumula la contribuția PNDR, vor constitui resursă suplimentară de creditare pentru instrumentele financiare de creditare și vor putea fi refolosite doar în aceleași condiții. Fondurile returnate din activitatea de creditare la expirarea contractelor de creditare și pe parcursul rambursării principalului vor fi reutilizate de intermediarii financiari pentru acordarea de noi împrumuturi beneficiarilor eligibili. Cheltuielile instrumentelor financiare de creditare vor fi cele rezultate din contractele de creditare aferente debitorilor care nu au respectat obligațiile privind plățile de principal și dobânzi și care constituie pierderi pentru intermediarii financiari, în limita ratei de partajare a riscului. Cheltuielile instrumentelor financiare de creditare vor fi suportate din sursele instrumentelor financiare. 44

46 Perioada de aplicabilitate a instrumentelor financiare în cadrul căreia intermediarii financiari vor desfășura activitatea de creditare prin intermediul schemei creditare cu partajarea riscului va fi până la 31 decembrie Instrumentul financiar de garantare cu limită pe portofoliu Instrumentul va asigura o acoperire a riscului la nivelul fiecărui credit în proporție de maximum 80%, până la o limită maximă a pierderilor la nivelul întregului portofoliu stabilită în convenția de finanțare. Limita pe portofoliu a fost stabilită la 25% din portofoliu în scenariile luate în calcul pe baza estimărilor privind pierderilor din garanții (aproximativ 20% în patru ani), a duratei maturității medii a creditelor de 101 luni, a practicii pieței (instrumente financiare similare JEREMIE) și conform principiul căruia limita de portofoliu trebuie să fie sub pierderile estimate totale ale intermediarilor financiari pentru a asigura alinierea intereselor privind performanța portofoliului de credite. Plafon de garantare a portofoliului e.g. 10% din 80% AM Fond de garantare Garanţii Garanţii Intermediar Financiar (bancă, IFN) Riscul Intermediarului Financiar la nivel de credit e.g. 20% Portofoliu de credite Credit 1 Credit 2 Credit n Garanţii la nivel de credit e.g. 80% Beneficiar privat În ceea privește administrarea instrumentului, capitalul vărsat sau împrumuturile acordate drept contribuție PNDR vor fi plasate de gestionarul fondului în sistemul bancar, iar dobânzile încasate prin plasarea sumelor alocate din PNDR se vor cumula la contribuția PNDR, constituind resursă suplimentară de alocat intermediarilor financiari. Primele de garantare încasate de gestionarii instrumentelor financiare de la beneficiarii finali și recuperarea creanțelor rezultate din aplicarea instrumentelor financiare vor constitui venituri ale instrumentelor financiare de garantare. Aceste sume se vor cumula la contribuția PNDR, vor constitui resursă suplimentară de garantare și vor putea fi refolosite doar în aceleași condiții în care au fost alocate sumele inițiale. Fondurile disponibilizate din activitatea de garantare la expirarea contractelor de garanții după ce obligațiile de garantare au fost onorate vor fi reutilizate pentru acordarea de noi garanții beneficiarilor eligibili. Cheltuielile instrumentului financiar de garantare vor fi cele rezultate din plata de către gestionarii instrumentelor financiare de garantare a garanției executate de intermediarii financiari (valoare/sold) aferente debitorilor care nu și-au respectat obligațiile din contractele de credit. Cheltuielile instrumentelor financiare de garantare vor fi suportate din sursele instrumentelor financiare. În cazul nerambursării creditului de către beneficiar, contribuția PNDR poate acoperi doar pierderile privind principalul datorat, excluzând dobânda datorată și cheltuielile efectuate de Intermediarul financiar în cadrul procedurii de executare silită, penalitățile de întârziere, comisioanele de întârziere și alte costuri. Expunerea recomandată în cadrul instrumentului financiar de garantare corespunde unui efect de reînnoire de minimum cinci. Gradul efectiv de expunere va fi stabilit de gestionarul fondului în funcție de gradul de risc asociat portofoliului garantat, situația pieței etc., neputând scădea sub nivelul minim de cinci. 45

