World Investment Report 2007 Raportul mondial al investitiilor 2007

Transcription

1 World Investment Report 2007 Raportul mondial al investitiilor 2007 elaborat de Conferinta Natiunilor Unite pentru Comert si Dezvoltare si lansat in octombrie 2007 PARTEA A DOUA CORPORAȚII TRANSNAȚIONALE, INDUSTRII EXTRACTIVE I DEZVOLTAREA Traducere neoficiala Traducerea in limba romana asigurata de Confederatia Sindicala Nationala Meridian Traducerea in limba romana, utilizarea si autorizarea pentru multiplicare a acestui raport s-a facut cu aprobarea Centrului de Informare ONU pentru Romania. Partea a doua din raport, tradusa si tiparita, reprezinta un document util pentru dezbaterile din cadrul Conferintei Internationale: Industria Miniera Neenergetica in Europa organizata in Bucuresti, la Palatul Parlamentului, la data de 15 mai In utilizarea acestui material proprietate a United Nations Publication 2007, nu s-a urmarit niciun scop comercial. Precizam astfel ca materialul este utilizat in scop strict informativ, fiind interzisa comercializarea publicatiei sau a extraselor din aceasta indiferent de versiune.

2 ABBREVIATIONS ABREVIERI AGOA - African Growth and Opportunity Act ASEAN - Association of Southeast Asian Nations Bbd - Billion barrels per day BIT - Bilateral investment treaty CIS - Commonwealth of Independent States DTT - Double taxation treaty DR-CAFTA - Dominican Republic-Central American Free Trade Agreement (with the United States) ECA - United Nations Economic Commission for Africa ECB - European Central Bank ECLAC - United Nations Economic Commission for Latin America and the Caribbean ECT - Energy Charter Treaty EITI - Extractive Industries Transparency Initiative EIU - Economist Intelligence Unit FDI - Foreign direct investment FTA - Free Trade Agreement GCC - Gulf Cooperation Council GDP - Gross domestic product GFCF - Gross fixed capital formation GSI - Geographical Spread Index ICEM - International Federation of Chemical, Energy, Mine and General Workers Unions ICMM - International Council on Mining and Metals ICSID - International Centre for Settlement of Investment Disputes ICT - Information and Communication Technology IEA - International Energy Agency II - Internationalization Index IIA - International Investment Agreement ILO - International Labour Organization IMF - International Monetary Fund IPA - Investment Promotion Agency

3 IPO - Initial Public Offering IT - Information Technology KPCS - Kimberley Process Certification Scheme LDC - Less Developed Countries LNG - Liquefied Natural Gas M&A - Merger and Acquisition Mbd - Million barrels per day MFA - Multi Fibre Arrangement NAFTA - North American Free Trade Agreement NGO - Non-Governmental Organization OECD - Organisation for Economic Co-operation and Development OPEC - Organization of the Petroleum Exporting Countries PGM - Platinum Group Metal PSA - Production-Sharing Agreement R&D - Research and Development SEE - South-East Europe SME - Small and Medium-sized Enterprise SOE - State-Owned Enterprise TNC - Trans -National Corporation TNI - Trans -Nationality Index UNCTAD - United Nations Conference on Trade and Development UNCTC - United Nations Centre on Trans-National Corporations ( ) UNDP - United Nations Development Programme WAIPA - World Association of Investment Promotion Agencies WTO - World Trade Organization

4 INTRODUCERE Multă vreme de-a lungul ultimelor două decenii, corporațiile trans-naționale (TNC) din industriile extractive au atras atenția asupra analizelor şi dezbaterilor politice referitoare la dezvoltare. Într-o anumită măsură, acest lucru a reflectat scăderea importantei acestor industrii în economia mondială şi cota lor din ce în ce mai mică în fluxul de investitii directe (ISD Investitii Straine Directe), precum şi accentul tot mai mare pus pe industrializare, ca aspect cheie al procesului de dezvoltare. Cu toate acestea, recenta revigorare semnificativă a prețurilor la mărfurile de larg consum a condus la reînnoirea interesului în ceea ce priveşte exploatarea resurselor naturale si securitatea energetică. După o perioadă îndelungată de niveluri reduse ale investițiilor străine în industriile extractive, în domeniul ISD şi al activității TNC din aceste industrii încep să se producă modificări semnificative. Prin urmare, acesta este un moment oportun pentru a ne opri atenția asupra acestui domeniu, asupra implicațiilor sale în ceea ce priveşte dezvoltarea țărilor-gazdă şi asupra provocărilor politice aferente. Partea a doua din WIR 2007 este dedicată acestui subiect. Interesul reînnoit pentru industriile extractive reflectă parțial modificarea structurală produsă în importanța relativă a diferitelor piețe în economia mondială. Cererea crescândă pentru resurse minerale provenită din piețele cu creştere rapidă din Asia s-a adăugat nivelurilor constant ridicate de cerere din țările dezvoltate, provocând o sporire a prețurilor minereului. În 2006, prețul țițeiului a atins un nivel de 10 ori mai mare decât nivelul minim din Au crescut prețurile şi la metale precum : aluminiul, cuprul, nichelul şi zincul, iar în iunie 2007 acestea erau cu mult mai mari decât în Prin urmare, au crescut profiturile societăților din industriile extractive, intensificându-se astfel investițiile internaționale. Creşterea prețurilor minereurilor a readus în atenția publicului problemele de dezvoltare referitoare la extracția resurselor naturale. Utilizarea corespunzătoare a veniturilor din exporturi poate oferi unor țări în curs de dezvoltare care sunt bogate în minereuri, ocazia de a îşi accelera procesul de dezvoltare. În conjunctura actuală, având în vedere obiectivul comun al țărilor de a accelera progresul pentru a atinge obiectivele de dezvoltare ale mileniului, adoptate de Națiunile Unite, este momentul să ne gândim încă o dată şi prin prisma experienței - cum poate fi impulsionata dezvoltarea, prin exploatarea resurselor minerale disponibile. O astfel de evaluare trebuie să ia în calcul efecte potențialele ale implicării TNC în proces. În ultimul deceniu, investițiile TNC din industriile extractive s-au dezvoltat în mai multe directii, cu modificări ale distribuției acestor TNC-uri între economiile lor naționale şi ale țărilor gazdă. În economiile de piață tradiționale, dar şi în cele nou stabilite, au apărut noi TNC-uri. Un număr de țări importatoare, doritoare să asigure accesul permanent la resursele minerale, îşi încurajează firmele să investească în străinătate, în industriile extractive. În prezent, societățile cu sediul în țări cu economie în curs de dezvoltare şi în curs de tranziție reprezintă o parte importantă a investițiilor TNC, inclusiv în industriile extractive (WIR06). În unele dintre acestea, în special în industria petrolului şi a gazelor, TNC-urile proprietate privată concurează direct pe piețele externe cu societățile de stat din sud. Țările în curs de dezvoltare bogate în minereuri au noi şanse economice şi perspective de dezvoltare, datorită veniturilor ridicate din exporturi, dar sunt şi mai conştiente de posibile efecte adverse asociate extracției resurselor. Țările care permit investițiile străine în industriile lor extractive încearcă să stabilească un preț corect în negocierile cu societățile implicate. Acest lucru este valabil mai ales pentru multe dintre economiile cele mai sărace ale lumii, pentru care petrolul, gazele şi diferite metale sunt de departe cele mai importante surse de venituri din exporturi, pentru guvern. Relația dintre TNC-urile din industriile extractive şi statele gazdă se dezvoltă în mod constant, țările căutând modalitati de a exercita controlul asupra resurselor lor şi de a maximiza câştigurile reținute, profitând în acelaşi timp de forța TNC-urilor. În deceniul actual a crescut puterea de negociere a țărilor care exportă minereuri fata de Corporatiile Transnationale din minerit, datorită prețurilor ridicate ale minereurilor. În urma îmbunătățirii poziției de negociere, mai multe guverne şi-au schimbat recent politicile în ceea ce priveşte participarea Corporatilor Trans-nationale, pentru a creşte cota pe care o dețin în veniturile neaşteptate create. În acelaşi timp tot mai multe țări acordă atenție sporita efectelor mai complexe ale extracției resurselor, inclusiv efectele asupra mediului, drepturilor omului şi altor dimensiuni sociale, în vederea luării măsurilor necesare pentru promovarea dezvoltării durabile.

5 Deşi investițiile în industriile extractive reprezintă o mică parte din fluxurile globale de ISD, ele constituie principalele fluxuri către multe economii cu venituri reduse, în special din Africa. Cu toate acestea, doar puține entități africane, care au primit sume importante din aceste ISD, le-au putut transforma în câştiguri mai mari de dezvoltare; în schimb, multe dintre ele au rezultate reduse, prin diverse măsuri de dezvoltare. De exemplu, Angola, Guineea Ecuatorială, Nigeria şi Sudan s-au numărat printre primele cinci țări din Africa Sub-Sahariană care au înregistrat intrări de ISD în anul 2005 (tabelul anexă B.2). Acestea au fost de asemenea primii patru exportatori de petrol din zona sub-sahariană. Performanțele lor au fost însă dezamăgitoare în ceea ce priveşte dezvoltarea. Conform Indicelui de Dezvoltare Umană din cadrul Programului de Dezvoltare al Națiunilor Unite, din cele 171 de economii incluse pe listă, ele s-au aflat pe următoarele locuri: Guineea Ecuatorială 121; Sudan 141; Nigeria 158; şi Angola 160 (PDNU, 2006). Datorită experiențelor diferite ale țărilor gazdă şi din cauza faptului că multe dintre ele nu au folosit câştigurile din participarea corporatiilor trans-nationale la extracția resurselor destinate exportului sau importului în scopul accelerării dezvoltării, trebuie reconsiderat modul în care investițiile străine din industriile extractive pot servi drept imbold pentru dezvoltare. Există preocupări cu privire la faptul că este posibil ca implicarea Corporatiilor Transnationale genereza nu doar câştiguri economice importante pentru o țară gazdă, dar uneori si efecte de mediu sau sociale adverse. Pe de altă parte, este posibil ca multe țări în curs de dezvoltare să nu-şi poată exploata complet resursele fără implicarea Corporatiilor Transnationale. Problema este ce pot face diferitele părți interesate țările gazdă, țările de origine, investitorii, comunitatea internațională şi societatea civilă pentru a facilita obținerea unui rezultat favorabil dezvoltării. În ultimul deceniu s-au lansat o serie de inițiative internaționale, relevante pentru dezvoltarea industriilor extractive. Unele au fost inițiate de către guverne, altele de către societatea civilă şi asociațiile industriale. WIR07 examinează rolul în creştere al Corporatiilor Trans-nationale din industriile extractive, reluând problema cu privire la care investiții sau alte politici relevante în domeniu pot antrena câştiguri mai mari din dezvoltare. Acoperirea este limitată la minereuri, mai precis la : petrol, gaze, diamante şi minereuri metalifere, care reprezintă principala parte a ISD din sectorul primar. 11 Capitolul III defineşte domeniul de aplicare al acestor industrii şi activitățile acoperite, discutând recenta creştere a prețurilor la bunurile de larg consum si acordând o atenție deosebită interfeței dintre industriile extractive şi dezvoltare. Capitolul IV examinează tendințele şi dezvoltările în ceea ce priveşte ISD şi alte formate de implicare a TNC din industriile extractive, la nivel global. Aici sunt prezentate informații detaliate despre prezența TNC-urilor lidere în principalele țări exportatoare de minereuri, pe baza unor seturi unice de date, cu accentul pe dezvoltările recente. De asemenea, se discută principalele motive şi determinari ale investițiilor străine în industriile extractive, remarcând faptul că acestea variază între diferite grupe de TNC. Capitolul V analizează impactul economic, de mediu şi social al implicării TNC în industriile extractive, asupra țărilor gazdă. Capitolul final (capitolul VI) este dedicat provocărilor politice. Acesta recunoaşte faptul că guvernele sunt principalele responsabile de a asigura ca implicarea TNC în extracția de minereuri să antreneze beneficii tangibile de dezvoltare în special în țările gazdă explorând opțiunile disponibile diferitelor părți interesate, pentru a contribui la realizarea acestui obiectiv. 1 Agricultura, silvicultura şi piscicultura, care fac de asemenea parte din sectorul primar, reprezintă sub 1% din toate ISD ale sectorului primar din UE şi Statele Unite, ca principale surse ale respectivelor ISD.

6 CAPITOLUL III PROPRIETĂȚILE INDUSTRIILOR EXTRACTIVE Accesul la o diversitate de minereuri este important pentru toate economiile, nu mai puțin pentru cele care se află într-o fază timpurie a dezvoltării. Actuala creştere a prețurilor bunurilor de larg consum a generat un interes reînnoit asupra legăturilor dintre industriile extractive şi dezvoltare. Rolurile îngemănate ale piețelor, întreprinderilor şi statelor în industriile extractive variază o dată cu natura specifică a acestor industrii. Piețele globale pentru resursele de minereuri tind să fie foarte volatile, în parte datorită decalajelor de timp, uneori considerabile, în răspunsul ofertei la modificările cererii. Investițiile în industriile extractive sunt în general asociate cu o intensitate ridicată a capitalului şi cu un risc ridicat, fiind puternic influențate de deciziile politice, care sunt la rândul lor afectate considerabil de oscilațiile pieței. Dacă prețurile sunt ridicate, guvernele au o poziție puternică de negociere față de investitori şi invers. În acelaşi timp, există o importantă corelație pozitivă între prețurile ridicate şi investițiile globale în explorare. Pentru țările bogate în resurse, creşterea prețului care a debutat în 2004 a generat noi oportunități de dezvoltare. Cu toate acestea, legătura dintre exploatarea resurselor de minereuri şi evoluțiile țărilor exportatoare a suferit modificări semnificative. Țările trebuie să se confrunte cu diverse provocări în afara preocupărilor economice, în ceea ce priveşte mediul înconjurător, dimensiunile sociale şi politice. Aceste preocupări variază în funcție de resursele de minereuri şi de țară. Multe provocări au legătură cu particularitatile specifice ale industriei în sine, indiferent de implicarea TNC. Acest capitol stabileşte spațiul pentru analizele care urmează în viitoarele capitole, cu privire la rolul şi impactul TNC-urilor asupra industriilor extractive. Secțiunea A examinează rolul în creştere al minereurilor în economia mondială şi defineşte obiectul analizei, identificând principalele minereuri asupra cărora se concentreaza acest Raport. Aceasta arată faptul că,centrul de gravitate al ofertei şi cererii pentru multe minereuri s-a deplasat treptat către țările în curs de dezvoltare. Secțiunea B prezintă funcționarea piețelor de minereuri, acordând o atenție deosebită caracteristicilor speciale ale celei mai recente creşteri a prețurilor la bunurile de larg consum şi implicațiilor acesteia asupra activităților globale de investiții din industriile extractive. Secțiunea C subliniază unele dintre principalele caracteristici ale investițiilor în aceste activități, discutând oportunitățile de dezvoltare şi provocările cu care se confruntă în prezent țările bogate în resurse. A. Industriile extractive, în economia mondială 1. Minereurile sunt esențiale pentru toate economiile Minereurile reprezintă o mică parte din producția şi comerțul la nivel mondial. 1 Cu toate acestea, furnizarea lor este esențială pentru dezvoltarea durabilă a unei economii moderne. El reprezintă materii prime de bază, esențiale şi strategice pentru producerea unei game largi de bunuri industriale şi de consum, echipamente militare, infrastructură, amelioratori ai productivității solurilor, precum şi pentru transporturi, energie, comunicații şi nenumărate alte servicii (Highley et al., 2004). Nici o economie modernă nu poate funcționa fără un acces adecvat, realizabil şi sigur la materiile prime. Acest lucru este considerat ceva absolut normal în ziua de astăzi. Totuşi, dacă furnizarea este întreruptă sau dacă prețurile cresc, țările afectate reacționează rapid.

7 Caseta III.1.1. Definiții ale industriilor extractive şi minereurilor Industriile extractive sunt definite în WIR07 drept activități primare implicate în extracția resurselor neregenerabile. a Prin urmare, ele nu includ industrii precum agricultura, silvicultura şi piscicultura. Raportul oferă şi o definiție economică a minereurilor. b Minereurile economice sunt acelea ce pot fi comercializate în scopuri productive. Ele pot fi clasificate în trei categorii principale (caseta III.1): o Minereuri energetice (petrol, gaz, cărbuni şi uraniu), o Minereuri metalifere şi o Minereuri ne-metalifere (materiale industriale şi de construcții şi pietre prețioase). O dimensiune importantă a minereurilor economice este modul în care acestea sunt comercializate (IIED, 2002). Minereurile comercializate la nivel global au o valoare suficient de ridicată pe unitatea de greutate pentru a fi vândute pe piețele globale. Printre acestea se numără aurul, diamantele, cuprul şi aluminiul. i petrolul şi gazele aparțin acestei categorii. Minereurile mai puțin comercializate la nivel global au o valoare suficient de ridicată pe unitatea de greutate pentru a fi vândute la nivel regional (unele tipuri de cărbuni, calcar şi oțel), dar rareori la nivel global. Minereurile comercializate la nivel local, în special nisipul, pietrişul şi piatra, au o valoare foarte redusă pe unitatea de greutate. Prezentul raport pune accentul pe cele mai comercializabile minereuri energetice şi metalifere: petrolul şi gazul dintre minereurile energetice; şi minereurile de fier (metalele feroase), aurul (metal prețios) şi cuprul, bauxita/aluminiul, zincul şi nichelul (metale de bază) dintre minereurile metalifere. Minereurile metalifere reprezintă aproximativ 25% din valoarea totală în stadiul producției globale de minereuri (cu excepția petrolului şi gazului). Datorită importanței lor pentru țările în curs de dezvoltare selectate şi datorită potențialului ridicat de comercializate, analiza se va referi şi la diamante. Caseta III.1.1. Minereurile şi utilizarea acestora MINEREURI Minereuri energetice Minereuri metalifere Minereuri nemetalifere Metale feroase Metale prețioase Metale de bază Minereuri de construcții Minereuri industriale Pietre prețioase Cărbuni, gaz, petrol, uraniu Minereu de fier, niobiu, tantal, titaniu Aur, platină, argint Bauxită/ aluminiu, cobalt, cupru, plimb, magneziu, molibden, nichel, zinc UTILIZARE FINALĂ Cărămizi, pietre de construcții, ciment, minereuri în carieră, agregate de roci sfărâmate, ghips, materiale, nisip şi pietriş, ardezie Bentonită, carbonați industriali, caolin, magneziu, potasiu, sare, nisip, siliciu, sulf Diamante, geme Electricitate, chimicale/plas tic organic(e), transportul combustibililor Spațiu aerian, construcții, electronice, inginerie, producție, fabricarea oțelului Bijuterii, utilizări monetare, industriale Construcții, inginerie electrică/el ectronică, fabricație Construcții Ceramică, chimicale, turnătorii, filtre(pigmenți, combustibili, fier, metalurgia oțelului, epurarea apei Bijuterii, utilizări industriale Sursa: UNCTAD. a Vezi Remarcați faptul că metalele nu sunt destructibile. b Alte definiții ale minereurilor au la bază considerații geologice, juridice sau biologico-medicale.

8 Evenimentele recente referitoare la întreruperea livrărilor de gaze între Federația Rusă şi Ucraina, precum şi preocupările cu privire la creşterea prețurilor la petrol şi gaze sunt foarte elocvente. Prin urmare nu trebuie să ne surprindă faptul că securitatea energetică a redevenit una dintre cele mai importante probleme politice de pe ordinea de zi, la nivel internațional, după cum s-a demonstrat, de exemplu, în summit-ul G8 din Heiligendamm, din iunie 2007 (Summit-ul G8, 2007). Acest raport se referă în principal la industriile extractive (caseta III.1), acordând o atenție deosebită minereurilor energetice, în special petrolului şi gazelor, şi următoarelor minereuri metalifere: bauxită/aluminiu, cupru, minereu de fier, aur, nichel şi zinc, şi diamantelor. Selecția acestora reflectă importanța lor în producția globală de minereuri, rolul implicării TNC în extracția acestora şi potențialul lor de comercializare la nivel global. În acest raport se face deosebire între industria petrolului şi gazului şi industria minereurilor metalifere. Aceste două categorii de industrii extractive au dimensiuni relativ diferite. Producția globală de țiței şi gaze naturale s-a ridicat la aproximativ 2,3 trilioane $ în Prin comparație, producția globală (la locul de extracție) de minereuri metalifere a fost evaluată la aproximativ 265 miliarde $ în acelaşi an. 3 La nivel comercial, câteva metale domină industria extracției metalelor. Cele trei mai importante minereul de fier, aurul şi cuprul reprezintă aproximativ 50% din valoarea totală a minereurilor metalifere produse, urmate de nichel şi zinc (care reprezintă doar aproximativ 8%) (tabelul III.1). Bauxita se află pe o poziție inferioară, în special datorită faptului că mare parte din valoarea adăugată a aluminiului se creează în etapele de rafinare (producția de alumină) şi de topire (producția de aluminiu) (vezi mai jos) Aceste şase metale sunt cele mai importante din punct de vedere economic. În plus în majoritatea cazurilor, filiale străine joacă un rol important în producția globală, cota lor fiind de peste 50% în producția de bauxită, cupru şi aur, 36-37% în producția de zinc şi nichel şi aproximativ 20% în producția de minereuri de fier. Tabelul III.1. Cele mai importante metale la nivel mondial, 2005 Cota în valoarea totală a producției de minereuri metalifere a Volumul ieşirilor (conținutul de Cota filialelor străine în producția mondială b Metalul (%) metal în (%) kilotone) Minereu de fier 21, Cupru 18, Gold 13, Nichel 4, Zinc 3, Bauxită 1, Altele 36,8 Toate metalele 100,0 Sursa: UNCTAD, pe baza datelor de la Raw Materials Group a Estimări b Filiale străine sunt considerați acele societăți cu cel puțin 10% capital străin. Industria minereurilor metalifere conține cinci etape principale: explorarea, dezvoltarea, extracția, prelucrarea (topirea şi rafinarea) şi închiderea minei. Cota de valoare adăugată în diferitele etape ale extracției depinde de specificul fiecărui proces, în funcție de mină şi metal (tabelul III.2). Dacă etapele de topire şi rafinare sunt complicate şi/sau necesită foarte multă energie, costurile acestor etape ulterioare pot fi considerabile în comparație cu etapa de extragere, şi prin urmare se adaugă mai puțină valoare în etapa de extragere.

