INSTRUIRE ASISTATA DE CALCULATOR (IAC)

Transcription

1 INSTRUIRE ASISTATĂ DE CALCULATOR (IAC) CURS Definiţie şi caracteristici Instruirea asistată de calculator reprezintă o metodă didactică ce valorifică principiile de modelare şi de analiză cibernetică a activităţii de instruire în contextul noilor tehnologii informaţionale şi comunicaţionale, caracteristice societăţii de tip postindustrial. Această metodă valorifică următoarele operaţii didactice integrate la nivelul unei acţiuni de dirijare euristică şi individualizată a activităţii de predareînvăţare- evaluare (Văideanu, 1988): organizarea informaţiei conform cerinţelor programei adaptabile la capacităţile fiecărui elev; provocarea cognitivă a elevului prin secvenţe didactice şi întrebări care vizează depistarea unor lacune, probleme, situaţii-problemă; rezolvarea sarcinilor didactice prezentate anterior prin reactivarea sau dobândirea informaţiilor necesare de la nivelul resurselor tehnologice activate de/prin calculator; asigurarea (auto)evaluării rezultatelor elevului prin medierea resurselor autoreglatorii existente la nivelul calculatorului; realizarea unor sinteze recapitulative după parcurgerea unor teme, module de studiu; lecţii, grupuri de lecţii, subcapitole, capitole, discipline şcolare; asigurarea unor exerciţii suplimentare de stimulare a creativităţii elevului Principiile specifice instruirii asistate de calculator şi instruirii programate În Dicţionarul de pedagogie contemporană se regăsesc următoarele principii, ce stau la baza instruirii programate: 1. principiul participării active şi independente a elevului; 2. principiul paşilor mici; 3. principiul progresului gradat; 4. principiul întăririi imediate a răspunsului; 5. principiul ritmului individual de studiu; 6. principiul răspunsurilor corecte; 7. principiul repetiţiei. În prezent se consideră că procesul de învăţământ poate propune căi de învăţare eficientă prin valorificarea pedagogică a următoarelor principii cibernetice: 1) principiul transmiterii şi receptării informaţiei prin mecanisme specifice de programare şi de comandă; 2) principiul prelucrării şi stocării informaţiei prin mecanismele specifice de organizare a materialului transmis şi difuzat în secvenţe şi relaţii de întărire; 3) principiul autoreglării raporturilor dintre efectele şi cauzele informaţiei prin mecanisme specifice de conexiune inversă; 4) principiul asigurării concordanţei dintre programarea externă şi asimilarea internă a informaţiei prin mecanisme specifice de individualizare a activităţii. Metoda instruirii programate dezvoltă propriile sale principii, valabile la nivel strategic în orice variantă de organizare cibernetică a învăţării, într-o structură liniară sau ramificată: principiul paşilor mici se referă la divizarea materiei în unităţi de conţinut, care asigură elevului şansa reuşitei şi a continuităţii în activitatea de predare-învăţare-evaluare; principiul comportamentului activ vizează dirijarea efortului elevului în direcţia selecţionării, înţelegerii şi aplicării informaţiei necesare pentru elaborarea unui răspuns corect; 1

2 principiul evaluării imediate a răspunsului înseamnă întărirea pozitivă sau negativă a comportamentului elevului în funcţie de reuşita sau nereuşita în îndeplinirea sarcinii de învăţare corespunzătoare fiecărui pas ; principiul ritmului individual de învăţare vizează respectarea şi valorificarea particularităţilor elevului, demonstrate prin modul şi timpul de parcurgere al fiecărui pas. 1.3 Tipuri de programe În aplicarea practică a instruirii programate se cunosc diverse tipuri de programe. Din punctul de vedere al formei răspunsului la temele de control, acestea pot fi: a) programe cu răspuns construit, la care elevului i se cere să formulize răspunsul la tema cuprinsă în secvenţa studiată, să-l compare cu răspunsul corect scris în manualul programat sau care apare pe ecranul maşinii de învăţat (în ambele cazuri, elevul este ajutat să dea răspunsuri corecte, dar, odată formulat un răspuns, acesta nu mai poate fi modificat, urmând a fi utilizat de profesor pentru lămuriri suplimentare şi notare); b) programe cu răspuns la alegere, în care elevului i se prezintă mai multe răspunsuri şi i se cere să aleagă răspunsul cerut, fiind condus, în cazul unui răspuns eronat, spre răspunsul corect şi arătânduse natura erorii. Din punctul de vedere al înlănţuirii secvenţelor şi temelor, se deosebesc: 1) programe liniare, la care nu se prezintă explicaţii şi nu există subprograme care folosesc greşelile pentru a elimina lacunele din pregătirea elevilor; 2) programe ramificate, la care răspunsul corect duce la secvenţa următoare, iar răspunsurile eronate la subprograme având rolul de a corecta greşelile sau lacunele în pregătire cu explicaţii suplimentare şi care îl conduc pe elev fie la secvenţa de la care a plecat, fie la secvenţa următoare (astfel de programe sunt întotdeauna cu răspunsuri la alegere). Principiile pedagogice care caracterizează instruirea programată au fost formulate de filozofi, pedagogi şi oameni de cultură, care s-au ocupat de problemele instruirii corecte. Iniţierea însă a instruirii programate a fost posibilă abia în secolul al XX-lea, când au fost create mijloacele tehnice necesare pentru aplicarea în practică. Folosirea din ce în ce mai intensă a testelor, la începutul secolului nostru, l-a condus pe S. Pressey la construirea unei maşini automate de testare (1925). După constituirea ciberneticii ca ştiinţă au fost realizate numeroase maşini de învăţat şi au fost puse bazele teoretice ale instruirii programate; printer acestea se remarcă lucrările lui B. F. Skinner, care au iniţiat şi au fundamentat instruirea programată cu programe liniare şi ale lui N. A. Crowder, iniţiatorul programelor ramificate. Programarea liniară varianta B. F. Skinner propune următoarea structură de proiectare a secvenţelor de instruire: a) informarea elevului; b) prezentarea sarcinii didactice: întrebare, exerciţiu, problemă; c) rezervarea spaţiului şi a timpului necesar pentru îndeplinirea sarcinii; d) oferirea variantei de răspuns corect, necesar pentru evaluarea fiecărui pas. Parcurgerea unui pas implică parcurgerea uneia sau a mai multor secvenţe de instruire. Reuşita elevului presupune întărirea pozitivă a răspunsului, care, în varianta programării liniare, susţine trecerea la un nou pas de instruire. Programarea ramificată varianta N. A. Crowder solicită un effort intelectual mai mare necesar elevului pentru recunoaşterea răspunsului corect din câteva răspunsuri date, pe baza testului alegerii repetate (Okon, Vicenty, 1974). Acest tip de programare nu urmăreşte numai preîntâmpinarea greşelilor ca în cazul variantei liniare ci tratarea acestora în diferite modalităţi de întărire negativă, care reorientează 2

3 activitatea elevului în direcţia recuperării, reselecţionării, reinterpretării, reaplicării informaţiei necesare pentru parcurgerea pasului respectiv. Secvenţa de instruire, proiectată în cazul instruirii ramificate are următoarea structură de organizare: a) informarea elevului; b) prezentarea sarcinii didactice: temă, întrebare, exerciţiu, problemă; c) rezervarea spaţiului şi timpului pentru alegerea răspunsului; d) întărirea pozitivă, în cazul răspunsului corect, care asigură trecerea la informaţia necesară pentru parcurgerea secvenţei următoare / pasului următor; sau d ) întărirea negativă, în cazul alegerii răspunsului incorect, care orientează elevul spre o programă secundară, obligatorie pentru corectarea răspunsului, după care urmează trecerea la informaţia necesară pentru parcurgerea secvenţei următoare pasului următor; e) confirmarea răspunsului (corect sau incorect) în varianta de întărire pozitivă, respectiv în cea de întărire negativă; f) informarea din secvenţa următoare (Ţîrcovnicu, 1975). Reuşita acestei metode, în varianta sa liniară, ramificată sau combinată, depinde de calitatea mijloacelor didactice necesare pentru proiectarea şi realizarea activităţii de predare-învăţareevaluare în spiritul principiilor cibernetice şi pedagogice evocate anterior: manualele programate şi maşinile de instruire. În toate situaţiile, însă, rolul profesorului rămâne determinant. 1.4 Avantajele şi dezavantajele instruirii asistate de calculator Această metodă depinde nu numai de calitatea calculatorului, ci şi de condiţia pedagogică asumată la nivelul programelor elaborate special pentru: conştientizarea valorii interactive a informaţiei alese; sistematizarea rapidă a unui volum mare de informaţii; difuzarea eficientă a unor informaţii esenţiale solicitate de un număr ridicat de participanţi la actul didactic; individualizarea reală şi completă a învăţării, adaptabilă la ritmul fiecărui elev prin asistenţă pedagogică imediată, realizată/realizabilă de/prin calculator; stimularea capacităţii profesorului de a deveni un adevărat educator: ghid şi animator, evaluator şi îndeosebi formator preocupat de cultivarea atitudinilor superioare (Văideanu, 1988). Valoarea instruirii programate constă în faptul că, prin organizarea procesului de învăţare, principiile didactice (al însuşirii conştiente şi active, al sistematizării şi continuităţii, al accesibilităţii şi însuşirii temeinice a cunoştinţelor) acţionează concomitent şi în fiecare moment al activităţii elevului cu programa, stimulând formarea şi dezvoltarea capacităţilor intelectuale, precum şi deprinderi de muncă independentă. De asemenea, se reduc în mod simţitor timpul necesar însuşirii cunoştinţelor şi redundanţa inerentă procesului de transmisiune a informaţiilor de la profesor sau de la manual la elev. În instruirea asistată de calculator rolul esenţial revine educatorului. Pe lângă o serie de avantaje, această modernă şi eficientă formă de învăţare are şi anumite limite: individualizarea excesivă a învăţării duce la negarea dialogului elevprofesor şi la izolarea actului de învăţare în contextul său psihosocial; segmentează şi atomizează prea mult material de învăţat; duce prea mult la tutelare, dirijând pas cu pas activitatea mentală a subiectului şi, prin aceasta, împiedicându-l să-şi dezvolte capacităţile creatoare. 3

4 Cursul Introducere in IAC Utilizarea calculatorului în procesul de învăţământ a devenit o necesitate în condiţiile dezvoltării accelerate a tehnologiei informaţiei. Pentru noile generatii de elevi şi studenti, deja obişnuiţi cu avalanşa de informaţii multimedia, conceptul de asistare a procesului de învăţământ cu calculatorul este o cerinţă intrinsecă. Conceptul de asistare a procesului de învăţământ cu calculatorul include: - predarea unor lecţii de comunicare de cunoştinţe; - aplicarea, consolidarea, sistematizarea noilor cunoştinţe; - verificarea automată a unei lecţii sau a unui grup de lecţii. Numită inovaţia tehnologică cea mai importantă a pedagogiei moderne, instruirea asistată de calculator (IAC) contribuie la eficienţa instruirii, este un rezultat al introducerii treptate a informatizării în învăţământ. Interacţiunea elev-calculator permite diversificarea strategiei didactice, facilitând accesul elevului la informaţii mai ample, mai logic organizate, structurate variat, prezentate în modalităţi diferite de vizualizare. De fapt, nu calculatorul în sine ca obiect fizic, îngloband configuraţie multimedia, produce efecte pedagogice imediate, ci calitatea programelor create şi vehiculate corespunzător, a produselor informatice, integrate dupa criterii de eficienţă metodică în activităţile de instruire. Modernizarea pedagogică implică deci, existenţa echipamentelor (partea fizică a sistemului hardware) a programelor (partea logică a sistemului - software) şi a capacităţii de adaptare a lor, de receptare şi valorificare în mediul instrucţional Tehnologia în procesul de învăţământ Pe lângă hardware şi software, tehnologia înseamna şi alte resurse de informare, în afară de profesor ca furnizor de cunoştiinţe. Comunicarea cu specialişti, acces la biblioteci virtuale, articole ştiintifice - sunt posibilităţi ce se oferă celui ce vrea să se informeze, prin utilizarea facilităţilor oferite de legătura la reteaua globala, INTERNET şi a aplicatiilor specifice acesteia. 2.3 Elevii în centrul propriei lor invaţări şi tehnologii Şcoala trebuie să ţină pasul cu tehnologia, să înţeleagă şi să anticipeze impactul asupra modului de învăţare. Calculatoarele au fost incorporate în programele educaţionale oferindu-le celor ce se instruiesc o libertate şi flexibilitate mai mare dar şi individualitate în clasă. Folosirea Internetului de catre elevi a fost o idee care a prins repede. Afinitatea naturală dintre elevi/studenţi şi Internet a dat naştere mai multor proiecte orientate înspre elevi, iniţiate de elevi, conduse de elevi. Învăţarea care pune accentul pe participarea elevilor reprezintă un tip de instruire care îi dă elevului un rol activ în procesul de învăţare. Elevii, participanti activi, îşi imprimă ritmul propriu şi propriile strategii. Modalitatea de învăţare este individualizată nu standardizată. Învăţarea care îi dă elevului un rol principal, asociază învăţarea focalizată pe particularităţile fiecărui individ (ereditate, experienţă, perspective, pregatire, talente, capacităţi şi nevoi) cu focalizarea pe predare, împărtăşire a cunoştinţelor respective (cea mai buna informaţie ce se furnizeaza, stimularea motivatiei, învăţării şi acumulării de cunoştinţe de către toţi elevii). 2.4 Consecinte pedagogice ale IAC Acomodarea încă din şcoală cu calculatorul personal influentează formarea intelectuală a elevilor, prin: - Stimularea interesului fata de nou. Legea de baza ce guverneaza educaţia asistată de calculator o reprezinta implicarea interactiva a elevului în acţiunea de prezentare de cunoştinţe, captându-i atenţia subiectului şi eliminand riscul plictiselii sau rutinei. 4

5 - Stimularea imaginatiei. De la jocurile pe calculator care dezvolta abilităţi de utilizare, imaginaţie şi viteză de reacţie într-o prezentare grafică atractivă, maturizându-se elevul, studentul incepe să foloseasca calculatorul să creeze propriile produse soft. - Dezvoltarea unei gândiri logice. Descompunerea unei teme în etape de elaborare organizate profunzimea şi rapiditatea judecării unei probleme. - Simularea pe ecran a unor fenomene şi procese, altfel costisitor de reprodus în laborator, ajută la înţelegerea acestora. - Optimizarea randamentului predarii prin exemplificari multiple; - Formarea intellectuală a tinerei generatii prin autoeducaţie; - Cerinte pentru realizarea IAC: a) dotarea cu echipament; b) profesorul trebuie să aiba şi cunoştinţe de tehnologia informaţiei; - Elevul invata în ritm propriu, fara emotii şi stres care să-i modifice comportamentul; - Aprecierea obiectiva a rezultatelor şi progreselor obtinute Noţiuni, concepte utilizate în IAC Sistemul IAC (Instruire Asistată de Calculator) este un mediu integrat hardware-software destinat interacţiunii dintre posesorii unui sistem de cunoştinţe şi destinatarii acestuia, în vederea asimilarii active de informaţie însoţită de achiziţionarea de noi operaţii şi deprinderi. Softul educaţional (SE) este un produs program special proiectat pentru a fi utilizat în procesul de învăţare. Courseware este un pachet care cuprinde un soft educaţional, documentaţia necesară (indicaţii metodice şi descrierea tipului de hardware pe care poate fi implementat) şi eventual alte resurse materiale (fise de lucru, exercitii propuse, etc). Trăsăturile generale ale softului educaţional: - este conceput pentru a învăţa - trebuie să asigure interactiunea flexibila elev-computer sau computer-profesor - se adaptează în funcţie de caracteristicile individuale ale utilizatorului. Clasificarea softului educaţional după funcţia pedagogic specifică în cadrul unui proces de instruire: a)prezentarea interactivă de noi cunoştinţe (Computer Based Learning) presupune utilizarea nemijlocită a calculatorului în procesul predării şi a lecţii lor de laborator. Materialul de învăţat se prezintă pe baza unui anumit tip de interacţiune. După cum această interacţiune este condusă de calculator sau de elev, vorbim de un dialog tutorial sau de o investigare (interogare, căutare). Tutorul- preia una din funcţiile profesorului şi poate fi proiectat astfel: - precizează una sau mai multe secvenţe de informaţii; - solicită elevului să răspundă la o întrebare, să rezolve un exerciţiu; - prezintă aprecierea răspunsului şi trece la o altă secvenţă în funcţie de răspunsul elevului. Materialul poate fi împărţit pe capitole care să nu solicite o concentrare mai mare de minute. Prin diverse meniuri se pot furniza informaţii adiacente. Softul de investigare reprezintă o forma evoluată de interacţiune instrucţională, în care elevului nu i se ofera informaţiile ca atare ci un mediu prin care elevul să poata extrage informaţiile care îl intereseaza pentru rezolvarea unei anumite sarcini. Drumul parcurs este determinat şi de gradul de iniţiere al celui care învaţă. b) Exersarea asistată de calculator (Computer Assisted Training) când subiectului i se pun la dispozitie programe specializate care-l ajută să fixeze cunoştinţele şi să capete deprinderi specifice prin seturi de sarcini repetitive, urmate de aprecierea raspunsului elevului. 5

6 Exerciţiile pot fi - propuse într-o ordine prestabilită sau în mod aleator sau pot fi generate în timpul sesiunii de lucru. c) Verificarea asistată de calculator (Computer Assisted Testing) presupune existenţa unor programe capabile să testeze nivelul de însuşire a cunoştinţelor prin evaluarea răspunsurilor. O interfaţă grafică prietenoasă va afisa mesaje corespunzatoare interpretării răspunsului. Programele de testare pot fi incluse în lecţia curenta sau în lecţii recapitulative. Modul de construire a unui test depinde de numărul de chestiuni de test (care se stabilesc în funcţie de timpul de administrare şi de nivelul de şcolarizare) şi de numărul de concepte, procedee a caror însuşire va fi verificată. d) Simulare. Un soft de simulare permite realizarea controlată a unui fenomen sau sistem real prin intermediul unui model care are un comportament analog. Astfel de programe oferă posibilitatea observării modului în care se schimbă comportamentul sistemului în funcţie de modificările operate (schimbarea parametrilor, condiţiilor) ceea ce facilitează înţelegerea fenomenului şi nu implică riscurile şi cheltuiala fenomenuli real. Trebuie reţinut faptul că prin răspândirea şi diversificarea IAC, rolul dascălului suferă modificări. Profesorul se degrevează treptat de activitatea de rutină, dar sarcinile lui se amplifică prin faptul că trebuie să realizeze programe sau să elaboreze proiecte de programe şi să le adapteze la cerinţele procesului educativ Procesul educaţional se va descentraliza, transformandu-se dintr-un sistem centrat pe profesor, într-unul centrat pe subiecţi. Dar, oricat de complete ar fi programele, prezenţa profesorului este obligatorie. Curs Tehnologia informaţiei şi comunicaţiei (TIC). Introducere Tehnologia informaţiei şi comunicaiei (TIC) este denumirea pentru un ansamblu de instrumente şi resurse tehnologice utilizate pentru a comunica şi pentru a crea, difuza, stoca şi gestiona informaţia destinată procesului educativ. Expansiunea tehnicii de calcul şi concomitent dezvoltarea reţelelor de calculatoare şi a tehnologiei informaţiei şi comunicaţiei în general a luat prin surprindere pe educatori şi chiar şi în ţări dezvoltate unităţile de învăţământ nu sunt pe deplin pregatite pentru noile tehnologii. Dezvoltarea actuală a tenologiei informaţiei şi comunicaţiei şi în particular utilizarea Internetului şi web-ului în învăţământ, implică combinaţii de hardware, software, suporturi şi sisteme de distributie într-o continua evoluţie. Aceste noi TIC-uri se deosebesc de cele anterioare (procurarea de filme, benzi video, telefoane, televiziune cu circuit inchis, radio), prin urmatoarele aspecte: - prin aptitudinea de integrare a instrumentelor multiple într-o singura aplicaţie pedagogică; - interactivitatea - capacitatea de a stăpâni şi îmbogaţi mediul informaţional; - flexibilitatea utilizării, mai ales în situaţia restricţiilor de timp şi spatiu; - conectivitatea, adică posibilitatea oferită oricarei persoane, de a dispune de o conexiune la Internet, de a accede informaţii Web. Introducerea noilor TIC-uri a dus la dezbateri ample cu privire la aportul acestora în procesul educativ. Statisticile mondiale confirmă impactul global al TIC-urilor şi în consecinţă trebuie luate în calcul efectele asupra functionării învăţământului şi trecerea la formarea cadrelor didactice în vederea utilizării acestora în scopuri didactice. 6

7 3.2. Eficienţa Conexiunea organismelor educative la Internet, ca rezultat al presiunii societăţii, a declanşat un studiu al consecinţelor şi eficienţei în activitatea pedagogică. Concluzia acestui studiu este în favoarea folosirii noilor tehnologii deoarece: - TIC-urile permit o aplicare mai bună a noilor metode pedagogice (constructiviste); - exploatarea resurselor distribuite la distanţă. Biblioteci virtuale pun la dispoziţie colecţii de reviste, ilustraţii, cărţi, scheme, fotografii, picturi, modele tridimensionale(3d), animaţie, documente de referinţă, dar şi informaţii specifice precum ghiduri pentru elaborarea programelor de învăţământ, programe analitice de cursuri şi activităţi pedagogice (Ex: ) Trecerea în format electronic a informaţiilor clasice dar şi crearea de noi resurse destinate folosirii prin intermediul calculatorului îi obligă pe elevi şi profesori să acceseze TIC-urile. - permit munca în colaborare prin comunicare prin poşta electronică sau grupuri de discuţii pe teme pedagogice între indivizii interesaţi, sau prin existenţa grupurilor de ştiri (Ex: ), conferinţe asistate de calculator (Ex: sau diverse soft-uri specializate (Ex: sau ). Persoanele dispersate în teritoriu se pot regasi într-o cumunitate virtuală pe un anumit domeniu de interes, indiferent de spaţiu, vârstă, capacităţi intelectuale, condiţie socială, etc. Invăţământul virtual permite elevilor să intre în procesul educativ într-un moment, loc sau ritm convenabil. - extinderea portabilităţii programelor educative. TIC-urile oferă posibilitatea dispersării programelor educative în toata lumea şi posibilitatea de a învaţa de-a lungul întregii vieţi (formare continuă Ex. de programe: ). Programele de învăţământ la distanţă (ID) sunt beneficiare fericite ale noilor tehnologii, profesorii şi elevii negăsindu-se în aceeaşi locaţie, şi oferind o alternativă imediată şi comodă mijloacelor clasice de imprimare a cursurilor, prelegerilor televizate, înregistrari audio, etc. - iniţiere în vederea gestionării informaţiei prin educarea elevilor încă din clasele primare în vederea achiziţiei, gestionării şi comunicării informaţiei, pregatindu-i pentru societatea informaţionala şi continuarea studiilor. - rentabilitatea, în ciuda costurile implicate, face ca societăţile sărace să nu fie marginalizate, aliniidu-se la cerinţele competiţiei în toate domeniile în contextul integrarii şi globalizarii mondiale Implementarea TIC-urilor Implementarea TIC-urilor în învăţământ este o activitate complexă ce necesită o strategie guvernamentală minutios proiectată ţinând seama de: - infrastructură; - modificarea programelor de învăţământ; - formarea specialiştilor; - asistenta tehnică; - adaptarea permanentă la evoluţia rapidă a TIC. Ca să devina realitate, utilizarea în educaţie a acestor noi tehnologii trebuie să se găsească sursele de finanţare (colaborari cu firme interesate în promovarea produselor proprii sau susţinerea învăţământului, crearea în şcoli de centre informatice utile atât elevilor şi profesorilor, dar deschise şi publicului pentru utilizare şi formare contra cost) şi pentru societăţile defavorizate, încât să se pună la dispoziţie infrastructura (echipamente, legatura la internet, soft educaţional de calitate şi în conformitate cu cele mai noi metode de predare). Formarea educatorilor în spiritul noilor metode pedagogice adaptate la evolutia TIC comporta : 7