47 Riscul reținut de către intermediarul financiar în activitatea de creditare va fi de minim 20% pentru fiecare contract de credit în parte. Perioada de aplicabilitate a instrumentelor financiare în cadrul căreia intermediarii financiari vor desfășura activitatea de creditare prin intermediul schemei garantare cu limită pe portofoliu va fi până la 31 decembrie Schema de garanții individuale Schema de garantare va asigura o acoperire a riscului la nivelul fiecărui credit în proporție de maximum 80%. Fondul de garantare își va asuma riscul pe perioada de valabilitate a contractului de garantare și acesta se va diminua pe măsura rambursării creditului potrivit graficului de eșalonare și a efectuării plăților, proporțional cu procentul de garantare prevăzut în Contractul de garantare al creditului. În ceea privește administrarea instrumentului, capitalul vărsat sau împrumuturile acordate drept contribuție PNDR vor fi plasate de gestionarul fondului în sistemul bancar și / sau titluri de stat, iar dobânzile încasate prin plasarea sumelor alocate din PNDR se vor cumula la contribuția PNDR, constituind resursă suplimentară de alocat intermediarilor financiari. Primele de garantare încasate de gestionarii instrumentelor financiare de la beneficiarii finali și recuperarea creanțelor rezultate din aplicarea instrumentelor financiare vor constitui venituri ale instrumentelor financiare de garantare. Aceste sume se vor cumula la contribuția PNDR, vor constitui resursă suplimentară de garantare și vor putea fi refolosite doar în aceleași condiții în care au fost alocate sumele inițiale. Fondurile disponibilizate din activitatea de garantare la expirarea contractelor de garanții după ce obligațiile de garantare au fost onorate vor fi reutilizate pentru acordarea de noi garanții beneficiarilor eligibili. Cheltuielile schemei de garantare vor fi cele rezultate din plata către gestionarii fondului de garantare a garanției executate de intermediarii financiari (valoare/sold) aferente debitorilor care nu și-au respectat contractele de credit. Cheltuielile schemei de garantare vor fi suportate din sursele fondului de garantare. În cazul nerambursării creditului de către beneficiar, contribuția PNDR poate acoperi doar pierderile privind principalul datorat, excluzând dobânda datorată și cheltuielile efectuate de Intermediarul financiar în cadrul procedurii de executare silită, penalitățile de întârziere, comisioanele de întârziere și alte costuri. În ceea ce privește facilitatea de co-investire, aceasta nu va fi considerată ca fiind o opțiune de implementare, motivele pentru acest fapt fiind expuse în cadrul analizei calitative a acestor instrumente. 3.2 Motivarea combinării IF cu grant-uri În perioada de programare , programele naționale de dezvoltare rurală susținute din fondurile FEADR au fost concentrate în special pe utilizarea grant-urilor. Doar 5 state membre UE au apelat și la Instrumente Financiare în cadrul programelor naționale de dezvoltare rurală, respectiv România, Bulgaria, Italia, Letonia și Lituania. Gradul redus de utilizare al acestor Instrumente Financiare (aprox. EUR 500 milioane fiind alocate pentru IF / 0,3% din fondurile totale PDR la nivel UE) reprezintă o oportunitate neatinsă de a îmbunătăți accesul la finanțare pentru întreprinderile agricole și neagricole din mediul rural și de asemenea de a spori impactul fondurilor disponibile asupra mediului rural. 46

48 Instrumentele financiare se pot implementa atât independent, fiind adresate beneficiarilor finali fără a considera și contractarea unui grant, cât și împreună cu grant-uri finanț ate din același fond și adresând nevoile beneficiarilor de grant-uri UE. Importanț a tot mai semnificativă a acestor instrumente financiare la nivel european poate fi atribuită unor diverse motive, printre care se numără 39 : Constrângerile bugetare existente; Politica de tranziț ie de la un regim anterior bazat exclusiv pe grant-uri către instrumente financiare cu caracter revolving, astfel diminuând treptat dependența de grant-uri; Agravarea accesului la finanț are a IMM-urilor din zona agricolă