Cuprins: Reguli noi de declarare a valorii în vamă a mărfurilor 2-3. Ghidul Valorii în vamă

Transcription

1 iulie-septembrie, 2016 Cuprins: Reguli noi de declarare a valorii în vamă a mărfurilor 2-3 Ghidul Valorii în vamă Introducere 4 Metoda de evaluare în baza valorii tranzacţiei, respectiv în baza preţului efectiv plătit sau de plătit (Metoda 1) 5 Aplicarea regulilor de evaluare în cazuri specifice 23 Anexa A Rezumat Incoterms 28 Anexa B Informaţii suplimentare 30 Principalele amendamente de ordin vamal prevăzute de Politica bugetarfiscală Alte metode de evaluare 14 Procedura de control a valorii în vamă 17 Anexe Ediţie periodică a Serviciului Vamal al Republicii Moldova - revista VAMA. Fondatorul revistei: Întreprinderea de stat Vamservinform, înregistrată la Camera înregistrării a RM; numărul de înregistrare Redactor: Tatiana Smeşnaia Design: Nikolai Verbitsky Redacţia nu îşi asumă responsabilitatea pentru conţinutul articolelor publicitare. Adresa redacţiei: Chişinău, str. Petricani, 21/3 Tel/fax redacţiei: ( ) Indexul de abonare: Tipar executat la tipografia "Metrompaş", tiraj exemplare

2 iulie-septembrie, 2016 iulie-septembrie, 2016 Reguli noi de declarare a valorii în vamă a mărfurilor Regulamentul privind modul de declarare a valorii în vamă a mărfurilor stabilește modul de determinare şi declarare a valorii în vamă a mărfurilor introduse pe teritoriul vamal al Republicii Moldova, precum şi procedura de control a corectitudinii determinării valorii în vamă. Implementarea prevederilor proiectate se încadrează în măsurile ce se impun în vederea realizării angajamentelor asumate de către Republica Moldova în conformitate cu prevederile: Acordului de Asociere între Republica Moldova, pe de o parte, şi Uniunea Europeană şi Comunitatea Europeană a Energiei Atomice şi statele membre ale acestora, pe de altă parte, ratificat prin Legea Republicii Moldova nr.112 din 2 iulie 2014 (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2014, nr , art.442); Acordului General pentru Tarife Vamale şi Comerţ 1994 (GATT 1994); Acordului privind aplicarea art.vii al GATT 1994; Legii nr.1380-xiii din 20 noiembrie 1997 cu privire la tariful vamal (republicată în Monitorul Oficial al Republicii Moldova, ediţie specială din 1 ianuarie 2007). Regulamentul are ca obiective principale implementarea reglementărilor comunitare de declarare și control al valorii în vamă, respectarea dreptului agentului economic de a dispune de mărfuri cu condiţia de a prezenta ulterior documentele concludente pentru confirmarea valorii în vamă a mărfurilor importate şi depunerii unei garanții ce ar acoperi diferența la plata drepturilor de import aferente valorii în vamă declarate și celei stabilite provizoriu de către organul vamal, excluderea formularului DVV- 2, formularea dispozițiilor cu privire la procedura de declarare a redevențelor și drepturi pentru licență, cheltuielile de transport, cursul de schimb valutar, declararea elementelor și documentele de prezentat, reducerile comerciale, evaluarea testerelor, precum și stabilirea integrală a procedurii de control al valorii în vamă. Proiectul defineşte acţiunile care trebuie să fie întreprinse atît de organul vamal, cît şi de agentul economic la verificarea și, respectiv, declararea și confirmarea valorii în vamă. Totodată, este de evidențiat că în Regulament a fost majorată suma-limită, pentru care depunerea D.V.1 nu este obligatorie, pînă la suma de 5000 EUR, comparativ cu suma de 300 EUR, prevăzută actualmente de cadrul legal. În scopul stabilirii sumei-limite pentru care depunerea Declaraţiei pentru valoare (D.V.1) nu este obligatorie, Serviciul Vamal a efectuat un studiu minuţios al tranzacţiilor de import pentru perioada anului În rezultatul examinării datelor privind suma tranzacţiilor şi metodei aplicate pentru evaluarea mărfurilor, s-a constatat că riscurile majore de declarare neautentică a elementelor constitutive ale valorii în vamă a mărfurilor persistă preponderent pentru tranzacțiile a căror valoare depăşeşte lei (cca EUR). Regulamentul a fost elaborat în scopul armonizării cadrului legal naţional la normele comunitare în domeniul valorii în vamă, luînd în considerare practica unor țări membre ale Uniunii Europene, în special Lituania, Polonia, Germania. Avînd în vedere tendința de aderare la spațiul comunitar, devine tot mai necesară implementarea unor noi norme progresiste, îndreptate spre simplificarea procedurilor de perfectare a operațiunilor economice externe. Pe de altă parte, orice simplificare a procedurilor de vămuire urmează a fi realizată concomitent cu respectarea cerințelor de securitate economică a țării. Implementarea procedurii vizate va asigura diminuarea cheltuielilor legate de staționarea mijloacelor de transport în terminalele vamale, va acorda posibilitate declaranților de a livra mărfurile la destinație, evitînd întîrzierile legate de perfectarea vamală a acestora, va asigura accelerarea traficului de mărfuri, va defini concret mecanismul de verificare și declarare a valorii în vamă, inclusiv pe elemente de structură, fapt care va asigura aplicarea unei proceduri uniforme și transparente. Pe tot parcursul elaborării şi mediatizării proiectului Regulamentului privind modul de declarare a valorii în vamă a mărfurilor, Serviciul Vamal a fost asistat de Programul USAID Comerț, Investiții și Reglementarea Activității de Întreprinzător (BRITE). Marina Bîrcă, Inspector principal, Secţia valoarea în vamă 2 3

3 Ghidul Valorii în vamă Introducere A. IMPORTANŢA EVALUĂRII ÎN VAMĂ Ce reprezintă valoarea în vamă? Valoarea în vamă reprezintă valoarea mărfurilor importate, determinată în conformitate cu legislația vamală a Republicii Moldova, în vederea perceperii drepturilor de import ad valorem. Sistemul de determinare a valorii în vamă a mărfurilor se aplică pentru mărfurile introduse pe teritoriul vamal al Republicii Moldova. Pentru ce este necesară evaluarea mărfurilor în vamă? Valoarea în vamă constituie baza de calcul al drepturilor de import. Cum este stabilită valoarea în vamă? Pentru stabilirea valorii în vamă a mărfurilor importate se aplică șase metode (condiţiile de aplicare vor fi descrise mai detaliat în capitolele următoare ale acestui ghid): 1. Metoda valorii tranzacției, respectiv în baza preţului efectiv plătit sau de plătit; 2. Metoda valorii tranzacţiei cu marfă identică; 3. Metoda valorii tranzacţiei cu marfă similară; 4. Metoda costului unitar al mărfii; 5. Metoda valorii calculate a mărfii; și 6. Metoda de rezervă. Metoda iniţială, și cea mai frecvent utilizată, este metoda determinării valorii în vamă a mărfii în baza valorii tranzacţiei (Metoda 1), în cadrul căreia se folosește, de regulă, prețul mărfurilor indicat în factura vînzătorului. Metoda 1 se va aplica pentru aprecierea valorii în vamă de fiecare dată cînd sînt îndeplinite condițiile legale pentru aplicarea acesteia. Celelalte metode alternative de evaluare se aplică numai în cazul în care metoda de tranzacție nu poate fi utilizată. Metodele pentru determinarea valorii în vamă trebuie aplicate doar în ordinea menționată mai sus, adică consecutiv. În cazul în care Metoda 1 nu poate fi folosită se aplică celelalte metode. Fiecare din metodele succesive se aplică doar în cazul în care valoarea în vamă a mărfii nu poate fi determinată prin metoda precedentă. Cu toate acestea, la solicitarea declarantului, ordinea de aplicare a metodelor 4 (costului unitar) și 5 (valoarea calculată) poate fi inversată. B. LEGISLAŢIA PRIVIND STABILIREA VALORII ÎN VAMĂ Cadrul legal al Republicii Moldova relevant pentru stabilirea valorii în vamă: Codul Vamal al Republicii Moldova, nr XIV din Legea nr XIII din cu privire la tariful vamal Hotărîrea Guvernului nr. 974 din pentru aprobarea Regulamentului privind modul de declarare a valorii în vamă a mărfurilor. Hotărîrea Guvernului nr din cu privire la aprobarea Regulamentului privind aplicarea destinațiilor vamale prevăzute în Codul Vamal al Republicii Moldova Prevederile legale naţionale din domeniul evaluării vamale sînt armonizate la normele Acordului Organizației Mondiale a Comerțului (OMC) privind punerea în aplicare a articolului VII din Acordul General pentru Tarife și Comerț (GATT). Metoda de evaluare în baza valorii tranzacţiei, respectiv în baza preţului efectiv plătit sau de plătit (Metoda 1) A. DEFINIŢIA VALORII TRANZACŢIEI Ce este valoarea tranzacției? Valoarea tranzacției reprezintă prețul efectiv plătit sau de plătit pentru mărfuri, atunci cînd acestea sînt vîndute pentru export în Republica Moldova, supuse unor ajustări specifice (aceste ajustări sînt descrise mai jos în Capitolul II. B Plăți și costuri adăugate la valoarea în vamă și Capitolul II. C Plăți și costuri excluse din valoarea în vamă). Ce este,,prețul plătit sau de plătit? Prețul efectiv plătit sau de plătit constituie suma tuturor plăților efectuate sau de efectuat de către cumpărător vînzătorului sau de către cumpărător unui terţ în beneficiul vînzătorului pentru mărfurile importate și cuprinde toate plățile efectuate sau de efectuat drept condiție a vînzării mărfurilor importate. Plata nu se efectuează obligatoriu sub forma unui transfer de mijloace băneşti, dar sînt posibile și alte modalități de plată legale. Plata poate fi efectuată prin acreditive sau printr-un instrument negociabil, cum ar fi, de exemplu, un cec bancar. Cumpărătorul poate efectua plăţile vînzătorului direct sau indirect. Un exemplu de plată indirectă este atunci cînd cumpărătorul, la solicitarea vînzătorului, achită unui creditor al vînzătorului pentru a deconta o datorie a acestuia. Ce este,,vînzarea pentru export în Republica Moldova. Vînzarea pentru export este vînzarea care are loc imediat înainte de introducerea mărfurilor pe teritoriul vamal al Republicii Moldovei. Este posibil ca această vînzare să fi fost precedată de altele, cu toate acestea, ultima vînzare efectuată înainte de introducerea mărfurilor în Moldova se va considera vînzarea pentru export, care poate fi folosită ca bază pentru valoarea tranzacției. Exemple: - B cumpără de la A și mărfurile sînt aduse pe teritoriul Republicii Moldova. Această vînzare are loc înainte de sosirea mărfurilor în Republica Moldova. - B cumpără de la A și vinde lui C, și această ultimă vînzare (de la B la C) este vînzarea care are loc înainte ca mărfurile să fie introduse în Republica Moldova. Vînzarea de la B la C, prin urmare, se califică drept vînzare care are loc (imediat) înainte de introducerea în Republica Moldova. (Aplicarea acestui principiu pentru mărfurile importate și plasate în regim de antrepozit vamal și alte regimuri vamale este descrisă în Capitolul V.O. Evaluarea mărfurilor eliberate din antrepozit vamal sau admise temporar.) Poate fi acceptat un preț redus? Reducerea comercială în scopul determinării valorii în vamă poate fi acceptată în cazul în care la momentul importului aceasta: se atribuie mărfurilor de evaluat; şi este justificată prin indicarea acesteia în factură şi contractul de vînzare-cumpărare (în cazul în care acesta a fost încheiat) cu menţionarea condiţiilor acordării. Unele dintre reducerile aplicate frecvent în practica comercială sînt următoarele: Reducerile acordate pentru cantitate sau reducerile comerciale 4 5

4 O reducere acordată pentru cantitate este reducerea oferită de către un vînzător în cazul achiziționării unei cantități mari de mărfuri. Reducerile comerciale sînt oferite de către vînzători de cele mai multe ori distribuitorilor decît clienților finali. Declarantul poate folosi un astfel de preț redus ca valoare de tranzacție în cazul în care reducerea se aplică pentru mărfurile importate și este obținută pînă în momentul în care mărfurile sînt declarate la vamă (adică importatorul cumpără o cantitate mare și obține reducerea pînă la momentul în care declarația vamală este depusă organului vamal). Interdependenţa dintre vînzător și cumpărător nu poate fi un motiv pentru neacceptarea reducerii acordate, dacă această relaţie nu afectează prețul mărfurilor (vezi mai jos Capitolul II, E Reguli speciale pentru vînzări între părțile afiliate). Reduceri pentru plata anticipată O reducere pentru plata anticipată este o reducere acordată de către vînzător pentru a motiva clientul să efectueze plata într-o perioadă specifică, cum ar fi euro, cu 3 % mai puțin dacă efectuați plata pînă la data x. În cazul în care cumpărătorul a achitat marfa vînzătorului în termenul fixat, pînă la declararea mărfii, reducerea la preț se ia în considerare în scopul determinării valorii în vamă. Astfel, reducerea pentru plata anticipată se acceptă în cazul în care corespunde nivelului general aplicabil şi plata este deja efectuată la momentul declarării, fapt confirmat prin prezentarea documentului bancar ce denotă această plată. Cu toate acestea, în cazul în care cumpărătorul încă nu a efectuat plata pînă la momentul declarării, și la acel moment nu se cunoaște dacă cumpărătorul va obține o reducere sau nu, prețul redus va fi acceptat de către autoritatea vamală doar în cazul în care: nivelul reducerii este, în general, acceptat în cadrul sectorului comercial în cauză, confirmat prin informații sau statistici disponibile autorităţii vamale; sau dacă reducerea este mai mare decît nivelul general acceptat în cadrul sectorului comercial în cauză, aceasta va fi acceptată numai în cazul în care declarantul poate demonstra că mărfurile sînt vîndute efectiv la prețul declarat ca preț efectiv plătit sau de plătit, și reducerea este încă disponibilă la momentul prezentării declarației vamale. Condițiile unei astfel de reduceri ar trebui să fie indicate în factura comercială și contractul de vînzare, dacă un astfel de contract a fost încheiat. Reducerile aferente importurilor anterioare (de exemplu, reducerile prin compensare sau reducerile retroactive) nu pot fi luate în considerare pentru importul curent. Exemplu: Vînzătorul a livrat mărfuri defectat cumpărătorului într-o vînzare anterioară. Pentru a compensa, vînzătorul a oferit o reducere de 50% la prețul mărfurilor curente. Această reducere se referă la mărfurile importate anterior și, prin urmare, nu este permisă pentru importul curent. B. PLĂȚI ȘI COSTURI ADĂUGATE LA VALOAREA ÎN VAMĂ Următoarele sume trebuie să fie adăugate la prețul plătit sau de plătit, dacă nu au fost deja incluse în preț: Transportul și costuri conexe În practică, costul transportului este cel mai frecvent element de adăugat la prețul mărfurilor. Acesta trebuie să includă următoarele costuri legate de transport: costul transportării mărfurilor pînă la locul de introducere pe teritoriul vamal al Republicii Moldova; orice taxe aferente încărcării, descărcării și manipulării asociate cu transportul mărfurilor; costul de asigurare. Toate cheltuielile legate de transportarea mărfurilor pînă la locul de introducere pe teritoriul vamal al Republicii Moldova, inclusiv taxele aplicate în porturile străine (cum ar fi: taxele de încărcare, descărcare, păstrare demurrage ș.a.) se conțin în valoarea în vamă. (Demurrage este o taxă suplimentară plătită drept compensație pentru reținerea unei nave, cauzată de persoana care efectuează navlosirea acesteia prin neîncărcare înainte de ora de plecare programată). Costul tuturor asigurărilor efectuate în legătură cu transportul și manipularea mărfurilor trebuie să fie întotdeauna inclus în valoarea în vamă. În cazul unor politici variabile, dacă valoarea fiecărui lot este amortizată pe măsura sosirii în raport cu suma totală asigurată, o valoare proporțională a primei ar trebui să fie inclusă în această valoare. Aceste costuri legate de transportare ar putea fi deja incluse în prețul facturii vînzătorului în conformitate cu regulile Incoterms. Cu toate acestea, în cazul în care prețul de vînzare nu include aceste costuri de livrare, ele urmează să fie adăugate la prețul plătit sau de plătit pentru mărfuri (vezi mai jos Anexa A Rezumat Incoterms ). În cazul în care serviciile de transport sînt gratuite sau asigurate de cumpărător, costurile de transport care urmează a fi incluse în valoarea în vamă a mărfurilor urmează a fi calculate în conformitate cu tarifele de transport, de obicei, aplicate acelorași moduri de transport. În cazul în care cheltuielile de transport efective sînt cunoscute în momentul depunerii declarației vamale, acestea ar trebui să fie incluse în valoarea în vamă. În lipsa a astfel de informaţii tariful este calculat în baza datelor privind cheltuielile de transportare declarate anterior pentru acelaşi mod de transport, distanţă parcursă şi cantitate (volum) transportată. Cheltuielile de transport, de manipulare și de asigurare care urmează să fie incluse în valoarea în vamă sînt costurile suportate pentru a transporta mărfurile pînă la locul de introducere pe teritoriul Republicii Moldova. Locul de introducere este definit după cum urmează: Rutier sau feroviar Locul în care este amplasat primul punct de trecere a frontierei vamale a Republicii Moldova Aer Aeroportul de destinație sau primul aeroport de pe teritoriul Republicii Moldova, unde a aterizat aeronava, care transportă mărfurile și respectiv unde au fost descărcate. Căile navigabile interioare Portul de descărcare a mărfii Alte mijloace de transport Locul în care este traversată frontiera terestră a teritoriului vamal al Republicii Moldova Costurile de transport suportate după sosirea la locul de introducere (de exemplu, pentru a transporta marfa de la frontiera terestră a Republicii Moldova la Chișinău pentru vămuire și livrare la destinatar) pot să nu fie incluse în valoarea în vamă, cu condiția ca un astfel de cost să corespundă tarifelor uzuale și să fie distinct de tariful total, adică divizarea este indicată pe factură și alte documente comerciale prezentate în vamă. De exemplu: în cazul în care costul descărcării la locul de destinaţie este diferențiat pe documentația relevantă, acesta nu face parte din valoarea în vamă și poate fi dedus; orice costuri de cîntărire suportate de către importator la destinație, care nu fac parte din prețul plătit sau de plătit pentru mărfuri, nu vor fi incluse; și cheltuielile efectuate în legătură cu manipularea sau livrarea mărfurilor după locul de introducere, cum ar fi taxele portuale, taxele de aterizare sau taxele de vămuire, nu trebuie incluse. Containere și ambalaje În măsura în care sînt suportate de către cumpărător și nu sînt incluse în prețul efectiv plătit sau de plătit, vor fi adăugate la valoarea în vamă următoarele costuri: Costul containerelor, tratate ca un tot întreg cu mărfurile importate. Scopul acestei abordări este ca valoarea în vamă să cuprindă și costul anumitor tipuri de containere, care sînt importate cu mărfurile, și anume, acele containere de formă specială sau montate în care sînt vîndute mărfurile și 6 7

5 sînt potrivite pentru utilizarea pe termen lung, cum ar fi în cazul aparatelor de fotografiat, instrumentelor muzicale sau în alte cazuri, destinate să conțină un articol sau un set de articole specifice. În cazul în care containerele de acest tip fac obiectul importurilor repetate, la cererea importatorului costul lor ar trebui să fie repartizat în modul corespunzător. Costul ambalajului, care cuprinde atît costul lucrărilor de ambalare, cît și al materialelor de ambalare. Aceste costuri se referă la orice containere interne sau externe, stative, împachetări sau suporturi, altele decît dispozitivele de transport (de exemplu, containere de transport, prelate, palane sau echipamente de transport auxiliare). Costul oricăror astfel de materiale de ambalare trebuie să fie inclus în valoarea în vamă. În cazul în care ambalajul sau containerele folosite la importul de mărfuri este plasat în regim de import temporar, costul sau valoarea unui astfel de ambalaj sau container nu trebuie inclus în valoarea în vamă a mărfurilor. Exemplu: Berea este importată în Republica Moldova în butoaie reutilizabile care, goale, vor fi returnate vînzătorului străin. Declarantul declară berea pentru libera circulație și declară butoaiele ca import temporar. În astfel de cazuri, costul sau valoarea butoaielor plasate în regim de import temporar nu este inclus în valoarea în vamă pentru berea importată. Cu toate acestea, orice plăți ce urmează a fi efectuate de către importator vînzătorului în legătură cu folosirea și returnarea ambalajului sau containerului trebuie incluse în valoarea în vamă. Mai mult ca atît, în cazul în care drepturile de import trebuie achitate pentru ambalaj sau container, valoarea în vamă a ambalajului sau containerului va fi determinată în conformitate cu normele generale de evaluare. Exemplu: În situaţia exemplificată mai sus, în cazul calculării drepturilor de import pentru mărfurile plasate în regim de import temporar (butoaie), valoarea acestora trebuie să fie determinată în baza datelor disponibile (de exemplu, valoarea de tranzacție sau valoarea mărfurilor identice sau similare). În cazul dispozitivelor de transport, cum ar fi containerele de transport, costul utilizării containerului este inclus în valoarea în vamă, ca parte a costurilor de transport. Comisioane Valoarea în vamă trebuie să includă orice comisioane de brokeraj, plătite pentru a compensa agentul vînzătorului sau un terț pentru servicii în legătură cu vînzarea mărfurilor, în cazul în care această sumă este suportată sau plătită de către cumpărător și nu este inclusă în prețul indicat pe factură. De exemplu, un agent angajat de vînzător, poate prelua comenzi de la clienții din Moldova, în numele vînzătorului și apoi importă mărfurile în Moldova pentru a executa aceste comenzi. În astfel de cazuri, valoarea în vamă, stabilită în baza valorii de tranzacție se va baza pe prețul de vînzare către clientul/cumpărătorul din Republica Moldova plus comisionul agentului. Cîteva exemple de servicii tipice prestate de un agent al vînzătorului: solicitarea de comenzi de la clienții din Moldova pentru vînzătorii străini; organizarea transportului de mărfuri de la vînzătorul străin către cumpărătorul din Republica Moldova; oferirea de servicii de vînzare și deservire a clienților în numele vînzătorului străin pentru clienții din Republica Moldova; acționarea în calitate de declarant al mărfurilor în Republica Moldova; transmiterea facturii emise de vînzător cumpărătorului din Republica Moldova. Pe de altă parte, plățile efectuate de cumpărător în favoarea agentului său pot fi excluse din valoarea în vamă. Cîteva exemple de servicii tipice furnizate de un agent al cumpărătorului: acumularea de informații despre situația de pe piață destinată cumpărătorului; adunarea de mostre de mărfuri pentru cumpărător; servicii de traducere pentru cumpărător; informarea vînzătorului despre cerințele cumpărătorului; găsirea potențialilor furnizori de mărfuri pentru cumpărător; depunerea cererilor de mărfuri vînzătorilor străini în conformitate cu instrucțiunile cumpărătorului; ajutarea cumpărătorului în procesul de negocieri cu vînzătorii străini; verificarea ambalării mărfurilor achiziționate de la vînzător; organizarea transportului și achitării pentru mărfuri. Factorul principal care servește la identificarea dacă o persoană este un agent al cumpărătorului este faptul dacă cumpărătorul are dreptul de a verifica agentul privind activitățile încredințate acestuia. De exemplu, cumpărătorul trebuie să verifice procesul de achiziții, iar agentul cumpărătorului trebuie să urmeze și să acționeze în conformitate cu instrucțiunile cumpărătorului (vezi mai jos Comisioanele de achiziție). Articole auxiliare, oferite de cumpărător la producerea mărfii În conformitate cu acordurile contractuale dintre cumpărător și vînzător, cumpărătorul poate furniza vînzătorului anumite articole de care vînzătorul ar avea nevoie pentru producerea mărfurilor importate, cum ar fi piese, materiale sau unelte speciale de producere sau matrițe. Regulile de evaluare în vamă identifică patru categorii de astfel de elemente care pot fi furnizate de către cumpărător. Acestea sînt, de obicei, cunoscute cu numele de articole auxiliare : materiale, componente, piese și articole similare încorporate în mărfurile importate; scule, machete, matrițe și articole similare folosite în producția de mărfuri importate; materiale consumate în producerea mărfurilor importate; și lucrări de inginerie, dezvoltare, artă, design, planuri și schițe (altele decît cele de cercetare și schițele preliminare de proiectare), efectuate în altă parte decît în Republica Moldova și necesare pentru producerea mărfurilor importate. În cazul în care orice astfel de elemente auxiliare sînt furnizate de către cumpărător, gratuit sau la un cost redus, costul acestora, sau valoarea producerii, sau valoarea achiziționării acestor instrumente, sau altor articole trebuie să fie incluse în valoarea în vamă, dacă nu au fost deja incluse în prețul mărfurilor importate. Indiferent de faptul, dacă instrumentul efectiv, macheta etc. sînt facturate separat costul acestora se include în valoarea în vamă. Vînzătorul de multe ori utilizează instrumentele sau alt articol auxiliar pentru a fabrica o serie de produse pe parcursul unei perioade de timp. Unele mărfuri produse sau fabricate cu ajutorul articolelor auxiliare pot fi importate în Republica Moldova în livrări distincte; unele pot fi exportate în alte țări. În astfel de cazuri, costul sau valoarea uneltelor auxiliare trebuie să se împărţită pentru toate articolele care sînt produse cu folosirea acestor unelte. Repartizarea acestor costuri trebuie efectuată întrun mod rezonabil, corespunzător circumstanțelor. Există diferite posibilități în acest sens. Valoarea ar putea, de exemplu, să fie repartizată: pentru prima livrare în Republica Moldova, în cazul în care importatorul dorește să plătească o singură dată drepturile de import pentru întreaga valoare a uneltei/matriţei; sau pentru numărul de unități produse pînă în momentul primei livrări; sau 8 9