8 a) formarea tehnica- Aceasta se poate realiza în diverse moduri - cursuri universitare înainte de începerea activităţii, -ateliere de formare după începerea activităţii; -programe private de formare; -formarea de formatori care să disemineze cunoştinţele acumulate. b) pregătirea integrării aplicaţiilor TIC în procesul de învăţământ Formarea profesorilor trebuie să permită iniţierea în evidenţierea celor mai bune metode ce utilizeaza TIC-uri, aplicarea acestora pe discipline şcolare, dar trebuie să-i pregăteasca şi pentru realizarea de aplicaţii particulare, integrarea noilor tehnologii în aplicaţii existente, schimbări în programa implicate de noile tehnologii, modificarea rolului profesorului şi abordări noi ale metodelor pedagogice. Utilizarea TIC-urilor în învăţământ trebuie să ţină cont de progresele telecomunicaţii lor fără fir, realitatea virtuală, informatizarea generalizată, inteligenţa artificială, recunoaşterea vocală care pot da naştere la o noua generaţie de aplicaţii educative. CURSUL EDUCATIE LA DISTANŢĂ (e-learning). Introducere Evolutia tehnologiei, informaţiei, dezvoltarea sistemului de comunicaţii induce noi abordari şi noi tehnici de învăţare. Deja, tehnologiile informaţiei şi comunicaţie (TIC) constituie nu numai un dispozitiv media dar mai ales un mijloc al deschiderii către resursele din întreaga lume. TIC-urile înglobeaza trei tehnologii: informatica, telecomunicaţiile şi audiovizualul materializate în calculatorul conectat la reţeaua internet. Acest nou mod de comunicare, prin cantitatea şi calitatea informaţiilor puse la dispoziţie, influentează demersurile educative. Formarea la distanţă se diferentiază de alte moduri de formare. Exista particularităţi, avantaje şi limite ale acestui mod de instruire. Termeni ca formare la distanţă, formare on-line, e-learning, teleînvăţământ au o semnificaţie aparent similară şi reprezintă aspecte specifice ale noii tehnologii educative Formarea la distanţă/învăţământ la distanţă Definiţie Invăţământul la distanţă este un proces de învăţare care se bazează pe resurse multimedia şi care permite uneia sau mai multor persoane să se formeze pornind de la calculatorul propriu. Suporturile multimedia pot combina text, grafică plana sau 3D, sunet, imagine, animatie şi resurse video (videoclip). Aceste suporturi revolutionează abordarea pedagogică şi metodică prin interactivitatea produsului educaţional. Elevul îţi poate insuşi cunoştinţele prezentate, în ritmul său propriu. El este pilotul formării sale. Avantaje şi dezavantaje ale Invăţământului la distanţă 1. Formarea este deschisă oricarei persoane, indiferent de vârstă, nivel de pregătire, categorie socioprofesională, etc. 2. Accesul la informaţii şi manipularea acestora se face fără restricţii impuse de distanţă; 3. Favorizează creativitatea şi descoperirea de noi interpretări, nuanţe şi entitati; 4. Permite accesul la noile competenţe cerute de viaţa modernă. Oricine se poate familiariza cu noile tehnologii: calculator, sisteme multimedia, Internet; 5. Facilitează formarea locală, fără deplasări ceea ce favorizează un câştig de timp, o economie financiară şi condiţii optime de formare (de exemplu acasă). Acest avantaj se poate folosi de persoanele cu handicap; 8

9 6. Un formator se poate adresa unui numar însemnat de elevi, asigurând o relaţie individualizată cu fiecare dintre ei; 7. Permite o reducere sensibilă a costurilor faţă de formarea ce reclamă prezenţă: - cheltuielile de transport şi cazare sunt suprimate; - timpul individual de învăţare este redus prin dirijarea studiului catre aspectele de aprofundat; - formatorul are acum un rol de îndrumare, de acordare de asistenta la programul de învăţare. 8. Cei implicaţi în studiu beneficiază de cunoştinţele şi experienţa formatorilor de notorietate internatională, pe care nu-i pot întâlni în mod direct; 9. Asigura autonomia formării: elevul alege condiţiile de spatiu şi timp; 10. Permite alegerea temelor dorite, planificarea cursurilor dorite în concordanţă cu nivelul actual de pregătire, asigurandu-se o mai bună asimilare a cunoştinţelor şi o adaptare a evoluţiei formării la capacitatea de intelegere a elevului. 11. Se bazează pe soluţii multimedia interactive ce solicită atenţia elevului, îi stimulează capacitatea de înţelegere şi interpretare. Simularile, testele de auto-evaluare (produse soft asociate expunerilor de cunoştinţe), schimburile de mesaje plaseaza elevul în centrul formarii sale, îl menţine mereu activ. Eficienţa formării depinde de dorinta lui de asimilare; 12. Sprijină sentimentul de libertate şi încredere în sine, prin lipsa conditiilor de intimidare şi jena faţă de colegi şi profesor; 13. Dă o soluţie creşterii numărului de solicitări al celor ce vor să învete în spatii de învăţământ devenite neîncăpatoare cu număr de formatori ce nu poate face faţă cererii. 14. Informaţiile de interes culese de pe internet pot reprezenta noutăţi în domeniu, şi pot fi accesate oriunde în lume. Totuşi, aceasta nu constituie o soluţie miraculoasă. Se poate folosi pe termen scurt şi doar dacă soluţia este de calitate din punct de vedere pedagogic. Dezavantaje: 1. Impiedică socializarea elevului, integrarea în colectivitate, adaptarea la realitatea vieţii în societate, crearii de legaturi interumane, afective. 2. Problemele tehnice aferente functionarii sistemelor de formare (perturbarea retelei de comunicatie, defectarea echipamentelor de calcul, pirateria soft sau virusarea documentelor) Particularitati ale educatiei la distanţă Educaţia la distanţă, cuprinde diferite modalitati de desfasurare şi tehnologii (corespondenta/tiparituri, audio, video, computer) de furnizare a instructiei, ce presupune departarea fizica a actorilor educatiei (profesor-student) care resimt aceasta distanţă şi incearca să o suplineasca prin diverse strategiide incurajare a interactiunii dintre profesor-student, student-student, studentcontinut de studiat, şi care conduce, în mod paradoxal la o relatie mult mai personalizata decat în educaţia traditionala(fata-în fata), prin schimbul de mesaje şi documente spre studiu sau raspunsuri la sarcini solicitate. Elementele definitorii ale educatiei la distanţă ar fi: 1) separarea dintre profesor şi cel care invata pe majoritatea duratei procesului de instructie 2) folosirea mass-media (în scopuri educationale) pentru a pune în legatura pe elev cu profesorul şi ca suport de transmitere a continutului cursului. 3) Asigurarea unei comunicari în dublu sens intre profesor/tutore sau agentul educatiei şi cel ce invata. 9

10 Factorii implicaţi în instruirea la distanţă a) Resursele umane: - studenţii (cu motivaţia, pregătirea lor anterioara şi capacităţile lor); - facultatea (instructorul care trebuie să dezvolte o înţelegere a caracteristicilor şi a nevoilor studenţilor, să-şi adapteze stilul de predare, să ştie să foloseasca tehnologia, să ştie să faciliteze învăţarea dar să fie şi un furnizor de informaţie ); - personalul tehnic ce actionează ca o punte între profesor şi student, înţelegând fiecare categorie, instaland programe, colectând evaluările/testele ; - personalul auxiliar ce înregistreaza studenţii, multiplică şi distribuie materialul, comanda manualele, face rapoarte de desfăşurare pe nivele, organizeaza resursele tehnice, reprezentand, de fapt, eroii din umbra ai educatiei la distanţă; - administratorii. b) Suportul tehnologic: tehnologiile selectate pe baza unui raport convenabil intre nevoi şi cost c) Managementul programului ce raspunde nevoilor studentilor şi asigura resursele necesare, echipamentul adecvat şi serviciile de sprijin pentru studenti d) Servicii manageriale ce se ocupa de integrarea educatiei la distanţă în curriculum (programe analitice), dezvoltarea facultatii, asigurarea conditiilor rezolvarii sarcinilor date de instructor, remunerarea personalului, evaluarea programului dezvotarea instructionala, crearea de noi facilitati şi imbunatatirea calitatii actului educational. Concluzii Instruirea la distanţă, apăruta ca urmare a dezvoltarii tehnologiei informaţiei şi comunicaţii lor, este o oportunitate în plus oferită celor care vor să se formeze continuu. Ea nu exclude educaţia clasică, în care se folosesc obiecte reale ca sursă de informaţie ci îi adaugă resursele virtuale (documente în format electronic pe internet sau alţi suporţi de informaţie folosiţi pe calculatorul personal). În aceasta etapă, prin folosirea TIC-urilor, cunoştinţele nu mai sunt monopolul profesorului, informaţia poate fi gasită şi independent de profesor, devenind un al treilea actor al procesului de învăţare (actori: profesori, elevi/studenti, cunoştinte/ştiinţa). Actualmente, aportul profesorului este fundamental metodologic, el trebuie să îndrume, să ştie ce să ceara proiectantului de soft educational, să se adapteze la nou. Cursurile 5,6,7 SISTEMUL DE OPERARE WINDOWS XP ACCESORIUL WINDOWS EXPLORER 5.1. Sistemul de operare Windows XP Sistemul de operare pentru calculatoare personale Windwos XP (EXtreme Programming), a fost lansat de compania Microsoft în în vesiunile Home Edition şi Professional. Vesiunea Home Edition (mai ieftină), este foarte bună pentru marea majoritate a utilizatorilor. Windows XP Professional, care poate fi privit şi ca un Home Edition cu dotări suplimentare, este aleasă de majoritatea firmelor, cu toate că organizaţiile mai mici nu au probabil nevoie de modalităţi mai sofisticate de control a accesului, de grad mai mare de securizare sau de posibilităţile superioare de conectivitate ale acestei versiuni. Există însă, şi o versiune denumită Windows XP 64-bit Edition destinată exclusiv calculatoarelor construite în jurul procesoarelor Itanium sau Itanium II de la Intel, dar care, din punct de vedere funcţional este similară cu Windows XP Pro. 10

11 Alte versiuni de Winows XP cu mici modificări faţă de cele iniţiale sunt: o Windows XP Media Center Edition care de fapt este un Windows XP Professional cu câteva aplicaţii special incorporate, cum ar fi o tehnologie de înregistrare video personală şi o funcţie de control la distanţă pentru administrarea conţinutului audio şi video al computerului; o Windows XP Tablet PC Edition programat să funcţioneze pe aşa numitele PC-uri tablet. Cele mai noi oferte de asemenea PC-uri sunt: HP Transmeta Crusoe TM GHz (Figura 1.1.), HP Tablet PC TC1000, Acer Travel Mate C110Tci, Fujitsu Stylistic ST4110. Ca o paranteză, un PC tablet este un PC portabil, de fapt un ultra mobil laptop modificat faţă de un PC clasic atât la nivel hard cât şi soft. Ecranul este Fig PC tablet convertibil, putând fi utilizat atât ca un laptop normal cât şi ca tabletă grafică. Un următor sistem de operare al firmei Microsoft, în versiunea beta, având numele de cod Longhorn, (după cum au anunţat reprezentanţii Microsoft în luna august a anului 2003), va fi lansat anul acesta. Windows XP se impune prin îmbinarea facilităţilor de securitate, management al resurselor şi fiabilitate, cu cele mai noi facilităţi Plug and Play. Windows XP este un sistem de operare ce poate rula mai multe programe în acelaşi timp (multitasking) şi dispune de interfaţă grafică deosebită, de tip GUI (Graphical User Interface). Interfaţa grafică este cea care defineşte modul în care utilizatorul comunică cu sistemul de operare. Dacă este singurul sistem de operare instalat pe calculator, Windows XP se lansează automat la pornirea calculatorului. Cerinţele minime de sistem care se impun sunt: 64 GB memorie RAM, processor Pentium II sau echivalent şi aproximativ 1 GB spaţiu liber pe hard discul calculatorului. Ecranul Windows XP La pornirea calculatorului care are instalat sistemul de operare Windows XP, pe ecranul monitorului (figura 5.2.) se vor afişa următoarele: 1. Spaţiul de lucru (Desktop); 2. Bara de activităţi (Taskbar) cu Butonul meniului Start (sau pe scurt butonul Start) şi Suprafaţa de notificare (Notification area). Butonul Start Bara de activităţi (Taskbar) Spaţiul de lucru (Desktop) Fig.5.2. Ecranul Windows XP Suprafaţa de notificare (Notification area) Pictogramă (Icon) În versiunile anterioare, în partea stângă a suprafeţei de lucru se aflau cinci sau mai multe pictograme, în funcţie de opţiunile selectate în timpul instalării şi în funcţie de personalizarea suprafeţei de lucru de către utilizator. În mod implicit, în Windows XP este afişată doar pictograma Recycle Bin. În partea de jos (stânga, dreapta sau sus) a suprafeţei de lucru se află bara de activităţi (Taskbar). Bara de activităţi este o componentă de comutare ce permite trecerea de la un document deschis la altul şi dintr-o aplicaţie în alta. 11

12 1. Spaţiul de lucru (Desktop) Windows XP combină interfaţa cu utilizatorul din Windows 98 cu interfaţa browser-ului 1 pentru Web din Internet Explorer. Această interfaţă combinată are două componente: - spaţiul de lucru cu fişierele şi dosarele; - stilul Web cu hiperlegăturile dintre documente. Stilul Web este folosit pentru ca pictogramele şi dosarele să se comporte ca şi cum ar face parte dintr-o pagină Web. Felul în care se comportau în Windows 95 se numeste stilul clasic. Prin afişarea suprafeţei de lucru ca pagină Web se obţine Active Desktop. Active Desktop permite menţinerea documentelor deschise pe spaţiul de lucru, indiferent dacă acestea se află pe hard discul propriului calculator, în reţeaua locală sau în Internet. Principiul pe care se bazează Active Desktop şi stilul Web este acela al obiectelor legate între ele. Când se plasează îndicatorul mouse-ului pe o pictogramă, acesta ia forma unei mâini cu arătătorul întins. Executând clic în acest moment, se ajunge la obiectul reprezentat de pictogramă, indiferent unde se află acesta. Când se foloseste stilul Web articolele de pe ecran sunt adesea active, adică includ efecte multimedia 2. Deci, stilul clasic se concentrează pe locul în care se află obiectele iar stilul Web se orientează spre indicarea conţinutului disponibil (indiferent de locul în care este stocat) şi spre posibilitatea de a stabili legătura cu aceasta. Pe spaţiul de lucru a Windows XP, pe lângă Recycle Bin se pot poziţiona o serie de pictograme care reprezintă facilităţi (aplicaţii, folders dosare, documente etc). La executare clic pe oricare dintre acestea se va deschide o fereastră. Windows 95 a înlocuit termenul de director (din DOS, Windows 3.1x şi multe alte sisteme de operare înainte de DOS) cu dosar (o lume mai apropiată de domeniul biroticii). De asemenea, dosarele pot face mai mult decât directoarele din DOS. Unele dosare speciale, cum ar fi cele din fereastra My Computer, au capacităti suplimentare. Se pot plasa dosare (sau mai exact comenzi rapide pentru ele) pe spaţiul de lucru, iar ele pot conţine ferestre de dosare proprii. Dintre pictogramele imortante existente pe spaţiul de lucru pot fi: Fig Dosarul My Computer A. My Computer ; B. Recycle Bin Recycle Bin 1 browser - program care permite navigarea în Web şi anume trecerea de la un site la altul cu ajutorul hiperlegãturilor şi vizualizarea informaţiilor pe ecran (texte, imagini) sau ascultarea lor (fişiere de sunet); 2 multimedia posibilitatea de a comunica în mai multe moduri: filme, sunete şi efecte 3D. 12

13 C. Internet Explorer Internet Explorer A. My computer (computerul meu) (figura 5.3.) Pictograma My Computer arată ca un calculator şi reprezintă chiar calculatorul pro-priu, fiind depar-tamentul de control al calculatorului. În bara de explorare a ferestrei My Computer se afişează următoarele trei secţiuni: - System Tasks (sarcini ale sistemului) o View system information afişează în caseta de dialog System Properties, informaţii despre calculatorul propriu, cum ar fi viteza microprocesorului şi spaţiul ocupat şi liber pe hard disc; o Add or remove programs furnizează paşii necesari (în fereastra Add or Remove Programes) pentru a instala, respectiv dezinstala programe de pe calculatorul propriu; o Change a setting furnizează opţiuni pentru a personaliza sau modifica funcţionarea calculatorului, în fereastra Control Panel - Other Places (Alte locuri) o My Network Places afişează în panoul din dreapta al ferestrei, scurtături către site-urile Web, computerele din reţea şi site-urile FTP; o My Documents - dosarul conţine scrisori, rapoarte şi alte documente proprii; o Shared Documents conţine fişierele şi dosarele utilizate de toţi utilizatorii computerului propriu; o Control Panel - deschide fereastra panoului de control (Control Panel) pentru a personaliza sau modifica funcţionarea calculatorului. - Details (Detalii) - această a treia secţiune permite afişarea de informaţii suplimentare pentru obiectul selectat în panoul din dreapta. De exemplu marimea, tipul fişierului etc. În partea dreaptă al ferestrei My Computer sunt afişate următoarele: - Files stored on this computer (Fişierele stocate pe calculator) o documentele folosite de mai mulţi utilizatori (Shared Documents); o documentele utilizatorului principal al computerului (de exemplu Ioana Cristea s documents); - Hard Disc Drive - unitatea de disc fix (C:); - Device with Removable Storage unităţile de disc mobil (A:, D:, etc); - Scanners and Cameras - drivere pentru scannere şi aparate foto digitale; B Recycle Bin (ladă de reciclare sau coş de gunoi) Recycle Bin stochează toate fişierele şi dosarele şterse de pe hard discul local folosind Windows Explorer sau o fereastră de dosar. Ştergerea fişiereler în Windows XP înseamnă de fapt mutarea lor în dosarul Recycle Bin. Dosarul Recycle Bin poate fi însă configurat astfel încât fişierele să fie eliminate imediat după ştergere. C. Internet Explorer - programul permite conectarea şi căutarea informatiilor în Internet. Utilizatorul îşi poate personaliza spaţiul de lucru poziţionând aici o serie de scurtături către aplicaţiile, dosarele sau fişierele pe care le utilizează cel mai des. 2. Bara de activităţi (de sarcini ) - Taskbar Pe bara de activităţi, în partea stângă, este poziţionat butonul START, iar în partea dreaptă a barei se află 5 zona de notificare (Notification area) Între butonul Start şi zona de notificare utilizatorul poate afişa o serie de bare de instrumente implicite sau proprii (figura 5.4.): Fig Bara de activităţi (Taskbar) 13

14 1 Bara de adrese (Address ); 2. Bara de legături (Links); 3. Bara pentru vizualizarea tipului tastaturii (engleză, română, etc.) (Language bar); 4. Spaţiul de lucru (Desktop); 5. Bara de lansare rapidă (Quick Launch); 6. Bară de instrumente nouă, creată de utilizator (New Toolbar). Bara de activităţi este suportul aplicaţiilor active, adică aici se vor putea vedea toate denumirile aplicaţiilor lansate în execuţie la un moment dat. Cu cât acestea sunt mai multe, cu atât se va vedea mai puţin din denumirea aplicaţiilor. Bara de activităţi este un element de comutare ce permite trecerea de la o aplicaţie activă la alta printr-un simplu clic pe denumirea acesteia. Bara de instrumente Quick Launch permite lansarea rapidă a aplicaţiilor care sunt prezente aici sub fomă de pictograme. Pictogramele (comenzile rapide) spre aplicaţii se pot poziţiona aici prin tragere de pe spaţiul de lucru. Bara de activităţi se poate muta în oricare din celelalte trei laturi ale ecranului prin trage şi lasă şi se poate redimensiona prin tragere de pe bordura ei. Barele de instrumente de pe bara de activităţi pot fi extinse sau comprimate prin tragerea barei verticale punctate din stânga barei respective. Schimbarea proprietăţilor barei de activităţi şi/sau ale meniului Start se poate face apelând din meniul contextual (clic drepta pe bara de activităţi), comanda Properties. În caseta de dialog Taskbar and Start meniu Properties, fişa Taskbar (figura 5.5.) se modifică Fig Fişa Taskbar a casetei de dialog Taskbar and proprietăţile barei de activităţi, iar în fişa Start Meniu Start Meniu Properties se modifică proprietăţile meniului Strat. Butonul meniului Start Fig Meniul Start O dată cu Windows 95, viteza de lansare în execuţie a aplicaţiilor s-a îmbunătăţit în mod considerabil (de 3 până la 9 ori). Această tendinţă este continuată în Windows XP graţie butonului START. Butonul Start din Windows XP este mult mai mult decât un simplu lansator de programe. După executare clic pe butonul START se afişează următoarele meniuri, dosare şi comenzi (fiecare având în stânga o pictogramă) (figura 5.6.): A. Meniul All Programs toate programele; B. Dosarul My Documents documentele mele; C. Dosarul My Pictures imagini (reprezentări grafice *.GIF, *.BMP, *.JPEG etc.); D. Dosarul My Music fişiere audio (*.WAV, 14