și cea neagricolă din mediul rural datorită apariț iei crizei financiare globale. Specific pieț ei de finanț are din România, se mai pot adăuga ca și factori decisivi ce au condus la popularizarea acestor Instrumente Financiare și următoarele considerente: Incapacitatea beneficiarilor finali de a contribui cu resurse proprii în vederea accesării de grant-uri; Insuficienț a garanț iilor de care dispun beneficiarii finali pentru a accesa credite bancare în vederea completării co-finanțării pentru grant-uri; Posibila implementare inferioară a proiectelor de investiț ii datorită lipsei nevoii de rambursare a finanțărilor efectuate prin grant-uri (comparativ cu finanț area din credite susț inute prin Instrumente Financiare, unde este necesară rambursarea fondurilor). În perioada de programare , eficienț a gestionării fondurilor UE la nivelul țărilor vizate se poate cuantifica analizând decalajul dintre grant-urile contractate și plătite. Cu cât e mai mică diferenț a dintre acești factori, cu atât se poate considera că a fost mai eficientă gestionarea fondurilor UE în termeni de distribuire efectivă. După cum se poate observa în Tabelul 7, România s-a clasat pe ultimul loc din Europa Centrală și de Est în ceea ce privește diferenț a dintre rata de contractare a grant-urilor și rata de plată a acestora în perioada de programare (54pp). 39 Instrumente Financiare: un exerciț iu în vederea pregătirii pentru Perioada de Programare , Comisia Europeană, Banca Europeană de Investiț ii, Mazars, Martie

49 Tabel 7 Diferenț e între ratele de contractare și de plată a fondurilor UE în Europa Centrală și de Est Total finanțări în Țara Rata de contractare 40 (%) Rata de plată 41 (%) Diferența dintre rata de contractare și rata de plată (în puncte procentuale) Bulgaria Ungaria Slovacia România Letonia Slovenia Polonia Lituania Estonia Cehia Sursa: Fonduri UE în Europa Centrală și de Est, Raport de Progres , KPMG in CEE, 2015, KPMG.com Considerând argumentele prezentate anterior, cât și faptul că cererea de finanț are existentă pe piaț a agricolă și cea neagricolă din zona rurală în România este semnificativ superioară ofertei de finanț are, cea mai viabilă soluț ie în vederea adresării acestor probleme este combinarea Instrumentelor Financiare propuse cu grant-urile. Această strategie ar putea facilita diminuarea diferenț ei dintre rata de contractare și de plată a grant-urilor în România, prin sporirea capacităț ii de contribuire a fondurilor suplimentare necesare în vederea contractării grant-urilor (credite bancare, credite susț inute prin IF, capitaluri proprii, etc.) a beneficiarilor finali. În vederea alegerii opț iunilor de implementare a acestor instrumente financiare s-a avut în vedere și scenariul în care IF ar fi implementate individual, fără a fi combinate cu grant-uri. Cu toate că la nivelul instrumentelor financiare, efectul de levier și valoarea cantitativă adăugată a acestora sunt superioare celor ale grant-urilor, s-a urmărit maximizarea efectelor la nivel agregat (toate fondurile FEADR și naț ionale alocate) ce ar putea fi resimț ite la nivelul beneficiarilor finali. Scenariul în care grant-urile și respectiv Instrumentele Financiare ar fi implementate separat ar putea conduce la deficienț e în ceea ce privește ambele instrumente, atât cele de tip grant cât și cele financiare. În cazul României, aceste două tipuri de facilităț i sunt complementare, combinarea lor fiind adecvată în vederea adresării spectrului de posibile impedimente ce ar putea limita eficienț a fondurilor UE în perioada de programare Calculată ca și valoarea grant-urilor contractate până la finalul anului 2014 împărț ită la valoarea bugetului disponibil pentru perioada de programare Rata de plăț i include Fondul European de Dezvoltare Regională (FEDR), Fondul de Coeziune (FC) și Fondul Social European (FSE). 41 Calculată ca și valoarea grant-urilor plătite până la finalul anului 2014 împărț ită la valoarea bugetului disponibil pentru perioada de programare Rata de plăț i include Fondul European de Dezvoltare Regională (FEDR), Fondul de Coeziune (FC) și Fondul Social European (FSE). 48