6 pe parcursul întregii perioade de producere preconizate, în cazul în care există contracte sau angajamente ferme pentru această producție. Modalitatea de repartizare utilizată va depinde de informația și actele oferite de către importator. Mijloacele obținute din revînzare Contractul de vînzare-cumpărare dintre părţi ar putea impune sau prevedea plata sau remiterea de către cumpărător vînzătorului a unei părți din sumele pe care le obține cumpărătorul din revînzarea mărfurilor în Republica Moldova. În astfel de cazuri, valoarea oricărei părți a acestor venituri din orice revînzare ulterioară, cedare sau utilizare a mărfurilor importate care îi revine, în mod direct sau indirect, vînzătorului trebuie să fie incluse în valoarea în vamă, în cazul în care nu au fost deja incluse în preț. Exemplu: Un cumpărător a contractat o companie pentru a importa un produs nou. Neștiind dacă produsul va fi, în cele din urmă, vîndut în Moldova, cumpărătorul este de acord să plătească vînzătorului 10 euro pentru o unitate la momentul în care mărfurile sînt importate, plus o sumă suplimentară de 5 euro per unitate, după ce cumpărătorul revinde unitatea în Moldova. Respectiv, valoarea în vamă va fi de 15 euro pentru o unitate. De menționat că, în aceste cazuri, valoarea tranzacției finală va putea fi determinată doar după ce mărfurile importate sînt vîndute în Republica Moldova. În astfel de cazuri, autoritatea vamală poate permite eliberarea mărfurilor cu plata drepturilor de import în baza unei valori provizorii (în exemplu de mai sus: 10 euro per unitate și cu asigurarea garanției suficiente a plații drepturilor de import din costul de 5 euro). Această procedură de eliberare pe baza unei valori provizorii cu constituirea unei garanții este descrisă mai jos în Capitolul IV.E Plasarea mărfii in liberă circulație sub garanție. Redevențele și taxele de licență Redevențele și taxele de licență ce se referă la mărfurile de evaluat, plătite de către cumpărător, trebuie să fie adăugate la prețul mărfii, în cazul în care nu sînt deja incluse. Redevențele sau taxele de licență sînt plățile percepute pentru utilizarea anumitor drepturi de proprietate intelectuală legate de mărfuri, cum ar fi drepturile legate de fabricarea de mărfuri (de exemplu, brevete), drepturile legate de vînzarea pentru exportul mărfurilor importate (de exemplu, mărcile comerciale), sau drepturile legate de utilizarea sau revînzarea mărfurilor în Moldova (de exemplu, drepturile de autor). Astfel de plăți efectuate de către cumpărător, fie direct către vînzător sau unui terț (cum ar fi titularul brevetului sau mărcii comerciale), trebuie să fie incluse în valoarea în vamă numai dacă: acestea sînt legate de mărfurile supuse evaluării și trebuie să fie plătite ca o condiție de vînzare a mărfurilor supuse evaluării. Exemplu: Mărfurile importate (mașini) sînt fabricate de către vînzător în baza unui brevet deținut de către o terță parte. Pe lîngă prețul de vînzare pentru mărfuri, vînzătorul cere cumpărătorului să plătească titularului de brevet taxa de brevet necesară pentru fabricarea mărfurilor. Această taxa de brevet plătită de cumpărător este o redevență care trebuie să fie adăugată la preț, deoarece plata se referă la mărfurile care sînt evaluate și este o condiție de vînzare a mărfurilor. În scopul determinării valorii în vamă, plățile pentru dreptul de reproducere a mărfurilor importate în Republica Moldova nu se adaugă la prețul efectiv plătit sau de plătit pentru mărfurile importate. De menționat că în tranzacțiile care implică redevențe și taxe de licență, de obicei, cuantumul drepturilor de import necesar de plătit nu poate fi cunoscut la momentul importului, deoarece mărfurile sînt utilizate sau vîndute după import. În astfel de cazuri, autoritatea vamală poate permite plasarea în liberă circulaţie a mărfurilor pe baza unei valori provizorii, cu condiţia constituirii unei garanţii suficiente care va acoperi drepturile de import calculate din valoarea estimativă a încasărilor din vînzarea mărfurilor. Procedură descrisă în detaliu mai jos (vezi Capitolul IV.E Plasarea mărfii in liberă circulație sub garanție). ELEMENTE CARE NU SE INCLUD ÎN VALOAREA ÎN VAMĂ În cazul în care valoarea se bazează pe prețul facturii, se permit anumite deduceri, cu condiția ca aceste sume să fie distincte în documentele prezentate, după cum urmează: Costuri de livrare pe teritoriul Republicii Moldova După cum a fost menționat mai sus, în cazul în care cheltuielile de transportare acoperă și livrarea pe teritoriul țării, cumpărătorul poate deduce aceste cheltuieli, cu condiția ca respectivele costuri să fie indicate separat de prețul plătit sau de plătit pentru mărfurile importate și taxele pentru transportul internațional. Exemplu: Cumpărătorul achiziționează de la vînzător bunuri pe bază condițiilor Ex Works. Cumpărătorul contractează transportatorul feroviar pentru a transporta marfa de la sediul vînzătorului din Germania pînă la sediul cumpărătorului în Chișinău. Potrivit cadrului legal, în acest caz cheltuielile aferente transportării mărfurilor pînă la locul de introducere în R. Moldova se includ în valoarea în vamă. Totodată, costurile transportării de la locul de introducere pe teritoriul vamal al Republicii Moldova la Chișinău pot fi excluse din valoarea în vamă a mărfurilor de către cumpărător, în cazul în care aceste costuri sînt prezentate separat, sînt reale și confirmate prin acte (de exemplu, în scrisoarea de trăsură). Drepturile de import Valoarea în vamă nu va include drepturile de import calculate în Republica Moldova ca urmare a importului sau vînzării mărfurilor (de exemplu, pentru condițiile de livrare DDP livrat cu taxe vamale plătite ). Plăţile pentru instalare, montare post-import și taxe similare În cazul în care cumpărătorul plătește vînzătorului pentru construcția, ridicarea, asamblarea, ridicarea sau acordarea de asistență tehnică în rezultatul importului mărfurilor în Republica Moldova (cum ar fi asistența în asamblarea și punerea în funcțiune a instalației industriale, utilajelor sau echipamentelor importate), orice costuri pentru astfel de activități post-import pot fi excluse, cu condiția ca acest fapt să fie menţionat în actele prezentate şi cu specificarea distinctă de prețul plătit sau de plătit pentru mărfurile importate. Dobînzile Un cumpărător poate achiziționa bunuri în credit de la vînzător, respectiv fiind de acord să plătească vînzătorului atît prețul de achiziție al bunurilor, cît și o taxă de finanțare (rata dobînzii). Astfel de cheltuieli (dobînzile) pot fi excluse din valoarea în vamă a mărfurilor importate dacă: (i) acordul de finanțare a fost încheiat în scris; (ii) la necesitate, cumpărătorul poate demonstra că astfel de mărfuri sînt vîndute efectiv la prețul declarat ca preț efectiv plătit sau de plătit; și (iii) rata dobînzii pretinsă nu depășește nivelul stabilit pentru astfel de tranzacții în vigoare în țara în care, și în momentul în care a fost acordată finanțarea. Comisioanele de achiziție Comisioanele plătite agentului vînzătorului sînt incluse în valoarea în vamă (vezi mai sus Capitolul II B.3 Comisioane). Cu toate acestea, taxele plătite de cumpărător propriului său agent pentru serviciile de reprezentare a acestuia în achiziționarea mărfurilor importate (de exemplu, pentru a găsi furnizori, colecta probe, negocia prețul în numele cumpărătorului, inspecta bunurile etc.) pot fi excluse din valoarea în vamă în cazul în care aceste taxe sînt indicate separat de prețul mărfurilor pe actele relevante (de exemplu, în factură şi declarația privind valoarea în vamă a mărfii) care însoțesc declarația vamală. Autoritatea vamală poate solicita dovezi suplimentare ale acordurilor contractuale și comerciale între cumpărător și celelalte părți implicate, în susținerea oricărei revendicări de excludere a unui comision de achiziție din valoarea în vamă. Aceste dovezi suplimentare pot să cuprindă următoarele: copie a contractului între cumpărător și agentul de cumpărare copie a facturii vînzătorului, indicînd prețul mărfurilor sau, în cazul în care acest lucru nu este posibil: 10 11

7 copie a contractului de vînzare original al vînzătorului cu indicarea prețului bunurilor; copii de pe comenzile de achiziție, corespondență sau alte documente care demonstrează clar existența unui acord cu un agent de bună credință. În cazul în care nu sînt prezentate dovezi sau informaţia prezentată nu este concludentă, autoritatea vamală poate decide că nu există niciun acord cu un agent de cumpărare și plățile efectuate de către cumpărător agentului presupus ar trebui să fie incluse în valoarea în vamă. 6. Activități de marketing Costul următoarelor activități de marketing, în cazul în care sînt realizate de cumpărător, nu trebuie incluse în valoarea în vamă (chiar dacă astfel de activități ar putea indirect să aducă beneficii vînzătorului prin promovarea produselor vînzătorului): Publicitate; Promovare; sau Garanția pentru serviciile oferite. Plățile efectuate de către cumpărător vînzătorului pentru asistența generală de marketing (de exemplu, desfășurarea unui studiu general de piață sau dezvoltarea unei strategii generale a afacerii) care nu are legătură cu mărfurile importate, de asemenea, nu sînt incluse în valoarea în vamă a mărfurilor importate. Pe de altă parte, plățile efectuate de cumpărător vînzătorului în scopul desfășurării unei campanii de publicitate sau altor activități similare de promovare în legătură cu mărfurile importate sînt incluse in valoarea în vamă, chiar dacă vînzătorul facturează aceste servicii separat de prețul facturat pentru mărfuri. SITUAȚIILE ÎN CARE VALOAREA TRANZACȚIEI NU POATE FI APLICATĂ Metoda de stabilire a valorii în vamă în baza valorii tranzacției ar trebui să fie folosită pentru stabilirea valorii în vamă a mărfurilor importate, ori de cîte ori acest lucru este posibil. Cu toate acestea, există anumite situații specifice în care valoarea unei tranzacții nu poate fi stabilită. Acestea sînt următoarele: Nu există,,vînzare pentru export în Moldova Valoarea tranzacției este utilizată numai în cazul în care mărfurile sînt vîndute pentru export în Moldova. Dacă mărfurile nu au fost importate în rezultatul unei vînzări, valoarea tranzacției nu poate fi aplicată. De exemplu: mărfurile importate pentru,,vînzare la consignație în Republica Moldova; mărfurile importate pentru licitație în Moldova; cadourile; mărfurile importate în baza unui acord de arendă sau închiriere (chiar dacă contractul include o opțiune de achiziție a mărfurilor); mărfurile importate de către filialele aceleiași companii, care nu sînt persoane juridice separate. În astfel de cazuri, în lipsa unui preț plătit sau de plătit, valoarea tranzacției va fi stabilită prin parcurgerea consecutivă a altor metode de evaluare. Informații incomplete, inexacte sau nefiabile În cazul în care autoritatea vamală are îndoieli întemeiate în privința valorii declarate, adică a prețului efectiv plătit sau de plătit pentru mărfurile vîndute pentru export în Republica Moldova, va notifica importatorul despre motivele suspiciunilor sale și despre intenția de a ajusta valoarea declarată. Înainte de a lua măsuri pentru a rectifica o valoare declarată, organul vamal trebuie să ofere declarantului dreptul de a argumenta valoarea anunțată, și respectiv să notifice declarantul în scris despre decizia finală, indicînd în mod clar că declarantul poate contesta această decizie. Procedură respectivă este descrisă în continuare la Capitolul IV Procedura de control al valorii în vamă. Restricțiile pentru aplicarea metodei de tranzacție Potrivit normelor tehnice de evaluare în vamă, Metoda 1 (metoda valorii tranzacției) nu va fi aplicată în cazul în care vînzarea pentru export este supusă anumitor restricții sau condiții. Printre regulile tehnice care împiedică utilizarea metodei valorii tranzacției se numără Valoarea tranzacției nu poate fi folosită în cazul în care există o anumită restricție privind libertatea cumpărătorului de a dispune sau de a vinde mărfurile în Republica Moldova, altele decît restricțiile care: (a) sînt impuse sau cerute prin lege sau de către autoritățile publice, cum ar fi, de exemplu, o cerință a unei licențe de import; (b) limitează aria geografică în care pot fi revîndute mărfurile; sau (c) nu afectează în mod substanțial valoarea mărfurilor. Exemplu: Importatorul achiziționează o mașină nouă din Germania, în schimbul unei taxe nominale. Totuși, vînzarea este supusă restricției conform căreia autovehiculul importat poate fi utilizat numai în scopuri caritabile, necomerciale. Valoarea tranzacției nu poate fi folosită în acest caz. Prin limitarea utilizării automobilului importat doar în scopuri caritabile, restricția afectează în mod substanțial valoarea acesteia și, prin urmare, împiedică folosirea valorii tranzacției. Valoarea tranzacției nu poate fi aplicată în cazul în care vînzarea sau prețul sînt supuse unor condiții sau prestaţii a căror valoare nu poate fi determinată, cu referire la mărfurile de evaluat. Exemple: Vînzătorul stabilește prețul mărfurilor importate, cu condiția că cumpărătorul va achiziționa și alte bunuri în cantități specificate; Prețul mărfurilor importate depinde de prețul sau de prețurile la care cumpărătorul mărfurilor importate vinde alte mărfuri vînzătorului mărfurilor importate; Prețul este stabilit în baza unei forme de plată străine pentru mărfurile importate, cum ar fi atunci cînd mărfurile importate sînt bunuri semifinite, care au fost furnizate de către vînzător, cu condiția că vînzătorul va primi o cantitate specificată de bunuri finite. Valoarea tranzacției nu poate fi aplicată atunci cînd o parte din veniturile obținute din orice revînzare, cedare sau utilizare ulterioară a mărfurilor vor fi percepute în mod direct sau indirect de către vînzător, cu excepția cazului cînd o ajustare este posibilă. Includerea în valoarea în vamă a unei părţi din venitul de la revînzarea bunurilor importate în Moldova este discutată mai sus (vezi Capitolul II.B 5 Mijloacele obținute din revînzare). După cum a fost menționat în capitolul vizat, reieşind din faptul că, de obicei, valoarea venitului nu este cunoscută la momentul depunerii declarației vamale, este posibilă amînarea determinării definitive a valorii în vamă pînă la revînzarea mărfurilor și obținerea profitului. În cazul în care profitul nu poate fi calculat, de exemplu, din motivul că importatorul nu reușește să revîndă mărfurile într-un termen rezonabil după import, autoritățile vamale pot constata că ajustarea corespunzătoare nu poate fi efectuată și metoda valorii tranzacției nu poate fi aplicată. Valoarea tranzacției nu poate fi aplicată în cazul în care informaţia prezentată de importator la declararea valorii în vamă a mărfii nu este veridică sau nu este confirmată prin acte; Valoarea tranzacției nu poate fi aplicată în cazul în care vînzătorul și cumpărătorul sînt persoane interdependente și această relație a influențat prețul. Tratarea tranzacțiilor între părți interdependente este explicată în secțiunea următoare (Reguli speciale pentru vînzări între părțile interdependente). REGULI SPECIALE PENTRU VÎNZĂRI ÎNTRE PĂRȚILE INTERDEPENDENTE Cine sînt,,persoanele interdependente? În sensul determinării valorii în vamă, persoanele se consideră interdependente dacă: una dintre ele face parte din consiliul directorilor sau din consiliul observatorilor celeilalte şi viceversa; sînt recunoscute legal ca asociaţi; 12 13

8 una dintre ele este patron, iar cealaltă salariat; o persoană oarecare posedă, exercită controlul sau deţine, direct sau indirect, cel puţin 5% din acţiunile cu drept de vot emise de ele; una dintre ele exercită controlul, direct sau indirect, asupra celeilalte; ambele sînt supuse controlului, direct sau indirect, de o terţă persoană; împreună exercită controlul, direct sau indirect, asupra unei terţe persoane; ambele sînt membri ai aceleiaşi familii. Se consideră membri ai aceleiaşi familii persoanele care sînt legate prin oricare dintre relaţiile de rudenie şi/sau afinitate de gradul I, II şi III. Relația dintre cumpărător și vînzător nu este determinată Autoritatea vamală nu poate respinge un preț declarat din simplul motiv, că un cumpărător și un vînzător sînt interdependenți. Respingerea de către autoritatea vamală a unui preț declarat de o persoană interdependentă este justificată numai în cazul în care autoritatea vamală are motive să creadă, că relația dintre cumpărător și vînzător a influențat prețul. În cazul în care există motive pentru a considera că relația dintre cumpărător și vînzător a influențat prețul, autoritatea vamală informează mai întîi declarantul despre aceste motive (în scris, la cererea declarantului) și oferă declarantului posibilitatea rezonabilă de răspuns. Declarantul este cel care trebuie să demonstreze că valoarea tranzacției nu a fost influențată de relația respectivă. Acceptarea valorii tranzacției în baza valorilor comparative Într-o vînzare între persoane interdependente, valoarea declarată a tranzacției va fi, de asemenea, acceptată atunci cînd declarantul demonstrează că o astfel de valoare este foarte apropiată de una dintre următoarele criterii, care apar la sau aproape de momentul importului mărfurilor supuse evaluării: (i) valoarea mărfurilor identice sau similare pentru export în Republica Moldova, unde cumpărătorul și vînzătorul nu sînt interdependenți; sau (ii) valoarea în vamă a mărfurilor identice sau similare, care a fost stabilită prin metoda deductivă sau metoda valorii calculate. Declarantul și nu autoritatea vamală este cel obligat să aducă valori comparative drept argument pentru confirmarea valorii în vamă. În cazul în care sînt aplicate criteriile comparative specificate, trebuie să se țină seama în mod corespunzător de diferențele demonstrate între nivelurile comerciale, cantitatea și adaosurile la prețul descris mai sus la Capitolul II. Plăți și costuri adăugate la valoarea în vamă. De asemenea, trebuie luate în considerare costurile suportate de vînzător în cazul vînzărilor către cumpărători neafiliaţi, dar în vînzările către cumpărători interdependenți nu sînt suportate. Criteriile respective pot fi utilizate numai în scop comparativ și nu pot fi utilizate pentru a stabili valori de substituție. FACTURI COMERCIALE ȘI PLĂȚI ÎN VALUTĂ STRĂINĂ Rata de schimb În general, în cazul în care valoarea din factură sau alte plăți și costuri de inclus pentru calcularea valorii în vamă sînt exprimate într-o altă valută decît leul moldovenesc, sumele respective trebuie să fie convertite folosind cursul oficial al leului moldovenesc stabilit de Banca Naţională a Moldovei la data apariţiei obligaţiei vamale. Publicarea ratelor oficiale de schimb Cursul oficial de schimb al leului moldovenesc este stabilit de către Banca Națională a Moldovei și este publicat pe pagina web oficială ( Alte metode de evaluare Metoda în baza valorii de tranzacție (Metoda 1) se aplică la majoritatea importurilor pentru determinarea valorii în vamă. Totuși, în cazurile cînd această metodă nu poate fi aplicată (vezi mai sus Capitolul II. D Situațiile în care valoarea tranzacției nu poate fi aplicată), trebuie să fie aplicate consecutiv metodele alternative, începînd cu Metoda 2 (Valoarea de tranzacție a mărfurilor identice). VALOAREA DE TRANZACȚIE A MĂRFURILOR IDENTICE (METODA 2) În conformitate cu această metodă, valoarea în vamă se determină în baza valorii de tranzacție a mărfurilor identice, care sînt produse în aceeași țară și exportate în același sau aproximativ în același timp, dar cu cel mult 90 de zile înainte de introducerea mărfii de evaluat; Mărfurile identice sînt aceleași în toate privințele ca și mărfurile supuse evaluării (inclusiv aceleași caracteristici fizice, calitate și reputație pe piaţă). Potrivit acestei metode, autoritatea vamală trebuie să identifice și să utilizeze o vînzare de mărfuri identice la același nivel comercial și în mod prioritar în aceeași cantitate ca și mărfurile supuse evaluării. Cu toate acestea, în cazul în care nu există o astfel de vînzare, poate fi folosită o vînzare la un nivel comercial diferit și/sau în cantități diferite. În acest caz, trebuie efectuate ajustările corespunzătoare pentru a ține cont de aceste diferențe. Acest lucru poate fi făcut numai în cazul în care sînt disponibile probe care să indice în mod clar caracterul rezonabil și acuratețea acestor ajustări. Ajustările vor fi de asemenea permise pentru a ține cont de diferențele semnificative în cheltuielile pentru transport, manipulare și asigurare care rezultă din diferențele de distanță și modurile de transport. La stabilirea valorii în vamă conform metodei mărfurilor identice, ar trebui să se acorde prioritate valorii tranzacției mărfurilor produse de aceeași persoană. În cazul în care nu este posibilă o astfel de comparație, poate fi folosită o valoare de tranzacție pentru bunurile produse de către o altă persoană. În cazul în care se constată mai multe valori de tranzacție a mărfurilor identice, ar trebui să fie folosită cea mai mică valoare pentru a determina valoarea în vamă a mărfurilor importate. Numai acele valori în vamă ale mărfurilor identice stabilite conform metodei valorii de tranzacție pot fi folosite pentru stabilirea valorii în vamă în conformitate cu metoda mărfurilor identice. O valoare în vamă stabilită în conformitate cu metoda calculată, de exemplu, nu poate fi folosită. VALOAREA DE TRANZACȚIE A MĂRFURILOR SIMILARE (METODA 3) Această metodă este definită ca valoarea de tranzacție a mărfurilor similare vîndute pentru export în Moldova și exportate în același sau aproximativ același moment ca și mărfurile supuse evaluării. În general, aceleași principii descrise în referința la Metoda 2 se aplică și pentru această metodă de evaluare. Diferența este că se folosesc mărfuri similare, nu identice. Mărfurile similare pot să difere în unele privințe de mărfurile evaluate. Cu toate acestea, pentru a fi considerate similare, mărfurile ar trebui să îndeplinească aceleași funcții, să fie produse în aceeași țară și să fie interschimbabile comercial cu mărfurile evaluate. METODA COSTULUI UNITAR SAU METODA DEDUCERII (METODA 4) În corespundere cu metoda deducerii, valoarea în vamă se bazează pe prețul unitar la care mărfurile identice sau similare importate sînt vîndute în Republica Moldova, în starea în care au fost importate. Cumpărătorul și vînzătorul nu pot fi interdependenți între ei. Odată ce prețul unitar corespunzător a fost identificat, următoarele elemente de cost trebuie să fie deduse pentru a obține valoarea în vamă: (i) comisioanele plătite sau acceptate să fie plătite ori adaosurile comerciale aplicabile în mod obişnuit şi cheltuielile generale aferente vînzărilor de mărfuri de aceeaşi clasă sau de acelaşi tip; și (ii) cheltuielile de transport şi de asigurare, precum şi cheltuielile conexe suportate pe teritoriul Republicii Moldova (adică, pentru transportare de la locul de introducere pînă la destinatar); și (iii) Drepturile de import și alte taxe de plătit în Republica Moldova în legătură cu importul sau vînzarea mărfurilor. Prețul unitar este definit ca preț, la care au fost vîndute pe teritoriul țării cea mai mare cantitate totală de mărfuri, la primul nivel comercial după import, la mo