15 *.RMI, *.MID etc.) E. Dosarul My Computer computerul meu; F. Dosarul My Network Places locaţii în reţea; G. Control Panel panoul de control; H. Connect To conexiuni în Internet; I. Meniul Help and Support ajutor şi asistenţă soft; J. Meniul Search căutare; K. Comanda RUN lansează în execuţie (linie de comandă); L. Comanda Log Off permite schimbarea rapidă a utilizatorului; M. Comanda Turn Off Computer închiderea calculatorului. Fig Meniul contextual al barei de activităţi A Meniul All Programs După poziţionarea indicatorului mouse-ului pe All Programs, grupurile de programe se vor alinia unul după altul în cascadă, într-o serie de meniuri noi care se deschid la dreapta meniului de START. Lansarea în execuţie a programului dorit se face cu un clic pe numele sau pictograma programului respectiv. Meniul All Programs este similar cu cel din Windows 98, 2000 şi Millenium, putându-se modifica ordinea în care sunt afişate programele şi grupurile de programe. Pentru a muta articolele din meniul All Programes acestea se vor trage în noua poziţie dorită. Pentru a crea noi articole în meniu se utilizează optiunile din meniul contextual. Denumirile pictogramele aplicaţiilor sau documentelor de aici pot fi modificate. Observaţie: Meniurile contextuale se afişează (oriunde şi oricând în Windows) Fig Fişa Start Meniu a casetei de dialog Taskbar and Start meniu Properties executând clic dreapta 3 în timp ce indicatorul mouse-ului se află pe obiectiv (spaţiul de lucru, bară de instrumente, bara de lucru, pictograme, bara de meniuri, butoane, comenzi etc). Meniurile contextuale afişează o serie de comenzi referioare la situaţia dată şi obiectivul ales. Pentru a vizualiza meniul Start clasic (cel din versiunile anterioare Windows), dar şi pentru a adăuga şi/sau elimina articole din meniul Start se procedează astfel: 1. Se poziţionează indicatorul mouse-ului de bara de activităţi şi se execută clic dreapta pentru a deschide meniul contextual (figura 5.7.) sau se execută dublu clic pe pictograma din panoul de control ce se afişează în meniul Start. 2. Se execută clic pe comanda Properties pentru a deschide caseta de dialog Taskbar and Start Meniu Properties (vezi figura 5.5.). În această casetă de dialog se execută clic pe eticheta (tabul) Start Meniu pentru a vedea fişa Start Meniu (figura 5.8.). Se execută clic pe butonul Customize pentru a personaliza meniul Start şi/sau se activează opţiunea Classic Start meniu pentru a 3 Clic dreapta clic pe butonul din dreapta al mouse-ului 15

16 vizualiza meniu Start clasic. G. Control Panel panoul de control; Control Panel oferă informaţii despre aproape toate driverele de soft şi hard pe care le foloseşte propriul calculator. În plus, aici se găseşte dosarul Fonts şi parametri de monedă, dată, oră şi alte informaţii specifice zonei. Tot aici (vezi figura 5.9.) se găsesc o serie de pictograme referitoare la resursele hard ale computerului propriu (Display, Keyboard, Mouse, Phone and modem, Printers and faxes etc.) dar şi pictogramele - adăugă un nou echipament şi - adaugă /elimină programe. Toate driverele de hard pentru imprimantele instalate se găsesc în dosarul Printers. Acest dosar conţine şi Fig Fereastra panoului de control pictograma care permite adăugarea de noi imprimante (Add a Printer). Windows XP conţine peste 1000 drivere pentru imprimante de la mai multe de 70 firme producătoare de imprimante. J. Meniul SEARCH Deschide o fereastră în care se vor specifica opţiunile de căutare şi în care se poate apoi lucra cu rezulatatele căutării. În Windows XP există posibilitatea căutării de persoane folosind serviciile de directoare din Internet sau Windows Address Book. Se poate realiza conectarea şi la motoarele de căutare din Internet pentru a căuta subiecte, cuvinte sau fraze din site-urile Web sau grupuri de discutii. Doar pentru că se numeşte Search nu înseamnă că utilitatea acestei funcţii se limitează la căutarea unor obiecte. De exemplu, se poate folosi Search ca filtru pentru a lista toate fişierele executabile 4 Fig 5 10 Fereastra Search dintr-un dosar sau dintr-un set de dosare dintr-o fereastră. În bara de explorare (Search) din stânga ferestrei (figura 5.10.), secţiunea Search by any or all of the criteria below permite căutarea după oricare sau toate din criteriile: 4 fişierele executabile sunt cele care au extensiile.exe.com sau.bat (fişiere de comenzi MS DOS). 16

17 - All or part of the file name căutarea fişierului sau dosarului se poate face după nume (parţial sau integral 5 ); - A word of phrase in the file - după un cuvânt sau frază ce-l conţine fişierul; - Look in - după locul în care se află. Windows memorează criteriile de căutare după ce s-a finalizat căutarea. Dacă rezultatele căutării nu sunt satisfăcătoare, se pot modifica parţial sau total criteriile de căutare după care se va reîncepe căutarea. Dacă setul de criterii de căutare ales urmează să fie utilizat în viitor, acesta poate fi salvat ca pictogramă pe spaţiul de lucru sau în oricare alt loc ales de utilizator. Pentru aceasta, în meniul File se apelează comanda Save Search, iar în caseta de dialog ce se afişează pe ecran se specifică locul (în caseta Save in), numele (în caseta File name) şi/sau tipul fişierelor salvate (în caseta Save as type). K. Comanda RUN Aceasta este o interfaţă tip linie de comandă care permite lansarea unui program scriind calea de acces, denumirea lui şi eventual anumiţi parametri pentru linia de comandă. De exemplu, pentru a deschide rapid o fereastră care să afişeze fişierele şi dosarele din directorul rădăcină al unităţii de disc de iniţializare se execută clic pe butonul Start, apoi pe Run. În caseta de dialog Run se scrie un backslash apoi se execută clic pe OK. L. Comanda LOG OFF Pentru o schimbare rapidă a utilizatorului curent, se execută clic pe comandă Log Off, afişată de butonul Start. Deoarece comanda Log Off reţine numele utilizatorulul care este conectat, este uşor de stabilit cine foloseşte calculatorul. M. Comanda Turn Off Computer Comanda Turn Off Computer se utilizează pentru oprirea calculatorului, menţinând în siguranţă toate informaţiile de pe disc şi oferă un acces simplu şi sigur la comenzile Stand By, Turn Off şi Restart (figura 5.11). Windows salvează ca opţiune prestabilită pe cea care a fost ultima dată selectată în caseta de dialog. Dacă se trece calculatorul în modul Stand By, consumul lui va fi redus şi se va putea reporni rapid fără să fie Pentru a afişa opţiunea Hybernate aici apăsaţi tasta Shift Fig Caseta Turn Off necesară reîncărcarea tuturor aplicaţiilor. Optiunea Turn Off, activată permite oprirea calculatorului, iar opţiunea Restart permite repornirea calculatorului în cazul în care au fost probleme cu Windows XP. Atunci când computerul hibernează, va stoca pe hard disc ceea ce a avut în memorie, după care se opreşte (shut down). Atunci când computerul iese din hibernare, se va regăsi în starea precedentă hibernării Accesoriul Windows Explorer (Exploratorul Windows) Aplicaţia WINDOWS Explorer este inclusă în Windows XP în lista de submeniuri ale acesoriilor. Pentru a-l găsi trebuie să se execute clic pe START, se alege apoi All Programs, submeniul Accessories şi apoi din cascada de submeniuri. Windows Explorer se utilizează în primul rând pentru trecerea în revistă a organizării dosarelor şi fişierelor de pe calculator. Fereastra Explorer conţine următoarele elemente (figura ): 5 numele parţiale ale fişierelor se specificã scriind metacaracterele (wildcards):? care înlocuieşte un singur caracter necunoscut în poziţia în care se află şi * - care înlocuieşte un şir de caractere (maxim 8 în denumire si maxim 3 în extensie în MS - DOS). 17

18 1. Butonul de control (se deschide cu combinaţia de taste Alt+spaţiu); 2. Bara de titlu; 3. Butoanele de redimensionare; 3.1. Butonul de minimizare 3.2. Butonul de maximizare; 3.3. Butonul de închidere; Aici este afişat conţinutul dosarului Sample Music 10 Fig Ecranul Windows Explorer 4. Bara de meniuri (Menu Bar); 5. Bara de instrumente standard (Toolbars / Standard Buttons); 6. Bara de instrumente de adrese (Toolbars / Address Bar); 7. Bara de instrumente (Toolbars / Norton Antivirus); 8. Bara de instrumente de legături (Toolbars / Links); 9. Bara de explorare/dosare (Explorer Bar / Folders); 10. Bara de stare (Status Bar). În bara de explorare sunt prezentate (într-o aranjare ierarhizată), organizarea dosarelor de pe PC. În partea de sus a acestei structuri ierarhice se găseşte pictograma Desktop. Aceasta reprezintă toate hard discurile şi toate resursele disponibile ale calculatorului. Imediat sub pictograma Desktop se găseşte dosarul My Documents, apoi My Computer şi My Network Places. Sub dosarul My Network Places se găseşte Recycle Bin (dosarul în care sunt păstrate temporar informaţiile şterse de pe calculator). Fig Dosarele din My Computer 18

19 Dosarul My Documents conţine la rândul lui două dosare implicite, şi anume My Music şi My Pictures. Dosarul My Computer (figura 5.13.) conţine unităţile de disc fix (Local Disk C:) şi mobil (3.5 Floppy A:, CD Drive D: etc.), periferice de intrare cum am fi aparatul foto digital, precum şi dosarele care sunt folosite în comun de utilizatorii locali (ai aceluiaşi calculator) sau cei din reţea (reţele LAN, intranet, Internet etc.). Bara de instrumente standard (reperul 5 din figura 5.12.) conţine următoarele butoane: Back înapoi; Forward înainte ; Up spre nivelul superior; Search caută; Folders dosare; Views diferite moduri de vizualizare (Thumbnails, Tiles, Icons, List, Details); Stop stop; Refresh reîmprospătare; Home pagina de strat; Map Drive Windows permite conectarea la un dosar comun din reţea, căruia să i se atribuie o literă de unitate care să se acceseze prin dosarul My Computer; Dissconect deconectare Favorites situri favorite; History - ţine şi afişează evidenţa paginilor vizitate în Internet; Full Screen ecran complet; Move To mută în...; Copy To copiază în ; Delete şterge obiectul (aplicaţia, dosarul sau documentul) selectat şi îl menţine în Recycle Bin; Undo anulează ultima acţiune; Properties proprietăţi; Cut decupează şi menţine conţinutul în Clipboard; Copy copiază şi menţine conţinutul în Clipboard; Paste lipire - aduce elementul şters sau copiat din Clipboard în locul de destinaţie (unitatea de disc sau dosarul specificat); Fig Butoanele barei de instrumente Folder Options opţiuni pentru dosare. Răsfoirea conţinutului unui dosar În partea dreaptă a ferestrei Exploratorului Windows se afişează conţinutul oricărui dosar selectat în bara de explorare. Astfel, când se execută dublu clic pe o pictogramă de unitate din bara de explorare, în partea dreaptă a ferestrei sunt afişate dosarele şi fişierele conţinute de unitatea respectivă. Imaginea ierarhică din bara de explorare fi extinsă sau restrânsă pentru a afişa mai multe sau mai puţine detalii. Dacă apare semnul plus în stânga pictogramei din bara de explorare înseamnă că acel dosar conţine dosare suplimentare. Pentru a vedea aceste dosare se execută clic pe semnul plus sau dublu clic pe pictograma dosarului. Pentru a ascunde dosarele în dosarul sau unitate de disc care le conţine, se execută clic pe semnul minus din stânga pictogramei dosarului. 19

20 5.2.1 Personalizarea programului Explorer Modificarea barei de explorare Bara de explorare poate fi afişată în oricare din modurile reprezentate în figura (Search căutare, Favorites situri preferate, Media locuri media preferate şi anume muzică sau filme, History paginile Web vizitate în urmă cu două săptămâni, o săptămână sau astăzi, Folders stuctura ierarhizată a dosarelor şi unităţilor de disc de pe computerul propriu). Astfel, se apelează din meniul View submeniul Explorer Bar şi apoi din Fig Tipurile barei de explorare lista afişată, comanda dorită. Pentru a modifica lăţimea barei de explorare, se poziţionează indicatorul mouse-ului pe muchia dreaptă a barei de exploare (indicatorul mouse-ului se transformă într-o săgeată dublă), şi prin tehnica de mouse trage şi lasă se modifică pe orizontală mărimea acesteia Afişarea / ascunderea barei de stare Bara de stare din partea de jos a programului (vezi reperul 10 din figura 5.12.) oferă informaţii despre elementul selectat. De exemplu, la selectarea unui dosar, pe bara de stare se văd informaţii cu privire la numărul de elemente ale dosarului şi cantitatea totală de spaţiu pe disc utilizată de acel dosar. Pentru a Fig Submeniul Toolbars ascunde bara de stare, se alege din meniul View comanda Status Bar Personalizarea barelor de instrumente Butoanele (pictogramele) de pe barele cu instrumente reprezintă comenzi rapide de executare a comenzilor din meniu (sau, mai simplu, scurtături către comenzile din meniu sau opţiunile din casetele de dialog). Pentru a ascunde/afişa barele de instrumente, se execută clic pe submeniul Toolbars din meniul View, după care se apelează comanda corespunzătoare barei ce se va afişa, respectiv ascunde (Standard Buttons, Address Bar, Links, Norton AntiVirus - vezi Caseta de dialog Customize Toolbar figura 5.16.). Similar, se poate afişa denumirea tuturor aceste bare de instrumente în meniul contextual (clic dreapta pe oricare bară de instrumente sau pe bara de meniuri). Mărimea barele de instrumente se pot modifica, poziţionând indicatorul mouse-ului pe reperul de modificare măimii barei poziţionat în stânga barei respective. Pentru a împiedica modificarea mărimii, se va activa opţiunea Lock the Toolbars. În această situaţie, reperul de modificare marimii barei de instrumente va dispare din stânga barelor. Personalizarea barelor de instrumente se va face în caseta de dialog Customize (vezi figura 5.17.) ce se afişează la apelarea comenzii Customize din figura Similar, caseta de dialog se poate afişa apelând comanda Customize din meniul contextual al oricărei bare de instrumente Schimbarea modului de afişare a dosarelor şi fişierelor Pictogramele (dosarele şi fişierele) din fereastra Windows Explorer pot fi afişate în oricare din variantele din figura Funcţia de vizualizare a dosarelor şi fişierelor a fost mult îmbunătăţită faţă de versiunile mai vechi din Windows. Aici se pot vizualiza suplimentar în formă tiles (plachete) şi thumbnails pentru dosarele ce conţin fişiere grafice sau fotografii. 20

21 Când se selectează varianta detalii, lângă dosarul sau fişierul din listă apar în partea dreaptă informaţii despre tipul fişierului, spaţiul pe care îl ocupă pe disc, data şi ora ultimei modificări. Lăţimea acestor coloane se poate modifica prin poziţionarea indicatorului mouse-ului pe bara de titlu ce conţine denumirile coloanelor (indicatorul mouse-ului se transformă într-o săgeată dublă), se menţine apăsat butonul şi se trage bara spre stânga sau spre dreapta. O altă facilitate interesantă este aceea a afişa până la 32 de tipuri detalii (de exemplu Artist Fig pentru fişierele de muzică, Data Picture Taken data fotografierii, Dimensions dimensiunea în pixeli etc.). Toate acestea se vizualizează în caseta de dialog a comenzii Choose Details (din meniul View) Ordonarea fişierelor şi dosarelor Pentru a ordona fişierele şi dosarele, din meniul View, comanda Arrange Icons By, se alege oricare din opţiunile (figura 5.19): Name (aranjare în ordine alfabetică după numele lor); Type (aranjează dosarele şi apoi fişierele după tipul lor); Size (aranjează dosarele şi fişierele după dimensiunea lor); Date (aranjează dosarele şi fişierele după data creerii sau modificării lor). Fig Opţiunile comenzii Arrange Icons By Opţiunea de afişare a dosarelor şi fişierelor în grupuri (Show in Groups) funcţionează cu toate modurile de afişare, mai puţin List. Pictogramele se pot ordona automat (Auto Arrange) sau într-o grilă (Align to Grid) Gestionarea fişierelor şi dosarelor (obiectelor) Exploratorul Windows nu doar afişează fişierele şi dosarele ci este un instrument esenţial pentru gestionarea acestora pe calculator. Această aplicaţie se foloseşte pentru crearea unor noi dosare şi fişiere, pentru copierea şi mutarea lor dintr-un dosar în altul, de pe un disc pe altul. De asemenea, Exploratorul permite ştergerea şi redenumirea dosarelor şi fişierelor. Toate acestea se fac în urma selectării obiectelor respective Selectarea fişierelor şi dosarelor Selectarea unui singur fişier sau dosar se face simplu, prin clic pe pictograma corspunzătoare fişierului sau dosarului, sau cu ajutorul tastelor săgeţi. Selectarea mai multor fişiere sau dosare (obiecte) este foare utilă în cazul în care se doreşte mutarea sau copierea în alt loc pe acelaşi disc sau pe un alt disc sau ştergerea lor. Selectarea cu ajutorul mouse ului Pentru a selecta cu ajutorul mouse-ului mai multe obiecte (fişiere sau dosare) neadiacente (care nu sunt unele lângă altele) se execută clic pe primul obiect, se tine apăsată tasta Ctrl şi se execută clic pe celelalte obiecte. Pentru a selecta un grup continuu de obiecte (obiecte adiacente), se selectează primul obiect din grup, se ţine apăsată tasta Shift şi se selectează ultimul obiect din grup. Vor fi astfel selectate toate obiectele din grup, de la primul până la ultimul. Pentru a deselecta un obiect selectat se ţine în continuare apăsată tasta Ctrl şi se execută clic pe obiectul selectat. Pentru a deselecta toate obiectele selectate se execută clic oriune în afara selecţiei. 21

22 Selectarea cu ajutorul tastaturii Pentru a selecta cu ajutorul tastaturii mai multe obiecte adiacente, se apasă tasta Tab pentru a trece în panoul din dreapta, după care, cu ajutorul tastelor săgeţi urmează poziţionarea pe primul obiect. Se tine apăsată tasta Shift în timp ce obiectele se parcurg cu tastele săgeti. Pentru a selecta mai multe obiect neadiacente cu ajutorul tastaturii, se selectează primul obiect, se menţine apăsată tasta Ctrl după care se utilizează tastele săgeti pentru poziţionarea pe următorul obiect şi se apasă tasta Spaţiu în timp ce se menţine apăsată tasta Ctrl. Se utilizează tastele săgeti pentru deplasare la fiecare obiect care urmează să fie selectat, după care se apasă tasta Spatiu. Pentru a deselecta un obiect, păstrând celelalte selecţii se menţine apăsată tasta Ctrl, se utilizează tastele săgeţi pentru deplasare la obiectul care urmează să fie deselectat şi se apasă tasta Spaţiu. Pentru a selecta toate fişierele din fereastă, se apelează comanda Select All din meniul Edit, sau se apasă combinaţia de taste Ctrl+A. Pentru a deselecta obiectele selectate şi a le selecta pe cele care nu sunt selectate, se apelează comanda Invert Selection din meniul Edit al barei de meniuri. Pentru a anula selecţiile făcute este suficient să se selecteze alt fişier sau alt dosar Crearea dosarelor noi Pentru a organiza fişierele pe calculator se pot crea oricâte dosare. Dosarele sunt cheia organizării fişierelor de pe calculator. Sistemul de organizare al dosarelor pe calculator poate fi analog cu sistemul de organizare a hârtiilor de la birou. Pentru a crea un dosar nou, se execută paşii: 1. În bara de explorare dosare (Folders) a Exploratorului se selectează dosarul (sau unitatea de disc) în care se doreşte crearea unui nou dosar; 2. Se apelează comanda Folder (dosar) din submeniul New, existent în meniul File sau din meniul contextual (clic dreapta pe dosarul selectat). În partea dreaptă a ferestrei va apărea un nou dosar pregătit pentru a fi denumit; 3. Se introduce de la tastatură numele dosarului după care se apasă Enter Copierea şi mutarea fişierelor şi dosarelor Mutarea şi copierea fişierelor şi dosarelor se poate realiza prin mai multe metode: Metoda I: Copierea fişierelor şi/sau dosarelor Această primă metodă de copiere implică 4 paşi distincţi: 1. În partea dreaptă a ferestrei se selectează fişierele şi/sau dosarele ce urmează să fie copiate. 2. Se aplică oricare din următoarele metode: a. se execută clic pe butonul Copy din bara cu instrumente standard; b. se apelează comanda Copy din meniul Edit; c. se execută clic dreapta şi se alege Copy din meniul contextual; d. se apasă combinaţia de taste Ctrl+C. 3. În bara de explorare dosare (Folders) se selectează dosarul sau unitatea de disc ce va conţine obiectele copiate; 4. Se aplică oricare din următoarele metode: a. se execută clic pe butonul Paste din bara cu instrumente standard; b. se apelează comanda Paste din meniul Edit; c. se execută clic drepta şi se alege Paste din meniul contextual; d. se apasă combinaţia de taste Ctrl + V. Mutarea fişierelor şi/sau dosarelor Această primă metodă de mutare implică patru paşi distincţi: 22

23 1. În partea dreaptă a ferestrei se selectează fişierele şi/sau dosarele ce urmează să fie mutate. 2. Se aplică oricare din următoarele metode: a. se execută clic pe butonul Cut din bara cu instrumente standard; b. se apelează comanda Cut din meniul Edit; c. se execută clic drepta şi se alege Cut din meniul contextual; d. se apasă combinaţia de taste Ctrl+X. 3. În bara de explorare dosare (Folders) se selectează dosarul sau unitatea de disc ce va conţine obiectele mutate; 4. Se aplică oricare din următoarele metode: a. se execută clic pe butonul Paste din bara cu instrumente standard; b. se apelează comanda Paste din meniul Edit; c. se execută clic drepta şi se alege Paste din meniul contextual; d. se apasă combinaţia de taste Ctrl + V. Metoda a II-a - prin tragere şi fixare (drag and drop): În partea dreaptă a ferestrei se selectează fişierele sau dosarele ce urmează să fie copiate şi/sau mutate. Dacă bara de explorare dosare (Folders) nu este vizibil dosarul (sau unitatea de disc) în care se doreşte mutarea sau copierea obiectelor, se va utiliza bara de derulare verticală pentru a-l aduce în imagine şi semnul pentru a desfăşura conţinutul dosarului. Observaţie: Dosarul sau unitatea de disc în care se va copia/muta obiectul (obiectele) le vom numi destinaţie. Pentru a copia un obiect, menţine apăsată tasta Ctrl şi se trage acesta la destinaţie în bara de explorare a ferestrei. Când se menţine apăsată tasta Ctrl, în partea de jos a indicatorului mouse-ului va apărea semnul plus, fapt ce arată acţiunea de copiere a obiectelor. Destinaţia va fi marcată prin selecţie. Pentru a muta un obiect selectat, acesta se trage la destinaţie în bara de explorare a ferestrei. Observaţie: Pentru a copia sau muta mai multe obiecte în acelaşi timp la aceeaşi destinaţie, obiectele trebuie în primul rând să se selecteze. Observaţie: Dacă încercaţi să trageti şi să fixaţi într-un dosar nou fişierul unui program, Windows crează în noua poziţie o comandă rapidă de acces la acel program. Pentru a crea pe spaţiul de lucru o pictogramă de accelerare (o scurtătură) pentru un program, se procedează astfel: a. Se selectează programul dorit în bara de explorare a ferestrei; b. Se execută clic dreapta pe program şi se alege Copy; c. Se execută clic dreapta pe spaţiul de lucru (Desktop) şi se alege Paste Shortcut din meniul derulant. Pictograma astfel apărută pe spaţiul de lucru poate fi mutată prin tragere, în orice locaţie. O altă metodă mai rapidă este următoarea: a. Se selectează programul dorit în bara de explorare a ferestrei; b. Se execută clic dreapta pe program şi se alege Send To apoi Desktop (create shortcut); În mod similar, se poate crea o pictogramă de accelerare pentru orice document prin metodele prezentat anterior Ştergerea fişierelor şi a dosarelor (obiectelor) Pentru ştergerea fişierelor şi dosarelor (obiectelor) se procedează astfel: 1. Se selectează obiectul sau obiectele care se doresc a fi şterse. 2. Se execută clic pe butonul Delete din bara cu instrumente sau se apelează comanda Delete din meniul File, sau se execută clic dreapta şi se alege Delete din meniul contextual. 23