50 3.3 Estimarea necesarului de resurse pentru implementarea instrumentelor financiare Pe baza lecțiilor deprinse din experiența trecută în implementare și mai ales prin know-how-ul acumulat în cursul PNDR , dintre instrumentele financiare menționate anterior sunt luate în considerare în vederea includerii în PNDR schema de garantare prin garanții individuale și instrumentul financiar de creditare cu partajarea riscului, pentru a sprijini beneficiarii proiectelor de investiții private cofinanțate din măsurile PNDR: Măsura 4 Investiții în active fizice, submăsurile 4.1 Investiții în exploatații agricole și 4.2 Investiții în procesarea/marketingul produselor agricole ; Măsura 6 Dezvoltarea exploatațiilor și a întreprinderilor, submăsura 6.4 Investiții în crearea și dezvoltarea microîntreprinderilor și întreprinderilor mici non-agricole ; Submăsurile 4.1 și 4.2 din cadrul subprogramului tematic pentru pomicultură; Proiectele finanțate din LEADER care răspund la obiectivele măsurilor prezentate mai sus. Având în vedere estimarea privind deficitul de finanțare în cadrul sectoarelor adresate de PNDR , cât și impactul estimat al instrumentelor financiare, estimat pe baza unui model de simulare al garanțiilor și creditelor acordate cu susținerea instrumentelor financiare propuse, este detaliată mai jos alocarea bugetară estimată pentru fiecare submăsură și instrument în trei scenarii, ce presupun alocarea din surse publice între EUR 89,0 milioane și EUR 123,4 milioane, astfel: Scenariul 1: bugetul alocat pentru schema de garantare și instrumentul de creditare este dimensionat astfel încât să acopere în proporție de aproximativ 40% deficitul de finanțare estimat, cu un raport de 3:1 42 între instrumentele financiare de garantare și creditare; Scenariul 2: bugetul alocat pentru schema de garantare este dimensionat astfel încât să acopere în proporție de aproximativ 39% deficitul de finanțare estimat (instrumentul financiar de creditare nu se va implementa); Scenariul 3: bugetul alocat pentru instrumentul financiar de creditare este dimensionat astfel încât să acopere în proporție de aproximativ 29% deficitul de finanțare estimat (schema de garantare nu se va implementa). 42 Alocarea în raport de 3:1 între cele două IF este făcută în special datorită specificului acestora: IF de garantare este mai atractiv pentru instituț iile financiare bancare (și care au un volum de credite acordate sectorului agricol de aprox. 75% din totalul creditelor din agricultură în iunie 2014), în timp ce IF de creditare este mai adecvat pentru implementarea prin intermediul instituț iilor financiare nebancare (care au un volum de credite acordate sectorului agricol de aprox. 25% din totalul creditelor din agricultură în iunie 2014). 49

51 Tabel 8 Alocarea bugetară per instrument financiar Alocarea bugetară pentru instrumentele financiare (FEADR + național) Scenariul 1 (EUR) Scenariul 2 (EUR) Scenariul 3 (EUR) Submăsura (inclusiv LEADER) Instrumente financiar de garantare Instrument financiar de creditare Instrumente financiar de garantare Instrument financiar de creditare M4.1 41,282,404 20,641,202 60,021,146 78,525,623 M4.2 5,056,941 2,528,470 6,545,214 12,852,819 M , ,734 1,203,868 3,852,683 M4.1a 14,160,781 7,080,390 20,588,599 26,935,883 M4.2a 470, , ,021 1,198,398 Total 61,652,519 30,826,259 88,968, ,365,406 92,478,778 Sursa: estimări proprii Pentru estimarea deficitului de finanțare acoperibil prin intermediul instrumentelor financiare propuse s-a pornit de la experiența trecută, din PNDR Pe parcursul a patru ani analizați ( ), creditele acordate prin schema de garantare s-au acordat la 56% din beneficiarii de grant-uri pentru submăsura 4.1 (ex 121), la 48% pentru submăsura 4.2 (ex 123) și la 20% pentru submăsura 6.4 (ex 312 si 313). Ținând cont de experienț a din Programul anterior, s-a estimat că prin începerea procesului de creditare prin intermediul IF cu 1 septembrie 2015, rata de creditare prin IF estimată pentru perioada ar putea depăși nivelurile înregistrate în trecut pe fiecare dintre submăsuri, atingând nivelul de 60% pentru submăsura 4.1, 54% pentru submăsura 4.2 și