9 mentul sau aproape de momentul importului mărfurilor evaluate, către persoane neafiliate. Dacă nici marfa introdusă pe teritoriul vamal (marfa de evaluat), nici marfa identică sau similară nu este vîndută la momentul sau aproape la momentul introducerii mărfii de evaluat, valoarea în vamă se va baza pe preţul unitar la care aceste mărfuri se vînd în starea în care au fost introduse pe teritoriul vamal la data ulterioară cea mai apropiată momentului introducerii mărfii de evaluat, însă nu mai tîrziu de 90 de zile de la această dată. Atunci cînd marfa de evaluat sau marfa identică sau similară nu este vîndută în starea în care a fost importată, la solicitarea declarantului, valoarea în vamă se va baza pe preţul unitar la care cea mai mare partidă de mărfuri introduse, după prelucrarea ulterioară, a fost vîndută către persoane care nu sînt în relaţii de interdependenţă cu vînzătorul, făcîndu-se, totodată, ajustările corespunzătoare valorii adăugate aferente prelucrării şi deducerile specificate supra. Metoda deductivă poate fi aplicată numai cu condiția că: cumpărătorul și vînzătorul nu sînt persoane interdependente; și cumpărătorul nu a furnizat, în mod direct sau indirect, gratuit sau la un cost redus, oricare dintre elementele, cum ar fi articolele auxiliare, pentru utilizare în legătură cu producerea și vînzarea la export a mărfurilor importate. VALOAREA CALCULATĂ (METODA 5) Metoda valorii calculate, în general, poate fi aplicată numai în cazul în care vînzătorul este producătorul efectiv al mărfurilor și are acces la toate informațiile referitoare la producerea mărfurilor importate (și este dispus să le prezinte autorității vamale pentru verificare). Conform acestei metode, valoarea în vamă este determinată prin calcularea sumară a următoarelor elemente: (i) valoarea sau costul materialelor şi operaţiunilor de fabricare sau ale altor lucrări pentru producerea mărfii; (ii) suma pentru profit și cheltuielile generale. Aceste cheltuieli constituie costurile directe și indirecte de producție și vînzare a mărfurilor pentru export care nu sînt incluse la punctul (i) de mai sus. Această sumă ar trebui să fie egală, de obicei, cu cea reflectată în vînzările de mărfuri de aceeași clasă sau de același tip ca și mărfurile de evaluat, fabricate de producători în țara exportatoare pentru export în Republica Moldova; și (iii) costul de transport și asigurare a mărfurilor importate. Costul sau valoarea menționată la punctul (i) include costul containerelor și ambalajelor. De asemenea, aceasta include valoarea repartizată în mod corespunzător a articolelor auxiliare (vezi Capitolul II.B.4 Articole auxiliare), cu condiția că orice astfel de articole auxiliare au fost utilizate în producerea mărfurilor. Valoarea lucrărilor de proiectare, designul, schiţele şi desenele tehnice etc. este permisă numai în măsura în care este facturată producătorului. METODA DE REZERVĂ (METODA 6) Atunci cînd stabilirea valorii în vamă a mărfurilor importate nu este posibilă prin niciuna dintre metodele de evaluare descrise mai sus, valoarea poate fi determinată prin aplicarea, într-o manieră flexibilă, a oricărei dintre metodele care permit cel mai ușor calcularea valorii în vamă. La aplicarea acestei metode de rezervă, în cazul în care pot fi aplicate flexibil mai multe dintre metode de evaluare, ar trebui luată în considerare consecutivitatea aplicării acestor metode. Valoarea în vamă obținută ar trebui să fie echitabilă, rezonabilă, uniformă și neutră și ar trebui să reflecte realitatea comercială în măsura în care este posibil. În nici un caz valoarea în vamă nu ar trebui să se bazeze pe: (i). prețul de vînzare în Moldova a mărfurilor produse în Moldova; (ii). sistemul care prevede acceptarea celei mai mari dintre două valori alternative; (iii). prețul mărfurilor pe piața internă a țării exportatoare; (iv). costul de producție, altul decît valoarea calculată stabilită pentru produse identice/ similare; (v). prețurile de export către o altă țară decît Moldova; (vi). valorile în vamă minime sau (vii). valori arbitrare sau fictive. Procedura de control al valorii în vamă CUM ESTET EFECTUAT CONTROLUL VALORII ÎN VAMĂ A MĂRFURILOR? Cînd efectuează autoritatea vamală controlul valorii în vamă? Autoritatea vamală poate efectua controlul corectitudinii determinării valorii în vamă: în procesul vămuirii mărfurilor, la postul vamal unde sînt declarate; după eliberarea mărfurilor importate, sub forma unui control ulterior prin reverificarea declaraţiilor vamale sau prin audit postvămuire. Care este scopul verificării valorii în vamă a mărfurilor? Autoritatea vamală efectuează controlul valorii în vamă declarate pentru a se asigura că: sînt respectate condițiile de aplicare a metodei în baza valorii tranzacției; valoarea declarată include toate plățile efectuate (sau care urmează să fie efectuate) de către cumpărător pentru mărfurile importate; valoarea declarată include toate ajustările necesare (vezi mai sus Capitolul II. B Plăți și costuri adăugate la valoarea în vamă); în cazul în care se declară o altă metodă decît metoda bazată pe valoarea tranzacției, metodă alternativă este aplicată în mod corect. De ce autoritatea vamală identifică o declarație pentru controlul valorii în vamă? În general, autoritatea vamală efectuează controalele în baza analizei de risc susținută prin tehnici de prelucrare electronică. În momentul în care declarația este stocată în sistemul informaţional integrat vamal (ASYCUDA World), sistemul va evalua și selecta în mod automat declarația pentru control în baza unor parametri de risc, care sînt definiți și stabiliți în sistem de către autoritatea vamală centrală. Declarațiile care sînt supuse circuitului automatizat bazat pe analiza de risc sînt atribuite unui culoar de control, după cum urmează: culoarul verde - permite acordarea liberului de vamă fără efectuarea controlului documentar şi fizic. În cazul în care, după operaţia de înregistrare a declaraţiei vamale, pe culoarul verde există motive temeinice care indică o posibilă fraudă vamală, inspectorul vamal redirecţionează declaraţia vamală pe culoarul roşu şi transmite dosarul operaţiunii la punctul de control documentar sau fizic, după caz; culoarul galben - permite acordarea liberului de vamă după efectuarea controlului documentar, fără efectuarea controlului fizic. În cazul în care, după operaţia de înregistrare a declaraţiei vamale, pe culoarul galben există motive temeinice care indică o posibilă fraudă vamală, inspectorul vamal redirecţionează declaraţia vamală pe culoarul roşu şi transmite dosarul operaţiunii la punctul de control documentar sau fizic, după caz; culoarul roșu - permite acordarea liberului de vamă după efectuarea controlului documentar şi fizic; culoarul albastru - permite acordarea liberului de vamă fără efectuarea controlului documentar şi fizic, aplicînd validarea 16 17

10 automată a declaraţiei vamale, cu efectuarea în baza principiului selectivităţii a controlului ulterior prin reverificarea declaraţiei vamale. Selectarea unei declarații vamale pe culoarul galben, roșu sau albastru nu semnifică faptul că au fost depistate erori sau încălcări, ci doar că tranzacția prezintă un anumit risc, care necesită o examinare suplimentară de către colaboratorul vamal. Pentru identificarea riscurilor de subevaluare a mărfurilor importate, pe lîngă alte informații, autoritatea vamală utilizează o bază de date (Modulul,,Valoarea în vamă,,) care cuprinde valori acceptate ale mărfurilor identice sau similare importate anterior pe teritoriul Republicii Moldova. Ce se întîmplă atunci cînd autoritățile vamale selectează o declarație pentru controlul valorii în vamă? În procesul controlului valorii în vamă a mărfii colaboratorul vamal va examina dacă: declarația privind valoarea mărfii (D.V.1) a fost întocmită complet și corect; documentele justificative solicitate sînt depuse împreună cu declarația vamală; informațiile prezentate în D.V.1, declarația vamală în detaliu, precum și documentele justificative sînt conforme și datele din acestea nu conțin divergențe; orice ajustări necesare la prețul efectiv plătit sau de plătit, care se referă la tranzacție (de exemplu, costurile aferente transportării, costurile de ambalare, comisioane etc.) sînt incluse în mod corespunzător; valoarea declarată este reală şi corespunde nivelului practicilor comerciale ale ramurii industriei de profil și a mărfurilor identice sau similare. Poate autoritatea vamală să solicite informații sau documente suplimentare? În cazul în care colaboratorul vamal are îndoieli privind valoarea declarată, în ceea ce priveşte corectitudinea şi exactitatea datelor conţinute în acte, sau privind corectitudinea metodei aplicate, acesta va solicita declarantului să furnizeze informații sau explicații suplimentare, inclusiv documente specifice pentru a confirma valoarea declarată. Autoritatea vamală solicită în scris declarantului informațiile suplimentare, prin întocmirea Actului de inspecție, cu indicarea: motivului solicitării; informațiilor sau documentelor suplimentare care urmează să fie prezentate de către declarant, cu indicarea termenului de prezentare a acestora; dreptului de a declara valoarea în vamă a mărfurilor prin aplicarea unei metode alternative; sau dreptului de constituire de către declarant a unei garanţii suficiente cu dreptul de a plasa mărfurile în liberă circulaţie. În cazul în care declarantul prezintă informațiile și/sau actele suplimentare în termenul stabilit şi urmare a examinării acestora suspiciunile privind veridicitatea valorii în vamă declarate sînt înlăturate, autoritatea vamală acceptă această valoare. Ce se întîmplă dacă autoritatea vamală nu acceptă valoarea declarată? În situaţiile în care autoritatea vamală stabileşte că informaţiile și/sau documentele suplimentare nu sînt suficiente pentru a înlătura suspiciunile privind completitudinea și corectitudinea valorii declarate sau corectitudinea metodei aplicate, sau declarantul nu prezintă informația solicitată în termenii stabiliți și există o discrepanță semnificativă între prețul declarat și prețul mărfurilor identice sau similare anterior importate, autoritatea vamală va notifica declarantul prin înmînarea actului de inspecţie despre două opțiuni posibile: dreptul de a declara valoarea în vamă a mărfurilor prin aplicarea consecutivă a metodelor alternative; sau plasarea mărfurrilor în liberă circulaţie cu constituirea unei garanţii suficiente. (vezi mai jos Capitolul IV.E Plasarea mărfii in liberă circulație sub garanție). Schema procedurii de control a corectitudinii determinării valorii în vamă. CARE SÎNT DREPTURILE ŞI OBLIGAŢIILE COLABORATORULUI VAMAL ÎN CADRUL PROCEDURII DE VERIFICARE A VALORII ÎN VAMĂ? Dreptul de a verifica În contextul proceduri descrise mai sus, autoritatea vamală are dreptul de a se convinge de veridicitatea sau exactitatea oricărei afirmații, declarații sau oricărui document prezentat în scopul evaluării vamale. Autoritatea vamală are dreptul de a efectua anchete, de exemplu pentru a verifica dacă componentele ce constituie valoarea declarată sau informaţiile şi actele prezentate de către declarant sînt complete și veridice. Obligația de a proteja informațiile confidențiale Autoritatea vamală este obligată să trateze cu strictă confidențialitate toate informațiile care sînt prin natura lor confidențiale sau care sînt furnizate cu titlu confidențial în scopul evaluării în vamă. Aceste informații sînt, de exemplu, prețul declarat, valoarea în vamă și furnizorul de bunuri importate. Aceste informații nu vor fi divulgate fără permisiunea declarantului, care a furnizat informațiile cu excepția cazului și în măsura în care dezvăluirea acestor informații poate fi necesară în cadrul unei proceduri judiciare sau în conformitate cu legislația Republicii Moldova. CARE SÎNT DREPTURILE ȘI OBLIGAȚIILE DECLARANTULUI ÎN CADRUL PROCEDURII DE CONTROL AL VALORII ÎN VAMĂ? Dreptul de a prezenta documente și informații În cazul în care autoritatea vamală are îndoieli asupra veridicitații valorii declarate, declarantul are dreptul să prezinte orice documente sau dovezi, care în opinia declarantului vor argumenta valoarea declarată, indiferent dacă astfel de documente sînt sau nu solicitate în mod expres de către autoritatea vamală. Dreptul de a solicita explicații de la autoritățile vamale După cum a fost expus mai sus (vezi Capitolul IV.A.6), autoritatea vamală trebuie să informeze și să prezinte declarantului motivele pentru care consideră că prețul declarat nu poate fi acceptat, prin intermediul Actului de inspecţie. De asemenea, declarantul are dreptul să depună o cerere către autoritatea vamală în vederea obţinerii unui răspuns cu privire la: metoda aplicată de către autoritatea vamală pentru determinarea valorii în vamă (în cazul în care, de exemplu, autoritatea vamală nu acceptă o valoare declarată de către importator și utilizează o metodă alternativă); modul în care a fost calculată valoarea în vamă, în cazul în care pentru stabilirea valorii în vamă, autoritatea vamală a aplicat Metoda 6; cazurile în care, în cadrul tranzacției între persoane interdependente autoritatea vamală constată că relația a influențat prețul sau motivele acestei constatări. Dreptul de contestare În conformitate cu Codul vamal, declarantul are dreptul de a contesta oricare decizii al autorității vamale, cum ar fi, de exemplu, o decizie de respingere a unei valori declarate. Contestarea se face la autoritatea vamală, în scris, în termen de 10 zile de la data în care declarantul face cunoştinţă cu decizia (de exemplu, Actul de inspecție). Depunerea unei contestații nu va suspenda decizia autorității vamale, și astfel declarantul va fi obligat să plătească drepturile de import

11 Autoritatea vamală este obligată, în termen de o lună, să-i expună în scris motivele neacceptării valorii în vamă a mărfii anunţate de declarant, drept bază pentru calcularea drepturilor de import. În cazul în care nu este satisfăcut de decizia autorităţii vamale, declarantul poate face un recurs în fața instanţei de judecată, fără penalizare. Obligația importatorului de a prezenta declarații corecte și exacte Prin completarea atît a declarației vamale în detaliu, cît şi a declarației valorii în vamă (D.V.1), declarantul își asumă responsabilitatea pentru: exactitatea și caracterul complet al datelor înscrise în declarație; autenticitatea documentelor prezentate în susținerea acestor date și furnizarea de informații sau documente suplimentare necesare pentru stabilirea valorii în vamă a mărfurilor. CE DOCUMENTE SE PREZINTĂ PENTRU CONFIRMAREA VALORII DECLARATE ÎN CADRUL PROCEDURII DE CONTROL AL ACESTEIA? Generalități Concomitent cu declaraţia vamală în detaliu declarantul trebuie să prezinte în vederea evaluării vamale Declarația privind valoarea în vamă (D.V.1). Respectiv declarantul are obligativitatea de a prezenta date şi acte în susţinerea elementelor declarate în D.V.1, în dependenţă de specificul tranzacţiei. Pe lîngă aceste documente obligatorii, autoritatea vamală este în drept să solicite declarantului să prezinte şi alte documente sau informații în susţinerea valorii declarate, în cazul în care apar îndoieli privitor la veridicitatea acesteia. Controlul valorii în vamă se desfășoară în baza documentelor comerciale. Autoritatea vamală are obligațiunea de a păstra documentele prezentate. Declarația privind valoarea în vamă (D.V.1) Declarantul va completa și prezenta Declaraţia privind valoarea în vamă (D.V.1) concomitent cu declarația vamală în detaliu pentru mărfurile importate, cu excepția următoarelor cazuri: valoarea în vamă a mărfurilor nu depăşeşte echivalentul sumei de 5000 euro, cu condiţia ca livrarea nu constituie o divizare a unei tranzacţii totale de la acelaşi expeditor pentru acelaşi destinatar; plasarea mărfurilor sub anumite destinaţii vamale cu scutire de la plata drepturilor de import, cu excepţia taxei pentru proceduri vamale (de exemplu, perfecționare activă, tranzit, admitere temporară, sau altele); introducerea mărfurilor de către persoanele fizice; declarantul deţine statut de agent economic autorizat (AEO). Tipizata D.V.1 este utilizată în cazul în care există un preț efectiv plătit sau de plătit. Atunci cînd nu există o vînzare, nu poate fi aplicată valoarea tranzacției, deci, prin urmare, D.V.1 nu se prezintă. În schimb, în astfel de cazuri, declarantul indică valoarea în vamă în declarația vamală în detaliu și furnizează documentele justificative care pot fi solicitate de autoritățile vamale în scopul verificării metodei de evaluare corespunzătoare. Fără a aduce atingere excepțiilor enumerate mai sus, o declarație D.V.1 poate fi cerută de autoritatea vamală în orice caz, în care aceasta are motive să pună la îndoială corectitudinea valorii declarate sau atunci cînd există vreo suspiciune de fraudă. Formularul D.V.1 este aprobat prin Regulamentul privind modul de declarare a valorii în vamă, aprobat prin HG 974 din Factura comercială Conform practicilor comerțului internațional, o factură comercială, de regulă, conține următoarele informații de bază în scopul stabilirii valorii în vamă: identificarea părților la tranzacție; data și locul vînzării; descrierea și cantitatea mărfurilor; prețul unitar și valoarea totală facturată, inclusiv termenii de plată; termenii de livrare; moneda și modalitatea de plată; și alte cheltuieli suportate de vînzător în legătură cu mărfurile care nu sînt incluse în prețul facturii, cum ar fi: costul de transport al mărfii, asigurarea, ambalaje de export (cuști, containere, costul ambalării), comisioane etc. În cazul în care o factură comercială finală nu este disponibilă în momentul vămuirii, autoritatea vamală poate plasa mărfurile în liberă circulație cu condiția prezentării unei garanții, iar factura finală trebuie să fie pusă la dispoziția autorității vamale mai tîrziu, în termenul stabilit de legislaţie. Astfel de cazuri sînt tratate în conformitate cu procedura de amînarea determinării definitive a mărfurilor cu constituirea unei garanții (vezi mai jos Capitolul IV.E Plasarea mărfii in liberă circulație sub garanție) Este evident că o factură poate fi prezentată numai în cazul în care mărfurile evaluate au fost vîndute. Cu toate acestea, pot exista cazuri în care mărfurile au fost vîndute sau transferate fără nici o factură comercială. În astfel de situații, declarantul trebuie să prezinte informații relevante, corespunzătoare întru examinarea mărfurilor și stabilirea drepturilor de import. Alte documente În cazul în care se constată neconcordanțe vamale sau nereguli în informațiile prezentate sau se identifică un risc de subevaluare, autoritatea vamală poate solicita declarantului să prezinte alte documente și informații comerciale privind tranzacția și metoda de evaluare aplicată. Următoarele exemple, care nu sînt exhaustive, indică tipurile de documente pe care le poate solicita autoritatea vamală sau pe care le poate oferi declarantul, în funcție de circumstanțele tranzacției. Tipul de document 1 Contract de vînzare sau de achiziție pentru bunuri, dacă există Ordin de achiziție Corespondența relevantă între cumpărător și vînzător (negocieri) Lista de prețuri a vînzătorului 2 Document de transport pentru marfă, inclusiv CMR (scrisoarea de trăsură internațională), Scrisoarea de transport aerian, Conosamentul Scrisoarea de transport feroviar internațional Scopul De a verifica: orice acorduri între cumpărător și vînzător cu privire la plățile efectuate sau care urmează să fie efectuate pentru mărfurile pe lîngă prețul facturat, cum ar fi: plățile în avans, comisioane, aranjamente de împărțire a profitului, plățile care urmează să fie efectuate către terți etc.; orice reduceri sau rabaturi moneda în care este stabilit un preț o rată convenită fixă de schimb pentru conversia monedei, activități întreprinse după import, orice restricții contractuale cu privire la libertatea cumpărătorului de a dispune sau utiliza mărfurile; detalii cu privire la orice bunuri sau servicii ( articole auxiliare ), care au fost furnizate, indiferent dacă sînt sau nu oferite gratuit sau la un cost redus, în mod direct sau indirect, de către cumpărător, în legătură cu producerea mărfurilor contracte și alte documente referitoare la drepturile de producție pentru bunurile importate De a verifica: Cantitatea, Părțile tranzacției, Alte informații relevante pentru autoritatea vamală 20 21

12 Tipul de document 3 Documente referitoare la plata cheltuielilor de transport internațional (în cazul în care cumpărătorul organizează transportul), cum ar fi - Contract de transport al mărfii Factura de transport Confirmarea plății pentru serviciile de transport 4 Polița de asigurare sau certificate de asigurare pentru transport internațional de mărfuri 5 Contracte, acorduri de licență sau alte documente privind drepturile de proprietate intelectuală pentru bunuri Scopul De a verifica: Condițiile de livrare; Costul livrării la locul de introducere a mărfurilor în Moldova (ex., frontiera); Costurile transportului după sosire în locul introducerii (ex. de la frontieră la Chișinău). De a verifica costurile asigurării bunurilor De a stabili dacă o redevență ar trebui sau nu inclusă în valoarea în vamă și, dacă da, în ce măsură 6 Contractul de agenție În cazul în care un agent sau intermediar terț a fost implicat în vînzarea între cumpărător și vînzător, de a stabili adaosul pentru comisioane sau brokeraj sau excluderea unui comision de achiziție 7 Registrele contabile ale cumpărătorului 8 Dovezile de plată de la cumpărător, cum ar fi: remitențe transferuri telegrafice scrisori de credit, cambii note de debit De a verifica plățile de facto efectuate către vînzător De a verifica plățile de facto efectuate către vînzător PLASAREA MĂRFII IN LIBERĂ CIRCULAȚIE SUB GARANȚIE Care este scopul acestei proceduri? Declarantul are dreptul de a plasa mărfurile in liberă circulație în baza unei garanții suficiente în cazul în care stabilirea valorii în vamă finale a mărfurilor se amînă. Această situație ar putea apărea, de exemplu, în cazul în care sînt implicate drepturi de autor sau redevențe (prețul final este stabilit numai după revînzarea bunurilor în Republica Moldova) sau în cazul în care declarantul, la momentul vămuirii şi în termenul stabili de art.199 din Cod Vamal, nu este în măsură să prezinte date pentru confirmarea valorii în vamă. declarată şi autoritatea vamală oferă un termen mai mare de prezentare a informațiilor suplimentare. Această măsură de facilitare a comerțului permite declarantului să plaseze mărfurile în liberă circulație pentru livrare și utilizare pe piața internă. Acest fapt este posibil, deoarece valoarea mărfurilor va putea fi determinată în baza documentelor comerciale, fără necesitatea prezenței mărfurilor. Plasarea mărfurilor în liberă circulație în cadrul acestei proceduri ar trebui să fie refuzată sau suspendată de către autoritățile vamale numai în condițiile cele mai excepționale (de exemplu, suspiciunea de activitate frauduloasă). Ce presupune această procedură? Procedura de amînare a determinării definitive a valorii în vamă presupune plasarea mărfurilor în liberă circulație, cu condiția că declarantul constituie autorității vamale o garanție suficientă. În termenul prevăzut la art. 172 din Legea cu privire la tariful vamal, autoritatea vamală va stabili o valoare definitivă pentru mărfuri. În acest sens, autoritatea vamala poate solicita informații sau documente suplimentare declarantului, în cazuri justificate, să solicite informații de la administrația vamală a țării exportatoare sau să întreprindă acţiuni de control prin audit post vămuire. În cazul în care autoritatea vamală acceptă valoarea declarată, notifică declarantul în scris, prin intermediul Actului de inspecție, returnează originalul garanției sau restituie mijloacele băneşti în contul viitoarelor obligaţii vamale sau la contul bancar al acestuia. În cazul în care autoritatea vamală respinge valoarea declarată, respectiv stabilește o valoare în vamă definitivă, comunică declarantului prin intermediul unei decizii de regularizare, în conformitate cu art din Codul vamal privind încasarea totală sau parțială a garanției suficiente constituite. Ce cerințe se aplică pentru garanție? O garanție poate fi sub forma unui depozit în numerar, garanții bancare sau garanția brokerului vamal, la alegerea declarantului. Cuantumul necesar al garanției suficiente va constitui diferenţa dintre drepturile de import calculate pe baza valorii în vamă a mărfii determinată de autoritatea vamală cu titlu provizoriu şi drepturile de import calculate pe baza valorii în vamă declarate de importator. Autoritatea vamală va stabili valoarea provizorie în baza prețului mărfurilor identice sau similare, care au fost anterior importate în Republica Moldova. În lipsa unor informații suficiente cu privire la mărfurile identice sau similare, autoritatea vamală poate stabili o valoare provizorie pentru mărfuri utilizînd alte surse de informații, cum ar fi: prețul de vînzare a mărfurilor în Republica Moldova; informațiile oferite Serviciului Vamal de către administrațiile vamale străine în cadrul acordurilor de cooperare internațională; listele și cataloagele de prețuri; acte de expertiză etc. În cazul în care declarantul dorește să constituie garanția printr-un depozit bănesc, suma trebuie să fie transferată într-un cont bancar stabilit de Ministerul Finanțelor. În cazul în care se prezintă o garanție bancară sau garanția brokerului vamal, aceasta trebuie să conțină anumite informații. Aceste cerinţe sînt prevăzute la pct.42-pct.46 din Regulamentul privind modul de declarare a valorii în vamă, aprobat prin HG din Aplicarea regulilor de evaluare în cazuri specifice Prioritar mărfurile importate sînt evaluate în conformitate cu metoda valorii tranzacției. În următoarele paragrafe, regulile de evaluare sînt stabilite pentru anumite situații și circumstanțe specifice. Discrepanță semnificativă comparativ cu prețul mărfurilor identice sau similare În cazul în care autoritatea vamală constată că există o discrepanță semnificativă între prețul declarat și prețul mărfurilor identice sau similare importate anterior în Republica Moldova, colaboratorul vamal poate solicita declarantului să furnizeze informații și/sau documente suplimentare pentru a justifica prețul declarat (vezi mai sus Capitolul IV.A.5 Poate autoritatea vamală să solicite informații sau documente suplimentare?). Declarantul dispune de posibilitatea să demonstreze autorității vamale că prețul declarat este prețul efectiv plătit sau de plătit pentru mărfurile de evaluat. De exemplu, declarantul poate prezenta o explicație cu privire la condițiile comerciale valabile pentru diferența constatată, cum ar fi de exemplu: prețul declarat se bazează pe o reducere pentru volum, reducere comercială sau o reducere de fidelitate; prețul declarat este pentru sezonul trecut (de exemplu, îmbrăcăminte rămasă nevîndută în magazinele de vînzare cu amănuntul, la sfîrșitul unui sezon), stocuri în exces sau marfă cu defect; prețul declarat este pentru mărfurile vîndute de către vînzător în curs de lichidare sau faliment; costurile suportate de vînzător sînt compensate printr-o subvenție la export primită de către vînzător din partea guvernului (vezi mai jos paragraful N Evaluarea bunurilor care beneficiază de subvențiile pentru export). Este important de menționat faptul obligativităţii declarantului de a prezenta documentele relevante în susținerea prețului declarat. Evaluarea mărfurilor gratuite În cazurile în care mărfurile sînt livrate în mod gratuit, metoda bazată pe valoarea tranzacției (Metoda 1) nu poate fi aplicată, deoarece bunurile nu au fost obiectul unei vînzări pentru export în Republica Moldova. Respectiv, este necesară aplicarea succesivă a metodelor de evaluare alternative, și anume: Metoda 2 sau 3, în cazul în care există importuri de mărfuri identice sau similare în Republica Moldova; Metoda 4, în cazul în care există vînzări de mărfuri identice sau similare pe piața internă; Metoda 5, în cazul în care sînt disponibile detaliile privind costul de producție; Metoda 6, în baza informaţiilor de care dispune autoritatea vamală, în corespundere 22 23