9 De exemplu, în cazul bauxitei/aluminiului, mai puțin de 10% se creează în faza de extracție efectivă.aurul şi metalele din grupa platinei reprezintă cealaltă extremă, deoarece produsul din faza de extracție necesită tratamente foarte reduse într-o rafinărie specială. Metalele de bază, cuprul, plumbul şi zincul se află la mijloc, produsul din faza de extracție concentratul reprezentând cea mai mare parte din valoare. În cazul petrolului şi gazelor, rafinarea se aplică în principal în cazul petrolului, dar o anumită proporție din gazele naturale se foloseşte şi în uzinele de transformare a Tabelul III.2. Cota valorii adăugate în faza de extragere a metalelor selectate. a 2005/2006 (în procente) Cota valorii adăugate în etapa de extracție Metalul Aurul 100 Metale din grupa platinei 100 Cositor 83 Cupru 77 Plumb 77 Nichel 70 Zinc 63 Cobalt 33 Bauxită/aluminiu 9 Sursa: UNCTAD, pe baza datelor de la Raw Materials Group a Estimări gazelor în lichide, în care sunt realizate produse petroliere de înaltă calitate. Rafinarea petrolului este separarea şi prelucrarea țițeiului în trei tipuri de produse: combustibili 4, produse ne-combustibile finite 5 şi produse pentru industria chimică 6. Partea de transport a lanțului de valoare este diferită pentru petrol şi gaze. Petrolul se comercializează la nivel internațional, deoarece poate fi stocat şi transportat cu uşurință prin conducte, pe calea ferată, în cisterne şi camioane. Gazele sunt mai greu de stocat şi transportat şi se transportă de regulă prin conducte între țările învecinate. Pentru transportul şi comerțul la mare distanță, ele iau de regulă forma gazului natural lichefiat (GNL). Furnizarea de GNL implică lichefierea, transportul maritim şi regazeificarea la destinație, unde se conectează la conductele tradiționale de transmisie, la facilitățile de stocare şi rețelele de distribuție. 7 Cota de GNL în comerțul total cu gaze a fost de 35% în 2005 (BP, 2006) şi este preconizată a creşte, prevăzându-se că până în 2010 se va dubla capacitatea totală de lichefiere la nivel mondial (IEA, 2006a). 2. Geografia producției şi consumului mineralelor selectate Piața mondială a minereurilor este caracterizată de o concentrare geografică neuniformă a resurselor, producției şi consumului. Principalii producători provin în special din economii în curs de dezvoltare şi în tranziție şi sunt exportatori neți, în timp ce consumatorii principali provin îndeosebi din țări dezvoltate şi se bazează mult pe importuri. Începând cu anii 90, unele țări în curs de dezvoltare din Asia şi-au crescut semnificativ consumul de minereuri, pentru a sprijini dezvoltarea economiilor lor, numărându-se astăzi printre principalii consumatori şi importatori. Rezervele de petrol şi gaze sunt concentrate îndeosebi în Asia de Vest: cota sa în rezervele totale demonstrate şi probabile la nivel mondial a fost de 62% pentru petrol şi 40% pentru gaze la finalul lui Cu toate acestea, în ceea ce priveşte producția de petrol şi gaze, cota Asiei de Vest a fost de doar 23% în Dimpotrivă, țările dezvoltate care reprezentau doar 6% şi 8% din rezervele globale de petrol şi gaze au deținut o cotă de 25% în producția globală de petrol şi gaze (tabelul III.3). Cele mai mari rezerve de gaze (27% din totalul mondial) şi cea mai ridicată producție (22% din totalul mondial) sunt deținute de Federația Rusă. 8 Se preconizează că regiunea Golfului Persic, care reprezintă doar 10% din producția mondială de gaz 9, îşi va mări cota actuală o dată cu expansiunea comerțului cu GNL. Țările dezvoltate şi Asia de Sud, Est şi Sud-Est sunt două grupe de țări a căror cotă în consumul mondial este mai ridicată decât în producția şi rezervele la nivel mondial. Diferența este mai mare pentru țările dezvoltate, dar creşte rapid pentru cele din Asia (tabelul III.3). 10 Acest lucru explică de ce activitatea de explorare este puternic concentrată în țările dezvoltate, unde se excavează aproximativ 70% din noile terenuri. Dintre țările în curs de dezvoltare, activitățile de explorare sunt concentrate în principal în Asia de Sud, Est şi Sud-Est (tabelul III.3). Pentru minereurile metalifere, imaginea variază în funcție de produsul respectiv. Cu toate acestea, cu puține excepții, țările dezvoltate şi Asia în curs de dezvoltare consumă mai multe metale decât produc, situația fiind opusă în Africa, America Latină şi zona Caraibilor, precum şi în Europa de Sud-Est şi Comunitatea Statelor Independente (CSI). Este interesant de remarcat faptul că partea țărilor dezvoltate în consumul de minereu de fier, cupru şi zinc a scăzut semnificativ în 2005, față de cea de acum un deceniu. Acest lucru a fost compensat printr-o creştere puternică, la aceste metale, a cotei țărilor în curs de dezvoltare din Asia. De asemenea, trebuie remarcată creşterea ridicată a participării țărilor dezvoltate la producția de minereu de fier, în detrimentul țărilor latino-americane şi al economiilor în tranziție, precum şi al Asiei în curs de dezvoltare, în producția de aur, zinc şi

10 bauxită (tabelul III.4). Pentru multe țări în curs de dezvoltare, minereurile sunt cel mai important produs exportat. Importanța deosebită acordată minereurilor este accentuată în special la nivelul țărilor producătoare de petrol din Africa şi Asia de Vest (tabelul III.5). Țările africane şi latinoamericane au diverse minereuri, de la cele de metale prețioase, la minereurile feroase şi industriale. Africa domină oferta mondială de metale şi pietre prețioase, precum platina, diamantele şi aurul, fiind principalul producător, în timp ce America Latină este principalul producător de cupru şi argint (USGS, 2005). B. Creşterea prețurilor bunurilor de larg consum şi impactul lor asupra investițiilor Piețele de minereuri sunt volatile. Cea mai recentă creştere a prețurilor la bunurile de larg consum a avut un impact deosebit asupra comportamentului investițiilor corporatiste, precum şi asupra politicilor guvernamentale. Prin urmare este important să înțelegem forțele ce stau la baza recentei creşteri a prețurilor bunurilor de larg consum şi să examinăm evoluțiile recente din perspectivă istorică. Tabelul III.3. Rezervele, producția, consumul şi explorarea de petrol şi gaze naturale, pe regiuni, in 1995 şi 2005 (procente) Producția de petrol şi Rezervele la Explorare a gaze b Consum b finalul lui 2005 c Petrol b Gaze b Cota în Economia Cota în volumul total numărul total Țări dezvoltate Țări în curs de dezvoltare Africa America Latină Asia în curs de dezvoltare Asia de Vest Asia de Sud, Est şi Sud-Est Europa de Sud-Est şi CSI Federația Rusă Total la nivel mondial Sursa: UNCTAD, pe baza datelor de la IHS Energy şi BP, a Cote calculate pe baza numărului de noi terenuri excavate. b Cote calculate pe baza volumului. c Rezervele sunt rezerve recuperabile demonstrate şi probabile, reprezentând volumul ce se preconizează a fi recuperat din depozit pe întreaga sa durată de viață productivă. Faptul că sunt dovedite şi probabile implică un nivel de încredere de 50%.

11 Tabelul III.4. Producția şi consumul de minereuri metalifere selectate, in 1995 şi 2005 (procente) Metalul Țări dezvoltate Africa America Latină şi Asia în curs de Europa de Sud-Est Toate Zona Caraibilor dezvoltare şi CSI regiunile Producția de minereu de fier Producția de fier brut a Producția de cupru Consumul de cupru b Producția de aur Consumul de aur Producția de nichel Consumul de nichel Producția de zinc Consumul de zinc Producția de bauxită Producția de alumină c Sursa: UNCTAD, pe baza datelor de la Raw Materials Group, Virtual Metals şi Bloomsbury Minerals Economics Limited. a b c. Producția de fier brut (conținutul de fier) se foloseşte ca valoare intermediară pentru consumul de minereu de fier. Datele din prima coloană pentru fiecare regiune sunt pentru Producția de aluminiu se foloseşte drept valoare intermediară pentru consumul de bauxită. Tabelul III.5. Economiile în curs de dezvoltare şi în tranziție, cele mai dependente de exporturile de minereuri (procent din exporturile totale, medie pe 5 ani ( )) Economia Sortare după combustibil a Combu stibili 97,8 Descrierea produsului Petrol şi gaze Sortare după minereuri ne-combustibile a Minereuri şi Economia metale Descrierea produsului Algeria Guineea bc 89,8 Bauxită, alumină, aur şi diamante Nigeria b 97,8 Petrol Botswana d 87,2 Diamante, cupru, nichel Libia e 96,9 Petrol Surinam b 70,0 Alumină (oxid de aluminiu) Yemen 93,3 Petrol şi Zambia b 61,5 Cupru, cobalt gaze Kuweit b 92,9 Petrol Jamaica 60,8 Alumină, bauxită Angola f 92,2 Petrol Niger b 46,1 Uraniu şi aur Qatar 89,1 Petrol, petrochimice Chile 45,0 Cupru Arabia Saudită b 88,9 Petrol Mozambic b 42,3 Aluminiu Brunei b 88,3 Petrol Papua Noua Guinee b 38,6 Aur, cupru Azerbaidjan 86,6 Petrol Republica Congo g 34,0 Metale diverse Rep. Islamică Iran b 86,3 Petrol şi Ghana h 33,3 Aur gaze Venezuela 83,4 Petrol Cuba 33,2 Nichel Turkmenistan 81,0 Gaz Peru 32,9 Aur, cupru, zinc Oman 80,6 Petrol Rwanda bi 32,2 Metale diverse Gabon 79,5 Petrol Uzbekistan 30,3 Aur Sudan b 74,2 Petrol Georgia 24,9 Metale diverse Siria 72,8 Petrol Africa de Sud c 21,7 Platină, aur Bahrein 70,5 Petrol Bolivia 19,1 Zinc, aur Trinidad - Tobago b 61,3 Petrol şi Kazakhstan 18,0 Metale diverse gaze Kazakhstan 56,1 Petrol şi Bahrein 16,8 Aluminiu gaze Sursa: UNCTAD, calcule bazate pe bazele de date COMTRADE şi alte surse. a b c d e f g h Combustibilii include SITC 3. Minereurile şi metalele include SITC şi s-a adăugat minereul de diamant, unde a fost cazul medie de la 2 la 4 ani. Unitatea de Inteligență Economică Banca din Botswana, Statistici financiare. Conform OPEC, Buletinul Statistic Anual. IMF, Rapoarte de personal. IMF, Direcția de statistică comercială. IMF, anexă statistică pentru Ghana. i IMF, Direcția de statistică comercială.

12 1. Creşteri ale cererii şi majorările de prețuri la minereuri Începând cu cel de-al doilea război mondial, prețurile minereurilor au fost deosebit de volatile ca reactie la modificarea condițiilor de piață. Anul 1974 marchează finalul perioadei de aur de creştere economică puternică de 30 ani şi al cererii ridicate de minereuri, ce începuse după al doilea război mondial (figura III.1). În perioada , prețurile țițeiului au fost controlate efectiv de aşa-numitele şapte surori şi au rămas practic constante din punct de vedere real. 11 În aceeaşi perioadă, prețurile metalelor au fost supuse unor fluctuații considerabile, cu tendințe crescătoare. Ritmurile pozitive şi sporite de creştere pe termen lung erau considerate o caracteristica de durată a piețelor de minereuri (Tilton, 1990), iar principala preocupare o constituia riscul unei creşteri rapide a cererii de minereuri în țările în curs de dezvoltare. 12 De la prima criză a petrolului din şi până la începutul anilor 80, prețul petrolului a început să crească brusc, în principal datorită controlului sporit al piețelor exercitat de Organizația Țărilor Exportatoare de Petrol (OPEC). 13 Pe de altă parte, prețurile metalelor au început să scadă pe termen lung, reflectând mai mulți factori, printre care o creştere economică lentă, o intensitate redusă a utilizării metalelor în multe țări (Tilton, 1990), o competiție acerbă între producători şi formarea unei capacități excedentare de furnizare. 14 Prețul țițeiului a început de asemenea să scadă din punct de vedere real în 1985, în urma descoperirii unor noi rezerve în țările din afara OPEC, precum Angola (acum membru OPEC), Mexic, Norvegia, fosta Uniune Sovietică şi Marea Britanie. Aceste noi surse de furnizare au redus controlul pieței exercitat de OPEC, a cărui cotă în producția mondială de țiței a scăzut de la 53% în 1974 la 30% în 1985 (ECLAC, 2002). Prețurile scăzute ale minereurilor în anii 80 şi 90 au avut consecințe importante: în loc să fie considerate de o importanță strategică pentru dezvoltarea economică, petrolul şi metalele au fost tratate tot mai frecvent drept simple mărfuri. Această transformare în mărfuri a petrolului şi metalelor a influențat orientările politice ale guvernelor, contribuind la o tendință de privatizări, nereguli şi o creştere sporită la ISD în diverse economii în curs de dezvoltare şi în tranziție, în special în ceea ce priveşte extracția metalelor (vezi capitolele IV şi VI). Această scădere treptată a prețurilor minereurilor s-a oprit doar în ultima vreme. Momentul de răscruce pentru țiței a sosit în 1999, când prețurile au crescut ca urmare a unui acord semnat în 1998 între OPEC şi producătorii din afara OPEC Mexic, Norvegia, Oman şi Federația Rusă pentru reducerea ofertei. 15 Începând cu 2003, instabilitățile geopolitice din Asia de Vest au contribuit la o creştere şi mai mare a prețului țițeiului (figura III.1). 16 Pentru metale, scăderea prețurilor care dura de multă vreme s-a oprit brusc în Figura III.1. Indicele prețurilor reale pentru țiței şi minereuri metalifere, (anul de bază 2000 = 100) Metale Petrol Războiul din Coreea Războiul din Vietnam Naționalizări Dominația cartelului celor şapte surori Prima criză a petrolului A doua criză a petrolului Cererea mondială în scădere Capacitate excedentară de metale Privatizări şi/sau deschiderea la ISD Intrarea noilor producători de petrol Creşterea cererii din Asia Al doilea război mondial Sursa: UNCTAD şi Radetzki. Notă: Indicele prețului metalelor include următoarele minereuri cu respectivele proporții: cupru (38,89%), aluminiu (23,93%), minereu de fier (13,65%), zinc (7,22%), nichel (6,70%), cositor (3,62%), fosfat (2,67%), plumb (2,10%), mangan (1,20%), tungsten (0,02%). Indicele prețului țițeiului reflectă media între prețurile țițeiului la Dubai, United Kingdom Brent şi West Texas, cu un consum relativ egal de țiței mediu, uşor şi greu la nivel mondial. Deflatorul utilizat este indicele valoric pe unitate al exporturilor de produse fabricate, realizate de țările dezvoltate.

13 Creşterea prețurilor i-a surprins pe majoritatea observatorilor. Ea a fost determinată de o cerere deosebit de puternică, împreună cu constrângeri de furnizare. Spre deosebire de perioadele de creştere anterioare, în acest moment majorarea cererii a provenit în special din țările în curs de dezvoltare. China, în special, trece în prezent printr-o fază de creştere intensă a resurselor; 17 în plus, economia țării a crescut de peste trei ori mai mult față de cea mondială în ultimul deceniu (UNCTAD, 2007f). Prin urmare, această țară a devenit un motor principal al creşterii cererii de minereuri la nivel mondial: în 2005, reprezenta 29%, 66% şi respectiv 25% din creşterea țițeiului, cuprului şi nichelului, iar cota sa în cererea mondială totală de petrol, cupru şi nichel a fost de 8,5%, 22% şi respectiv 16% (BP, 2006; Goodyear, 2006). 18 Creşterile prețurilor s-au datorat şi reactiilor lente ale ofertei. Perioada prelungită cu prețuri reduse la minereuri a avut ca rezultat investiții reduse în resurse umane, capacitate de producție şi rafinare, conducand la o scădere semnificativă a capacității libere de ofertare. Multe instalații de producție costisitoare au fost închise. 19 Astfel, atunci când cererea a apărut brusc, capacitatea de producție neutilizată rămasă pentru a satisface consumul în creştere a fost una mică 20. În plus, lipsurile şi costurile crescande ale materiilor prime au generat decalaje suplimentare în expansiunea capacității de furnizare (tabelul III.6). Nivelurile reduse ale stocurilor, instabilitatea geopolitică şi evenimentele neprevăzute, precum grevele şi factorii meteo, au generat o presiune suplimentară asupra prețurilor Creşterea prețurilor a condus la creşterea profiturilor şi a investițiilor Creşterea recentă a prețurilor minereurilor a produs o creştere a investițiilor la nivel mondial, alimentată în parte de creşterea profiturilor. În pofida creşterii costurilor multor materii prime, profitul producătorilor de minereuri a crescut rapid. Societățile din categoria Fortune Global 500 din industria extractivă au atins o profitabilitate deosebit de ridicată în anii 2005 si 2006, atat față de marile societăți din alte industrii, cat şi din punct de vedere istoric (fig.iii.2). Profiturile nete ale ExxonMobil pentru anul 2006 au fost cele mai mari raportate vreodată de o corporație din Statele Unite. Un studiu privind cca. 80% din industria mineritului metalifer la nivel mondial, a constatat o creştere a profiturilor nete de la 4,4 miliarde $, în 2002, la 67 miliarde $, în 2006 (Pricewaterhouse Coopers, 2007b). Pentru a beneficia de pe urma prețurilor ridicate la bunurile de larg consum, societățile doreau să îşi extindă facilitățile de producție cât mai rapid. Intensificarea activității de investiții şi producție a Tabelul III.6. Decalaje de furnizare: exemple selectate (Luna) Duratele principale, înainte de creştere Duratele principale la începutul lui 2007 Elementul (în luni) (în luni) Mori de măcinat Excavatoare Barje Locomotive Generatoare de energie Vagoane Cupe de cablu 9 24 Recuperatoare Anvelope Camioane mari Concasoare Vapoare cisternă 8 22 Sursa: Rio Tinto, urmat mai multe căi. După cum se observă din tabelul III.6, este posibil ca aceasta să fi epuizat o serie de materii prime importante, disponibile imediat.