24 3. Se execută clic pe Yes la apariţia casetei de dialog Confirm File Delete (confirmă ştergerea fişierului) sau clic pe No dacă se doreşte abandonarea ştergerii; Dacă se şterg mai multe obiecte, pe ecran va apare caseta de dialog Confirm Multiple File Delete (confirmă ştergerea mai multor fişiere). Atenţie: Dacă se şterge un dosar, se vor şterge toate fişierele şi dosarele conţinute în el. În cazul în care se şterge un fişier program, Windows avertizează asupra acestui lucru. De asemenea, fişierele şi dosarele pot fi şterse foarte uşor prin tragere peste pictograma Recycle Bin de pe spaţiul de lucru Refacerea fişierelor şterse Pentru refacerea fişierelor şi dosarelor şterse se procedează astfel: 1. Se execută dublu clic pe pictograma Recycle Bin de pe spaţiul de lucru; 2. Se selectează în fereastra Recycle Bin dosarul (dosarele) şi/sau fişierul (fişierele) ce urmează să fie refăcute; 3. Se execută clic dreapta pe obiectul (obiectele) selectat şi apoi clic pe Restore (restabileşte) sau se alege Restore din meniul File. Fişierele sunt refăcute în dosarele din care au fost şterse. Dacă dosarul în care au existat fişierele a fost şters, acesta se va reface la rândul lui Redenumirea fişierelor şi dosarelor Pentru redenumirea fişierelor şi dosarelor se execută paşii: 1. Se execută clic pe pictograma dosarului sau al fişierului pentru a-l selecta; 2. Se apelează comanda Rename din meniul File sau sau se apelează comanda Rename din meniul contextual (clic dreapta pe pictograma selectată) sau se execută clic pe numele dosarului sau al fişierului (nu pe pictogramă). Astfel, numele va fi înconjurat de o casetă cu un punct de inserţie pâlpâitor. 3. Se introduce de la tastatură noul nume şi se apasă Enter. Observaţie: Pentru a anula redenumirea se apasă Ctrl +Z sau se apelează comanda Undo din meniul Edit. Începând cu Windows 95 numele dosarelor şi fişierelor pot conţine 255 caractere, printre care şi caracterul spaţiu, mai puţin caracterele: / \ :? < > Crearea de scurtături pe Desktop Crearea scurtăturilor (Shortcuts) pe Desktop pentru aplicaţii, dosare sau fişiere se face prin oricare din metodele: 1. Se selectează obiectul (aplicaţia, dosarul fişierul) şi se apelează din meniul File comanda Create Shortcut. Lângă obiectul original va apare scurtătura ce se poate muta (prin trage şi lasă) pe dosarul Desktop (în bara de explorare dosare) sau direct pe Desktop dacă fereastra este redimensionată. 2. Se selectează obiectul (aplicaţia, dosarul fişierul) şi se apelează din meniul contextual comanda Create Shortcut. Lângă obiectul original va apare scurtătura ce se poate muta (prin trage şi lasă) pe dosarul Desktop (în bara de explorare dosare) sau direct pe Desktop dacă fereastra este redimensionată 3. Se selectează obiectul (aplicaţia, dosarul fişierul) şi se apelează din meniul File submeniul Send To, comanda Desktop (create shortcut). 4. Se selectează obiectul (aplicaţia, dosarul fişierul) şi se apelează din meniul contextual submeniul Send To, comanda Desktop (create shortcut) Golirea dosarului Recycle Bin Pentru a se goli dosarul Recycle Bin se execută una din operaţiile: 24

25 dacă dosarul Recycle Bin este deja deschis în Windows Explorer, se alege din meniul File comanda Empty Recycle Bin (goleşte lada de gunoi); pe spaţiul de lucru (desktop) se execută clic drepta pe pictograma dosarului Recycle Bin iar apoi clic pe comanda Empty Recycle Bin. Observaţie: Odată ce coşul de gunoi s-a golit, fişierele nu mai pot fi recuperate. Pentru a goli doar o parte din obiectele existente în coşul de gunoi, acestea trebuie să fie selectate, după care se execută clic dreapta pe fişierele selectate şi se alege comanda Delete. Apoi, se confirmă ştergerea cu Yes Modificarea proprietăţilor dosarului Recycle Bin În Recycle Bin se poate modifica spaţiul pe care acest dosar îl ocupă pe disc sau se poate opta pentru ştergerea fişierelor, în locul stocării lor. 1. Pentru a modifica dimensiunea dosarului Recycle Bin, se execută clic dreapta pe pictograma dosarului Recycle Bin de pe spaţiul de lucru sau din programul Windows Explorer şi se apelează comanda Properties; Vă apărea pe ecran Caseta Recycle Bin Properties (figura ) care are patru fişe: Recycle Bin, Norton Protection, Global, Local Disk (D:). În fişa Global (figura 5.21.) sunt afişate opţiunile: Configure Drives Independently (configurează independent Fig Caseta de dialog Recycle Bin Properties unităţile) - permite modificarea dimensiunii dosarului separat pentru fiecare unitate; Use One Setting for All Drives (utilizează acelaşi parametru pentru toate unităţile) permite stabilirea aceleiaşi dimensiuni pentru toate unităţile; Pentru a modifica dimensiunea dosarului Recycle Bin se glisează cursorul pentru a stabili un anumit procentaj din dimensiunea totală a discului. În cazul în care nu se doreşte utilizarea spaţiului pe disc pentru memorarea fişierelor şterse acestea pot fi eliminate în loc să fie stocate în dosarul Recycle Bin. Pentru a distruge toate fişierele atunci când sunt şterse, se execută paşii: 1. Se execută clic dreapta pe pictograma dosarului Recycle Bin de pe spaţiul de lucru sau din programul Windows Explorer se execută clic pe Properties. Fig Caseta de dialog Recycle Bin Properties, fişa Global 2. În caseta de dialog Recycle Bin Properties, fişa Global se activează opţiunea Do not move files to the Recycle Bin. Remove files immediately when deleted. (elimină fişierele imediat după ştergere); 3. Se execută clic pe OK. Observaţie: Când această opţiune este activă, şi se va şterge un fişier, caseta de dialog Confirm File Delete va avertiza că fişierul nu va fi mutat în Recycle Bin ci va fi şters Trecerea în revistă şi modificarea proprietăţilor unui dosar sau ale unui fişier În Windows XP, proprietăţile unui fişier sau ale unui dosar selectat sunt uşor de aflat. Se selectează fişierul şi apoi se alege comanda Properties din meniul contextual. 25

26 Un exemplu de proprietăţi pentru fişier este prezentat în figura Se pot afla astfel informaţii referitoare la: tipul fişierului (Type); locul în care se găseşte (Location); spaţiul pe care îl ocupă pe disc (dimensiunea - Size); numele sub MS-DOS (MS-DOS name); data la care a fost creat fişierul (Created); data la care a fost modificat fişierul sau dosarul (Modified); data ultimului acces la fişier (Accessed); atribute de fişiere (Attributes). Pentru a modifica atributele unui fişier se urmează paşii: 1. Se selectează fişierul; 2. Se execută clic dreapta şi se alege Properties sau File Properties. Atributele de fişiere sunt: Read Only împiedică modificarea sau ştergerea unui fişier sau al unui dosar. Observaţie: Cu ajutorul programului Explorer, fişierele pot fi sterse totuşi chiar dacă au acest atribut. Înainte însă va apărea o casetă de avertizare. Archive Marchează cu un A orice fişier care a fost modificat de la ultima operaţie de realizare a copiei de siguranţă, realizată cu programul Backup care este distribuit odată cu Windows. Dacă nu apare caracterul A, fişierul nu a fost modificat de la ultima operaţie de realizare a copiei de siguranţă. Hidden Atributul împiedică afişarea fişierelor în Explorator sau în fereastra My Computer. System împiedică afişarea fişierelor. Fişierele sistem sunt acelea de care are nevoie calculatorul pentru a lucra. Ştergerea unui fişier system poate aduce după sine imposibilitatea de lucru cu calculatorul. Dosarele nu pot avea atribute system. Observaţie: Dacă doriţi să reduceţi probabilitatea modificării sau ştergerii accidentale a unui fişier este bine să i se dea atributele Read Only şi Hidden sau System. Chiar dacă există fişiere cu aceste atribute, pentru a fi vizualizate în fereastra Explorer este necesară apelarea opţiunii Show All, eticheta View din caseta de dialog Option corespunzătoare comenzii Options din meniul View. CURSURILE 8-14 MICROSOFT OFFICE Ce este Office? Pachetul Office cuprinde zece aplicaţii dintre care şase sunt cele mai importante (incluse în pachetul Professional). Aceste aplicaţii sunt prezentate în tabelul urmator Nr Crt Figura Proprietăţile fişierului Windows Explorer Denumirea pachetului Aplicaţia Small Standard Business Professional Premium Developer 1 WORD DA DA DA DA DA 2 EXCEL DA DA DA DA DA 3 OUTLOOK DA DA DA DA DA 4 PowerPoint DA NU DA DA DA 26

27 5 ACCESS NU NU DA DA DA 6 PUBLISHER NU DA DA DA DA 7 FrontPage NU NU NU DA DA 8 PhotoDraw NU NU NU DA DA 9 SMALL BUSINESS TOOLS NU DA DA DA DA 10 DEVELOPER TOOLS NU NU NU NU DA Microsoft Office pentru Windows este pachetul de soft al firmei Microsoft cu cel mai mare succes de piaţă care conţine versiunile noi ale câtorva din cele mai apreciate produse soft de birotică. Aplicaţiile de bază cuprinse în pachetul Professional oferă posibilitatea de a prelucra documentele, de a analiza foi de calcul, de a gestiona date despre persoane de contact şi de a lucra cu imagini. Interfaţa comună face ca trecerea de la utilizarea unei aplicaţii la alta să fie extrem de facilă. Aplicaţiile incluse în fiecare configuraţie de Office sunt: Microsoft Word facilitează crearea de documente, de la simple scrisori la proiecte complexe; Microsoft Excel permite analiza datelor prin crearea foilor de calcul tabelar (foi de calcul electronic) şi prezentarea lor într-o formă sugestivă cu ajutorul diagramelor; Microsoft Outlook furnizează o soluţie completă pentru gestionarea informaţiilor personale, oferind funcţii pentru , planificare după calendar şi de gestionare a datelor de contact; Microsoft PowerPoint permite realizarea de prezentări profesioniste conţinând culori vii, texte animate şi o varietate de opţiuni de afişare. Prezentările pot fi difuzate prin intranet sau Internet; Microsoft Access permite construirea de aplicaţii complexe cu baze de date, necesitând un nivel minimal de programare, mulţumită utilizării extinse a aplicaţiilor wizard; Microsoft Publisher uşurează realizarea de buletine informative, broşuri şi alte documente, pentru a le publica sub formă tipărită sau în Internet. Deoarece Microsoft Office este de fapt o singură super aplicaţie cu multe elemente componente integrate, atunci când se cunoaşte o caracteristică dintr-o aplicaţie (cum este caseta de dialog Open) se va putea folosi identic şi într-o altă aplicaţie. Deoarece Office 2000 este în mare măsură integrat, toate componentele sunt proiectate pentru a conlucra. De aceea, inserarea unui document Word în interiorul unei prezentări PowerPoint sau a unei foi de calcul Excel într-un document Publisher se face uşor şi repede. Caracteristici în Office 1. Modul de afisare a interfeţei a. Etichetele Smart Tags sunt mici indicatori care apar în documentele Word, registele de lucru Excel şi prezentările PowerPoint atunci când programul recunaşte un anumit tip de date. De exemplu, la fiecare lipire a unui text din Clipboard, se afişează o etichată PasteOptions Smart Tag care permite modoficarea formatului datelor lipite. Meniurile contextuale (pop-up) din cadrul etichetelor Smart Tags contribuie la economisirea substanţială a timpului. b. Panourile de taskuri sunt dispuse vertical şi apar de regulă în partea din dtreapta a ferestrei programului. Sunt utilizate pentru a deschide fişiere noi, prezentând stilurile şi formatările dintr-un document Word şi funcţionând împreună cu cu facilitatea extinsă Office Clipboard. 2. Caracteristici privind fiabilitatea şi refacerea Consola Microsoft Office Application Recovery (din programul Microsoft Office Tools) pune la dispoziţia utilizatorului o modalitate sigură de oprire a unui program şi de refacerea documentului aflat la momentul respectiv în memorie. Documentele refăcute apar într-un panou în partea stângă a ferestrei de aplicaţie. 27

28 Barele de instrumente Word pune la dispoziţia utilizatorilor barele de instrumente ce se pot afişa executând clic pe meniul View (Vizualizare), alegând comanda Toolbars (Bare de instrumente) şi apoi selectând barele cu instrumente dorite. Ca alternativă, se va execută clic dreapta pe orice bară de instrumente pentru a selecta din aceeaşi listă. Barele de instrumente în Word pot fi ancorate sau flotante. Barele de instrumente ancorate au un reper de deplasare care permite deplasarea barei de instrumente prin tehnica de mouse trage şi lasă. Deplasarea barelor de instrumente flotante se face prin tehnica de mouse trage şi lasă poziţionând indicatorul mouse-ului pe bara de titlu. Pentru a adăuga sau elimina butoane de pe barele de instrumente se execută clic pe săgeata aflată în dreapta fiecărei bare cu instrumente. Astfel, va apărea meniul Add or Remove Buttons (Adaugă sau elimină butoane).executând clic pe săgeata în jos din dreptul comenzii se va vedea un submeniu cu toate butoanele din bară, inclusiv anumite instrumente corelate ce pot fi adăugate barei. Pentru a adăuga/elimina butoane, se execută clic pe denumirea lui pentru a plasa/şterge un semn de validare în stânga lui. Pentru a reactiva parametri prestabiliţi se execută clic pe comanda Reset Toolbar (Reiniţializare bară de instrumente). Pentru a crea o bară de instrumente proprie care să conţină cele mai utilizate butoane, se apelează din meniul contextual (clic dreapta pe oricare din barele de instrumente) comanda Customize (Particularizare). O altă cale pentru a afişa caseta de dialog Customize este aceea de a apela din meniul View (Vizualizare) comanda Toolbars (Bare de instrumente) iar din lista derulantă afişată pe ecran, subcomanda comanda Customize (Particularizare). Alternativ, se poate apela comanda Customize (Particularizare) din meniul Tools (Instrumente). Observaţie: Atunci când caseta de dialog Customize nu este afişată pe ecran, pentru a elimina butoane de pe barele de instrumente, se va ţine apăsată tasta Alt (din partea stângă a tastaturii) în timp ce se trag butoanele respective în afara barei Microsoft Word Microsoft Word este un program de prelucrare a textelor proiectat pentru platformele Windows. Word este o aplicaţie puternică şi este cel mai popular program de prelucrare a textelor din ziua de azi. Word conţine funcţii pentru crearea de grafice, desene şi baze de date în interiorul documentelor (cum ar fi cele utilizate în compunerea mesajelor poştale). De asemenea, Word posedă capacitatea de a se conecta la grafice, desene şi baze de date ce au fost create în alte programe.fişierele create în Word pot fi trimise prin poşta electronică, pot fi salvate sau transformate în alte formate de fişier, astfel încât să poată fi deschise în alte programe. De asemenea, fişierele pot fi salvate ca documente HTML pentru utilizare şi distribuire în Internet. Fişierele Microsoft Word sunt denumite documente, iar numele lor capătă în mod prestabilit extensia.doc. De exemplu, atunci când se salvează un raport care urmează să se numească,,capitolul I", Word li va atribui extensia.doc, astfel încât numele complet al raportului devine capitolul I.doc. Word este un procesor de texte care conţine foarte multe instrumente care facilitează crearea documentelor complexe. Deoarece Word este un procesor de texte de tip WYSIWYG (What You See Is What You Get ceea ce vezi este ceea ce vei obţine) textul prelucrat va arăta tipărit la fel cum arată pe monitor. În Word se pot utiliza imagini pe post de marcatori de listă Poziţionarea punctului de inserare şi selectarea textului Poziţionarea punctului de inserare Cu tastatura Pentru a mări productivitatea, în orice editor de texte este de preferat să se utilizeze tastatura atât pentru deplasare în interiorul documentului (poziţionarea punctului de inserare), cât şi pentru selectarea blocurilor de text. În tabelul urmator (6.1.). sunt prezentate tastele şi combinaţiile de taste cel mai des utilizate pentru parcurgerea textului.. 28

29 Tasta Mută punctul de inserare Tastele săgeţi,,, Un caracter în sus ( ), în jos ( ), la stânga ( ), la dreapta ( ) PageUp Un ecran mai sus PageDown Un ecran mai jos Ctrl + Un cuvânt la stânga Ctrl + Un cuvânt la dreapta Home La începutul liniei curente End La sfârşitul liniei curente Ctrl + Home La începutul documentului curent Ctrl + End La sfârşitul documentului curent Shift + F5 În poziţia precedentă din document Ctrl + PageUp/ În partea de sus a ecranului Ctrl + PageDown În partea de jos a ecranului Alt+Ctrl+PageUp La începutul paginii precedente Alt+Ctrl+PageDown La începutul paginii următoare Pentru a muta cursorul în ultimele trei poziţii anterioare de inserare, se va apăsa succesiv combinaţia de taste Shift + F5. Cu mouse-ul Parcurgerea documentului cu ajutorul mouse-ului implică utilizarea barelor de derulare verticală şi orizontală şi rotiţa de derulare (scroll). Pentru a vizualiza în fereastra de document cele două bare de derulare se procedează astfel: a. se apelează comanda Options (Opţiuni) din meniul Tools (Instrumente); b. în caseta de dialog Options se deschide fişa View (Vizualizare) prin clic pe eticheta ei; c. în secţiunea Show (Afişare) se activează opţiunile Vertical scroll bar (Bară de defilare pe verticală) şi Horizontal scroll bar (Bară de defilare pe verticală). Pentru a vizualiza rapid o altă pagină dintr-un document complex, se procedează astfel: Se apelează comanda Go To (Salt la) din meniul Edit (Editare), sau se apasă tasta F5 sau combinaţia de taste Ctrl+G sau se execută dublu clic pe bara de stare. Se deschide caseta de dialog Find and Replace (Găseşte şi înlocuieşte), fişa Go To; În caseta opţiunii Enter Page Number (Introduceţi numărul paginii) se va introduce numărul paginii care urmează să fie vizualizată; caseta de dialog rămâne deschisă gata pentru o nouă comandă de căutare a unui obiect următor (Next) sau anterior (Previous). Atunci când se cunoaşte conţinutul documentului, parcurgerea lui este uşoară ţinând cont de faptul că în caseta de dialog Find and Replace, secţiunea Go To What (De sărit la) se află o serie de elemente de căutare şi anume: secţiune, linie, marcaj în document, comentariu, notă de subsol, notă de final, câmp, tabel, grafic, ecuaţie, obiect, titlu. Selectarea textului Cu tastatura Pentru a aplica anumite operaţii asupra unui bloc de text din cadrul documentului curent, acel bloc de text este marcat prin selectare. În urma selectării, blocul de text va apărea scris alb pe fond negru. Selectarea unui bloc de text se face urmând paşii: 1. Se poziţionează cursorul la începutul sau sfârşitul blocului de text; 2. Se ţine apăsată tasta SHIFT, timp în care se parcurge textul cu tastele săgeţi şi/sau tastele rapide (Home, End, Page Up, Page Down), sau combinaţiile de taste din tabelul 6.1. Anularea selecţiei se face prin apăsarea unei taste săgeţi/rapide. 29

30 Selectarea cu tastatura se mai poate face astfel: Se apasă F8 apoi caracterul până la care se doreşte selectarea şi apoi tasta Esc pentru a opri selecţia. Cu mouse-ul Tabelul 6.2. Text selectat Poziţionarea indicatorului mouse-ului Acţiune Un cuvânt Oriunde în cuvânt Dublu clic O linie În stânga liniei, pe bara de selecţie Clic O propoziţie (frază) Oriunde în propoziţie Ctrl+clic Mai multe propoziţii Oriunde în propoziţie Ctrl+clic şi tragere (fraze) Un paragraf În stânga paragrafului, pe bara de selecţie Când indicatorul este săgeată, dublu clic Oriunde în paragraf De trei ori clic Mai multe paragrafe În stânga primului sau ultimului paragraf, pe bara de selecţie Când indicatorul este săgeată, se trage în jos sau sus Oriunde în paragraf De teri ori clic şi tragere Un bloc de text La începutul sau sfârşitul textului Tragere spre sfârşitul/ începutul textului oarecare Caracterele pe coloană Oriunde în text (în unul din cele patru coluri ale blocului de text ce se va selecta) Alt+se trage peste blocul de text Anularea selecţiei se face prin executare clic în afara blocului de text selectat. Dacă textul este selectat şi se apăsă tasta ENTER, textul a dispărut de pe ecran. În acest caz, se apasă combinaţia de taste Ctrl+Z sau se apelează comanda Undo din meniul Edit sau se execută clic pe butonul Undo din bara cu instrumente Standard. Selectarea întregului document curent se face apelând comanda Select All (Selectare totală) din meniul Edit (Editare) sau prin apăsarea combinaţiei de taste Ctrl + A Editarea textului Copierea, mutarea, lipirea textului În aplicaţia Word, nu numai textul poate fi editat, ci orice alt obiect component. Obiecte pot fi: text, imagini, simboluri, caractere speciale, formule matematice, tabele sau orice alte elemente ce pot fi selectate în Word. Acţiunile de editare explicate în acest capitol se aplică în mod identic pentru orice alt obiect din Word, chiar dacă aici ne vom ocupa doar de text. Copierea (Copy), mutarea (decuparea - Cut) şi lipirea (Paste) sunt acţiuni care implică memoria Clipboard (memorie tampon sau memorie temporară în Windows). Acţiunea de copiere, ca de altfel şi cea de mutare plasează textul selectat în memoria Clipboard, iar acţiunea de lipire plasează textul (conţinutul memoriei Clipboard) în document. Copierea şi respectiv mutarea obiectelor presupune parcurgerea următorilor paşi: 1. Se selectează obiectul; 2. Se apelează oricare din tehnicile de copiere (Copy)/mutare (Cut) (de la 1 la 4) prezentate în tabelul Se poziţionează cursorul în locul de destinaţie (clic sau dublu clic dacă destinaţia este sub marcajul de sfârşit de document; 4. Se apelează oricare din tehnicile de lipire (Paste) (de la 1 la 4) prezentate în tabelul