13 cu cerinţele de aplicare prevăzute la art.17 din Legea cu privire la tariful vamal. În toate cazurile costurile de transport, asigurare, încărcare și manipulare legate de transportarea mărfurilor în Republica Moldova urmează să fie incluse în valoarea în vamă. EVALUAREA MĂRFURILOR ÎNLOCUITE GRATUIT În cazul în care mărfurile importate sînt de așa natură, încît sînt susceptibile de a fi deteriorate în timpul transportării (de exemplu, pui de găină), vînzătorul poate include în același transport o cantitate de unități identice gratuit, ca bunuri de înlocuire. În astfel de cazuri, se poate considera că prețul de vînzare contractat acoperă cantitatea totală de articole expediate (inclusiv mărfurile de înlocuire liber-detaxă ). Factura comercială sau alte documente de vînzare ar trebui să indice expres faptul că unitățile suplimentare sînt incluse în astfel de scopuri. Pe de altă parte, vînzătorul poate livra gratuit bunuri de înlocuire cumpărătorului în mod separat (adică, după ce cumpărătorul a informat vînzătorul despre faptul că anumite elemente sînt defectuoase). În acest caz, mărfurile vor fi evaluate în modul stabilit la fel ca orice alte bunuri gratuite (vezi mai sus paragraful B. Evaluarea mărfurilor gratuite ). Valoarea în vamă se poate baza pe prețul unitar al mărfurilor în tranzacția inițială. EVALUAREA MOSTRELOR GRATUITE SAU TESTERELOR INCLUSE ÎN ACEEAȘI ÎNCĂRCĂTURĂ Un vînzător poate include în încărcătură o anumită cantitate de mostre gratuite (cum ar fi testerele de parfum). Exemple: 1. Importatorul cumpără 4000 de sticle de parfum. Vînzătorul include în încărcătură 500 sticle identice (aceleași caracteristici fizice, aceeași calitate și reputație), gratuit, purtînd același nume, dar etichetate ca tester. - Nu poate fi vîndut 2. Importatorul cumpără 2000 sticle de parfum de 100 ml. Vînzătorul include în încărcătură 500 sticle de 1.5 ml gratuit pentru a fi distribuite ca mostre. În astfel de cazuri, se poate considera că prețul plătit de către cumpărător pentru mărfurile comandate cuprinde întreaga încărcătură (inclusiv mostrele gratuite sau testerele) dacă: contractul de vînzare sau factura pentru bunurile achiziționate indică faptul că mostrele sau testerele sînt expediate gratuit; cantitatea de mostre sau testere trebuie să fie livrată împreună cu bunurile vîndute și utilizate exclusiv în zonele de comercializare; eșantioanele sau testerele sînt de aceeași calitate și reputație, au același nume, dar fiind etichetate ca testere nu sînt destinate vînzării; proporţia dintre cantitatea mărfurilor vîndute şi a celor gratuite nu trebuie să depăşească 15%. EVALUAREA BUNURILOR DETERIORATE PÎNĂ LA DEPUNEREA DECLARAȚIEI VAMALE În cazul în care mărfurile sînt deteriorate după semnarea contractului dintre cumpărător și vînzător, dar înainte ca mărfurile să fie puse în liberă circulație (de exemplu, mărfurile deteriorate în timpul transportării în Moldova), autoritatea vamală poate ajusta valoarea în vamă, astfel încît să se ia în considerare deteriorarea bunurilor. Declarantul trebuie să prezinte dovada prejudiciului sau a pierderii. Exemple de probe care pot fi acceptate sînt următoarele: o notă de credit de la vînzător; o declarație de la biroul vamal care a examinat mărfurile; un certificat de condamnare; o declarație din partea unui expert independent, cum ar fi un inspector; sau detalii privind soluționarea cererii împotriva asigurătorului sau transportatorului. Lista de mai sus nu este una exhaustivă. Valoarea în vamă a bunurilor poate fi calculată prin: stabilirea prețului inițial plătit sau de plătit pentru a ține cont de pierderea parțială sau deteriorare; folosirea prețului revizuit plătit sau de plătit în cazul în care vînzătorul reduce prețul, ca urmare a pierderii sau deteriorării; compararea prețului la care sînt vîndute bunurile deteriorate cu valorile medii de piață publicate pentru același tip de mărfuri în momentul vînzării și folosirea raportului pentru a împărți prețul facturii; sau folosirea prețului integral plătit inițial sau de plătit, redus cu o valoare egală cu oricare dintre următoarele: estimarea unui inspector independent al cumpărătorului sau vînzătorului costul reparației sau renovării sau plata în baza unei polițe de asigurare. EVALUAREA BUNURILOR LA CARE SE CONSTATĂ O DEFECȚIUNE DUPĂ IMPORT În cadrul unui acord de garanție cu cumpărătorul, vînzătorul poate fi obligat să ramburseze sau să ajusteze prețul în cazul în care mărfurile livrate către cumpărător se dovedesc a fi defectate. În astfel de cazuri, declarantul poate solicita, printr-o cerere către autoritatea vamală, o reducere a valorii în vamă, care a fost evaluată la momentul importului, și o rambursare parțială a drepturilor de import. Declarantul trebuie să demonstreze într-un mod satisfăcător pentru organul vamal că mărfurile erau defectate în momentul declarării și că vînzătorul a redus valoarea mărfurilor în baza unui contract de garanție în termen de 12 luni de la această dată. Declarantul trebuie să furnizeze detalii complete cu privire la aranjamentele contractuale referitoare la reparațiile în perioada de garanție, împreună cu dovada: descoperirii și naturii defectului (inclusiv detalii suficiente pentru a identifica mărfurile în cauză); lucrărilor de reparații efectuate și costului acestora; rambursării costurilor de reparații de către vînzător, în conformitate cu condițiile garanției. EVALUAREA MĂRFURILOR ÎN CAZUL CONSTATĂRII LIPSURILOR/DEFICITULUI DE MARFĂ În cazul în care se constată că cantitatea de mărfuri transportate (de exemplu, 900 unități) este mai mică decît cantitatea achiziționată conform documentației comerciale (de exemplu, 1000 de unități), valoarea în vamă se va baza pe prețul de achiziție, stabilit în documentația comercială. Cu toate acestea, declarantul poate să adreseze o cerere scrisă către autoritatea vamală pentru a ajusta valoarea în vamă. O astfel de cerere trebuie să fie susținută de documente justificative care să confirme deficitul, cum ar fi: factura nouă emisă de către vînzător/expeditor cu referire la factura anterioară; documentul vamal din țara exportatoare, confirmînd ajustarea cantității de mărfuri exportate; documentele bancare care confirmă restituirea plății pentru bunuri lipsă și / sau confirmarea de către vînzător a faptului că excesul de plată va fi creditat pentru livrările ulterioare etc. EVALUAREA BUNURILOR DIFERITE DE CELE COMANDATE DE CĂTRE CUMPĂRĂTOR În cazul în care mărfurile livrate de către vînzător în Moldova sînt diferite de bunurile care au fost comandate de către cumpărător (de exemplu, cămăși pentru bărbați în loc de bluze pentru femei), Metoda 1 (valoarea tranzacției) nu poate fi aplicată. Cumpărătorul și vînzătorul nu au convenit asupra unui preț plătit sau de plătit pentru mărfuri care au fost exportate efectiv (mai degrabă, ei au convenit asupra unui preț pentru bunurile care nu au fost livrate). În astfel de cazuri, se aplică metodele alternative de evaluare în ordinea consecutivă. Dacă se ajunge la Metoda 6 (valoarea de rezervă), poate fi acceptat un preț convenit după import între cumpărător și vînzător. Cu 24 25

14 toate acestea, trebuie ținut cont de faptul că prețul poate reflecta fie un element de compensare de către vînzător, fie faptul că vînzătorul dorește să evite cheltuiala legată de returnarea mărfurilor, sau ambele. Evaluarea livrărilor parțiale În cazul în care o cantitate mare de aceleași bunuri este achiziționată în cadrul unei singure vînzări, o declarație vamală poate fi făcută pentru numai o parte a mărfurilor. Exemplu: Cumpărătorul achiziționează de unități de marfă pentru un preț de 5000 euro. Vînzătorul va face livrări parțiale ale mărfurilor pe parcursul unei perioade de 3 luni, în cantități de unități. În astfel de cazuri, valoarea cantității declarate (de exemplu, 2000 de unități) va fi determinată prin raportul la proporția din prețul total plătit sau de plătit și cantitatea achiziționată. Acest tratament se aplică numai în cazul în care bunurile sînt importate de către același cumpărător și mărfurile vîndute sînt identice. EVALUAREA BUNURILOR ÎNCHIRIATE SAU ARENDATE În general, bunurile care sînt introduse în țară în temeiul unui contract de închiriere sau arendă nu pot fi evaluate în conformitate cu Metoda 1 (valoarea tranzacției), deoarece bunurile nu sînt vîndute pentru export. Pentru a stabili valoarea în vamă trebuie să fie aplicate succesiv metodele alternative (Metodele 2-6). În practică, în cele mai multe cazuri, Metoda 6 (valoarea de rezervă) va fi metoda de evaluare aplicabilă pentru astfel de bunuri. Aplicînd metoda 6, valoarea în vamă a mărfurilor închiriate sau arendate poate fi stabilită prin înmulțirea costului anual al chiriei sau arendei la utilizarea economică preconizată a mărfurilor importate. Exemplu: Mărfurile importate constau dintr-o mașină de ambalat alimente. Potrivit contractului de închiriere, importatorul trebuie să plătească exportatorului (proprietarul mașinii) o chirie de de euro pe lună. Perioada de leasing este de 1 an, sub rezerva reînnoirii. Viața economică a mașinii a fost stabilită la 36 luni. Valoarea în vamă este de euro (36 x 5.300). În cazul în care dobînda este inclusă în plata pentru închiriere, aceasta poate fi exclusă din valoarea în vamă (a se vedea Capitolul II.B.4 Plata dobînzii, de mai sus). În astfel de cazuri, este necesar să se calculeze prețul al mărfurilor în numerar. Acest lucru se realizează prin utilizarea unei formule. Pot fi folosite 2 formule, în funcție de faptul dacă plata pentru închiriere se face în avans sau arierate, după cum urmează: În cazul în care plata pentru chirie se face în arierate - R(Q n - 1) Q n (Q -1) În cazul în care plata pentru chirie se face în avans R(Q n - 1) Q n-1 (Q -1) Unde R = plata lunară pentru chirie Q = 1+i, unde i reprezintă rata lunară a dobînzii N = numărul de plăți pe parcursul vieții economice a mașinii Exemplu: În exemplul cu mașina de ambalare a produselor alimentare prezentat mai sus, declarantul prezintă autorității vamale documentația care arată că exportatorul include în plățile pentru închiriere de contracte de această natură o rată anuală a dobînzii de 9% (sau 0,0075 pe lună). Valoarea în vamă poate fi stabilită după cum urmează: EVALUAREA BUNURILOR DE MÎNA A DOUA SAU UZATE În cazul în care vînzarea se referă la articole de mîna a doua sau articolele folosite și sînt satisfăcute condițiile pentru Metoda 1 (Valoarea tranzacției), această metodă de evaluare trebuie aplicată pentru bunurile importate. În situațiile în care nu există nici un preț de vînzare, Metoda 1 (Valoarea tranzacției) nu poate fi folosită. De asemenea, în cazul în care articolul este importat de o persoană în a cărei posesie și uz s-a aflat bunul pe parcursul unei perioade apreciabile înainte de import, metoda de evaluare în baza tranzacției nu poate fi folosită. Valoarea urmează va fi stabilită prin parcurgerea succesivă a metodelor alternative de evaluare. În cazul în care se aplică metoda 6, valoarea în vamă se poate baza pe valoarea mărfurilor în momentul achiziției minus o sumă de bani pentru pierderea valorii ca urmare a utilizării. EVALUAREA BUNURILOR SUPUSE VÎNZĂRILOR SUCCESIVE Bunurile importate pot face obiectul mai multor vînzări înainte de import. În astfel de cazuri, ultima vînzare care are loc în lanțul comercial înainte de introducerea mărfurilor în Moldova va fi considerată prețul de vînzare în scopul evaluării vamale. TAXE ȘI IMPOZITE STRĂINE În cazul în care mărfurile importate sînt supuse unor taxe și impozite în țara de origine sau de export, aceste taxe și impozite trebuie incluse în valoarea în vamă. Costul acestor taxe și impozite va fi în mod normal suportat de către vînzător și, prin urmare, face parte din prețul plătit sau de plătit pentru mărfuri. Cu toate acestea, poate fi permisă o cerere de reducere a valorii în vamă în baza faptului că bunurile au fost sau vor fi scutite de astfel de taxe. Acest lucru se poate face în cazul în care se prezintă dovezi satisfăcătoare precum că beneficiile unei astfel de măsuri vor fi transmise către cumpărător. EVALUAREA BUNURILOR CARE BENEFICIAZĂ DE SUBVENȚIILE PENTRU EXPORT O subvenție pentru export este o formă de ajutor economic acordat de către guverne persoanelor sau firmelor pentru a promova producția, fabricarea sau exportul unui produs. Un exportator poate primi, în mod direct sau indirect, o astfel de subvenție pentru mărfurile exportate în Moldova, care ar putea permite exportatorului să vîndă bunurile la un preț mai mic decît în cazul în care subvenția nu a fost plătită. Exemplu: Un cumpărător este de acord să achiziționeze bunuri de la vînzător la un preț de euro, care este mai mic decît costurile de producție și de export suportate de către vînzător. Cu toate acestea, pe lîngă primirea acestui preț de achiziție de la cumpărător, vînzătorul primește o subvenție la export de la guvernul său în valoare de euro. Plata unei subvenții de către un guvern către vînzător nu reprezintă o bază pentru a respinge valoarea declarată a tranzacției. Prețul plătit sau de plătit de către cumpărător vînzătorului poate fi folosit ca bază pentru valoarea în vamă, fără a ține cont de cuantumul subvenției (cu condiția, desigur, că sînt întrunite condițiile de utilizare a metodei valorii tranzacției, adică, există o vînzare, părțile nu sînt afiliate între ele, iar dacă sînt afiliate, relația nu a influențat prețul etc.). Valoarea tranzacției reprezintă plata totală făcută de către cumpărător către vînzător; o subvenție primită de vînzător de la guvernul său nu reprezintă o plată de către cumpărător și, prin urmare, nu face parte din prețul plătit sau de plătit. EVALUAREA BUNURILOR ELIBERATE DIN ANTREPOZIT VAMAL SAU ADMISE TEMPORAR Elementele de taxare şi celelalte plăţi în baza cărora se stabileşte obligaţia vamală vor fi cele în vigoare la data înregistrării declaraţiei vamale prin care se încheie regimul de antrepozitare. Dacă la scoaterea mărfurilor din antrepozit are loc schimbarea metodei de evaluare în vamă, prin vînzarea mărfurilor străine antrepozitate aflate în proprietatea unei persoane stabilite în străinătate către o persoană juridică cu sediul în Republica Moldova, iar valoarea în vamă diferă în mod semnificativ faţă de valoarea cu care mărfurile au fost plasate, organul vamal are dreptul să refuze această valoare şi procedează în conformitate cu principiile generale de stabilire a valorii în vamă Atunci cînd nu are loc o schimbare a metodei de evaluare în vamă la scoaterea mărfurilor din antrepozit, valoarea în vamă se determină pe baza aceloraşi elemente ca şi la plasarea lor în antrepozit. Plasarea mărfurilor sub o altă destinaţie vamală, prin care se încheie admiterea temporară, se aprobă de organul vamal numai după plata drepturilor de import exigibile. În cazul încheierii operaţiunii prin import definitiv, sumele de mai sus se consideră încasate prin perceperea drepturilor de import. La perceperea drepturilor de import, elementele de taxare şi celelalte plăţi ce vor fi luate în considerare vor fi cele de la data plasării mărfurilor în regimul de admitere temporară, iar cursul oficial al leului moldovenesc va fi cel în vigoare la data înregistrării declaraţiei vamale prin care mărfurile primesc o altă destinaţie vamală. Pentru determinarea valorii în vamă se vor aplica principiile generale

15 Anexa A Rezumat Incoterms Regulile INCOTERMS sînt singurul standard mondial care răspunde acestor criterii, ele stabilind modalităţile de livrare, locul şi momentul în care, odată cu trecerea mărfii de la vînzător la cumpărător, are loc transferul riscurilor şi repartizarea între vînzător şi cumpărător a cheltuielilor aferente transportului mărfurilor (cheltuieli privind asigurarea mărfii, cheltuieli cu manipularea mărfii, contravaloarea transportului etc. Condiţiile de livrare în comerţul internaţional sînt bazate pe regulile publicate în diferite etape de Camera Internaţională de Comerţ (International Chamber of Commerce - ICC) de la Paris. Aceste reguli sînt cunoscute cu numele de INCO- TERMS, adică International Rules for the Interpretation of Trade Terms, ceea ce înseamnă reguli internaţionale pentru interpretarea uzanţelor de comerţ. Noua versiune INCOTERMS 2010 prevede 11 condiţii de livrare care sînt aplicabile începînd cu și clasificate după două criterii: În funcţie de modalităţile de transport există două categorii, unde intră: toate tipurile de transport EXW, FCA, CPT, CIP, DAP, DAT şi DDP şi, aplicabile numai transportului pe mare sau pe căile navigabile interioare FAS, FOB, CFR şi CIF, unde atît locul de unde se livrează, cît şi cel în care sînt expediate mărfurile către cumpărător sînt porturi. 1. Prima grupă include şapte reguli incoterms, care pot fi utilizate indiferent de modul de transport EXW - Franco fabrică FCA - Vînzătorul predă mărfurile primului cărăuş numit de cumpărător într-un loc prestabilit. CPT - Transport plătit pînă la CIP - Transport şi asigurare plătite DAT - Livrat la terminal DAP - Livrat la locul convenit DDP - Livrat cu taxele plătite 2. A doua grupă ce se aplică doar transportului maritim şi celui ce ține de apele interioare navigabile FAS - Liber lîngă vas FOB - Liber la bord CFR - Cost şi transport CIF - Cost, asigurare şi transport În funcţie de locul şi momentul trecerii riscurilor şi cheltuielilor privind marfa de la vînzător la cumpărător există 4 grupe de condiţii şi anume: grupele E, F, C şi D. Grupa E EXW - cumpărătorul suportă toate cheltuielile. Vînzătorul pune marfa în propriile depozite la dispoziția cumpărătorului F FCA, FAS, FOB - cumpărătorul suportă costurile p/transp. de bază. Transportul principal nu este plătit de către vînzător, dar remite marfa unui transportator desemnat: C - CIP, CPT, CIF, CFR - vînzătorul suportă costurile p/transp. de bază. Transportul principal este plătit de către vînzător, care suportă cheltuielile, dar nu și riscurile pe timpul transportului. D - DAT, DAP, DDP - vînzătorul suportă cheltuielile la sosire. Vînzătorul suportă toate cheltuielile și riscurile pentru livrarea mărfii la locul de destinație convenit. Condiţiile de livrare din contractele externe sînt alcătuite din regulile INCOTERMS, cu anumite completări, modificări şi clarificări de interpretare care trebuie să fie bine precizate în contracte. Este important de reţinut faptul că prevederile din contract cu privire la condiţiile de livrare se referă la problemele comerciale de livrarea mărfii, transferul riscurilor, repartizarea cheltuielilor şi formalităţile documentare de trecere a mărfii din posesia vînzătorului în posesia cumpărătorului şi nu pot înlocui clauzele contractului prin care se reglementează diferite obligaţii referitoare la preţ, termene de livrare, cantitate, calitate, garanţii, penalităţi etc. EXW Ex Works Franco fabrică, prevede obligații minime pentru vînzător care trebuie să pună marfa la dispoziția cumpărătorului la sediul său, fără a răspunde de încărcarea mărfii în mijlocul de transport al cumpărătorului. Cumpărătorul suportă toate riscurile, inclusiv plata transportului și costul asigurării de la poarta fabricii vînzătorului și transportarea mărfii la destinație. FCA prevede că marfa, după ce a fost vîndută, este predată de exportator primului cărăuș. Franco cărăuș înseamnă că vînzătorul își îndeplinește obligația de livrare în momentul în care a predat marfa vămuită pentru export în grija cărăușului desemnat de cumpărător la locul sau punctul convenit. CFR Cost și navlu - vînzătorul angajează nava, o încarcă și o duce în portul de destinație convenit. Vînzătorul trebuie să plătească costurile necesare pentru aducerea mărfii în portul de destinație convenit, dar riscul de pierdere sau deteriorare a mărfii, precum și orice costuri suplimentare cauzate de evenimente care au avut loc după ce marfa a fost livrată la bordul navei se transferă de la vînzător la cumpărător în momentul în care marfa trece de balustrada vasului. CIF Vînzătorul are aceleași obligații ca în cazul termenului CFR, dar suplimentar el trebuie să efectueze asigurarea maritimă care să acopere riscul cumpărătorului de pierdere sau deteriorare a mărfii în timpul transportului maritim. Vînzătorul încheie și plătește contractele de asigurare și plătește prima de asigurare. Cumpărătorul ia nota ca în cazul termenului CIF, vînzătorul este obligat să obțină asigurarea pentru acoperirea minimă. CPT Vînzătorul plătește transportul pînă la destinația convenită. Condiția poate fi utilizată pentru toate felurile de transport. Riscurile de pierdere sau de deteriorare a mărfii, precum și orice alte cheltuieli suplimentare cauzate de evenimente care au avut loc după ce marfa a fost predată cărăușului trec de la vînzător la cumpărător în momentul în care marfa a fost predată cărăușului. În cazul în care pentru transportul mărfii se folosesc cărăuși succesivi (cu proprietatea de a urma unul după altul; consecutiv, care se petrece treptat; în desfășurare treptată), riscurile trec de la vînzător la cumpărător în momentul în care marfa a fost predată primului cărăuș. CIP Vînzătorul are aceleași obligații ca la termenul CPT, dar suplimentar el trebuie să efectueze și asigurarea pentru acoperirea riscului de pierdere sau deteriorare a mărfii pe timpul transportului. Vînzătorul încheie contractul și plătește prima de asigurare. Cumpărătorul trebuie să ia notă ca în cazul CIP vînzătorul este obligat să obțină prima de asigurare pentru acoperire minimă. DAT Vînzătorul livrează și descarcă marfa din mijlocul de transport la terminalul (din portul sau locul) stabilit cu cumpărătorul. Terminal înseamnă orice loc, cum ar fi: chei; depozit; stradă; cargo terminal. Vînzătorul acoperă toate costurile pentru livrarea și descărcarea mărfurilor la terminalul stabilit. DAP Vînzătorul livrează mărfurile în mijloacele de transport adecvate la locul stabilit cu cumpărătorul. Vînzătorul acoperă toate costurile pentru livrarea și descărcarea mărfurilor la terminalul stabilit. Este recomandat ca noțiunea de Terminal să fie precizată foarte bine. În cazul în care vînzătorul suportă costuri legate de descărcarea mărfurilor la destinație, acesta nu are dreptul să refactureze aceste costuri cumpărătorului. DDP Vînzătorul plătește toate taxele și riscurile care intervin, ducînd marfa la destinație (maxim de obligații care-i revin vînzătorului). Vînzătorul își îndeplinește obligația de livrare în momentul în care marfa a fost pusă la dispoziția cumpărătorului, la locul convenit din țara importatoare. Vînzătorul trebuie să suporte toate cheltuielile și riscurile legate de aducerea mărfii în acest loc, inclusiv pentru taxele vamale, alte taxe și speze oficiale care se plătesc la import, precum și costurile și riscurile de îndeplinire a formalităților vamale. FAS Vînzătorul își îndeplinește obligația de livrare în momentul în care marfa a fost pusă de-a lungul vasului, pe chei sau pe șlepuri, barje sau pe bac, în portul de încărcare convenit. Aceasta înseamnă că toate costurile și riscurile de pierdere sau deteriorare a mărfii sînt suportate din acel moment de cumpărător. FOB Vînzătorul își îndeplinește obligația de livrare în momentul în care marfa a trecut balustrada vasului în portul de încărcare convenit. Costurile și ris