14 Figura III.2. Profitabilitatea companiilor din categoria Fortune Global 500, din industriile extractive şi alte industrii, perioada (profituri ca procent din venituri) Telecomunicații Băuturi Industrii extractive Farmaceutice Medie Global 500 Sursa: UNCTAD, pe baza datelor de la Fortune Global 500 (mai mulți ani). Notă: Profitabilitatea se măsoară ca raport între profiturile şi veniturile societăților din categoria Fortune 500 Global. Numitorul comun în definirea veniturilor pentru diferitele industrii este venitul, inclusiv vânzările. Profiturile sunt calculate după impozitare şi după creditele sau taxele extraordinare ce apar în declarația de venit. Pentru 2006, s-au folosit, prin extrapolare, date pentru cele mai importante 1000 de corporații din Statele Unite. Operațiile de forare a petrolului şi gazelor s-au dublat din 2002, iar numărul de sonde active a fost cel mai ridicat din ultimii 20 de ani; la jumătatea lui 2006, rata de utilizare a sondelor era estimată la 92%. Această intensă activitate a contribuit la creşterea costurilor. De exemplu, ratele zilelor de foraj au crescut cu 10-15% pe an, începând cu 2003 (IEA, 2006b). Societățile caută ingineri în domeniul petrolului şi al minelor pe piața globală a muncii, deoarece lipsa de forță de muncă specializată creează un blocaj în execuția proiectelor de investiții (IMF, 2006). Indiferent de problemele de livrare, se preconizează o noua creştere a capacității de producție a petrolului. Conform unui studiu pentru perioada , capacitatea globală de producție a petrolului este preconizată sa creasca cu 11,7 milioane de barili pe zi (mbd), din care maxim 3,8 mbd vor fi petrol furnizat suplimentar de țările OPEC (IEA 2006a). Pentru aceeaşi perioadă, se preconizează o creştere a cererii globale, cu 8,1 mbd, reducând constrângerile de capacitate cu 3,6 mbd. Alte studii coroborează aceste constatări. 22 Cu toate acestea, unii observatori avertizeaza că restricțiile de furnizare pot avea ca rezultat o reducere suplimentară a dimensiunilor pieței petrolului (UBS, 2006; IEA, 2007). 23 Investițiile în dezvoltarea capacităților cresc şi în industriile de minereuri metalifere. In aval, capacitatea de prelucrare a cuprului rafinat este prevazuta să crească substanțial mai repede decât cererea, în perioada , anticipându-se excedente în creştere pe piața de cupru. Se preconizează o situație similară în cazul nichelului, din 2007 până în Pe piața de minereuri de fier, se preconizează înregistrarea unui excedent doar în 2009/2010 (UNCTAD, 2007h). In amonte, investițiile private globale în metale neferoase au crescut de la 2 miliarde $ în 2002, la peste 7 miliarde $ în 2006, fiind preconizate investitii de 9 miliarde $ în 2007 (fig. III.3). Între 2001 şi 2005, investițiile au crescut mai mult decât dublu într-o serie de țări bogate în minereuri, inclusiv Argentina, Canada, Mexic, Federația Rusă, Africa de Sud şi Statele Unite (Humphreys, 2005). Printre cele mai importante dezvoltări din ultimii ani se numără explorările din China, Mongolia şi Federația Rusă. Cota combinată de cheltuieli private globale din exploatări neferoase a crescut de la 4% în 2000, la 12% în 2006 (MEG, 2006). Cu toate acestea, succesul exploatărilor de minereuri neferoase a fost redus. Într-adevăr, începând cu 1998, doar patru zăcăminte de nivel mondial au fost descoperite prin noi explorări (figura III.3). 25 Având în vedere faptul că rezervele se pot extinde, ca urmare a descoperirilor suplimentare, în şi în jurul minelor deja existente, este posibil ca noile zăcăminte metalifere să fie amplasate la o adâncime mai mare, în zone mai îndepărtate şi să aibă o concentratie mai redusa. După cum declara recent un expert în industria minieră (Humphreys, 2006: 5): Costurile economice ale descoperirii de zăcăminte de minereuri metalifere de bază cresc continuu În plus, în ultima vreme, in urma explorărillor nu au fost descoperite noi zăcăminte-mamut, precum cele de la Carajas, Escondida, Grasberg şi Norilsk şi se consideră că, în viitor, descoperirea şi extinderea unor zacaminte de mari dimensiuni va fi o provocare mult mai mare decât în trecut. Majoritatea resurselor aflate la îndemână par să fi dispărut.

15 3. Este probabil ca prețurile să rămână ridicate o perioadă Unii factori sugerează că explozia prețurilor poate reflecta o modificare structurală. Din punct de vedere al cererii, ascendența economică a Chinei, Indiei şi a altor țări în curs de dezvoltare, împreună cu etapele de utilizare intensiva a resurselor in dezvoltarea lor actuală ar putea avea ca rezultat o accelerare pe termen lung a creşterii cererii de bunuri de larg consum. Figura III.3. Numărul principalelor descoperiri şi cheltuielile private pentru explorarea de minereuri neferoase, (miliarde de dolari şi numărul descoperirilor) Numărul de descoperiri Principalele descoperiri de zăcăminte Descoperiri la nivel mondial Cheltuielile de explorare Miliarde de dolari Sursa: UNCTAD, pe baza datelor furnizate de Mineral Economic Group, 2006 şi a datelor furnizate de Raw Materials Group şi BHP Billiton. e Estimări Aceasta poate fi văzută drept o nouă etapă pe piețele internaționale de bunuri de larg consum, cu prețurile rămase la niveluri extrem de ridicate. 26 Un alt argument ce sugerează o schimbare structurală constă în faptul că resursele naturale în scădere reduc costul noilor ieşiri şi, în cazul petrolului, cresc dependența față de regiunea Asia de Vest, care este instabilă din punct de vedere politic, cu o majorare inevitabilă a prețurilor (vezi, de exemplu, Deffeyes, 2005; şi Laherrere, 2005), la momentul creşterii cererii din partea economiilor de piață de mari dimensiuni. Implicarea sporită a statului în mineritul metalelor şi extracția petrolului poate avea ca rezultat factori politici cu o influență mai mare asupra deciziilor de producție, putând limita accesul TNC-urilor străine la zăcămintele de minereuri. Alți experți pun sub semnul întrebării relevanța unor astfel de observații şi au tendința să submineze amenințarea epuizării resurselor, chiar şi în viitorul îndepărtat. 27 Unii dintre ei au atras de asemenea atenția că aşteptările viitoarei creşteri a cererii globale pentru bunuri de larg consum pot fi exagerate. 28 Conform unei evaluări la nivelul societății, creşterea ieşirilor ca răspuns la prețurile ridicate ar însemna că prețurile se deplasează înapoi către costurile marginale de producție (Rio Tinto, 2007). Totuşi, perioada în care se poate aştepta producerea acestor evenimente care variază de la un produs la altul poate fi mai lungă în acest ciclu decât până acum. 29 În concluzie, există perspective contradictorii în ceea ce priveşte evoluția prețurilor la minereuri. Pe termen scurt, deşi este posibil ca în 2004 creşterea economică globală să fi atins nivelul maxim şi, în special, expansiunea economică a Statelor Unite s-a diminuat în Din punct de vedere al ofertei, perioada prelungită de stagnare a proiectelor miniere, ca urmare a lipsei de resurse şi costurilor sporite ale materiilor prime, poate întârzia formarea unei dotari tehnice considerabile ce ar putea relaxa constrângerile de furnizare. Cu toate acestea, pe termen lung, există posibilitatea să se materializeze majoritatea investițiilor curente, iar planurile de investiții se pot extinde şi mai mult, dacă prețurile rămân o anumită perioadă la nivelurile ridicate din Astfel, dacă nu se diminuează creşterea economică, prețurile pot rămâne în continuare relativ ridicate, până ce industriile petrolieră, de gaze şi minieră vor înregistra supra-capacitate. Este posibil ca acest lucru să nu se întâmple până la începutul următorului deceniu. 30 Pe termen lung, comportamentul prețurilor va depinde de ratele de cerere şi de epuizare, precum şi de noile descoperiri. Cu toate acestea, experții din industrie par să fie siguri că dezvoltarea zăcămintelor viitoare va fi mai costisitoare, ceea ce ar trebui să păstreze prețurile relativ ridicate.

16 C. Industriile extractive: oportunități şi provocări pentru dezvoltare 1. Caracteristicile investițiilor în industriile extractive Investițiile în industriile extractive au caracteristici specifice, relevante pentru impactul lor asupra dezvoltării. Extracția de resurse minerale este dominată îndeosebi de investiții de dimensiuni ridicate, cu capitaluri numeroase, deşi mineritul artizanal şi de dimensiuni reduse poate fi important în unele țări şi pentru anumite minereuri (caseta III.2). Unele proiecte sunt provocatoare din punct de vedere tehnologic, iar investițiile în acestea sunt caracterizate printr-un grad ridicat de incertitudine şi perioade îndelungate de stagnare. Caseta III.2. Mineritul artizanal Există un număr nedefinit de întreprinderi miniere de dimensiuni mici şi medii la nivel mondial, care produc în special aur, dar şi pietre prețioase, minereu de fier şi alte minerale. Printre acestea se numără minerii artizanali şi cu afaceri de dimensiuni reduse, precum garimpeiros din Brazilia (mineri ilegali ce caută aur), orpailleurs din Africa de Vest (artizani ce extrag aurul în principal prin spălarea aluviunilor) şi minele de fier din China înființate în timpul campaniei Marele salt înainte a lui Mao, dintre care multe încă funcționează. Doar în în China şi India s- au deschis câteva mii de mine de fier. Tabelul III.2.1 prezintă estimările pentru producția de aur realizate de minerii artizanali pentru țările selectate din Africa şi America Latină. Sursa: UNCTAD. Tabel III.2.1. Producția artizanală de aur, a 2005 (tone) Tara Producția artizanală Producția totală Argentina Bolivia Brazilia Columbia Rep. Dem. Congo Ecuador Ghana Kyrgyzstan Mali Mexic Niger Papua Noua Guinee Filipine Rep. Unită Tanzania Sursa: UNCTAD, pe baza datelor de la Raw Materials Group a Estimări

17 În majoritatea țărilor în curs de dezvoltare cu excepția Chinei şi a Indiei unde producția se consumă sau se utilizează la nivel intern extracția de minereuri este în principal o activitate orientată spre export, importantă pentru crearea de venituri, dar cu oportunități limitate pentru crearea de locuri de muncă şi legături locale. În plus, extracția de minereuri prezintă amenințări considerabile pentru mediul local şi poate avea implicații sociale adverse. În final, resursele minerale nu sunt regenerabile şi au frecvent o importanță strategică, geopolitică. Prin urmare, nivelul de implicare a Statului tinde să fie redus, în special în cazul petrolului şi gazelor (vezi capitolul IV). Extracția de minereuri necesită capitaluri numeroase. Construcția unei mine mari de minereuri de bază poate costa peste un miliard de dolari. Investițiile în industria petrolieră şi a gazelor sunt şi mai mari. Construirea unei conducte, dezvoltarea unui zăcământ petrolifer sau revitalizarea unei industrii miniere care a decăzut şi în care s-a investit prea puțin pot costa destule miliarde de dolari. 31 Astfel de investiții în țările în curs de dezvoltare necesită de regulă implicarea unei societăți de stat care se poate baza pe sprijinul financiar al guvernului sau al TNC. Nu toate țările în curs de dezvoltare, în special cele mai puțin dezvoltate (LDC) dispun de sau pot obține resursele financiare necesare pentru astfel de investiții, atât de la societăți de stat naționale, cât şi de la societăți naționale private, apelând la atragerea de investiții din partea TNC. Pentru obținerea capitalului, o alternativă la TNC ar putea consta în împrumutul de la un creditor pregătit să accepte riscul ridicat implicat de o astfel de investiție (de ex. bănci naționale sau regionale de dezvoltare sau Banca Mondială). 32 Unele proiecte implica mai multe provocări tehnologice decât altele. În mineritul metalelor, majoritatea tehnologiei poate fi achiziționată de pe piață şi în general există puține diferențe în abordările diferitelor societăți miniere. În acest caz, provocarea se referă mai ales la managementul proiectelor cu lungi perioade de gestație şi la necesitatea de a acorda atenția meritată impactului lor social şi asupra mediului. În ceea ce priveşte extracția de petrol şi gaze, nivelul complexității tehnologice este deosebit de ridicat pentru extracția din ape de mari adâncime, în timp ce extracția din sol pune mai puține probleme tehnologice. Trebuie acordată o atenție deosebită perioadelor îndelungate de stagnare implicate de regulă în proiectele extractive. Faza de explorare poate dura până la 10 ani şi în multe cazuri astfel de investiții eşurează. 33 În medie, costurile asociate erorilor reduc veniturile economice preconizate ale explorării. Pentru proiectele de explorare ce au ca rezultat descoperiri, recompensele potențiale pot fi considerabile (Land, 2007; Goodyear, 2006). Chiar dacă explorarea se încheie cu succes şi se dezvoltă şi se dă în funcțiune o nouă mină, investitorul se confruntă cu diverse riscuri tehnice 34, riscuri de piață (referitoare la cerere şi prețurile previzionate), riscuri politice (de ex. modificări ale legislației în domeniul mineritului, naționalizări), dar şi riscuri sociale şi de mediu. În țările dezvoltate, societăților miniere le este din ce în ce mai greu să aibă acces la teren şi să îl păstreze (Otto, 2006). În țările cu un cadru instituțional slab, riscurile politice, sociale şi de mediu pot fi foarte costisitoare din punct de vedere al decalajelor, publicității negative, al riscului de pierdere a licenței de operare şi cheltuielilor neprevăzute considerabile. 35 Într-adevăr, un management efectiv al riscurilor sociale, de mediu şi al altor riscuri poate deveni o sursă de avantaje competitive pentru societăți (Howard, 2006). Atunci când prețurile sunt ridicate, societățile au o înclinație ridicată spre risc. Anumite țări precum Peru, Rusia şi China, care sunt în general considerate țări cu risc ridicat, primesc o proporție mai mare de sume de explorare, datorită perspectivelor ce se deschid pentru minereurile din aceste țări. Societățile acceptă acest risc în căutarea de rezerve, în special având în vedere mediul actual al prețurilor ridicate la bunurile de larg consum. (PricewaterhouseCoopers, 2006: 23). În perioadele cu prețuri reduse, profitabilitatea proiectelor de extracție a resurselor tinde să scadă, diminuand poziția de negociere a unei țări, pentru a atrage investițiile. Totuşi, odată ce s-a realizat investiția, iar minele sau sondele funcționează corect, costurile fixe ridicate, ce i-au oferit putere de negociere societății străine la începutul investiției, pot deveni o sursă de vulnerabilitate. Dacă se impun condiții mai stricte, de exemplu, societatea nu are de făcut altceva, decât să le accepte, deoarece nu se poate retrage cu uşurință. O altă caracteristică a industriilor extractive este potențialul de rente minerale dimensionabile. Zăcămintele de minereuri metalifere şi hidrocarburi sunt eterogene, caracterizate prin diferențe mari între costurile de producție, în funcție de calitate şi accesibilitate. Renta este de regulă mai ridicată pentru extracția de petrol şi gaze, în special fiindcă OPEC menține prețul petrolului peste costul celui mai puțin productiv teren. Un teren petrolifer enorm din Arabia Saudită poate genera volume semnificative de țiței într-o perioadă susținută, sub propria presiune, ceea ce înseamnă costuri foarte reduse de extracție pe barilul de petrol. Acelaşi baril de petrol se recuperează dintr-un zăcământ maritim de adâncime la un cost mult mai ridicat. 36 În sectorul mineritului de metale, variația gradului minereului, împreună cu condițiile mineralogice, poate avea de asemenea importanță (Land, 2007). 37 Într-un final, minereurile sunt adesea percepute ca având o importanță strategică atât pentru

18 producător, cât şi pentru țările consumatoare. În primul rând, minereurile pot fi strategice pentru necesități militare, industriale sau esențiale. În al doilea rând, în special din punct de vedere al producătorului, caracterul neregenerabil al acestora le conferă o dimensiune strategică. Minereurile energetice (în special petrolul şi gazele) sunt mai concentrate din punct de vedere geografic (tabelul III.3), şi deci importante în ceea ce priveşte securitatea energetică, din punct de vedere strategic. Această dimensiune explică parțial rolul semnificativ al societăților de stat în industria petrolului şi gazelor (capitolul IV). 2. Preocupările referitoare la politicile publice ale statelor bogate în minereuri Bogățiile minerale pot fi o sursă de venituri şi prosperitate şi o şansă pentru dezvoltarea economică. Cu toate acestea, abundența resurselor nu înseamnă neapărat prosperitate economică, iar exploatarea resurselor neregenerabile pune probleme grave perspectivelor de dezvoltare durabilă pe termen lung. Conform Comisei Mondiale pentru Mediu şi Dezvoltare a Națiunilor Unite, dezvoltarea durabilă înseamnă dezvoltarea ce satisface necesitățile prezentului fără a compromite posibilitatea generațiilor viitoare de a le satisface cerintele (Națiunile Unite, 1987). Dezvoltarea economică şi socială şi protecția mediului sunt considerate cei trei piloni independenți, care se consolidează reciproc ai dezvoltării durabile (Națiunile Unite, 2005a). Activitățile de extracție a minereurilor pot avea implicații semnificative pentru toți cei trei piloni. Deşi, în mod ideal, toate activitățile umane ar trebui să îndeplinească aceste criterii ale dezvoltării durabile, conceptul se aplică în special în cazul activităților extractive, deoarece acestea se referă la resurse consumate intens, neregenerabile, a căror supraexploatare poate compromite utilizarea potențială sau utilizarea veniturilor generate de către generațiile viitoare. Această secțiune pune accentul pe oportunitățile de dezvoltare şi provocările pe care bogățiile minerale le reprezintă pentru țările bogate în resurse, indiferent de agentul economic care le exploatează. Prin urmare, ea nu se referă la impactul specific asupra țărilor gazdă al implicării TNC în industria extractivă o problemă examinată mai îndeaproape în capitolul V. a. Resursele minerale reprezintă oportunități de dezvoltare Dezvoltarea cu succes pe baza minereurilor, precum în țări dezvoltate ca Australia, Canada, Noua Zeelandă, Norvegia, Suedia şi Statele Unite, nu a fost doar o problemă de resurse geologice; mai degrabă a rezultat ca urmare a existenței şi dezvoltării continue a resurselor şi competențelor umane, a învățării şi inovațiilor în activitățile extractive (Ramos, 1998). De exemplu, abundența resurselor naturale în Statele Unite a fost mai degrabă o condiție endogenă, construită social, decât o dotare exclusiv naturală (David şi Wright, 1997). O înțelegere ştiințifică şi cunoştințe inginereşti mai bune pot contribui la creşterea cantității de rezerve demonstrate, la îmbunătățirea tehnologiilor de extracție şi rafinare, şi la lărgirea domeniului utilizărilor finale şi comerciale. O serie de țări în curs de dezvoltare cu venit mediu şi ridicat (de ex. Botswana, Chile, Indonezia, Kuweit, Malaezia, Arabia Saudită, Africa de Sud, Emiratele Arabe Unite şi Venezuela) au reuşit, în proporții diferite, să beneficieze de pe urma bogățiilor lor naturale pentru a avansa cel puțin în unele aspecte (de exemplu creşterea venitului pe cap de locuitor, reducerea sărăciei şi, în unele cazuri, diversificarea economică). 38 Pentru multe alte țări în curs de dezvoltare bogate în resurse, impactul bogățiilor minerale asupra dezvoltării a fost dezamăgitor. Multe țări cu venituri reduse foarte dependente de exportul resurselor naturale s-au comportat nesatisfăcător din punct de vedere al dezvoltării economice, sociale şi politice (Pegg, 2006: 1). Acest fenomen este denumit de regulă blestemul resurselor (caseta III.3). Cu toate acestea, experiența de dezvoltare a țărilor dezvoltate, bogate în minereuri, este greu de reprodus în contextul global anual, iar statele în curs de dezvoltare bogate în resurse trebuie să găsească moduri originale de a îşi utiliza resursele naturale pentru dezvoltarea durabilă. Țările dezvoltate şi-au utilizat cea mai mare parte a extracției de minereuri la nivel local, iar prelucrarea locală, precum şi materiile prime, au fost protejate prin costuri ridicate de transport. În prezent, datorită costurilor relativ reduse de transport şi