31 Tabelul 6.3. COPIERE / COPY MUTARE / CUT LIPIRE / PASTE 1 Comenzi rapide de la Ctrl+C Ctrl+X Ctrl+V tastatură 2 Meniu / Comandă Edit / Copy Editare / Copiere Edit / Cut Editare/ Decupare Edit / Paste Editare / Lipire 3 Butoane de pe bara cu instrumente Standard 4 Meniu contextual (clic dreapta) Selectare Copy Copiere Selectare Cut Decupare Selectare Paste Lipire Cea mai rapidă metodă pentru copierea unui text selectat este prin tehnica de mouse trage şi lasă. Se procedează astfel: 1. Se selectează textul; 2. Se poziţionează indicatorul mouse-ului pe selecţie astfel încât să se transforme în săgeată goală cu vârful spre stânga. 3. Se ţine apăsată tasta Ctrl şi prin tehnica de mouse trage şi lasă se poziţionează la destinaţie textul selectat. În timpul manevrării mouse-ului, în colţul din dreapta jos al indicatorul mouse-ului, va apare semnul plus, iar locul de destinaţie va fi marcat printr-o bară verticală punctată. Pentru a muta un obiect, acesta se selectează, după care selecţia se trage la destinaţie. Destinaţia va fi marcată, ca şi la copiere printr-o bară verticală punctată. Această metodă, este de preferat să se aplice atunci când şi sursa (textul selectat) şi destinaţia (locul în care se copiază textul selectat) sunt vizibile în acelaşi timp pe ecran. În tabelul 6.4 sunt prezentate toate tehnicile pentru ştergerea textului precum şi funcţiile Undo şi Redo. Comenzi rapide de la tastatură Meniu / Comandă Butoane de pe bara cu instrumente Standard Meniu contextual (clic dreapta) ŞTERGERE DELETE Delete un caracter în dreapta cursorului Backspace un caracter în stânga cursorului Ctrl +Delete un cuvânt în dreapta cursorului Ctrl + Backspace un cuvânt la stânga cursorului Edit/Clear Editare/Golire ANULARE OPERAŢIE UNDO Ctrl +Z sau Alt+Backspace Edit/Undo Editare/Anular e Tabelul 6.4. RELUARE OPERAŢIE REDO Ctrl+Y Edit / Redo Editare/ Refacere (Repetare) Selectare Cut - - Undo şi Redo sunt funcţii interne ale programului Word care nu implică memoria Clipboard. 31

32 Salvarea, închiderea şi deschiderea de documente Word Salvarea unui document Word Salvarea unui document pentru prima dată se face apelând comanda Save As (Salvare ca) din meniul File (Fişier) sau apăsând combinaţia de taste Ctrl+S sau executând clic pe butonul Save sau apăsând tasta funcţională F12. Astfel, se deschide caseta de dialog Save As în care se introduce numele fişierului în caseta File Name (Nume fişier), se selectează tipul fişierului în caseta Type (Tip fişier) şi se specifică locul (unitatea de disc sau dosarul) în care se salvează fişierul în caseta Save In (Salvare în). O facilitate importantă pusă la dispoziţia utilizatorilor în caseta de dialog Save As este butonul Create New Folder (Creare dosar nou) afişat pe bara de instrumente care permite crearea unui nou dosar (folder) în timpul lucrului. Închiderea unui document Word Închiderea unui document Word se face apelând comanda Close (Închidere) din meniul File (Fişier), comanda Close din meniul de control, butonul Close din colţul dreapta sus al ferestrei de document dau tastele de accelerare Ctrl+W. Dacă fişierul nu a fost salvat înainte de apelarea acestei comenzi, se va afişa pe ecran mesajul: Doreşti să salvezi documentul curent? În urma răspunsului DA, pe ecran se afişează caseta de dialog Save As. În urma răspunsului NU, fişierul se închide fără a fi salvat. În urma răspunsului revocare (Cancel) acţiunea de închidere a fişierului este anulată. Deschiderea unui document Word Deschiderea unui document existent pe disc (floppy disc, hard disc sau compact disc) se face apelând comanda Open din meniul File sau apăsând combinaţia de taste Ctrl+O sau prin executare clic pe butonul Open de pe bara cu instrumente Standard. Observaţie: Dacă fişierul se află printre ultimele (maxim 9) fişiere prelucrate în Word, acesta va fi afişat în lista de comenzi din meniul File. Pentru a-l deschide se execută clic pe numele lui. Pentru a afişa în meniul File ultimele fişiere prelucrate în Word, se apelează din meniul Tools comanda Options. In caseta de dialog Options, fişa General se activează opţiunea Recently used file list în care se specifică numărul fişierelor ce se afişează în meniul File, în caseta numerică entries. Word va afişa caseta de dialog Open care conţine: lista de fişiere existente în dosarul curent (aici sunt afişate unităţile de disc (A:), (C:), (D:) şi dosarele Web), numele fişierului (File Name), tipul fişierelor (File of Type), bara Places, bara de instrumente. Crearea unui document nou Crearea unui document nou se face apelând comanda New din meniul File, apăsând combinaţia de taste Ctrl+N sau executare clic pe butonul New de pe bara cu instrumente Standard. La apelarea comenzii New (Nou) din meniul File, Word afişează pe ecran caseta de dialog New care conţine diferite şabloane (templates). Şabloanele sunt schiţe de bază ale documentelor ce pot include dimensiunile paginii, orientarea ei, dimensiunile fonturilor, caracterele, valorile de spaţiere etc. pentru diferite tipuri de documente (fax, memoriu, raport, scrisoare etc). Şablonul implicit este Normal.dot Modificarea aspectului textului Formatarea caracterelor A scrie un text înseamnă pe de o parte editarea lui iar pe de altă parte formatarea lui (modificarea aspectului). Editarea sau compunerea textului se referă la crearea textului şi corectarea conţinutului lui. Atunci când se formatează textul, acesta primeşte o formă prezentabilă. Microsoft Word împarte formatarea în patru categorii: Formatarea caracterelor aspectul caracterelor individuale; 32

33 Formatarea paragrafelor aspectul paragrafelor individuale; Formatarea paginilor - aspectul paginilor; Formatarea secţiunilor - aspectul principalelor părţi ale documentului. Formatarea caracterelor înseamnă modificarea următoarelor caracteristici ale textului: fontul (sau familia de litere), dimensiunea fontului şi stilul fontului. O regulă de tehnoredactare unanim acceptată este aceea că într-un document nu trebuie să se utilizeze mai mult de trei fonturi diferite. Fonturile sunt identificate prin numele lor şi de obicei sunt clasificate în funcţie de anumite caracteristici generale prezente la toate fonturile. Aceste caracteristici se referă la: 1. prezenţa sau absenţa serifelor; 2. dacă fontul este proporţional sau monospaţial (neproporţional). 1. Fonturile predefinite Windows (şi prin urmare, cele mai des utilizate fonturi în programele Windows) sunt Arial, Times New Roman şi Courier New. Serifele sunt liniile scurte (codiţe) care apar la capătul liniilor principale ale caracterelor individuale. Un font ale cărui caractere posedă serife se numeşte font serif. Un font fără serife se numeşte font sans serif. Courier şi Times New Roman sunt fonturi serif. Arial este un font sans serif. Fonturile serif sunt considerate mai uşor de citit decât cele sans serif şi prin urmare, sunt preferate pentru blocurile mari de text. Fonturile sans serif au un aspect mai curat decât cele serif şi sunt preferate pentru titluri. De asemenea, pe anumite monitoare, fonturile sans serif sunt mai uşor de citit decât cele serif şi, ca atare, ar putea fi fonturi predefinite pentru blocuri mari de text în anumite programe cum ar fi browserele Web. 2. Un font monospaţial sau neproporţional este un font în care toate caracterele sunt afişate sau tipărite cu o aceeaşi lăţime. De exemplu, litera "i" are aceeaşi lăţime ca şi litera "m", chiar dacă are mai multe linii verticale decât "i". Courier (Courier New şi toate formele de Courier) este un font monospaţial (neproporţional). Un font proporţional este un font în care fiecare caracter are exact lăţimea necesară. Arial şi Times New Roman sunt fonturi proporţionale. Modificarea fontului se poate face atât înainte cât şi după scrierea textului. Pentru a alege un font înainte de a tasta, se plasează cursorul în punctul din care se doreşte să înceapă modificarea fontului, apoi se selectează un font din bara cu instrumente de formatare. Pentru a modifica fontul unui text existent, se selectează textul, se execută clic dreapta şi, din meniul contextual se selectează comanda Font pentru a afişa caseta de dialog Font. Ca soluţii alternative, se poate selecta un font fie executând clic pe lista derulantă Font Name din bara cu instrumente de formatare fie pe meniul Format, după care se selectează Font. Dacă se alege un font înainte de a introduce textul, el se păstrează în tot documentul până când se modifică. Dacă înainte de a alege fontul s-a selectat text, modificarea se aplică doar textului selectat, cu excepţia cazului în care selecţia include şi ultimul semn de paragraf din document. În acest caz, tot ce se adaugă la sfârşitul documentului va folosi fontul respectiv. Aplicarea umbrelor şi a bordurilor O excelentă modalitate de a sublinia titluri, etichete şi alte tipuri de text important este aplicarea unei borduri sau a unei umbre asupra textului respectiv. De asemenea, bordurile şi umbrele pot separa un fragment de text de restul textului dintr-o pagină, cum ar fi cazul unei poveşti conexe întro scrisoare de prezentare. Pentru a aplica borduri şi umbre se urmează paşii: 33

34 1. Se selectează cu atenţie textul asupra căruia se doreşte aplicarea bordurilor sau efectelor de umbrire. Ceea ce se selectează determină obiectele sau textul care vor primi borduri sau umbre. Regulile sunt următoarele: Dacă nu se selectează text, rezultatul va afecta întreg paragraful în care se află punctul de inserare; Dacă se selectează text dintr-un singur paragraf, dar semnul de paragraf nu este inclus în selecţie, rezultatul afectează doar textul selectat; Dacă se selectează text din mai multe paragrafe (astfel încât cel puţin un semn de paragraf să fie inclus în selecţie), rezultatul afectează toate paragrafele în care se găseşte textul selectat. Aceste reguli pot fi însă modificate în caseta de dialog Borders and Shading (Borduri şi umbrire). 2. Se deschide meniul Format şi se selectează comanda Borders and Shading pentru a afişa caseta de dialog cu acelaşi nume. 3. Se execută clic pe fişa Borders (Borduri) pentru a modifica opţiunile referitoare la borduri. 4. Se selectează fişa Shading (Umbrire) pentru a alege opţiunile de aplicarea umbrelor. 5. Se execută clic pe OK. Pentru a alege rapid culorile de umbrire şi stilul liniei, culoarea chenarului şi grosimea liniei de bordură se pot utiliza butoanele prezentate de pe bara de instrumente Tables and Borders (Tabele şi borduri). Pentru a afişa bara de instrumente Tabele şi borduri, se execută clic pe meniul View (Vizualizare) şi se selectează din submeniul Toolbars (Bare de instrumente) bara cu instrumente Tabels and Borders (Tabele şi borduri). O altă cale mai rapidă de afişare a barelor de instrumente este prin intermediul meniului contextual. Se execută clic dreapta pe oricare din barele de instrumente pentru a afişa lista tuturor barelor de instrumente disponibile în Word, după care se selectează în listă Tabele şi borduri. Atribuirea stilurilor de caracter Stilurile sunt seturi de atribute de formatare care se pot aplica textului din documente. De obicei, stilurile sunt aplicate unor paragrafe întregi şi permit să se utilizeze formatarea prestabilită pentru titluri, etichete, paragrafe, numerotare şi aşa mai departe. Stilurile de caracter sunt utile atunci când se utilizează în mod repetat instrumentul Format Painter pentru a aplica formatarea caracterelor. Stilurile de caracter sunt adăugate la formatarea curentă a textului. De exemplu, dacă textul este scris cu Arial de 12 puncte şi cursive, iar stilul aplică aldine şi tăiere cu o linie, textul rezultat va fi Arial de 12 puncte, aldin, cursiv şi tăiat cu o linie. Pentru a crea un stil de caracter se urmează paşii: 1. Se deschide meniul Format şi se alege comanda Style pentru a deschide caseta de dialog Style; 2. Se selectează butonul New (Nou) pentru a deschide caseta de dialog New Style (Stil nou) 3. În caseta Name (Nume) se introduce un nume pentru noul stil. 4. Din caseta Style Type (Tipul stilului), se alege Character (Caracter). 5. Se alege Format şi apoi Font pentru a stabili atributele stilului din caseta de dialog Font. 6. Se alege OK. 7. (Opţional) Pentru a adaugă o bordură sau un efect de umbră la noul font de caracter, se alege Format şi apoi Border pentru a deschide caseta de dialog Borders and Shading; se aleg opţiunile dorite şi apoi se execută clic pe OK. 8. Se execută clic pe OK pentru a închide caseta de dialog New Style. 34

35 9. Se execută clic pe Apply (Se aplică) pentru a aplica noul stil textului curent. Se execută clic pe Close (Închidere) pentru a pentru a salva noul stil fără a-l atribui vreunui bloc de text Formatarea paragrafelor Tipurile de formatare ce pot fi aplicate paragrafelor sunt: Aliniere pe orizontală. Reprezintă modul în care se încadrează paragraful între marginile din stânga şi din dreapta. Aliniere pe verticală. Reprezintă aranjarea paragrafelor pe o pagină, introducând doar atâta spaţiu cât este necesar pentru a distribui paragrafele în mod egal. Indentarea. Reprezintă spaţiul dintre paragraf şi marginea paginii. Se pot stabili indentări de paragraf faţă de marginea din stânga, cea din dreapta sau faţă de amândouă; Spaţiul dintre rânduri şi dintre paragrafe. o Spaţiul dintre rânduri este spaţiul vertical dintre două rânduri succesive. o Spaţiul dintre paragrafe este spaţiul vertical dinainte şi de după paragraf. Controlând separat aceste două tipuri de spaţii, se pot crea spaţii de un rând în interiorul paragrafelor (spaţiul dintre rânduri) şi spaţii de două rânduri între paragrafe (spaţiul dintre paragrafe) fără a fi nevoie să se mai apese tasta Enter de două ori între paragrafe. Întreruperile de rând şi de pagină. Determină unde începe o nouă pagină sau unde începe un rând pe pagină. Toate aceste caracteristici (mai puţin alinierea pe verticală) se găsesc în caseta de dialog Paragraph ce se afişează pe ecran în urma apelării comenzii Paragraph din meniul Format. Alinierea textului pe orizontală Alinierea textului pe orizontală descrie modul în care rândurile de text sunt aliniate faţă de marginile din stânga şi din dreapta ale paginii. Scopul alinierii este realizarea documentelor atractive şi uşor de citit. Cele patru opţiuni de aliniere din Word sunt: Aliniere la stânga. Într-un paragraf aliniat la stânga, capetele din stânga ale rândurilor sunt egale, iar cele din dreapta inegale. Alinierea la stânga a paragrafelor este foarte populară printre publiciştii de materiale care sunt inerent greu de citit (rapoarte, cărţi tehnice şi aşa mai departe). Aliniere la dreapta. Într-un paragraf aliniat la dreapta, capetele din dreapta ale rândurilor sunt egale, iar cele din stânga sunt inegale. Acest tip de aliniere nu este util decât în rare situaţii cum ar fi atunci când se doreşte alinierea la dreapta a numerelor de pagină sau când se scrie data şi numărul de înregistrare pe o adresă oficială. Aliniere centrată. În paragrafele aliniate centrat, rândurile acestora sunt centrate faţă de marginile din stânga şi din dreapta. Ambele capete ale rândurilor sunt inegale. Alinierea centrată se utilizează de obicei pentru paginile de titlu, subtitluri, invitaţii sau text ce trebuie subliniat prin plasarea lui pe un singur rând în cadrul unui paragraf. Aliniere la ambele capete (stânga drepta) (Justified). Intr-un paragraf astfel aliniat, rândurile sunt egale în ambele margini, cu excepţia ultimului rând. Totuşi, dimensiunea spaţiului dintre cuvinte variază. Paragrafele aliniate la ambele capete apar de cele mai multe ori în materialele tipărite - cărţi, reviste şi ziare. Textul aliniat la ambele capete poate fi foarte atractiv pe o pagină tipărită. Programul Word ajustează spaţiul dintre cuvinte pentru a obţine rânduri de lungimi egale. Observaţie: Pentru a formata un paragraf este suficientă poziţionarea punctul de inserare în interiorul paragrafului. Pentru a formata însă mai multe paragrafe în acelaşi timp este necesară selectarea acestora. Alinierea textului pe verticală În general, alinierea pe verticală, centrată sau în ambele margini se va aplica asupra unui document cu o singură pagină şi se procedează astfel: 35

36 1. Se alege din meniul File (Fişier) comanda Page Setup (Iniţializare pagină) pentru a deschide caseta de dialog Page Setup. 2. Se execută clic pe fişa Layout (Aspect), iar din lista derulantă Vertical Alignment (Aliniere pe verticală), se selectează Top (aliniază la marginea de sus), Center (centrează textul între marginea de sus şi cea de jos) sau Justified (distribuie în mod egal paragrafele între marginea de sus şi cea de jos) Formatarea paginilor şi secţiunilor Formatarea paginilor în Word se referă la aspectul general al materialului tipărit sau al paginii Web. Cuprinde următoarelor: marginile paginii, dimensiunea foilor de hârtie şi orientarea ei, formatarea coloanelor, anteturi, subsoluri şi numerotarea paginilor. Atunci când se stabilesc aceşti parametri într-un document simplu, ei afectează întregul document. Acest lucru este suficient pentru majoritatea documentelor. Totuşi, dacă pagini sau părţi ale paginilor trebuie configurate diferit, programul Word permite împărţirea documentului în secţiuni care vor fi formatate diferit. Configurarea opţiunilor în caseta de dialog Page Setup (Iniţializare pagină) Formatarea unei pagini înseamnă modificarea orientării documentului, modificarea marginilor şi modificarea dimensiunii hârtiei. Aceste opţiuni sunt grupate în caseta de dialog Page Setup care se deschide din meniul File (Fişier). Adăugarea anteturilor şi a subsolurilor Antet este textul care se repetă în partea de sus a fiecărei pagini. Subsolul este textul care se repetă în partea de jos a fiecărei pagini. Anteturile şi subsolurile se folosesc pentru a-i ajuta pe cititori să ştie ce document au ales, la ce pagină sunt şi care este capitolul pe care-l citesc. Pentru a adăuga un antet sau un subsol la un document se procedează astfel: 1. Se execută clic pe meniul View (Vizualizare) şi se selectează Header and Footer (Antet şi subsol). Documentul apare în modul de vizualizare Print Layout (Vizualizare cu aspect pagină imprimată), cu zona antetului indicată de un cadru cu linie întreruptă; Adăugarea numerelor de pagină Există două modalităţi de a introduce numerele de pagină: introducerea numărului de pagină în antet sau subsol care permite şi plasarea unui alt text împreună cu acesta; introducerea numărului de pagină cu meniul Insert care plasează numărul într-un cadru deplasabil care poate fi poziţionat şi formatat separat de restul textului. Ambele metode introduc un cod al numărului de pagină în antetul sau subsolul din document, dar exista două diferenţe: Dacă se introduce manual codul numărului de pagina în timp ce se editează un antet sau un subsol, se poate include într-un alt text. De exemplu, acest lucru permite ca numărul de pagina să arate în felul următor:,,pagina x din y. Dacă se foloseşte metoda meniului Insert pentru a introduce codul numărului de pagină, acesta va fi de-sine-stătător. Astfel, Word plasează numărul codului de pagină în interiorul unui cadru şi apoi se introduce cadrul în antet sau în subsol. Un cadru este o casetă care se poate plasa oriunde pe pagină, se pot amplasa borduri în jurul cadrului, se poate aplica o umbră în interiorul lui, se pot introduce în el imagini şi se poate edita textul din cadru separat de restul textului din document. Pentru a adăuga numerele de pagină se execută clic pe meniul Insert şi se selectează comanda Page Numbers (Numere de pagină) pentru a deschide caseta de dialog Page Numbers (Numere de pagină). Crearea bordurilor de pagină Bordurile de pagină dau un aspect prezentabil documentelor cum ar fi pagina de titlu, un anunţ 36

37 sau o invitaţie. Bordurile pot fi compuse dintr-o singură linie, pot avea timbre, pot fi tridimensionale, decorative sau pot combina linii groase şi subţiri. Pentru a adăuga o bordură la o pagină se execută clic pe meniul Format (Format) şi se selectează Borders and Shading (Borduri şi umbrire). Crearea coloanelor Word oferă două tipuri de coloane: Coloane alăturate. Acestea sunt utile pentru scenarii de film, broşuri împăturite în trei, curriculum vitae, ordine de comandă sau liste cu telefoane. Acestea se configurează utilizând facilităţile pentru tabele din Word. După eliminarea bordurilor tabelului, documentul nu se mai aseamănă cu un tabel obişnuit. Sau se utilizează casete de text legate care sunt plasate una lângă cealaltă. Coloane de tip ziar. Acestea sunt utilizate în buletinele informative, unde textul trece de pe o coloană pe cealaltă. Atunci când textul ajunge la capătul de jos al primei coloane, continuă de la capătul de sus al coloanei din dreapta. Utilizarea coloanelor de tip ziar Atunci când se stabilesc coloanele folosind comanda Column (Coloane) din meniul Format (Format) al aplicaţiei Word, formatarea predefinită este coloana de tip ziar. Acest tip de coloană poartă denumire de tip ziar deoarece textul curge precum cel dintr-un ziar. Coloanele de tip ziar împart zona de pagină dintre marginea stângă şi cea dreaptă în segmente verticale. Textul din coloanele de tip ziar curge pe pagină până când ajunge la marginea de jos şi apoi continuă din partea de sus a următoarei coloane şi aşa mai departe. Când textul umple şi ultima coloană din partea dreaptă a paginii şi atinge marginea de jos, se va începe o nouă pagină. Coloanele alăturate sunt potrivite în documentele care au un obiect în prima coloană corelat cu un obiect din a doua coloană. De exemplu, un catalog de produse noi prezintă imaginea într-o coloană şi descrierea produsului în coloana alăturată. O poveste tradusă apare într-o coloană în engleză şi în coloana alăturată în română. Pentru a vedea coloanele pe pagină, trebuie să fie activ modul de vizualizare Print Layout View (Vizualizare cu aspect pagină imprimată). Se deschide meniul View (Vizualizare) şi se selectează Print Layout View sau se execută clic pe pictograma Print Layout View din colţul de stânga-jos al ecranului, de pe bara de derulare orizontală. Coloanele se aplică din meniul Format (Format) selectând comanda Columns (Coloane) Verificarea textului Verificarea ortografică şi gramaticală Pe măsură ce se tastează, Word verifică continuu textul din punct de vedere ortografic şi grammatical subliniază fiecare cuvânt suspect cu o linie ondulată roşie respective verde. Se observă în timpul tastării, spre capătul din dreapta al barei de stare, o pictogramă cu o carte ale cărei pagini sunt date pe rând. Aceasta este aplicaţia de verificare, la lucru. Când tastarea se întrerupe, paginile nu mai sunt răsfoite şi pe carte apare un,,x roşu sau un semn de validare roşu.,,x -ul înseamnă că există undeva în document o greşeală de ortografie sau gramaticală semnalată, care nu a fost rezolvată. Semnul de validare înseamnă că toate erorile semnalate au fost rezolvate. Corectarea unei greşeli ortografice semnalate Dacă Word nu pare a semnala greşelile de ortografie, probabil că opţiunea de limbă este setată incorect sau aplicaţia de verificare este inactivă. Se deschide meniul Tools (Instrumente) şi se selectează Language (Limbă). În caseta de dialog Language (Limbă), se selectează opţiunea Set Language (Stabilire limbă). În lista Mark Selected Text As (Marcare text selectat ca), limba selectată trebuie să corespundă cu cea folosită (în faţa limbii selectate apare un semn de validare). De asemenea, opţiunea Do Not Check Spelling or Grammar (Nu se selectează corectare ortografică sau gramaticală) nu trebuie să fie selectată. 37