16 curile de pierdere și deteriorare a mărfii sînt suportate din acel moment de cumpărător. Regulile INCOTERMS 2010 au păstrat, în linii mari, modul de prezentare a obligaţiilor reciproce (unul faţă de celălalt) dintre vînzător şi cumpărător (sistemul oglindă ), utilizînd aceleaşi rubrici, zece în total, numerotate de la A1 la A10, pentru vînzător şi de la B1 la B10, pentru cumpărător. A. Obligaţiile vînzătorului: B. Obligaţiile cumpărătorului: A1. Obligaţiile generale ale B1. Obligaţiile generale ale vînzătorului cumpărătorului A2. Licenţe, autorizaţii, B2. Licenţe, autorizaţii, informaţii informaţii privind securitatea mărfii şi alte formalităţi privind securitatea mărfii şi alte formalităţi Anexa B Informaţii suplimentare Sugestii pentru informare Legislația UE Regulamentul Consiliului nr. 2913/92 art ; Regulamentul Comisiei nr. 2454/1992 art a; Compendiu de evaluare vamală al Comisiei A3. Contractul de transport B3. Contractul de transport şi de asigurare A3a) Contractul de transport A3b) Contractul de asigurare şi de asigurare B3a) Contractul de transport B3b) Contractul de asigurare A4. Livrarea B4. Preluarea livrării A5. Transferul riscurilor B5. Transferul riscurilor A6. Alocarea costurilor B6. Alocarea costurilor A7. Avizarea cumpărătorului B7. Avizarea vînzătorului A8. Documentul de livrare B8. Dovada livrării A9. Verificare, ambalarea şi B9. Inspecţia mărfii marcarea mărfii A10. Asistenţa privind B10. Asistenţa privind informaţiile informaţiile şi costurile aferente şi costurile aferente Organizația Mondială a Vămilor Organizația Mondială a Comerțului Acest ghid a fost realizat cu sprijinul Programului USAID Comerţ, Investiţii și Reglementarea Activităţii de Întreprinzător (BRITE). Conţinutul ghidului nu reflectă neapărat opinia Agenţiei Statelor Unite pentru Dezvoltare Internaţională sau a Guvernului S.U.A. Principalele amendamente de ordin vamal prevăzute de Politica bugetar-fiscală-2016 La a intrat în vigoare Legea cu privire la modificarea şi completarea unor acte legislative nr. 138 din (Monitorul Oficial nr /401 din ), prin care a fost aprobată politica fiscală, vamală și bugetară pe anul Cele mai importante acte legislative, aferente domeniului de activitate a Serviciului Vamal, care au fost modificate de legea menționată, sînt: Codul fiscal nr.1163-xiii din 24 aprilie 1997, titlurile III și IV; Legea nr.1380-xiii din 20 noiembrie 1997 cu privire la tariful vamal; Legea nr.1417-xiii din 17 decembrie 1997 pentru punerea în aplicare a titlului III al Codului fiscal; Legea nr.1540-xiii din 25 februarie 1998 privind plata pentru poluarea mediului; Legea nr.1054-xiv din 16 iunie 2000 pentru punerea în aplicare a titlului IV din Codul fiscal; Codul vamal al Republicii Moldova nr XIV din 20 iulie 2000; Legea nr.172 din 25 iulie 2014 privind aprobarea Nomenclaturii combinate a mărfurilor. Cu excepția modificărilor operate la Legea nr XIII din 25 februarie 1998 privind plata pentru poluarea mediului, care vor intra în vigoare la și celor la Legea nr.172 din 25 iulie 2014 privind aprobarea Nomenclaturii combinate a mărfurilor, care a intrat în vigoare retroactiv, din , toate noile prevederi au intrat în vigoare din momentul publicării, adică din În acest articol ne propunem să sistematizăm unele aspecte ale prevederilor Legii cu privire la modificarea şi completarea unor acte legislative nr. 138 din , evidențiind aspectul impozitării importului de mărfuri. Principalele amendamente de ordin vamal (sub aspect de impozitare) ce se conţin în acest set sînt următoarele: MODIFICĂRI CE AU DREPT SCOP PERFECȚIONAREA, CONCRETIZAREA ȘI CORELAREA LEGISLAȚIEI FISCALE ȘI VAMALE La această categorie se pot califica modificările, prin care au fost introduse codurile mărfurilor, acolo unde ele lipseau sau au suferit schimbări datorită modificării Legii privind aprobarea Nomenclaturii combinate a mărfurilor. Asemenea concretizări ale pozițiilor tarifare au fost operate în Codul fiscal, în Legea cu privire la tariful vamal, Legea pentru punerea în aplicare a Titlului IV al Codului fiscal ș.a. Aceste completări pun bazele implementării TARIM-ului, care, la fel, a fost ridicat la rang de lege prin completarea Legii nr.172 din 24 iulie 2014 cu art.11, care stipulează: Art.I1. (1) În temeiul Nomenclaturii combinate a mărfurilor se elaborează şi se gestionează Tariful Vamal Integrat al Republicii Moldova (în continuare TARIM)

17 (2) În TARIM sînt stocate informaţii cu privire la măsurile tarifare şi măsurile de politică economică aplicabile mărfurilor importate în Republica Moldova/exportate din Republica Moldova. (3) Autorităţile publice centrale şi locale prezintă în mod obligatoriu Comisiei interdepartamentale pentru instituirea şi gestionarea TARIM-ului toate proiectele de acte legislative şi normative care prevăd introducerea măsurilor tarifare şi/sau a măsurilor de politică economică aplicabile mărfurilor importate în Republica Moldova/ exportate din Republica Moldova, în vederea determinării poziţiilor şi subpoziţiilor TARIMului şi introducerii acestora în baza de date a TARIM-ului. (4) TARIM-ul are caracter obligatoriu şi se utilizează în procesul de vămuire a mărfurilor pentru stabilirea măsurilor tarifare şi măsurilor de politică economică aplicabile la importul mărfurilor în Republica Moldova/exportul mărfurilor din Republica Moldova. (5) TARIM-ul este publicat pe pagina web oficială a Serviciului Vamal. (6) TARIM-ul cuprinde: a) Nomenclatura combinată a mărfurilor; b) subdiviziuni suplimentare, denumite subpoziţii TARIM, care se identifică prin cea de a zecea şi cea de a unsprezecea cifră care, împreună cu codul poziţiei tarifare din Nomenclatura combinată a mărfurilor, formează codul TARIM. În absenţa subdiviziunilor, a zecea cifră şi a unsprezecea sînt 00 ; c) taxe vamale aplicabile şi alte drepturi de import/export; d) regimul tarifar preferenţial (inclusiv pe bază de contingente tarifare preferenţiale); e) taxe antidumping; f) prohibiţii; g) restricţii; h) coduri adiţionale; i) referiri la actele normative care prevăd măsuri tarifare şi măsuri de politică economică. În mod excepţional, se poate utiliza un cod adiţional TARIM din patru cifre pentru aplicarea de măsuri specifice, care nu sînt codificate sau care nu sînt codificate integral la nivelul cifrelor a zecea şi a unsprezecea. MODIFICĂRI AFERENTE IMPOZITĂRII IMPORTULUI DE MĂRFURI Cele mai semnificative modificări și completări în Codul fiscal în domeniul de referință sînt: Ajustarea prin majorare a cotelor accizelor la produsele petroliere (benzina, motorina şi derivaţii acestora, gazele lichefiate şi naturale), așa cum prevede art.122 alin.(2) din Codul fiscal, coeficientul de indexare fiind creşterea anuală a produsului intern brut nominal prognozat pentru anul respectiv faţă de anul precedent. Aceste majorări vor contribui la acumularea de surse financiare suplimentare la bugetul de stat. Majorarea cotei accizului pentru ţigaretele cu filtru şi fără filtru, în scopul ajustării graduale a acestora la nivelul ţărilor din regiune, inclusiv la standardele europene, fapt ce va permite acumularea de noi surse financiare la buget. Totodată, această ajustare are menirea să descurajeze consumul de tutun, în beneficiul sănătăţii populaţiei. MODIFICĂRI LEGATE DE ACORDAREA UNOR NOI FACILITĂȚI LA IMPORT Începînd cu data intrării în vigoare a politicii bugetarfiscale facilități la import sînt prevăzute de următoarele acte legislative: Anexa la Legea privind aprobarea Nomenclaturii combinate a mărfurilor: Pentru un șir de mărfuri (preponderent materii prime), taxa vamală a fost micșorată retroactiv (din ) pînă la 1% din valoarea în vamă, ceea ce va avea un efect pozitiv în optimizarea cheltuielilor legate de producerea mărfurilor originare din Republica Moldova, destinate exportului în general, precum și în țările-membre CEF- TA și în Uniunea Europeană în particular, dat fiind faptul, că regulile de origine aferente Acordului de comerț liber CEFTA și Acordului de Asociere interzic utilizarea materiei prime neoriginare fără achitarea taxei vamale la import (regula draw-back). Articolul 14 din Protocolul II la Acordul de Asociere RM-UE şi articolul 15 din Anexa 4 la Acordul Central European de Comerţ Liber (CEF- TA) prevăd acordarea de preferinţe la import pentru mărfurile originare, în cazul în care pentru materialele neoriginare din Republica Moldova utilizate la fabricarea mărfurilor originare nu s-a beneficiat de nici o restituire sau scutire de taxe vamale şi că toate taxele vamale sau taxele cu efect echivalent aplicabile respectivelor materiale au fost efectiv achitate. Reieşind din cele expuse, mărfurile originare din Republica Moldova, obţinute cu utilizarea materiei prime, materialelor, accesoriilor, ambalajului primar şi articolelor de completare neoriginare din Republica Moldova, pot fi exportate în Uniunea Europeană sau în ţările-membre CEFTA în regim preferenţial (cu dovadă de origine preferenţială - certificat de origine/declaraţie de origine) doar în cazul aplicării taxelor vamale sau taxelor cu efect echivalent pentru materia primă, materialele, accesoriilor, ambalajul primar şi articolele de completare respective utilizate la fabricarea mărfurilor ce urmează a fi exportate (care nu au fost achitate la momentul importului). De asemenea, nu se va beneficia nici de restituirea taxei vamale în cazul, în care la exportul produselor compensatoare a fost emisă o dovadă de origine preferenţială, care a fost acceptată de ţara de import. Legea nr.1380-xiii din 20 noiembrie 1997 cu privire la tariful vamal: Articolul 4 a fost completat cu alineatul (6) cu următorul cuprins: (6) Operaţiunile de import-export efectuate de către agenţii economici aflaţi pe teritoriul Republicii Moldova care nu au relaţii fiscale cu sistemul ei bugetar se realizează în modul aprobat de Guvern. Astfel, au fost restabilite normele care reglementează faptul că operaţiunile de import-export efectuate de către agenţii economici aflaţi pe teritoriul Republicii Moldova care nu au relaţii fiscale cu sistemul ei bugetar se realizează în modul aprobat de Guvern (Hotărîrea Guvernului nr.1001 din 19 septembrie 2001 cu privire la declararea mărfurilor de către agenţii economici din raioanele de est ale Republicii Moldova). Această modificare a fost efectuată în scopul aducerii în concordanţă cu prevederile art.4 alin.(2) din Legea pentru punerea în aplicare a titlului III al Codului fiscal nr.1417-xiii din 17 decembrie 1997, art.4 alin.(5) din Legea pentru punerea în aplicare a titlului IV din Codul fiscal nr XIV din 16 iunie 2000, care prevăd expres că aceste aspecte sînt reglementate de Guvern. Articolul 28 al Legii cu privire la tariful vamal, care prevede scutirea de taxa vamală la import, a fost completat cu literele y2), z1) și z2) cu următorul cuprins: y2) generatoarele electrice de o putere de peste 75 kw, dar de maximum 375 kw de la poziţia tarifară , părţile pentru grupurile electrogene de la poziţia tarifară , aparatura pentru comutarea circuitelor electrice de la poziţia tarifară ; articolul se completează cu literele z1) şi z2) cu următorul cuprins: z1) materia primă medicamentoasă, materialele, articolele, ambalajul primar şi secundar utilizate la prepararea şi producerea medicamentelor, autorizate de Ministerul Sănătăţii, cu excepţia alcoolului etilic, mijloacelor cosmetice, conform listei aprobate de Guvern; z2) dializoarele de la poziţia tarifară Totodată, a fost operată modificarea art.29, prin care se permite restituirea taxei pentru efectuarea procedurilor vamale încasate, în cazul în care au fost comise erori tehnice şi/sau de calcul, precum şi în cazul cînd au fost încasate sume ale taxei pentru efectuarea procedurilor vamale nedatorate conform legislaţiei. Aceeași modificare a fost operată şi în Codul vamal

18 Codul vamal al Republicii Moldova nr.1149-xiv din 20 iulie 2000: Cea mai semnificativă completare a Codului vamal, aferentă tematicii prezentului articol, ține de Articolul 124, care a fost completat cu alineatul (12) cu următorul cuprins: (12) Prin derogare de la prevederile alin.(1), importatorii care deţin statutul de agent economic autorizat în conformitate cu art.1951 dispun de dreptul la plata drepturilor de import după depunerea (validarea) declaraţiei vamale. Prelungirea termenului de plată nu poate depăşi 30 de zile calendaristice de la validarea declaraţiei vamale. În acest caz, depunerea declaraţiei vamale este condiţionată de constituirea unei garanţii în cuantum deplin al drepturilor de import. În cazul în care termenul respectiv expiră în ziua/zile de odihnă/sărbătoare, acesta se prelungeşte pînă în prima zi de lucru imediat următoare zilelor de odihnă/sărbătoare. Introducerea conceptului privind amînarea termenului de plată a drepturilor de import (TVA, accize, taxa vamală) acordă agenţilor economici care deţin statutul de agent economic autorizat (AEO) dreptul de a achita drepturile de import după depunerea declaraţiei vamale, în termen de 30 zile calendaristice de la validarea acesteia, cu condiţia constituirii unei garanţii în cuantum deplin al drepturilor de import. Completările respective au drept scop îmbunătăţirea climatului investiţional al ţării, facilitarea comerţului, sporirea volumului mărfurilor importate/exportate, creşterea capacităţilor de producere care sînt în raport direct cu accelerarea traficului de mărfuri, inclusiv peste frontiera vamală. Totodată, implementarea conceptului menţionat va fi benefică pentru agenții economici importatori, creînd posibilitatea de eliberare temporară a fluxului financiar al întreprinderilor, obţinerii unor credite bancare avantajoase, acumulării surselor necesare şi o flexibilitate în planificarea cheltuielilor și luarea deciziilor. Prevederile menţionate au drept scop, de asemenea, ajustarea legislaţiei vamale naţionale la prevederile Regulamentului (CEE) nr. 2913/92 al Consiliului din 12 octombrie 1992 de instituire a Codului Vamal Comunitar şi Convenţiei internaționale privind simplificarea și armonizarea regimurilor vamale (Convenția de la Kyoto). A suferit modificări esențiale art.130 al Codului vamal. În afară de modificarea menționată mai sus (privind restituirea taxei pentru efectuarea procedurilor vamale),a fost expus într-o nouă redacție alineatul (2), care prevede interzicerea restituirii drepturilor de import sau de export creditorilor plătitorului vamal. De altfel, această interzicere a fost introdusă și în Codul fiscal cu referință la TVA și accize, precum și în Legea cu privire la tariful vamal (taxa vamală). Codul fiscal: În afară de modificările de ordin redacțional menționate deja, au fost operate modificări menite să faciliteze importul unor anumite categorii de mărfuri. Astfel art.103 alineat (1) al Titlului III al Codului fiscal a fost completat cu prevederi care scutesc de TVA importul: autoturismelor cu motor electric de la poziția tarifară ; rachetelor contra grindinei de la poziţia tarifară 3604; turbinelor hidraulice cu puterea maximum 1000 kw de la poziţia tarifară ; generatoarelor electrice de o putere de peste 75 kw, dar de maximum 375 kw de la poziţia tarifară ; părţilor pentru grupurile electrogene de la poziţia tarifară ; aparaturii pentru comutarea circuitelor electrice de la poziţia tarifară Concomitent, punctul 31), care prevedea scutirea de TVA a utilajelor și tehnicii pentru colectarea, prelucrarea și reciclarea deșeurilor menajere, a fost completat cu poziția tarifară ex.8477 maşini şi aparate pentru prelucrarea cauciucului sau a materialelor plastice. De această facilitate fiscală vor beneficia agenţii economici care deţin autorizaţie pentru desfăşurarea activităţii de colectare, prelucrare, reciclare a deşeurilor menajere şi utilizează utilajul şi tehnica menționată nemijlocit în domeniul lor de activitate. Modificarea articolului 109, alineatul (1) al Codului fiscal este în concordanță cu noua prevedere a art.124 alin.(12) din Codul vamal și prevede: (1) Pentru mărfurile importate, termenul obligaţiei fiscale se consideră data declarării mărfurilor la punctele vamale sau, în cazul prevăzut la art.124 alin. (12) din Codul vamal, data prelungirii termenului de plată, iar data achitării data depunerii de către importator (declarant) sau de către un terţ a mijloacelor băneşti la casieria organului vamal sau la Contul Unic Trezorerial, confirmată printr-un extras din contul bancar. La serviciile importate, termenul obligaţiei fiscale şi data achitării T.V.A. se consideră data efectuării plăţii, inclusiv a plăţii prealabile pentru importul de servicii. Totodată, prin modificarea Articolului 124 al Titlului IV al Codului fiscal au fost introduse noi înlesniri la plata accizelor, prin completarea cu alineatele (15)- (17) cu următorul cuprins: (15) Se scuteşte de acciz alcoolul etilic nedenaturat de la poziţiile tarifare şi , destinat producerii farmaceutice şi utilizării în medicină, în limita volumului contingentului anual stabilit de Guvern. (16) Alcoolul etilic nedenaturat de la poziţia tarifară , destinat utilizării în industria de parfumerie şi cosmetică, este scutit de plata accizelor în limita volumului stabilit de ministerul de ramură, coordonat cu Inspectoratul Fiscal Principal de Stat şi Serviciul Vamal, în vederea realizării programului de activitate al industriei de parfumerie şi cosmetică pe anul respectiv. (17) Mărfurile de la poziţiile tarifare şi produse pe teritoriul ţării sînt scutite de plata accizului. O altă noutate este și completarea Notelor din anexa nr.2 la titlul IV cu punctul 3 cu următorul cuprins: 3. Prin derogare de la prezenta anexă, cota accizului se micşorează cu 50% pentru autoturismele de la poziţia tarifară 8703 cu motor hibrid. La fel de importante sînt și unele modificări ale legislației, care scutesc Serviciul Vamal de unele sarcini improprii. Astfel, Legea nr.138/2016 a exclus din art.11 al Legii nr.1540-xiii/1998 prevederea referitoare la responsabilitatea Serviciului Vamal pentru încasarea și transferul la bugetul de stat a plății pentru importul mărfurilor care, în procesul utilizării, cauzează poluarea mediului. Această sarcină, începînd cu , îi va reveni ministerului de resort. La fel, încasarea taxei pentru folosirea drumurilor (vinieta) a fost pusă în sarcina Ministerului Transporturilor şi Infrastructurii Drumurilor începînd cu Modificarea art.3484 al Codului fiscal stabilește că responsabilitatea pentru calcularea şi încasarea taxei pentru folosirea drumurilor Republicii Moldova de către autovehiculele neînmatriculate în Republica Moldova, clasificate la poziţia tarifară 8703, şi de către remorcile ataşate la acestea, clasificate la poziţia tarifară 8716 (vinieta), se transmite de la Serviciul Vamal în competenţa Ministerului Transporturilor şi Infrastructurii Drumurilor. Aceste modificări vor avea un impact pozitiv asupra indicatorilor de performanţă privind facilitarea traficului internaţional. Transferul de competențe, menționat mai sus, este și conform practicilor din țările-membre ale Uniunii Europene (Ungaria, România, Bulgaria), unde competenţele de încasare a vinietei sînt atribuite instituţiilor de stat care gestionează transportul şi infrastructura, iar achitarea acestei taxe poate fi realizată pe teritoriul statului, inclusiv după traversarea frontierei de stat. Valentina Popa, sef-interimar Direcţia venituri vamale 34 35

19 36 Anexa Pentru aprobarea Regulamentului privind modul de declarare a valorii în vamă a mărfurilor În conformitate cu prevederile Acordului de Asociere între Republica Moldova, pe de o parte, şi Uniunea Europeană şi Comunitatea Europeană a Energiei Atomice şi statele-membre ale acestora, pe de altă parte, ratificat prin Legea nr.112 din 2 iulie 2014 (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2014, nr , art.442), precum şi în vederea executării dispoziţiilor capitolelor I, III şi IV din Legea nr.1380-xiii din 20 noiembrie 1997 cu privire la tariful vamal (republicată în Monitorul Oficial al Republicii Moldova, ediţie specială din 1 ianuarie 2007), cu modificările şi completările ulterioare, Guvernul HOTĂRĂŞTE: Se aprobă Regulamentul privind modul de declarare a valorii în vamă a mărfurilor, conform anexei nr.1 Prezenta hotărîre intră în vigoare la 3 luni din momentul publicării în Monitorul Oficial al Republicii Moldova. Se abrogă unele hotărîri de Guvern, conform anexei nr.2. Prim-ministru PAVEL FILIP Anexa nr.1 la Hotărîrea Guvernului nr. din 2016 REGULAMENTUL privind modul de declarare a valorii în vamă a mărfurilor Regulamentul privind modul de declarare a valorii în vamă a mărfurilor transpune art.29 alin. (3) din Regulamentul (CEE) nr. 2913/92 al Consiliului din 12 octombrie 1992 de instituire a Codului Vamal Comunitar, publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 302 din 19 octombrie 1992 şi transpune parţial Titlul V din Regulamentul (CEE) nr. 2454/93 al Comisiei din 2 iulie 1993 de stabilire a unor dispoziţii de aplicare a Regulamentului (CEE) nr. 2913/92 al Consiliului de instituire a Codului Vamal Comunitar, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 253 din 11 octombrie I. DISPOZIŢII GENERALE 1. Regulamentul privind modul de declarare a valorii în vamă a mărfurilor (în continuare Regulament) stabileşte modul de determinare şi declarare a valorii în vamă a mărfurilor importate, precum şi procedura de control a corectitudinii determinării valorii în vamă. Organul vamal va dezvolta o bază de date naţională de determinare a valorii în vamă, utilizată în calitate de instrument bazat pe conceptul de evaluare şi gestionare a riscului potenţial în ceea ce priveşte corectitudinea valorii în vamă declarate. 2. În cazul în care mărfurile declarate pentru punerea în liberă circulaţie reprezintă o parte dintro cantitate mai mare de mărfuri similare cumpărate în contextul unei tranzacţii unice, preţul plătit sau de plătit în conformitate cu art.11 din Legea nr.1380-xiii din 20 noiembrie 1997 cu privire la tariful vamal este un preţ calculat proporţional, în funcţie de cantităţile declarate în raport cu cantitatea totală cumpărată. O repartizare proporţională a preţului efectiv plătit sau de plătit se aplică de asemenea în cazul pierderii parţiale sau în cazul unei daune, ca urmare a influenţei factorilor naturali în timpul transportării, manipulării şi/sau depozitării mărfurilor, înainte de vămuire, dacă aceşti factori sînt confirmaţi prin acte emise de către transportator, compania de asigurări, organul de poliţie şi/sau alt organ de competenţă pentru situaţiile respective. După punerea în liberă circulaţie a mărfurilor, modificarea de către vînzător, în favoarea cumpărătorului, a preţului efectiv plătit sau de plătit pentru acestea se ia în considerare în scopul stabilirii valorii în vamă potrivit art.11 din Legea cu privire la tariful vamal, în cazul în care la cererea organului vamal se demonstrează: că aceste mărfuri erau defecte la data acceptării declaraţiei vamale; şi că vînzătorul a efectuat modificarea preţului în conformitate cu obligaţia contractuală de garanţie prevăzută de contractul de vînzarecumpărare încheiat înainte de punerea mărfurilor în liberă circulaţie; şi că defectul mărfurilor menţionate nu a fost luat în considerare în contractul de vînzarecumpărare aferent. Preţul efectiv plătit sau de plătit pentru mărfuri, modificat în conformitate cu alineatul trei din prezentul punct este luat în considerare numai dacă această modificare a avut loc într-un termen de douăsprezece luni de la data acceptării declaraţiei de punere în liberă circulaţie a mărfurilor. În cazul în care, pînă la punerea mărfurilor în liberă circulaţie, se constată pe baza actului de control fizic sau actului de verificare prealabilă, că, cantităţile de marfă efectiv stabilite sînt mai mici comparativ cu cantităţile înscrise în documentele aferente tranzacţiei de import, valoarea în vamă se determină potrivit datelor din actele care au însoţit marfa. Recalcularea valorii în vamă şi, respectiv, a drepturilor de import se efectuează la solicitarea scrisă a declarantului, cu prezentarea următoarelor acte: 37