19 piețelor globalizate, este mai greu să concurezi cu produse importate. În plus, exploatarea intensă a resurselor minerale în statele în curs de dezvoltare a avut loc într-o fază anterioara a dezvoltării acestora, pentru a satisface necesitățile utilizatorilor externi si nu neaparat ale celor naționali. Aceasta a precedat, prin urmare, dezvoltarea capacităților de resurse umane naționale ce pot contribui la construirea unei activități miniere integrate şi la crearea unei învățări şi a unor inovații endogene în jurul acesteia. Noul context global poate limita capacitatea relativă a țărilor bogate în minereuri de a beneficia de resursele minerale. Prin urmare, ele trebuie să stabilească o strategie globală de dezvoltare pentru utilizarea bogățiilor minerale neregenerabile, nu doar pentru a-şi îmbunătăți situația actuală, ci şi pentru a asigura dezvoltarea durabilă în beneficiul viitoarelor generații. În această privință, un obiectiv important ar trebui să constea în structurarea unei economii diversificate, prin investițiile în capital uman, infrastructură şi capacitati de producție. Caseta III.3. Dezbaterea referitoare la blestemul resurselor Există un volum semnificativ de literatură teoretică şi empirică ce studiază rolul resurselor minerale în dezvoltarea economică. Unii experți citează dovezi ce sugerează că țările bogate în minereuri au avut o situație mai grea decât țările mai puțin dotate, din punct de vedere al diverselor măsuri economice, sociale şi poltiice. Alți experți susțin că resursele minerale reprezintă o potențială sursă de creştere şi dezvoltare, dacă sunt gestionate corect. Într-un studiu renumit ce acoperă un eşantion de 95 de țări în curs de dezvoltare, s-a constatat o relație negativă între exporturile de resurse naturale (inclusiv produse agricole, minereuri metalifere şi minereuri energetice) şi creşterea economică a perioadei (Sachs şi Warner, 1997). Alți cercetători au confirmat faptul că țările în curs de dezvoltare, bogate în resurse (în special țările exportatoare de minereuri metalifere), au fost caracterizate, în general, de performanțe relativ reduse de creştere pe cap de locuitor (Auty, 2001a; Mikesell, 1997). Exportatorii de petrol nu au fost imuni la blestemul resurselor în ceea ce priveşte dezvoltarea redusă (de ex. Gelb, 1988; Shams, 1989; Mikesell, 1997). Multe studii accentuează şi faptul că țările bogate în petrol şi minereuri solide au avut performanțe mai slabe în ceea ce priveşte reducerea sărăciei, în comparație cu țările cu puține bogății miniere sau fără astfel de bogății (Pedro, 2006). Totuşi, s-a remarcat faptul că nu este nimic inerent în abundența resurselor care să condamne țările la o creştere redusă sau la lipsa sustenabilității (Mikesell, 1997: 191). De exemplu unele studii (Wright şi Czelusta, 2003; Davis, 1998; Davis şi Tilton, 2002) au pus sub semnul întrebării validitatea rezultatelor economice şi subliniază faptul că rezultatele negative raportate de economiile miniere variază de la caz la caz, iar performanțele economice sunt mixte, eterogene şi nu trebuie generalizate (Pedro, 2004: 4). În loc de a pune accentul pe resursele minerale ca atare, s-a sugerat că subdezvoltarea politică poate fi cauza principală a performanțelor slabe ale economiilor bogate în minereuri (Moore, 2000). Datorită guvernării slabe, veniturile din exploatarea miniera au fost adesea irosite si nu investite într-un mod care să promoveze dezvoltarea durabilă. Prin urmare, trebuie consolidate sistemele de guvernare şi capacitatea instituțională, iar bogățiile minerale trebuie investite în crearea de cunoştințe pentru inovații economice şi formarea de capital uman, social şi fizic, inclusiv dezvoltarea infrastructurii. Vezi şi capitolele V şi VI. Sursa: UNCTAD. Bogățiile minerale reprezintă doar şanse; ele pot frâna dezvoltarea dacă nu sunt gestionate corect. Capacitatea şi abilitatea țărilor în curs de dezvoltare, bogate în minereuri, de a face față provocărilor politice, sociale şi de mediu asociate industriei extractive sunt factori-cheie al rezultatelor dezvoltării acestora. b. Provocarea economică Provocarea economică este triplă: cum se creează valoare din zăcămintele miniere; cum se captează acea valoare la nivel local; cum se utilizează cel mai bine veniturile create din activitățile extractive. Prima parte a provocării constă în organizarea producției într-un mod eficient şi durabil. Acest lucru poate implica actori diferiți, precum minerii artizanali şi cu afaceri de dimensiuni

20 reduse (vezi caseta III.2), societățile mari, private sau de stat, naționale sau străine. Importanța relativă a acestor diferiți jucători variaza în funcție de factori precum natura minereului şi nivelul capacităților naționale. Valoarea pe care o economie poate încerca sa o capteze local din extracția de minereuri poate fi directă, prin angajare, profituri şi impozite şi indirectă, prin achiziția de bunuri şi servicii. Din nou, obiectul captării locale a acestei valori depinde de modul de organizare a activității de extracție şi de natura minereurilor şi nivelul capacităților naționale. Extracția de minereuri pe scară largă implică numeroase capitaluri, ceea ce limitează potențialul de creare de locuri de muncă. Dimensiunea profiturilor depinde de factori precum calitatea zăcământului minier, costul de extracție a minereurilor, productivitatea operațiilor şi a dezvoltărilor globale de preț. Proprietatea producției va influența măsura în care profiturile sunt distribuite între sectorul de stat şi cel privat, în țară sau în străinătate. Venitul guvernamental depinde şi de proiectarea şi implementarea sistemului fiscal. Obiectul achizițiilor locale depinde în principal de disponibilitatea materiilor prime, dar şi de politicile de achiziție ale companiilor extractive; în timp ce obiectul utilizării locale depinde de existența capacităților naționale şi a avantajelor competitive în dezvoltarea de activități de fabricație în aval. În statele în curs de dezvoltare, aprovizionarea locală cu intrări foarte specializate, folosite în explorarea şi extracția minereurilor, este în general dificilă; frecvent, la nivel local sunt realizate doar activități precum cele de catering, curățenie şi, în unele cazuri, serviciile de construcție 39 (Otto, 2006:119). În plus, capacitatea din aval a multor țări în curs de dezvoltare nu se referă la alte activități, decât cele de rafinare şi în unele cazuri nici măcar nu ajunge atât de departe. Prin urmare, venitul fiscal şi profiturile din extracția minereurilor sunt, fără indoiala, cele mai importante contribuții de valoare la o economie locală în curs de dezvoltare. Astfel, problemele referitoare la proprietatea, mărimea, distribuția şi utilizarea veniturilor sunt, mai mult decât la alte industrii, principalul obiectiv al politicii. A treia parte a provocărilor economice se referă la utilizarea veniturilor provenite din extracția de minereuri, cu o importanță crucială pentru dezvoltare. Impactul venitului generat va diferi în funcție de utilizare, respectiv, dacă este transferat în străinătate sau nu, dacă este folosit pentru: a acoperi datoria externă, a repatria profiturile, reinvestire sau importul de bunuri de consum. Există multe riscuri asociate utilizării de venituri din resurse naturale. În primul rând, veniturile guvernamentale din resurse naturale pot duce la o atitudine de rentier, ce nu promovează investițiile productive în proiecte care sa genereze locuri de muncă şi creştere economică. În timp ce unele probleme pot necesita un răspuns urgent în special cele referitoare la sărăcie soluțiile pe termen lung, durabile, sunt importante pentru a reduce asistența continuă. În al doilea rând, veniturile din minereuri pot conduce la o deplasare a accentului de pe investiții în sectorul productiv, ceea ce poate provoca diminuarea sectorului şi o specializare a economiei în sectorul primar, un simptom tipic al bolii olandeze 40. Industrializarea este însă crucială pentru dezvoltarea țărilor cu venituri reduse. Într-adevăr, o proprietate caracteristică a unei dezvoltari reusite este reprezentată prin importanța crescândă a sectorului productiv în fazele timpurii ale dezvoltării (Chenery et al., 1986). Cea mai mare parte a progresului tehnic este concentrata pe producție (Prebisch, 1981) şi este un sector ce oferă posibilități pozitive de externalizare şi învățare, care joacă rolul principal în dezvoltarea economică pe termen lung (Hirschman, 1958). Există o preocupare cu privire la faptul că țările bogate în resurse se specializează în produse pentru care cererea creşte mai puțin rapid decât pentru produsele fabricate, conducând la o deteriorare pe termen lung a termenilor comerciali (Prebisch, 1949; Singer, 1949). În consecință, statele bogate în resurse au nevoie să canalizeze bogățiile generate în sectorul primar prin eforturi către o diversificare economică sporită şi îmbunătățirea activităților de fabricație, în special deoarece volatilitatea prețurilor minereurilor poate avea ca rezultat venituri imprevizibile pentru guvern. c. Provocările de mediu, sociale şi politice Mai mult decât majoritatea celorlalte activități industriale, extracția minereurilor tinde să afecteze în mod semnificativ mediul înconjurător. Ea poate avea efecte de mediu majore în apropierea unui teren de exploatare, în zonele înconjurătoare, precum şi la nivel global. Efectele variază între diferitele tipuri de minereuri şi etape din lanțul de producție. În cazul petrolului şi gazelor, mediul înconjurător poate fi puternic afectat ca urmare a scurgerilor

21 şi revărsărilor, a aprinderii gazelor în exces şi a creării de rute de acces către noile zone, ce implică adesea defrişarea. Revărsările de petrol sunt foarte poluante, reducând piscicultura şi turismul, afectând viața păsărilor şi având un impact ecologic deosebit de grav asupra vieții din oceane. 41 La nivel global, o preocupare majoră cu privire la industriile extractive, în general, şi la minereurile energetice, în special, este impactul acestora asupra modificărilor climatice (Liebenthal et al., 2005; Sala-i-Martin şi Subramanian, 2003). Multe dintre problemele de mediu asociate mineritului metalifer provin din contaminarea apelor de suprafață şi subterane cu deşeuri toxice. 42 Problema accesului la apă şi a calității acesteia sunt două chestiuni deosebit de critice atunci când activitatea minieră se desfăşoară în apropierea comunităților agricole sau piscicole (Otto, 2006). Mineritul poate fi asociat şi cu defrişarea, eroziunea solurilor şi acumularea de depozite de steril, iar firmele si autoritățile guvernamentale adesea nu vor sau nu pot să achite costurile de curățare a minelor închise şi abandonate. Activitățile extractive pot avea efecte sociale şi politice profunde. Ele pot avea un efect pozitiv asupra dezvoltării prin crearea de noi locuri de muncă, încurajând afacerile şi oferind o infrastructură vitală pentru comunitățile îndepărtate, precum drumuri, electricitate, educație şi sănătate. Cu toate acestea, ele pot genera noi probleme sociale şi economice referitoare la strămutarea involuntară a populației, pierderea spațiilor de viață tradiționale, probleme de sănătate datorită expunerii lucrătorilor şi populației la elemente chimice şi particule nocive, sau probleme de siguranță a lucrătorilor. 43 Deoarece guvernele obțin venituri suficiente din surse externe, ele pot deveni mai puțin dependente de locuitorii lor pentru venituri, fiind astfel mai puțin responsabile şi transparente față de societățile pe care le guvernează. 44 În plus, mai multe studii au găsit o legătură puternică între dependența de resursele naturale şi riscul izbucnirii de războaie civile şi alte conflicte şi de prelungire a acestora (de ex. Collier şi Hoeffler, 2005; Collier et al., 2003; Ross, 2001; Renner, 2002). Efectele nocive ale dependenței de resursele naturale asupra guvernărilor şi drepturilor omului s-au manifestat în special în Africa Sub-Sahariană. Petrolul şi diamantele din Angola, diamantele din Sierra Leone şi Liberia, cobaltul şi alte minereuri din Republica Democrată Congo şi petrolul din Sudan au dat naştere unor războaie civile îndelungate. Instabilitatea din Asia de Vest şi regiunea Golfului Persic a fost atribuită bogățiilor petroliere ale respectivei regiuni. 45 Doctrina Carter, ce prevedea ca Statele Unite să folosească forța militară, dacă era necesar, pentru a-şi apăra interesele naționale în regiunea Golfului Persic (Carter, 1980), ilustrează faptul că resursele naturale pot fi şi cauzele unor conflicte ce implică jucători aflați la mare distanță de regiunea direct afectată. d. Provocarea guvernării Felul în care o țară se poate confrunta cu succes cu toate aceste provocări importante (economice, de mediu, sociale şi politice) depinde în mare parte de sistemul său de guvernământ. Națiunile Unite au definit guvernarea drept exercițiul autorității economice, politice şi administrative, pentru gestionarea afacerilor unei țări la toate nivelurile. 46 O guvernare bună este definită astfel: Participativă, transparentă şi responsabilă. De asemenea eficientă şi echitabilă. Promovează spiritul legii. O guvernare bună asigură faptul că prioritățile politice, sociale şi economice se bazează pe un consens în societate şi ca vocile celor mai săraci şi a celor mai slabi să fie ascultate în luarea deciziilor cu privire la alocarea resurselor de dezvoltare. 47 Fără un cadru de guvernare bine dezvoltat, există un risc crescut ca beneficiile din extracție să nu se materializeze, ca sistemele fiscale să conducă la o repartizare inegală a veniturilor, ca lipsa unei strategii coerente şi constante de dezvoltare să conducă la utilizarea necorespunzătoare a acestora, ca populațiile locale să fie dezamăgite, ca mediul să fie afectat, să apară riscuri pentru sănătate şi să survină conflicte. Astfel, este esențială calitatea instituțiilor dinaintea descoperirii bogățiilor minerale şi capacitatea unui stat de a reglementa, monitoriza şi aplica activitățile în industriile extractive. Este posibil ca extracția resurselor să nu transforme instituțiile care funcționează bine în unele slabe, dar poate înrăutăți o guvernare proastă. Provocările economice, de mediu şi sociale remarcate mai sus subliniază importanța guvernării în asigurarea unor câştiguri maxime de dezvoltare din extracția resurselor. Însă soluțiile structurale benefice pe termen lung precum formarea unei capacități administrative, realinierea politicilor existente şi acumularea de capital uman se dezvoltă greu şi oferă

22 puține recompense imediate. Astfel, ele au fost excluse frecvent. Atâta timp cât voința politică lipseşte, nu se poate rezolva problema guvernării. Cu toate acestea, există o necesitate urgentă de a continua explorarea diferitelor modalități de rezolvare. * * * * * * Avantajele, din punct de vedere al comerțului, care rezultă din recenta creştere a prețurilor la bunurile de larg consum, reprezintă şanse de dezvoltare pentru țările exportatoare de minereuri. Există însă provocări importante în gestionarea câştigurilor din industriile extractive, pentru a impulsiona dezvoltarea. Majoritatea acestora provin din specificul industriei extractive în sine, care implică, de regulă, proiecte de dimensiuni mari, capitaluri numeroase, o intensitate redusă a muncii, cu efecte importante asupra mediului şi legături slabe cu economia locală a țărilor în curs de dezvoltare. Deşi responsabilitatea de a asigura dezvoltarea câştigă mai întâi de pe urma exploatărilor minere şi apoi de pe urma guvernelor, nu trebuie ignorată responsabilitatea celorlalte părți interesate de a contribui la efectele de dezvoltare ale activității. După cum se indică în următorul capitol, TNC-urile sunt actori-cheie în acest context.

23 Note 1 În 2005, minereurile au reprezentat 3% din PIB mondial şi 13% din comerțul mondial (baza de date UN COMTRADE, SITC Rev. 1 şi Divizia de Statistică UN/DESA). 2 Estimat prin multiplicarea producției globale de petrol şi gaze în 2005, care s-a ridicat la 47 de miliarde de barili de echivalent de petrol (date furnizate UNCTAD de către HIS), la prețul țițeiului din Dubai în 2005 (49,35 $/baril) ( 3 Date furnizate UNCTAD de către Raw Materials Group. 4 Benzină, motorină şi combustibili distilați, gaz petrolier lichefiat, combustibil pentru avioane, combustibili petrolieri reziduali, kerosene şi cocs. 5 Solvenți, lubrifianți, unsori, ceară petrolieră, vaselină, asfalt şi cocs. 6 Gaz lampant, etan, propan, butan, etilenă, propilenă, butilene, butadienă, benzene, toluen şi xilen. 7 GNL poate reprezenta o alternativă la transportul prin conducte în țările învecinate, atunci când costurile suplimentare implicate sunt aceleaşi cu costurile transportului prin conducte. 8 Datele cu privire la producția de gaze a Federației Ruse sunt de la BP, Datele cu privire la producția de gaze din Golful Persic sunt de la BP, Pentru petrol, cotele de producție şi consum sunt următoarele: 19% şi 54% pentru țările dezvoltate şi 9% şi 22% pentru statele din Asia de Sud, Est şi Sud-Est. Cifrele pentru gaze sunt următoarele 38%> şi 47%> pentru țările dezvoltate şi 12% şi 13% pentru statele din Asia de Sud, Est şi Sud-Est (UNCTAD, pe baza BP 2006). 11 Cele şapte surori erau: Standard Oil of New Jersey (în prezent ExxonMobil), Royal Dutch Shell, Anglo-Persian Oil Company (acum BP), Standard Oil of New York (acum parte din ExxonMobil), Texaco (acum Chevron), Standard Oil of California (acum Chevron) şi Gulf Oil (acum parte din Chevron, BP şi Cumberland Farms). 12 Această convingere a condus la preocupări reflectate în mod clar în argumentul cum că dacă tendințele actuale de creştere a populației mondiale, industrializării, poluării, producției de alimente şi epuizării resurselor rămân neschimbate, limitele creşterii pe această planetă vor fi atinse undeva în următorii 100 de ani (Meadows et al., 1972: 23-24). 13 OPEC este o organizație permanentă, interguvernamentală, creată la Conferința de la Bagdad din septembrie 1960 de către Iran, Irak, Kuweit, Arabia Saudită şi Venezuela. Celor cinci membri fondatori li s-au alăturat ulterior alți nouă membri: Qatar (1961), Indonezia (1962), Libia (1962), Emiratele Arabe Unite (1967), Algeria (1969), Nigeria (1971), Ecuador ( ), Gabon ( ) şi Angola (2007) ( Multe organizații similare pentru alte mărfuri, precum cuprul (CIPEC), bauxita (IBA) şi minereul de fier (APEF) au fost înființate la începutul anilor 70, dar nu au avut un succes remarcabil. 14 Competiția sporită a fost rezultatul combinat al apariției unor noi societăți de stat în anii 70, după un val de naționalizări şi după ce producătorii în general nu au reuşit să anticipeze încetinirea creşterii cererii pe termen lung, ceea ce a condus la investiții excesive în noile mine şi facilități de prelucrare şi un excedent enorm de capacitate de producție. 15 Din 2000 până în 2005, o combinație de reduceri ale cotelor şi cererea în creştere de petrol a readus prețurile în apropierea intervalului stabilit de OPEC, de 22$ - 28$ pe baril. 16 Tulburările politice din Nigeria şi Venezuela şi dezastrele naturale, precum Uraganul Katrina, au contribuit de asemenea la volatilitatea prețurilor. 17 În 2005, de exemplu, China a consumat 2,1 tone de cupru şi 180 de tone de petrol la milion de dolari PIB. În comparație, cifrele pentru Japonia au fost 0,3 tone şi 50 de tone, iar pentru Statele Unite, 0,2 tone şi 80 de tone (CRU, 2006; IMF 2006). 18 Pentru importanța cererii din China pentru recenta creştere a prețurilor, consultați de exemplu Cyclope, Pentru petrol, de exemplu, acest lucru a avut loc în special în Statele Unite şi în Marea Nordului, permițând statelor OPEC să-şi majoreze cota de producție de la 30% în 1985 la 40% în În plus, prețurile reduse nu i-au stimulat pe furnizori să păstreze capacitățile libere. 20 Producția globală excedentară de țiței a fost estimată la 1-1,3 milioane de barili pe zi (mbd) în august 2006, în scădere de la 5,6 mbd în 2002 (IEA, 2006a). În plus, raportul mondial agregat între stocuri şi consum pentru toate metalele de bază a atins recordul inferior în al treilea trimestru al anului 2006 timp de cinci zile (Barclays Capital, 2006). 21 De exemplu, în Minera Escondida din Chile, producția (de 1,2 milioane de tone de concentrat de cupru în fiecare an) a fost întreruptă în cea mai mare parte a lunii iulie 2006 din cauza disputelor de muncă, ceea ce a provocat o pierdere estimată a producției de aproximativ de tone de cupru. Producția la mina Codelco Chuquicamata din Chile ( de tone de concentrat de cupru în fiecare an) a fost de asemenea întreruptă în iulie 2006 după ce o alunecare de teren a distrus banda unui transportor pentru minereuri (Abare, 2006). 22 De exemplu, după ce sunt luate în calcul reinvestirile în instalațiile existente şi capacitatea în scădere datorată epuizării terenurilor, suplimentările nete ale capacității anuale pentru cele 100 mai importante proiecte petroliere în dezvoltare sunt previzionate a fi în medie 3% între 2006 şi 2008, mai mult decât dublu față de creşterea preconizată a cererii (Goldman Sachs, 2005). Vezi şi CERA, 2005; şi IHS, Previziunile referitoare la producție sunt incerte, însă un studiu cu privire la proiecțiile pe termen lung pentru minereurile necombustibile a constatat diferențe foarte mari între proiecțiile globale (realizate în urmă cu peste 25 de ani) referitoare la producția şi consumul unui număr selectat de minereuri necombustibile şi rezultatele observate pentru anul Proiecțiile depind în mod critic de presupunerile legate de factori precum creşterea populației şi a veniturilor, modificările tehnologice şi de reglementare, care sunt greu de prevăzut (Sohn, 2005). 24 Interviu cu David Humphreys, economist şef, Norilsk Nickel, septembrie Pot exista decalaje semnificative între momentul realizării investițiilor de explorare şi descoperirea unui zăcământ important. 26 Vezi, de exemplu, The Economist, 16 septembrie Pentru dezbaterea dintre pesimişti şi optimişti, vezi Tilton şi Coulter, Unii cercetători, precum economistul şef de la Morgan Stanley, Stephen Roach, declară că mărfurile sunt la fel de pasibile de creşteri neprevăzute ca orice altă investiție (The Telegraph, 2 octombrie 2006). Alții susțin că un impact semnificativ al creşterii cererii de pe economiile de piață nou lansate va fi redus printr-o cerere redusă din țările dezvoltate, datorită transferului producției din țările dezvoltate în cele în curs de dezvoltare (Radetzki, nepublicat). 29 De exemplu, din punct de vedere istoric, a durat mai mult de cinci ani ca prețurile minereului de fier să revină la nivelul normal, după atingerea unui vârf în timp ce pentru prețurile cuprului şi aluminiului acest lucru a durat mai mult de trei ani. Diferențele apar în principal datorită diferitelor structuri de piață ale mărfurilor. 30 Conform unui studiu, inversarea tendinței crescătoare a prețurilor poate rezulta în urma unei ajustări a creşterii economice din China, care nu se preconizează a avea loc înainte de 2011 (Cyclope, 2007). 31 De exemplu, exploatarea zăcămintelor de petrol din Centura Orinoco din Venezuela costă 17 miliarde $ ( În Venezuela, o reducere a perspectivelor bogățiilor petroliere, International Herald Tribune, 1 iunie 2006), iar în Azerbaidjan, recent deschisa conductă Baku- Tbilisi-Ceyhan costă 3,9 miliarde $ ( Europa: prea mult dintr-un lucru bun; Azerbaidjan şi petrolul, The Economist, 19 august 2006). 32 În cazul Bănci Mondiale, finanțarea proiectului poate depinde de reforma guvernamentală şi instituțională, precum şi de privatizarea şi liberalizarea regimului investițional (Banca Mondială, 2005).