38 Erorile semnalate de Word pot fi corectate pe loc sau mai târziu. Pentru a corecta un cuvânt semnalat de verificatorul automat, se execută clic dreapta pe cuvânt. În meniul contextual sunt sugerate (dacă există) cuvinte în forma corectă, precum şi următoarele comenzi pentru rezolvarea erorii semnalate. Aplicaţia de verificare a ortografiei se poate lansa prin oricare din următoarele trei modalităţi: Se selectează meniul Tools (Instrumente) şi se alege Check spelling and Grammar (Corectare ortografică şi gramaticală). Se apasă tasta F7. Se selectează butonul Check spelling and Grammar de pe bara de instrumente Standard. Căutarea şi înlocuirea textului Instrumentul Find and Replace (Găseşte şi înlocuieşte) poate găsi şi/sau înlocui următoarele: Şiruri de text. Fie şiruri de caractere din cuvinte, fie cuvinte sau fraze întregi. Şiruri de text cu formatare. Şiruri de text ce sunt formatate într-un anumit fel, ca de exemplu cele subliniate. Formatarea. Opţiuni de formatare a fonturilor, cum ar fi sublinierea şi scrierea cu aldine, care nu sunt în mod necesar asociate cu cuvinte sau text. Stiluri. Găseşte toate apariţiile unui stil denumit sau înlocuieşte un stil denumit cu altul. Caractere speciale. Repere de tabulare, întreruperi forţate de rând, spaţii neîntrerupte, cratime neîntrerupte, spaţii albe şi aşa mai departe. Când se activează caracteristica Find (Găsire), Word parcurge întreg documentul pentru a descoperi fiecare apariţie a textului. Pentru a limita domeniul de căutare, se selectează blocul de text în care se va efectua căutarea înainte de a lansa Find. Find va cerceta doar textul selectat. Pentru a activa Find, se efectuează una dintre următoarele acţiuni: se deschide meniul Edit (Editare) şi se selectează Find (Găsire); se apasă combinaţia de taste Ctrl+F; se execută dublu clic pe bare de stare; se execută clic pe pictograma Select Browse Object (Selectare obiect după care se face răsfoirea) din bara verticală de derulare apoi, în meniul rapid care apare, se execută clic pe pictograma Find Va apărea caseta de dialog Find and Replace (Găsire şi înlocuire) în care ar trebui să fie deja selectată fişa Find. Pentru a înlocui textul, se procedează astfel: 1. În caseta de text Find What? (De căutat), se introduce textul care trebuie înlocuit. 2. În caseta de text Replace With (Înlocuire cu), se introduce textul cu care trebuie înlocuit cel existent. Definirea şi modificarea intrărilor AutoCorrect AutoCorrect este o caracteristică utilă a Microsoft Word, care corectează automat greşelile obişnuite de dactilografie, majuscule şi ortografie în timpul introducerii textului. Ea permite, de asemenea introducerea unor prescurtări, care automat vor fi înlocuite cu textul complet. Din meniul Tools (Instrumente) se selectează comanda AutoCorrect (Opţiuni Auto Corecţie) pentru a deschide caseta de dialog AutoCorrect. În caseta de dialog AutoCorrect, se selectează fişa Auto Correct (AutoCorecţie). Se activează opţiunea Replace Text as You Type (Înlocuire text în timpul tastării). Crearea şi inserarea intrărilor AutoText AutoText păstrează text şi grafică frecvent utilizate care sunt inserate manual de către utilizator. De exemplu, se poate stoca sigla companiei ca intrare AutoText şi se poate insera în document la apăsarea unei combinaţii de taste corespunzătoare. Pentru a crea şi insera intrări AutoText se procedează astfel: 1. Se selectează textul şi/sau imaginea ce se doresc a fi incluse în AutoText; 38

39 2. Se poziţionează indicatorul mouse-ului pe comanda AutoText din meniul Insert (Inserare) şi se selectează comanda New (Nou) (Alt+F3) pentru a afişa caseta de dialog Create AutoText (Creează AutoText) Tabele Tabelele organizează informaţia în rânduri şi coloane. Intersecţia unui rând cu o coloană formează o celulă. Informaţiile (text, imagini grafice, tabele, etc) se introduc în celule. Pentru a crea un tabel simplu se poate proceda în oricare din următoarele două moduri: a) Se apelează subcomanda Table (Tabel) din comanda Insert (Inserare) a meniului Table (Tabel) pentru a deschide caseta de diaolog Insert Table (Inserare tabel); b) Se execută clic pe butonul Insert Table din bara de instrumente Standard. Pentru a stabili proprietăţile unui tabel, se apelează comanda Table Properties (Proprităţi tabel) din meniul Table, sau se execută clic dreapta pe tabel şi se apelează Tabel Properties din meniul contextual. Caseta de dialog Table Properties conţine fişele Table (Tabel), Row (Rând), Column (Coloană), Cell (Celulă). Ştergerea tabelelor Selectarea tabelului şi apăsarea tastei Delete va avea ca efect doar ştergerea conţinutului celulelor din tabel şi nu a tabelului propriu zis. Pentru a şterge tabelul se aplică oricare din următoarele metode: 1. se selectează inclusiv caracterul (Enter) de la începutul şi sfârşitul tabelului şi se apasă tasta Delete; 2. se poziţionează cursorul în tabel şi se apelează din meniul Table comanda Delete apoi se alege Table; 3. se selectează tabelul şi se apasă Cut (Decupare) pentru plasarea tabelului în Clipboard. Trasarea tabelelor se aplică în cazul în care tabelele sunt complexe (celulele se întind pe mai multe coloane sau rânduri, cu spaţiere inegală între coloane sau rânduri sau cu celule împărţite pe diagonală). Trasarea tabelelor se face apelând comanda Draw Table (Desenare tabel) din meniul Table.Pe ecran apare bara de instrumente Tables and Borders (Tabele şi borduri) iar indicatorul mouse-ului se transformă într-un creion. Formatarea tabelelor Formatările în tabel se referă la aplicarea bordurilor, efectelor de umbrire asupra unor celule, grupuri de celule sau asupra întregului tabel. Textul, de asemenea, poate fi rotit iar celulele pot fi combinate sau separate. Înaintea aplicării oricărei formatări în tabel, se efectuează selectările în tabel. Formatarea automată se realizează prin utilizarea unuia din formatele predefinite din tabel în Word. Se poziţionează cursorul în tabel şi se apelează comanda Table AutoFormat (AutoFormatare în tabel) din meniul Table pentru a deschide caseta de dialog Table AutoFormat. Formatarea manuală se referă la aplicarea bordurilor, efectelor de umbrire şi rotirea textului în tabel. Aplicarea bordurilor şi efectelor de umbrire se poate face în una din următoarele moduri: 1. Se apelează comanda Borders and Shading (Borduri şi umbrire) din meniul Format pentru a deschide caseta de dialog Borders and Shading. 2. Se afişează pe ecran bara de instrumente Tables and Borders pentru a vedea instrumentele de trasare a bordurilor; 3. Se selectează în tabel celulele asupra cărora se vor aplica bordurile şi se execută clic dreapta. Din meniul contextual se apelează comanda Borders and Shading pentru a deschide caseta de dialog Borders and Shading. 39

40 Rotirea textului din tabel Rotirea textului din tabel se poate face: se apelează comanda Text Direction (Orientare text) din meniul Format pentru a deschide caseta de dialog Text Direction sau se execută clic pe butonul Change Text Direction (Modificare orientare text) din bara de instrumente Tables and Borders. Sortarea datelor din tabel Sortarea datelor din tabel se referă la schimbarea ordinii rândurilor din tabel în funcţie de valoarea sau textul dintr-una din coloane. O sortare rapidă alfabetică se realizează în mod ascendent axecutând clic pe butonul Sort Ascending (Sortare ascendentă) din bara cu instrumente Tables and Borders şi în mod descendent axecutând clic pe butonul Sort Descending (Sortare descendentă) din bara cu instrumente Tables and Borders. Pentru a realiza o sortare mai complexă, se aplează comanda Sort (Sortare) din meniul Table pentru a deschide caseta de dialog Sort. Modificarea lăţimii unei coloane Se poate realiza în oricare din următoarele moduri: 1. Se poziţionează indicatorul mouse-ului pe bara verticală a coloanei - a cărei mărime se va modifica- iar în momentul în care indicatorul mouse-ului se transformă în săgeată dublă, se trage în stânga sau dreapta până în poziţia dorită; 2. Pe rigla orizontală se vor afişa separatorii de coloane dacă punctual de inserţie se află în tabel. Indicatorul mouse-ului, poziţionat pe separatorul de coloană se va transforma într-o săgeată dublă (ca în figură). În acest moment se trage spre stânga sau dreapta până în poziţia dorită. Pentru a vedea valorile în centimetri pentru lăţimile coloanelor din tabel se ţine apăsată tasta Alt în timp ce se modifică lăţimile coloanelor. 3. Se apelează comanda Table Properties (Proprietăţi tabel) din meniul Table. Se execută clic pe eticheta Column pentru a deschide fişa Column. În secţiunea Size se specifică dimensiunea dorită pentru Coloană, introducând valoarea respectivă în căsuţa corespunzătoare opţiunii Preffered with (Lăţime preferată). Pentru a distribui egal la numărul de coloane lăţimea totală a două sau mai multe coloaneadiacente se apelează din meniul Table comanda AutoFit (Potrivire automată), apoi Distribute Columns Evenly (Distribuie coloanele în mod egal). Astfel, toate coloanele selectate vor avea aceeaşi lăţime. Similar, se poate execută clic pe butonul Distribute Columns Evenly (Distribuire coloane în mod egal) din bara de instrumente Tables and Borders. Modificarea înălţimii unui rând Se poate realiza în oricare din următoarele modurile prezentate anterior, poziţionând indicatorul mouse-ului pe bara orizontală a rândului. Unirea şi divizarea celulelor Pentru a putea uni mai multe celule dintr-un tabel, acestea trebuie să fie adiacente (unele lângă altele) pe verticală sau orizontală. Astfel, se selectează celulele şi se apelează la oricare din următoarele trei variante: 1. comanda Merge Celles (Îmbinare celule) din meniul Table; 2. se execută clic pe butonul Merge Cells din bara de instrumente Tables and Borders; 3. se execută clic dreapta pe selecţie şi se aplează comanda Merge Cells din meniul contextual. Pentru a diviza o celulă se poziţionează cursorul în celula respectivă şi apoi se apelează la oricare din următoarele trei variante: 1. comanda Split Cell (Scindare celule) din meniul Table; 2. se execută clic pe butonul Split Cells din bara de instrumente Tables and Borders; 3. se execută clic dreapta în celulă şi se aplează comanda Split Cells din meniul contextual. 40

41 Pentru a introduce o coloană suplimentară în tabel, se apeleză din meniul Table comanda Insert (Inserare), după care se alege, (în funcţie de locul în care se va insera coloana faţă de poziţia cursorului) coloane la stânga sau coloane la dreapta. Pentru a introduce un rând suplimentar în tabel, se apeleză din meniul Table comanda Insert (Inserare), după care se alege, (în funcţie de locul în care se va insera rândul faţă de poziţia cursorului) rânduri la stânga sau rânduri la dreapta. Pentru a împărţi un tabel în două sau mai multe tabele se poziţionează cursorul în linia ce va deveni primul rând al celui de-al doilea tabel şi se apelează comanda Split Table (Scindare tabel) din meniul Table. Ca alternativă se poate apăsa combinaţia de taste Ctrl+Shift+Enter. Atunci când tabelele sunt mai mari decât lungimea unei pagini, ele vor trece automat pe pagina următoare. Pentru ca şi pe pagina a doua (a treia s.a.m.d.) să apară capul de tabel, se selectează capul de tabel (linia sau liniile de titlu din tabel) şi se apelează comanda Headings Row Repeat din meniul Table. Tabelele imbricate sunt tabele în tabele. Pentru a crea un tabel imbricat se poziţionează cursorul în celula tabelului în care se va insera cel de-al doilea tabel şi se va apela din meniul Table comanda Insert apoi Table. Toate formatările realizate pentru primul tabel se vor aplica şi celui care este inclus în el. În cazul în care se stabilesc formatări diferite pentru tabelul imbricat, modificările de formatare din tabelul gazdă nu le vor anula. Efectuarea de calcule într-un tabel Efectuarea calculelor simple într-un tabel în Word se efectuează similar cu cele din foile de calcul tabelar. Coloanele din tabel se vor numi de la stânga la dreapta: A, B, C, D, Liniile din tabel se vor numerota de sus în jos: 1,2,3,4, Celulele vor fi denumite după numele coloanei şi numărul liniei: A1, A2, A3, B1,B2,B3, C1,C2,C3 etc. După ce s-au stabilit adresele celulelor (referinţele de celule A1, A2, A3, B1,B2,B3, etc.), se poziţionează cursorul în celula în care trebuie să se înscrie rezultatul calculului şi se apelează din meniul Table, comanda Formula. În caseta de dialog Formula se introduce formula corespunzătoare sau se utilizează formatul numeric din lista Number Format (Format de număr) pentru rezultatul calculelor şi/sau funcţia din lista Paste Function (Lipire funcţie). În mod implicit în caseta de dialog se va afişa funcţia =SUM(ABOVE) care este similară cu butonul AutoSum (Însumare automată) de pe bara de instrumente Tables and Borders şi care va efectua suma valorilor din celulele aflate deasupra celulei în care se află cursorul Introducerea imaginilor în document O imagine poate fi un element grafic, un desen creat cu ajutorul aplicaţiilor grafice specializate sau scanată şi stocată apoi pe disc. Fişierele grafice pot fi realizate cu o mulţime de aplicaţii grafice specializate, cum ar fi: accesoriul Paint din Windows, Microsoft PowerPoint, Corel Draw, AutoCAD şi pot fi încorporate în documentul Word. Indiferent de modul ales pentru realizarea imaginii, (cu ajutorul unui program de grafică, sau scanat) imaginea poate fi inserată în programul Word dacă s-a salvat într-un format grafic acceptat de Word. Formatele de fişiere grafice TIFF şi JPEG provin din imagini scanate sau chiar fotografii (JPEG). Fişierele de tip PCX, BMP şi GIF au fost create cu un program stil Paint. Toate acestea sunt imagini bitmap (tip raster). Ele nu se redimensionează la fel de bine ca formatele vectoriale cum ar fi WMF, EPS şi CGM care provin din programele stil CorelDraw. GIF şi JPEG sunt cele două formate standard de fişiere utilizate pentru plasarea imaginilor în paginile Web. GIF pentru grafică generată pe calculator, JPEG pentru fotografii. Introducerea imaginilor de tip ClipArt Imaginile de tip Clip Art reprezintă o imensă bibliotecă de desene care, incluse în documente, le fac mai atractive. Pentru a include o imagine de tip clip art într-un document, se procedează astfel: 41

42 1. Se poziţionează punctul de inserţie în locul în care se va insera imaginea Clip Art; 2. Se apelează din meniul Insert (Inserare) comanda Picture (Imagine) apoi Clip Art (Miniatură) pentru a deschide caseta de dialog Insert ClipArt (Inserare miniatură). 3. În caseta de dialog se vede fişa Pictures (Imagini) care afişează categoriile de elemente Clip Art;Pentru a vedea conţinutul unei categorii se execută clic pe acea categorie. După ce s-a selectat un element din listă, va apărea un meniu cu butoanele: Insert Clip introduce elementul în document; Preview clip previzualizează elementul clip art; Add Clip To Favorites adaugă elementul clip art în categoria Favorites sau în altă categorie; Find Similar clips găseşte clip art similare. Se apelează primul buton (Insert Clip) pentru a insera elementul în document. Introducerea imaginilor din fişiere grafice Pentru a include o imagine dintr-un fişier grafic într-un document, se procedează astfel: 1. Se poziţionează punctul de inserţie în locul în care se va insera imaginea; 2. Se apelează din meniul Insert (Inserare) comanda Picture (Imagine) apoi From File (Din fişier) pentru a deschide caseta de dialog Insert Picture (Inserare imagine). Introducerea imaginilor de tip AutoShapes (forme automate) Pentru a include o imagine de tip AutoShapes într-un document, se procedează astfel: 1. Se poziţionează punctul de inserţie în locul în care se va insera imaginea de tip AutoShape; 2. Se apelează din meniul Insert (Inserare) comanda Picture (Imagine) apoi AutoShapes (Forme automate) pentru a vizualiza pe ecran bara cu instrumente AutoShapes. Butoanele barei cu instrumente următoarele: Lines linii; Basic shapes forme de bază; Block Arrows săgeţi bloc; Flowchart scheme logice; Stars and Banners stele şi forme ondulate; Callouts More AutoShapes mai multe forme automate. Pentru a trasa în documentul curent oricare din imaginile existente pe bara cu instrumente AutoShapes, se va alege imaginea şi apoi cu tehnica de mouse trage şi lasă se trasează imaginea respectivă în documentul curent. Introducerea imaginilor de tip WordArt Pentru a include o imagine de tip WordArt într-un document, se procedează astfel: 1. Se poziţionează punctul de inserţie în locul în care se va insera imaginea de tip WordArt; 2. Se apelează din meniul Insert comanda Picture apoi WordArt pentru a vizualiza pe ecran caseta de dialog WordArt Gallery.De asemenea, pentru a afişa pe ecran caseta de dialog Word Art Gallery se apelează butonul Insert WordArt de pe bara cu instrumente Drawing. modifica bara cu instrumente WordArt Introducerea imaginilor de la un scanner sau de la un aparat foto digital Pentru a se putea captura o imagine direct în document este posibilă scanarea imaginii respective dacă există un scanner conectat la calculatorul propriu şi dacă este instalat Microsoft Scanner Editor. Acelaşi lucru este valabil şi pentru imaginile provenite de la o cameră foto digitală. Atât scanner-ul cât şi camera foto digitală trebuie să fie compatibile TWAIN (Technology Without An Interesting Name tehnologie fără un nume interesant): TWAIN este o interfaţă standard între scannere şi aplicaţiile software. Pentru a introduce în document o imagine provenită de la un scanner sau de la o cameră foto digitală, se plasează cursorul în locul în care trebuie să se insereze imaginea în document, apoi se alege din meniul Insert (Inserare) comanda Picture (Imagine) iar din submeniu comanda From Scanner or Camera (Din Scanner sau aparat foto). 42

43 Introducerea simbolurilor şi caracterelor speciale Simbolurile sunt caractere care nu se regăsesc pe tastatură, cum ar fi diacriticele sau literele cu accent folosite în limbi străine, literele alfabetului grec, stele marcaje etc. Există anumite obiecte care se regăsesc atât ca simboluri cât şi caractere speciale. Caracterele speciale sunt tipuri de caractere folosite de culegători, cum ar fi simbolul de copyright (drept de autor), marca înregistrată, marcă comercială etc. Un simbol important este cratima specială ce nu permite întreruperea cuvântului la despărţirea în silabe (Nonbreaking Hypen Cratimă neseparatoare). Aceasta se poate insera direct cu ajutorul combinaţiei de taste Ctrl+_, sau i se poate atribui o combinaţie de taste (scurtătură de la tastatură) realizată de utilizator. Pentru a insera simboluri în pagină se apelează din meniul Insert (Inserare) comanda Symbol (Simbol). Se va deschide caseta de dialog Symbol. Selectarea unei imagini se face executând clic pe suprafaţa ei. În acest moment, în jurul imaginii vor apărea repere de redimensionare. Dimensionarea imaginii se poate face trăgând de un reper de redimensionare, (atunci când indicatorul mouse-ului se transformă în săgeată dublă) astfel: - de pe marginile stânga / dreapta se realizează redimensionarea pe orizontală; - de pe marginile sus / jos se realizează redimensionarea pe verticală; - din colţuri se realizează redimensionarea şi pe verticală şi pe orizontală în acelaşi timp. Această variantă este recomandată pentru a nu deforma imaginea. Pentru a selecta mai multe imagini, se selectează prima imagine apoi se menţine tasta Shift apăsată şi se selectează pe rând, următoarele imagini. Deselectarea oricărei imagini selectate se face prin menţinerea tastei Shift apăsată şi executare clic pe imaginea respectivă. Deselectarea tuturor imaginilor selectate se face prin executare clic în afara imaginilor.selectarea mai multor imagini, se utilizează de obicei atunci când se doreşte formatarea lor în acelaşi timp în mod identic sau când urmează să se grupeze într-o singură imagine. Gruparea se realizează cel mai rapid cu ajutorul comenzii Grouping (Grupare) din meniul contextual. Editarea imaginilor Mutarea imaginii selectate se face cu ajutorul comenzilor Cut (Decupare) şi Paste (Lipire) sau se trage aceasta în noua poziţie atunci când indicatorul mouse-ului este săgeată în patru colţuri. Copierea unei imagini se face în acelaşi mod cu copierea unui text selectat (cu ajutorul comenzilor Copy şi Paste sau prin tehnica de mouse trage şi lasă ţinând tasta Ctrl apăsată). Ştergerea unei imagini se face prin simpla selectare a imaginii respective şi apăsarea tastei Delete sau mutarea ei în Clipboard prin apelarea comenzii Cut. Formatarea imaginilor Pentru a formata o imagine, aceasta trebuie în primul rând să fie selectată. Formatarea imaginii se face cu ajutorul opţiunilor din caseta de dialog Format Picture (Formatare imagine). Caseta de dialog Format Picture se afişează pe ecran în oricare din următoarele moduri: dublu clic pe imagine, clic pe imagine pentru a o selecta apoi clic dreapta pentru a deschide meniul contextual (clic dreapta) din care se apelează comanda Format Picture (Formatare imaguine), apelând comanda Picture (Imagine) din meniul Format sau executând clic pe butonul Format Picture (Formatare obiect) de pe bara cu instrumente Picture. Pentru a aplica asupra unei imagini linii, săgeţi şi efecte de umplere în caseta de dialog Format Picture se execută clic pe eticheta Colors and Lines (Culori şi linii). dacă aceasta nu este deja selectată. Pentru a modifica mărimea unei imagini în caseta de dialog Format Picture se execută clic pe eticheta Size (Dimensiune). 43