20 factura nouă emisă de vînzător/expeditor cu referire la factura precedentă; documentul bancar ce confirmă restituirea plăţii pentru marfa în minus/ sau acordul între părţi ce stabileşte că plata rămîne pentru livrările următoare sau marfa lipsă va fi livrată ulterior; documentul vamal din ţara de export care confirmă rectificarea cantităţii de marfă exportată; alte documente, din proprie iniţiativă a declarantului, ce atesta soluţionarea revendicărilor. 3. În cazul în care preţul efectiv plătit sau de plătit stabilit potrivit art.11 din Legea cu privire la tariful vamal include o sumă care reprezintă o taxă internă exigibilă în ţara exportatoare cu privire la mărfurile de evaluat, această sumă nu se include în valoarea în vamă cu condiţia să se demonstreze organului vamal că mărfurile respective au fost exonerate de această taxă în beneficiul cumpărătorului. În sensul prezentulului punct, taxa internă exigibilă în ţara exportatoare reprezintă o taxă (o plată) efectuată în ţara de export cu privire la mărfurile de evaluat, care urmează a fi restituită cumpărătorului cu condiţia realizării exportului acestor mărfuri. În cazul în care la momentul vămuirii suma menţionată la alineatul unu din prezentul punct este distinctă de preţul pentru marfa declarată şi cumpărătorul demonstrează organului vamal prin prezentarea facturii şi bonului de plată (persoane fizice) sau documentului bancar ce confirmă restituirea acestei taxe pe cont (persoane juridice) drept dovadă că mărfurile respective au fost exonerate de această taxă în beneficiul cumpărătorului, suma restituită nu se include în valoarea în vamă. În cazul în care la momentul vămuirii dovezile menţionate la alineatul trei sînt lipsă taxa menţionată la alineatul unu din prezentul punct se include în valoarea în vamă. Recalcularea valorii în vamă şi respectiv a drepturilor de import se efectuează la solicitarea scrisă a declarantului, cu condiţia respectării cerinţelor specificate la alineatul trei din prezentul punct. 4 În sensul art.11 din Legea cu privire la tariful vamal, valoarea în vamă a mărfurilor importate constituie valoarea de tranzacţie, respectiv preţul efectiv plătit sau de plătit pentru mărfuri atunci cînd acestea sînt vîndute pentru export în Republica Moldova. Faptul că mărfurile care fac obiectul unei vînzări sînt declarate pentru a fi puse în liberă circulaţie se consideră drept indiciu suficient că ele au fost vîndute pentru export în Republica Moldova. În cazul unor vînzări succesive înainte de evaluare, numai ultima vînzare care a condus la introducerea mărfurilor pe teritoriul vamal al Republicii Moldova sau vînzarea care are loc pe teritoriul vamal al Republicii Moldova înainte de punerea în liberă circulaţie a mărfurilor, constituie un astfel de indiciu. În cazul vînzărilor succesive se aplică prevederile pct.9 din prezentul Regulament. În cazul utilizării mărfurilor în afara teritoriului vamal al Republicii Moldova între data vînzării şi data punerii în liberă circulaţie, nu se impune ca valoarea în vamă să fie valoarea de tranzacţie. 5. Preţul efectiv plătit sau de plătit este format din suma plăţilor efectuate sau care trebuie efectuate de cumpărător către sau în beneficiul vînzătorului pentru mărfurile importate şi include toate plăţile efectuate sau care trebuie efectuate ca o condiţie a vînzării mărfurilor importate de către cumpărător către vînzător sau de către cumpărător către o terţă parte pentru a îndeplini o obligaţie a vînzătorului. Plata nu trebuie să fie obligatoriu sub forma unui transfer de mijloace băneşti. Plata poate fi efectuată prin acreditive sau printr-un instrument negociabil şi poate fi făcută direct sau indirect. Activităţile, inclusiv cele de comercializare, întreprinse de cumpărător pe cont propriu, altele decît cele pentru care se prevede o ajustare la art.11 alin. (1) din Legea cu privire la tariful vamal, nu sînt considerate a fi o plată indirectă către vînzător, chiar dacă ele pot fi considerate în beneficiul cumpărătorului sau au fost întreprinse prin acord cu vînzătorul, iar costul lor nu se adaugă la preţul efectiv plătit sau de plătit atunci cînd se stabileşte valoarea în vamă a mărfurilor importate. În sensul alineatului doi din prezentul punct activităţi de comercializare reprezintă toate activităţile legate de acţiunile de publicitate şi de promovare a vînzării mărfurilor în cauză, precum şi toate activităţile legate de garanţiile aferente. Astfel de activităţi desfăşurate de cumpărător se consideră ca fiind întreprinse pe seama sa, chiar dacă ele rezultă dintr-o obligaţie ce revine cumpărătorului în baza unui acord încheiat cu vînzătorul. 6. În sensul art.11 alin.(4) lit.b) din Legea cu privire la tariful vamal, cînd vînzarea mărfii şi valoarea tranzacţiei depind de respectarea unor condiţii, însă a căror valoare se poate determina cu privire la mărfurile de evaluat, această valoare se consideră drept plată indirectă a unei părţi din preţul efectiv plătit sau de plătit, efectuată de cumpărător către vînzător, atîta timp cît condiţia sau prestaţia în cauză nu se referă: nici la o activitate menţionată la pct.5 alineatul doi din prezentul Regulament; nici la un element care se adaugă la preţul efectiv plătit sau de plătit în conformitate cu dispoziţiile art.11 alin.(1) din Legea cu privire la tariful vamal. 7. În cazul în care containerele menţionate la art.11 alin.(1) lit.b) a doua liniuţă din Legea cu privire la tariful vamal, fac obiectul unor importuri repetate, la cererea declarantului, costul acestora este defalcat corespunzător, în conformitate cu principiile contabile general admise. 8. În sensul art.11 alin.(1) lit.c) liniuţa a patra din Legea cu privire la tariful vamal, costurile de cercetare şi schiţele preliminare de proiectare nu se includ în valoarea în vamă. 9. Organul vamal este în drept să nu determine valoarea în vamă a mărfurilor importate pe baza metodei valorii de tranzacţie, în cazul în care, în conformitate cu procedura vizată la alineatul doi din prezentul punct, are îndoieli întemeiate că valoarea declarată nu reprezintă suma totală, plătită sau de plătit, menţionată la art.11 din Legea cu privire la tariful vamal. În situaţia prevăzută la alineatul unu din prezentul punct, organul vamal este în drept să solicite informaţii suplimentare în conformitate cu pct.27 alineatul cinci şi pct.29 alineatul doi din prezentul Regulament. În cazul în care aceste îndoieli persistă, înainte de a lua o decizie, organul vamal informează în scris, la cererea scrisă a declarantului, privind motivele pe care se întemeiază aceste îndoieli şi îi acordă un termen rezonabil de răspuns, dar care nu va depăşi termenul prevăzut în art.199 din Codul vamal al Republicii Moldova nr.1149-xiv din 20 iulie Decizia luată de către organul vamal este comunicată în scris persoanei interesate. Dezacordul cu privire la decizia organului vamal nu scuteşte declarantul de obligativitatea conformării la cerinţele stabilite. Actele şi informaţiile suplimentare pentru confirmarea valorii în vamă se vor solicita conform actelor normative, emise de către Serviciul Vamal. 10. În sensul art.12 şi14 din Legea cu privire la tariful vamal (valoarea de tranzacţie a mărfurilor identice), valoarea în vamă se determină prin corelare cu valoarea de tranzacţie a unor mărfuri identice vîndute în aceleaşi condiţii comerciale şi aproximativ în aceleaşi cantităţi cu a mărfurilor de evaluat. În absenţa unei astfel de vînzări, valoarea în vamă se determină prin corelare cu valoarea de tranzacţie a mărfurilor identice vîndute în condiţii comerciale diferite şi/ sau în cantităţi diferite, ajustate la diferenţele ce pot rezulta din condiţiile comerciale şi/sau cantităţi, cu condiţia ca aceste ajustări să se poată face pe baza elementelor probatorii care stabilesc în mod clar temeinicia şi exactitatea ajustării. În cazul în care cheltuielile prevăzute la art.11 alin. (1) lit.a) din Legea cu privire la tariful vamal se includ în valoarea de tranzacţie, această valoare este ajustată la diferenţele semnificative care pot exista între cheltuielile aferente, pe de o parte, mărfurilor de evaluat şi, pe de altă parte, mărfurilor identice în cauză care provin din diferenţele de distanţă şi moduri de transport diferite. În sensul prezentului punct, valoarea de tranzacţie a mărfurilor identice importate reprezintă o valoare în vamă stabilită anterior în conformitate cu art.11 din Legea cu privire la tariful vamal, ajustată în conformitate cu alineatele unu şi doi din prezentul punct

21 11. La aplicarea art.13 şi 14 din Legea cu privire la tariful vamal (valoarea de tranzacţie a mărfurilor similare), valoarea în vamă se determină prin corelare cu valoarea de tranzacţie a unor mărfuri similare în cadrul unei vînzări în aceleaşi condiţii comerciale şi aproximativ în aceleaşi cantităţi egale ca în cazul mărfurilor supuse evaluării. Cînd nu se identifică o astfel de vînzare, se aplică valoarea tranzacţiei cu mărfuri similare vîndute în alte condiţii comerciale şi/sau în cantităţi diferite, ajustată pentru a reflecta diferenţele ce pot rezulta din condiţiile comerciale şi/sau cantităţi, cu condiţia ca această ajustare să se poată face pe baza elementelor probatorii care stabilesc în mod clar temeinicia şi exactitatea ajustării. În cazul în care cheltuielile prevăzute art.11 alin.(1) lit.a) din Legea cu privire la tariful vamal se includ în valoarea de tranzacţie, această valoare se ajustează la diferenţele semnificative care pot exista între cheltuielile aferente, pe de o parte, mărfurilor de evaluat şi, pe de alte parte, mărfurilor similare în cauză, care rezultă din diferenţele de distanţă şi moduri de transport diferite. În sensul prezentului punct, valoarea de tranzacţie a mărfurilor similare importate reprezintă o valoare în vamă stabilită anterior în conformitate cu art.11 din Legea cu privire la tariful vamal, ajustată în conformitate cu alineatele unu şi doi din prezentul punct. 12. La aplicarea art.15 din Legea cu privire la tariful vamal determinarea valorii în vamă a mărfurilor are la bază preţul unitar de vînzare pe teritoriul Republicii Moldova, care este stabilit potrivit cerinţelor prevăzute la acelaşi articol. În sensul art.15 din Legea cu privire la tariful vamal, preţul unitar cu care se vînd mărfurile importate în cea mai mare cantitate totală reprezintă preţul cu care se vinde cel mai mare număr de unităţi de produse către persoane care nu sînt în relaţii de interdependenţă cu persoanele de la care cumpără mărfurile în cauză, la primul nivel comercial după import la care se efectuează astfel de vînzări. În sensul art.15 alin.(2) din Legea cu privire la tariful vamal, data cea mai apropiată reprezintă data la care se efectuează vînzări de mărfuri importate sau de mărfuri identice sau similare importate întro cantitate suficientă pentru a stabili preţul unitar. II. DISPOZIŢII CU PRIVIRE LA REDEVENŢE ŞI DREPTURI DE LICENŢĂ 13. În sensul art.11 alin.(1) lit.d) din Legea cu privire la tariful vamal, redevenţele şi taxa de licenţă reprezintă, în special plata pentru utilizarea drepturilor legate de: producerea de mărfuri importate (brevete, desene, modele şi tehnologii de fabricaţie etc.); sau vînzarea la export a mărfurilor importate (mărci de comerţ sau de fabrică, modele înregistrate etc.); sau utilizarea sau revînzarea mărfurilor importate (drepturi de autor, procedee de fabricaţie incorporate inseparabil în mărfurile importate etc.). La stabilirea valorii în vamă a mărfurilor importate în conformitate cu art.11 alin.(1) lit.d) din Legea cu privire la tariful vamal se adaugă redevenţele sau taxa de licenţă la preţul efectiv plătit sau de plătit numai dacă această plată: este legată de mărfurile supuse evaluării; şi constituie o condiţie a vînzării acestor mărfuri. 14. În cazul în care mărfurile importate constituie numai un element sau o componentă a mărfurilor produse în Republica Moldova, se aplică o ajustare a preţului efectiv plătit sau de plătit pentru mărfurile importate numai dacă redevenţele sau taxa de licenţă se referă la aceste mărfuri. În cazul în care mărfurile se importă în stare neasamblată sau înainte de revînzare sînt supuse doar unor operaţiuni simple, precum diluarea sau ambalarea, acest lucru nu împiedică redevenţele sau taxa de licenţă să fie considerate ca referindu-se la mărfurile importate. În cazul în care redevenţele sau taxa de licenţă se referă parţial la mărfurile importate şi parţial la alte elemente sau componente adăugate mărfurilor după import sau de prestări sau servicii ulterioare importului, defalcarea corespunzătoare se face numai în baza datelor obiective şi cuantificabile, în conformitate cu nota interpretativă aferentă art.11 alin.(2) menţionată în anexa nr.4 la Legea cu privire la tariful vamal. 15. Redevenţele sau taxa de licenţă care se referă la dreptul de utilizare a unei mărci de fabrică sau de comerţ se adaugă la preţul efectiv plătit sau de plătit pentru mărfurile importate doar în cazul în care: redevenţa sau taxa de licenţă se referă la mărfuri care se revînd în aceeaşi stare sau care se supun numai unor operaţiuni simple după import; şi mărfurile se comercializează sub marca, aplicată înainte sau după import, pentru care se plăteşte o redevenţă sau taxa de licenţă; şi cumpărătorul nu are libertatea de a-şi procura aceste mărfuri de la alţi furnizori care nu sînt în relaţii de interdependenţă cu vînzătorul. 16. În cazul în care cumpărătorul achită redevenţe sau taxa de licenţă către un terţ, condiţiile menţionate la pct.13 alineatul doi din prezentul Regulament se consideră îndeplinite dacă vînzătorul sau o persoană interdependentă de acesta îi cere cumpărătorului să efectueze această plată. 17. În cazul în care, potrivit clauzelor contractuale, modalitatea de calculare a valorii unei redevenţe sau a unei taxe de licenţă se raportează la preţul mărfurilor importate, se prezumă faptul că plata acestei redevenţe sau taxe de licenţă se referă la mărfurile de evaluat, dacă nu se dovedeşte altfel. În cazul în care valoarea unei redevenţe sau a unei taxe de licenţă în sensul art.11 alin.(1) lit.d) din Legea cu privire la tariful vamal, se calculează independent de preţul mărfurilor importate, plata redevenţelor sau taxei de licenţă, de asemenea, se referă la mărfurile de evaluat. 18. În sensul art.11 alin.(1) lit.d) din Legea cu privire la tariful vamal, nu se ia în considerare ţara de reşedinţă a beneficiarului plăţii redevenţei sau taxei de licenţă. 19. În cazul în care mărfurile sînt achiziţionate de la o persoană, iar redevenţa sau taxa de licenţă este plătită unei alte persoane, plata respectivelor se consideră o condiţie a vînzării mărfurilor. Aceste prevederi sînt specifice şi într-un grup multinaţional cînd vînzătorul sau o persoană asociată acestuia solicită cumpărătorului să efectueze respectiva plată atunci cînd mărfurile sînt achiziţionate de la un membru al grupului, iar redevenţa trebuie plătită unui alt membru al aceluiaşi grup. În mod similar, aceeaşi regulă se aplică şi atunci cînd vînzătorul este beneficiarul unei licenţe a destinatarului redevenţei, iar acesta din urmă controlează condiţiile de vînzare. 20. În cazul în care contractul de vînzare-cumpărare nu prevede în mod explicit obligaţia de a plăti redevenţele şi taxa de licenţă, plata este considerată o condiţie implicită a vînzării, dacă cumpărătorul nu este în drept să cumpere mărfurile de la vînzător, iar vînzătorul nu este în drept să vîndă mărfurile fără plata redevenţelor şi taxei de licenţă de către cumpărător titularului licenţei. 21. În cazul în care, potrivit art.11 alin.(1) lit.d) din Legea cu privire la tariful vamal şi prevederilor prezentului capitol redevenţele sau taxa de licenţă se includ în valoarea în vamă şi la momentul vămuirii pot fi identificate, aceste plăţi se declară concomitent cu alte elemente constitutive ale valorii în vamă. În caz dacă, potrivit art.11 alin.(1) lit.d) din Legea cu privire la tariful vamal şi prevederilor prezentului capitol redevenţele sau taxa de licenţă urmează să fie incluse în valoarea în vamă, însă la momentul vămuirii potrivit clauzelor contractuale acestea nu pot fi stabilite, declarantul este în drept să declare o valoare în vamă provizorie. În situaţia prevăzută la alineatul doi din prezentul punct, determinarea definitivă a valorii în vamă se amînă şi mărfurile sînt plasate în liberă circulaţie cu condiţia că declarantul: a) se obligă, în baza Declaraţiei-angajament, completată potrivit anexei nr.1 la prezentul Regulament şi acceptată de către organul vamal, cu anexarea tuturor actelor relevante, să declare drepturile de import 40 41

22 aferente valorii redevenţelor sau taxei de licenţă imediat, dar nu mai tîrziu de 5 zile lucrătoare din data efectuării de facto a plăţii respective; şi b) constituie o garanţie suficientă care va acoperi drepturile de import calculate din valoarea estimativă a redevenţelor sau taxei de licenţă, reieşind din condiţiile contractuale. Declararea şi achitarea drepturilor de import aferente valorii redevenţelor sau taxei de licenţă stabilite cu caracter definitiv se efectuează la cererea scrisă a declarantului prin întocmirea de către organul vamal a deciziei de regularizare. Pentru întocmirea deciziei de regularizare şi asigurarea repartizării valorii redevenţei sau taxei de licenţă conform articolelor din declaraţia vamală respectivă, declarantul este obligat să pună la dispoziţia organului vamal toate elementele constitutive privitor la denumirea, cantitatea, unitatea de măsură, numărul de referinţă a declaraţiei vamale în detaliu sau în temeiul art.36 din Codul vamal este în drept să declare şi să achite drepturile de import pe baza clasificării tarifare a mărfurilor pentru care se percepe cea mai mare taxă vamală. Neachitarea drepturilor de import aferente valorii redevenţelor sau taxei de licenţă în termenul stabilit în alineatul trei lit.a) se sancţionează potrivit Secţiunii a 39-a din Codul vamal. În acest caz organul vamal procedează la executarea garanţiei. III. DISPOZIŢII REFERITOARE LA LOCUL DE INTRODUCERE PE TERITORIUL VAMAL AL REPUBLICII MOLDOVA 22. În sensul art.11 alin.(1) lit.a) din Legea cu privire la tariful vamal, locul de introducere reprezintă: pentru mărfurile transportate pe cale aeriană aeroportul de destinaţie sau primul aeroport din teritoriul Republicii Moldova, unde a aterizat avionul ce transportă mărfurile şi se efectuează descărcarea acestora; pentru mărfurile transportate pe cale ferată sau pe căi rutiere locul unde este situat primul punct de trecere a frontierei vamale a Republicii Moldova; pentru mărfurile transportate pe cale fluvială portul de descărcare; pentru mărfurile transportate în alte moduri locul unde se traversează frontiera terestră a teritoriului vamal al Republicii Moldova. IV. DISPOZIŢII REFERITOARE LA CHELTUIELILE DE TRANSPORT 23. În vederea aplicării art.11 alin.(1) lit. a) din Legea cu privire la tariful vamal se ia în considerare următoarele: în cazul în care transportarea se efectuează cu diferite tipuri de transport, se iau în calcul cheltuielile pentru fiecare tip de transport; atunci cînd mărfurile sînt facturate la un preţ unic franco destinaţie, cheltuielile aferente transportului în Republica Moldova nu se deduc din acest preţ; în cazul în care transportul este gratuit sau este asigurat de către cumpărător, cheltuielile de transport pînă la locul de introducere, se calculează potrivit tarifelor prevăzute la pct.24, practicate pentru acelaşi tip de transport şi se includ în valoarea în vamă. În lipsa a astfel de informaţii tariful este calculat în baza datelor privind cheltuielile de transportare declarate anterior pentru acelaşi mod de transport, distanţă parcursă şi cantitate (volum) transportată; atunci cînd declaraţia vamală în detaliu cuprinde mai multe articole, cheltuielile pentru transportul, încărcarea, descărcarea, reîncărcarea, transbordarea mărfurilor se repartizează direct proporţional la greutatea brută a mărfii; cheltuielile pentru asigurarea mărfurilor se repartizează direct proporţional la valoarea acestora. 24. Organul administraţiei publice centrale în domeniul transportului şi/sau instituţiile specializate în domeniu prezintă semestrial Serviciului Vamal tarifele existente aplicate pentru diverse moduri de transport. 25. Costurile poştale achitate pînă la locul de destinaţie pentru mărfurile expediate prin poştă se includ în totalitate în valoarea în vamă a acestor mărfuri, cu excepţia costurilor poştale suplimentare percepute în Republica Moldova. V. DISPOZIŢII PRIVIND CURSUL DE SCHIMB 26. În cazul în care pentru stabilirea valorii în vamă a mărfurilor importate este necesară conversia dintro valută străină, potrivit art.127 din Codul vamal se aplică cursul oficial al leului moldovenesc stabilit de Banca Naţională a Moldovei la data apariţiei obligaţiei vamale. VI. DECLARAREA ELEMENTELOR ŞI DOCUMENTELE CARE URMEAZĂ A FI PREZENTATE 27. Pentru declararea valorii în vamă stabilită potrivit art.11 din Legea cu privire la tariful vamal, declarantul întocmeşte şi prezintă o declaraţie pentru valoarea în vamă pe un formular D.V.1, potrivit modelului din anexa nr.2 la prezentul Regulament. În cazul în care, declaraţia vamală în detaliu conţine mai mult de trei articole, formularul D.V.1 este însoţit de una sau mai multe file complementare. Se cere în mod special ca declaraţia pentru valoarea în vamă prevăzută la alineatul unu din prezentul punct să fie întocmită de către declarant sau reprezentantul acestuia care deţin toate elementele relevante. Completarea formularului D.V.1 se efectuează potrivit Instrucţiunii privind completarea declaraţiei pentru valoarea în vamă, conform anexei nr.3 la prezentul Regulament. Declaraţia pentru valoarea în vamă se depune la organul vamal de către persoana menţionată la alineatul doi din prezentul punct, pe propria responsabilitate, concomitent cu declaraţia vamală în detaliu. În cazul în care, valoarea în vamă a mărfurilor se stabileşte în conformitate cu articolele din Legea cu privire la tariful vamal, persoana prevăzută la alineatul doi din prezentul punct declară valoarea în vamă în declaraţia vamală în detaliu şi furnizează organului vamal informaţiile relevante în acest sens. Depunerea la organul vamal a declaraţiei de valoare în conformitate cu alineatul unu din prezentul punct, este echivalentă cu angajarea responsabilităţii persoanei menţionate la alineatul doi, în legătură cu: exactitatea şi integralitatea elementelor înscrise în declaraţie; şi autenticitatea documentelor prezentate în susţinerea acestor elemente; şi furnizarea oricăror informaţii sau documente suplimentare necesare pentru stabilirea valorii în vamă a mărfurilor. 28. Cu excepţia cazurilor în care acest lucru este indispensabil pentru perceperea corectă a drepturilor de import, declaraţia prevăzută la pct.27 alineatul unu din prezentul Regulamnet nu se va depune: în cazul în care valoarea în vamă a mărfurilor importate în cadrul unei tranzacţii nu depăşeşte echivalentul sumei de 5000 euro, cu condiţia ca acestea să nu reprezinte tranzacţii fracţionate sau multiple de la acelaşi expeditor pentru acelaşi destinatar; în cazul plasării mărfurilor sub anumite destinaţii vamale exonerate/suspendate de plata drepturilor de import, cu excepţia taxei pentru proceduri vamale; în cazul introducerii mărfurilor de către persoanele fizice; în cazul în care declarantul deţine statut de agent economic autorizat (AEO). În cazul importurilor de mărfuri de acelaşi tip furnizate de acelaşi vînzător către acelaşi cumpărător în aceleaşi condiţii comerciale, organul vamal este în drept să nu solicite declaraţia de valoare D.V.1 pentru fiecare tranzacţie de import. Aceasta se depune ori de cîte ori se modifică împrejurările tranzacţiei