24 33 Un studiu al perioadei de decalaj dintre descoperire şi începerea producției, care acoperă 214 de zăcăminte de aur cunoscute, descoperite la nivel mondial în perioada arată că aceasta a fost în medie de 6,3 ani (Schodde, 2004). 34 Printre riscurile tehnice se numără, de exemplu, volumul efectiv şi concentratiile de minereuri comparativ cu previziunile, precum şi adecvarea metodelor de minerit şi a procesului metalurgic. 35 Vezi, de exemplu, Otto 2006 şi 36 Costurile de producție ale unui baril de petrol au fost estimate în 2004 între 1 $ în zonele cu cele mai mici costuri (Asia de Vest) şi $ în zonele mai dificile sau mature (de ex. în zăcămintele maritime de adâncime din Nord, Siberia de Est, sau de la marginea Texasului) (Chevalier, 2004). 37 Acest lucru este valabil şi în cazul diamantelor. Într-o singură bucata de diamant pot fi prezente diferite calități ale pietrei, iar elementele rare sunt de mii de ori mai valoroase decât valoarea medie a unui carat din producția de diamante (Land, 2007). 38 Vezi, de exemplu, Stevens, 2002; Sarraf şi Jiwanji, 2001; Wright şi Czelusta, 2003; şi Acemoglu, et al., Costurile serviciilor de construcții sunt importante în faza de dezvoltare a unui proiect minier. 40 Termenul boala olandeză a fost creat în Olanda în timpul anilor 60 când veniturile generate de descoperirea gazelor naturale au condus la o apreciere a monedei naturale şi la un declin puternic al competitivității sectorului comercial care nu a înregistrat o creştere deosebită. Creşterea veniturilor a contribuit la majorarea importurilor în detrimentul producției naționale, provocând o reducere bruscă a creşterii economice. Acest paradox economic a fost recunoscut începând de atunci drept o situație în care un flux puternic de monedă străină fie că provine dintr-o creştere bruscă a prețurilor resurselor naturale, fie din asistență sau investiții străine afectează negativ performanțele sectoarelor economice care nu se află în creştere şi, în particular, sectorul comercial (De Silva, 1994). 41 Majoritatea revărsărilor provin din conducte şi facilități fixe, clasificate de regulă drept revărsări de mici dimensiuni (mai puțin de 7 tone metrice), în timp ce cisternele provoacă volume mai mari de revărsări (Salim, 2003). 42 De exemplu, producția de aur implică utilizarea de materiale toxice precum cianurile, mercurul şi arsenicul, iar manipularea necorespunzătoare a acestora este frecvent o sursă de probleme de sănătate şi de mediu ( De ce mineritul este atât de nociv pentru râul dvs., World Rivers Review, Vol. 12, Nr. 5, octombrie 1997). 43 Deşi reprezintă doar 0,4% din forța de muncă globală, mineritul este responsabil pentru peste 3% din accidentele mortale de muncă(aproximativ11.000pean vezi SITE web ILO: Notă: aceste estimări se bazează pe date oficiale ce conțin doar forța de muncă legală. Nu sunt incluşi, prin urmare, muncitorii la negru. 44 Acemoglu et al., 2004; Acemoglu şi Robinson, 2006; Keen, 1998; Moore, 2000; Renner, 2002; Tilly, 1975; şi Shafer, Vezi, de exemplu, D Amato, 2001; Pelletiere, 2004 şi Klare, 2002, Vezi 47 Ibid

25 CAPITOLUL IV CORPORATIILE TRANS-NATIONALE ÎN INDUSTRIILE EXTRACTIVE TNC sunt jucători principali în industriile minereurilor metalifere, petroliere şi ale gazelor. O dată cu apariția noilor jucători la nivel global, nu mai puțin în economiile în curs de dezvoltare şi în tranziție, universul acestor TNC din industria extractivă suferă transformări. În prezent acesta cuprinde atât societățile tradiționale, cu proprietate privată, cu sediul în majoritate în țările dezvoltate şi un număr în creştere de societăți de stat. 1 Modul în care TNC se angajează în investițiile internaționale a evoluat diferit în timp în diferite industrii extractive. Pe baza unor seturi unice de date 2, acest capitol începe prin a examina tendințele globale (sectiunea A) în domeniul ISD din aceste industrii şi importanța acestor investiții pentru țările de origine şi țările gazdă individuale. În continuare, capitolul analizează felul în care evoluează universul TNC-urilor din industria extractivă (secțiunea B). Secțiunea(C) examinează principalii agenți şi determinanți ai investițiilor aferente TNC. Secțiunea (D) încheie prezentând pe scurt principalele constatări. A. Tendințele globale in ceea ce priveste investitiile straine directe şi alte forme de participare a corporatiilor trans-nationale, in industriile extractive 1. Tendințele ISD Industriile extractive reprezintă o proporție mică din fluxurile globale de ISD, deşi acest lucru nu a fost valabil întotdeauna. La începutul secolului al douăzecilea, ISD s-au canalizat în principal catre aceste industrii, reflectând expansiunea internațională a societăților care provin în principal din puterile coloniale. Obiectivul TNC din industriile extractive consta în obținerea controlului direct asupra resurselor minerale necesare ca materii prime pentru industriile de fabricație şi infrastructură aflate în continuă creştere. În timpul Marii Depresiuni ( ), expansiunea internațională a societăților petroliere a continuat în pofida crizei ce a cuprins alte investiții în străinătate (Graham, 1996: 26). Odată ce fostele colonii şi-au câştigat independența,după cel de-al doilea război mondial, şi o dată cu crearea Organizației Țărilor Exportatoare de Petrol (OPEC), multe guverne au ales să-şi naționalizeze industriile extractive, ceea ce a avut ca rezultat o implicare în scădere a TNC, care fuseseră dominante până atunci. De exemplu, până în 1970, procentul industriilor bazate pe resurse (după industria de investiții), in Statele Unite, se redusese la mai puțin de 40% față de stocul ISD, comparativ cu mai mult de jumătate, la începutul secolulu (Graham, 1996: 27). Procentul industriilor extractive în ISD globale de intrare a scăzut pe parcursul anilor 90 până la debutul creşterii actuale a mărfurilor în 2003, după care şi-a revenit la aproximativ 9% în 2005 (figura IV.1). Scăderea proporției sectorului primar în ISD globale s-a datorat creşterii mai lente în comparație cu ISD din fabricație şi servicii. În termeni absoluți, însă, ISD din sectorul primar au continuat să crească,acestea au crescut în termeni nominali de aproape 5 ori în anii 70, de 3,5 ori în anii 80 şi de 4 ori din 1990 până în 2005 (WIR93; WIR05; tabelul anexă A.I.9). Stocul de ISD din industriile extractive a fost estimat la 755 miliarde $ în 2005 (tabelul anexă A.I.9). La analizarea datelor referitoare la ISD pentru industriile extractive, trebuie avute în vedere o serie de limitări. De exemplu, doar 22 de țări raportează date cu privire la ieşirile de stocuri ISD din acest domeniu (caseta IV.1) iar unele forme de implicare a TNC pot fi acoperite necorespunzător în statisticile oficiale, în timp ce fuziunile şi achizițiile transfrontaliere (M&A) pot produce fluxuri importante de ISD înspre țările în care îşi au sediul proprietarii, dar unde extracția este foarte limitată (caseta IV.1).

26 Figura IV.1. Procentul industriilor extractive în intrările de ISD la nivel mondial, 1990, 1995, 2000 şi 2005 (procente) Sursa: Estimări UNCTAD, pe baza tabelului anexă A.IV.1 şi a bazei de date ISD/TNC ( Prin urmare, este important să suplimentăm datele referitoare la ISD cu alte informații statistice atunci când analizăm măsura şi natura implicării TNC. Țările dezvoltate rămân cele mai importante surse de ieşiri de ISD din industriile extractive, deşi ponderea lor în totalul mondial a scăzut întrucâtva, de la 99% în 1990 la 95% în 2005 (tabele anexă A.I.10 şi A.IV.2). Între 1990 şi 2005, Olanda, Marea Britanie şi Statele Unite au rămas cele mai importante țări de origine ale ieşirilor de ISD din aceste industrii. 4 Economiile în curs de dezvoltare şi în tranziție selectate recent au devenit surse semnificative de ieşiri de ISD în industriile extractive. De exemplu, în 2003 şi 2004, industria minieră a reprezentat 48% şi respectiv 33% din ieşirile de ISD ale Chinei; acest procent a scăzut la 14% în 2005, însă a depăşit totuşi 1 miliard $ în valoare absolută. 5 În India, petrolul şi gazele au reprezentat aproximativ 19% din valoarea totală a achizițiilor TNC-urilor în străinătate, până în martie 2006 (MAPE Advisory Group, 2006). Numărul de proiecte în străinătate, care se deruleaza în prezent de către TNC din industria extractivă, din Republica Coreea, a crescut de la 141 la finalul lui 2002 până la 218 la finalul lui 2006 şi de la 0,5 miliarde $ la 2,1 miliarde $ în valoare absolută, din care cea mai mare parte (1,9 miliarde $) au reprezentat-o dezvoltările în domeniul petrolului şi gazelor (Republica Coreea, 2007). 6 Datorită lipsei de date cuprinzătoare asupra ISD din industria extractivă, este greu să facem comparații între țările şi regiunile individuale. Cele mai complete statistici sunt furnizate de Statele Unite, care fac şi deosebirea între diferitele subsectoare ale industriilor extractive. Conform acestor date, ISD în petrol şi gaze sunt mult mai mari decât cele în mineritul metalelor. Petrolul şi gazele au reprezentat 71% din ieşirile de ISD ale Statelor Unite în industriile extractive în 2005 (şi 84% dacă se includ ISD din activitățile auxiliare pentru extracție (figura IV.2). În cadrul mineritului, metalele neprețioase erau cele mai importante industrii țintă pentru ieşirile de ISD din Statele Unite, reprezentând împreună 36% din stocurile de ISD în acest tip de minerit. Figura IV.2. Ieşirile de ISD din Statele Unite în industriile extractive, 2005 (procente) Activități auxiliare pentru extracția petrolului şi gazelor 13 Minerit 16 Extracția petrolului şi gazelor 71 Sursa: UNCTAD, pe baza datelor de la Ministerul de Comerț al Statelor Unite Notă: Procentele se referă la industria investitorului extern. Această distribuție sectorială este confirmată în mare parte de datele din M&A transfrontaliere la nivel internațional. În timpul perioadei , petrolul şi gazul au reprezentat aproape trei sferturi din toate tranzacțiile din industria extractivă (tabelul anexă A.IV.3). În cazul industriei petrolului şi gazelor, achizițiile de M&A transfrontaliere au înregistrat fluctuații semnificative (tabelul anexă A.IV.3), atingând un maxim absolut de peste 100 miliarde $ în 2005, ca urmare a restructurării Royal Dutch Shell (caseta IV.1; WIR06: 83 şi 88). În domeniul mineritului şi carierelor, activitatea M&A transfrontaliere a fost în general mai redusă, dar în 2006 valoarea

27 acestor tranzacții a atins un record de 55 miliarde $ (tabelul anexă A.IV.3). Dintre cele peste 200 de tranzacții înregistrate în 2006, două au avut dimensiuni considerabile: Companhia Vale do Rio Doce (CVRD, Brazilia) a achiziționat Inco (Canada) la un preț de aproximativ 17 miliarde $, iar Xstrata (Elveția) a achiziționat Falconbridge (Canada) pentru aproximativ aceeaşi sumă (tabelul anexă A.IV.4). 7 Datorită prețurilor constant ridicate ale minereurilor şi profitabilității industriei (capitolul III), se preconizează că va continua frenezia M&A, după cum o confirmă, de exemplu, licitația de preluare de către Rio Tinto (Marea Britanie) pentru Alcan (Canada), în iulie 2007 (Berman şi Glader, 2007). 2. Economiile în curs de dezvoltare şi în tranziție primesc un procent tot mai mare din investițiile străine Distribuția geografică a intrărilor de ISD în industriile extractive a înregistrat fluctuații de-a lungul timpului. În prima parte a secolului al douăzecilea, țările în curs de dezvoltare au fost principala destinație pentru ISD din industriile extractive. Cu toate acestea, naționalizările din anii 50 şi până în anii 70 8 au provocat o deplasare către țările dezvoltate (discutate în secțiunea B.2), în parte şi datorită descoperirii de zăcăminte petrolifere în aceste țări. Caseta IV.1. Complexitățile interpretării datelor referitoare la ISD din industriile extractive Dificultățile în interpretarea datelor cu privire la ISD în industriile extractive apar din urmatoarele motive: Raportarea incompletă (informațiile sunt disponibile pentru un număr limitat de țări şi pentru diferite perioade de timp); Definiții şi metodologii divergente utilizate în colectarea datelor; Date imperfecte referitoare la ISD, ce nu captează tranzacțiile care nu sunt bazate pe principiul echității şi nu sunt înregistrate ca fluxuri de ISD; şi Unele componente ale ISD, precum M&A transfrontaliere, pot oferi o imagine exagerată a activităților reale. Aceste patru dificultăți sunt legate între ele. De exemplu, în 2005, datele referitoare la ISD din industriile extractive (mineritul, carierele şi petrolul, conform codului ISIC) au fost disponibile pentru de economii ca intrări de ISD, dar doar pentru de economii ca ieşiri de ISD. Chiar mai puține țări defalcă industriile extractive în petrol şi gaze pe de o parte, şi în alte tipuri de minerit pe de altă parte (tabelul caseta IV.1.1). În plus, datele nu sunt disponibile sistematic pe toți anii. O altă problemă se referă la diferențele în acoperirea datelor naționale. De exemplu, în timp ce Statele Unite includ explicit activitățile auxiliare mineritului în datele lor ISD (care reprezintă mai mult de o zecime din ieşirile sale de ISD din această industrie), alte țări nu prezintă separat acest subsector particular. UNCTAD ajustează datele Statelor Unite deplasând această activitate de servicii în sectorul de servicii. Astfel, datele pentru ISD din industriile extractive trebuie interpretate cu grijă. Tabelul caseta IV.1.1. Numărul de țări ce raportează date referitoare la ISD din industriile extractive, 2005 Tipul de ISD Intrări de ISD Ieşiri de ISD Toate industriile Din care petrolul, gazele şi alte Toate industriile Din care petrolul, extractive tipuri de minerit sunt extractive gazele şi alte disponibile separat tipuri de minerit sunt Fluxuri de stocuri Sursa: Notă: UNCTAD, baza de date ISD/TNC ( Datele pentru majoritatea țărilor nu sunt disponibile pentru toți anii. Există reguli stabilite la nivel internațional cu privire la modul în care trebuie înregistrate ISD, inclusiv în industria extractivă (IMF, 1993). ISD acoperă nu doar afiliații înființați într-o țară gazdă, dar şi sucursalele neînregistrate. Aceste sucursale pot include atât echipamente şi bunuri imobile (precum conducte de petrol şi structuri, cu excepția cazurilor când sunt deținute de entitățile guvernamentale străine), cât şi echipamente mobile (precum sonde de forare pentru gaze şi petrol). Toate aceste elemente sunt considerate investiții directe conform metodologiei soldului plăților, cu condiția să existe de cel puțin un an şi să fie înregistrate separat de operator, şi recunoscute ca atare de autoritățile fiscale dintr-o țară gazdă (IMF, 1993). Cu toate acestea, în practică, țările diferă în ceea ce priveşte modul de interpretare şi aplicare a acestor reguli în colecția de date statistice, având ca rezultat o raportare inegală, ceea ce îngreunează comparațiile internaționale. Este posibil ca statisticile privind ISD să nu poată capta integral activitățile TNC-urilor dintr-o țară, chiar dacă urmează normele internaționale cu privire la colectarea datelor. Dacă un TNC are o concesiune pentru extracția resurselor naturale, aceasta deține echipamentele şi instalațiile utilizate în operațiile sale. Prin urmare, fluxurile transfrontaliere ce intenționează să finanțeze astfel de cheltuieli de capital trebuie înregistrate ca ISD. Pe de altă parte, în cazul acordurilor de partajare a producției, echipamentele şi instalațiile sunt de regulă proprietatea țării gazdă, fie la producție, fie progresiv. Dacă guvernele locale sau companiile închiriază aceste echipamente şi instalații din străinătate, chiriile trebuie înregistrate ca servicii în contul curent, nu în contul de capital (care include componentele ISD) al soldului plăților. Prin urmare, cheltuielile complete de capital nu sunt înregistrate neapărat în cadrul ISD. În plus, în cazul unui contract de servicii, doar înființarea filialei ce deserveşte contractul şi cheltuielile sale de capital finanțate de societățile mamă sunt înregistrate ca ISD. Activitățile ulterioare ale filialei respective sunt înregistrate ca vânzări de servicii, precum furnizarea de personal pregătit sau recomandări tehnice prestate societății petroliere de stat din zona respectivă. Se recomandă ca datele cu privire la aceste activități să fie colectate drept parte a comerțului filialelor străine in statisticile de servicii, care sunt diferite față de soldurile plăților ce acoperă în