44 În caseta de dialog Format Picture, fişa Layout (Aspect) se stabilesc stilurile de dispunere a textului faţă de imagine (Wrapping style Stil de încadrare): In line with text în rând cu textul; Square pătrat; Tight strâns; Behind text în spatele textului; In front of text în faţa textului; precum şi alinierea pe orizontală a textului:left la stânga; Center în centru; Right - la dreapta; Other altele. Decuparea (trunchierea) imaginii (Crop from) şi controlul imaginii (Image control) se realizează în caseta de dialog Format Picture, fişa Picture. Decuparea se poate realiza la stânga (Left), la dreapta (Right), sus (Top) şi/sau jos (Bottom). O altă metodă rapide de a decupa (trunchia) imaginea este prin executare clic pe butonul Crop (Trunchiere) de pe bara cu instrumente Picture (Imagine), după care se trage de reperul de redimensionare dorit până când dispare porţiunea de imagine care trebuie eliminată Microsoft Excel Ca instrument de utilizare generală pentru prelucrarea numerelor, programul Excel este extrem de util pentru sarcini simple, cum ar fi realizarea bilanţului unui carnet de cecuri, sau sarcini complexe cum ar fi prelucarea datelor globale ale unei companii. Formatul de fişiere prestabilit pentru Excel este registrul de lucru (cu extensia de fişier.xls) care poate conţine mai multe foi de lucru. Fiecare foaie de calcul este formată din coloane şi rânduri care se intersectează, formând casete numite celule, în care se introduce text. Prin opţiune prestabilită, orice registru nou de lucru conţine trei foi de lucru goale; un tabulator de index din partea de jos a fiecărei foi de lucru identifică denumirea fiecăreia. Se poate adăuga o foaie de lucru, şterge una existentă, redenumi sau rearanja foile de lucru astfel încât să corespundă cerinţelor utilizatorului. Foile de lucru multiple ajută la menţinerea organizată a proiectelor complexe în cadrul unui singur registru. În cadrul unui buget consolidat, de exemplu, se poate crea câte o foaie de lucru separată pentru cifrele din fiecare departament, folosind şabloane identice, pentru ca fiecare caegorie de buget să apară pe acelaşi rând şi fiecare lună să se afle pe aceeaşi coloană. Apoi, se poate utiliza un şablon identic pentru a crea o foaie de lucru rezumat care să afişeze totalurile pentru întrega companie. Prin plasarea tabelelor de date aflate în legătură pe diferite foi, este mai uşor să se vizualizeze, să se formateze şi să se tipărească separate fiecare tip de date de exemplu, se poate crea o analiză a împrumuturilor într-o foaie de lucru şi apoi genera un tabel de amortizare pe o foaie separată Reprezentări ale indicatorului mouse-ului Ca şi în alte programe Microsoft, indicatorul mouse-ului îşi schimbă forma în timpul lucrului. Fiecare formă a indicatorului mouse-ului comunică un anumit lucru în timp ce se lucrează în Excel. Forma indicatorului mouse-ului atunci când se foloseşte tehnica de mouse trage şi lasă va influenţa în mod hotărâtor rezultatul acţiunii. Tabelul 6.5 Nr. Crt. Forma indicatorului mouse-ului Semnificaţie 44 Acţiune 1 Forma implicită a indicatorului mouse-ului Indicatorul mouse-ului se mută în interiorul foii de lucru sau selectează un domeniu de celule 2 Când indicatorul mouse-ului este pe o bordură (coloană, linie sau fereastră), indicatoul se schimbă în săgeată dublă. Când se modifică Modifică dimensiunea coloanei, rândului sau ferestrei

45 înălţimea unui rând, săgeata se trage în sus sau jos. Când se modifică lăţimea unei coloane, săgeata se trage la stânga sau dreapta. 3 Când se editează conţinutul unei celule, indicatorul mouse-ului se transformă în linie verticală. 4 Indicatorul mouse-ului se transformă în săgeată în patru colţuri atunci când există un grafic ce se poate muta. 5 Indicatorul mouse-ului se transformă în săgeată în patru colţuri atunci când este poziţionat pe bordura celulei. 6 Indicatorul mouse-ului se transformă în semnul plus când este poziţionat în colţul din dreapta jos al unei celule sau domeniu de celule de umplere. Punctul de inserţie se mută în interiorul celulei Cu indicatorul mouse-ului poziţionat pe un grafic, se foloseşte tehnica de mouse trage şi lasă pentru a muta graficul în noua locaţie. Cu tehnica de mouse trage şi lasă se mută celula sau domeniu de cellule selectat, în noua locaţie. Se foloseşte tehnica de mouse trage şi lasă pentru a umple celelalte celule cu informaţii similare datorită funcţiei AutoFill Tipuri de date ce se introduc în celule Pentru a crea o foaie de lucru care să poată fi utilizată, trebuie introduse date în celulele din interiorul ei. Tipurile de date care se pot introduce sunt: text, cifre, data calendaristică, ora, formule, funcţii. Textul este o format din litere, cifre şi spaţii. În configuraţia prestabilită, textul este aliniat automat la stânga, în interiorul celulei. Pentru a introduce text într-o celulă, se execută clic pe celula în care se doreşte introducerea textului după care se introduce textul. Pe măsură ce este scris textul, acesta apare în celulă şi pe bara de formule. Când s-a finalizat introducerea textului se apasă tasta Enter. Textul introdus va apărea în celulă, aliniat la stânga. Dacă s-a făcut o greşeală şi se doreşte renunţarea la datele introduse, se apasă tasta Esc. Datele introduse pot identificate pe baza capetelor de coloane şi de rânduri. Capetele coloanelor apar în partea superioară a foii de calcul, sub titlu. Capetele rândurilor sunt plasate în partea stângă a foii de calcul, de regulă în coloana A. Capetele coloanelor arată semnificaţia numerelor cuprinse în fiecare coloană. De regulă, etichetele coloanelor indică perioadele de timp cum ar fi ani, luni, zile etc. Capetele rândurilor arată ce reprezintă numerele din fiecare rând. De regulă, capetele rândurilor conţin diverse categorii de date, cum ar fi denumirile produselor, numele angajaţilor sau încasările şi cheltuielile din buget. Când se introduce textul unui cap de coloană, se apasă tasta Tab în locul tastei Enter pentru a trece de la o celulă la alta. Când se introduce textul pentru capetele rândurilor, se foloseşte în schimb tasta cu săgeata orientată în jos. Cifrele care se pot introduce pot conţine caracterele numerice 0-9 şi următoarele caractere speciale: + - /., ( ) $ %. Aceasta înseamnă că se pot include virgule, puncte zecimale, semnul dolarului, procent şi paranteze, împreună cu valorile introduse. Deşi se pot include şi semnele de punctuaţie atunci când se introduc datele, nu este obligatoriu să se facă acest lucru. De exemplu, în loc să se scrie nişte sume în dolari pe o coloană şi să se includă semnul dolarului, virgule şi puncte zecimale, se pot scrie direct numerele, de exemplu 700 sau 81546, iar apoi se formatează coloana 45

46 folosind opţiunea de formatare pentru valută. Excel va transforma valorile introduse în $ şi $81, sau în $700 şi $81546, în funcţie de numărul zecimalelor specificate. Pentru a introduce un număr se execută clic pe celula în care se introduce numărul apoi se introduce numărul. Pentru a introduce un număr negativ, se plasează în faţa lui un semn minus, sau se trece numărul între paranteze. Pentru a introduce o fracţie, se plasează înaintea ei un 0, de exemplu 0 1/2 (în caz contrar, Excel va interpreta intrarea ca pe o dată calendaristică). La final se apasă tasta Enter, iar numărul introdus va apare în celulă aliniat la dreapta. Data şi ora se pot introduce în diferite formate. Când se introduce data folosind formatul prezentat în tabelul de mai jos, Excel o converteşte într-un număr ce indică numărul de zile care s-au scurs de la 1 ianuarie 1900 până la data respectivă. Chiar dacă nu se va vedea acest număr (Excel afişează data în formatul obişnuit), valoarea va fi folosită de fiecare dată când se va utiliza în calcule data calendaristică introdusă. Dacă se introduce o coloană de date, se poate specifica mai întâi formatul dorit pentru dată. Apoi, când se introduc datele, Excel le va adapta automat pentru a corespunde formatului ales. De exemplu, dacă dorim ca datele să fie afişate în formatul MMMMMMMMM DD, YYYY, în loc să se scrie integral fiecare dată în parte, se poate selecta formatul respectiv pentru coloană şi apoi se va scrie 9/3/98, iar Excel va modifica formatul pentru a rezulta September 3, Pentru a formata o coloană, se execută clic pe capul coloanei pentru a o selecta. Apoi, se deschide meniul Format şi se selectează Cells. În eticheta Numbers, se selectează formatul dorit pentru dată Facilităţi specifice Excel Inserarea unei serii cu funcţia AutoFill Introducerea seriilor (cum ar fi 1, 2, 3 şi 4 sau 1995, 1996, 1997 etc.) este asemănătoare cu copierea conţinutului celulelor. Când se trage indicatorul mouse-ului transformat în semnul plus (vezi nr. 6 din tabelul 6.5) funcţia AutoFill interpretează prima intrare şi completează seria pe baza acesteia. De exemplu, dacă se scrie 1 în celula a1 şi 2 în celula a2, se selectează cele două celule şi se trage indicatorul mouse-lui (plus) peste celule adiacente, (a4, a5, a6, etc) se va crea seria 3, 4, 5 etc. Când se efectuează tragerea, căsuţa care apare pe ecran arată exact ce se copiază, astfel încât se va putea crea exact seria dorită prin oprirea în celula corespunzătoare. Introducerea datelor care se repetă cu funcţia AutoComplete Când se introduc primele litere ale unei intrări, funcţia AutoComplete poate completa în mod inteligent intrarea pe baza intrărilor care au fost deja introduse în acea coloană. Funcţia AutoComplete poate fi folosită numai pentru date introduse în coloane, nu şi pe rânduri. De exemplu, dacă se introduc numele ţărilor de origine pentru o serie de produse, se va scrie numele ţării o dată, iar data viitoare se începe doar introducerea numelui respectiv. Funcţia AutoComplete va completa restul. Adăugarea unor comentarii la celule La celule se pot adăuga comentarii în care se includ informaţii detaliate despre datele dintr-o foaie de lucru. De exemplu, se poate preciza aici scopul unei anumite formule sau datele care trebuie actualizate. După ce a fost creat un comentariu, acesta poate fi citit oricând. Pentru a adăuga un comentariu la o celulă, se efectuează paşii următori: 1. Se selectează celula în care se va adăuga un comentariu. 2. Se deschide meniul Insert şi se selectează Comment, sau se execută clic pe butonul New Comment de pe bara cu instrumente, sau se apelează comanda Comment din meniul contextual. 3. Se introduce comentariul. 4. Se execută clic în afara celulei. În colţul din dreapta-sus al celulei va apărea un triunghi roşu, care indică faptul că celula conţine un comentariu. Pentru a citi ulterior comentariile, se plasează indicatorul mouse-ului pe o celulă care are un punct roşu în colţul din dreapta-sus. Excel va afişa comentariul. 46

47 Efectuarea calculelor cu ajutorul formulelor Formulele sunt folosite în foile de lucru pentru efectuarea calculelor cu cifrele introduse. Cu ajutorul formulelor se pot efectua operaţii de adunare, scădere, înmulţire şi împărţire, folosind valorile din diferite celule. Formulele sunt formate, de regulă, din una sau mai multe adrese de celule sau valori, şi un operator matematic, cum ar fi + (adunare), - (scădere), * (înmulţire) sau / (împărţire). De exemplu, dacă se doreşte calcularea mediei aritmetice a trei valori aflate în celulele A1, B1 şi C1, se introduce în celula în care trebuie să apară rezultatul următoarea formulă: =(A1+B1+C1)/3 În tabelul următor este o listă cu operatorii matematici care pot fi folosiţi pentru a crea formule: Tabelul 6.6. Operator Operaţie Tip de formulă Rezultat ^ ridicare la putere =A1^3 Redă rezultatul ridicării la puterea trei a valorii din A1 + adunare =A1+A2 Redă suma valorilor din celulele A1 şi A2. - scădere =A1-A2 Redă diferenţa dintre valoarea din celula A1 şi valoarea din celulaa2. * înmulţire =A2*3 Înmulţeşte cu 3 valoarea din celula A2. / împărţire =A1/50 Împarte la 50 valoarea din celula A1. combinaţie =(A1+A2+A3)/3 Redă media valorilor din celulele A1 A3. Ordinea operaţiilor Excel efectuează calculele din cadrul unei formule în următoarea ordine: I. Operaţiile dintre paranteze II. Ridicarea la putere III. Înmulţiri şi împărţiri IV. Adunări şi scăderi Dacă nu se respectă această ordine de calcul, nu se va obţine rezultatul corect. De exemplu, dacă se doreşte stabilirea mediei valorilor din celulele A1, B1 şi C1 şi se introduce formula =A1+B1+C1/3, se va obţine un rezultat greşit. Valoarea C1 va fi împărţită la 3, iar rezultatul va fi adunat cu A1+B1. Pentru a calcula mai întâi suma valorilor A1, B1 şi C1, trebuie inclus grupul de valori între paranteze, adică =(A1+B1+C1)/3. Introducerea formulelor Pentru a introduce formula de la tastatură se efectuează paşii: 1. Se selectează celula în care va apărea rezultatul formulei. 2. Se scrie semnul egal (=). 3. Se scrie formula (aceasta va apărea pe bara de formule). 4. Apăsând tasta Enter (Excel va calcula rezultatul). Referinţele Referinţele permit identificarea celulelor individuale sau în grup. Ele precizează locul unde va căuta Excel valoarea folosită pentru evaluarea formulelor. Precizarea unei referinţe la o celulă a unei foi de lucru are la bază antetul rândului şi coloanei la intersecţia cărora se găseşte celula. Referinţa celulei active apare în caseta pentru nume din bara de formule. Referinţele acceptate de Excel sunt de şase tipuri: absolute, relative, mixte, 3D (care adresează date din alte foi de lucru ale aceluiaşi registru), externe (care adresează date din alte registre) şi la distanţă (care adresează date din alte aplicaţii). Referinţele absolute indică poziţia exactă a unei celule în foaia de lucru. Notaţia folosită pentru a specifica o referinţă absolută include caracterul $ şi eticheta coloanei şi/sau a rândului, de exemplu: $A$3. 47

48 Referinţele relative precizează felul în care poate fi găsită celula adresată, plecând de la celula care conţine formula. Utilizarea referinţelor relative este indicată atunci când se doreşte adresarea unor celule aflate într-o anumită poziţie faţă de celula care conţine formula, chiar şi după ce formula a fost copiată în altă partea foii de lucru (de exemplu: D9, G11, K19). Referinţele mixte sunt compuse din referinţe absolute pentru o componentă şi referinţe relative pentru cealaltă (de exemplu: $H1; A$22) Pentru schimbarea tipului referinţelor Se selectează referinţa sau se plasează indicatorul de introducere în interiorul referinţei şi se apasă tasta F4. Excel acceptă două stiluri de prezentare a referinţelor: stilul de referinţe A1 care indică o celulă printr-un identificator de coloană şi unul de rând şi stilul de referinţe R1C1 care numerotează atât rândurile, câr şi coloanele şi este utilizat pentru punerea în evidenţă a referinţelor relative. Formele în care se aplică stilul de referinţe R1C1 sunt următoarele: RmCn pentru referinţe absolute şi R[i]C[j] pentru referinţele relative; unde m este numărul rândului, n este numărul coloanei, i şi j reprezintă diferenţa dintre numărului rândului, respectiv coloanei, în care se găseşte celula ce conţine referinţa. Pentru transformarea referinţelor din stilul A1 în stilul R1C1 se apelează comanda Options, din meniul Tools. În caseta de dialog Options, în fişa cu eticheta General se alege stilul de referinţă dorit prin selectarea butonului de opţiune corespunzător din caseta de grup Reference Style. Referinţele R1C1 tipice sunt prezentate în tabelul 6.7. iar prescurtarea unor referinţe în tabelul 6.8. Referinţa tridimensională este folosită pentru accesarea datelor din alte foi de lucru ale aceluiaşi registru, iar forma în care se prezintă referinţa 3D este următoarea: nume_document!referinţa Unde: nume_document -reprezintă numele foii sursă; referinţa reprezintă numele domeniului de interes. Referinţele externe se folosesc când sunt necesare date dintr-un alt registru de lucru. O referinţă externă poate fi specificată în două feluri, în funcţie de directorul în care se găseşte registrul sursă. cale_director[nume_registru]nume_foaie!referinţa Unde: Referinţa Semnificaţie Tabelul 6.7 R rândul curent C coloana curentă R[1] întregul rând de sub cel curent C[-1] întreaga coloană din stânga celei curente Referă Notaţie Tabelul 6.8 întreaga coloană C:C întregul rând 9:9 toate coloanele de la A A:M la M toate rândurile de la 3 la 7 3:7 întreaga foaie de lucru A:IV sau 1: cale_director - este specificatorul de unitate de disc şi de cale de director pentru accesarea fişierului cu documentul sursă. nume_registru - reprezintă numele registrului. nume_foaie - reprezintă numele documentului. Referinţa - reprezintă numele domeniului de celule sursă. Dacă registrul sursă se găseşte în acelaşi director cu registrul destinaţie, se foloseşte următoarea formă pentru referinţa externă: [numefisier.xls]referinţe! $E$10 Dacă registrele sunt în dosare diferite, atunci se foloseşte forma: C:\[nume dosar]\ [numefisier.xls]docum_1! $A$2 Atunci când registrul sursă este deschis, Excel afişează referinţele externe în prima formă, iar atunci când este închis, în cea de-a doua. 48

49 Referinţele la distanţă se folosesc pentru accesarea datelor din alte aplicaţii. Sintaxa acestor referinţe este următoarea: nume_aplicaţie!nume_document!referinţa Unde: nume_aplicaţie - reprezintă numele aplicaţiei sursă, nume_document - reprezintă numele documentului, referinţa - un domeniu de celule, o valoare sau un câmp de date Efectuarea calculelor cu funcții Funcţiile sunt formule complexe preformatate, folosite pentru executarea unei serii de operaţii cu un grup specificat de valori. De exemplu, pentru a calcula suma unei valorilor din celulele de la A1 până la H1, se va folosi funcţia =SUM(A1:H1) în locul introducerii formulei =A1+B1+C1+D1+E1+F1+G1+H1. Funcţiile pot folosi referinţe la domenii de celule (cum ar fi B1:B3) sau valori numerice (de exemplu ). Orice funcţie este formată din următoarele trei elemente: * Semnul = arată că ceea ce urmează este o funcţie (o formulă). * Denumirea funcţiei, de exemplu SUM, arată ce operaţie va fi efectuată. * Argumentul, cum ar fi (A1:H1), indică adresele celulelor cu valorile afectate de funcţie. Argumentul este adeseori un domeniu de celule, dar poate fi şi mult mai complex. Tabelul 6.9. Funcție Exemplu Descriere AVERAGE =AVERAGE(B4:B9) Calculează media aritmetică a domeniului de la B4 la B9. COUNT =COUNT(A3:A7) Cuantifică valorile numerice din domeniu de la A3 la A7. De exemplu, dacă un domeniu conţine câteva celule cu text şi alte celule cu numere, se poate afla câte numere sunt în grupul respectiv. COUNTA =COUNTA(B4:B10) Numără toate celulele din domeniul de la B4 la B10 care nu sunt goale. De exemplu, dacă un grup cuprinde câteva celule cu text şi alte celule cu numere, se poate afla câte celule din grup conţin text. IF =IF(A3>=100,A3*2,A 2*2) Permite punerea unei condiţii într-o formulă. În acest exemplu, dacă A3 este mai mare sau egal cu 100, este folosită formula A3*2. Dacă A3 este mai mică de 100, este folosită formula A2*2. MAX =MAX(B4:B10) Redă valoarea maximă din domeniul de celule de la B4 la B10. MIN =MIN(B4:B10) Redă valoarea minimă din domeniul de celule de la B4 la B10. SUM =SUM(A1:A10) Calculează totalul pentru un domeniu de cellule de la A1 la A10. SUMIF =SUMIF(rg,criteria,su mrg) Calculează totalul într-un domeniu rg pentru fiecare celulă din sumrg care corespunde criteriilor specificate. De exemplu, =SUMIF(A2:A4,100,B2:B4) adună celulele din grupul A2:A4 pentru care celula corespondentă din coloana B este mai mare decât 100. Calcularea rezultatelor fără introducerea unei formule Se poate obţine suma unui grup de celule şi selectând pur şi simplu celulele respective şi citind rezultatul de pe bara de stare. Astfel se poate afla şi media, valoarea minimă sau cea maximă, şi numărul celulelor dintr-un domeniu. Pentru aceasta, se execută clic pe butonul din dreapta pe bara de stare şi se selectează opţiunea dorită din meniul contextual care apare pe ecran Schimbarea formatului numerelor Formatarea valorilor Valorile numerice, în general, sunt mai mult decât simple numere. Ele reprezintă o valoare monetară, o dată, un procent, sau o valoare de orice altă natură. Excel oferă o paletă largă de formate numerice, care sunt prezentate în tabelul următor: 49