respectiv 22% pentru submăsura Analiza cantitativă a valorii adăugate a IF Măsurile vizate de PNDR necesită suport la toate nivelele acestora, iar consistența acestui suport trebuie asigurată. Conform altor evaluări ex-ante 43, valoarea adăugată a instrumentelor financiare implementate este generată în principal de efectele de levier: instrumentele financiare multiplică efectul pe care-l au fondurile UE, atrăgând și alte surse de finanțare publice și private aflate în cadrul lanțului de implementare, precum cele ale intermediarilor financiari (bancare și/sau non-bancare) și ale beneficiarilor finali. Prin intermediul partajării riscului și a garanțiilor structurate, intervenția UE poate induce instituțiilor financiare să furnizeze împrumuturi (ori mai multe împrumuturi) în cazuri în care acestea nu ar fi acordat credite (sau ar fi acordat mai puține) fără suportul bugetului UE. De asemenea, alți indicatori ce ilustrează performanța instrumentelor financiare sunt: Alocarea bugetară publică totală pentru grant-uri, schema de garantare și instrumentul financiar de creditare cu partajarea riscului; Valoarea garanțiilor acordate pe parcursul programului; Valoarea creditelor acordate beneficiarilor din surse publice pe parcursul programelor; Valoarea totală a creditelor acordate prin susținerea celor două instrumente financiare pe parcursul programului; 43 Bazat pe evaluările ex-ante ale Economisti Asociati (2011) și EU SME Initiative (2013) 50

52 Gradul de acoperire a deficitului de finanțare prin creditele susținute prin cele două instrumente financiare; Verificarea situațiilor în care alocarea bugetară pentru instrumente financiare este excesivă (indicarea situațiilor în care există fonduri permanent neutilizate sau a situațiilor în care gradul de angajare a fondurilor nu este suficient pentru a aloca una sau mai multe tranșe de 25% din bugetul prevăzut); Și precum a fost menționat anterior, efectul de levier al instrumentelor financiare. Instrumentele financiare propuse pentru PNDR urmăresc atingerea obiectivelor programului în cel mai eficient mod posibil, incluzând de asemenea și posibilele sinergii create. Astfel, în ceea ce privește stabilirea celui mai eficient mod pentru a obține rezultatele scontate, este necesară o comparație a dimensiunilor cantitative ale instrumentelor propuse cu efectele presupuse de granturi. Exemplu: Valoarea cantitative adăugate printr-o schemă de suport prin grant-uri Spre exemplu, să presupunem că un proiect de investiții are o valoare medie totală (eligibil + neeligibil) de EUR 1 milion, și că această valoare totală este finanțată din contribuții publice (FEADR și naționale) și respectiv din contribuții private. Estimăm că intensitatea medie a ajutorului este de 50% 44, cheltuielile eligibile se ridică la 74% 45 din valoarea investiției, iar EUR 0,63 milioane nu sunt acoperite de contribuțiile fondurilor publice acestea ar putea reprezenta părți neeligibile ale investiției ori părți eligibile ce vor fi acoperite din alte surse publice sau private mobilizate. Din moment ce contribuția publică acoperă aprox. 50% din costurile eligibile, înseamnă că EUR 0.37 milioane sunt contribuția din fondurile publice: EUR 0.31 milioane din fonduri UE și EUR 0.06 milioane din fonduri naț ionale. Astfel, un efect de levier al contribuț iei UE este de 319%. Figura 18 Estimarea valorii cantitativă adăugată a schemei de co-finanțare prin grant-uri Costul total al investitiei EUR 1 milion Finanțare prin IF de garantare M Efect de levier: 319% Sursa: PNDR , calcule proprii În eventualitatea în care restul de 63%, respectiv cele EUR 0,63 milioane, sunt acoperite din împrumuturi sau din alte surse de finanțare externe, efectul de levier este egal cu valoarea cantitativă adăugată. 44 Calculată ca și medie ponderată a raporturilor dintre contribuțiile prin grant-uri și valoarea totală a proiectelor de investiții, pe fiecare dintre cele 3 submăsuri, inclusiv subprogramele pomicole (vezi Anexa 5). 45 Calculată ca și medie ponderată a raporturilor dintre cheltuielile eligibile și valoarea totală a proiectelor de investiț ii, pe baza experienț ei din PNDR