28 mod esențial tranzacțiile financiare dintre rezidenți şi non-rezidenți. Într-un final, M&A transfrontaliere de dimensiuni mari pot exagera intrările de ISD ale țărilor ale căror societăți din industria extractivă sunt vândute achizitorilor străini în anul pentru care s-au colectat datele, fără modificări majore în activitățile de explorare şi extracție. De exemplu, reorganizarea Royal Dutch Shell în 2005 a avut ca rezultat o fuziune de 74 miliarde $ (tabelul anexă A.IV.4) şi fluxuri majore de ISD către Marea Britanie, fără expansiunea activităților extractive din țara respectivă. În plus, unele TNC din industria extractivă pot selecta o locație pentru sediul lor, în altă țară decât în cea în care se desfăşoară activitatea. În aceste cazuri, M&A transfrontaliere aferente sunt înregistrate la intrările de ISD din țara tranzacției imediate. Sursa: UNCTAD. Pe parcursul perioadei îndelungate de prețuri reduse ale minereurilor, din anii 80 şi până la începutul anilor 2000 (capitolul III), performanțele combinate (frecvent nesatisfăcătoare) ale unor societăți de stat (Radetzki, în curs de apariție) şi necesitatea de acoperire a datoriei externe permit ISD în mineritul metalelor, inclusiv prin privatizări. 9 Cu toate acestea, puține economii în curs de dezvoltare şi în tranziție au ales să-şi privatizeze companiile naționale de petrol şi gaze, de exemplu, cele din Argentina, Bolivia şi Peru. Altele au permis participarea TNC la explorarea şi exploatarea petrolului printr-o varietate de contracte (vezi mai jos). Cu toate acestea, importanța economiilor în curs de dezvoltare şi în tranziție, ca destinații pentru investițiile TNC, în industriile extractive a crescut în ultimele două decenii. Între 1990 şi 2000, intrările estimate de ISD din industriile extractive din aceste țări au crescut de nouă ori, iar între 2000 şi 2005 au crescut din nou cu peste 50% (tabelul anexă A.IV.1). Cota țărilor dezvoltate a scăzut de la 86% în 1990 la 71% în 2005 (tabelul anexă A.I.9). 10 Cota țărilor în curs de dezvoltare în ieşirile de ISD ale Statelor Unite în industriile extractive a crescut de la 31% în 1985 la 44% în 2005 (tabelul IV.1). Între 1995 şi 2005, stocurile de ISD au fost deosebit de rapide în Africa şi America Latină. Federația Rusă şi alte state CSI au fost de asemenea alte destinații importante. 11 Ieşirile de ISD din Statele Unite în industriile extractive au fost distribuite în mod uniform la nivelul Africii, Asiei în curs de dezvoltare, Americii Latine şi zonei Caraibilor, fiecare reprezentând 13-15% din total în În cadrul Asiei în curs de dezvoltare, Indonezia a primit de departe cea mai mare cotă în În America Latină, cu excepția centrelor financiare, Brazilia, Mexic şi Peru, trei țări cu potențial minier considerabil, au fost principalii destinatari, în timp ce în Africa, unde nu sunt date complete privind destinațiile detaliate, Egiptul a fost unul dintre principalii destinatari specificați în În final, dintre economiile în tranziție, Federația Rusă a fost principala țară gazdă a acestor ISD (tabelul IV.1). Importanța industriilor extractive în intrările de ISD variază considerabil în funcție de economia gazdă. În toate grupele regionale majore există țări în care acestea detin o parte importantă din totalul intrărilor de ISD. Acest lucru se aplică, de exemplu, în cazul Australiei, Canadei şi Norvegiei dintre țările dezvoltate, Botswanei, Nigeriei şi Africii de Sud din Africa, Boliviei, Chile şi Venezuelei din America Latină şi zona Caraibilor, şi Kazahstanului din Europa de Sud - Est şi CSI (figura IV.3). În plus, industriile extractive reprezintă cea mai mare parte din intrările de ISD in multe țări cu venituri reduse, bogate în minereuri. Datorită piețelor naturale mici şi a capacităților reduse de producție, acestea tind să aibă puține alte domenii în care pot atrage ISD. Recenta creştere a prețurilor mărfurilor de consum a sporit interesul investitorilor asupra şanselor de extracție a minereurilor din țările cu venituri reduse. De exemplu, intrările record de ISD în Africa, în , au fost determinate în principal de proiectele de industrii extractive, în special în domeniul petrolului şi gazelor (capitolul II; WIR05: 41, WIR06: 45). 12 Cea mai mare parte dintre țările mari destinatare de ISD din Africa erau bogate în petrol sau minereuri metalifere. Evoluții similare s-au observat în America Latină, unde majoritatea statelor cu resurse minerale au înregistrat creşteri ale ISD în industriile aferente,din ultimii ani. 13 În urma noilor descoperiri, printre țările în curs de dezvoltare şi economiile în tranziție au apărut o serie de noi destinatari de ISD. În domeniul petrolului şi gazelor, Ciadul şi Guineea Ecuatorială au primit intrări mari de ISD. În Kazahstan, în perioada , activitățile de extracție a petrolului şi gazelor naturale au atras intrări cumulate de ISD de 35 miliarde $ (Banca Națională din Kazahstan, 2007). În plus, Kazahstan, Mali, Mongolia şi Papua Noua Guinee se numără printre țările ce s-au stabilit drept principale destinatare de ISD în domeniul mineritului metalifer. Societățile străine detin proporții variate din producția de minereuri metalifere şi diamante in diferite țări gazdă. Pe baza valorii producției în etapa de minerit, din 33 de țări cu un rol semnificativ în mineritul la nivel mondial, filiale străine au fost responsabili pentru aproape toată producția din 2005, intr-o serie de tari LDC precum: Guineea, Mali, Republica Unită a Tanzaniei şi Zambiei, precum şi în Argentina, Botswana, Gabon, Ghana, Mongolia, Namibia şi Papua Noua Guinee (figura IV.4). În alte 10 țări importante pentru sectorul minier o combinație de economii dezvoltate, în curs de dezvoltare şi în tranziție - filiale străine au reprezentat între 50% şi 86% din toată producția.prin contrast, în Republica Islamică a Iranului, Polonia şi Federația Rusă, proporția

29 filialelor străine a fost foarte redusă sau neglijabilă (figura IV.4). În domeniul petrolului şi gazelor, proporția societăților străine este de regulă mai redusă decât în mineritul metalifer. La nivel global, societățile străine au reprezentat aproximativ 22% din producția totală de petrol şi gaze în 2005 (tabelul IV.2). Cota medie a fost mai ridicată în țările dezvoltate (36%) decât în cele în curs de dezvoltare (19%) şi în economiile în tranziție din Europa de Sud-Est şi CSI (11%). În plus, au existat variații semnificative între diferitele grupuri naționale. În Asia de Vest, care a fost responsabilă pentru aproximativ un sfert din producția mondială de petrol şi gaze în 2005, societățile străine au reprezentat doar 3% din producție, în timp ce în Africa Sub-Sahariană au reprezentat în medie 57%. Pe țări, societățile străine au fost responsabile pentru mai mult de jumătate din producția din Angola, Argentina, Guineea Ecuatorială, Indonezia, Sudan şi Regatul Unit. La celălalt capăt al spectrului s-au aflat Irak, Kuweit, Mexic şi Arabia Saudită, în care niciun fel de producție nu a fost atribuită firmelor străine (figura IV.5). Tabelul IV.1. Ieşirile de ISD din Statele Unite în industriile extractive, 1985, 1990, 1995, 2000 şi 2005 (milioane de dolari) Regiunea / economia gazdă Total la nivel mondial Țări dezvoltate UE Olanda Regatul Unit Alte țări dezvoltate Norvegia Canada Australia Economii în curs de dezvoltare Africa Botswana 2 5 Camerun 158 Ciad 106 Congo 21 Republica Democrată Congo Coasta de Fildeş Egipt Gabon Kenya Nigeria Africa de Sud 2-5 Sudan 5 9 Africa - nespecificat America Latină şi Zona Caraibilor Argentina Bahamas Bermude Bolivia Brazilia Insulele Virgine Britanice Chile Columbia Ecuador El Salvador 76 Guatemala Mexic Panama Peru Trinidad şi Tobago Venezuela America Latină şi Zona Caraibilor - nespecificat Asia şi Oceania Asia de Vest Bahrein Rep. Islamică Iran 310 Oman 82 Qatar 472 Arabia Saudită Turcia Emiratele Arabe Unite Asia de Vest - nespecificat Asia de Sud, Est şi Sud-Est China India Indonezia Malaezia Filipine Singapore Thailanda Asia de Sud, Est şi Sud-Est - nespecificat Asia şi Pacific - nespecificat Europa de Sud-Est şi CSI Azerbaidjan 206 Kazakhstan -54 Federația Rusă Europa de Sud-Est şi CSI - nespecificat Nespecificat Sursa: UNCTAD, baza de date ISD/TNC ( pe baza datelor de la Ministerul de Comerț al Statelor Unite.

30 Figura IV.3. Procentul industriilor extractive în intrările de ISD la nivelul economiilor selectate, 2005 (procente) Siria a Papua Noua Guinee b Nigeria Bolivia c Botswana c Oman c Kazakhstan Venezuela d Republica unită Tanzania a Africa de sud Chile Argentina e Bangladesh Mongolia d f Federația Rusă a Columbia d Norvegia e Myanmar f Vietnam d Zambia a Iordania Australia Canada Olanda Regatul Unit Peru Pakistan e Indonezia b f Italia Filipine e România Turcia Thailanda e Statele Unite Sursa: Estimări UNCTAD, pe baza datelor din baza de date ISD/TNC UNCTAD ( a b c d e f Pe bază de aprobare. În perioada , cota societăților străine în extracția de petrol şi gaze a evoluat diferit în mai multe regiuni şi țări. În Europa, ea a scăzut de la 47% la 36% (tabelul IV.2). În țările în curs de dezvoltare, o cotă medie generală stabilă a mascat tendințele divergente. În Africa şi în America Latină, cotele societăților străine au crescut la 41% şi 18% respectiv, în timp ce în Asia în curs de dezvoltare cota a scăzut de la 19% la 12% în medie. În Europa de Sud-Est şi CSI, cota a crescut de la 3% la 11%. Cota societăților străine a crescut deosebit de rapid în Angola, Argentina, Kazahstan, Libia şi Nigeria şi a scăzut cel mai mult în Indonezia şi Malaezia, precum şi în Norvegia şi Regatul Unit dintre țările dezvoltate. Implicarea TNC în explorarea şi extracția petrolului şi gazelor imbraca diferite forme contractuale, precum: concesiunile, societățile mixte, acordurile de partajare a producției (PSA) şi contractele de servicii (tabelul IV.3; capitolul VI), dintre acestea fiecare are implicații diferite pentru înregistrarea datelor cu privire la suma ISD aferente şi a fluxurilor din afara ISD (caseta IV.1). La nivel general, în iunie 2007, PSA au fost cea mai utilizată formă contractuală, care reprezintă peste 50% din toate contractele ce implică TNC străine în cele mai importante economii în curs de dezvoltare ce produc petrol şi gaze. Astfel de acorduri au fost principala formă de participare a TNC în țări precum China, Guineea Ecuatorială, Indonezia, Irak, Libia, Qatar, Sudan şi Vietnam.

31 Figura IV.4. Cota filialelor străine a în producția de minereuri metalifere b a țărilor gazdă selectate cu zăcăminte importante de minereuri, c 2006 (procente) Argentina Gabon Ghana Guineea Mali Mongolia Rep. Unită Tanzania Zambia Papua Noua Guinee Botswana Namibia Indonezia Columbia Peru Kazakhstan Africa de Sud Noua Caledonie Chile Australia Rep. Dem. Congo Statele Unite Cuba Canada Ucraina Mexic Venezuela India China Suedia Brazilia Federația Rusă Republica islamică Iran Polonia Sursa: UNCTAD, pe baza datelor de la Raw Materials Group a Cota filialelor străine include toate firmele cu proprietate străină de cel puțin 10% b Măsurată după valoarea producției. c Inclusiv diamantele, exclusive mineritul artizanal. Concesiunile şi societățile mixte au fost următoarele cele mai utilizate forme contractuale, fiind dominante în: Algeria, Angola, Brazilia, Kazahstan şi Federația Rusă (tabelul IV.3). Contractele de servicii au fost mai puțin numeroase, dar totuşi importante, de exemplu în Republica Islamică Iran şi în Kuweit. 14 Nu trebuie stabilită o legătură directa între numărul şi tipurile contractelor şi dimensiunea fluxurilor de ISD. Mai întâi, mărimea medie a zonelor contractuale variază considerabil, de la mărimi foarte mari în Arabia Saudită 15 şi Sudan la mărimi relativ mici în Brazilia, Kuweit şi Federația Rusă (tabelul IV.3). În al doilea rând, țări diferite din aceeaşi regiune sau grup pot aborda în mod diferit formele legale. În Africa de exemplu, Angola foloseşte în principal concesiunile, iar Guineea Ecuatorială şi Sudan în principal PSA. În al treilea rând, fiecare contract are propriiile clauze, prin urmare fluxurile ISD şi din afara ISD, precum şi implicațiile pentru dezvoltare (capitolul VI) vor varia foarte mult.

32 B.Universul schimbător al corporatiilor transnationale din industriile extractive TNC au fost prezente în mineritul metalifer începând cu secolul al XVI-lea (Harvey and Press, 1990; McKern, 1976) şi în industria petrolieră de la descoperirea petrolului la finalul secolului al XIX-lea (Yergin, 1991). În epocile coloniale şi la începutul deceniilor postcoloniale (1950, 1960), TNC din țările dezvoltate dominau industriile extractive din țările în curs de dezvoltare. Tabelul IV.2. Producția de petrol şi gaze, total şi pe companii străine, după regiune şi economia selectată, a 1995 şi 2005 (milioane barili echivalent petrol) Regiunea / economia Total producție Producția societăților străine Cota societăților străine (%) Total producție Producția Cota societăților străine societăților străine (%) La nivel mondial La nivel mondial fără America de Nord Economii dezvoltate Europa Uniunea Europeană Din care: Olanda Regatul Unit Alte țări dezvoltate din Europa Din care: Norvegia America de Nord Din care: Canada Ieşirile de ISD din Statele Unite în industriile extractive, 2005 Alte țări dezvoltate Economii în curs de dezvoltare Africa Africa de Nord Din care: Algeria Egipt Libia Africa Sub-Sahariană Din care: Angola Guineea Ecuatorială Nigeria Sudan America Latină şi Zona Caraibilor America Latină Din care: Argentina Brazilia Mexic Venezuela Zona Caraibilor Asia în curs de dezvoltare Asia de Vest Din care: Rep. Islamică Iran Irak Kuweit Qatar Arabia Saudită Emiratele Arabe Unite b Asia de Sud, Est şi Sud-Est Din care: China Indonezia Malaezia Oceania Europa de Sud-Est şi CSI Din care: Kazakhstan Federația Rusă Uzbekistan Sursa: UNCTAD, pe baza datelor de la IHS. a Tabelul prezintă primele 28 de economii producătoare. b Doar Abu Dhabi. Notă: Producția de petrol şi gaze de către societățile străine include extracțiile realizate de majoritatea societăților cu capital străin şi atribuite acestora în cadrul unor PSA, concesiuni, societăți mixte sau alte forme contractuale. Nu este inclusă participarea societăților străine prin contracte pure de servicii. Pentru fiecare bloc sau teren de producție la nivel mondial, producția anuală a fost împărțită între firmele implicate conform cotei procentuale nete din rezultat

33 Figura IV.5. Cota societăților străine în producția de petrol şi gaze a a principalelor economii selectate, producătoare de petrol şi gaze, 2005 (procente) Guineea Ecuatorială Argentina Indonezia Angola Sudan Regatul Unit Kazakhstan Malaezia Nigeria Statele Unite Egipt Libia Norvegia Qatar Canada Emiratele Arabe Unite Algeria Olanda Federația Rusă Uzbekistan Venezuela China Rep. Islamică Iran Brazilia Mexic Arabia Saudită Irak Kuweit Economii dezvoltate Economii în curs de dezvoltare şi în tranziție Sursa: UNCTAD, pe baza datelor de la IHS. a Măsurată în milioane barili echivalent petrol. Notă: Vezi nota la tabelul IV.2. Din acel moment, importanța lor relativă a evoluat diferit în mineritul metalifer pe de o parte şi în industria petrolului şi gazelor pe de altă parte. În general, principalele TNC din domeniul mineritului metalifer sunt mai mici decât omoloagele lor din domeniul petrolului şi gazelor, dar TNC joacă un rol mai important în prima industrie decât în ultima. 1. TNC din industria mineritului metalifer În industria mineritului metalifer, TNC cu proprietate privată rămân principalii producători. În acelaşi timp se produc modificări semnificative în modul în care se poziționează societățile, iar strategiile societăților noi pe piață din economiile în curs de dezvoltare şi în tranziție diferă întrucâtva de cele ale jucătorilor mai experimentați. La fel ca în multe alte industrii, există tendințe conflictuale între eforturile operațiunilor de consolidare şi cele ce doresc să se concentreze pe activitățile nucleu, bazându-se pe furnizori de servicii mai specializați. Oricum, în urma unei serii de M&A recente, concentrarea creşte.

34 a. Dominatia continuă a societăților private În anii 60 şi 70, industria mineritului metalifer a fost afectată de naționalizările foarte răspândite, care au condus la creşterea proprietăților de stat (caseta IV.2). De exemplu, cota celor mai mari şapte TNC din mineritul cuprului, din afara economiilor centralizate, a scăzut de la 60% în 1960, la 23% în 1981, ca urmare a naționalizărilor (UNCTC, 1983:208). Tabelul IV.3. Principalele forme ale contractelor TNC din industria petrolului şi gazelor în economiile selectate în curs de dezvoltare şi în tranziție, iunie 2007 (Numărul de contracte şi cota procentuală) Cota producției Distribuția contractelor TNC, după tipul contractual principal Serviciu sau Concesiune sau Altele, serviciu de risc societate mixtă nespecificate Cota numerică totală Medie Dimensiune a teritoriului contractului Economia gazdă Cota numerică (%) Cota numerică (%) Cota numerică (%) Cota numerică (%) (%) (km 2 ) Algeria Angola Brazilia China Guineea Ecuatorială Indonezia Rep. Islamică Iran Irak Kazakhstan Kuweit Libia Nigeria Qatar Federația Rusă Arabia Saudită Sudan Emiratele Arabe Unite Uzbekistan Venezuela Vietnam Total Total fără CSI Sursa: UNCTAD, pe baza datelor de la IHS. La începutul anilor 80, participarea TNC în multe țări în curs de dezvoltare devenise limitată la participații minoritare şi acorduri neechitabile cu societăți de stat. Totuşi, multe dintre naționalizările realizate în Africa şi America Latină în industria mineritului metalifer s-au dovedit a fi eşecuri (Radetzki, în curs de publicare). Următorii 30 de ani au fost martorii unui continuu declin al industriei, precum şi ai scăderii prețurilor metalelor şi profiturilor. Ca reactie, în anii 1990, mai multe țări au început să-şi redeschidă industriile de minerit metalifer către ISD şi şi-au privatizat societățile de stat din domeniul mineritului. La începutul lui 2000, procesul de privatizare se încheiase mai mult sau mai puțin la nivel mondial, cu excepția Chinei. 16 La nivel mondial, există peste de societăți care se ocupă cu mineritul metalifer, majoritatea implicate în explorare şi extracție (figura IV.6). Caseta IV.2. Naționalizările în mineritul metalifer, În anii 1960 şi 1970, guvernele şi-au pus mari speranțe în potențialul de dezvoltare socio-economică al mineritului metalifer, pe baza performanțelor economice deosebite ale industriei după sfarsitul celui de-al doilea război mondial. Majoritatea achizițiilor guvernamentale de societăți sau acțiuni ale acestora s-au realizat atunci când piața se afla la apogeu. Numărul de exproprieri ale societăților miniere străine a crescut de la 32 (între ), la 48 (între ). În prima perioadă s-au naționalizat minele de cupru din Chile, Peru, Zair (acum Republica Democrată Congo) şi Zambia. S-a expropriat şi producția de bauxită din Guineea. În cea de-a doua perioadă, Guvernul din Jamaica a achiziționat o participație de 51% la trei mine de bauxită care anterior aveau capital integral străin, reținând investitorii străini drept operatori ai minelor; Madagascar a naționalizat minele de cromit; iar în Brazilia, Chile, India, Mauritania şi Venezuela, producția de minereuri a fost preluată parțial de Guvern. Guvernul marocan a preluat producția şi comercializarea de fosfati, iar Guvernele din Indonezia şi Bolivia au preluat controlul producției de cositor. Sursa: UNCTC, 1978:

35 Figura IV.6. Piramida societăților miniere metalifere, 2006 (număr de societăți) Locul 2005 Tabelul IV.4. Primele 25 de societăți din domeniul mineritului metalifer, 2005 a Locul 1995 Numele societății Tara Proprietat e de stat (%) Cota în producția mondială (%) Cumulat (%) Majore Dimensiuni medii Junior Cea mai mare parte dintre cele 149 de societăți majore 17 sunt TNC, dintre care majoritatea au facilități de producție de minerit, topitorie şi rafinare. 1 4 BHP Billiton Australia Rio Tinto Marea Britanie CVRD Brazilia Anglo American Marea Britanie Codelco Chile Norilsk Nickel Federația Rusă Phelps Dodge Statele Unite Grupo México Mexic Newmont Mining Statele Unite Freeport McMoran Statele Unite Falconbridge Canada Anglogold Ashanti Africa de Sud Inco Canada b Xstrata Elveția Barrick Gold Canada c Alrosa Federația Rusă Placer Dome Canada Teck Cominco Canada Gold Fields Africa de Sud KGHM Polska Miedz Polonia Antofagasta Marea Britanie d Impala Platinum Africa de Sud Glencore Elveția e Harmony Gold Mining Africa de Sud Debswana Botswana Sursa: UNCTAD, pe baza datelor de la Grupul Materii Prime. a b c d e Cotarea se bazeaza pe valoarea productiei totale, inclusiv de diamante. Glencore nu crease Xstrata in 1995 (MIM, o achizitie recenta Xstrata, a fost cotata a 33-a). Pentru acest an, nu sunt cotate date privind productia. In 2000, Impala era controlata de Gencor Ltd. Comapania nu exista in anul Aceste societăți reprezintă aproximativ 60% din valoarea totală în faza de extracție a tuturor minereurilor neenergetice produse. 18 Aproximativ 950 de societăți de dimensiuni medii asigura aproape 40% din valoarea producției. Printre societățile de tip junior se numără toate societățile neproducătoare, în special societățile de explorare specializate. La fel ca societățile de înaltă tehnologie din sectorul informațiilor şi comunicațiilor şi din industriile biotehnologice, acestea se angajează în investiții cu risc ridicat care se dovedesc, uneori, foarte profitabile. Dacă se descopera un zăcământ, acesta se vinde, de regulă, unei societăți miniere majore, care deține capitalul, experiența şi competența necesară pentru a investi în producție. Pe lângă aceste peste 4000 de societăți, există un număr de societăți mici şi medii, neidentificate, la nivel mondial, inclusiv cele implicate în mineritul artizanal (caseta III.2). În 2005, din cele 25 de societăți miniere metalifere principale (clasate în funcție de cota lor în valoarea producției mondiale), 15 aveau sediul în țările dezvoltate (tabelul IV.4), 8 în țări în curs de dezvoltare, iar ultimele două erau din Federația Rusă. 19 Spre deosebire de situația din industria petrolieră (secțiunea B.2), societățile de stat ocupă un loc modest pe listă, cu excepția Corporación Nacional del Cobre de Chile (Codelco), Alrosa (Federaţia Rusă) şi KGHM Polska Miedz (Polonia). În total, aceste ultime companii reprezintă aproximativ 14% din valoarea tuturor minereurilor neenergetice produse în lume. 20 Primele patru sunt jucători globali cu operațiuni la nivel mondial, producând o varietate de metale. 21 Următoarele şase sunt mai mult sau mai puțin producătoare de mărfuri unice, cu excepția Grupo México. Cu un deceniu înainte, în 1995, existau 17 societăți miniere metalifere principale, cu sediul în țările dezvoltate, cu două mai mult decât în 2005 (tabelul anexă A.IV.5) şi existau cu una mai puțin in țările în curs de dezvoltare şi firmele ruseşti (7, respectiv 1). În plus, o dată cu achiziția Inco (un producător de nichel din Canada) s-a preconizat că CVRD va deveni principalul producător de minereuri metalifere la nivel mondial în 2006, prima dată când o societate latinoamericană ar ocupa această poziție Gradul de concentrare al industriilor miniere metalifere a crescut semnificativ între 1995 şi În urma unei serii de M&A transfrontaliere (secțiunea IV.A), primele 10 societăți miniere metalifere controlau, în 2005, aproximativ 30% din valoarea totală a tuturor minereurilor neenergetice produse la nivel global maxim 26% în 2005 (tabelul IV.4 şi tabelul anexă A.IV.5).