50 Tabelul Format numeric Exemple Descriere General 10.6 $456, Excel afişează valoarea aşa cum se introduce. Adică, acest format afişează simbolurile pentru valută sau procent numai dacă se introduc de la tastatură. Number Formatul prestabilit Number are două zecimale. Numerele negative apar scrise cu roşu şi între paranteze, precedate de semnul minus. Currency (Valută) ( ) Formatul prestabilit Currency are două zecimale şi simbolul dolarului. Numerele negative apar scrise cu roşu şi între paranteze. Accounting (Contabilitate) $9, ($9,400.50) Se poate folosi acest format pentru a alinia simbolul dolarului şi zecimalele în coloană. Formatul Accounting prestabilit conţine două zecimale şi simbolul pentru Date (Dată) $2, $ /7 dolar. Formatul Date prestabilit cuprinde luna şi ziua separate de o bară oblică (/); se poate selecta însă şi un alt format din cele disponibile. Time (Ora) 12:00 Formatul Time prestabilit conţine ora şi minutele separate de două puncte; se poate opta şi pentru afişarea secundelor, sau a particulelor AM sau PM. Percentage (Procent) 78.30% Fraction (Fracţie) Scientific (Ştiinţific) Formatul Percentage prestabilit cuprinde două zecimale. Excel înmulţeşte valoarea din celulă cu 100 şi afişează rezultatul însoţit de simbolul pentru procent. 1/4 Formatul prestabilit Fraction poate reprezenta cel mult o cifră pe fiecare parte a barei. Folosind acest format se va afişa numărul de cifre necesar pe fiecare parte a barei şi tipul de fracţie (cum ar fi jumătăţi, sferturi, optimi etc.). 2.90E+04 Formatul Scientific prestabilit cuprinde două zecimale. Acest format se foloseşte pentru afişarea numerelor în format ştiinţific. Text 357RS78 Folosind formatul Text se va afişa atât text, cât şi numere, în aceeaşi celulă. Excel va afişa exact ceea ce se introduce de la tastatură. Special Acest format este conceput special pentru afişarea codurilor poştale, a numerelor de telefon şi a codurilor personale, astfel încât să nu fie necesară folosirea unor caractere speciale, cum ar fi liniuţele Custom (Personalizat) 00.0% Formatul Custom este pentru crearea propriului format numeric. Se poate folosi unul din codurile pentru formatare din lista Type, care va fi modificat. Simbolul # reprezintă un marcaj de rezervare pentru un număr, iar 0 reprezintă un marcaj de rezervare pentru zero. După stabilirea formatului numeric adecvat, se vor efectua paşii următori: 1. Se selectează celula sau domeniul de celule ce conţine valorile care vor fi formatate. 2. Se deschide meniul Format şi se selectează Cells. În caseta de dialog Format Cells, se execută clic pe eticheta Numbers. 4. În lista Category, se selectează categoria pentru formatul numeric ce va fi folosit, în timp ce în caseta Sample se poate vedea cum arată formatul prestabilit pentru categoria respectivă. 5. Se efectuează modificările dorite pe formatul respectiv. 6. Se execută clic pe OK. Excel va reformata celulele selectate conform opţiunilor alese Crearea diagramelor Tipuri de diagrame În Excel se pot crea diferite tipuri de diagrame. Tipul ce va fi ales depinde de datele ce trebuie să fie reprezentate. Principalele tipuri de diagrame, împreună cu destinaţia lor, sunt: Pie (circulară) Se foloseşte acest tip pentru a reprezenta relaţia dintre părţile unui întreg. Bar (bară) Acest tip se foloseşte pentru compararea valorilor într-un anumit moment. Column (coloană) LA fel ca diagrama de tip bară, se poate folosi pentru evidenţierea diferenţelor dintre elemente. Line (linie) Se foloseşte pentru a sublinia tendinţele de evoluţie şi variaţia valorilor în timp. 50

51 Scatter (prin puncte) La fel ca diagrama liniară se foloseşte pentru a sublinia diferenţa dintre două seturi de valori. Area (zonală) La fel ca diagrama liniară se foloseşte pentru a sublinia amploarea variaţiei valorilor în timp. Majoritatea acestor tipuri de diagrame există şi în variante tridimensionale. Pe lângă faptul că au un aspect mai profesionist decât diagramele standard, bidimensionale, diagramele 3-D sunt mai relevante pentru diferenţele dintre seturile de date. Terminologie specifică: Serii de date - Barele, sectoarele de cerc, liniile şi celelalte elemente care constituie valorile reprezentate în diagramă. De exemplu, o diagramă poate fi formată dintr-o mulţime de bare asemănătoare, care să reprezinte o serie de valori pentru acelaşi articol. Barele dintr-o serie au toate acelaşi model. Dacă sunt mai multe modele de bare, fiecare model va reprezenta altă serie de date. De exemplu, pentru reprezentarea vânzărilor din zona1 faţă de zona2, trebuie folosite două serii de date câte una pentru fiecare zonă. Adesea, seriile de date corespund cu rândurile de date din foaia de calcul. Categorie - Categoriile reprezintă numărul de elemente dintr-o serie. Se pot avea două serii de date pentru compararea vânzărilor din două zone diferite, şi patru categorii pentru compararea acestor vânzări pe patru trimestre. Unele diagrame au o singură categorie, în timp ce altele au mai multe. În mod normal, categoriile corespund coloanelor în care se află datele din diagramă, iar titlurile categoriilor provin capetele de coloană. Axă - O latură a diagramei. O diagramă bidimensională are o axă X (orizontală) şi o axă Y (verticală). Pe axa X apar toate seriile şi categoriile de date din diagramă. Dacă există mai multe categorii, axa X poate avea şi etichete care indică ce categorie reprezintă fiecare. Pe axa Y sunt reprezentate valorile de pe bare, linii sau punctele graficului. Într-o diagramă tridimensională, axa Z reprezintă planul vertical, în timp ce axa X (lungimea) şi axa Y (lăţimea) reprezintă cele două laturi ale bazei diagramei. Legendă - Defineşte diferitele serii de date reprezentate. De exemplu, legenda unei diagrame circulare va indica ce reprezintă fiecare sector de cerc în parte. Linii de reţea - Scot în evidenţă scala axelor X sau Y pentru seriile de date. De exemplu, liniile de reţea principale pentru axa Y pot ajuta să se urmărească un punct de pe axa X sau de pe axa Y pentru a afla valoarea lui exactă. Diagrame se pot crea ca parte a unei foi de lucru sau independent, într-o foaie de lucru separată. În cazul în care se creează o diagramă înglobată, ea va fi tipărită împreună cu datele din foaia de lucru, pe când o diagramă independentă poate fi tipărită separat. Ambele tipuri de digrame sunt legate de datele din foaia de lucru pe care le reprezintă, astfel încât, atunci când se modifică datele, diagrama este actualizată automat. Butonul Chart Wizard de pe bara cu instrumente standard permite crearea rapidă a unei diagrame. Pentru a folosi butonul Chart Wizard, se vor efectua paşii: 1. Se selectează datele care vor fi reprezentate în diagramă. Dacă au fost introduse nume sau alte denumiri şi se doreşte ca şi acestea să fie incluse în diagramă, trebuie să fie selectate. 2. Se execută clic pe butonul Chart Wizard de pe bara cu instrumente standard. 3. Pe ecran va apărea caseta de dialog Chart Wizard Step 1 of 4. Se selectează un tip de digramă din caseta Chart Type şi un subtip (o variantă a tipului de diagramă selectat) din caseta Chart Sub- Type. Se execută clic pe Next. 4. Excel întreabă utilizatorul dacă domeniul selectat este corect. Se poate modifica domeniul selectat scriind un alt domeniu, sau executând clic pe butonul Collapse Dialog (aflat la capătul din dreapta al casetei de text Data Range) şi selectând domeniul care va fi folosit. 51

52 5. În configuraţia prestabilită, programul Excel presupune că diferitele serii de date se află pe rânduri. Se poate schimba această opţiune pentru coloane, dacă este cazul, selectând Series in Columns. Când se termină selectările se execută clic pe Next. 6. Se execută clic pe etichete diferite spre a selecta opţiunile pentru diagramă. De exemplu, se poate şterge legenda executând clic pe eticheta Legend şi deselectând Show Legend. Se poate adăuga un titlu pentru diagramă în eticheta Titles. Dacă se doreşte adăugarea unor etichete pentru date (etichete care prezintă valoarea exactă din graficul de tip bară, linie etc.) se execută clic pe eticheta Data Labels. După ce se termină aceste modificări, se execută clic pe Next. 7. În fine, utilizatorul este întrebat dacă doreşte inserarea diagramei (ca obiect) în foaia de lucru curentă, sau dacă doreşte crearea unei foi de lucru speciale pentru ea. Se alege opţiunea dorită şi se execută clic pe butonul Finish. Pe ecran va apărea diagrama în forma finală. Pentru a modifica aspectul diagramei se poate folosi bara cu instrumente pentru diagrame (Chart toolbar). Aceasta se poate activa deschizând meniul View, selectând Toolbars, apoi Chart. Tabelul Denumire Domeniu de utilizare Chart Objects Executând clic aici se va putea selecta partea din diagramă care se va modifica. Se poate, de asemenea, executa clic pe secţiunea vizată, pentru a o selecta. Format Object Se execută clic aici pentru a modifica atributele de formatare ale obiectului a cărui denumire apare în caseta de text Chart Objects. Chart Type Se execută clic pe săgeată pentru a schimba tipul de digramă de exemplu, din diagramă de tip bară, în una de tip linie. Dacă se execută clic direct pe buton, va fi aplicat tipul de diagramă afişat. Legend Se execută clic pe aceast buton pentru a afişa sau a ascunde o legendă. Data Table By Row By Column Angle Text Downward Angle Text Upward Se execută clic pe aceast buton pentru a introduce un tabel de date, sau o altă structură care conţine datele ce stau la baza diagramei. Se execută clic pe acest buton dacă seriile de date sunt structurate pe rânduri. Se execută clic pe acest buton dacă seriile de date sunt aranjate pe coloane. Se execută clic pe acest pentru a înclina textul în jos. Se execută clic pe acesta pentru a înclina textul în sus Tipărirea diagrame Dacă o diagramă este înglobată, va fi tipărită o dată cu foaia de lucru care o conţine. Dacă se doreşte tipărirea doar a diagramei înglobate, se execută clic pe ea pentru a o selecta, apoi se deschide meniul File şi se selectează Print; butonul de opţiune Selected Chart trebuie să fie selectat. Apoi, executând clic pe butonul OK, diagrama va fi tipărită. Dacă diagrama a fost creată pe o foaie de lucru independentă, aceasta se poate tipări separat Microsoft Power Point Aplicaţia PowerPoint permite realizarea de prezentãri profesioniste continând culori vii, texte animate şi o varietate de opţiuni de afişare. Prezentãrile pot fi difuzate prin intranet sau Internet. 52

53 Prezentarile, indiferent dacă sunt sub forma de diapozitive de 35 mm, folii transparente alb negru sau color pentru retroproiector, pe ecranul monitorului sau proiectate pe un ecran pe perete cu ajutorul videoproiectorului, sunt mult mai atractive datorită impactului vizual asupra auditoriului. Intr-o prezentare PowerPoint se pot introduce texte şi imagini Clip Art, diagrame Excel şi tabele Word. De asemenea, permite crearea de imagini artistice utilizand o gamă largă de instrumente de desen. Dacă PC-ul are încorporat o placăa de sunet şi difuzoare, se pot ataşa diferite efecte sonore liniilor de text, formulelor sau paginilor. Deşi programul pune la dispoziţia utilizatorului o gamă largă de efecte speciale, este esenţial să se organizeze şi prezinte materialele într-o formă cât mai clară şi concisă. Lansarea in execuţie Fig.6.1. Barele de instrumente Bara de instrumente Standard Bara de instrumente De formatare Bara de instrumente Efecte de animatie Bara de instrumente Clipboard Bara de instrumente Casete de controale Bara de instrumente de desenare Bara de instrumente Schita Bara de instrumente Imagine Bara de instrumente Recenzie Bara de instrumente Tabele si Borduri Bara de instrumentevisual basic Bara de instrumenteweb Bara de instrumente WordArt Personalizare Lansarea in executie a programului PowerPoint se face in oricare din modalitatile cunoscute din Word sau Excel: - START / Programs / Microsoft PowerPoint; - de pe suprafata de lucru (Desktop); - de pe bara de lansare rapida (Quick Launch); Ecranul PowerPoint Deoarece PowerPoint face parte din pachetul de programe Microsoft Office, ecranul aplicaţiei are o serie de elemete comune cu aplicaţiile Word şi Excel. Elementele diferite sunt: a) Barele de instrumente disponibile in PowerPoint sunt cele prezentate in figura 6.1.; b) Pe bara de derulare orizontală, butoanele pentru modurile de vizualizare sunt de la stânga la dreapta Normal View, Outline View, Slide View, Slide Sorter View, Slide Show; c) Fereastra de document, în modul de vizualizare Normal View, conţine trei panouri. În panoul din stânga există textul prezentării, în cel din dreapta diapozitivul, iar în cel de jos creatorul prezentării îşi introduce diverse note Crearea unei noi prezentari Power Point ofera mai multe metode de a crea o noua prezentare. Înainte de a începe se va stabili metoda dorită: - AutoContent Wizard (Vrajitorul) oferă cel mai ridicat nivel de asistenţă. El indică fiecare pas ce trebuie făcut pentru crearea unei noi prezentări. - Design Template - Un şablon poate conţine un grup standard de diapozitive, toate având un aspect apropiat, pentru o situaţie specifică. Fiecare şablon conţine un text-model, care se poate înlocui. - Blank presentation - se poate opta pentru a începe de la zero, folosind ca punct de plecare o prezentare goală. Prin aceasta metodă se poate personaliza o prezentare după propriile dorinţe. Un şablon este un diapozitiv inclus în programul Power Point. Când se selectează un şablon, Power Point include în cadrul prezentarii schema de culori şi macheta generala a diapozitivului. Crearea unei noi prezentari folosind un şablon Un şablon este o solutie de compromis între conducerea pas cu pas (oferita de expertul AutoContent) şi lipsa asistenţei (Blank Presentation). Şabloanele pot fi împărţite în două categorii: 53

54 şabloane pentru aspectul prezentarilor (Design Templates) şi şabloane pentru prezentări (Presentation). - Design Templates - Aceste şabloane oferă o schemă de culori pentru diapozitive şi o schemă generala pentru textul diapozitivului. Denumirile lor reflecta scopul prezentarii. - Presentations - Aceste şabloane oferă numai o schemă de culori şi o schemă de aranjare a diapozitivului. Introducerea conţinutului fiecărui diapozitiv se va face de către utilizator. Pentru a începe o noua prezentare folosind un şablon, se vor efectua paşii: 1. Se deschide meniul File şi se execută clic pe comanda New. Power Point va deschide caseta de dialog New. 2. Dacă se doreşte utilizarea unui şablon pentru prezentare, se execută clic pe eticheta Presentations. Dacă se utilizează o anumită schemă pentru prezentare, se execută clic pe eticheta Design Templates. Când se execută clic pe şablonul dorit, acesta se va putea vedea în secţiunea Preview. 4. După ce se selectează şablonul dorit, se execută clic pe OK. Power Point va crea noua prezentare pornind de la şablonul selectat. 5. Dacă s-a selectat un şablon pentru prezentare, se poate începe editarea diapozitivelor. Dacă s- a selectat o anumita schemă (Design Template), pe ecran va apare caseta de dialog New Slide, în care se poate opta pentru o machetă predefinită pentru diapozitiv, sau pentru a realiza singur schema. Se execută clic pe tipul dorit, apoi se execută clic pe OK. Schimbarea modului de vizualizare Power Point poate afişa prezentările în diferite moduri de vizualizare. Anumite operaţii se efectuează mai uşor datorită posibilităţii de a selecta dintre mai multe moduri de vizualizare. De exemplu, modul de afişare Outline View prezintă schema de organizare a prezentarii, în timp ce modul de vizualizare Slide Sorter View permite rearanjarea diapozitivelor. Pentru a schimba modul de vizualizare se deschide meniul View şi se selecteaza modul dorit: Normal, Slide Sorter, Slide View, sau Notes Pages sau se execută clic pe butonul corespunzator de pe bara de derulare orizontala. Modul Slide Show permite vederea prezentarii ca o derulare încetinita a diapozitivelor. Editarea diapozitivelor în modul de vizualizare Normal Modul de afişare Normal View (fig.6.2) ofera posibilitatea editarii rapide a tuturor obiectelor dintr-un diapozitiv, inclusiv a textului şi a elementelor grafice. Se poate edita un obiect executând clic sau dublu clic pe el. În cazul textului, se execută clic pe obiect pentru a-l selecta, apoi se execută clic acolo unde se doreşte mutarea punctului de inserare. Pentru elementele grafice, se execută dublu clic pe obiect pentru a aduce pe ecran un set de instrumente care pot ajuta la editare. Cea mai mare parte a textului dintr-un diapozitiv apare în casetele de text. (Singurele locuri în care Fig Crearea prezentării lucrarii de absolvire 54

55 mai poate aparea textul sunt obiectele grafice.). În panoul din stânga există textul prezentării, în cel din dreapta diapozitivul, iar în cel de jos creatorul prezentării îşi introduce diverse note. Inserarea unui diapozitiv Într-o prezentare se poate insera un diapozitiv oriunde în cadrul ei, astfel: 1. Se selecteaza diapozitivul care apare imediat înaintea pozitiei în care se doreşte inserarea noului diapozitiv. 2. Se selecteaza din meniul Insert, comanda New Slide sau se execută clic pe butonul New Slide, ori se apasa Ctrl+M. Pe ecran apare caseta de dialog New Slide. 3. În lista Choose an AutoLayout se execută clic pe formatul de diapozitiv. 4. Se execută clic pe OK, iar Power Point va insera diapozitivul cu formatul specificat. 5. Pentru introducerea textului sau a altor obiecte se urmeaza instructiunile referitoare la formatul diapozitivului, adica se execută clic pe un obiect pentru a-l selecta, apoi se introduce textul. Rearanjarea diapozitivelor în modul de afişare Slide Sorter Modul de vizualizare Slide Sorter prezintă versiuni la scară redusă ale diapozitivelor din prezentare. Se văd, astfel, mai multe diapozitive pe ecran. Rearanjarea diapozitivele se face astfel: 1. Se trece în modul de vizualizare Slide Sorter selectând View, Slide Sorter sau executând clic pe butonul Slide Sorter de pe bara de derulare orizontală. 2. Prin tehnica de mouse trage şi lasă se mută diapozitivul în noua locaţie. În timpul tragerii pe ecran apare o linie pentru a arata unde se muta diapozitivul. Crearea unei casete de text Atunci când urmează să se introducă un text suplimentar într-un diapozitiv, mai întâi trebuie creată o caseta de text. Caseta de text are rolul unui suport pentru text. Casetele de text conţin adesea liste marcate, notiţe sau etichete folosite pentru sublinierea unor părţi importante din reprezentările grafice. Pentru a crea o caseta de text, se efectuează paşii: 1. Se trece în modul de afişare Slide sau Slide Sorter care ofera o mai bună privire de ansamblu a suprafeţei de lucru. 2. Dacă se doreşte includerea casetei de text într-un nou diapozitiv, se inserează un diapozitiv în prezentare (se selecteaza din meniul Insert, comanda New Slide). 3. Se execută clic pe butonul Text Box de pe bara cu instrumente de desen sau se apelează comanda Text Box din meniul Insert. 4. Se introduce textul care trebuie să apară în caseta de text. Când textul ajunge la capătul din dreapta al casetei, Power Point trece pe urmatorul rând şi măreşte înălţimea casetei la doua rânduri. Pentru a începe un paragraf nou, se va apasa tasta Enter. 5. Când se termină introducerea textului, se execută clic în afara casetei de text pentru a vedea cum va arata textul în forma finală a diapozitivului. Textul din interiorul casetei se poate formata cu ajutorul opţiunilor din caseta de dialog Font (meniul Format, comanda Font), meniul contextual sau butoanele de pe bara de instrumente de formatare. Inserarea imaginilor In meniul Insert se afla, asa cum cunoastem din aplicatia Word, o serie de comenzi care permit introducerea intr-un diapozitiv a diferitelor elemente grafice şi anume: imagini artistice Clip Art; fisiere grafice obtinute prin scanare, sau create intr-o aplicatie specializata de grafica, de exemplu - From File Forme speciale AutoShapes; Scheme logice sau scheme bloc Organization Chart; Forme WordArt; Imagini scanate sau obtinute cu camera de luat vederi From Scanner or Camera; Tabele realizate in aplicatia Microsoft Word Microsoft Word Table. Casete de text Text Box 55

56 Filme şi sunet - Movies and Sounds; Diagrame Charts; Tabele Tables;Hiperlegaturi Hyperlinks Selectarea opţiunilor pentru prezentarea de diapozitive În funcţie de tipul de prezentare, poate fi utilă realizarea unor ajustări în privinţa modului de derulare a acesteia, cum ar fi derularea într-o fereastra (în configuraţia prestabilită derularea se face pe întregul ecran) sau afişarea doar a anumitor diapozitive. Comenzile necesare pentru acestea şi pentru alte ajustări se gasesc în caseta de dialog Set Up Show. Pentru a o deschide, se selecteaza Slide Show, Set Up Show. În caseta de dialog Set Up se pot face urmatoarele configurari: - Selectarea mediului în care va fi derulată prezentarea. o Presented by a Speaker (Full Screen) prezentata de un comentator, pe calculator (pe tot ecranul); o Browsed by an Individual (Window) derulată de o singură persoană (într-o fereastră); o Browsed at a Kiosk (Full Screen) derulata pe întreg ecranul. - Se poate opta între a derula prezentarea continuu (Loop continuously until Esc) şi a o derula o singură dată o Derularea continuă poate fi necesară în cazul în care prezentarea este făcută fără intervenţia unui moderator pe un ecran, la o expozitie, de exemplu; o Prezentarea se poate face fără comentariu (Show without narration), dacă a fost integral concepută; Fig Butoanele barei Animation Effects o Prezentare poate fi fără animaţie (Show without animation). - Prezentarea tuturor diapozitivelor sau a unui grup de diapozitive (definit introducând numere în casetele From şi To). - Se poate selecta o prezentare personalizată (Custom Show). - Se poate opta pentru schimbarea manuală a diapozitivelor (Advance slides Mannualy) sau pentru schimbarea lor automată în funcţie de pauzele indicate (Using timings if present) - Se poate alege o culoare pentru stilou (Pen color). Adăugarea de efecte speciale Atunci când pezentarea se va face pe monitorul calculatorului sau pe un ecan cu ajutorul videoproiectorului prezentarea este mult mai atractiva Dacă i se adauga anumaţie şi efecte speciale. Pentru a aplica prezentarii efecte de animaţie se execută clic pe butonul Animation Effects de pe bara de instrumente de formatare pentru a vedea bara de instrumente din figura 1.8. Adăugarea de efecte sonore Pentru a adauga efecte sonore se apelează comanda Custom Animation din meniul Slide Show sau se execută clic pe butonul Custom Animation din bara de instrumente Animation Effects. Se va deschide caseta de dialog Custom Animation în care se va execută clic pe eticheta Effects pentru a alege din lista Entry animation and sound tipul de animaţie şi sunet pentru diapozitivul sau diapozitivele selectate (figura 1.9.) Controlul asupra prezentarii de diapozitive O prezentare de diapozitive se poate revizui pentru a vedea cum va arăta în formă finală. Pentru a derula o prezentare de diapozitive, se efectuează paşii: 1. Se deschide prezentarea. 2. Se execută clic pe butonul Slide Show din partea stânga-jos a ferestrei prezentării, se apelează comanda View Show din meniul Slide Show sau se apasă tasta funcţionala F5. Primul diapozitiv al prezentarii va fi afişat pe tot ecranul. 56