23 În cazul în care se constată că nu sînt respectate condiţiile prevăzute la alineatul unu şi doi din prezentul punct şi/sau organul vamal a identificat riscul privind inexactitatea valorii declarate, acesta este în drept să solicite declarantului completarea şi prezentarea unui formular D.V Pentru confirmarea valorii în vamă a mărfurilor importate, declarantul prezintă acte potrivit prevederilor pct.291 din Regulamentul de aplicare a destinaţiilor vamale prevăzute de Codul vamal al Republicii Moldova, aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr.1140 din 2 noiembrie În cazul în care organul vamal constată neconcordanţe sau nereguli între datele care se conţin în actele prezentate de declarant şi/sau dacă Sistemul Informaţional Integrat Vamal identifică criteriul de selectivitate în baza procesului de administrare a riscurilor, în temeiul prevederilor art.7 alin.(2) din Legea cu privire la tariful vamal şi pct.292 din Regulamentul de aplicare a destinaţiilor vamale prevăzute de Codul vamal al Republicii Moldova, organul vamal este în drept să solicite declarantului date şi informaţii suplimentare, în funcţie de specificul tranzacţiei. Declarantul, din proprie iniţiativă, este în drept să prezinte şi alte acte, în scopul confirmării valorii în vamă anunţate. 30. Cu excepţia cazurilor cînd nu se depune Declaraţia de valoare D.V.1, conform prevederilor pct.28 din prezentul Regulament, un exemplar al D.V.1, ataşat la declaraţia vamală în detaliu, se păstrează de către organul vamal. VII. PROCEDURA DE CONTROL A VALORII ÎN VAMĂ 31. Verificarea corectitudinii determinării valorii în vamă a mărfurilor importate este efectuată în baza evaluării de către organul vamal a riscurilor determinate/potenţiale în cadrul perfectării tranzacţiilor de import a mărfurilor. 32. La determinarea valorii în vamă a mărfurilor importate în baza valorii tranzacţiei, valoarea în vamă a bunurilor corespunde cu valoarea de tranzacţie, care este egală cu preţul plătit sau de plătit pentru mărfurile importate, ajustată la valoarea elementelor prevăzute la art.11 alin.(1) din Legea cu privire la tariful, în cazul în care nu au fost incluse anterior în valoarea mărfii. În cazul în care valoarea în vamă declarată este stabilită conform metodei valorii tranzacţiei, organul vamal verifică declaraţia vamală şi documentele de însoţire prezentate, pentru a se asigura că: la prezentarea D.V.1 datele din ultima corespund datelor din declaraţia vamală în detaliu şi datelor din actele comerciale şi de transport; valoarea declarată a tranzacţiei, în baza datelor din documentele prezentate sînt corecte, complete; cele declarate sînt descrise în detaliu şi fără echivoc, fiind prezentate suficiente date care specifică marca comercială, în cazul existenţei acesteia; datele din actele prezentate nu conţin date contradictorii; valoarea în vamă a mărfurilor declarate este similară cu cea a altor importatori care au declarat mărfuri identice sau similare în baza valorii de tranzacţie; sînt prezentate organului vamal toate documentele de transport a mărfurilor şi aceste documente îndeplinesc toate condiţiile de livrare, inclusiv plăţile legate de manipulare, transportare, transbordare, depozitare, în funcţie de condiţiile de livrare şi costurile lor; în conformitate cu grupele C şi D din condiţiile de livrare stabilite de Camera Internaţională de Comerţ conform normelor INCOTERMS, preţul plătit sau de plătit a mărfurilor de evaluat include costul de transportare, inclusiv cheltuielile aferente transportării; s-au indicat toate costurile suportate de către cumpărător conform art.11 alin.(1) din Legea cu privire la tariful vamal, drept elemente de inclus în valoarea în vamă; mărfurile pot fi obiectul unor comisioane sau taxe de redevenţă şi de licenţe; mărfurile de evaluat, înainte de prezentarea acestora pentru plasarea în liberă circulaţie nu au fost revîndute şi dacă valoarea tranzacţiei declarate nu este mai mică decît valoarea mărfurilor aferentă vînzării precedente; valoarea declarată pentru mărfurile destinate punerii în liberă circulaţie, care au fost plasate anterior într-un regim vamal suspensiv sau păstrate în depozitele din zonele economice libere este reală şi nu este mai mică decît valoarea facturată declarată în regimul vamal iniţial cu includerea tuturor elementelor constitutive ale valorii în vamă (cu excepţia cazurilor în care preţul a fost influenţat de uzura fizică şi/sau învechire morală); mărfurile de evaluat nu fac parte din cadrul unor livrări gratis: donaţii, cadouri, mostre; nu există restricţii în privinţa drepturilor cumpărătorului asupra mărfii evaluate, cu excepţia restricţiilor admise de art.11 alin.(4) lit.a) din Legea cu privire la tariful vamal; vînzarea mărfii şi valoarea tranzacţiei nu depind de respectarea unor condiţii sau prestaţii a căror valoare nu poate fi determinată, cu referire la mărfurile de evaluat; participanţii la tranzacţie nu sînt persoane interdependente, cu excepţia cazurilor cînd interdependenţa lor nu influenţează valoarea tranzacţiei; alţi factori de risc stabiliţi în funcţie de natura şi specificul tranzacţiei. 33. În cazul în care valoarea în vamă este declarată prin aplicarea articolelor din Legea cu privire la tariful vamal, organul vamal verifică declaraţia vamală şi actele/informaţiile prezentate de către declarant în acest sens pentru a se asigura de corectitudinea determinării valorii în vamă şi aplicării metodei alese în corespundere cu dispoziţiile caracteristice acesteia. Dacă valoarea în vamă declarată corespunde dispoziţiilor de aplicare a metodei alese de către declarant, organul vamal acceptă valoarea şi metoda declarată. Atunci cînd valoarea în vamă determinată de către declarant nu corespunde dispoziţiilor de aplicare a metodei alese, organul vamal acţionează potrivit procedurii vizate la pct.34 alineatul doi din prezentul Regulament. 34. În situaţia în care sînt îndeplinite prevederile de aplicare a metodei de tranzacţie potrivit art.11 din Legea cu privire la tariful vamal, precum şi nu se stabileşte cel puţin unul din factorii de risc specificaţi la pct.32 alineatul doi din prezentul Regulament, totodată nu se constată discrepanţe considerabile prin compararea mărfurilor identice sau similare anterior importate cu cele de evaluat, organul vamal acceptă metoda de tranzacţie. În cazul nerespectării dispoziţiilor alineatului unu sau în situaţia vizată la pct.33 alineatul trei din prezentul Regulament, metoda de tranzacţie nu poate fi acceptată şi organul vamal informează declarantul, prin înmînarea actului de inspecţie despre: a) necesitatea prezentării actelor/informaţiilor suplimentare pentru confirmarea valorii în vamă în termenul ce nu va depăşi prevederile art.199 din Codul vamal; sau b) dreptul de a declara valoarea în vamă a mărfurilor prin aplicarea metodelor prevăzute de articolelor din Legea cu privire la tariful vamal cu dreptul de a plasa mărfurile în liberă circulaţie; sau c) dreptul de constituire de către declarant a unei garanţii suficiente cu dreptul de a plasa mărfurile în liberă circulaţie. 35. În cazul în care declarantul prezintă informaţiile şi/sau actele suplimentare şi urmare a examină

24 rii acestora suspiciunile privind veridicitatea valorii în vamă declarate sînt înlăturate, organul vamal acceptă această valoare. 36. Atunci cînd declarantul furnizează actele şi/sau informaţiile suplimentare, dar în urma examinării acestora suspiciunile privind veridicitatea valorii în vamă declarate nu sînt înlăturate şi/sau persistă factori de risc potenţial (discrepanţe considerabile stabilite prin compararea valorii mărfurilor de evaluat cu valoarea mărfurilor identice sau similare perfectate) sau declarantul nu prezintă în termenul stabilit acte şi/sau informaţii suplimentare, organul vamal informează declarantul prin înmînarea actului de inspecţie, despre: a) dreptul de a declara valoarea în vamă a mărfurilor prin aplicarea consecutivă a metodelor prevăzute de articolelor12-17 din Legea cu privire la tariful vamal; sau b) obligaţia de constituire de către declarant a unei garanţii suficiente în mărimea stabilită de către organul vamal. 37. În sensul alineatului unu din prezentul punct declarantul este informat de către organul vamal în termen de cel mult o zi lucrătoare din momentul prezentării actelor şi/sau informaţiilor suplimentare, dar cu cel puţin o zi înainte de expirarea termenului prevăzut de art.199 din Codul vamal, iar în cazul neprezentării actelor imediat la expirarea termenului stabilit pentru prezentarea acestora. În cazurile specificate la pct.36 din prezentul Regulament, mărfurile se plasează în liberă circulaţie, după cum urmează: a) pentru pct.36 alineatul unu lit.a) efectuarea modificărilor de către declarant în declaraţia vamală în detaliu cu aplicarea altei metode de evaluare vamală acceptată de către organul vamal şi achitarea drepturilor de import; sau b) pentru pct.36 alineatul unu lit.b) constituirea de către declarant a unei garanţii suficiente. 38. Potrivit art.172 alin.(4) din Legea cu privire la tariful vamal, garanţia suficientă reprezintă diferenţa dintre drepturile de import calculate pe baza valorii în vamă a mărfii, determinată de autoritatea vamală cu titlu provizoriu, şi drepturile de import calculate pe baza valorii în vamă declarate de declarant. 39. Garanţia suficientă se depune pînă la acordarea liberului de vamă, în una din formele prevăzute la art.172 alin.(3) din Legea cu privire la tariful vamal. 40. În cazul prevăzut la pct.37 lit.b) din prezentul Regulament, drepturile de import calculate pe baza valorii anunţate de declarant se transferă la bugetul de stat, garanţia oferită printr-un depozit bănesc se transferă în contul trezorerial de garanţii, iar garanţia bancară sau garanţia brokerului vamal se perfectează în biroul vamal în care se efectuează formalităţile vamale de import înainte de acordarea liberului de vamă. 41. Garanţia constituită printr-un depozit bănesc se transferă la rechizitele bancare stabilite de către Ministerul Finanţelor. 42. În cazul în care declarantul dispune constituirea garanţiei suficiente printr-o garanţie bancară sau garanţia brokerului vamal, aceasta se prezintă în original şi se anexează la declaraţia vamală de import a mărfurilor. 43. Garanţia brokerului vamal este asigurată prin depunerea unui depozit bănesc potrivit prevederilor pct.41 din prezentul Regulament sau printr-o scrisoare de garanţie constituită din contul garanţiei globale prevăzută de art.163 alin.(2) lit.c) din Codul vamal. 44. Garanţia bancară sau garanţia brokerului vamal urmează să conţină următoarele elemente obligatorii: denumirea, codul fiscal şi adresa juridică a garantului; numărul şi data garanţiei bancare globale, în cazul în care garanţia se constituie de către brokerul vamal din contul garanţiei globale; denumirea, codul fiscal şi adresa ordonatorului; denumirea, codul fiscal şi adresa beneficiarului; termenul de valabilitate a garanţiei; numărul de înregistrare a declaraţiei vamale de import a mărfurilor pentru care se constituie garanţia; suma drepturilor de import garantată în lei moldoveneşti; conturile bancare de pe care se percepe incontestabil suma garantată pentru achitarea drepturilor de import; faptul irevocabilităţii garanţiei depuse. 45. În cazul în care, garanţia bancară nu înserează numărul de înregistrare a declaraţiei vamale de import pentru care se constituie, concomitent cu prezentarea acesteia, declarantul prezintă o notificare prin care va preciza numărul declaraţiei respective. 46. Garanţia bancară sau garanţia brokerului vamal este recepţionată în original de colaboratorul vamal responsabil pentru perfectare, iar pe copia declarantului se înscrie original recepţionat şi anexat la declaraţia vamală nr. din, cu aplicarea semnăturii şi ştampilei personale. 47. Pentru constituirea garanţiei suficiente, organul vamal stabileşte o valoare provizorie prin utilizarea informaţiilor pe care le deţine la momentul evaluării vamale (de exemplu, datele privind preţurile mărfurilor identice sau similare a căror perfectare vamală a efectuat-o anterior, preţurile de realizare a mărfii în ţara de import, informaţii oferite de către organul vamal din ţara de export în baza acordurilor de cooperare internaţională, preţurile mărfurilor din circuitul comerţului extern, ofertele de preţuri ale producătorilor, inclusiv cele plasate pe paginile oficiale de Internet, alte oferte de preţuri existente pe Internet, cataloage ce conţin descrierea detaliată a mărfurilor, cotaţiile bursiere, datele privind nivelurile admisibile ale comisioanelor, reducerilor, beneficiilor, tarifelor de transportare, concluziile experţilor etc.). 48. După plasarea în liberă circulaţie a mărfurilor pentru care s-a constituit o garanţie, stabilirea valorii în vamă cu caracter definitiv se efectuează după examinarea actelor aferente tranzacţiei de import şi/sau prezentate suplimentar la cererea organului vamal, sau prezentate de către declarant din propria iniţiativă. În cazul în care informaţia conţinută în actele prezentate nu atestă valoarea reală a mărfurilor, pentru stabilirea valorii în vamă cu caracter definitiv organul vamal întreprinde acţiuni de control prin audit postvămuire şi/sau solicitare administrativă către autoritatea vamală a ţării de expediţie privind verificarea exactităţii valorii de export. Organul vamal va efectua procedura stabilirii valorii în vamă cu caracter definitiv în termenul de valabilitate al garanţiei, stabilit potrivit art.172 din Legea cu privire la tariful vamal. 49. În cazul în care, în urma întreprinderii acţiunilor vizate la pct.48 din prezentul Regulament valoarea în vamă declarată se demonstrează, organul vamal stabileşte valoarea în vamă cu caracter definitiv care corespunde valorii declarate. În situaţia prevăzută la alineatul unu din prezentul punct organul vamal informează declarantul prin actul de inspecţie, în termen de trei zile lucrătoare de la luarea deciziei, despre faptul confirmării valorii declarate şi despre dispunerea restituirii garanţiei constituite. În situaţia în care garanţia suficientă s-a constituit prin garanţie bancară sau garanţia brokerului vamal, originalul garanţiei se returnează declarantului. Pe copia de pe scrisoarea de garanţie se înscrie originalul restituit declarantului şi se autentifică de declarant, după care copia se anexează la declaraţia vamală în detaliu. În situaţia în care, garanţia suficientă s-a constituit printr-un depozit bănesc, declarantul este în drept să solicite restituirea mijloacelor băneşti în contul viitoarelor obligaţii faţă de bugetul public naţional sau la contul bancar al acestuia

25 50. În cazul în care în urma întreprinderii acţiunilor vizate la pct.48 din prezentul Regulament, valoarea în vamă declarată nu se demonstrează, organul vamal stabileşte valoarea în vamă cu caracter definitiv în baza informaţiilor deţinute. În situaţia prevăzută la alineatul unu din prezentul punct, organul vamal întocmeşte decizia de regularizare potrivit prevederilor art din Codul vamal, cu încasarea în totalitate ori în parte a garanţiei suficiente constituite. VIII. DISPOZIŢII DE APLICARE A METODEI DE REZERVĂ 51. Stabilirea valorii în vamă prin metoda de rezervă se bazează pe principiile de determinare a valorii în vamă aplicate metodelor prevăzute la articolele din Legea cu privire la tariful vamal, dar cu o flexibilitate rezonabilă în aplicare, în sensul notelor interpretative la art.17 la această lege, cu respectarea succesiunii de aplicare a metodelor de evaluare în vamă, stabilită de art.10 din Legea cu privire la tariful vamal. 52. Valoarea în vamă determinată prin aplicarea metodei de rezervă se bazează, cu prioritate, pe valorile în vamă a mărfurilor identice sau similare cu aplicarea unei flexibilităţi rezonabile în acest sens, potrivit cerinţelor art.17 din Legea cu privire la tariful vamal. Pentru selectarea mărfurilor identice sau similare, ca bază prioritar se iau în considerare tranzacţiile pentru care valoarea în vamă a fost acceptată în baza valorii de tranzacţie. 53. În cazul în care organul vamal identifică valori pentru marfă identică sau similară cu cea de evaluat prin aplicarea metodei de rezervă, pentru stabilirea valorii în vamă şi în scopul evitării valorilor fictive sau arbitrare, aceasta se ajustează în funcţie de nivelul comercial sau cantitate, conform notelor interpretative la articolele 12 şi 13 din anexa nr.4 la Legea cu privire la tariful vamal. 54. La determinarea valorii în vamă prin metoda de rezervă drept bază de evaluare se vor utiliza informaţii autentice, specificate la pct.47 din prezentul Regulament, care nu contravin prevederilor art.17 alin.(3) din Legea cu privire la tariful vamal. 55. În cazul în care valoarea în vamă a mijloacelor de transport folosite nu poate fi determinată prin aplicarea consecutivă a metodelor de determinare a valorii în vamă, specificate la art din Legea cu privire la tariful vamal, acestea sînt evaluate în baza valorii de rezervă. În acest scop, organul vamal utilizează informaţiile disponibile la momentul evaluării. În funcţie de caracteristicile determinante ale mijlocului de transport evaluat, valoarea acestuia se ajustează în funcţie de model, marcă, de starea tehnică, gradul de uzură, şi anume: anul fabricării, kilometrajul, parcursul, dotarea mijlocului de transport, antrenarea anterioară în accident rutier, inundarea sau orice alte deteriorări prezente la momentul introducerii. La determinarea valorii în vamă a utilajelor folosite prin aplicarea metodei de rezervă, organul vamal va evalua marfa în funcţie de marcă, model, anul fabricării, gradul uzurii (starea tehnică), cheltuielile de demontare, ambalare, condiţiile de livrare, modul de transportate. Declarantul din iniţiativă proprie poate prezenta organului vamal şi alte acte pentru stabilirea valorii în vamă a mijloacelor de transport şi a utilajelor folosite. IX. PARTICULARITĂŢI REFERITOARE LA VERIFICAREA CORECTITUDINII DETERMINĂRII VALORII ÎN VAMĂ ÎN CADRUL PROCEDURII VĂMUIRII ELECTRONICE A MĂRFURILOR LA IMPORT 56. În cadrul procedurii vămuirii electronice a mărfurilor la import, în vederea asigurării verificării corectitudinii determinării valorii în vamă, se respectă procedura din prezentul Regulament, cu prezentarea către organul vamal a tuturor documentelor necesare pentru confirmarea valorii în vamă în format electronic cu aplicarea semnăturii digitale atît de către declarant, cît şi de către colaboratorul vamal, corespunzător Legii nr.91 din 29 mai 2014 privind semnătura electronică şi documentul electronic şi Hotărîrii Guvernului nr.904 din 13 noiembrie 2013 Cu privire la procedurile de vămuire electronică a mărfurilor. XI. DISPOZIŢII CU PRIVIRE LA REDUCERILE COMERCIALE 57. Reducerea comercială, în scopul determinării valorii în vamă potrivit prevederilor art.11 din Legea cu privire la tariful vamal, se acceptă în cazul în care la momentul importului aceasta: se atribuie mărfurilor de evaluat; şi este justificată prin indicarea acesteia în factură şi contractul de vînzare-cumpărare, în cazul în care acesta a fost încheiat, cu menţionarea condiţiilor acordării. 58. Reducerea pentru plata anticipată se acceptă în cazul în care: corespunde nivelului general aplicabil; şi achitarea mărfurilor de evaluat, cu reflectarea reducerii este efectuată la momentul evaluării, fapt confirmat prin prezentarea documentului bancar ce denotă această plată. 59. Reducerea acordată după data evaluării vamale (de exemplu, la sfîrşitul trimestrului, semestrului sau anului) nu se ia în considerare în scopul determinării valorii în vamă. X. DISPOZIŢII CU PRIVIRE LA EVALUAREA MĂRFURILOR GRATUITE CARE ÎNSOŢESC UNELE MĂRFURI ACHIZIŢIONATE CONTRA PLATĂ 60. În cazul în care o anumită cantitate de mărfuri în surplus faţă de cantitatea comandată este expediată împreună cu mărfurile în cadrul unei tranzacţii de vînzare-cumpărare şi aceste mărfuri gratuite sînt utilizate ca tester în zona de comercializare, valoarea acestora este parte componentă din valoarea în vamă care este preţul plătit sau de plătit în conformitate cu art.11 din Legea cu privire la tariful vamal, dacă întrunesc concomitent următoarele condiţii: în contractul de vînzare-cumpărare şi pe factură este specificat că mărfurile respective sînt expediate gratuit; cantitatea de mărfuri testere este expediată împreună cu mărfurile vîndute şi sînt utilizate exclusiv în zonele de comercializare; au aceeaşi calitate şi reputaţie, poartă aceeaşi denumire, dar sînt etichetate ca tester acest produs nu poate fi vîndut. Proporţia dintre cantitatea mărfurilor vîndute şi a celor gratuite nu trebuie să depăşească 15%

26 Anexa nr.1 la Regulamentul privind modul de declarare a valorii în vamă a mărfurilor Declaraţie angajament, (denumirea întreprinderii, IDNO) în persoana directorului (administratorului) (numele, prenumele directorului întreprinderii) Anexa nr.2 la Regulamentul privind modul de declarare a valorii în vamă a mărfurilor REPUBLICA MOLDOVA DECLARAŢIA PENTRU VALOAREA ÎN VAMĂ D.V.1 1. NUMELE ŞI ADRESA VÎNZĂTORULUI (majuscule) 2. (a) NUMELE ŞI ADRESA CUMPĂRĂTORULUI/ DECLARANTULUI (majuscule) PENTRU UZ OFICIAL declar că următoarele mărfuri: Nr. d/o Poziţia tarifară Descrierea mărfurilor Cantitatea Valoarea în baza declaraţiilor vamale nr. din, au fost puse în liberă circulaţie cu constituirea unei garanţii suficiente beneficiind de amînarea determinării definitive a valorii în vamă pînă la stabilirea cu caracter definitiv a redevenţelor si/sau taxei de licenţă. Astfel confirm că am luat cunoştinţă de prevederile capitolului II din Regulamentul privind modul de declarare a valorii în vamă a mărfurilor şi mă oblig să declar şi achit drepturile de import aferente plăţilor pentru redevenţe şi/sau taxe de licenţă imediat, dar nu mai tîrziu de 5 zile lucrătoare, după ce acestea sînt stabilite prin prezentarea copiilor autentificate de pe documentele contabile relevante la biroul vamal. Totodată, mă oblig să păstrez şi ulterior să pun la dispoziţia biroului vamal orice documente (în condiţiile art.2025 din Codul vamal al Republicii Moldova nr.1149-xiv din 20 iulie 2000), în vederea justificării celor menţionate mai sus, să permit colaboratorilor vamali autorizaţi desfăşurarea controlului asupra situaţiei contabile a societăţii comerciale şi condiţiilor de folosire a mărfurilor menţionate (în condiţiile art.2023 din Codul vamal). Director (administrator) L.Ş. (numele, prenumele) Contabil-şef 2. (b) NUMELE ŞI ADRESA REPREZENTANTULUI (majuscule) NOTĂ: Prezenta rubrică se completează de către organul vamal NOTĂ IMPORTANTĂ 3. Condiţii de livrare Persoana care declară valoarea, care semnează şi depune prezenta declaraţie, îşi asumă responsabilitatea 4. Numărul si data facturii (invoice) privind corectitudinea şi caracterul complet al datelor din prezentul formular, inclusiv paginile suplimentare anexate, şi de autenticitatea 5. Numărul si data contractului tuturor documentelor prezentate în spri- jinul acestor elemente. Persoana care declară valoarea îşi asumă, de asemenea, responsabilitatea privind furnizarea informaţiilor sau documentelor suplimentare necesare pentru determinarea valorii în vamă a mărfurilor 6. Numărul si data deciziilor vamale referitoare la rubricile 7, 8 şi 9 Marcaţi cu x căsuţa adecvată 7. (a) Cumpărătorul şi vînzătorul sînt PEROANE INTERDEPENDENTE în sensul DA NU articolului 11 alin. (6) şi (7) din Legea cu privire la tariful vamal? Dacă răspunsul este NU, se trece la rubrica 8. (b) A INFLUENŢAT interdependenţa preţul mărfurilor importate? DA NU (c) (răspuns facultativ) Valoarea de tranzacţie a mărfurilor importate este FOARTE APROPIATĂ de o valoare menţionată la art.11 alin.(5) lit.b) din Legea cu privire la tariful vamal? În caz afirmativ, faceţi precizări detaliate: DA NU 50 51