36 Tabelul IV.5. Țările gazdă în care primele 25 de societăți miniere metalifere sunt implicate în proiecte de explorare, 2006 Societatea Țara de origine Țări dezvoltate gazdă Țări gazdă, în curs de dezvoltare şi în tranziție Numărul de locații străine America de Nord Europa Occidentală Alte țări dezvoltate Peru Chile Indonezia Rep. Unită Tanzania Brazilia Ghana Filipine BHPBilliton Australia X - X X X X X Rio Tinto, Regatul Unit X - X X CVRD Brazilia X X Anglo American Regatul Unit X X - X X - X X - X - X X - X - X Codelco Chile Norilsk Nickel Federația Rusă Phelps Dodge Corp Statele Unite X X X Grupo Mexico Mexic X Newmont Mining Corp Statele Unite X X X - X X Freeport McMoran Statele Unite 1 X Falconbridge" Canada Anglogold Ashanti Africa de Sud X - - X - X X X - Inco" Canada Xstrata pic Elveția X X - X X - X - X X X X - - X - - X Barrick Gold Corp Canada X X - X Placer Dome c Federația Rusă Alrosa Co Canada 1 X TeckCominco Canada X X X X KGHM Polska Miedz Africa de Sud Gold Fields Polonia 4-1 X X Antofagasta United Kingdom X X X Glencore International Africa de Sud X Impala Platinum Holdings Elveția 1 X Harmony Gold Mining Co Africa de Sud X Debswana Diamond Botswana Numărul de societăți ce au proiecte în țara gazdă Sursa: UNCTAD, pe baza datelor de la Raw Materials Group a Vezi Xstrata. b Vezi CVRD. c Vezi Barrick Gold. Notă: Numărul indică numărul de țări gazdă din regiune (America de Nord, Europa Occidentală şi alte țări dezvoltate) în care are proiecte societatea respectivă. Kazakhstan Mexic Noua Caledonie Papua Noua Guinee Africa de Sud Turcia Zimbabwe Argentina Botswana Republica Democrată Congo Coasta de Fildeş Cuba Guatemala Rep. Islamică Iran Mali Mongolia Mozambic Namibia Pakistan Federația Rusă Senegal Venezuela

37 b. Grade variabile de internaționalizare Nivelul de internaționalizare al primelor societăți miniere metalifere din lume variază substanțial. În timp ce unele sunt prezente într-un număr mare de locații străine, altele se află într-o fază timpurile în ceea ce priveşte internaționalizarea, iar câteva nu au niciun fel de explorări sau producții in străinatate. În ceea ce priveşte explorarea, activitățile anumitor TNC, precum Anglo American şi Xstrata (prezente în câte 14 țări), erau larg răspândite în 2006 (tabelul IV.5). Aproape toți primii 25 de producători (cu excepția Codelco, Debswana, KGHM Polska Miedz şi Norilsk Nickel) au fost implicați în activități de explorare în cel puțin o țară străină. În ceea ce priveşte producția minieră, Rio Tinto a fost societatea cu activități în cel mai mare număr (10) de țări gazdă în 2005, urmată de Anglo American şi Anglogold Ashanti, ambele prezente în nouă țări gazdă (tabelul IV.6). Pe de altă parte, la fel ca şi în cazul explorării, marii producători din țările în curs de dezvoltare precum Codelco, CVRD şi Debswana (şi KGHM Polska Miedz din Polonia) nu aveau producție minieră in străinătate. 22 În ceea ce priveşte topirea şi rafinarea, Glencore a fost cea mai internaționalizată societate minieră metaliferă de varf, cu prezență în 13 țări gazdă, urmată de BHP Billiton (9) (tabelul IV.7). Societățile de varf par a fi mai internaționalizate în explorare şi producția minieră decât în topire şi rafinare. Din primele 25 de societăți, 21 aveau activități de producție minieră în străinătate, în timp ce doar aproximativ jumătate din ele (13) aveau capacități de rafinare in străinatate. Internaționalizarea producției variază şi în funcție de metal. De exemplu, la minereul de fier, doar jumătate dintre primele 10 societăți producătoare aveau activități de producție în străinătate, în 2005 (tabel anexa A.IV.6). De fapt, CVRD, principalul producător de minereu de fier, nu a avut activități in străinatate (până în 2006), în timp ce producția celei de-a doua societăți, ca mărime, Rio Tinto, era 100% străină. Producția de cupru, nichel şi zinc este mai internaționalizată. Pentru fiecare dintre aceste metale, 7 din primii 10 producători au avut activități de producție în străinătate, în Cu toate acestea, pentru cupru sau nichel, cea mai mare societate, ca volum, nu a avut producție în străinătate: Codelco şi Norilsk Nickel. 23 În schimb, la zinc, cel mai mare producător, Teck Cominco, a fost puternic internaționalizat. Într-un final, producția de aur pare a fi cea mai internaționalizată, cu 8 dintre primele 10 firme având producție în străinătate, inclusiv primele trei (tabel anexa IV.6). 24 Dintre economiile gazdă în curs de dezvoltare din TNC miniere metalifere, cel mai mare număr de proiecte de explorare s-a aflat în Peru, urmate de Chile, Indonezia şi Republica Unită a Tanzaniei (tabelul IV.5). În ceea ce priveşte producția minieră, în 2005, în Chile şi Peru s-a aflat cel mai mare număr din primele 25 de societăți miniere (tabelul IV.6). Cât despre rafinării, Chile a fost gazda celui mai mare număr de companii, urmat de Africa de Sud şi Peru (tabelul IV.7). Gradul de integrare pe verticală în aval, de-a lungul lanțului de producție/valoare în cadrul firmelor din industriile miniere metalifere, variază în funcție de metal şi in timp. În mod tradițional, activitățile miniere şi de topitorie au fost frecvent integrate în aceeaşi companie. O radiografie a situației din 2005, în comparație cu cea din 1995, pentru aluminiu, cupru, nichel şi zinc, sugerează faptul că a crescut controlul asupra rafinăriilor, exercitat de primele 20 de societăți miniere (figura IV.7). În mod similar, principalii rafinatori au luat măsuri pentru a dobândi un control Figura IV.7. Cota primelor 20 de societăți miniere în valoarea producției rafinate, 1995 şi 2005 (procente) mai mare asupra etapelor de producție minieră. Tendința generală constă în creşterea integrării pe verticala, în producția internațională (dar şi națională) la nivelul industriilor. 25 Firmele din industria aluminiului au fost în mod tradițional integrate pe verticala, cu activitățile de minerit şi topitorie aflate în apropiere. În unele cazuri, topitoriile au fost înființate în țări unde electricitatea este ieftină, precum Bahrein, Mozambic (proiectul Mozal) şi Norvegia. Pe de altă parte, nivelul integrării pe verticala, la producția de zinc, este mai redus (figura IV.7). Aluminiu Cupru Nichel Zinc Sursa: UNCTAD, pe baza datelor de la Raw Materials Group.

38 Tabelul IV.6. Țările gazdă în care sunt implicate în proiecte de producție minieră primele 25 de societăți miniere metalifere, 2005 Compania Țara de origine N u m Țările gazdă dezvoltate Economiile gazdă în curs de dezvoltare şi în tranziție America de Nord Europa Occidentală Alte țări dezvoltate Peru Chile Africa de Sud Argentina Brazilia Indonezia Rep. Unită Tanzania BHP Billiton Australia X X X - X X Rio Tinto Marea Britanie X X - X X - X -. X X CVRD Brazilia. Anglo American Marea Britanie X X - X - X X X X - Codelco Chile. Norilsk Nickel Federația Rusă 1 1. Phelps Dodge Corp Statele Unite X X - - Grupo Mexico Mexic X - Newmont Mining Corp Statele Unite X X - - X X - - Freeport McMoran Statele Unite X Falconbridge Canada X X X X Anglogold Ashanti Africa de Sud X X - X X - X X. X Inco Canada X Xstrata pic Elveția X X. Barrick Gold Corp Canada X - - X - - X Placer Dome Federația Rusă X X X X Alrosa Co Canada X TeckCominco Canada X. KGHM Polska Miedz Africa de Sud. Gold Fields Polonia X Antofagasta Marea Britanie X Glencore International Africa de Sud X - - X X X X - - X X Impala Platinum Holdings Elveția X Harmony Gold Mining Co Africa de Sud Debswana Diamond Botswana - Numărul de societăți prezente în țara gazdă Sursa: UNCTAD, pe baza datelor de la Raw Materials Group Namibia Bolivia China Ghana Jamaica Zimbabwe Angola Botswana Rep. Dominicană Guineea Haiti Mali Mexic Papua Noua Guinee b Federația Rusă Surinam Uzbekistan Venezuela Zambia

39 Un număr de topitorii din Europa şi America de Nord şi-au cumpărat materiile prime concentrate din diverse surse din întreaga lume. Creşterea prețurilor la energie a transformat producția integrată într-o opțiune mai atractivă. Cuprul prezintă un nivel relativ stabil de integrare pe verticală, între cel al aluminiului şi zincului. În industria minereului de fier, integrarea pe verticală a cunoscut o modificare începând cu sfârşitul anilor 1990, odată cu intrarea noilor societăți globale majore, producătoare de oțel, originare din India (Mittal Steel şi Tata Steel) 26 şi Federația Rusă (Severstal) 27. Aceste companii au siderurgii şi oțelării bazate pe o aprovizionare complet controlată cu materii prime. Posco (Republica Coreea) urmează o abordare integrată similară. De exemplu, aceasta îşi construieşte următoarea uzină integrată în India, în apropierea zăcămintelor de minereu de fier. 28 Deşi se observă o tendință către niveluri mai ridicate de integrare pe verticală între etapele de minerit şi rafinare ale producției, între explorare şi producție s-a constatat contrariul: integrarea în amonte cu explorarea este în scădere, pe măsură ce societățile miniere dezvoltă relații strategice cu societăți de tip junior, specializate în explorare. Datele referitoare la cheltuielile de explorare arată că, în prezent, societățile de tip junior reprezintă o proporție mai mare din astfel de activități (figura IV.8). Mai general, furnizorii minieri specializați joacă un rol important în industria minieră metaliferă (caseta IV.3). 2. TNC în petrol şi gaze a. Cele şapte surori au deschis drumul pentru societățile de stat Până în anii 1970, industria petrolieră internațională a fost dominată de câteva TNC majore din Statele Unite şi Europa. În 1972, 8 din primii 10 producători de petrol erau TNC cu proprietate privată (Clarke, 2006), inclusiv aşa-zisele apte surori (capitolul III). Caseta IV.3. Rolul furnizorilor minieri Furnizorii specializați de echipamente şi servicii sunt jucători importanți în mineritul metalifer. Mulți dintre aceştia devin tot mai mult transnaționali. Furnizorii industriei miniere pot fi grupați în funcție de piețele cărora li se adresează în fiecare dintre principalele etape ale mineritului. În producția echipamentelor şi serviciilor sunt necesare cunoştințe ridicate. Proiectarea şi tehnologia sunt integrate în echipamentele de capital utilizate în industria minieră, precum şi în servicii, care necesită personalizare pentru condițiile unice ale fiecărei mine. Unele firme operează la nivelul mai multor piețe, oferind echipamente miniere şi de prelucrare a minereurilor, împreună cu serviciile asociate. Rolul crescator al acestor furnizori este determinat de reorganizarea producției miniere globale şi de întinerirea tehnologică a industriei, cu îmbunătățiri continue în explorare, minerit şi prelucrarea minereurilor. a Furnizorii se concentrează pe nişele specifice în care au o poziție globala, dominantă. Pentru unele tipuri de echipamente miniere există un nivel ridicat de specializare internațională a furnizorilor. Majoritatea acestor companii au sediul în Statele Unite sau în țările nordice (tabelul caseta IV.3.1). Cu toate acestea, există şi câteva exemple de furnizori de echipamente in economii de piață nou apărute, precum Belarus, Chile şi Africa de Sud. Exemple de furnizori de servicii de know-how: societăți internaționale de consultanță de mari dimensiuni ce integrează ingineria, managementul proiectului, achiziția şi construcția, precum Kvaerner (Norvegia), Hatch (Canada) şi Bechtel Group (Statele Unite); societăți de consultanță în inginerie, specializate, de dimensiuni medii, precum Bateman (Africa de Sud), SRK Consulting (Africa de Sud) şi AMC Consultants (Australia); şi furnizori de aplicații informatice miniere şi geologice, de dimensiuni între mici şi medii, precum Maptek (Australia).

40 Tabelul caseta IV.3.1. Principalii furnizori de echipamente miniere, 2007 Tipul de echipament Principalii furnizori Țara de origine Echipamente de forare pentru explorare Boart Longyear Statele Unite Atlas Copco, Sandvik Suedia Echipamente de forare în subteran Atlas Copco, Sandvik Suedia Echipamente de forare în puț deschis Atlas Copco, Sandvik Bucyrus, P&H, Terex/ Reedrill Suedia Statele Unite Excavatoare Bucyrus, P&H Statele Unite Depozit subteran Atlas Copco, Sandvik Suedia Caterpillar Statele Unite Orica, Dyno Nobel Australia Explozibili AEL Africa de Sud Enaex Chile Caterpillar Hitachi Construction Statele Unite Machinery, Komatsu Japonia Camioane, în puț deschis (Haulpak) Liebherr Germania Terex/Unit Rig Statele Unite Belaz Belarus Komatsu Japonia Caterpillar, Le Tourneau Statele Unite Camioane articulate Bell Africa de Sud Volvo Suedia Astra Italia Cupe Caterpillar, Bucyrus, P&H Hitachi Construction Statele Unite Machinery, Komatsu Liebherr, Terex Japonia Germania Pompe ITT/Flygt Weir Group Grindex Statele Unite Marea Britanie Suedia Metso Finlanda Concasoare FLSmidth Minerals Terex, PR Engineering Danemarca Statele Unite Mori Metso, Outotech Finlanda Polysius Germania Sursa: UNCTAD, pe baza datelor de la Raw Materials Group Sursa: UNCTAD, pe baza Urzúa, 2007 şi a datelor de la Raw Materials Group a Automatizările şi îmbunătățirile în domeniul comunicațiilor subterane şi sistemelor de control conduc la introducerea de foraje controlate de la distanță, susținere pentru acoperişuri şi echipamente de ridicare, cu beneficii din punct de vedere al productivității şi siguranței muncitorilor, deoarece oamenii nu vor mai efectua lucrări cu risc ridicat.

41 Tabelul IV.7. Țările gazdă cu proiecte de rafinare/topitorie, în care sunt implicate primele 25 de societăți miniere metalifere, 2005 Țări gazdă Economii gazdă în dezvoltare şi în tranziție dezvoltate Compania Țara gazdă Numărul de locații străine America de Nord Europa Occidentală Alte țări dezvoltate Chile BHP Billiton Australia X X X X. X - - X - - X - Rio Tinto, Regatul Unit X X CVRD Brazilia Anglo American Regatul Unit X X - X X - - X Codelco Chile Norilsk Nickel Federația Rusă Phelps Dodge Corp Statele Unite X - X Grupo Mexico Mexic X Newmont Mining Corp Statele Unite Freeport McMoran Statele Unite X Falconbridge Canada X X Anglogold Ashanti Africa de Sud NCO Canada X Xstrata pic Elveția X Barrick Gold Corp Canada Placer Dome Federația Rusă X Alrosa Co Canada Teck Cominco Canada KGHM Polska Miedz Africa de Sud Gold Fields Polonia Antofagasta Regatul Unit X Glencore International Africa de Sud X X - - X X - X - - mpala Platinum Holdings Elveția Harmony Gold Mining Co Africa de Sud Debswana Diamond Botswana Numărul de societăți prezente în țara gazdă Sursa: UNCTAD, pe baza datelor de la Raw Materials Group Notă: Datele includ uzinele pentru aliaje feroase şi rafinăriile de cobalt; oțelăriile şi rafinăriile de aur nu sunt incluse Africa de Sud Peru Brazilia Indonezia Argentina Bolivia Columbia Republica Dominicană Jamaica Kazakhstan Mozambic Namibia Filipine Surinam Venezuela

42 Figura IV.8. Cheltuielile globale cu explorarea, pe tipuri de companie, (miliarde de dolari) Majore Medii şi mici Junior De stat şi altele Sursa: Metals Economics Group, Acestea erau societăți petroliere complet integrate, active în extragerea şi transportul petrolului, precum şi în producerea şi comercializarea produselor petroliere. În anii 1960 ele au început să se confrunte cu concurența manifestată de unele societăți de stat din țări dezvoltate precum Companie Française des Pétroles (Franța) (predecesoarea actualei Total) şi ENI (Italia). Ulterior, la începutul anilor 1970, odată cu apariția OPEC şi cu valul de naționalizări petroliere din statele în curs de dezvoltare, tabloul proprietății în industria petrolieră s-a modificat permanent, societățile petroliere naționale de stat înlocuind TNC-urile private care dominau piața (Yergin, 1991; caseta IV.4). De exemplu, cota TNC-urilor în producția de țiței a scăzut dramatic de la 94% în 1970 la 45% în 1979 (UNCTC, 1983: 197). Principalele societăți petroliere rămân corporațiile gigant, din punct de vedere al activelor străine; în topul UNCTAD ele se află printre primele 10 din primele 100 TNC-uri la nivel mondial, în 2005 (capitolul I). 29 Aceste TNC-uri mari, cu proprietate privată, din țările dezvoltate, nu mai controlează majoritatea rezervelor mondiale de petrol şi gaze şi nu mai sunt principalii producători de petrol şi gaze. Caseta IV.4. Naționalizări în industria petrolieră De la începutul activităților industriale, în anii 1850, până la primul război mondial, extracția petrolului a fost proprietate privată 100% (Yergin, 1991). Începând de atunci, implicarea guvernelor în managementul şi controlul industriei au crescut aproape constant. Două forțe majore au motivat guvernele de origine şi pe cele gazdă să intervină mai mult şi să-şi majoreze cota în proprietatea şi managementul resurselor lor de petrol şi gaze: antrenând importanța strategică a acestor resurse în scopuri militare şi în alte scopuri, cu rente considerabile. Naționalizarea societăților de petrol şi gaze, definită drept transferul obligatoriu al proprietății întregii industrii către Stat (UNCTAD, 2000:4), a s-a produs mai întâi în contextul Revoluției Ruse din Aceasta a fost urmată de naționalizări în Bolivia (1937, 1969), Mexic (1938), Venezuela (1943), Iran (1951) şi Argentina, Birmania, Egipt, Indonezia şi Peru, în anii 1960 (Kobrin, 1985). În 1970 au avut loc naționalizări în Algeria, Irak, Kuweit, Libia şi Nigeria, înregistrându-se o creştere treptată a proprietății saudite Aramco (Yergin, 1991). Exemplele mai recente ale deplasărilor către naționalizări sunt oferta Guvernului Rus de a majora acțiunile societăților petroliere şi proiectelor extractive (capitolul II) şi acțiunea Venezuelei de a reduce cotele TNC-urilor străine în proiectele individuale. b Naționalizările în industria petrolului şi gazelor s-au produs în perioade cu condiții de piață (cerere şi prețuri internaționale ridicate), condiții naționale (consens social în sprijinul naționalizărilor) şi condiții politice internaționale favorabile. Acestea au modificat peisajul global al extracției petrolului şi au contribuit la apariția şi consolidarea societăților de stat. Sursa: UNCTAD. a Naționalizările sunt diferite de exproprierile obişnuite, deoarece se aplică întregii industrii sau economii şi deoarece au întotdeauna ca rezultat transferul de proprietate către Stat (exproprierile obişnuite pot duce şi la un transfer către o terță parte privată). b Este discutabil dacă majorarea impozitului în Bolivia este un caz de naționalizare sau doar o modificare de reglementare.

43 În 2005, primele 10 societăți deținătoare de rezerve de petrol din lume erau în întegime societăți de stat din țări în curs de dezvoltare, reprezentând 77% din total, în timp ce societățile petroliere din Rusia controlau alte 6 procente, lăsând doar aproximativ 10% societăților TNC private din țările dezvoltate precum ExxonMobile, BP, Chevron si Royal Dutch Shell Group. 30 Restul de 7% era controlat de societăți mixte între TNC-urile din țările dezvoltate şi societățile petroliere de stat din țările în curs de dezvoltare (Institutul Baker, 2007: 1). În 2005, trei societăți de stat au ajuns în fruntea listei primelor 50 de producători mondiali de petrol şi gaze: Saudi Aramco (Arabia Saudită), Gazprom (Federația Rusă) şi Compania Națională Petrolieră din Iran (NIOC) (tabelul IV.8). În 2005 producția anuală a Saudi Aramco a fost mai mult decât dublă față de cea a celui mai mare producător privat de petrol şi gaze: ExxonMobile (Statele Unite). Din primele 50 de societăți, peste jumătate aveau capital majoritar de stat, 23 se aflau în țări în curs de dezvoltare, 12 în Europa de Sud-Est şi CSI, doar 15 aflându-se în țări dezvoltate (tabelul IV.8). 31 Un număr de societăți petroliere şi de gaze din economiile în curs de dezvoltare şi în tranziție s-au transformat în TNC-uri şi s-au maturizat în ultimii câțiva ani. Multe, dar nu toate, au capital integral sau parțial de stat. 32 În plus, unele dintre ele, precum CNOOC (China), Petramina (Indonezia), Petrobras (Brazilia), PetroChina (un afiliat al CNPC) 33 şi Sinopec 34 sunt listate la Bursa de Mărfuri din New York (Institutul Baker, 2007). Unele societăți petroliere cu capital de stat sunt operate semi-independent sau independent de proprietarii guvernamentali, cel puțin în unele privințe. De exemplu, deşi Saudi Aramco este o societate cu capital integral de stat, ea are un consiliu de administrație independent, cu capacitate de a lua decizii. 35 Concentrarea industriei între primele 10 companii a rămas nemodificată între şi 2005 (41% din producția globală), dar a crescut de la 59% la 63% între primele 25. O prezentare mondială a societăților petroliere şi de gaze în 2006 identifica cinci TNC-uri principale private, care au apărut în urma unui val de consolidări în industrie (ExxonMobil, BP, Shell, Chevron, Total), peste douăsprezece societăți independente de petrol şi gaze (adică, Repsol YPF, BG, Divizia de petrol şi gaze a BHP Billiton, COP, Devon, Oxy, Apache, EnCana, Anadarko/Kerr McGee, PetroCanada, Woodside), aproximativ 750 de societăți petroliere mai mici (din care majoritatea sunt transnaționale (Clarke, 2006), precum şi diverse societăți de servicii transnaționalizate, majoritatea din America de Nord şi Europa de Vest (tabelul IV.9). În acelaşi timp, o serie de societăți de stat din economii în curs de dezvoltare şi în tranziție au devenit investitori externi, dintre care cele mai mari au fost denumite noile apte surori (Hoyos, 2007). 37 b. Corporatiile trans-nationale din economiile în curs de dezvoltare şi în tranziție se extind în străinătate În timp ce societățile din economiile în curs de dezvoltare şi în tranziție controlează acum cea mai mare parte a producției globale de petrol şi gaze, gradul de internaționalizare, deşi creşte rapid, este încă relativ modest în comparație cu cel al principalelor TNC-uri petroliere private (figura IV.9). Într-adevăr, societățile din țările dezvoltate de pe lista primelor 50 îşi realizează cea mai mare parte a producției în străinătate (reprezentând 17% din producția mondială în 2005) (figura IV.9). Pe de altă parte, doar o fracțiune din procentul de 54% din producția globală de petrol şi gaze controlată de societățile din economiile în curs de dezvoltare şi în tranziție, a fost produsă în străinătate (figura IV.9). Cu toate acestea, unele societăți petroliere şi de gaze din economiile în curs de dezvoltare şi în tranziție îşi extind rapid interesele în străinătate. În 2005, producția combinată externă a CNOOC, CNPC/PetroChina, Lukoil, ONGC, Petrobras, Petronas şi Sinopec a atins 528 milioane de barili de echivalent de petrol. Aceasta a reprezentat mai mult decât producția din străinătate a ConocoPhillips, una dintre principalele societăți, în acel an (figura IV.10). O examinare, țară cu țară, a expansiunii externe a TNC-urilor de stat a relevat un impuls comun către o solutie globală (tabelul IV.10, caseta IV.5). Atât CNPC, cât şi Petronas, sunt implicate în producția de petrol şi gaze în peste 10 țări străine, iar Kuwait Petroleum Corporation, Petrobras şi Sinopec - în peste 5 țări străine. Între 1995 şi 2005, numărul de economii străine, în care Petronas şi CNPC/PetroChina au extras petrol şi gaze, a crescut cu 10, Sinopec cu 6, iar ONGC cu 5. Prezența unei producții în expansiune în străinătate în amonte în cadrul TNC-urilor din țările în curs de dezvoltare şi în tranziție selectate este ilustrată în figura IV.11. Unele TNC din economii în curs de dezvoltare şi în tranziție au investit sume mari în producția de petrol şi gaze la nivel mondial în ultimii doi ani, câteodată ca parte a unor consorții mai mari. În Uzbekistan, de exemplu, s-a înființat un consorțiu al CNPC, Societatea Națională de Petrol din Coreea (KNOC), Lukoil, Petronas şi societatea locală Uzbekneftegaz,

44 pentru a dezvolta terenurile gazeifere din nord-vestul țării. 38 În Peru, cel mai mare teren petrolifer este exploatat de un consorțiu al CNPC (45%) şi Pluspetrol (Argentina, 55%). TNC-urile de petrol şi gaze nou înființate au format uneori alianțe pentru a putea concura. De exemplu, CNPC şi Sinopec (China) produc petrol şi gaze în statele CSI, precum Azerbaidjan, Kazahstan şi Turkmenistan şi în țări din America Latină, precum Ecuador. Tabelul IV.8. Cele mai mari societăți de extractie de petrol şi gaze din lume, clasate după volumul producției totale, a 2005 (procente şi milioane barili echivalent petrol) Locul în producția mondială Compania Țara de origine Proprietate de stat (%) Producție în străinătate (Mbd) Producție totală (Mbd) Producție străină/totală (%) Numărul de economii gazdă cu producție Modificarea numărului de economii gazdă cu producție din Saudi Aramco Arabia Saudită Gazprom Federația Rusă Republica 3 2 NIOC islamică Iran 4 5 ExxonMobile Statele Unite Pemex Mexic BP Regatul Unit Regatul Unit / 7 6 Royal Dutch Shell Olanda 8 7 CNPC/PetroChina China Total Franța Sonatrach Algeria Petróleos de 11 8 Venezuela Venezuela Kuwait Petroleum 12 9 Kuweit Corp Chevron Statele Unite Abu Dhabi National Emiratele Oil Co (ADNOC) Arabe Unite Lukoil Federația Rusă - b ConocoPhillips Statele Unite Petrobras Brazilia Abu Dhabi Co Emiratele 40 c Onshore Oil Operator Arabe Unite Nigerian National Nigeria Petroleum Co TNK-BP Federația Rusă - d Iraqi Oil Exploration Irak Co ENI Italia Rosneft Federația Rusă Surgutneftegaz Federația Rusă National Oil Corp Libia Petoro Norvegia Statoil Norvegia ONGC India Uzbekneftegaz Uzbekistan Repsol-YPF Spania Qatar Petroleum Qatar Petroleum Oman 60 e Development Oman Sibneft f Federația Rusă 30.5 g Sinopec China Turkmengaz Turkmenistan Abu Dhabi Petroleum Emiratele h Co Arabe Unite Norsk Hydro Norvegia Petronas Malaezia Ecopetrol Columbia Egyptian General Egipt Petroleum Co CNOOC China Sultanate of Oman Oman Nederlandse Aardolie Olanda - i Mij Yukos Federația Rusă Tatneft Federația Rusă Inpex Japonia 29 j Slavneft Federația Rusă 20 k A.P. Moller-Maersk Danemarca BG Regatul Unit Sidanco Federația Rusă - j Sursa: UNCTAD, pe baza datelor de la IHS. a Exclude producerea de nisipuri petrolifere. Producția societăților mixte este numărată la ambele societăți partenere şi la societatea mixtă în sine. b ConocoPhillips deține 20% din acțiuni, iar partenerii săi ruşi 80%. c Abu Dhabi National Oil Co (ADNOC) 60%, Abu Dhabi Petroleum Co 40%. d BP 50%, alți parteneri 50%. e Sultanatul din Oman 60%, Partex (fundația Gulbenkian) 2%, Total 4%, Royal Dutch Shell 34%.

45 f g h i j k j Sibneft a fost achiziționată de Gazprom în Itera (Russian Federation) 15.25%, Gazprom 61%, alți parteneri 23.75%. Partex (Fundația Gulbenkian) 5%, ExxonMobile 23.75%, BP 23.75%, Total 23.75%, Royal Dutch Shell 23.75% ExxonMobile 50%, Royal Dutch Shell 50%. Inpex Holdings este deținută de Ministerul Economiei, Turismului şi Industriei din Japonia (29.3%) şi de alți parteneri (70.7%). TNK-BP 50%, Gazprom 40%, ENI 10%. TNK-BP 82%, alți parteneri 18%.

46 Tabelul IV.9. Cele mai mari TNC de petrol şi gaze din lume, clasate după activele străine, 2005 (milioane de dolari şi numărul de angajați) Rangul Societatea Tara Active străine Active totale Vânzări străine Vânzări totale Număr angajați 1 Schlumberger Statele Unite Halliburton Statele Unite Aker Norvegia Weatherford International Statele Unite Transocean Statele Unite Noble Corp. Statele Unite Pride International Statele Unite Globalsantafe Corp. Statele Unite Nabors Industries Statele Unite Ensco International Statele Unite Petroleum Geo Services Norvegia Diamond Offshore Drilling Statele Unite Acergy Luxemburg Prosafe Norvegia Rowan Companies Statele Unite BJ Services Statele Unite Abbot Group Regatul Unit Ensign Energy Services Canada Smith International Statele Unite Complete Production Statele Unite Services Sursa: UNCTAD, cea mai mare bază de date pentru TNC. Figura IV.9. Producția mondială de petrol şi gaze pe tipuri de companii, 2005 (miliarde de barili de echivalent petrol ) Societăți doar cu producție națională TNC din economii nou formate TNC din țări dezvoltate Alți producători naționali şi TNC Producția națională Producția străină Sursa: UNCTAD, pe baza datelor de la IHS. CNPC a investit, de asemenea, împreună cu societățile locale, în țări precum Republica Islamică Iran, Sudan şi Venezuela, în timp ce Sinopec a investit în Columbia şi în Federația Rusă (tabelul IV.10). 39 Câteva TNC petroliere proprietate de stat, în special din China şi India, au investit în unele țări gazdă în care societățile petroliere private de mari dimensiuni pot intra cu greu. Aceste greutăți se datorează sancțiunilor impuse de țările respective sau altor presiuni pentru descurajarea investitiilor. Acest lucru nu este valabil doar pentru proiectele menționate mai sus din Uzbekistan 40 şi Republica Islamică Iran 41 ci şi în Sudan, care se află sub sancțiunile Statelor Unite pentru nerespectarea drepturilor omului, în cazul conflictului din regiunea Darfur(Canning, 2007: 57). 42 (Sudanul asigura o parte importantă din rezervele străine de petrol exploatate de societățile din China, iar investițiile în amonte şi în rafinării ale CNPC în Sudan sunt de departe cea mai mare afacere a firmei, în străinătate. 43 ONGC şi Petronas au de asemenea exploatări de extracție în Sudan, 44 în timp ce CNPC şi Petronas, precum şi ENI şi Total, sunt prezente în Republica Islamică Iran (tabelul IV.10).

47 TNC-urile istorice din țările dezvoltate au controlat lanțul valorii, în special datorită poziției dominante pe care o dețin în rețelele de tehnologie, transport şi distribuție (Accenture, 2006: 13). Totuşi, situația s-a schimbat întrucâtva în ultimii câțiva ani. TNC-urile din țările dezvoltate nu mai domină managementul proiectului tehnic, acesta fiind frecvent externalizat către societăți specializate de servicii. Această dezvoltare i-a ajutat pe partenerii locali de stat să îşi sporească independența tehnologică, putând angaja acum societățile de servicii direct, fără intermedierea societăților tradiționale (Accenture, 2006). În plus, unele societăți de petrol şi gaze din economiile în tranziție, în special TNC-urile din Rusia, au investit în mai multe proiecte de integrare în aval, în străinătate, în vederea controlării canalelor de distribuție aferente acestor activități. Cele mai cunoscute exemple sunt cele ale conductei Gazprom şi ale proiectelor de distribuție din Europa de Vest, precum şi expansiunea Lukoil în afacerea cu benzinării în Europa de Vest şi în Statele Unite (Vahtra şi Liuhto, 2006: 28-29; WIR99: 89; WIR01: 119). 45 Figura IV.10. Producția de petrol şi gaze a TNC-urilor selectate, în afara țării lor de origine, 2005 (Millions of barrels of oil equivalent) TNC-uri din țări în curs de dezvoltare şi în tranziție Sursa: UNCTAD, pe baza datelor de la IHS. Caseta IV.5. Exemple ale expansiunii în exterior a TNC-urilor de petrol şi gaze din economiile în curs de dezvoltare şi în tranziție Petrobras avea afiliați de producție în 8 țări gazdă în 2005 şi activități de explorare şi integrare în aval în alte 10 locații (Ma şi Andrews-Speed, 2006). Activitățile societăților petroliere de stat din China, care implică explorarea, producția, transportul, rafinarea şi contractele de servicii, sunt răspândite în 46 de țări, în special în țări în curs de dezvoltare (Ma şi Andrews- Speed, 2006). a În ceea ce priveşte TNC-urile din China, deşi CNOOC nu a avut succes cu oferta sa pentru Unocal (Statele Unite), a asigurat contracte importante în alte țări dezvoltate, precum Australia şi Canada (WIR06: 58). ONGC Videsh (India) s-a concentrat în special pe producția de petrol în Federația Rusă (proiectul Sakhalin 1), în timp ce Corporația Petrolieră din India a investit în Libia în b În Republica Coreea, societatea de stat KNOC a luat inițiativa în proiecte de dezvoltare a terenurilor petrolifere în străinătate. În iunie 2006, ea lua parte la 26 de proiecte de dezvoltare a terenurilor petrolifere în 14 țări. În 2006, s-a extins în Australia, Kazakhstan, Nigeria, Federația Rusă şi Yemen (Republica Coreea, MOCIE, 2006). Expansiunea internațională a Petronas (Malaezia) a început în anii În faza inițială, societatea s-a concentrat mai mult pe activitățile de integrare în amonte cu țările învecinate din Asia de Sud-Est. Mai întâi s- a deplasat în aval şi în afara regiunii în 1996, când a achiziționat o societate sud-africană, rafinărie şi membră a unui grup de benzinării (Jayasankaran, 19999). Ulterior, începând cu sfârşitul anilor 1990, s-a concentrat pe impulsurile în străinătate ale explorărilor din Africa şi Asia de Vest (Republica Islamică Iran), precum şi pe construcția de conducte şi comerțul en-detail la nivel mondial (de ex. China, India, Argentina, Africa de Sud, Sudan şi Regatul Unit). În martie 2007, Petronas era prezentă în 33 de țări din străinătate (Pananond, 2007), inclusiv în 11 locații principale de producție. Expansiunea în străinătate a TNC-urilor ruseşti de petrol şi gaze serveşte pentru asigurarea accesului pe piețe, în special pe piețele din țările dezvoltate, prin integrarea în aval. Acestea au de asemenea activități importante de explorare şi extracție în amonte în diferite state membre ale CSI sau în țări în curs de dezvoltare, cu legături istorice de durată cu Federația Rusă. Multe dintre aceste drepturi de explorare şi extracție au fost moştenite din perioada de pre-tranziție. În 2002, Lukoil, cea mai mare TNC petrolieră privată,

48 şi-a obținut aproximativ 5% din producție din terenurile din străinătate, inclusiv Kazakhstan şi Uzbekistan (Vahtra şi Liuhto, 2006: 28). Societatea de stat Rosneft participă la societăți mixte străine, de integrare în amonte prin intermediul negocierilor interguvernamentale în diferite țări CIS şi Afganistan. În cazul societății thailandeze de stat PTT, interesul acesteia pentru expansiunea în străinătate a început doar la finalul anilor 1990, concentrându-se în principal în regiunea Asiei de Sud-Est, deşi partenerul său de explorare a început să facă afaceri în Asia de Vest şi Africa. PTT a luat inițiativa unui viitor proiect de conducte de gaze la nivelul ASEAN (Crispin, 2004). Sursa: UNCTAD. a Până la finalul lui 2005, CNPC singură deținea active de petrol şi gaze în 23 de țări, inclusiv 12 locații principale de producție. b În 2005 şi 2006, ONGC Videsh a realizat nouă achiziții în străinătate: în Cuba, Egipt, Libia, Myanmar, Nigeria, Qatar, Siria şi Vietnam. Cu aceste achiziții societatea era prezentă în 21 de proiecte la data de 31 martie 2006, inclusiv un proiect de conducte (Jain, 2007). c Sudan (1999), Gabon (1999), Ciad (2000), Camerun (2000), Algeria (2001), Mozambic (2002), Etiopia (2003) şi Niger (2005).

49 Tabelul IV.10. Principalele locații de producție, in strainatate, ale TNC-urilor de petrol şi gaze, 2005 Țări gazdă dezvoltate Locații gazdă în curs de dezvoltare şi în tranziție Compania Țara gazdă Numărul de locații străine America de Nord Europa Occidentală Alte țări dezvoltate Algeria Angola Argentina Azerbaijan Bangladesh Bolivia Brazili Brunei Camerun Ciad China Columbia Congo Rep. Dem. Congo Ecuador Gazprom Fed. Rusă 2 1 X Egipt Guineea Ecuatorială ExxonMobi Statele Unite X X X X X X - - X - X - X X - - X - - X X - - X X - X - X British Petroleum Regatul Unit X X X - - X X X X X - X X X X - - X - X X - Royal Dutch Regatul Unit/ X X X X - X X - X X - X X X X Shell Olanda - - X - X - X X - - CNPC China X X X X X X - X X - - X X X X X - - X - - Total Franța X X X X - X X - - X X X - X X - X X X X X X - - X - X - - X - X - X Sonatrach Algeria 1 X Kuwait Petroleurr Kuweit Gabon India Indonezia Rep. islamică Iran Kazahstan X X X X X X Chevron Statele Unite X X X X - X - - X X X X X X - X X X X X - X X - - Lukoil Fed. Rusă 2 X X ConocoPhillips Statele Unite X X X X X - X X X X X X X - Petrobras Brazilia X X - - X X - - X X X - - ENI Italia X X X X X - X X X X X X X - X X X X Statoil Norvegia 5-1 X X X X - - ONGC India Repsol-YPF Spania X - X - - X X X X X X - X - - X X X X X - - Sinopec China X X - - X X X X Norsk Hydro Norvegia X X X Petronas Malaezia X X - - X X X X - X - - X X X - CNOOC China X Nederlandse Olanda 1 1 Aardolie Mij Tatneft Fed. Rusă 1 X Inpex Japonia 6 1 X X X X X A.P Moller- Maersk Danemarca 3 1 X X BG Regatul Unit X X - - X - - X X - X X Sursa: UNCTAD, pe baza datelor de la IHS. a JDA: Zona de dezvoltare comună Libia Malaezia Malaezia/Thailanda Mongolia / Myanmar Nigeria, Oman Pakistan Papua Noua Guinee Peru Filipine Qatar Fed. Rusă Sudan Siria Thailanda Marea Timor JDA a Trinidad-Tobago Tunisia Turkmenistan Emiratele Arabe Unite Uzbekistan Venezuela Vietnam Yemen

50 Figura IV.11. Locațiile de producție ale TNC urilor de petrol şi gaze selectate, din străinatate şi China India Brazilia Malaezia Federația Rusă Sursa: UNCTAD, pe baza datelor de la IHS.