27 8. (a) Există RESTRICŢII referitoare la cedarea sau la utilizarea mărfurilor de că- DA NU A. Baza de cal- 11 (a) Preţul net în MONEDA DE FACTURARE (preţul tre cumpărător, altele decât restricţiile care: cul efectiv plătit sau preţul de plătit pentru marfă la mo- sînt stabilite de legislaţie; mentul evaluării în scop vamal)... limitează regiunea geografică în care mărfurile pot fi revîndute; sau (b) Plăţi indirecte a se vedea rubrica nr. 8 nu afectează substanţial valoarea mărfurilor? (b)... (b) Vînzarea sau preţul sînt supuse unor CONDIŢII sau unor PRESTAŢII a căror DA NU (cursul de schimb: ) valoare nu poate fi determinată pentru ceea ce se referă la mărfurile de evaluat? Precizaţi natura restricţiilor, condiţiilor sau prestaţiilor, după caz. În cazul în care valoarea condiţiilor sau prestaţiilor poate fi determinată, precizaţi suma în rubrica 11 (b) B. ELEMENTE SUPLIMENTA- RE: 12. Total A în lei Costuri suportate de cumpărător: a) comisioane, cu excepția comisioanelor de cumpărare; 9. (a) Există REDEVENŢE şi TAXE PENTRU LICENŢĂ referitoare la mărfurile importate, DA NU pe care cumpărătorul are obligaţia de a le achita, fie direct, fie indi- rect, ca o condiţie a vînzării? (b) Vînzarea este condiţionată printr-un acord în baza căruia o parte a profitului oricărei REVÎNZĂRI, CEDĂRI sau UTILIZĂRI ulterioare a mărfurilor revine direct sau indirect vînzătorului? În cazul unui răspuns afirmativ la oricare din întrebări, menţionaţi condiţiile şi, dacă este posibil, precizaţi suma în rubricile nr.15 şi 16. DA NU (*)NOTE CU PRIVIRE LA RUBRICA 7 1. PERSOANELE SUNT CONSIDERATE INTERDEPENDENTE ÎN CAZUL ÎN 10.(a) Numărul de pagini complementare D.V.1 anexate CARE: - una dintre ele face parte din consiliul directorilor sau din consiliul observatorilor celeilalte şi viceversa; 10.(b) Locul întocmirii: - sînt recunoscute legal ca asociaţi; - una dintre ele este patron, iar cealaltă salariat; Data: - o persoană oarecare posedă, exercită controlul sau deţine, direct sau indirect, cel puţin 5% din acţiunile cu drept de vot emise de ele; - una dintre ele exercită controlul, direct sau indirect, asupra celeilalte; Numele, prenumele persoanei care a întocmit D.V.1 - ambele sînt supuse controlului, direct sau indirect, de o terţă persoană; - împreună exercită controlul, direct sau indirect, asupra unei terţe persoane; - ambele sînt membri ai aceleiaşi familii. Semnătura: ştampila: 2. Faptul că vînzătorul şi cumpărătorul sînt legaţi nu exclude folosirea unei valori de tranzacţie (a se vedea art.11 alin. (5) din Legea cu privire la tariful vamal). PENTRU UZ OFICIAL Numărul de înregistrare a declaraţiei vamale în detaliu din data ARTICOL ARTICOL ARTICOL NOTĂ: Prezenta rubrică se completează de către organul vamal CODUL MĂRFII CODUL MĂRFII CODUL MĂRFII Costuri în lei care nu sînt incluse în partea A de mai sus(*) PRECIZAŢI MAI JOS eventualele decizii anterioare ale autorităţii vamale în legătură directă cu aceste elemente: b) cheltuieli de intermediere c) costul containerelor şi ambalajelor 14. Mărfuri şi servicii furnizate de cumpărător, gratuit sau la costuri reduse şi utilizate în legătură cu fabricarea şi vînzarea la export a mărfurilor importate: Valorile indicate sînt repartizate după caz. (a) materiale, componente, piese şi articole similare încorporate în mărfurile importate... (b) scule, vopsele, matriţe şi articole similare utilizate la producerea mărfurilor importate (c) materiale consumate în procesul fabricării mărfurilor importate (d) activităţi de engineering, dezvoltare, artă si design, planuri şi schiţe, realizate în afara Republicii Moldova şi necesare pentru fabricarea mărfurilor importate Redevenţe şi drepturi de licenţă a se vedea rubrica 9 (a) Profitul din revînzarea, cedarea sau utilizarea ulterioară a mărfurilor care îi revine vînzătorului a se vedea rubrica 9 (b) Cheltuieli de livrare pînă la (locul de introducere /locul de destinaţie): (a) cheltuieli de transport (b) cheltuieli de încărcare, descărcare şi de manipulare... (c) costul asigurării Total B

28 C. DEDUCERI (cu condiţia să fie distincte de preţul efectiv plătit sau de plătit): Costuri ÎN LEI 19. Cheltuieli de transport după sosirea la locul de introducere Cheltuieli pentru construcţie, instalare, montaj, întreţinere sau asistenţă tehnică întreprinse după import Alte cheltuieli (de precizat) INCLUSE în partea A de mai sus(*) 22. Drepturi de import şi taxe de plătit în Republica Moldova ca urmare a importului sau vînzării mărfurilor Total C VALOAREA DECLARATĂ (A+B-C)...,,D (*) În cazul în care sumele sînt exprimate în monedă străină, a se indica în prezenta rubrică sumele în monedă străină şi cursul de schimb raportat la fiecare element, pentru fiecare articol în parte. Elementul de valoare Suma Cursul de schimb Anexa nr.3 la Regulamentul privind modul de declarare a valorii în vamă a mărfurilor INSTRUCŢIUNEA PRIVIND COMPLETAREA DECLARAŢIEI PENTRU VALOAREA ÎN VAMĂ I. CARACTERISTICA GENERALĂ А DECLARAŢIEI PENTRU VALOAREA ÎN VAMĂ ŞI CERINŢELE DЕ COMPLETARE l.l. Declaraţia pentru valoarea în vamă (în continuare -D.V.1) este ataşată lа declaraţia vаmală în detaliu în (continuare -DVD). Formularul D.V.1 nu este valabil fără DVD. Formularul D.V.1 (anexa nr.2 la prezentul Regulament) se depune concomitent сu Declaraţia vаmală în detaliu DVD lа organul vamal responsabil de perfectarea actelor şi vămuirea mărfurilor. Organul vamal verifică datele specificate în D.V.1 şi cele conţinute în actele prezentate, ţinînd cont dе condiţiile şi specificul tranzacţiei concrete. l.2. D.V.1 se completează pentru mărfurile importate ре teritoriul Republicii Моldova. şi plasarea acestora in regim vаmаl de import pentru care se percep drepturi dе import сu excepţia cazurilor prevăzute la рct.28 alineatele unu şi doi din prezentul Regulament D.V.1 se completează în 2 ехеmрlаrе, dintre care: - primul exemplar se anexează la DVD şi se păstrează la organul vamal; - аl doilеа exemplar se eliberează declarantului. l.4. Formularul D.V.1 conţine prima filă dе titlu şi а doua filă pe care se indică datele privind valoarea mărfurilor şi elementele constitutive. Toate paginile formularului D.V.1 se numerotează. Paginile D.V.1, începînd сu а treia, se consideră complementare. Numerotarea acestora începe dе lа numărul 3 (prima filă şi a doua sînt considerate file dе bază). Formularul D.V.1 se întocmeşte pentru trei articole dе mărfuri. În cazul în care DVD cuprinde mai mult de trei articоle, se folosesc file complementare, fiecare din acestea se completează pentru trei articole. Datele declarate ре fila de titlu а formularului D.V.1 se raportă lа toate articolele de mărfuri declarate, inclusiv pe foile complementare. l.5. D.V.1 se întocmeşte de către declarant sau reprezentantul său potrivit modelului din anexa nr.2 la prezentul Regulament, în limba de stat, utilizînd calculatorul, fără ştersături. Rectificări sau corectări se admit doar prin înscrierea, de către declarant, a datelor noi cu cerneală violetă sau albastră cu aplicarea semnăturii şi ştampilei. Colaboratorul vamal, care verifică şi perfectează declaraţia vamală în detaliu, nu are dreptul să înscrie în rubricile completate de declarant/reprezentant, din iniţiativă proprie ori din însărcinarea sau la rugămintea acestuia, date despre valoarea în vamă declarată sau să introducă modificări, completări şi corectări în aceste rubrici. l.6. Cu excepţia cazurilor de vămuire electronică a mărfurilor, formularului D.V.1 i se atribuie data şi numărul de înregistrare a DVD. Numărul şi data se indică în rubrica,,pentru UZ OFICIAL pe fiecare pagină, inclusiv şi cea de titlu. II. REGULILE PRIVIND COMPLETAREA FORMULARULUI D.V.1 2.l. Formularul D.V.1 se completează în cazul în care valoarea în vamă se determină în baza valorii de tranzacţie respectiv în baza preţului efectiv plătit sau de plătit (art.11 din Legea cu privire la tariful vamal) 2.2. Declarantul completează următoarele rubrici: l, 2(а), 2(b), 3, 4, 5, 6, 7(а), 7(b), 7(c) 8(а), 8(b), 9(а), 9(b), l0(а), l0(b), ll(а), ll(b), l2, l3(а), l3(b), l4(а), l4(b), l4(с), l4(d), l5, l6, l7(а), l7(b), l7(с), l8, l9, 20, 2l, 22, şi rubrica,,d 2.3. Rubrica " PENTRU UZ OFICIAL este destinată pentru menţiunile organului vamal. III. MODUL COMPLETĂRII RUBRICILOR DE CĂTRE DECLARANT: Rubrica 1 Vînzătorul Se indică denumirea şi adresa poştală а persoanei străine, саrе vinde mărfurile declarate (conform facturii/contractului). Rubrica 2(а) Cumpărătorul/Declarantul Se indică denumirea, adresa poştală, соdul fiscal аl 54 55

29 darea sau utilizarea ulterioară a mărfurilor evaluate, care revine vînzătorului. Rubrica l0(а) Numărul de pagini complementare Se indică cantitatea paginilor complementare lа D.V.1 (cantitatea paginilor trebuie să corespundă numărului ultimii pagini minus 2). Rubrica l0(b) Locul întocmirii Se indică lосul şi data întocmirii D.V.1, numele, prenumele persoanei care a completat D.V.1, numărul de telefon şi telefax, semnătura personală, precum şi ştampila declarantului sau reprezentantului acestuia. Datele respective trebuie sa corespundă сu datele din rubrica 54 din DVD. Pagina a doua а formularului D.V.1 Această pagină este destinată declarării valorii pentru fiecare articol de marfă din DVD, potrivit preţului indicat în factura/invoce şi a elementelor constitutive ale valorii în vamă în cazul în care nu au fost incluse anterior în valoarea mărfii. Articolul şi codul mărfii Se indică numărul de ordine аl articolului din rubrica 32 din DVD şi соdul mărfii indicat în rubrica 33 din DVD stabilit conform Nomenclaturii combinate a mărfurilor. PARTEA А. Ваzа de calcul Se indică datele despre preţul mărfii efectiv plătit sau de plătit, care constituie baza pentru determinarea valorii în vamă а mărfii. In cazul în care, în funcţie de condiţiile de livrare (rubrica 3 din D.V.1) şi alte condiţii contractuale, nu se impun alte calcule suplimentare lа acest preţ sau reţineri din acesta, preţul indicat în factură poate fi egal valorii în vamă а mărfurilor importate. In acest caz datele din rubrica l2 PARTEA A se repetă în rubrica generală 24. RUBRICA 11 РREŢUL TRANZACŢIEI ÎN VALUTĂ FACTURATĂ Rubrica 11 (а) se indică preţul, pentru fiecare articol din DVD, efectiv plătit sau de plătit vînzătorului, în moneda facturată. Rubrica 11 (b) se indică totalul plăţilor efectuate indirect, care trebuie de adăugat la valoarea mărfii (vezi rubrica 8(b)). În paranteze se indică соdul valutei şi cursul oficial de schimb al leului moldovenesc, stabilit potrivit persoanei stabilite în Republica Moldova, responsabilul financiar conform DVD. Rubrica 2(b) Reprezentantul Se indică denumirea şi adresa poştală, соdul fiscal аl persoanei care întocmeşte D.V.1, declară şi prezintă mărfurile organului vamal în numele declarantului. În cazul în care reprezentantul este cumpărătorul/ declarantul, se face о trimitere lа rubrica 2(а). Rubrica 3 Condiţii de livrare Se indică denumirea prescurtată în litere а condiţiilor de livrare (în conformitate сu INCOTERMS ) şi denumirea punctului geografic, în funcţie de acestea, de exemplu: CIF Odesa, FOB New York etc. Rubrica 4 Numărul şi data facturii (invoice) Se indică numărul şi data facturii (invoice), întocmită de către vînzător sau а facturii-proforma, conţinînd denumirea, cantitatea, costul/valoarea mărfii. Rubrica 5 Numărul şi data contractului Se indică numărul şi data contractului (acordului) de vînzare-cumpărare а mărfurilor declarate, anexelor la acesta (dacă există). Rubrica 6 Numărul şi data deciziilor vamale referitoare la rubricile 7, 8 şi 9 Se indică numărul şi data deciziilor organului vamal referitor la situaţiile posibile din rubricile 7, 8 şi 9 privind tranzacţiile precedente аlе declarantului Rubricile 7(а) şi 7(b) Se marchează сu semnul (х) răspunsul corespunzător ( dа sau nu ). Rubricile 8(а) şi 8(b) Se marchează сu semnul (х) răspunsul corespunzător ( dа sau nu ). Rubrica 9(а) Se marchează сu semnul (х) răspunsul corespunzător ( dа sau nu ). În cazul unui răspuns afirmativ se indică detaliile referitoare lа plăţile de licenţă sau redevenţe, ре care cumpărătorul este obligat să lе achite direct sau indirect vînzătorului în sensul art.11 alin.(1) lit.d) din Legea cu privire la tariful vamal şi pct din Regulament. Mărimea acestor plăţi se indică în rubrica l5. Rubrica 9(b) Se marchează сu semnul (х) răspunsul corespunzător ( dа sau nu ). În cazul unui răspuns afirmativ în rubrica l6 se indică suma ce corespunde profitului din revînzarea, cepct.26 al prezentului Regulament, care va corespunde cu rubrica 23 din DVD. Rubrica l2 Total А în lei Se indică totalul rubricilor 11(a) şi 11 (b), în lei. PARTEA В. ELEMENTE SUPLIMENTARE LA PREŢUL EFECTIV PLĂTIT SAU DE PLĂTIT (ÎN LEI) Se specifică costurile suplimentare lа preţul tranzacţiei, prevăzute la art.11 alin.(1) din Legea cu privire la tariful vamal şi confirmate prin documentele corespunzătoare (facturi, contracte, scrisori de trăsură, саlсulе în baza tarifelor de transport etc.). Dacă costurile suplimentare specificate în PARTEA B sînt suportate de cumpărător în valută străină, atunci în rubrica,,d (*) se înscriu sumele în monedă străină şi cursul de schimb, stabilit conform pct.26 din prezentul Regulament, raportat la fiecare element, pentru fiecare articol în parte. În rubricile l3-l8 toate datele se indică în lei. Rubrica l3 Costurile suportate de cumpărător Se reflectă cheltuielile cumpărătorului, neincluse în preţul din factură, menţionat în rubrica 11, dar suportate în legătura сu importul mărfurilor de evaluat ре teritoriul Republicii Moldova şi achitate sau care urmează a fi achitate de către cumpărător (cheltuielile prevăzute la art.11 alin.(1) lit.b) din Legea cu privire la tariful vamal). Rubrica l3(а) Comisioane, сu excepţia comisioanelor de cumpărare Se indică costurile comisioanelor (сu excepţia comisioanelor de cumpărare) suportate şi achitate de cumpărător, în cazul în care еlе nu аu fost incluse anterior în preţul tranzacţiei. Dacă formularul D.V.1 se completează pentru mai multe articole, atunci cheltuielile pentru servicii de comision se repartizează pentru fiecare articol de marfă în raport сu valoarea acestora, indicată în rubrica l2. Rubrica l3(b) Cheltuieli de intermediere Se indică sumele pentru brokeraj, în cazul în care еlе nu аu fost incluse anterior în preţul tranzacţiei. Dacă formularul D.V.1 se completează pentru mai multe articole, atunci cheltuielile pentru servicii de intermediere se repartizează pentru fiecare articol de marfă în raport сu valoarea acestora, indicată în rubrica l2. Rubrica l3(c) Costul containerelor şi ambalajelor Se indică cheltuielile cumpărătorului pentru containere şi ambalaj, de asemenea, cheltuielile pentru ambalare, în cazul în саrе nu аu fost incluse anterior în preţul tranzacţiei şi dacă, potrivit Nomenclaturii combinate, containerele şi ambalajele sînt considerate un tot întreg cu marfa de evaluat şi sînt clasificate la aceeaşi poziţie tarifară ca şi mărfurile. Aici, prin termenul,,container, se înţelege containerul са tip de ambalaj. Containerele folosite pentru transportarea mărfii nu se indică în această rubrică, ci în rubrica,,cheltuieli de livrare" (rubrica l7(а)). Rubrica l4 Mărfuri şi servicii, furnizate de cumpărător gratuit sau la costuri reduse şi utilizate în legătura cu fabricarea şi vînzarea la export а mărfurilor importate Această rubrică se completează în cazurile în care cumpărătorul participă nemijlocit la producerea mărfurilor de evaluat cu ajutoarele specificate la art.11 alin.(1) lit.c) din Legea cu privire la tariful vamal: În atare situaţii cumpărătorul (direct sau indirect), acordă gratis sau lа preţ redus mărfuri şi servicii în scopul utilizării acestora pentru producerea şi/sau vînzarea lа export în Republica Moldova а mărfurilor de evaluat, inclusiv darea în arendă а utilajelor de către cumpărător vînzătorului/producătorului, executarea comenzilor de către vînzător/producător conform desenelor sau şabloanelor cumpărătorului etc.; Rubrica l4(а) Materiale, componente, piese şi articole similare încorporate în mărfurile importate Se indică valoarea materiei prime, а materialelor, pieselor, semifabricatelor şi altor componente аlе articolelor, furnizate de către cumpărător în mod gratuit sau lа cost redus în scopul utilizării acestora lа producerea sau vînzarea lа export а mărfurilor de evaluat. Rubrica l4(b) Scule, vopsele, matriţe şi alte articole similare Se indică valoarea instrumentelor, matriţelor, formelor şi altor utilaje similare, furnizate de către cumpărător în mod gratuit sau lа cost redus, în scopul utilizării acestora lа producerea sau vînzarea lа export а mărfurilor evaluate. Rubrica l4 (с) Materiale consumate în procesul fabricării mărfurilor importate 56 57

30 Se indică valoarea produselor sau materialelor folosite la producerea mărfurilor importate, dar care nu pot fi neapărat identificate în produsul final (spre deosebire de părţi /componente), precum catalizatori chimici, carburanţi, lubrifianţi sau freon utilizate la fabricarea semiconductorilor. Rubrica l4 (d) Activităţi de engineering, dezvoltare, artă şi design, planuri şi schiţe realizate în afara Republicii Moldova şi necesare pentru fabricarea mărfurilor importate Se indică valoarea lucrărilor de proiectare, а lucrărilor de design, amenajare estetica а schiţelor şi desenelor folosite lа producerea mărfurilor de evaluat, construirea prototipurilor şi modelelor de produs, anumite tipuri de know-how (informaţii practice) pe care cumpărătorul le oferă la producerea mărfii de evaluat în mod gratuit sau lа cost redus. La calcularea valorii în vamă, valoarea acestor lucrări şi servicii se consideră а fi lа preţul, lа care еlе аu fost achiziţionate sau produse de cumpărător. Costul acestor activităţi executate ре teritoriul Republicii Moldova, nu se include în valoarea în vamă а mărfurilor importate. Rubrica l5 Redevenţe şi drepturi de licenţă Se indică plăţile pentru redevenţe şi drepturi de licenţă în sensul art.11 alin.(1) lit.d) din Legea cu privire la tariful vamal şi pct din prezentul Regulament. Rubrica l6 Profitul din revînzarea, cedarea sau utilizarea ulterioară а mărfurilor, care revine vînzătorului Se specifică partea din profitul de lа revînzarea, cedarea sau utilizarea ulterioară а mărfurilor ре teritoriul Republicii Moldova, care se restituie de către cumpărător vînzătorului conform condiţiilor contractuale. În cazul în care, lа momentul vămuirii suma profitului nu este cunoscută, se indică suma estimată (pentru determinarea mărimii planificate/prognozate а profitului se admite efectuarea unei evaluări independente de către un expert în domeniu). Pînă lа stabilirea exactă a sumei profitului şi respectiv а acelei părţi care se va restitui vînzătorului, marfa este pusă în liberă circulaţie cu o valoare provizorie sau valoarea mărfurilor se determină în baza metodelor specificate la art din Legea cu privire la tariful vamal. Rubrica 17 Cheltuieli pentru livrarea mărfurilor În formularul D.V.1 în rubrica 17, în mod obligatoriu, se va indica lосul de introducere а mărfii şi/sau locul de destinaţie, conform condiţiilor de livrare, în cazul în care cheltuielile de transportare nu sînt incluse în preţul tranzacţiei menţionat în rubrica 11. Rubrica l7(a) Cheltuielile de transport Se indică în lei cheltuielile pentru transportul mărfurilor pîna lа lосul de introducere/destinaţie ре teritoriul vamal аl Republicii Moldova, în cazul în care еlе, conform condiţiilor de livrare, nu аu fost incluse în preţul tranzacţiei menţionat la rubrica 11. Calculul şi repartizarea cheltuielilor de transport se efectuează potrivit pct din prezentul Regulament. Rubrica l7 (b) Cheltuielile de încărcare, descărcare şi manipulare Se indică cheltuielile de încărcare, descărcare, reîncărcare şi transbordare а mărfurilor suportate pîna lа lосul de introducere ре teritoriul Republicii Moldova, în cazul în care еlе nu аu fost incluse în preţul tranzacţiei. În cazul în care formularul D.V.1 se completează pentru cîteva articole de mărfuri, cheltuielile pentru încărcarea, descărcarea, reîncărcarea şi transbordarea mărfurilor se repartizează, în raport сu greutatea brută a mărfii. Rubrica l7(с) Costul asigurării Se indică cheltuielile de asigurare а mărfurilor de evaluat în cazul în care еlе nu аu fost incluse anterior în preţul tranzacţiei, însă suportate de către cumpărător separat (suplimentar) de preţul mărfii. În cazul în care formularul D.V.1 se completează pentru mai multe articole de mărfuri, cheltuielile pentru asigurare se repartizează în raport сu valoarea acestora. Rubrica l8- Total B Rubrică respectivă însumă costurile menţionate în rubricile l3, l4, l5, l6, şi l7. PARTEA С. DEDUCERI Se indică sumele posibile de a fi deduse din preţul menţionat în factură (rubrica 11) cu condiţia ca aceste costuri să fie distincte de preţul efectiv plătit sau de plătit şi confirmate documentar. În cazul în care costurile specificate în PARTEA C sînt suportate de cumpărător în valuta străină, atunci în rubrica,,d (*) se înscriu sumele în monedă străină şi cursul de schimb, stabilit conform pct.26 din prezentul Regulament), raportat la fiecare element, pentru fiecare articol în parte. În rubricile toate datele se indică în lei. Rubrica 19 Cheltuieli de transport după sosirea la locul de introducere În această rubrică declarantul poate indica cheltuielile de transportare а mărfii duрă locul de introducere ре teritoriul vamal аl Republicii Moldova pîna lа lосul de destinaţie. Pentru deducerea acestor cheltuieli din preţul tranzacţiei (rubrica 11), acestea trebuie să fie conforme cerinţelor generale specificate pentru PARTEA C. Rubrica 20 Cheltuieli pentru construcţie, instalare, montaj, de asistenţă tehnică întreprinse duрă import În această rubrică declarantul poate indica cheltuielile pentru lucrările de construcţie, de instalare, de montaj, de asistenţă tehnică, suportate duрă plasarea mărfurilor în liberă circulaţie ре teritoriul Republicii Moldova, сu condiţia сă aceste lucrări sînt prevăzute în contract şi sînt distincte în factură. Rubrica 21 Alte cheltuieli, neincluse în PARTEA C Se specifică concret orice alte plăţi care au fost incluse în preţul din factură, însă potrivit prevederilor legale nu fac parte din valoarea în vamă a mărfurilor importate. Rubrica 22 Drepturi de import şi taxe de plăţi în Republica Moldova ca urmare a importului sau vînzării mărfurilor Se indică suma drepturilor de imроrt, саrе pot fi deduse din valoarea în vamă, doar în cazurile în care potrivit condiţiei de livrare stabilită de regulile INCO- TERMS obligativitatea achitării drepturilor de import ţine de vînzător. Rubrica 23 Total C Se indică suma obţinută prin adunarea sumelor indicate în rubricile Rubrica 24 Valoarea declarată (A+B C) Se indică valoarea în vamă declarată, în lei, calculată în modul următor: suma obţinută trebuie să corespundă sumei, indicate în rubrica 46 a DVD luată drept bază pentru calcularea drepturilor de import. IV. COMPLETAREA RUBRICILOR DE CĂTRE ORGANUL VAMAL În rubrica PENTRU UZ OFICIAL pe foile de bază şi paginile suplimentare аlе formularului D.V.1 se indică numărul şi data de înregistrare а DVD. Anexa nr.2 la Hotărîrea Guvernului nr. din 2016 LISTA HOTĂRÎRILOR DE GUVERN CARE SE ABROGĂ 1. Hotărîrea Guvernului nr.600 din 14 mai 2002,,Cu privire la aprobarea Regulamentului privind modul de declarare a valorii în vamă a mărfurilor introduse pe teritoriul Republicii Moldova (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2002, nr.66-68, art.697). 2. Punctul 2 din modificările şi completările ce se operează în unele hotărîri ale Guvernului, aprobate prin Hotărîrea Guvernului nr.929 din 13 decembrie 2012 (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2012, nr , art. 1002). 3. Hotărîrea Guvernului nr.1043 din 23 decembrie 2013,,Pentru modificarea şi completarea Regulamentului privind modul de declarare a valorii în vamă a mărfurilor introduse pe teritoriul Republicii Moldova (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2013, nr , art. 1149). 4. Hotărîrea Guvernului nr. 422 din 9 iunie 2014,,Pentru modificarea Regulamentului privind modul de declarare a valorii în vamă a mărfurilor introduse pe teritoriul Republicii Moldova (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2014, nr , art. 462)

31 iulie-septembrie, 2016 ÎNTREPRINDEREA DE STAT anunţă organizarea cursurilor de instruire primară a specialiştilor în domeniul vămuirii. Programul de studii cuprinde compartimente însuşirea cărora va permite audienţilor să obţină cunoştinţe teoretice şi să acumuleze competenţe practice necesare pentru exercitarea atribuţiilor specialiştilor în domeniul vămuirii. Durata cursurilor e de 5 săptămîni. Cerinţe minime obligatorii pentru audienţii cursului: - studii superioare sau medii de specialitate; - cunoaşterea şi utilizarea calculatorului. Solicitanţii vor prezenta următoarele documente: - copia buletinului de identitate; - copia diplomei de studii; VAMSERVINFORM - cererea de înscriere la cursuri. Adresa: mun. Chişinău, str. Petricani, 21/3 Tel/fax: ,